Viaţa omenească nici nu s-ar putea închipui fără de trei lucruri: fericire,

nefericire şi moarte. Puţină fericire, puţină nefericire şi moartea fac cu putinţă

această viaţă.

Chimia morală a acestei lumi este mult mai interesantă decât chimia fizică.

Fericirea este darul lui Dumnezeu, nefericirea este îngăduinţa dumnezeiască, iar

moartea este biruinţa lui Dumnezeu.

O fericire neîntreruptă, fără nefericire, ar deveni lipsită de culoare şi

plictisitoare. O nefericire continuă, fără moarte, ar transforma această viaţă în

iad, din care nu este putinţă de ieşire.

În fericire oamenii nu vor să-şi amintească de Dumnezeu; chiar în nefericire nu

vor să-şi amintească de Dumnezeu; la moarte însă sunt obligaţi s-o facă.