FULGURAII

O poezie concret, vizualizat spaial n genul Apolinnaire cnd spunerea se face n registrul clasic dar i n cel modern, aflm n aceast carte. Poeta Eliza Artene restructureaz poemele cu destul evident coloratur tematic. O nostalgie controlat n lumea vzut i uneori nchipuit se nate - aici printr-un efort al inteligenei. Cum i al tririlor asumate. Eti ipt de pasre/Cu priviri mbtate de-albastru.../Te-atept s-i culeg cntecele/La fiecare vam./M desprind de pmnt/Ca un zmeu de hrtie/i a vrea vnt s-i fiu/S-i simt taina din aripi.../M simt col de cer sfrmat/i aerul rece m rtcete/Prin ciorchini de lumin. Creaia poetic a Elizei Artene ne dezvluie o latur fragil (vulnerabil) pe de o parte i pe de alt parte, o latur grav (invulnerabil), dei, n ambele cazuri poemele surprins mrturiile destul de frecvente ale sentimentului perisabilitii. ns dincolo de un asemenea concept (a se citi i moment) de nalt contiin a misiunii, poeta revina la o inevitabil disjuncie: trup-suflet resimit ca o dramatic realitate. Oricumm, n aceste poezii cu form fix ori nu, autoarea a turnat n ele sentimentul unei iubiri nu tocmai mplinite dup cum sugereaz atmosfera celor mai bune momente din viaa autoarei. Uneori, palpabilul, concretul iau o turnur uor abstract, comunicnd - atunci un vid existenial, pustiitor, o spaim gen Hamlet : a fi sau a nu fi, dar poeta e atent la ceea ce se-ntmpl cu sufletul ei, la ecourile care ptrund i percepe (ct percepe) toate acele elanuri luntrice, subtile, care printr-o metamorfoz necunoscut, se prefac ntr-o diafan suferin romantic.M ntorc n genunchi la trecut/i l simt cum se plimb ucis/Pe aleile disperrii amare/i cad... nucit de muzica lin/Ce vibreaz n fiecare oapt.../Nu. Visul nostru nu e mort./Triete-n amintire,mai viu ca niciodat!/E cea mai pur plsmuire ce-am cldit/Cu mini tremurnde i inimi zdrobite./E lacrima noastr dinti/i chipul tu/nc mai trimite spre sufletu-mi pustiu/o urm de durere diafan...VICTOR STEROM Sinteze literare (Sinteze prahovene)