VESTEA de MEHADIA 1

Acest număr se vrea o mărturisiredespre debutul gazetei săteşti“VESTEA”, existenţa sa vreme de undeceniu, succese şi insuccese literare şicivice, colaboratorii din ţară şistrăinătate, care au susţinut publicaţianoastră cu articole, cronici şi încurajări,în peisajul revuistic din ţară şi pestehotare.

Societatea literar-artistică“Sorin Titel” din Banat, cureşedinţa de vară în comunăMehadia, str. Pădurii 389(Caraş-Severin), a propus,prin preşedintele ei, scriitorulN.D.P., primarului IANCUPANDURU, conceperea şieditarea unei publicaţii,susţinută financiar dePrimăria Mehadia şi Consil-iul Local. Primarul IancuPanduru, receptiv la frumosulautentic şi inedit, pe loc a fostde acord, adăugând căMehadia cu satele arondateare tradiţie în acest sens, în perioadainterbelică a apărut periodicul“Grănicerul”, proprietar şi redactorGheorghe Marghitici, unchiul scri-itorului Niki Mărgeanu, apoi, a maiadăugat domnia sa, Iancu Panduru,îndată după Decembrie 1989, prinanii 1991-1994 la Mehadia a văzutlumina tiparului gazeta sătească “Ad-Mediam”, redactor Ion Ionescu zisBloju, director la Căminul Cultural“General Nicolae Cena”, gazetă ce a su-combat, printr-o proastă gestionare adistribuţiei gazetei şi a încasărilor fi-nanciare. De precizat că “Ad-Mediam”a fost tipărită pe banii unuiîntreprinzător din Arad, care are ti-pografia şi editura sa, MIRADOR, lamalul Mureşului.

În consecinţă, întâiul număr algazetei săteşti “Vestea”, format ziar, laînceput opt pagini, apoi 16 pagini, 20pagini, cifră constantă cu apariţielunară. Pe parcurs, numărul paginilor

a crescut, funcţie de materialele sositela redacţie, în Mehadia str. Pădurii 389.

Redactorul-şef al “Vestei” şi-a pro-pus crearea unui colectiv redacţional şiidentificarea posibililor colaboratori,gândind la existenţa liceului din local-itate, unde se aflau cadre didactice tal-entate.

Întâiul colaborator, debutant, a fost

Costel Vlaicu, tehnician silvic laOcolul din localitate, tânăr inteligent,talentat, cu înclinaţii spre slova tipărită.El a devenit, în timp, mâna dreaptă aredactorului-şef. La fel, în timp, au fostrecrutate cadre didactice de la Liceul“Nicolae Stoica de Haţeg” din Mehadia:prof. dr. Iulian Lalescu, prof. IonelaDomilescu, Mirela Turculeanu, MihailCorneanu. Au fost identificaţi şi atraşila colaborare consăteni cu virtualecalităţi şi posibilităţi intelectuale pentrua concepe şi trimite articole la gazetă.Între aceştia s-au distanţat valoric şiconstant: învăţătoarea Nina Dăiescu,Nică Drăgan şi Costa Vlaicu.

S-au căutat atragerea la colaborarea unor condeie literare de prestanţă dinBanat, din afara arealului comuneiMehadia, între aceştia s-au evidenţiatprin valoarea materialelor trimise laredacţie, domnii: prof. Pavel Panduru,prof. Iosif Băcilă, prof. Dănilă Sitariu,prof. Mihai Vlădia, prof. Nicolae Andrei,

prof. Gheorghe Rancu,posesorul unuimuzeu sătesc, în casa sa din ŞopotulVechi, neegalat în Banat, prin calitateainsolită a exponatelor.

Un alt pas, difuzarea revistei înspaţiul European şi dincolo de acestspaţiu, prin relaţiile redactorului-şef, aucolaborat la Vestea reputaţii scriitori:dr. Dimitrie Grama, poet şi prozator

(Danemarca), Vasile Barbu,poet şi publicist (Serbia),Hâns Dama, prof. universi-tar şi poet (Austria), preotConstantin Târziu, publicist(Franţa), prof. C. Teodorescu,poet, prozator şi critic literar,ing. Melania Rusu, poeta, D.Florea, publicist (cu toţiidin Canada), prof. dr. univ.Theodor Damian, poet şieditor, din constelaţiacărturarilor (America). Ocolaborare fructuoasă a avutloc cu Vasile Barbu,p r e ş e d i n t e l e

Societăţii,,Tibiscus” din Uzdin.În paralel, graţie aceloraşi relaţii

literare, au fost atraşi la colaborareapublicaţiei intelectuali de marcă: pro-fesorii universitari dr. Iulian Negrilă,Ion Iliescu, Viorel Roman, Gh.Luchescu, pr. Vasile V. Munteanu, apoidomniile lor: C. Juan Petroi, IgneaLoga, Gheorghe Mirulescu, MihailRădulescu, col. Liviu Groza, dr. DănilăSurulescu, pr. Alexandru Stănciulescu,pr. Teodor Poneavă, actor Gh. Lungoci,George Voştinaru, Mariana Sperlea,Mariana Strungă, Vlad Jerca Cernea,Traian Pintilie, Ion Crăciun Petrişan,alias Moţul, Marcel Turcu, GruiaCinghiţă, etc., etc.

Preocuparea de bază a redactoru-lui-şef a fost promovarea valorilor cul-turale bănăţene, promovarea uneiliteraturi de calitate, patetică şi patriotă,naţionalistă, fără şovinisme şi alte tare,dezumanizate.

c o n t i n u a r e î n p a g i n a 2

VESTEA LA UN DECENIUVESTEA LA UN DECENIU

SIMPZIONUL PRESEI DIN BANATUL MONTAN, Mehadia19 septembrie 2009. Cuvântul primarului Iancu Panduru ladezvelirea placii comemorative GRĂNICERUL

2 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 1

De asemenea, s-a avut în vedereaura trecutului comunei patriarhaleMehadia, personalităţile ei de ieri careau suferit întru ideea naţională de drep-tate şi romanitate, aşa cum au fost:general Nicolae Cena, Ion Grigore,Gheorghe Domăşneanu, Nicolae

Mergea, dr. Virgil Nemoianu, LicăDragomir, condamnat politic pentruconcepţiile sale religioase (“OasteaDomnului”).

A fost evocat trecutul de aur al aces-tei zone româneşti. N.D.P. a propus şiprimarul Iancu Panduru, receptiv la totce este insolit şi românesc, a subscris larealizarea Simpozionului Cetăţii, an dean, în Mehadia şi în satele arondate:Plugova, Valea Bolvaşniţa, Globu Rău,prilej cu care sunt invitaţi oameni deartă şi cultură din Banat şi dincolo degraniţele Banatului, se fac expozeedespre trecutul şi prezentul acestoraşezări, iar gazeta “Vestea” de fiecaredată a preferat aceste acte culturale,apoi a editat numere cu privire lamanifestările ce au avut loc.

Gazeta “Vestea” a popularizat nece-sitatea şi a altor simpozioane, precum:Simpozionul Presei din Banat (2009),Simpozionul “Culturii tradiţionale laMehadia”, Simpozionul “Un veac de la

moartea lui I. L. Caragiale” (2012) etc.O altă acţiune popularizată de

“Vestea”, cu rezultate benefice, a fostmontarea şi dezvelirea, cu ritual creştin,a mai multor plăci comemorative, ded-icate unor personalităţi nemuritoare:prof. Ion Grigore, preot unionist şipublicist preot Iosif Coriolan Buracu,înv. Ioan Băcilă, catalizator cultural,

scriitor Nicolae Mărgeanu, redacţiaziarului “Grănicerul”, scriitor IoanFlorian Panduru, un veac de existenţăa fanfarei din Valea Bolvaşniţa, plăcidedicate Redacţiei gazetelor: “Vestea”şi “Eminescu”, în strada Pădurii 389.

Redactorul-şef şi colectivul săuredacţional au căutat să editeze cărţi cumaterialele rezultate de la unele sim-pozioane. Aşa apare cartea “Orto-doxie, istorie şi tradiţie în Banatul deMunte” (Editura Gordian, Timişoara,2010) şi cartea “Mehadia, vatră istoricămilenară”, carte solicitată şi de studenţiide la Oxford.

Gazeta noastră şi redactorii ei au fostprezenţi şi au salutat ridicarea unuimonument de prestigiu dedicat mare-lui campion şi antrenor Ioan Corneanudin Plugova, care a adus, pentrusportul luptelor clasice şi libere dinRomânia, peste 260 medalii în între-cerile internaţionale, până la nivelul an-ului 1989. Astăzi acest sport, precum

şi altele (fotbalul, gimnastică şi hand-balul masculin) sunt în apatiemuribundă!

Între timp s-a schimbat formatul larevistă în format A4, copertată şiilustrată. A fost apreciată în ţară şi înstrăinătate.

Un alt succes al gazetei noastre a fostpromovarea unor talente literare tinere,precum elevele Paraschiv şi Oprescu,cea de pe urmă a devenit studentă lajurnalism, sprijinită cu material pentrususţinerea licenţei la Universitatea deVest din Timişoara. Tot în paginilepublicaţiei noastre au debutat: CostelVlaicu, în cele din urmă autor de cartevaloroasă, Ionela Domilescu, cu arti-cole de istorie, dar şi de folclor, (Lexi-conul de Folclor al prof. Ioan Tomi dinTimişoara), prof. Iulian Lalescu, cu uneseu despre doamna prof. univ. dr.Doina Benea de la Universitatea dinTimişoara, învăţătoarea Puşa BlidaruRostescu, din B. Herculane, autoare depoezii pentru copii.

În anul 2012, redactorul-şef N.D.Petniceanu, s-a retras de la cârma revis-tei, recomandându-l pe prof. GruiaCinghiţă. L-a avut alăturea pe CostelVlaicu, care a dus pe mai departesarcinile redacţionale. După o vreme,Gruia Cinghiţă, din motive familiale, aplecat la Timişoara, sarcina revistei arămas pe umerii domnului inginersilvic Vlaicu. Nu i-a fost uşor!

Despre cele mărturisite, avem dato-ria să le susţinem cu material publicatede către colegi. Prin grija d-lui CostelVlaicu, redactor-şef adjunct şi secretargeneral, vom reproduce câteva din ma-terialele ce au dobândit cea mai mareaudienţă prin lecturarea lor. “Vestea” acirculat non-stop pe Internet!

Aşadar, mulţumim “Vestea”!Mulţumim Iancu Panduru!Mulţumim corespondenţilor din ţarăşi din străinătate!

N.D.Petniceanu

Dezvelirea plăcii aniversare a publicaţiilor VESTEA şi EMINESCU. Casa familiei N.D. Petniceanu din Mehadia, nr.389 - Mehadia, 22 mai, 2010

VESTEA de MEHADIA 3

„Episcopul nou, loan Gheorghevici,în Caransebeş instalaţia fãcu, undeşi negustorii cu obercnezu Mehadiişi noul cãpitan Vancea au fost la oadunare. Aceştia spuind episcopuluicã au fãcut besearicã novã şi o zu-

grãvesc, sã rugarã // sã le dea preot.Întrebã care ar fi ? Exarhul Nicolicicu protopopul Caransebeşuluispusãrã cã ardeleanu, preotulAtanasie Stoica, iaste bun, ci l-a datunui preot bãtrân în Obreajie ajuto-riu. Episcopu poruncind îndatã sãmeargã mehadinţii, aflând cocie cucai, sã-l încarce, trimisearã sã-laducã. Carele numai o traistã cucarte, toatã bagaj ia, alta n-avea.Vrând a sã sui sã pleace, un car cupatru boi sã apropie. Elcunoscându-i a fi socru-su, iarãmumã-mea cu fetiţa Virsavia sosirã.Ei îi spusãrã de Mehadia.

- Unde-i?- Cãtrã turci. şi au început amân-

doi a plânge şi a sã vãita ( ...).. .laMehadia nici casã, masã, nici cunos-cut. Pre mine, la zece luni, în

Mehadia m-au nãscut, an. 1751fevruar 24, zugrãvind tâmplabisearicii”.

şi astfel se ivi pe lume, în zibinecuvântatã de Dumnezeu, cel ceavea sã ajungã una din cele mai marişi mai complexe personalitãţi aleBanatului, primul ei cronicar şi scri-itor, primul ei arheolog amator şinumismat, protopopul NicoaleStoica de Haţeg, director al şcoaleinaþionalnice neunite sârbe şiromâne de pe întreg teritoriul regi-mentului valahao-ilir carecuprindea 110 sate. Lucrãrile la caredãruitul de Dumnezeu Nicolae acontribuit parþial sau doar prin tra-ducere prenumãrã urmãtoarele ti-tluri:

Catehismul mic;Cartea de mânã a dascãlilor;Cântece. o culegere de colinde,

poezii cu caracter religios culese deStoica de Haţeg, dar şi poezii origi-nale închinate unor persoane în-deosebi din conducerearegimentului;

Viaţa lui Alexandru cel Mare, tra-ducere şi rezumare în limbaromânã.

Opera originalã este formatã din:Scurtã istorie a Banatului, care nu

s-a pãstrat şi care urma sã serveascãalcãtuirii unei istorii a Ungariei;

Sârbii în Banat, un rãspuns la în-trebarea superiorului sãu, episcopulVidac , dacã în districtul Mehadieisunt sate în care vechii locuitori sã fifost cunoscuţi ca iliri şi sã se fi trans-format în valahi;

Faptele lui Hercule, o prelucrarea legendelor greceşti;

Scurtã cronicã a rãzboiului din1788-1791, publicatã de NicolaeIorga în 1940;

Cronica Banatului, scrisã între1826-1827;

Cronica Mehadiei şi a BãilorHerculane, scrisã în limba germanãcu caractere gotice în anul 1829;

Povesti moşeşti, şcolarilorromâneşti, o lucrare de compilaţie.

Cronica Banatului este operacapitalã a lui Stoica de Haţeg.Existã o adevãratã odiseeadã amanuscrisului care a trecut prindiverse mâini, cu riscul de a sepierde sau a fi distrus, pânã cânda intrat în patrimonial BiblioteciiAcademiei. Valoarea istoricã aCronicii a fost sesizatã deDamaschin Bojincã, de Nicolaelorga şi Alexandru Lepedatu, ea aslujit ca izvor lui PatriciuDragalina în a sa Istorie a Bantuluide Severin şi multor altora care aufolosit-o în mod cinstit sau doarau furat din informaţii. În 1969,Cronica Banatului a vãzut pentruprima datã integral lumina tiparu-lui în Editura Academiei, ediţiecare s-a epuizat rapid. Cunoscândaprecierile elogioase alemajoritãţii istoricilor: “Un izvorpreţios şi un important documentde limbã...” (Ştefan Ştefãnescu);“o lucrare interesantã, bogatã îninformaţii, numeroase dintre ele,unice” (Ştefan Pascu); “Un izvornou şi un cronicar nou vor figurade acum în istoria culturiiromâneşti” (Mihai Berza), darnici una dintre ele suficient decuprinzãtoare, cu referire lavaloarea literarã şi a tezaurului delimbã, am republicat aceastã biju-terie (sub îngrijirea istoricului

c o n t i n u a r e î n p a g i n a 4

Nicolae Stoica de Haţeg, fiu strãlucit al Mehadiei

Piatra de mormânt a cronicarului NicolaeStoica de Hațeg (1751-1833), situată încurtea Bisericii Ortodoxe din localitateaMehadia.

4 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 3Damaschin Mioc, cel ce îngrijise

şi prima ediţie) la Editura Facla, în1981, în vremea când eram direc-torul acesteia.

Printre multele localitãţi pe careStoica de Haţeg le aminteşte înCronicã, fie precizând mişcãrile detrupe, fie descriind evenimente şi în-tâmplãri, Mehadia ocupã în modfiresc un loc central. Sã nu uitãm cãaici se nãscuse, cã era protopop deMehadia, cã Mehadia era un punctnodal de comunicaţie în aceastãregiune şi multealte considerente.Mai stãruie şi unsoi de confuzie înafirmaţiile lui Sto-ica când vine vorbade Mehadia şi debãi, deşi bãile suntlocalizate cum ştimla Herculane. înfond dacã ne în-toarcem la denu-mirea latinã a bãilorAd Mediam, parcãam fi tentaţi sãcredm cã numelede Mehadia s-ar fipotrivit mai de-grabã bãilor.

Transcriu pentrudeliciul cititorului mehadinţeancâteva din referirile Cronicii laMehadia: „Întâiul copral înMehadia, sas, ardelean, şenauer,lutheran, bun rumân, Caroli - reghi-ment. Când vrea sã batã, nu striga,nu ocãra, ci: “rogu-te culcã-te dom-neata, aşa-i porunca... Când vedeamehadinþii figura de militariu zicea:“nicidecum rumânu neamţi aşa nuva fi”. “Mehadia cu alte sate fugirã laPaşti. La Rusalii berşteru cântând,lângã el în biserica Mehadii “IjeHeruvimii” şi el ajuta; inşimehadinţi, moş Lupu, Brãcar,Dumitru Guleran, Pau Magheriu,Petru Cãluţeriu, Theodor Paterona,

Curea Bona, Ianãş Feneşanu,Nicolae Ţepeneag şi Mihai Siromanviând oberşteru spusãrã cã militarinu vor fi. Acela pre ei, în fierã, cu cã-tucile crucişi, din casernã, cu invalidirãitãri, în şanţ îi trimisã.” (O scenãdescrisã mai pe larg gãsim înCronicã atunci când povesteşte devizita împãratului în Almãj undeîncearcã sã-i convingã pe almãjeni sãintre oşteni în armata imperialã.Rãspunsul este tot negativ în pofidamultor promisiuni pe care împãratulle face. n.n)

“Graniţa aicea fâr de conumaţi sãslobozi aşa: noi mergeam dimineaţala Râşava la turci, cumpãram, turciivenea în Mehadia la târg şi în alte zilecu târgaşi venea însã nici noi la ei,nici ei la noi preste noapte nurãmâneam . ( ...)” Turcii aicea neaduceau lubeniţã, peapeni mari, mi-nune, pânã toamna. şi fiindcã sunade rãzmeriţã şi ei întreba ce sã audenov.” “Acasã viând (preoteasa n.n.)afla (casa n.n.) plinã de neamţi,canonari, arteleristi, carii în sobamare nimic nu au stricat; cum aulãsat, paturi, icoane, cãrţi etcetera auaflat. Ei vãzând-o toatã udã, îndatãtoblile ferestrelor le-au spart, foc

bun au fãcut, de şi-a revenit în fire.Din car scoţând o slãninã întreagã,o peatrã de sare ce au fost luat sus, şilor au dat. Din pimniţã rãchie şi vinbun, din 10 hacoave cecumpãrasem...”

Aş putea sã continui citând aseme-nea admirabile fragmente cu trim-itere la Mehadia. Mai doresc sã vãspun cã îmbãtat de parfumul Croniciidar şi mânat de dorinţa de a oferi citi-torului de astãzi, neobişnuit cu limbafoarte veche a lui Stoica de Haţeg, pecât de veche pe atât de încãrcatã de

expresivitate şi parfum, posibilitateade a lua contact cu aceastãcapodoperã, am scris volumul“Mãtuşa mea Maria Theresia”, cartepremiatã de Uniunea Scriitorilor,filiala Timişoara. Închei, aducând unsincer elogiu primãriei Mehadiei, in-telectualilor, printre ei şi prietenuluimeu, scriitorului Nicolae DanciuPetniceanu, care s-au angajat la acestgest elegant, pilduitor, de cinstire apersonalitãţii marelui fiu al Mehadieişi, dupã câte am înţeles, şi a altorpersonalitãţi locale.

Ion Marin ALMÃJAN

Mehadia în Harta Iosefină a Banatului, 1769-1772 (,,Prima ridicare topografică”)

VESTEA de MEHADIA 5

A studiat primele clase primare însatul natal, cu tatãl sãu, apoi a urmatŞcoala trivialã, Şcoala germanã dinBorloveni, metropola ŢãriiAlmãjului, instituţie şcolarã cu tra-diţie, fondatã în 1777, a doua înBanatul istoric, dupã Şcoala trivialãdin Mehadia anului 1774. Ne găsimîn Veacul Luminii, cu irizãri spiri-tuale, iluministe, benefice, venite dela Curtea Imperialã vienezã, faptcultural cunoscut şi receptat de lu-minatul dascãl şi pãrinte PavelBoldea.

Dupã trei ani de germanisticã,tânãrul Pavel Boldea frecventeazãŞcoala Civilã din Oraviţa, de aicitrece la Gimnaziul Superior dinBiserica Albã, ca în final, sfãtuit detatãl sãu, urmeazã şi absolvã în chipstrãlucit Institutul Teologic-Pedago-gic din Caransebeş, institut supra-numit „Cuib de vulturi”, locaş deînvãţãmânt româ nesc binecuvântat,unde creşteau şi se formauluminãtorii satelor bãnãţene, can-dele pe cãrãrile devenirii conştiinţeide neam şi limbã întru reîn tregireapãmântului românesc.

Dupã absolvirea institutului, PavelBoldea se cãsãtoreşte cu SilviaIvãnescu, fiica preotului GheorgheIvãnescu din Marga, a fost hirotonitşi numit preot în Borlovenii-Vechi,anul 1883.

La 1 septembrie 1884, i se naşteunicul fiu, Romulus, bucuria vieţiişi lumina sufletului sãu, n-a mai avutşansa altor copii deoarece preotea saSilvia, în plinã tinereţe, în anul 1887,a trecut la cele veşnice, rãpusã de-oboalã necruţãtoare în acea vreme.

Anul 1888 marcheazã destinultânãrului preot Pavel Boldea. Estepropus şi susţinut preot mil itar în

parohia româneascã din Budapesta,pro pus, susþinut şi încurajat decãtre generalul în retragere TraianDoda, preşedintele fondator alComunitãþii de Avere dinCaransebeş. Este im perios necesarsã facem o digresiune cu privire laaceastã intervenţie din partea gene-ralului Traian Doda, personalitate

marcantã a spiritua litãţii româneşti,din Banatul istoric.

Cu un an mai devreme, respectivîn anul 1887, generalul TraianDoda, în plinã sesiune parlamentarãbudapestanã, în calitate de depu tatal Cercului electoral Severin a pre-zentat preşedintelui maghiar alDietei un memoriu-protest princare declara cã se retrage de lalucrãrile parlamentului, fãrã a re-nunţa la mandatul de deputat, peconsiderentul cã românii, pe care-ireprezintã în parlament nu sebucurã de drepturi politice şi civile,aşa cum se bucurã maghiarii, saşii şisecuii. Preedintele maghiar al Dieteis-a simţit ofensat, iar pe general l-a

considerat un agitator împotriva sta-tului maghiar, Traian Doda a fostdat în judecatã, amendat şi condam-nat de Tribunalul din Arad la 2 aniînchisoare.

Cu atitudinea naţionalã a genera-lului Taian Doda s-a solidarizat scrii-torul Ioan Slavici, care a publicat unarticol în „Tribuna” de la Sibiu. Pen-tru aceeaşi motivaţie de substanţãnaţionalã şi rãzvrãtire împotriva sta-tului maghiar, scriito rul Ioan Slavicia fost judecat, amendat şi el şi con-damnat la un an închisoare pe carel-a exe cutat în închisoarea de la Vaţ,un oraş pe ma lul stâng al Dunãrii, peaproape de Budapesta. GeneralulTraian Doda n-a fãcut puşcãrie,fuse se graţiat de împãratul de laViena. Generalul Traian Doda a fostşi a rãmas un naţionalist ro mân lu-minat, unul care milita pentru reîn-tre girea neamului românesc, unadept al sloganu lui lansat de IoanSlavici prin „Tribuna” de la Sibiu, înmartie 1884, în primul numãr al pu-blicaţiei al cãrei director era: „Soa-rele pentru români de la Bucureştirãsare”.

La Budapesta exista o puternicãmişcare ro mâneascã, o colonie a ro-mânilor constituitã din: bãnţeni, ar-deleni, regãţeni, bucovineni şibasarabeni, puterea economicã de-ţinând-o aromânii (negustori, an-grosişti, comercianţi, cu ateliere demanufacturã etc.). În aceastã colo-nie trebuia sã fie un pãstor de sufleteromâneşti, unul care sã le pãstrezeconştiinţa nealteratã, conştiinţa deneam, sã le îndrume paşii întru uni-tate de spirit şi faptã româneascã.Acest pãs tor de suflete fusese des-emnat şi ales în persoa na preotului

c o n t i n u a r e î n p a g i n a 6

P ă r i n t e l e P r o t o P o P P ă r i n t e l e P r o t o P o P

P a v e l B o l d e a ( 1 8 6 1 - 1 9 2 0 ) P a v e l B o l d e a ( 1 8 6 1 - 1 9 2 0 )

Pavel BOLDE A

6 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 5

Pavel Boldea, în care generalulTraian Doda investise întreaga sa în-credere, de sigur cã generalul, cuobârşia în Prilipeţ, pe aproape deBorlovenii-Vechi îl ştiuse pe preotulBoldea încã de pe bãncile Institutu-lui Teologic din Caransebeş, apoiTraian Doda se ştia tot aşa de binecu bãtrânul dascãl Pavel Boldea, pecâteştrei îi legau sentimentele pa-triotice de almãjeni, dar îi lega maipresus sentimentul naţion al, conşti-inţa de buni români, de militanţipen tru ideea naionalã.

Şi preotul Pavel Boldea fusese laînãlţimea aşteptãrilor generaluluiTraian Boldea, el fusese primulpreot militar, dar şi primul preot înparo hia româneascã din Budapesta,cum fusese cu un veac în urmãConstantin Diaconovici Loga, pri-mul cantor în Biserica OrtodoxãRomânã din Budapesta şi întâiulînvãţãtor român, care a introduslimba românã în parohia şi coloniaromâneascã budapestanã.

Ca sã-şi îndeplineascã misia cucare fusese trimis la Budapesta, luiPavel Boldea nu i-a fost uşor,dimpotrivã, a dat piept cu fel de felde greutãţi, stavile puse în calea sade cãtre autori tatea maghiarã într-ovreme când ungurii îşi propuseserã,între altele, sã maghiarizeze tot ceera sfânt şi românesc. Pentru aceastaDieta de la Budapesta prepara şicocea în umbrã o lege de maghiari-zare forţată, una a ConteluiAdalbert Appony, ce va ieşi laluminã la începutul veacu luiurmãtor (1907).

Preotul militar Pavel Boldea a fostparoh şi profesor de religie în câtevaunitãţi şcolare - şi asta pânã în anul1897, când din anumite raţiona-mente naţionale şi-a aranjat mutareaîn colo nia româneascã din Viena,

pentru a fi mai aproa pe de Cancela-ria Coroanei, în ideea de-a fi utilcauzei românilor, în aceastã cance-larie se emi teau acte ce puteau sãocroteascã, sã protejeze neamul ro-mânesc din Banatul istoric; el ştiacã, odinioarã, Banatul fusese domi-nion al Coroanei, protejat de influ-enţele nefaste de la Budapesta.

Preotul şi profesorul Pavel Boldeaatât la Budapesta cât şi la Viena, dinpunct de vedere spiritual, a creatviaţa româneascã, a catalizat şi unitsufletele românilor întru ideeanaţionalã, în colonia româneascã dela Budapesta şi în colo niaromâneascã de la Viena pluteaduhul cucer nic, reverbera glasulMarelui Preot pentru con servareafiinţei neamului românesc.

Între anii 1908 - 1914, PavelBoldea a fost protopop militar, cugradul de maior, în garnizoanaSibiu, iar între anii 1914 - 1918, învremea Primului Rãzboi Mondial, afuncţionat ca şef al clerului militarde la Comandamentul trupelor depe frontul italian, cu sediul în oraşulLaibach - Liubliana, din fostaJugoslavie.

Militant pentru reîntregirea ne-amului româ nesc, Pavel Boldea afost şi pe frontul italian, o dovadã oconstituie dezertarea in corpore asol daţilor români din Regimentul43 Infanterie la italieni, constituirea„Legione romene” (Legiu nea româ-nilor) în Italia, care va lupta pentruunitatea statului român, legiune dincare a fãcut parte şi medicul IoanŢeicu, din Ilidia, cu noştinţã a fami-liei Boldea din Borlovenii-Vechi,prieten cu Romulus Boldea.

Dupã Unire, preotul militar PavelBoldea s-a pensionat şi s-a retras însatul natal, unde la 1 decembrie1920 a trecut la cele veşnice.

Închei acest medalion rememo-rând imagi nea apostolicã a lui

Romulus Boldea, odrasla MareluiPreot. A urmat studii militare, ajun-gând locotenent colonel în armataimperialã, apoi co lonel în armataromânã, a fost prefect de Severin şideputat în Parlamentul RomânieiMari, mem bru fondator alPartidului Naţional Creştin, par tidconstituit din fuzionarea PartiduluiAgrar al lui Octavian Goga şi a LigiiApãrãrii Naţional-Creştine a profe-sorului A.C.Cuza.

În 1940, colonelul RomulusBoldea fusese ales preşedintele LigiiAntirevizioniste din Ju deţul Severin,a militat pentru respectarea celorstabilite prin Tratatul de la Trianon,din 4 iunie 1920. Revizioniştii ma-ghiari de atunci, ca şi astãzi, nu aufost şi nu sunt de acord cu acesteprevederi, ei viseazã o nouã rãpire aArdealului de Nord, în care scop batpe la porţile Occi dentului. Revizio-niştii maghiari interni şi externi dinnou fac ceea ce au fãcut în perioadainter belicã, între altele promoveazãideea autonomiei unor judeţe înArdeal, cã de la autonomie la rupe-rea Ardealului de la patria mumãnu-i decât un pas.

Astãzi, mai mult decât oricând, enevoie stringentã de un nou Colo-nel Romulus Boldea, în contextulapãrãrii şi ocrotirii pãmântului ro-mânesc, udat cu lacrimilestrãmoşilor noştri, între strãmoşizãresc prin ceaţa diafanã silueteleapostolice ale celor doi Boldea, tatãlşi fiul, şi animat de cele vãzutegrãiesc metaforic: „Din stejar, stejarrãsare” şi aceasta se întâmplã ade seaîn Ţara Almãjului.

NICOLAE DANCIUPETNICEANU -

Mehadia, 1 noiembrie 2007

VESTEA de MEHADIA 7

În această toamnă au loc o serie demanifestări dedicate marcării a 125 de anide la naşterea matematicianului TraianLalescu.

Liceul din Mehadia purtându-i numeleatâţia ani, respectiv între anii 1966 - 1976,dar şi datorită originii sale din comunăCornea, am considerat necesar a face şi noio rememorare a acelui care a fost şi varămâne în memoria posterităţii - TraianLalescu.

Personalitate marcantă a şcolii româneşti,a ştiinţei dar şi cu implicare majoră în viaţasocială şi politică vremurilor sale, TraianLalescu a rămas peste timp un nume curezonanţă în mentalul colectiv al românilor,al culturii româneşti.

Născut la Bucureşti dar din părinţiproveniţi din Cornea, tatăl său fiind născutaici, Traian Lalescu a păstrat în conştiinţasa Cornea ca adevăratul lui loc de obârşie.

Prin bunăvoinţa domnului Traian Lalescu,nepot din partea fratelui marelui matemati-cian, care în prezent locuieşte în StateleUnite, un bun prieten şi, începând cu acestnumăr am dori să-l considerăm un colabo-rator al ziarului nostru, publicăm în premierăpentru cititorii noştri un document referitorla familia matematicianului, care este foarteprobabil să-şi aibe rădăcinile în Mehadia,rezultat al unor eforturi de documentare de-puse în timpul scurtelor reveniri în ţară,având ca sursă ultimii bătrâni ai satului.

NOI, LaleştiiNOI, LaleştiiLa nivelul anului 2005 RomTelecom în-

registra 71 familii Lalescu, răspândite înzece judeţe plus Bucureşti.; sigur, mai erauLaleşti fără abonament de telefon, darnumărul acestora era/este insignifiant şideci putem uşor afirma că Lalescu e unnume foarte rar, la nivel naţional.

Din cele 11 entităţi teritoriale mai susmenţionate, găsim 38 de familii în Caraş-Severin, 10 în Dolj, 7 în Timiş, 6 în Bucureşti,în restul judeţelor numărul lor fiind între 1 şi4 abonaţi. Aceste cifre ne obligă a ne oprila Judeţul Caraş-Severin , unde din cele 38de familii Lalescu , 30 sunt localizate înzona Mehadia-Herculane, 2 în Cornea, 5 înCaransebeş, etc. Prin contacte personale,am constatat că familii din Timişoara, Dolj,Bucureşti sau Mehedinţi îşi au originea înzona Mehadia-Herculane-Cornea şiurmărind logica bunului simţ putem afirmacu o minimă marjă de eroare că numele deLalescu îşi are originea în Mehadia, iar de

aici e posibil ca unul din ei să fi “emigrat” laCornea cu circa 3-4 secole în urmă.

Cât priveşte semantica numelui Lalescu,o teorie băştinaşă susţine că s-ar traduceprin “a lui Lala”, care Lala este un nume desorginte Aromână. Poate într-o zi vreun doc-

torand va lămuri problema; este interesantfaptul că atunci când un Român din BanatulSârbesc merge la Belgrad, se zice (nu înmod necesar flatant): “vine Lala din Banat”.

Am visat la organizarea unui “congres” alLaleştilor, dar e greu de aici de pe coastaPacificului.

Junii GagiiJunii GagiiMemoria familiei noastre Lalescu din

Cornea se opreşte la CostaLalescu(Gagea)- presupus a se fi născutla finele secolului XVIII ; poate că unul dinpredecesorii lui a venit de la Mehadia(?).Gagea era porecla de sat, nelipsită înpărţile locului. Costa l-a avut ca fiumoştenitor pe LAZĂR LALESCU iar urmeale colibei sale se mai păstrează şi azi, cao groapă între pârâul din vale şi nouacolibă. Pe Lazăr l-a binecuvântat Dum-nezeu cu 2 fiice - Ana şi Ancuţa şi 6 feciori;aceştia erau: Ion, Trailă, Gheorghe, Nico-lae, Crăciun şi Ilie - cel mai mic, toţi născuţiaproximativ între anii 1848-1860. Ilie s-a dusginere peste munte - la Cornereva; între alţiia avut un fiu Simion, căzut în primul război.Crăciun a mers şi el “ginere în casă” înCornea; a murit prematur de la o muşcăturăde câine turbat.

Pentru Ion, Nicolae şiGheorghe(străbunicul autorului acestor

rânduri), Lazăr a subdivizionat marea pro-prietate şi astfel la coliba noastră de la Cusa(toponimul locului) apar trei familiiGagea(Lalescu).

Ion nu a avut parte de urmaşi şi a murit lavârsta de peste 90 de ani, complet orb, iarstrăbunicul meu Gheorghe a trăit şi el peste80 de ani dar ultimii zece în stare de inva-liditate - urmare a unei căzături din copac;în plus a supravieţuit multor tragedii, în-gropând între alţii primele sale două soţii,dar şi pe fiul său Alexandru - bunicul meu.

Cei şase fraţi au rămas în folclorul satuluisub numele de “junii Gagii”; o dată deSfânta Marie, când era nedeie au plecat cutoţii în sat, îmbrăcaţi şi făloşi; la intrarecineva I’a zărit şi a rostit: “Ia uite că vin juniiGagii”. Ilie- cel mic s-a ruşinat şi s-a întorsla colibă.

Şi iată că am ajuns la Trailă Lalescu-tatalviitorului profesor. Dascălul şi preotulremarcă inteligenţa sa nativă şi-l convingpe Lazăr să-l ducă la Gimnaziu înCaransebeş. Condiţiile erau grele; fraţii luiduceau cu căruţa lemne şi provizii la gazdaUnguroaica sau Nemţoaica, pe o distanţăde 50 km.

Dar eforturile n-au fost în van; Trailă de-venise un brilliant al şcolii din Caransebeş.Se zice că o dată mama lui s-a dus la gazdaunde el stătea împreună cu alţi elevi şivăzându-i pe aceştia studiind a zis: “văd căvoi copii învăţaţi, dar Trailă al meu nuciteşte”, la care ei au răspuns: “ El o dată seuită pe carte şi ştie tot iar noi tot citim şi numai pricepem”; e un mic amănunt ce neaminteşte că nimic nu se naşte din neant, căa fost o genă care a făcut totul posibil maitârziu.

Trailă Lalescu şi plecarea în Regat:Trailă Lalescu şi plecarea în Regat:După o solidă educaţie obţinută în şcolile

din Caransebeş , unchiul Trailă considerăserios posibilitatea emigrării în Regat; o vaface, nu înainte însă de a se căsători cuMaria - o Ardeleancă originară cel maiprobabil din zona Deva sau Sibiu (1); ceanume l-a determinat să treacă în Regat, nuştim - poate un sentiment de incompatibili-tate cu administraţia Austro-Ungară ?

În orice caz, în Regat urmează o carierăplină de succes în domeniul bancar, înoraşele Bucureşti, Iaşi şi Craiova. Anul 1882îl găseşte în Bucureşti, unde la 12 Iulie Dum-nezeu binecuvântează cuplul venit de pestemunţi cu un fecior care avea să devinăc o n t i n u a r e î n p a g i n a 8

t r a i a n l a l e s c ut r a i a n l a l e s c u125 de ani de la naştere

8 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 7mândria neamului nostru şi nu numai:viitorul mare profesor mathematician Tra-ian Lalescu. Perioada Iaşi coincide cu aniide liceu ai viitorului profesor - Liceul“Costache Negruzzi”; imensa placă demarmoră din hall prezintă şefii de promoţieşi poate ce atrage mai mult atenţia estecumpăna veacului: 1899 – EugenLovinescu , iar 1900-Traian Lalescu.

Deşi plecat în Regat, Trailă Lalescu nu auitat de Banat, de Cornea, de fraţii lui, cucare a fost permanent în legătură şi undes-a întors de câte ori a avut posibilitatea;rămăşiţele sale pământeşti se odihnescîntr-un cimitir din Giurgiu (2).

Profesorul Traian Lalescu şiProfesorul Traian Lalescu şiBanatul:Banatul:

Nu voi insista aici asupra personalităţiiprofesorului Traian Lalescu, sub aspectştiinţific, profesional sau social; suntchestiuni oricum publice şi au fost sau suntpersoane mai îndreptăţite s-o facă. Înurmătoarele rânduri vreau dor să prezintrelaţia sa cu Banatul, aşa cum o ştiu de lasurse directe: bătrânii familiei mele şi aisatului Cornea, oameni cu care profesorula avut contacte personale.

Născut la Bucureşti, şcolit la Iaşi,Bucureşti şi Paris, şi-a trăit viaţa în înaltasocietate a capitalei, dar nu a uitatniciodată Banatul, Cornea şi şi neamulsău; ba mai mult când venea în sat sur-prindea oamenii vorbindu-le în graiBănăţean(probabil moş Trailă a avut grijăde asta). După Marele Război, buniculmeu Alexandru şi văr primar al profesoru-lui moare de pneumonie , după cesupravieţuise doi ani ca prizonier derăzboi la Saint Petersburg, în Rusia.

Bunica - o femeie de altfel cu un fizic put-ernic înregistrează prima şi singura boalădin viaţa ei de 92 de ani; profesorul o ducela doctori în Bucureşti.

Şi aşa a povestit bunica: “ în timp cedoftorii mă căutau, tot ziceau (Ce port! Ceveşminte!) la care profesorul replică:,,unde mai este port ca în Banat? E văduvavărului meu primar şi are 5 copii care nuvreau să se prăpădească)” … “ şi mi-acumpărat domnu Traian şi meluţinuri(medicamente)”.

La ultima sa vizită în Cornea, profesoruls-a adresat bunicii aşa:” Chivo, să nu plecla Bucureşti până îţi las nescar bani săplăteşti dările şi să şti că pe Gheorghe almic(tatăl meu) îl voi lua la mine, să-l punîn şcoli”; aceasta nu avea să se întâmple,

căci nenorocul care nu ne-a prea evitatlovea din nou: profesorul pleca la Paris să-şi trateze o boală necruţătoare pe atunci.

Moş Ion Popescu din Cornea – maestru alculturii de cireşi şi bărbat extrem de im-pozant ajunge să facă serviciul militar la…. Garda Regală. Duminica după cemergea la biserică, servea prânzul la ilus-trul lui “consătean” şi era adus cu trăsuraînapoi la Unitate; într-o zi , căpitanul l-aluat la întrebări :”pe cine ai tu în Bucureştide te aduce trăsura aici?”.. şi a continuatMoş Ion: “ după ce i-am spus, viaţa mea adevenit mai bună, până când m-or lăsatacas.”

Cel mai bun prieten a lui din zonă a fostpreotul satului nostru - Nicolae Văleanu;era un excelent teolog şi de o vârstă cuprofesorul, care după moartea tatălui său(Moş Trailă) donează bisericii un clopotsuperb – astăzi cea mai valoroasă piesăde patrimoniu , alături de monumentuleroilor.În timpul Războiului al doilea, efor-turile încleştării cu inamicul din Răsăriterau aşa de mari că apăruseră rumori pre-cum că se vor rechiziţiona clopote dinbiserici pentru industria de război.

Părintele Nicolae nu s-a lăsat în voiasorţii şi ajutat de doi enoriaşi fideli, au datjos clopotul într-o noapte şi l-au dus cucarul într-o pădure, unde l-au îngropatpână la finele războiului. La înmor-mântarea profesorului în 1929, între cei 15preoţi, s-a numărat şi părintele N. Văleanu.

Toţi bătrânii satului vorbeau cu un entuzi-asm deosebit despre profesor - bucuria ceşi-o manifesta cu ocazia vizitelor, disponi-bilitatea de a-l asculta pe fiecare, energiaşi pofta lui de viaţă. Rezistenţa ladezrădăcinare nu este un atribut al senti-mentalilor, dar un indiciu al tăriei de car-acter. Ce a făcut profesorul pentruCornea, între altele: A înfiinţat “Şcoala deArte şi Meserii” ; în prezent , în acea clădiree Primăria comunei. Tatăl meu - GheorgheLalescu a fost unul din absolvenţii aceleişcoli. S-a îngrijit că satul să fie oficial dotatcu Târg de Duminică; după moartea sa,Domăşnenii prin anumite manevre, aureuşit să ne smulgă Târgul, pe care îl au şiazi.(3)

În cursul unei operaţiuni de arhivare înzonă, s-au descoperit documente careatestă cum profesorul a făcut donaţii înmanuale şi rechizite la diverse şcoli ,potrivit unei recente declaraţii a fostuluiprimar Petre Sadovan - participant laoperaţiunea respectivă.

În primăvara lui 1982 (dacă îmi amintesc

bine) am fost invitat la o cafea derăposatul profesor Octavian Gheorghiu dela Politehnica din Timişoara; Dl Gheorghiulucra la Centenarul “Traian Lalescu” şidorea să afle amănunte despre origineacorneană a fostului său profesor. Şi mi-azis aşa: “ la Universitatea din Bucureşti eraşef de catedră, iar la Timişoara era rector;făcea naveta cu trenul. De la gară veneadirect la amfiteatrul Politehnicii şi din mo-mentul ce intră pe uşă şi până ajungea lacatedră, deja ne prezenta subiectul ceurma a fi abordat în ziua respectivă.” Şi amai adăugat: “şi ce cursuri ne ţinea!!!”.

La începutul anilor 1920 s-au desfăşuratalegeri parlamentare şi profesorulcandidează pentru poziţia de deputat aljudeţului Caraş, din partea PartiduluiLiberal. A fost o campanie dură; nu erauşor , mai ales când aveai contracandidaţiveniţi din Partidul Naţional Român a căruilauri de la 1 Decembrie 1918(Alba Iulia)erau încă proaspeţi. Dar prestigiul profe-sorului şi zelul cu care a fost susţinut , înspecial de Cornea, Domaşnea,Mehadia(4) şi Caransebeş, au înclinatbalanţă şi Traian Lalescu devine deputatde Caraş în Parlamentul României.(5)

La Cornea au apărut recent voci carepropun ridicarea unui bust al profesorului.Poate Cornea acest lucru? Din ceea ce euştiu, DA. Trebuie? Răspunsul este absoluteDA. Într-o lume în care Globalizarea vineca un tăvălug gigantic, vor rezista naţiunilecare ştiu şi pot să-şi conserve tradiţiile,valorile şi moştenirea arheologică.Reprezentarea valorilor prin statui saumemoriale este caracteristica uneisocietăţi care se respectă pe sine.

Traian Lalescu.raian Lalescu.Pittsburg, CaliforniaPittsburg, California12 Octombrie, 200712 Octombrie, 2007

(1) Ar fi fost interesant şi util ca parteaArdeleană a descendenţei profesorului săfi fost identificată; poate într-o zi.

(2) Părintele Nicolae Văleanu a sugeratîn timpul vieţii sale că rămăşiţelepământeşti ale lui Trailă şi Mariei Lalescusă fie aduse şi reînhumate în curteaBisericii din Cornea; sunt aşa de singuriacolo.

(3) Domaşnea-eterna noastră rivală nua avut un Traian Lalescu, dar se pot lăudacu cele mai bune mere din lume; a dat ţăriiluptători anticomunişti de legendă:Sfârloagă, Petre Duma, Domăşneanu - toţicontinuare în pagina 9

VESTEA de MEHADIA 9

urmare din pagina 8căzuţi în luptele cu securitatea în MunţiiRuscăi.Bunul Dumnezeu să-l odihnească.

(4) Mehadia a fost mereu în avangardasub-regională; acum 2000 de ani erapoarta de intrare în Dacia Felix,ulterior devenea “metereza” a Imperiului. A dat ţăriioameni de valoare şi buni Români, cageneralii Nicolae

Cena şi Domăşneanu-ajunşi în cance-lariile din Viena, cronicarul Nicolae Stoicade Haţeg sau preotul Buracu, iar azi îi arepe cei doi renumiţi scriitori: VirgilNemoianu în Washington, DC şi DumitruŢepeneag la Paris. Cornea, a căutat să seţină şi ea de trena Mehadiei; valori au maiapărut: e regretatul nostru unchi Ing. IonSadovan-erou al luptei anticomuniste şivremelnic unul din coordonatoriiRezistenţei în Munţii Banatului; apoi l-am

avut pe Ing. Hrelescu, de a cărui nume seleagă tehnologia avansată a sudurii şi in-stitutul ce l-a creat în Timişoara, iar înzilele noastre îl avem pe Ing. Petre Săbăilă-director la Electroputere-Craiova. În 1930,Cornea introduce electricitatea-performantă nu tocmai de ignorat la nivelulRomâniei.Un aport major la modernizareasatului l-a adus şi familia de comercianţiHell-Evrei de origine Austriacă.

(5) Parlamentul rezultat în urma aceloralegeri a fost unul de excepţie. Cea maimare realizare a acelui corp legislative afost celebra Constituţie din 1923-poatecea mai bună din istoria României. Maimult, profesorul Traian Lalescu s-a alăturataltor buni Români din Legislativ şi în 1924au votat scoaterea în afara legii a unuipartid comunist care purta şi sufixul de“Român”. Dacă cineva ar fi tentat să con-

sidere acel vot drept antidemocratic, aşdori să amintesc că acel partid purta înpântece o ideologie de stepă, străină defirea şi aspiraţiile poporului Român; în plus,avea la baza doctrinei sale oficiale tezacă statul Român era unul imperialist(?),multinaţional şi care asuprea alte popoare.Fără comentarii.

(6) Părintele Nicolae Văleanu(născut în1882) a scris o cronică a satului Cornea,care deocamdată nu poate fi localizată;pentru cei interesaţi să facă ceva în acestsens, urmele ar fi pe traseul: tanti VeturiaVăleanu-tanti Lilica(văduva preotuluiRemus Văleanu)- arhiva MitropolieiBanatului. Cartea se pare că oferă şi datelegate de vatra veche a satului, mutată laun moment dat.

I O N B Ă C I L Ă - D A S C Ă LU L , P R I ET E N U LI O N B Ă C I L Ă - D A S C Ă LU L , P R I ET E N U L

Mai întâi de toate aş dori să-mi exprim deosebita bucurie pentru înfăptuirea unui autentic act de cultură -comemorarea unor personalităţi de marcă ai Mehadiei, protopopul cronicar Nicolae Stoica de Haţeg şiînvăţătorul Ion Băcilă, şi să-i felicit pe organizatori, pe primarul comunei Iancu Panduru, scriitorul NicolaeDanciu Petniceanu, directorul şcolii, profesorul Mihăiţă Feneşan, preoţii comunei, care au izbutit să imprimeunei zile obişnuite de lucru fastul unei zile de sărbătoare. O zi cu slujbe de pomenire, dezveliri de plăci comem-orative, cu alai sărbătoresc potenţat cu frumoasa prestaţie a fanfarei tinerilor din Borlovenii Vechi, şi nu în ultimulrând, cu reuşitul Simpozion al Cetăţii.

Îmi stăruie şi acum în memorie chipul luminos al dascălului Ion Băcilă şi, în mod deosebit, frumuseţea spiri-tului său, bunătatea, competenţa sa didactică, onestitatea.

L-am cunoscut în trei împrejurări semnificative: mai întâi ca elev al d-sale, între anii 1949 şi 1950, când amfrecventat şcoala Elementară din Mehadia, apoi , ceva mai târziu, ca şi coleg, o scurtă perioadă, când amfuncţionat ca suplinitor la această şcoală, iar d-sa ca director, de data aceasta al şcolii Medii din Mehadia, şi înal treilea rând - în calitatea de inspector şcolar, pe care am avut-o vreme de trei ani în fostul raion Orşova. Fiecă i-am fost elev, subaltern şi apoi un fel de şef, tot eu am fost cel care am avut de câştigat, căci am învăţat de lael multe din ceea ce se cheamă măiestria didactică, cinstea, omenia - atributele intrinseci ale unui om deOMENIE, care sunt ca şi mirosul pentru trandafir: nimic - nici vântul, nici viermii, nici ploaia nu i-l poate răpi.

Ca elev, mai ales, mi-a împodobit, mie şi colegilor mei de atunci, mintea prin bună învăţătură şi inima prinbunătate, mărinimie, dreptate şi credinţă, pregătindu-ne un loc frumos la soarele vieţii.

O trăsătură definitorie a conduitei dintotdeauna a profesorului Ion Băcilă, în raport cu învăţăceii săi, a fostnobleţea gestului său de dascăl şi prieten. S-a străduit să formeze în aşa fel elevii pe care i-a avut în grijă, încâtprin ei să-şi trăiască a doua viaţă, o viaţă pe care înţelepciunea dobândită, frumuseţea spiritului său, o face maibună decât pe cea a tinereţii lui. I-a ajutat pe elevi să trăiască aşa cum şi-ar fi dorit-o şi el la vârsta tinereţii uceni-cilor lui. Drept pentru care ne-a învăţat să fim mereu tineri şi pentru a ne împlini în viaţă, ne-a înzestrat cu busolacu care putem deveni personalităţi.

Ar fi mult mai multe de spus despre omul, dascălul şi prietenul Ion Băcilă, dar... oricât ai vorbi şi tot n-ar fi deajuns, căci - parafrazându-l pe Emil Cioran - e mai uşor să faci biografia unui nor decât să spui totul despre unom, fiindcă... “omul este drumul cel mai scurt dintre viaţă şi moarte”.

Mehadia, 19 ianuarie 2008profesor univ. dr. RICHARD SÂRBU

10 VESTEA de MEHADIA

Părintele Iosif CoriolanBuracu a fost investit ca preot în

parohia Mehadia, în anulDomnului 1912, aducând cu el oanume zestre spiritualăreligioasă şi culturală, propriespiritului naţionalist al vre-murilor antebelice.

Desigur, în formarea şi edu-carea copilului, mai târziu ajunelui Buracu, un rol importantîl jucaseră şcolile pe la care um-blase, între el amintim: Liceuldin Braşov, o semnificativăenclavă spirituală românească, încare se formase şi ziaristul detemut Valeriu Branişte, care fus-ese desemnat şi trimis de Par-tidul Naţional Român dinArdeal, să fondeze ziarul „Drep-tatea” (1984) din Timişoara,având şansa de-a da literaturiiromâne întâia ziaristăprofesionistă, pe Emilia LunguPuhallo, fiica dascălului TraianLungu, un român de frunte înCartierul Fabric din Timişoara;după Braşov, urmase Institutul

Teologic, un adevărat „cuib devulturi”, devenind preot, în ideeadivină de a-l sluji pe bunulDumnezeu din amvon, de-a slujişi ideea nobilă de identitate şipăstrare a fiinţei naţionale încondiţii paupere impuse de du-alismul austro-ungar, ce vizamaghiarizarea forţată aromânilor din imperiu.

Aşadar, cu o asemenea zestrespirituală românească sosisepărintele Iosif Coriolan Buracula Mehadia, în aceastăbinecuvântată parte geografică aBanatului, limitată de Dunăre şide Munţii Cernei, existând din-colo de ape şi mulţi, o Ţară cunume de fecioară: România!

Prin urmare, la Mehadia, lamalul Belarecăi şi în coastaMuntelui Străjoţ, părintele IosifCoriolan Buracu, încă din primaduminică, în timpul şi dupăoficierea slujbei religioase, facecunoştinţă cu câtevapersonalităţi, aflate în atenţiapoliţiei maghiare pentruromânitatea lor, cunoaşte pe:generalul Nicolae Cena, un înfo-cat susţinător al Bisericii Orto-doxe Române, cunoaşte pedoctorul Virgil Nemoianu,medic de faimă în zonă şi nunumai în arealul Mehadiei,întâlneşte pe dascălul NicolaeMergea, băştinaş din Pătaş, sat înpreajma satului Borlovenii-Vechi, despre care ştia că re-fuzase să predea copiilor înlimba maghiară, măsură drasticăimpusă de Legea Apponyi şi, totaşa, face cunoştinţă cu ţărani de

frunte, cu putere economică şibuni români, care susţineau fi-nanciar lupta pentru românitate,şi anume familiile Chiticeanu şiCăpuşă, cu magazine şi depozitecomerciale în localitate, familiiaflate şi ele în vizorul poliţiei şijandarmeriei maghiare. Apoi, nudeparte de Mehadia, doar la ofugă de cal, se afla o altă aşezarepur românească, Plugova,aşezare ce l-a dat, între alţii, peiluministul profesor românDaniil Laitin, iubitor de acteromâneşti.

La toate cele de mai sus, citi-torul de astăzi este rugat să iaaminte despre existenţa bunelor

relaţii spirituale cu românii dinOrşova, Severin şi chiar dinîndepărtata Craiovă; la Orşovaexista dascălul Traian Henţiu, unpatriot, şi corul înfiinţat de el, dela „Casa Meseriaşilor”, cumexista la Severin Reuniunea de

c o n t i n u a r e î n p a g i n a 1 1

Tandemul naţional-cultural Coriolan Buracu – Nicolae Cena

Iosif Coriolan BURACU

Nicolae Cena ca general austro-ungar

VESTEA de MEHADIA 11

urmare din pagina 10Cântări „Doina”, patronată deprofesorul Paulian Ştefan, iar laCraiova reuniunea „Armonia”,care vor fi prezente la Mehadia cucântări naţionale româneşti, con-tribuind prin cântecele lor la ci-mentarea ideii de UnitateCulturală şi Politică între fraţi,între români. Cu aceste entităţispirituale, părintele Iosif CoriolanBuracu a întreţinut şi cultivatrelaţii, mai mult ori mai puţintransparente, devenind unul din-tre suspecţii principali, alături degeneralul Cena, al organelor derepresiune maghiare.

Într-o asemenea ambianţăspirituală, părintele Iosif CoriolanBuracu de îndată numit preot laMehadia, primul său gând fuseseacela de-a înfiinţa o agenţie aASTREI de la Sibiu, apoi de-a

fonda o Bibliotecă Comunală cucâteva sute de volume, de-a spri-jini toate asociaţiile româneşti în-jghebate pe raza comunei, de-a lesprijini financiar şi de-a semăna înrândul membrilor lor ideea depăstrare şi conservare a fiinţeinaţionale româneşti, ca în şcoalăşi pe stradă să se vorbească doarromâneşte, de-a se purta costu-mul românesc, de-a afişa în oriceîmprejurare semnele tricoloruluiromânesc. Într-un cuvânt,părintele Buracu, secondat şi în-curajat de generalul NicolaeCena, crea şi cultiva sentimenteproprii vieţii româneşti.

Suspectat de „agitaţie contrastatului ungar şi de relaţii du-bioase cu românii de dincolo demunţi”, părintele Iosif Buracu,generalul în retragere CoriolanBuracu, Nicolae Mergea, ţăranii

pomeniţi mai sus, cu magazine pecentru, mai puţin doctorulNemoianu, plecat la un bolnav, înafara localităţii, fuseseră cu toţiiarestaţi, în ziua declanşării Primu-lui Război Mondial, duşi laOrşova, unde exista o puternicăunitate militată de honvezi, şi deaici în temniţa de la Caransebeş,de unde după o lună de zile, subpresiunea unor români de frunte(inclusiv a generalului Gh.Domăşneanu) cei în cauză au fosteliberaţi şi Buracu trimis pe frontîn linia întâi, generalul Cenatrimis cu domiciliul forţat laViena, de unde se va întoarce, laMehadia, la finele anului 1917,dascălul Nicolae Megea destituitdin învăţământ, iar cei doi ţărani,proprietari de magazine, supuşiunor amenzi.

Primar Iancu Panduru

A fost genericul sub care s-a desfãşurat Simpozionul de laBãile Herculane, din 9 – 10 decembrie 2006, manifestareorganizatã de Liceul Teoretic din staţiune, director prof.Aurel Perţ.

Despre aceastã acţiune insolitã fusesem pus în temã dedl. profesor Gruia Cinghiţã, de la Liceul Tehnologic dinMehadia (Caraş-Severin), profesorul, încã de la finele anuluişcolar 2005/2006 îmi ceruse sã mã pregãtesc cu o comu-nicare, cã ideea unui asemenea simpozion a discutat-o cuprofesorul de românã de la Şcoala generalã din Mehadicaşi cã a comunicat- o şi profesoarei de la Liceul din B. Hercu-lane, cu alte cuvinte împreunã vor demara simpozionul. Zisşi fãcut. Numai cã lucrurile au luat o întorsãturã. Cineva dela liceul din Herculane telefonase la Mehadia, îmi ceruse cape data de 9 decembrie ora zece sã fiu prezent la Hotelul„Roman” din staţiune pentru a participa la Simpozionul„Scriitori la Bãile Herculane”. Am ajuns, dar nu am dat cuochii de profesorul Gruia Cincheza, în schimb am dat cuochii de profesoara Mihaela Urdeş, care vãzându-mã, s-aholbat la mine, uimitã de prezenţa mea, vizibil nedoritã, mo-tivându-se iritatã: „Dumneavoastrã şi cu dl. Cincheza aveţiun alt proiect la Mehadia, iar noi, cei de la Herculane, avemproiectul nostru aşa cã...” „Aşa cã nu sunteţi chemat, invitatetc.”.

În pofida unei asemenea primiri lipsitã de cea mai ele-mentarã politeţe am luat loc, vãzusem între invitaţi câteva

persoane dragi: profesorul Iosif Bãcilã, Constantin JuanPetroi şi colonelul Liviu Groza. Am intrat în posesia unuiprogram aflat pe masa de conferinţe de la Hotelul „Roman”şi am ascultat alocuţiunile interesante prezentate de: ing. IonOprescu, primarul staþiunii, prof. Aurel Perţ, amintit maisus, şi prof. Adriana Vasile, inspector şcolar.

Mã interesa punctul din program: „Capete de pod: Nico-lae Stoica de Haţeg – Ion Florian Panduru” de AdaCruceanu-Chisãliţã. Aşa scria în program, dar doamna con-silier- şef lipsea cu desãvârşire, nu era o noutate pentru ceiprezenţi. Sãrindu-se peste acest punct, am cerut cuvântul şiam vorbit (fãrã voia moderatoarei) despre scriitorul Ion Flo-rian Panduru, despre faptul cã în urmã cu trei ani, la un dece-niu de la moartea sa, i-am montat o placã întru comemorarepe casa în care a locuit, cã am organizat un simpozion, cusprijinul primãriei, la care au participat personalitãţi culturaleîntre care scriitorul Ion Marin Almãjan şi profesorul univ.dr. Gh. Luchescu din Lugoj, cã el, Ion Florian Panduru, fã-cuse revoluţia din Decembrie 1989, în Herculane, cã fuseseo vreme primarul staţiunii şi mai ales cã fusese profesor deromânã la Liceul „Hercules”.

Mobilul prezenţei mele la acest simpozion fusese unul demare interes: de a afla veşti despre ce s-a întâmplat cu„Cartea de onoare” de la Casa de Culturã în care pe vremurisemnaserã spirite înalte: Octavian Goga, Mihail Sadoveanu,c o n t i n u a r e î n p a g i n a 1 2

,, SCRIITORI LA BĂILE HERCULANE ”

12 VESTEA de MEHADIA

Oficial şi în spiritul celor mai fru-moase tradiţii istorice româneşti,prima Unire a PrincipatelorMoldovei şi Munteniei a avut loc la24 ianuarie 1859, actul solemn alacestui eveniment crucial fiind mar-cat la Bucureşti, odatã cu sosireadomnitorului Alexandru Ioan Cuzaîn capitala Dâmboviţeanã.

Dacã, însã, ne amintim cã primaîntregire a celor trei provincii is-torice româneşti –Muntenia,Ardealul şi Moldova – a fãurit-o cuspada Voievodul Mihai Viteazul la1600 şi a fost sãrbãtoritã cu mult alaila Alba-Iulia, rezultã cã la 24 ianuarie1859 se realiza, de fapt, a doua Unirea românilor, de data aceasta, însã,fãrã Transilvania şi Basarabia, careaveau sã sufere în continuare jugulaustro-ungar şi ţarist pânã la 1 de-cembrie 1918, când prin jertfa desânge a oştenilor români, în timpulprimului rãzboi mondial, se îm-plinea visul milenar “De la Nistrupân’ la Tisa”, dupã cum ne-a testatpentru eternitate Poetul...

Analizând, retrospectiv, mãreţele

clipe astrale, desfãşurate acum 143de ani, având şi experienţa amarã a“reîntregirii”, care nu se mai face înultimii 10-12 ani, din cauza miopieipoliticaştrilor şi renegaţilor de laChişinãu şi Bucureşti, putem afirmaun lucru bine ştiut de toatã lumea:faptele mari le fac oamenii, într-ade-vãr, mari!

Într-un context politic european,devenit favorabil cauzei Unirii, maiales dupã înfrângerea Rusiei înrãzboiul Crimeei (1853-1856) decãtre forţele aliate anglo-franco-piemonteze, bucurându-se desusţinerea ferma a împãratuluiNapoleon III, supranumit “campi-onul autodeterminãrii popoarelormici”, paşoptiştii din ambele Princi-pate au putut colabora fructuos pen-tru ţarã. În faţa dorinţei arzãtoare deîntregire, a spiritului înflãcãrat deUnire, manifestat din partea tuturorcategoriilor sociale româneşti, autrebuit sa cedeze, rând pe rând:boierimea conservatoare şi retro-gradã autohtonã, Puterile ostileUnirii: Turcia, Rusia, Austro-

Ungaria, Prusia. Dar si ţãrile adverseUnirii au fost constrânse, treptat, sãcedeze în urma presiunilor exercitatede Franţa, Anglia, Piemont (în jurulcãruia s-a format, apoi, regatul Ital-iei). În aceste circumstanţe politicede pe scena europeanã, Unirea Prin-cipatelor a putut fi înfãptuitã de cãtreluptãtorii paşoptişti, de cãtre în-tregul popor, care i-a susţinut şi acla-mat.

Actul solemn al Unirii şi apariţieiunui nou stat pe harta Europei -România - a coincis în spaţiu şi timpcu data memorabilã de 24 ianuarie1859, când domnitorul AlexandruIoan Cuza, ales unanim de cele douaCamere de deputaţi, mai întâi de ceade la Iaşi, apoi şi de cea de laBucureşti, a sosit în viitoarea capitalãa ţării unite.

Unirea cea mult aşteptatã deveacuri, dupã moartea nãprasnicã alui Mihai Viteazul, ucis mişeleşte deunguri in 1601, pe Câmpia Turzii, seînfãptuise.

prof. dr. IULIAN LALESCU

urmare din pagina 11Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic, dr. Ion Ţeicu, GeorgeCoşbuc, Virgiu Birou, poate şi Vasile Alecsandri, poate şiEmilia Lungu Puhallo, timişoreancă (relaţia lui Eminescudin 1868), care fusese în staţiune şi scrisese cartea „Su-venir de la Mehadia”, cum se numeau Herculanele pânãîn 1885.

Cartea a dispãrut odatã cu moartea bibliote-carului Ion Iliescu, probabil se aflã la fiica sa, Adri-ana, angajata unui post de televiziunebucureştean, soţia unui scriitor, şeful masonerieiromâne. Poate ne va ajuta domnul primar IonOprescu sã readucem „acasã” aceastã operã demare valoare. Prof. Gruia Cinchezã refuzase sãparticipe la simpozion, se simţea frustrat, i sefurase ideea, fãrã sã fi fost trecut mãcar în pro-gram, aşa şi-a motivat lipsa.

N.D. PETNICEANU

24 IANUARIE 1859-UNIREA PRINCIPATELOR

VESTEA de MEHADIA 13

Bunii ani cernuţi în clepsidra tim-pului de la trecerea lui în nefiinţă, nucred că au avut tăria de a şterge dinamintirea dumneavoastră existenţaîn satul nostru a lui uica Pavel Ulogu.Personalitatea lui, nemarcată în niciun fel de handicapul ce-l purta, m-aimpresionat şi mi-a marcat, într-ooarecare măsură, o parte a copilărieimele la Plugova. De aceea am con-siderat a fi de cuviinţă să aştern pehârtie câteva cuvinte în memoriaacestui om respectat de toţi plu-govenii datorită omeniei şiinteligenţei lui.

Am copilărit în perioada când uicaPavel era în putere. în ceea ce măpriveşte, în sinea mea, în mintea meanecoaptă de copil, mă stăpânea unsentiment de o deosebită stimă şiapreciere pentru acest om, senti-ment ce nu s-a stins nici atunci cândam ajuns la maturitate, şi-l simt chiarşi astăzi, după trecerea atâtor ani dela încetarea prezenţei lui printre noi.

Pentru a-şi asigura existenţa, uicaPavel, în pofida handicapului său, adeprins în timp o serie de meserii.Neîndoielnic, inteligenţa i-a dez-voltat o anumită abilitate de a alegeîndeletniciri ce s-au dovedit ulteriora fi într-o bună potrivire cunecesităţile consătenilor săi. Dintreacestea, aş aminti-o pe cea de frizer,apoi producerea de încălţăminte,confecţionate manual, ce se purtaula acea vreme (opinci, poacini). Oaltă meserie practicată de uica Pavel,la un moment dat, e cea de morărit.Având se pare şi ,,ureche muzicală" ,a învăţat singur să cânte la trâmbiţă,devenind la ulterior chiar compo-nent al fanfarei din Plugova.

Ceea ce-mi amintesc că m-a im-presionat tare mult legat de acesteactivităţi este frizeria lui Uica Pavel.Aceasta funcţiona de regulă du-minica, de la primele ore aledimineţii, având în vedere că pestesăptămână oamenii erau ocupaţi cumunca câmpului sau cu alte

activităţi specifice vieţii de la ţară.De dimineaţă, încăperea ce ţinea

loc de frizerie se umplea de clienţi,aglomeraţie mare. Pentru ca atmos-fera să fie voioasă, uica Pavel avea şi,,un mic bar" la care se servea un sin-gur produs: răchia, clienţii fiindserviţi cu un pahar de răchie, fiecaredupă pofta lui, preţul fiind inclus înmanopera de frizerit. După unpahar, două, atmosfera se încingea,se discutau tot felulde probleme cefrământau pe plu-goveni.

Inedit mi s-a părutfaptul că, pentru a efi-cientiza „procesul deproducţie", cel careurma la bărbierit tre-buia să se săpunezesingur, iar uica Pavelefectua apoi muncacalificată, adicăbărberitul.

Un lucru impresionant, ce vreausă-l remarc, este faptul că de fiecaredată când venea la Plugova, maestrul„Nana" Nică Corneanu era prezentla frizerie antrenându-se în discuţiicu consătenii lui.

Parcă şi acuma trăiesc în memoriecu acea perioadă a copilăriei mele însatul natal. Cu vremea, încet, încet,obiceiurile oamenilor se schimbă,majoritatea plugovenilor îşi găsescloc de muncă în diferite domenii pela oraş, frizeria lui uica Pavel îşipierde din farmec şi din clienţi, ceeace îl face să se reprofileze pe morăritşi confecţionarea de încălţăminte, înspecial poacini pe care îi valorifica însat, dar şi în satele învecinate.

Da, aşa a fost înainte, stimaţiconsăteni! Am fost săraci, darcinstiţi.

Pământul nostru este mai puţinproductiv, munca lui nu esterăsplătită în dreaptă măsură, lucru ceface ca unii dintre consăteni să mi-greze spre alte activităţi, unii spre

alte meleaguri, în speranţaprosperităţii.

Stimaţi consăteni, fiind solicitat dedomnul lancu Panduru, primarulcomunei, să scriu ceva din aniicopilăriei mele aici, la noi în sat, amconsiderat a fi potrivit să abordezsubiectul de mai sus, având un re-spect deosebit pentru acest om cares-a numit Pavel Drăgan, respect cenu mă îndoiesc a fi prezent şi în su-

fletele dumneavoastră, a celor ce l-aţicunoscut. Zis „Ulogul", datorităhandicapului său, acest handicap afost prezent doar în aspectul său fizicdar nu şi în purtarea şi în prestanţasa. Nu a aşteptat niciodată ajutorulnimănui, poate că nici nu şi l-a doritvreodată, spre dosebire de astăzicând greutăţi mult mai mici ni se parpoveri existenţiale care musai aunevoie de ajutor fie el şi „social"numai ajutor să fie. Dovadă este fap-tul că pe parcursul vieţii sale şi-aasigurat singur existenţa, prin celeevocate mai sus, putând fi chiarevidenţiat între oamenii prosperi aiPlugovei din acele vremuri.

De aceea aş dori ca uica PavelUlogu să rămână în amintirea plu-govenilor nu ca un erou, nici ca opersonalitate, ci ca o marcă a unorvremi apuse în care simplitatea, on-estitatea, munca cinstită, erauadevăratele virtuţi ale ţăranuluiromân.Un plugovan autentic, COSTA VLAICU

PAVEL „ULOGU"- MARCĂ A UNOR VREMI APUSE, PAVEL „ULOGU"- MARCĂ A UNOR VREMI APUSE, ÎN MEMORIA PLUGOVENILORÎN MEMORIA PLUGOVENILOR

14 VESTEA de MEHADIA

Mehadia este aşezatã într-ominunatã ,,cheie” a Carpaţilor, nudeparte de Bãile Herculane,localitatea de astãzi fiind descen-denta aşezãrii romane numitã,,Ad-Mediam”, iar localnicii onumesc Megia. Situaţia topograficãa localitãţii este una aparte, faptcare a favorizat-o în luptele cuturcii, dovedindu-se a fi un centrustrategic important, având cetate,iar anterior a fost sediul unui im-portant district valahic.

Calitãţile enumerate mai sus aucondus la ideea întemeierii, aici, aunui ordin bisericesc, destul detimpuriu. Aşadar, se ştie cãMehadia, într-o vreme, a fost sin-gurul centru religios, ba uneorichiar sediul mitropoliţilor deSeverin. Nu întâmplãtor NovellaXI a împãratului Justinian facetrimitere la Episcopia ,,Ad- Aquas”din Dacia Ripensis, episcopii tot-deauna aşezate în centre bineconsolidate şi populate corespun-zãtor.

Comuna Mehadia are, pe dealuldin împrejurime, un turn deobservaţie, o dovadã grãitoare ainterminabilelor lupte cuotomanii, care, nu de puţine ori,au atacat pãmânturile strãmoşeşti.Dovezi convingãtoare ne aduccreaţiile populare, dar şi multeînsemnãri aflate pe sfintele cãrţibisericeşti (amintim cã pe o filã acãrţii, numitã Îndreptarea legii -Pravila cea mare din 1652 suntpãstraţi psalmii 48, pânã lasfârşit).

Şcoala româneascã dinMehadia are o vechime aprecia-bilã, respectiv peste 225 de ani,localitatea fiind un importantsediu protopopesc. Tot aici avãzut lumina zilei Nicolae Cena(1844 - 1922), un apreciat inginer

şi ofiţer, profesor la Şcoala decadeţi din Timişoara, director alŞcolii militare de la Karlstadt.Pentru meritele sale a fostavansat, în mod excepţional, lagradul de maior. Între anii 1891 -1895 îl gãsim comandant alLiceului militar din Konigsfeld.Este avansat general maior şi, înfinal, ajunge general de divizie. Lapensionare s-a retras în comunanatalã, ocupându-se în mod de-osebit de studiul istorieiromânilor din aceastã zonã.

A realizat numeroase sãpãturiarheologice, a descoperit mon-ede, diferite monumente reli-gioase sau profane, inscripţii şistatui, a întocmit hãrţi ale luptelordintre turci şi austrieci,desfãşurate în perimetrulMehadiei, mãrturii care l-au ajutatsã întemeieze un muzeu, vizitatde numeroase personalitãţi, întrecare V. Pârvan şi D. Onciu. Esteînmormântat în Mehadia şi loculnaşterii sale ar merita sã fie marcatprintr-o placã comemorativã caresã ateste personalitatea acestuiromân de excepţie.

În trecut, aici, în Mehadia, exis-tau numeroase exploatãri car-bonifere, dar astãzi locuitorii auîmbrãţişat alte preocupãri -agricultori, grãdinari, pomicultori- dar şi lucrãtori în vestita staţiuneBãile Herculane.

Populaţia localitãţii este majori-tar româneascã, documentelevremii confirmând cã, prin 1917,aici existau 2374 româniortodocşi, iar în 1940 se maigãseau 2046, romano-catolici -153, 2 greco-catolici şi 2 evrei.Mehadia avea 2 parohii, ambeleocupate, în aceea vreme, depreoţii Aurel Colojoarã şi IoanUrechiatu.

Biserica poarta hramul

,,Sf. Ierarh Nicolae”, fiind ziditã la1771 şi sfinţitã de episcopul IosifIoanovici Sakabent.

Despre Mehadia s-a scris oCronicã de cãtre protopopulNicolae Stoica de Haţeg, docu-ment utilizat de istoricul PatriciuDrãgãlina pentru scrierea lucrãriiIstoria Banatului Severin. Cuacelaşi titlu, preotul CoriolanBuracu a întocmit un apreciatstudiu monografic.

Cronica Banatului este ce-a maiimportantã lucrare a cronicaruluiNicolae Stoica de Haţeg (1751 -1833), o adevãratã frescã a trecu-tului provinciei natale, din celemai vechi timpuri pânã la 1825.Autorul este un adept convins alŞcolii Ardelene, el susţine şi dez-voltã, cu noi argumente, romani-tatea poporului, continuitatea şiunitatea tuturor românilor.

Stoica de Haţeg dedicã cea maiîntinsã parte a cronicii sale istorieiBanatului în a doua jumãtate asecolului al XVIII-lea. Sunt im-portante ştirile despre mişcãrilesociale din Banat, despre rãzboiulaustro-turc din 1788 -1791, lacare cronicarul însuşi a luat parte,despre revoluţionarul TudorVladimirescu, pe care l-a cunos-cut şi cãruia i-a fost prieten şi sfã-tuitor, despre şcolile din Banat,lucrarea fiind ,,un izvor de pri-mordin” pentru istoria României.

Nu întâmplãtor istorici românide marcã au fãcut aprecierisubstanţiale despre cronicã. Ast-fel, Nicolae Iorga o calificã drept,,un izvor de cea mai mare însem-nãtate”, iar istoricul Al. Lapedatu,,,o comoarã nesecatã de date şiinformaţiuni”.

prof. univ. dr. GHEORGHE LUCHESCU

Î N S E M N Ã R I D E S P R E M E H A D I AÎ N S E M N Ã R I D E S P R E M E H A D I A

VESTEA de MEHADIA 15

CASACASAMESERIAŞILOR DINMESERIAŞILOR DINMEHADIAMEHADIA

Una dintre cele mai vechi instituţii socialedin Mehadia este Casa de Ajutor Reciproc aMeseriaşilor Mehadia, cu sediul în imobilulnr. 473, pe strada Principalã, în zona „cheie”.

Asociaţia s-a constituit în anul 1861, fiindprintre primele asociaţii ale meseriaşilor dinBanat, cu scopul de a ajuta membrii şi famili-ile acestora în caz de deces, prin acordareaîn mod gratuit a carului mortuar şi a celor-lalte obiective ale convoiului funebru (patrulampioane, steagul mortuar şi steagul fune-bru care se arboreazã la locuinţa decedatu-lui).

Trãsura (cãruţa mortuarã) este construitãîn anul 1861, fiind una dintre cele mai vechidin Imperiu, unica în Banat.

Se pãstreazã şi în prezent registrul proto-coalelor de şedinţe şi evidenţa membrilor,care cuprind procesele verbale de şedinţã,chiar din anul 1861. Ca membrii fondatori aiasociaţiei amintim meseriaşii: Ilie Cena, PaulLugojan, Gregor Stolohan, Zaharia Popovici,Gheorghe Popescu, Gheorghe Popovici şialţii.

În aceastã perioadã toate meseriile au fostdeprinse de cetãţeni ai Mehadiei, printrecare amintim pe Ştefan Ratkovici, NicolaeNestorovici, Vilimir Vidacov, Anton Slach şiGheorghe Marghetici (ultimul editorul ziaru-

lui „Grãnicerul” – n.r.)Comitetul de conducere al Asociaţiei era

constituit numai din meseriaşi români:- preşedinte: Simion Ion- vicepreşedinte: Gheorghe Tomescu-casier: Ienache Chiticeanu-notar: Gheorghe Cristescu-cenzori: Gheorghe Popescu, Iosif Cãpuşã-membri supleanţi: Ion Şoşoi, Gh.

Marghetici, Ştefan Ratcovici, Nistor Şoşoi,Ienache Cãpuşã, Mihai Vlãduceau ş.a.

În anul 1941, erau înscrişi în Asociaţie 35membri, fiecare având câte o meserie: fierari,cojocari, curelari, croitori, mãcelari, panto-fari, brutari, tãbãcari, tâmplari, morari, zu-gravi, rotari etc.

Azi, aceste meserii sunt din ce în ce tot mairare sau lipsesc cu desãvârşire.

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial,scãzând numãrul meseriaşilor, asociaţia s-atransformat în Casã de Ajutor Reciproc.

În anul 1987 Asociaţia avea 95 de membri,având ca preşedinte pe Matei Mustãcilã; sec-retar: prof. Ilie Popescu; casier: tehn. silvic:Vlaicu C-tin.

Asociaţia funcţioneazã şi în prezent, avândpeste 150 membri.

Prof. drd. Iulian LALESCU(Vestea, anul II, nr. 3, februarie 2007)

Ianuarie 2008 - Membrii Casei de Ajutor Reciproca Meseriaşilor din Mehadia, înfiinţată în anul 1861,una dintre primele asociaţii ale meseriaşilor dinBanat

Căruţa mortuară, adusă în Mehadia, de la Viena,acum un secol şi jumătate, aflată şi astăzi în propri-etatea Casei de Ajutor Reciproc a Meseriaşilor dinlocalitate.

16 VESTEA de MEHADIA

ROUĂ de CUGET

Înaintea multora dintre lucrurile de azi afost CUVÂNTUL

El a stat la baza cunoaşterii şi a răspânditmai mereu înţelepciunea; prin el am pututdărui dragostea semenilor noştri, ne-amputut arăta, şi am putut vedea frumuseţeasufletului. Prin el am aflat şi ne-am păstratcredinţa.

Din păcate, tot prin el, ne-am revărsat uraşi furia, am răspândit în jur răutatea şi vicle-nia, ne-am arătat intoleranţa, răceala şi goli-ciunea sufletului, dând astfel umanităţii oaltă valenţă, şi totodată un alt sens vieţii, con-trar celui dat de urmat nouă, de Creatorulnostru.

Uităm tot mai mult că El - Tatăl vieţii şi altuturor lucrurilor, Dumnezeul nostru, ne-adat CUVÂNTUL pentru a ne apropia, pentrua ne uni în cuget, pentru a ne iubi şi arăspândi dragostea.

Aşadar, să păstrăm şi să cinstim, prin cu-vânt şi cuget curat, tot ce ne înconjoară!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Pasageri ai existenţei noastre, în zilele cele mistuim cu teama de a nu fi suficientepentru a ne clădi propria avuţie, ca apoi,din vârful acesteia, să privim cu trufie cătrecei a căror soartă sau idealuri i-au îndrep-tat, pe alte căi, spre dobândirea avuţiei spir-ituale, sau spre un trai simplu, în spiritulcinstei, onoarei şi a bunului simţ. Uităm săprivim şi să ne bucurăm de lucrurile fru-moase ce ne înconjoară. Trudim să necreăm propriile ,,frumuseţi”, adesea mate-riale, de care să ne bucurăm pe cât posibildoar noi, în măreţia noastră. Uităm astfelsă zâmbim, uităm să ne bucurăm de lu-crurile simple, renunţăm la simpla şi sin-cera comunicare, sfârşind prin a nedepărta aproapele şi a ne zidi o citadelă adeşertăciunii, îngropată în propriazădărnicie existenţială.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Adeseori suntem obligaţi a acorda atenţieunor oameni mărunţi, insignifianţi, princondiţia umană ce propria lor conduităsocială o creează, limitaţi la capacitatea de apercepe doar părţile negative ale aspectelorsocio-umane şi a acţiona în relaţiile cu ceidin jur sub imperiul acestor percepţii. Ceeste mai trist, este că toleranţa, pacienţa -percepte moral creştine elementare - nu legăseşti acolo unde te aştepţi ca ele să fie. Decele mai multe ori aceste calităţi umanesălăşluiesc, discret, în suflete simple,scăldate în bun simţ şi altruism.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Posibil ca în viziunea lui Dumnezeu, lumeaaşa cum a creat-o El să fie perfectă, doar înviziunea noastră să fie altfel. Poate că doarEl ştie de ce fiecare dintre noi suntem aşacum suntem, de ce fiecare lucru este acolounde este… şi cum este. Ce este clar, este cămăreţia lucrării Lui nu are cuprins în jude-cata şi putinţa noastră de înţelegere.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Trăim într-o eră a tehnologiei, putem vorbichiar de o cultură tehnologică, cu linii clarefundamentate pe un pragmatism habotniczămislit din pântecele ştiinţei. Conectarea latehnologie creează în subconştientul nostruun surogat de putere, de siguranţă şi în-credere. Din păcate, toate aceste sentimentezădărnicesc vederii şi cunoaşterii faptul căsuntem puternici atâta timp cât o avem laîndemână şi o putem controla, aceastădependenţă mistuind însuşiri aptitudinaleancestrale ce au ajutat specia umană săsupravieţuiască şi ulterior să evolueze.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Să nu trudeşti niciodată la clădirea uneiimagini false a propriei persoane, arătându-te mai mare sau mai bun decât eşti - negreşitva veni şi ziua în care va trebui să odovedeşti!

Constantin VLAICU (2008-20012)

VESTEA de MEHADIA 17

Apreciată de către mulţi dintre citi-torii aflaţi în varii areale geografice,publicaţia noastră a fost catalogată ade-seori ca ,,o apariţie inedită în arealul pub-licistic cu sorginte în creaţia locală rurală”.Folosind o exprimare de piaţă, cu toatecă publicaţia formează prin concepţie şidifuzare o entitate non-profit, nu ex-agerez afirmând că VESTEA a devenitîn timp, susţinută de propria ei valoare,un brand cultural local.

Promovând cu preponderenţă fondullocal de creaţie jurnalistică, publicaţianu s-a distanţat în toată această perioadăde unele principii ce au stat la bazaclădirii ei: libera exprimare a opiniilor(însă cele ce nu presupun crearea unorprejudicii de imagine, sau producereade leziuni intereselor altor persoane), deasemenea, afişarea în paginile revistei aatitudinilor s-a limitat la etică şi corecti-tudinea în exprimare. Un alt principiurespectat întocmai a fost păstrareadistanţei faţă de politică. Prioritatea înprezentarea evenimentelor locale, une-ori regionale, a creat din semnatarii ar-ticolelor o generaţie de cronicari aizilelor noastre, iar publicaţia, în acestcontext, poate fi socotită o cronică aacestei perioade, o oglindă a acestor vre-muri, ce va sta la dispoziţia generaţiilorviitoare.

Integrată perfect, prin toate compo-nentele ei, conceptului de jurnalismlocal, publicaţia noastră reuşeşte săridice bariere geografice prin inter-mediul Internetului, şi mai recent, princel al reţelelor de socializare, lărgind ast-fel aria de difuzare a informaţiilor.

În cele ce urmează voi face oprezentare a publicaţiei VESTEA, ra-portându-mă la poziţia acesteia înmediul on-line, afişând câteva aspectemai importante referitoare la ediţiaelectronică a publicaţiei noastre.

Având în vedere dificultăţileeconomice actuale, cu implicaţii largi, încele mai diverse domenii ale vieţii so-ciale, inclusiv în cea culturală, şi mass-

media, constatăm în ultima perioadădezvoltarea din ce în ce mai puternică aunei alternative viabile, în contextul ac-tual, de acces la informaţie gratuită, şianume publicaţiile on-line.

Pe lângă accesul gratuit, costurile deproducţie mult mai mici, şi un potenţialmult sporit de răspândire, pe o arie ex-trem de largă, practic pe aproape totmapamondul, la care se adaugă şi impli-carea din ce în ce mai activă a Interne-tului în viaţa cotidiană, constituieprincipalele elemente ce favorizeazădezvoltarea în ultima perioadă a acestuigen de publicaţii. Pe lângă o mulţime denoi publicaţii ce apar exclusiv on-line, omare parte dintre publicaţiile tipărite pehârtie, oferă şi variante on-line, ce seadresează în general acelor cititori ce seaflă la distanţe mari, şi nu au acces la ceatipărită. Din această ultimă categorieface parte şi publicaţia VESTEA.

Deschiderea spre mediul on-line s-aprodus în luna ianuarie 2008, în familiapublicaţiilor Asociaţiei Române pentruPatrimoniu, înfiinţată şi condusă descriitorul Artur Silvestri. Pot spune cănaşterea în această familie a constituitîncă de la început premisa dezvoltării eiulterioare dar şi a pătrunderii în ariaculturală on line, unde publicaţiile ARPocupau deja un loc bine conturat, avândun cerc de cititori şi de colaboratori demarcă, o parte dintre ei devenind ulte-rior şi colaboratorii noştri. Ca extrem deimportant fiind, doresc să remarc faptulcă promovarea de care am beneficiatprin aceste reviste a avut un rol esenţialîn cunoaşterea noastră pe întreg mapa-mondul, având statut de revistăasociată. Misiunea mea de editor on-line la acesta publicaţie, în paralel cu ceade redactor la publicaţiile A.R.P., mi-apermis menţinerea în tot decursul aces-tor ani a unei legături strânse cu acestepublicaţii promovându-ne reciproc.După o apariţie neîntreruptă timp de 6ani, în anul 2012, începând cu luna oc-tombrie, publicaţia VESTEA îşi

continuă apariţia sub o nouă denumire:VESTEA DE MEHADIA, sub acelaşipatronaj al părintelui său fondator: pri-marul Iancu Panduru şi Consiliul Localal comunei Mehadia. Ediţia on-linecontinuă într-o pagină ataşată vechiiediţii.

Considerând acest moment aniversar,dar şi de final, ca oră de bilanţ, voi faceo succintă analiză a activităţii acesteiediţii on-line în cele 108 luni, sau optani, de la apariţia sa în rândul revistelorde pe Internet. Voi începe cu ceea ceconsider a fi cel mai important şi maireprezentativ pentru o activitateredacţională şi anume numărul de citi-tori atraşi. Menţionez că toate datelesunt obţinute graţie unui serviciu destatistică oferit de către platformaWordpress, domeniu gratuit, ce negăzduieşte activitatea. Pentru o familiar-izare cu termenii datelor statistice ce levoi prezenta, pentru cei mai puţinobişnuiţi cu utilizarea Internetului, con-sider necesare câteva precizări referi-toare la formularea: ,,vizitatori” –reprezintă numărul de persoane, con-torizate individual, ce accesează paginacu activitate constând în una sau maimulte vizite (vizitatori unici). Ataşatacestui element statistic, contorul detrafic înregistrează numărul de,,vizualizări”, ce reprezintă numărul deaccesări, în cazul nostru, numărul devizualizări ale articolului. Astfel, în pe-rioada raportată înregistrăm un numărde 49.212 vizitatori pe pagina de in-ternet a revistei. Aceşti vizitatori producun număr de 84.596 vizualizări. Înacest context, consider util de remarcatcâteva dintre articolele mai citite(,,vizualizate”), prezentate în ordineanumărului de cititori:

6957 - Pavel Panduru:,, Semnificaţiacostumului naţional românesc"

4093 - Ioan Ciama:,,Boala şimoartea lui Eminescu, între mit şi re-alitate"

continuare în pagina 18

V E ST E A , 1 0 A N I D E T I PA R – 8 A N I Î N O N - L I N E

18 VESTEA de MEHADIA

Noi, românii, trebuie să avem oimagine clară a trecutului, a feluluicum trăia, cum arăta neamul nostruînainte vreme. E o datorie sfântă anoastră să descifrăm corect mesajulstrămoşesc formulat de-a lungulveacurilor evidenţiindu-i trăsăturiledefinitorii ca setea de a descoperifrumosul, de a-l făuri şi de a-l cultivacu ajutorul virtuţilor primordiale –dragostea de glie, vitejia, aspiraţia delibertate şi neastâmpărul creaţiei.

În procesul creaţiei un loc defrunte îl ocupă meşteşugulconfecţionării hainelor, o ocupaţie afemeilor. Purtate de oameni în văzultuturor, ele atrag atenţia prinmăiestrie şi diversitate, fiind mărcide recunoaştere a membrilorcomunităţii şi mijloace de aprecierea vârstei, a stării sociale. Hainele –îmbrăcămintea – a apărut odată cuomul.

După neascultarea de porunca luiDumnezeu de a nu mânca din

pomul cunoştinţei binelui şi a răului,Adam şi Eva îşi dau seama că suntgoi (dezbrăcaţi), devin conştienţi degreşeala şi de starea lor în decădere.Acum apare ruşinea, frica de Dum-nezeu pentru neascultare şi ruşineapentru goliciunea lor. Măsura pecare au luat-o a fost să-şi coaselaolaltă frunze de smochin şi şi-aufăcut cingători, învelitori (şorturi)pentru a-şi acoperi parţial, cât seputea acoperi cu o cingătoare, or-ganele sexuale (goliciunea), ceea cenu era suficient.

Dumnezeu le-a făcut tunici –haine de piele – „însăşi pielea corpu-lui pe care a ţesut-o omului la izgo-nirea din Rai’’. Tunica este o hainălungă, cămaşa, o îmbrăcăminte carese poartă direct pe piele şi acoperătot trupul. Deci amândoi aveauîmbrăcăminte pentru a le acoperi câtmai complet corpul.

Aşadar, cu omul apare şiconştiinţa de sine a acestuia, ca şidorinţa de relevare a universului, de

contemplare a existenţei. În acestsens “apare cultura ca act al creaţieiomului, ea este însăşi esenţa omului,iar semnificaţia metafizică a culturii(port, folclor, dans, muzică) ţine dedestinul creator al omului”. Deci,„omul este om doar dacă creeazăceva”. (Lucian Blaga)

Structurile de autoritate şireprezentare în creaţia luiDumnezeu sunt: Dumnezeu,Hristos, bărbatul (soţul), femeia(soţia). Şi bărbatul si femeiareprezentau pe altcineva. Bărbatulpe Hristos şi femeia pe bărbat (soţ)(Geneza). Femeia este slava (gloria)bărbatului, partea strălucitoare abărbatului. Aceasta trebuie să sevadă în felul în care se roagă,munceşte şi se îmbracă.

La început bărbaţii şi femeileaveau aceleaşi piese aleîmbrăcăminţii – tunica – un fel decămaşă lungă aproape ca o rochie şimantaua care ajunge până la glezne

continuare în pagina 19

Pavel PANDURU: SEMNIFICAŢIA COSTUMULUI NAŢIONAL ROMÂNESC

urmare din pagina 172920 - Nicolae Danciu Petniceanu:,,Obi-

ceiuri şi datini uitate în unele sate dinBanatul Montan"

2793 - ,,Corneliu Baba – marele pic-tor şi-a donat colecţia de pictură uneiinstituţii de artă din Banat”

1945 - Costel Vlaicu - Proiect educaţional,,Pădurea şi viaţa"

1548 - N.D. Petniceanu: „Moaresoacră-mea! Moare, moare!…“ (pove-stire adevărată)

1259 - Nicolae Danciu Petniceanu:,,Dinistoria presei bănăţene”

1043 - Ionela-Mihaela Domilescu:,,Is-toricul localităţii Valea Bolvaşniţa".

O clasificare, poate la fel deinteresantă, după locul, respectiv ţaraaccesării revistei, o obţinem cu ajutorulunei ferestre de monitorizare, vizibil în

partea inferioară dreapta a paginii prin-cipale, respectiv un contor de trafic cureprezentare a ţărilor din care cititoriiaccesează pagina ( ţările sunt reprezen-tate de drapele iar cifrele reprezintănumărul de vizitatori). Interesant deobservat, pe lângă România (38290),cititori din SUA (2621), Moldova(2465) şi Germania (1224).

Folosindu-ne de prilejul oferit deaceastă ediţie specială aniversară, vomprezenta în paginile ce urmează partedin articolele remarcate mai sus ca fiindcele mai accesate pe pagina de Internet,socotindu-le, în acest context, cu unplus de valoare şi interes, reamintindu-le vechilor cititori, dar şi făcându-lecunoscute celor noi.

Constantin Vlaicu, editor on-line

VESTEA de MEHADIA 19

urmare din pagina 18şi acoperă tot corpul peste care eracingătoarea – un brâu din piele,funie ori ţesătura. Brâul este decisimbol al păcatului şi al căinţei.

De-a lungul istoriei, îmbrăcăminteaa evoluat, înmulţindu-se piesele com-ponente şi devine costum.

În spaţiul mioritic costumulpopular românesc îşi găseşterădăcinile în portul strămoşilornoştri traci, geţi şi daci fiind supusunei continue evoluţii, dar şi-a

păstrat nealterate caracteristicileesenţiale: unitatea şi continuitateasa.

Pornind de la realizările artisticefăcute cu materii prime produse îngospodăriile ţăranilor, portul popu-lar românesc a dovedit bogatamăiestrie a ţăranului român, atât înornarea ţesăturilor şi a broderiilorcât şi în obţinerea culorilor vegetale.Portul popular se diferenţiază înfuncţie de anotimp, ocazii festive,vârstă şi sex, adaptându-seocupaţiilor specifice fiecărei zone.

Femeia, cu pricepere şi măiestrieartistică, a făcut hainele din tot sufle-tul ei, nemuritor fireşte. A cusutfiecare frunză, floare, figură. Avea înmemorie fiecare etapă a lucrăturii –de la lână brută la fir, la ţesătură.Fiecare împunsătură de ac trecuseprin zâmbetul, lacrima, dragostea ei.Cusătura descrie chiar ţinta finală –lumea fără dor. Hainele acestea erauadevărate arme spirituale, asigurândprotecţia purtătorului faţă de de-moni.

Prin îmbrăcarea acestor haine nu-mite populare, ale întregii populaţii,omul se îmbracă cu întregul univers(lume) „eu trăiesc în lume, dar şi în-treaga lume e în mine”. Deci portulpopular reprezintă o recapitularesimbolică a întregii mitologii şi cos-mogonii de început.

Folclorul era integrat în vechimeîntr-un context socio-cultural carecuprindea toate faptele de viaţă dinlumea satului. Omul muncea şisărbătorea în colectiv şi în acord cu

lumea.Tainele meşteşugului de a

confecţiona îmbrăcămintea– nu se învăţau din cărţi – cide la femeile satului. Setransmiteau din generaţie îngeneraţie – de la mamă lafiică. Fetele nu se măritaupână nu ştiau să toarcă şi săţeasă.

În timpul lucrului, fe-meile spuneau o rugăciune ortodoxăpentru comunicare cu divinitatea:„Cămara Ta Mântuitorule, o vădîmpodobită. Şi îmbrăcăminte nu amca să intru într-însa. Luminează-mihaina – taina sufletului meu! Şi mământuieşte, Mântuitorul meu”.Aşadar – costumul popular era tainasufletului femeii – slavă a întregiifamilii.

Portul românesc, ca trăsături gen-erale are aceeaşi asemănare pe totcuprinsul ţării, având desigur deose-biri de amănunte, cu schimbări deformă, croială, ornamentaţie şicromatică. Aceasta unitate îi dă car-acter de popular şi naţional.

Costumul naţional românesc –izvorât din sufletul ţăranului românare ca primă semnificaţie:

1. Semnificaţia goliciunii – adicăîmbrăcămintea are rolul de a acopericorpul uman – ca o cerinţă divină – şiapoi a-l apăra de intemperiile vremii,de aceea variază în funcţie de anotimp,fiind mai groasă iarna (ţesături de lânăşi blană) şi cât mai uşoară vara

(cânepă, in, bumbac). Ţesătura dincânepă ţine de cald iarna şi răcoarevara.

2. Semnificaţia socială – haineleexprimă starea socială a celui care lepoartă faţă de ceilalţi. Diferenţa estedată de ornamentaţie, cromatică şipunctul de cusătură. Unele haine in-dicau profesiile – exemplu ciobanii,lucrătorii la pădure, muncile agricole– când costumul este simplu – faţă decel purtat la sărbători ori la nunta.Brâul – cingătoarea – avea rol de a ţinestrâns abdomenul şi rinichii. Elînseamnă însă şi abnegaţie şi curăţeniesufletească, precum şi puterea de aînvinge căderea spre ispită şi alte rele.Costumul popular indică şi vârstapurtătorului.

3. Semnificaţii magico-religioase.Costumul naţional românesc, prinlucrătură, ornamentaţie şi decoraţiilede pe haine, avea ca scop de a-i apărape cei care le poartă de fiinţelemalefice, duhurile rele, dar şi de a leaduce noroc şi sănătate – având carac-ter apotropaic şi în acelaşi timp afro-disiac.

Deci, putem spune că în portulpopular românesc se îmbină utilul cufrumosul, realizând echilibrul necesarîntre suflet şi trup, fără ca importantaunuia să fie exacerbată în detrimentulceluilalt, iar românul creştin şi orto-dox, creatorul şi purtătorul acestorhaine, avea mereu în gând afirmaţiaApostolului Pavel: „trupul vostru estetemplu al Duhului Sfânt”.

Costumul popular, creaţie aţărăncii noastre, ca parte a SfinteiTradiţii, este martor al existentei noas-tre şi vorbeşte de sfinţenia locurilor şia oamenilor ce locuiesc în aceste spaţii– rămâne ca un talisman al românis-mului de azi. El este pilon al identităţiinoastre româneşti. Este legitimaţianoastră aici. Este o măsură pentruromâni ce vin din transcendent.

Prof. Pavel PanduruVESTEA, nr.3(38), anul V, martie 2010

20 VESTEA de MEHADIA

Înainte de-a vorbi despre uneledatini şi obiceiuri uitate în unele satedin Banatul de la munte, propun săvedem ce înseamnă datina şi ceînseamnă obiceiul, în ce împrejurăriobiceiul poate deveni datină, iardatina poate deveni tradiţie.

Este cunoscută zicala „Fiecare casăcu zaconul ei, fiecare sat cu satinalui”. Obiceiul şi zaconul au acelaşiconţinut lexical în subgraiul satelornoastre. „Zacon” provine din sârbo-croată. Nu avem voie să uităm căBiserica Ortodoxă Română dinBanat a fost sub mâna prelaţilor sârbipână în anul 1865, când mareleAndrei Şaguna, secondat în Banatulmontan de episcopul Ioan Popasu,ne-a eliberată religios de sub jugulsârbesc.

Dar să revenim la obicei, datină şitradiţie.

Obiceiul – deprindere individuală,de la om la om, dobândită printr-orepetare deasă a aceleaşi acţiuni, în-deletniciri, fel de-a fi, fel de-a secomporta. Deprinderea devine, întimp, obişnuinţă în conduita, gândi-rea şi existenţa unui individ. Expre-sia îşi are etimonul în „dedina” dinslava veche. Aşadar, „obiceiul” sereferă la o persoană, la o casă dintr-o zonă, dintr-un areal uman.

Datina – provine din obicei, dinacel obicei care s-a extins de la om laom, de la casă la casă, datina esteproprie unei colectivităţi umane,unui sat ori mai multor sate învecinătate. Tradiţia – presupune unansamblu de datini şi obiceiuri carese statornicesc istoriceşte în cadruunor grupuri sociale şi care se trans-mit prin viu grai, din generaţie îngeneraţie, imprimând o trăsăturăspecifică, naţională. Tradiţia, alăturide limbă, port, religie, teritoriu, dăidentitatea unui popor. De reţinut că

tradiţia face parte din folclorulpoporului.

*În satele din Banatul montan, de-a

lungul vremurilor, s-au perindatgeneraţii peste generaţii de oameni,trecute la cele veşnice şi odată cu ele,adesea, au trecut în umbră o sume-denie de obiceiuri şi datini, precum:trasul copiilor prin scara podului, lao anumită dată, brâul cocoşului,rugăciunea, înainte ca feciorul lor să-şi pună pentru prima oară briciul peobraz, „moşul şi baba” sau Joculmăştilor, în Ziua de Zapostat, Joculde Sânvăsii, Sărbătoarea cailor,Marţea vaselor etc.

Voi trata ultimele trei obiceiuri şidatini.

– Jocul de Sânvăsii. Are loc înnoaptea de Anul Nou, la trecereadintr-un an într-altul, expresia de„Sânvăsii” vine de la numele Sfântu-lui Vasile, în popor i se mai zice„Silvestru”.

Odinioară, trecerea de la un an laaltul se făcea pe neobservate, fărăprea mult fast, oamenii la sat se cul-cau devreme într-un an şi se trezeaua doua zi în alt an. Totuşi, la o casăcu mai mulţi copii, băieţii în prag decătănie, fetele în prag de măritiş,aşadar, la o astfel de casă, se adunautineri şi tinere şi practicau „Jocul deSânvăsii”. Sub nouă farfurii, străchinisau blide, se aşezau nouă simboluri,precum: o bucată de mămăligă saude pâine, un inel, un creion, unpieptene, un cărbune, foarfece, un acde cusut etc. o femeie bătrână aşezasub fiecare farfurie câte un obiect,tinerii şi tinerele erau în altăîncăpere, în timp ce farfuriile erauînvârtite şi descântate de femeia înetate. Apoi intrau tinerii şi tinerele încameră şi, pe rând, ridicau trei far-furii şi cu toţii erau curioşi şi se

amuzau de dorinţa lor cum va arătaviitorul soţ sau viitoarea soţie.Mămăliga simboliza o persoanămâncăcioasă, inelul şi oglinda unbărbat frumos sau o femeiefrumoasă, trasă prin inel, pieptenul– o persoană dinţoasă, cărbunele opersoană urâtă, creionul simbolizape cineva cu carte, iar acul, de regulă,o femeie harnică, cusătorească. Joculse repeta până ajungea să ridice far-furiile fiecare participant. În vremeaasta pe cuptor fierbeau boabe de po-rumb, mere sau o oală cu răchie, cucare cei prezenţi se omeneau, înaintede trecerea în Anul Nou.

– Sărbătoarea cailor. Avuse locpână prin anii 1947 – 1948, ori cevamai târziu, în unele sate de la munte.Calul simbolizează frumuseţe,nobleţe, demnitate şi ataşament faţăde om în orice împrejurare. În ziuade Sfântul Ion, la unii (la alţii în ziuade Anul Nou sau în ziua deSf. Gheorghe), când ieşea lumea dela biserică, în mijlocul satului, erauadunaţi cei mai frumoşi cai, cuharnaşament nou pe ei, frumosîngrijiţi, cu cozile împletite, cugăitane tricolore în coame şi frunte,cu cununa de clopoţele la gât, cutinerii lângă ei, unii chiar înfăşuraţiîn eşarfe tricolore. Avea loc paradacailor şi implicit parada portuluipopular, apoi întrecerea cailor şi acălăreţilor, parcurgând în galop satulde la un capăt la celălalt. Calulcâştigător al cursei primea o cununăde flori de hârtie creponată, iarcălăreţul avea cinstea să deschidăhora din ziua aceea, primind oploscă cu răchie.

– Marţea vaselor – se practica cuun anumit ritual creştin, în ultima ziînainte de-a intra în PostulCrăciunului şi Postul Paştelui. Secontinuare în pagina 21

Nicolae Danciu Petniceanu:,,Obiceiuri şi datini uitate în unele sate din Banatul Montan”Nicolae Danciu Petniceanu:,,Obiceiuri şi datini uitate în unele sate din Banatul Montan”

VESTEA de MEHADIA 21

urmare din pagina 20prepară din vreme leşie, din apă şicenuşă, şi erau frecate şi spălate toatevasele din casă, linguriţe, furculiţe şicuţitele, vasele mai mari şi vasele maimici, mesele şi fundurile din lemnpentru a nu rămâne pe ele urmă degrăsime, ritualul se încheie cu orugăciune, se zicea coralic „Tatălnostru”. Lumea intra în post, de lamic la mare, postul era respectat cusfinţenie, copiii ca să uite de gustullaptelui, mâncau lapte de bou şi asta

seară de seară, preparat din făină demălai, ceagăr şi pesmeţi, magiun, însubgraiul localnicilor de la munte. Seconsumau multe mere, fierte sau us-cate, cartofi prăjiţi în dubă şi ouă degâscă, făcute din mămăligă şi înmijloc acelaşi magiun, ouă coapte încuptor de muica bătrână ori demumiţa.

Făceau şi ţineau post cu gândul laziua cuminecăturii, la Sfântabiserică. Postul presupune o anumepurificare sufletească, dar şi elim-

inarea toxinelor din organism,adunate din prea multe sarmale,cârnaţi, clisă fiartă sau friptă,afumătură. O, tempora! O, voibătrâni, care aţi urcat la cer sătocmiţi licărul stelelor ori aţi pogorâtla izvoare să le auziţi gânguritul. Cuvoi au urcat sau au pogorât în negurăşi unele străvechi datini şi obiceiuriromâneşti.

Nicolae Danciu Petniceanu,Plugova, 20 februarie 2010

VESTEA, nr.3(38), anul V, martie 2010

,,Natura nu existã numai pentru a ficontemplatã, ci şi pentru a fi înţeleasãşi utilizatã raţional”C. Rãdulescu Motru

În numãrul de faţã, doresc sã revinasupra temei ecologice; de dataaceasta asupra celei legate deeducaţia ecologicã, care trebuie încontextul actual, când toata lumeaconştientizeazã cã problemaprotecţiei mediului a devenit unaglobalã, şi una din prioritãţile lumiicontemporane, sã devinã şi înRomânia o prioritate fundamentalã.

La noi în ţarã problemele ecolog-ice sunt foarte puţin luate în seamã,de aceea se impune, ca o necesitatedin partea statului, şi ca o îndatoriredin partea cetãţenilor, asumarearãspunderii întregii societãţi în re-zolvarea lor, cu profesionalism dar şicu un înalt grad de responsabilitate.Aceasta se poate realiza prinantrenarea tuturor instituţiilor stat-ului, şi aici o importanţã sporitã tre-buie sã se acorde sistemuluieducaţional, în special, pentrucrearea unei conştiinţe ecologice înrândul tinerilor.

Acest deziderat poate fi îndeplinitcu succes pentru viitor dacã acest tipde educaţie este iniţiat încã din

primii ani de şcoalã, în rândul copi-ilor. De aceea, în cele ce urmeazã aşvrea sã analizãm rolul şcolii încrearea acestei conştiinţe, prineducaţie, mai exact perioada în careaceasta trebuiesã înceapã.Educaţia eco-logicã începutãla o vârstã câtmai fragedã,contribuie lacrearea uneibaze cât maisolide înc o n s t r u c ţ i aa c e s t e imentalitãţi, şiaceasta consider cã trebuie sã fievârsta preşcolarã, aici un rol impor-tant revenindu-le educatorilor degrãdiniţă. La aceasta vârstã educaţiaecologicã se realizeazã mai ales lanivel afectiv, îndeosebi prin accentu-area aspectelor ce ţin de legãturileemoţionale. Copilul este mai sensi-bil şi se aflã la începutul acu-mulãrilor teoretice privindelementele structurale şi funcţionaleale mediului, iar atitudinea sa faþã demediu, în viitor, va fi mult legatã deaceste acumulãri de sentimente, decunoştinţe, care în acelaşi timp îi vorajuta în luarea deciziilor corecte.

În acest sens aflãm cu bucurie de oiniţiativã lãudabilã la Grãdiniţa P.N.Mehadia, unde prin strãdania edu-catoarelor, în perioada 01 martie –30 aprilie, se va desfãşura, un proiect

educaţional numit ,,Pãdurea şi viaţa”.Mai multe aflam de la educatoareleangrenate în acest proiect care ne-aumãrturisit: ,,Acţiunea cuprinde maimulte etape de desfãşurare şi vaantrena preşcolarii în activitãţieducative diverse cum ar fi: dezba-teri pe teme diverse legate de proce-sul de dezvoltare a unei pãduri, ce sevor desfãşura împreunã cureprezentanţi ai ocoalelor silvice,vizite la pepiniere silvice, asistenţã lalucrãrile de plantare a puieţilor, ex-cursii în naturã etc. Prin aceastãacţiune dorim sã contribuim la sãdi-rea în sucontinuare în pagina 22

Costel Vlaicu – Proiect educaţional ,,Pădurea şi viaţa”Costel Vlaicu – Proiect educaţional ,,Pădurea şi viaţa”

22 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 21fletul copiilor a respectului şi adragostei pentru pãdure, animale,plante, în general pentru tot ce estenatural, dar în special pentru pãdure,crearea sentimentului în sufletulcopiilor cã pãdurea trebuie sã fietratatã ca un prieten, sã fie ocrotitã şiîngrijitã, deoarece ea are nevoie, pelângã cãldura soarelui, şi de cãldurasufleteascã a omului, care trebuie são înþeleagã şi sã o protejeze, fiindcãea are suflet şi viaţã, cã, asemeneaomului, ea se naşte, trãieşte şi apoimoare, dar în urma ei, prin grija

noastrã, a tuturor, vor rãmâne noilevlãstare, puieţii, care vor asigura per-petuarea ei.

Facem menţiunea cã respectivulproiect reprezintã o continuarefireascã a unor acţiuni iniţiate anultrecut de cãtre cadre didactice, re-spectiv învãţãtoarele DoandeşPetruţa, Sorescu Mihaela şi educa-toarea Vlaicu Elisabeta, cu asenti-mentul şi sprijinul conduceriiLiceului N. S. de Haţeg, respectiv adomnului director Mihãiţã Feneşan,avându-se în vedere faptul cã sãdireaşi dezvoltarea sentimentului de

dragoste pentru naturã în sufletulcopilului nu se poate face printr-oacţiune, douã de acest fel, ci el tre-buie continuat de-a lungul întreguluiproces educaţional, ce se desfãşoarãîn şcoalã, de la vârsta preşcolarã pânãla cea licealã”.

Perioada de desfãşurare nu este în-tâmplãtoare, ea coincide cu sãrbã-toarea mondialã a pãdurii şi anume,,Luna Pãdurii” sau ,,Sãrbãtoareasãdirii arborelui” (15 martie – 15aprilie) asupra cãreia vom reveni înnumãrul urmãtor.VESTEA, nr.3(16), anul III, martie 2008

Soacră-mea, Cătărina, la 62 de ani ai ei, trecuţi binişor,pusese scara în mâtca unui măr ionatan de-o seamă cu ea şicu firizul în mână îşi propuse să urce să taie o creangă uscată.Pusese piciorul pe un fuştei, îl pusese şi pe al doilea, ba chiarşi pe al treilea îl atinsese, dar scara, îmbătrânită de ani şi ploi,i-a făcut figura, s-a răsucit în mâtcă, s-a răsucit şi pe pământşi zdup cu bătrâna, bătrână şi nu prea, de pământ, acolo înspatele casei, pe un teren pietros. S-a lovit la cap! A renunţatla cre anga uscată şi, simţindu-se rău, uşor ameţită, s-a dus încasă şi s-a lungit pe pat. Acolo a rămas ţin tuită! Fusese găsităde prietenul ei din tinereţe, Mircea Martin, fante de cartier,subinginer, şef secţia curăţătorie la turnătoria „Magheru”Topleţ.

Bătrâna nu putea vorbi! Privea inocent, cum privesc co-piii care nu au început a vorbi. Pe lângă ea mirosea urât. Nurăspundea la chemări, la între bări, nici la cele şăgalnice.Mircea Martin cu telefon în casă, avea unica fiică ingineră laTimişoara, când Nina, nevastă-sa, ieşise prin obor să închidăgăinile, a sunat la Timişoara, îmi ştia telefonul şi veste rea:„Veniţi urgent! Moare Cătărina! Moare, moare! Nu-i timpde pierdut!”

Plânsete, vaiete, durere, eu ca eu, nevastă-mea se da deceasul morţii, deh, mama rămâne mamă. Copiii Caius şiMircea scânceau că moare bunica! Moare şi moare! Îi pri-veam şi se răsucea inima în mine, nu după soacră-mea, cidupă durerea copiilor mei.

– Fugi, Nicule, fugi după mama şi nu mai sta, se căinadoamna mea.

– Ce mă fac?! Mâine am lansarea roma nului „Cantonulgalben”, în amfiteatru, sunt programat cu Vali Tamaş, nu măpot duce, mă duc după lansare, încerc să amân ple carea.

– Pe dracu, doamne, iartă-mă! Fugi după mamacă altfelnu mai împart patul cu tine, veni ameninţarea Anei, prinţesamea cu ochi asiatici. Auzind că e vorba de pat, am renunţatla lansare, am dat un telefon, am minţit ceva, uneori şi min-ciuna e bună la ceva.

Am făcut rost de un I.M.S. (un fel de ARO) şi direcţiaMehadia, am pornit în miezul nopţii din Timişoara. Cerulsticlea de stele, părea nituit, ca în seara de Moş Ajun.

(Pe drum mă gândeam la soacră şi la prietenul ei din ti-nereţe, la Mircea Martin pe care-l cunoscusem pe vremeacând eu eram elev de liceu, la Reşiţa, iar el era trimis deCombinatul Siderurgic la Politehnica din Timişoara, ca sădev ină inginer siderurg sau metalurg, fusese un student deexcepţie şi asta până în ultimul an, când a buctat!… Se în-curcase cu Niculiţa, o ţigancă din Armeniş.)

Am ajuns la Mehadia, cu IMS-ul, cu şoferul năimit s-oaducă pe soacră-mea la Timişoara, la un spital mare, cu doc-tori unul şi unul. Şi am adus-o şi la ora opt doctorul Borza,în prag de pensionare, asistat de doi tineri în halate albe, unulse nimerise a fi doctorul Goga, ardelean, aşa că, soacră-meaa stat trei ore în operaţie. O desfăcuse la cutia craniană, avu-sese un cheag de sânge pe creier, ce îi fusese absorbit cu unaspirator spe cial. După operaţia la cap, zăcuse în SpitalulJudeţean şase săptămâni în cap, între moarte şi viaţă, o chi-nuise straşnic pe prinţesa mea, pe fiica ei, care o vegheasenoapte de noapte, ca nu cumva să-şi dea duhul fără muc delumânare.

În final, doctorul Borza, om cu experienţă, cu sute şisute de operaţii, ne-a dat-o acasă şi ne-a cricit să ne grijimde moarte că într-o lună, două îşi va da obştescul sfârşit.Plânsete şi gemete pe capul Anei. Pe capul meu cheltuialăcontinuare în pagina 23

N.D. Petniceanu: „Moare soacră-mea! Moare, moare!…“ (povestire adevărată)

VESTEA de MEHADIA 23

urmare din pagina 22cu carul! Cumpără prosoape din cele mari de la Magazinul„Victoria”, mari ca să nu fim de ruşine, cumpără-i trusou,ţoale, totul nou, din cap şi până-n picioare, du-te la Catedralăşi cumpără lumânări din cele mari şi din cele mici, du-te şidă comandă la copârşeu şi du-o cu taxiul de la Timişoara laMehadia. Pregăteşte-te pentru înmormântarea soacrei, careîn curând îşi va da ortul popii.

Cu sicriul fusese mai greu, nu i-a plăcut că era din bradşi ea, soacră-mea, nu voia să putrezească aşa de repede, mi-a cerut să-i fac copârşeu din gorun, din lemn tare. L-am făcutla maistrul Hrelescu din Mehadia, altă comandă, altă cheltu -ială. Am urcat „lemnul” şi crucea în pod, asta s-a întâmplatîn noiembrie – decembrie 1983!

Încet, încet, cu lapte şi miere de albine soacră-mea s-apus pe picioare, dar tot la pat a stat până în primăvara lui1984, când s-a sculat din pat şi se mişca uşor prin casă, amplătit o femeie, pe Măriţi, văduvă, ca să aibă grijă de ea.

În iulie 1984 am venit la nedeie, ruga ca-n Banat, muzicăşi mâncare bună, goşti şi plimbăreţi fără căpătâi. După masă,horă şi lume, intrasem şi eu în horă, muierea îmi face semnsă ies din horă şi să vin urgent până-n casă. Mă gân deamcă-i vreun rău cu pruncii mei, mari şi nu prea, la zece respec-tiv şapte ani. La soacră-mea încetasem să mă mai gândesc.

– Care-i necazul? fac eu numai ochi.

– Nu-i nici un necaz, face Ana, moale.

– Atunci, de ce m-ai scos din horă?

– Ca să-ţi spun o noutate… se repetă Ana, ca mai sus.

– Spune odată ce-ai de spus, fac eu cam nervos.

– Mama are peţitori…

– Ce are?!

– Dora de la Orşova, prietena mamei, a murit şi bărba-tul ei o cere pe mama…

– Şi maică-ta ce zice? fac eu curios.

– Mama ar cam vrea, dacă vrei tu să vină aici, la Meha-dia…

– Ce vorbeşti?! Eu aştept să moară şi ei i s-a făcut debărbat?!

După nedeie, plecasem la Timişoara, la slujbă şi primulgând a fost să-l văd pe doc torul Borza. Nu l-am întâlnit, înschimb l-am întâlnit pe doctorul Goga, asistentul său. În-treb:

– Unde-l pot găsi pe domnul doctor Borza?

– La cimitir, Nicule, a dat în primire acum o lună şi maibine. Ce-ţi face soacra? A dat şi ea în primire?

– Nu, umblă să se mărite.

– Ce vorbeşti, dom-le?! face doctorul Goga, holbândochii.

Nu i-am mai zis ceva, gândul meu era la copârşeul dinpod, care începuse să putrezească pe sec…

N.D. PETNICEANU

VESTEA, nr.13(38), anul I, decembrie 2007

Voi prezenta radiografia presei editatăîn Banat până la legitimitatea Actului is-toric de la Alba-Iulia şi presa editată dupăacest moment istoric, limitându-mă la pe-rioada interbelică. Glasul cifrelor este in-efabil, cu valenţe socio-culturale şi politice,atât în vremea Imperiului Austro-Ungarcât şi după Unirea de la Alba-Iulia, în ceipeste douăzeci de ani de existenţă aRomâniei Mari.

Prin urmare, voi prezenta în cifre presaapărută în Banat, în cele două etape dis-tinct istorice:

A. Pe vremea Imperiului Austro-Ungar,între anii 1771 şi 1919

– ziare, reviste şi foi săptămânale înlimba română = 13

– ziare, reviste şi foi săptămânale înlimba germană = 98

– ziare, reviste şi foi săptămânale înlimba maghiară = 72

– ziare, reviste şi foi săptămânale înlimba sârbă = 3

– ziare, reviste şi foi săptămânale în 2 –3 limbi = 17

B. Pe vremea României Mari, între anii1919 – 1940 (1941)

– ziare, reviste şi foi săptămânale înlimba română = 125

– ziare, reviste şi foi săptămânale înlimba germană = 65

– ziare, reviste şi foi săptămânale înlimba maghiară = 104

– ziare, reviste şi foi săptămânale în

limba sârbă = 1– ziare, reviste şi foi săptămânale în

limba bulgară = 1– ziare, reviste şi foi săptămânale în

limba esperanto = 1Invităm cititorii din ţară şi pe cei din

străinătate să memoreze şi să comparecifrele cu privire la editarea presei în limbagermană respectiv în limba maghiară,înainte şi după monumentalul Act alUnirii, un act naţional românesc.

Mă rezum să adaug un fapt istoricesenţial de fidelitate şi unitate spiritualămanifestat de elementul etnic german dinBanat: aprobarea Actului românesc de laAlba-Iulia, din 1 Decembrie 1918.

continuare în pagina 24

N i c o l a e D a n c i u P e t n i c e a n u : , , D i n i s t o r i a p r e s e i b ă n ă ţ e n e ”N i c o l a e D a n c i u P e t n i c e a n u : , , D i n i s t o r i a p r e s e i b ă n ă ţ e n e ”

24 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 23Reticenţă şi dezaprobare din partea el-

ementului şovin maghiar. Aşa cumspuneam mai sus, cifrele exprimă inefabilaceste sentimente pro şi contra.Funcţionează propagandă şovină,antirevizionistă.

Propun să rămânem ancoraţi la momen-tul apariţiei primului ziar în Banat, acesta a fostîn germană, în anul 1771, în Timişoara, subnumirea „Intellingenz-Blatt”. Probabil, „In-tellingenz Blatt” a avut o înrâurire benefică înrândul românilor, vorbitori de limbagermană, dar influenţa a fost limitată la păturaintelectuală, redusă ca număr (Domnul dr.Costin Feneşan e de părere că a existat unziar german, ceva mai înainte).

În consecinţă, ne interesează istoricul preseiîn limba română, apărută în oraşele cât şi însatele bănăţene, editori, redactori şi spaţii ti-pografice.

Respectând adevărul istoric, trebuie arătatcă prima publicaţie în limba română n-aapărut pe pământ românesc, ci a apărut laViena, în primăvara anului 1794, datoritămedicului oculist Ioan Molnar- Piuariu şiredactorului Paul Iorgovici, avocat, filozof şilingvist, băştinaş din Vărădia de Caraş, fiu depreot, cenzor şi editor în tipografia imperialăa nobilului Kurzböck. Tipărirea acestui ziar afost sistată la intervenţia grofului GheorgheBanffy, guvernatorul Transilvaniei, împăratulFrancisc al II-lea temându-se de emancipareanaţională a românilor.

Interesează unde şi când a apărut primulziar în limba română pe pământ românesc?!Din investigaţii literare a rezultat că primul ziarîn limba română a apărut la Oraviţa, (1818– 1820), meritul fiind al unui aromân, IoanConstantini, care va ajunge directorul şcoliiortodoxe din metropola cărăşeană, în 1852.(Vasile V. Munteanu: „Contribuţii la IstoriaBanatului”, Editura Mitropoliei Banatului,Timişoara, 1990, pagina 203).

*În cele ce urmează vom evidenţia câteva

titluri, mai importante, ale presei bănăţeneapărute în arealul urban, până în anul1919.

– „Luminătorul” – apare de două ori,apoi de trei ori pe săptămână, între 1880şi 1894, la Timişoara, întâiul ziar politicromânesc, redactor responsabil avocatPavel Rotaru (Pavel Rotaru, GeorgeArdeleanu şi Iulian Grozescu constituie

tripleta de aur a publicisticii bănăţene).Editorul şi proprietarul ziarului„Luminătorul” a fost protopopul ortodoxromân, Meletie Dreghici, o cunoştinţă afamiliei Pascaly şi a poetului MihaiEminescu, din vara anului 1868.„Luminătorul” avea ca supliment „Avo-catul Poporului” – buletin pentrurăspândirea cunoştinţelor juridice în rân-dul cititorilor.

– „Dreptatea” – cotidian politic, eco-nomic şi literar, apare la Timişoara de la 13ianuarie 1894 şi până la 13 ianuarie 1898,sub direcţia lui Corneliu Diaconovich,redactor Valeriu Branişte. Între fondatoriiziarului se reţin nume de referinţă înpeisajul cultural bănăţean: baroniiAlexandru, Eugen şi Zeno Mocioni(aromâni), Vincenţiu Babeş, PavelRotariu, Coriolan Brediceanu şi EmanuilUngureanu.

„Dreptatea” avea un supliment politic,economic şi literar sub denumirea de„Foaia de duminică”. „Dreptatea” are unmerit aparte în peisajul revuistic românesc,ea dă literaturii române prima femeieziaristă profesionistă, pe Emilia Lungu-Puhallo, fiica învăţătorului Traian Lungu,din cartierul timişorean Fabric, învăţătorpersecutat de autorităţile maghiare şisârbe, pus în situaţia de-a construi o şcoalănouă în acest cartier.

De evocat figura ilustră a lui CorneliuDiaconovici (1859 – 1923), originar dinBocşa-Montană, ziarist, poliglot şi autorulprimei „Enciclopedii” din cultura română(3 volume), apărută la Sibiu, între 1898 –1902, precum şi imaginea redactoruluiValeriu Branişte, care a avut 23 de procesede presă, amenzi şi doi ani de temniţă,executaţi la închisoarea din Seghedin pen-tru activitate unionistă. De numele luiValeriu Branişte se leagă existenţabisăptămânalului „Drapelul” din Lugoj,apărut între ianuarie 1901 şi anul 1920,având ca redactor responsabil pe dr. Cor-neliu Jurca; ziar în paginile căruia a publicatarticole preotul Coriolan Buracu, cu tentănaţionalistă, fapt pentru care a fost cercetatde poliţia maghiară şi arestat la intrareaRomâniei în Primul Război Mondial,întemniţat la Caransebeş şi trimis pe frontîn linia întâia, ca să moară pentru apů de laBudapesta şi împăratul de la Viena, cumpe front au fost trimişi cei din Regimentul

43 Infanterie din Caransebeş, numitRegimentul „Papă lapte”, pentru că eraconstituit din ţărani oieri, din MunţiiCaraşului.

Propun să trecem de la Lugoj, din„Cetatea cântecului”, la Reşiţa, pe Bârzava,în „Cetatea de foc”, la finele veacului alXIX-lea. Aici din iniţiativa unui anumeSimeone Pocreană apare ziarulsăptămânal „Reşiţa”, între 1 ianuarie 1884şi 25 martie 1904, în tipografia proprie. Şitot în oraşul de pe Berzava, în preajmaMuntelui Semenic, vede lumina tiparuluirevista de cultură în limba germană„Romänische Revue”, între anii 1886 –1888, graţie lui Corneliu Diaconovich,amintit mai înainte. În paginile acesteipublicaţii sunt tipărite creaţii dinAlecsandri, Eminescu, Creangă etc. în tra-ducerea lui Fischer Ludovic Vincenţiu,poet german, originar din Oraviţa. Dereţinut că în revista germană de la Reşiţaapare în premieră „Deşteaptă-te române”,de Andrei Mureşanu, imnul românilor depretutindeni şi dintotdeauna.

Propun să poposim în oraşul de lapoalele Muntelui Mic, în oraşul cu trei apeşi trei închisori pentru români, la InstitutulTeologic-Pedagogic supranumit „Cuib devulturi”, unde îşi desfăşoară activitatea epis-copul Ioan Popasu şi rubedenia sa doctorConstantin Popasu, ambii băştinaşi dinBraşov, cum băştinaş era şi savantul chimistNicolae Teclu, profesor la Academia deComerţ şi la Academia de Belle Arte dinViena, personalitate influentă în spaţiul ger-man. Prin intermediul savantului NicolaeTeclu, contactat de nepotul C-tin Popasu,doctorand pe atunci la Viena, amicul luiEminescu, episcopul din Caransebeşaduce la Caransebeş şi instalează operformantă tipografie. Începând cu anul1886, la Caransebeş apare „FoaiaDiecezană”, valoroasă în formă şi conţinutformativă de candele pe cărările romanis-mului bănăţean. O vreme a fost redactorresponsabil dr. Petru Barbu, profesor şiteolog, unionist, condamnat de autoritateamaghiară pentru că şi-a pus semnătura pecunoscutul memoriu înaintat împăratului,prin care românii cereau drepturi naţionale.

În Tipografia Diecezană dinCaransebeş se tipăresc cărţi ale clasicilorliteraturii române şi lucrări de pionierat aşacontinuare în pagina 25

VESTEA de MEHADIA 25

urmare din pagina 24cum se tipăreşte în 1895 prima mono-grafie din cultura românilor, monografiasatului Maidan de învăţător MarcuSofronie.

La Caransebeş în perioada antebelică aumai apărut două publicaţii care au con-tribuit la emanciparea naţională aromânilor, e vorba de „Renaşterea”, redac-tor responsabil Cornel Corneanu, con-silier bisericesc şi „Lumina”, redactor şiproprietar Nicolae Ionescu, avocat şi di-rector de bancă.

O publicaţie care a jucat un rol impor-tant în emanciparea populaţiei din ValeaCaraşului a fost „Foaia Oraviţei”, vitalăîntre anii 1914 – 1916, fondată de dom-niile lor: avocat Ilie Trăilă, dr. PetruCorneanu, dr. Mihail Gropşianu, învăţătorGh. Lipovan şi publicistul Romul (Virgil)S. Molin, autor de almanahuri, autoruldicţionarului „Vocabularul tipografuluiromân”, unicul în literatura de specialitate,redactor la ziarul „Opinca” din Vârşeţ.

Apropo de „Opinca” din Vârşeţ, din Ba-natul istoric, ea era redactată în localitateaCoştei, la 18 kilometri de Vârşeţ, ea sedatorează inimosului învăţător Petru Biz-erea ca un omagiu adus editorului reşiţeanS. Pocreanu, care tipărise acest titlu între1 mai 1885 şi 27 octombrie acelaşi an.

În context cu publicaţiile apărute pânăîn anul 1919, ar mai fi de adăugat cele careau văzut lumina tiparului în oraşul Orşovaşi în oraşul Lipova, ambele urbe existentegeografic în Banatul istoric. În „cetatea” dela Dunăre e de amintit „Gazeta Orşovei”şi „Santinela Dunării”, iar în oraşul acade-micianului Atanasie Marian Marinescu sereţine săptămânalul „Revista Lipovei”, aredactorului şi editorului Ioan Brânda, dinanii 1895 – 1896.

Încheiem această parte a eseului cuultima publicaţia apărută în străinătate,e vorba de „Foaia Ţăranului” scoasă deun grup de ofiţeri ardeleni la Moscova,în februarie 1918, având ca prim-redactor pe Ariton Pescariu. Eratipărită în Tipografia Băncii NaţionaleRomâne evacuată la Moscova odată cutezaurul românesc, din calea armateigermane, tipărită pe hârtie rezervatăbancnotelor româneşti. Hârtia s-a con-sumat şi ruşii nu au putut să o folosească

în scopul tipăririi de bancnote false. A fostun act naţional pe lângă ideea generoasăde-a convinge prizonierii români să seconstituie în detaşamente care să luptepentru făurirea României Mari. (...)

***Fenomenul revuistic fervent manifestat

în mediul urban, după Decembrie 1918,în Banat, va fi întâlnit cu patos ardent şi înunele localităţi rustice, din această parte deţară.

Prin urmare, după Marea Unire, aparcondeieri ţărani, se editează gazete săteştiscrise de ţărani pentru ţărani, plugari cuşase clase primare, ziua ţin de coarneleplugului, iar seara, până în miezul nopţii,pun mâna pe creion şi la lumina uneilămpi cu gaz aştern pe hârtie gânduri,vorbe de duh, sentimente altruiste, cuvintecu încărcătură artistică pentru semeni,pentru ţărani, ba chiar şi pentru orăşeni.Ţăranii condeieri scriu poezii în metricăpopulară, scriu reportaje, schiţe şi povestiriinspirate din rusticul vieţii şi muncii lor,scriu chiar piese de teatru, cu umor şi satirăspumoasă.

Apariţia condeierilor ţărani şi apublicaţiilor săteşti reprezintă un fenomeninsolit, inedit, necunoscut în alte zone aleRomâniei interbelice, o pasăre rara avis!Acest fenomen dă de gândit oamenilor deartă şi cultură, filozofilor şi sociologilor,care caută răspunsuri pentru baroculbănăţean. Desigur acest fenomen nu aapărut întâmplător, el are cauze obiectiveşi emanaţii spirituale care ţin de iluminis-mul german, ajuns în zona Banatului prinfiliera Imperiului Austriac. Enumerămcâteva din cauzele iluminării ţăranuluiromân din Banat:

– După înfiinţarea Regimentului deGraniţă (1775) se înmulţesc, dindispoziţia împărătesei Maria Tereza,numărul şcolilor în limba română şi înlimba germană. Copiii ţăranilor grăniceriînvaţă carte la sat, dar şi la oraş, urmând,cei dotaţi, studii superioare civile sau militare,ajung, unii dintre ei: ofiţeri, alţii avocaţi,medici, profesori, ziarişti;

– preoţii şi dascălii de ţară, parte dintreei, ajung modele de urmat pentru ţărani,de conduită morală şi civică;

– bibliotecile săteşti joacă un rolhotărâtor, sunt ţărani care îşi vor acasăbiblioteca lor, îşi procură cărţi, citesc presa

la care sunt abonaţi preoţii, învăţătorii şichiar o parte dintre ei;

– la Viena şi la Pesta funcţionează ti-pografii create anume pentru tipărirea decărţi religioase şi laice pentru români;

– puterea economică a ţăranuluibănăţean, starea sa psihică, animată şiantrenată pentru prosperare prin muncă,preocupare pentru latura artistică, pentrucântec şi poezie; formaţiile corale şi delectură de la sat la oraş au impulsionataceste preocupări nobile.

După Decembrie 1918 a existat stareade libertate, care a facilitat scrisul şi editareade publicaţii în unele sate din Banat, cu de-osebire în Caraş. Evocăm câteva dintrepublicaţii şi autorii lor, redactori, editori şicondeieri.

1. „Ţăranul” – întâiul ziar scris laRăcăjdia, în Caraş, şi tipărit la Oraviţa, ladata de 19 octombrie 1918, după cădereafrontului de la Piave. Autor, ţăranul IlieCrăciunel. Au apărut doar cinci numere,publicaţia a fost suspendată de autorităţi,în paginile ei se auzea ecoul Răscoalei din1907.

2. „Poporul Românesc” – apare laSoşdea în Caraş, între 1922 – 1924, redac-tor Ion Ciucurel, secondat de preotul sat-ului, anume Petru B….

3. „Ţara” apare la 30 martie 1924 şi pânăla 09.09.1925, la Oraviţa, redactor respon-sabil este Iucu Ion Răcăjdia, ajutat de ele-vul Nicolae Roman, de la Liceul general„Drăgălina” din Oraviţa. În aceastăpublicaţie publică ţărani şi intelectuali: IlieCiucurel, Nicolae Vucu S., Paul Târbăţiu(ţărani) şi dr. Ion Ţeicu, Mihail Gropşianu,Camil Petrescu etc. (intelectuali).

4. „Cuvântul satelor”: apare între 1926şi 1937, autor ţăranul Ion Ciucurel dinSoşdea de Caraş. În această gazetă publicăcu regularitate un număr de 12 ţărani, întreei Nic. Humă-Bogdan şi Târbăţiu Paul.

5. „Zorile Banatului”, apare între 1928 şi1929, la Comorâşte, redactor PaulTarbăţiu. Publică şi intelectualii: IlieRusmir şi dr. Ion Ţeicu.

6. „Vasiova”, apare între 1929 şi 1947,proprietar şi unicul redactor PetruOancea, renumitul Tata Oancea dinBocşa – Vasiova.

7. „Suflet Nou” – vede lumina tiparuluila 15.08.1934 în Comloşul Mare, editatăcontinuare în pagina 26

26 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 25de ţăranul Ghiţă Balan, secondat deţăranca Maria Dogaru (unica femeie au-toare de snoave şi povestiri) şi de av. A.Bălan. În această gazetă debutează, în1936, cunoscutul scriitor Ilie Ienea.

Dintre editorii, redactorii şi colaboratoriipublicaţiilor săteşti, din rândul condeier-ilor ţărani, puţini au ajuns scriitori înînţelesul major al cuvântului, autori decarte de valoare artistică, pătrunsă în Pan-teonul cultural. Aceştia sunt: PaulTârbăţiu, Ion Frumosu şi Iosif Chirilă.Ceilalţi nu au ajuns scriitori dar, prin panalor, au contribuit la păstrarea şi evoluţialimbii române, la formarea gustului pentrulectură în rândul consătenilor lor, la con-servarea datinilor, obiceiurilor şi tradiţiilorromâneşti patriarhale.

*Promisesem cuvinte în „detalii” despre

gazeta „Grănicerul”. Ea a apărut la Meha-dia, deoarece şi la Mehadia, zona graniţeiimperiale de odinioară, erau semănate şievoluate condiţii similare altor localităţidin fostul Regiment de Graniţă.

Primul număr al „Grănicerului” vede lu-

mina tiparului în chip de „probă”, de testarea apetitului spre lectură a locuitorului dinzona Mehadiei, aşadar apare la finele anu-lui 1932, iar numărul 1 va apare în aprilie1933, înainte de Sf. Paşte. Proprietar şiredactor responsabil Ion Marghetici, fostofiţer în armata imperială, prizonier înSiberia, de unde s-a înapoiat cu soţia Ada,siberiană, intelectuală, care în perioadainterbelică va fi un catalizator spiritual înMehadia. În 1937, Ion Marghetici se mutăcu soţia şi cu cei doi copii în Timişoara;„Grănicerul” va continua să apară înTimişoara, până la izbucnirea războiuluiantisovietic.

Între colaboratorii gazetei Grănicerul sereţine numele învăţătorului Nicolae Roşeţ,băştinaş din Valea Bolvaşniţa, învăţător încomuna Iablaniţa.

Astăzi, la Mehadia se editează „Vestea”,fondatori Iancu Panduru şi N.D.P.;„Vestea” şi-a propus şi a reuşit să fie opublicaţie de ţinută urbană, apreciată înţară şi în străinătate, iar meritul ei incon-testabil este acela că a descoperit, lansat şiformat un ziarist profesionist în posturaredactorului Costel Vlaicu, membru înU.Z.P.

Bibliografie:1. Dr. Nicolae Ilieşu: „Timişoara –

monografie istorică”, f.a., Ed. Institutuluide Arte Grafice, Timişoara.

2. Vasile V. Munteanu: „Contribuţii la is-toria Banatului”, Ed. Mitropoliei,Timişoara, 1990.

3. Iosif Stănilă: ,,Iliada – Monografie”,manuscris olograf.

4. Vasile Vărădean: „Cântecul la el acasă”– Ed. Mitropoliei, Timişoara, 1985.

5. Virgil Birou: „Oameni şi locuri dinCaraş”, Ed. Arta Banatului, 1940,Timişoara.

6. Lucian Predescu: Dicţionarul“Cugetarea”, Bucureşti, 1939/1940.

7. Ion Băcilă: „Monografia Mehadiei”,Ed. Marineasa, Timişoara, 1997.

8. N.D.P.: „Lumina de la Vărădia”, Ed.Gordian, Timişoara, 2008.

9. “Foaia Diecezană”, Caransebeş, 1886– 1920.

Nicolae Danciu PETNICEANUVESTEA, nr.9 (32), anul IV, septem-brie 2009

Motto: „Suntem copiii satului din Vale, ne ştie orişicare.Creştem printre oiţe şi plăvani ca moşii noştri de două miide ani.”

Satul Valea Bolvaşniţa face parte în prezent din comuna Me-hadia, judeţul Caraş-Severin, partea de sud-vest a Bana-tului. Judeţul Caraş-Severin este străbătut de paralela 450latitudine nordică, ce trece prin apropierea localităţii ValeaBolvaşniţa.Satul Valea Bolvaşniţa este aşezat în partea sudică a de-presiunii Caransebeş – Mehadia din culoarul tectonic Timiş– Cerna – Bistra, cu desfăşurări laterale relativ simetricefaţă de munţii Cernei şi Ţarcului la nord-est şi MunţiiAlmăjului în sud-vest.Localitatea este străbătută de râul Liubiana, afluent al râuluiBelareca, râu ce se uneşte cu Cerna la gara BăileHerculane.Prima menţine documentară care se referă la localitateaValea Bolvaşniţa este din timpul stăpânirii romane în Dacia(106 – 271 e.n.), în care se face referire la existenţa unor

populaţii numeroase în aceste ţinuturi.Valea Bolvaşniţa se află situată la circa 3 km est de şoseauanaţională Drobeta Turnu-Severin – Timiş şi faţă de castrulroman „Ad Mediam”. La confluenţa râului Belareca cu pâ-râul Bolvaşniţa romanii au construit o fortăreaţă de apărarenumită Praetorium, ce se voia a fi un scut în faţa valului depopoare migratoare care năvăliseră în ţinuturile dacice.Copleşiţi de numărul migratorilor şi lipsiţi de ajutorul Impe-riului Roman, luptătorii castrului au fost nevoiţi să pără-sească fortul şi să se refugieze sub vârful Arjanei. Acest fapta avut loc în anul 454 d. Hr. Când iligonii (un popor migra-tor) au înaintat de la Orşova la Praetorium. Bătrânii, femeileşi copiii s-au retras în pădurea de sub Arjana, iar bărbaţiiau dat lupte numeroase cu barbarii.Datorită numărului mare de barbari, într-o noapte, după ceoştenii au potcovit caii şi boii cu potcoavele întoarse pe dos,ei au părăsit fortul migrând cei mai mulţi spre vârful Arjana,iar alţii în sudul râului Belareca.Un alt document important care atestă existenţa localităţiiValea Bolvaşniţa este Harta Districtelor Valahe Inferioarecontinuare în pagina 27

Ionela-Mihaela Domilescu:,, Is toricul locali tăţ i i Valea Bolvaşniţa”Ionela-Mihaela Domilescu:,, Is toricul locali tăţ i i Valea Bolvaşniţa”

VESTEA de MEHADIA 27

urmare din pagina 26din 1230 – 1643, în care Valea Bolvaşniţa este aparţinătoaredistrictului Meedia, adică Mehadia.În anul 1428 regele Sigismund de Luxemburg înfiinţează unscaun de judecată în Mehadia, unde se judeca orice conflictlegat de pământ în baza vechiului drept valah. Cu acest pri-lej se face referire la unele sate aparţinătoare districtuluiMehadia, printre care şi Valea Bolvaşniţa, în anul 1436 –prima atestare documentară a satului.În anul 1718, prin pacea de la Pasarowitz, Banatul a fost ocu-pat de austrieci, iar pentru administrare s-a recurs la împăr-ţirea în 18 districte – printre care şi districtul Mehadia dincare făcea parte şi satul Valea Bolvaşniţa.Din 1774 este atestată documentar şcoala satului ValeaBolvaşniţa cu un număr de 32 de copii, avându-l învăţătorpe dl. Ioan Ioanovici din Ţara Românească.În secolul XVIII-lea, între 1792 – 1796, a fost construităBiserica Ortodoxă Română din cadrul satului, prin contri-buţia tuturor locuitorilor, iar primul preot al satului, amintit în1796, a fost Mirulescu Dobromir.Sfinţirea bisericii a avut loc în data de 6 mai 1796 la SfântulGheorghe, iar începând cu anul 1962, când a avut loc in-augurarea şcolii şi a căminului, ruga satului a fost mutatăde la Sfântul Gheorghe în prima duminică a lunii septem-brie.În ultima parte a secolului XIX-lea, localitatea Valea Bol-vaşniţa a avut o administraţie militară. În timpul războiuluiruso-turc din 1870 – 1871, femeile satului Valea Bolvaşniţa,speriate de invazia soldaţilor, şi-au luat copiii şi s-au refugiatîn Munţii Silovece.În prima parte a secolului al XX-lea au luat fiinţă adminis-traţiile civile, adică prefecturile rurale şi plasele.În toamna anului 1918, în urma Primului Război Mondial, a ră-sunat şi în Valea Bolvaşniţa acelaşi strigăt care a făcut în-conjurul ţării, „Vrem să ne unim cu ţara!”.În dimineaţa de 18 noiembrie 1918, locuitorii satului n-au maiplecat acasă după Sfânta Liturghie, ci au participat la sfin-ţirea tricolorului.Într-o atmosferă de mare mândrie naţională, sătenii aleg pepărintele Zaharia Grozăvescu ca preşedinte al adunării, iardintre membrii Consiliului Naţional Român amintim pe: pri-marul Nicolae Roseti, Pavel Pătruţi, Iancu Feneşan, IonVînturiş, Ion Terfeloagă, Ilie Feneşan, Ilie Domilescu, IlieBlidariu, Trăilă Brancu, Vasile Feneşan şi Ion Corneanu.În anul 1938 – satul Valea Bolvaşniţa a fost vizitat de NicolaeIorga, fiind primit cu fanfara satului, iar la intrare în bisericăpreotul Zaharia Grăzăvescu a ţinut un discurs legat de mo-nografia satului.Între 1919 şi 1968 au fost desemnaţi 15 primari şi o primăriţă

din satul Valea Bolvaşniţa, printre care şi bunicul meu, IonTulean, între 1956 – 1958.Până în anul 1968 Valea Bolvaşniţa a fost reşedinţă de co-mună, care intra în componenţa fostului raion Orşova dinregiunea Banat, cu sediul administrativ la Timişoara, iar din1968 Valea Bolvaşniţa a fost declarată sat component al co-munei Mehadia din judeţul Caraş-Severin.Istoria locală a satului Valea Bolvaşniţa poate fi ridicată larangul de istorie naţională prin jertfa eroilor căzuţi pe câm-pul de luptă în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial,care amintim: Domilescu Bojin (Forviza), Ferescu Matei(Ogrin), Ion Brancu, Bujancă Ion (Lupu); Blidariu Mihai(Nicogin), Bujancă Lică şi Bujancă Ilie (Bagea) căzuţi pefrontul de lupt din est, iar dintre eroii căzuţi pe frontul de vestamintim pe Domilescu Marcin, Vânturiş Ion (Dunărea),Vânturiş Vîlcan, Ferescu Ilie (Turtoni), Domilescu Pătru(Marcinescu).În ceea ce priveşte demografia satului conform recensă-mintelor realizate în 1880, satul Valea Bolvaşniţa avea 1055de locuitori, în 1900 – 1262 locuitori, în 1910 – 1293 de locui-tori, iar în 2002 – 875 de locuitori. Numărul relativ redus îşigăseşte explicaţia în plecarea tineretului la diferite şcoli înspecial din Banat şi a ratei mici a natalităţii.Din punct de vedere morfostructural este un sat de tip adu-nat, subtipul liniar. Localitatea Valea Bolvaşniţa are o stradăPrincipală fiind, în acest caz, un sat tipic românesc aşezatde-a lungul drumului. Drumul satului ce face legătura cu şo-seaua naţională, a fost asfaltat în anul 2003 cu ajutorulunuia dintre fiii satului, Başulescu Petru.Din anul 1946, gospodăriile satului au beneficiat de curentelectric şi de iluminat, iar anumite grupe de locuinţe şi-auconstruit bazine de apă pentru alimentarea locuinţelor.În cadrul localităţii există un cămin cultural cu aproximativ400 de locuri, construit în 1960.În cadrul bazinului ocupat de Valea Bolvaşniţa se distingdouă zone geomorfologice distincte: 1) zona formată delunca râului Lubiana şi 2) zona înaltă reprezentată prin ver-sanţi repezi de râuri care vin dinspre muntele Arjana.Configuraţia terenului se prezintă sub formă de luncă în-gustă în porţiunea râului Lubiana şi sub formă de pantă înrestul localităţii.Satul Valea Bolvaşniţa a cunoscut de-a lungul timpului oviaţă cultural-spirituală bogată, păstrându-se numeroaseobiceiuri care reflectă atât dragostea pentru frumos cât şiunele obiceiuri legate de viaţa tradiţional economică a sa-tului.Cunoscute în zonă au fost:a) Fanfara satului condusă de către moş Burtă, înfiinţată încontinuare în pagina 28

28 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 271910, iar în 1937, datorită numărului mare se formează douăfanfare – una condusă de moş Burtă şi alta condusă de Cor-cescu Vasile (Corşea).b) În 1959 se remarcă brigada artistică „De agitaţie” dinValea Bolvaşniţa, care la concursul fazei regionale Orşovaa prezentat în Parcul Vicol din Băile Herculane o scenetă cereproducea obiceiul „măsuratul oilor”, avându-i în rolurileprincipale pe Bujancă Simion, Iancu Feneşan şi Ion Tulean.Viaţa culturală a satului se îmbogăţeşte prin implicarea di-rectă a fostului profesor şi scriitor Ioan Florian Panduru, maiales prin spectacole de teatru cu piese originale ale amin-titului profesor şi brigăzi artistice prin care se pune în evi-denţă viaţa de zi cu zi a sătenilor.În anul 1963 regretatul profesor Ion Florian Panduru a scriso piesă de teatru intitulată „Primarul din Valea Seacă”, ob-ţinând locul I la fazele raionale şi regionale şi participând

cu această scenetă la faza pe ţară din Slănicul Moldoveiunde a obţinut menţiune.În prezent, din păcate, se observă o renunţare la angajarealocuitorilor în activităţile cultural-spirituale, vechile obiceiuripăstrându-se doar prin activităţile desfăşurate de grădiniţăşi şcoală.Aşadar, satul în care m-am născut şi am crescut, este un satbinecuvântat de Dumnezeu, cu oameni buni la suflet, cinstiţişi cărora le place veselia şi buna omenie. Pentru a vă con-vinge de cele reliefate de mine, vă aşteptăm să ne vizitaţicu diferite ocazii minunatul nostru sat şi să vă convingeţi defrumuseţea sa, spunându-vă încă de pe acum „Bine aţi venitşi vă mai aşteptăm cu drag!”.

prof. Ionela-Mihaela DomilescuVESTEA, nr.2 (37), anul V, februarie 2010

Frământata istorie a Banatului curăsturnări multiple de situaţii, provinciafiind administrată de-a lungul timpuluide români, unguri, turci, austrieci, aavut un rol hotărâtor în formareabănăţeanului influenţând dobândireaunor caracteristici specifice, deaseme-nea amestecul de populaţii, prin colo-nizarea cu persoane provenite din altezone europene, au dus la un schimbintens de cunoştinţe şi obiceiuri, celemai multe benefice pentru toţi..

Spre deosebire de celelalte provinciiromâneşti în Banat nu au existat iobagi,gospodăria ţărănească fiindpreponderentă în toate satele bănăţene,iar resursele naturale şi condiţiile favor-abile au dus la dezvoltarea unoractivităţi productive în mai toateoraşele.

Toate acestea au contribuit la for-marea bănăţeanului cu particularităţilelui specifice care îl deosebesc de ceilalţiconnaţionali, fapt remarcat şi consem-nat de multe personalităţi ale culturiinaţionale.

George Călinescu, profesor pentruun timp la Timişoara, face observaţiiinteresante asupra caracterului şitonalităţii sufletului bănăţean desprinsedin manifestările cele mai comune.

Astfel în afară de conştiinţasuperiorităţii lui, a autopreţuirii etnice,a ironiei sale, la bănăţean „o notă localăcare te izbeşte încă de la început estesupremaţia comunităţii asupra indi-vidului”. Acest „ideal de frumos socialpe care caută să-l realizeze, emulând cuaproapele” este cauza pentru care co-municativitatea bănăţeanului nu esteatât o atitudine personală cât o formăde solidaritate de grup. Iată de ce„frecvenţa reuniunilor corale în Banatnu este numai efectul unei înrâuriristrăine, ci un aspect al solidarităţii ele-mentului românesc. Corul este prinexcelenţă forma muzicală alegământului între indivizii însufleţiţide aceleaşi simţiri. Dacă altor românimai înflăcăraţi temperamentulbănăţeanului, luat aparte, poate să deaimpresia de ceva prea măsurat şi pru-dent, aceasta se întâmplă pentru că secer participantului din cor însuşiri desolist”.

Referitor la psihologia socială abănăţeanului G. Călinescu afirmă :„Dintre toate provinciile, Banatul eacela în care elementul alogen este maimulticolor. În faţa acestei primejdiimultiple, metoda melcului e cea mainimerită. Localnicii iau o atitudine

defensivă ce oscilează între ironiacompătimitoare şi dispreţul îndărătnicşi se păstrează astfel elementar, dar feritde alteraţiuni sufleteşti. Aceastăcircumspecţie conservativă, rămânebănăţeanului chiar şi după încetareaprimejdiei”. (G. Călinescu, Opinii fu-gare şi libere despre Banat, rev. Banatul,anul III noiembrie- decembrie 1928).

În Istoria Banatului a lui Griselini sevorbeşte de o expansiune demograficăîn sec. al XVII-lea, roiuri întregi deromâni de la munte au coborât lacâmpie şi au repopulat acolo sateleromâneşti ieşite de sub ocupaţiaturcească, dar mai târziu situaţia s-aschimbat radical. Tendinţa de a nufărâmiţa între mai mulţi moştenitorimoşia este analizată de istoriculbănăţean Traian Birăescu într-o seriede articole apărute în ziarul Româniade vest sub genericul „Problemadepopulării Banatului”(septembrie1938). „În Banat –menţionează is-toricul – copilul gospodarului se naştenumai după îndelungi chibzuieliasupra diviziunii averii, unde ca singu-rul copil la părinţi e crescut cu teamă, eferit de tot ce l-ar putea oţeli fiziceştepentru ca dacă, spre disperarea

continuare în pagina 29

Gheorghe MIRULESCU: DESPRE BĂNĂŢENI

VESTEA de MEHADIA 29

urmare din pagina 28părinţilor nu moare înainte de

vreme, să fie însurat nu dupăînclinaţiunea sa fizică, ci cu fata acărei zestre să înmulţească averea,uneori e „ortăcit” înainte de vremecu „aleasa” inimii, fiindcă singuruluicopil nu i se refuză nimic. Se poatelesne deduce ce progenitură iese dinasemenea împrejurări nenaturale,unde cei doi factori principali, mamaşi tatăl, sunt şi ei rezultatul sistemuluiarătat”. La munte, precizează acelaşiautor moşia „de azi, a trebuit să fieplantată de către cei de ieri. De obi-cei moşia de aici e moştenită de maimulte generaţii din tată în fiu, com-pletând fiecare pomii pe care vremeaîi distruge sau vechimea îi faceneroditori, pentru ca cel de mâine săo moştenească completă, în plinrod”.

Ţăranul condeier Petru Petrica înziarul România (nr. 123 din 1938)consideră că „Primii care au provo-cat limitarea naşterilor în Banat , aufost coloniştii francezi, de la care s-au molipsit şvabii, ungurii şi maitârziu românii. După Fenyes Elek, înBanat au fost colonizaţi peste 6000de francezi (în judeţul Torontal6000 iar în Timişoara 150) aduşi decătre generalul ClaudiusMercy”menţionează condeierul.

Exponent reprezentativ pentrutradiţia culturală neântreruptă şipentru mişcarea literară bănăţeanăde după unire scriitorul Virgil Biroua pus în centrul preocupărilor salecreatoare şi afective omul ca eternărealitate psihologică şi socială. Elpreia şi desăvârşeşte umorul deprovenienţă folclorică a poveştilor şianecdotelor din scrierile lui VictorVlad Delamarina, Tata Oancea,George Cătană şi alţii.

Faţă de unele descrieri de călătoriica bunăoară acelea ale scriitoruluidanez Andersen, care trecând peDunăre, a fost cucerit de peisajele şide fiii de ţărani bănăţeni întâlniţi pe

aceste meleaguri, sau scrierile altorautori, evocările lui Virgil Birou auun plus de vibraţie şi de pătrunderesufletească, autorul identificându-secu oamenii şi locurile prezentate.

În scrierea „Căraş” aminteşte căLucian Blaga a spus cânva „Banatulreprezintă barocul etnografieiromâneşti”, iar sculptorul Ladea,cărăşan cu duh, după o scurtăexperienţă timişoreană ar fi oftat :

-O fi aci metropola Bănatului, daraşa simt că Bănat numai în Căraşeste !

Virgil Birou priveşte lumeacărăşeană cu obiectivitate,evidenţiind calităţile dar şimetehnele îndrăgiţilor lui cărăşeniatunci când afirmă că au „o ciudatăîmperechere de spirit critic şi senti-mentalism, de minte şmecheră şi debonomie”. În opinia scriitoruluicărăşanul a dezvoltat spiritul criticpână la satiră şi „aceasta o face faţă desine însuşi în aceeaşi măsură, ca şifaţă de lumea înconjurătoare”.

Fermecat de Căraş vorbeşte cupatos despre frumuseţea munteluiSemenic care cu „pieptul lat câtjumătate de judeţ” domină liniştitoameni şi cântece, oile şi râurile, caun tată bland şi păzitor şi crede cutărie că omul din Căraş nu va finiciodată antipatic „pentru că,vorbind în limbaj cărăşan, el îşipoartă gama calităţilor sale cuaceeaşi trăire vie, unii îi spunfăloşenie, cu care îşi poartă bunăoarăun cocoş creasta măreaţă şi penajulpestriţ din coadă. Sunt ale lui şi fărăele n-ar fi ce este”

În încheiere autorul îşi aratădragostea neţărmurită pentrulocurile natale şi pentru oameniiacestor locuri concluzionând :

„Dar cine a cutreierat Căraşul camine, stând de vorbă cu oameni şiflori, cu cântece şi locuri, acela vagăsi situat Căraşul în inima sa.

Pentru totdeauna.”

CÂNTECCÂNTEC

Sclipiri de apă revărsatăPrintre pietre sau geneZvon de suflet ce gemeIluminare ce doareSau alinăOm necăjitŞi maică bătrână.Diamant de rouăNori care plouăMiros de pere coapteŢipăt în noapteŞoaptă de pârâuGalben de grâuOf şi suspinAlin după chinRuginiu de amurgDoruri ce curgZbatere de frunzăZbor de buburuzăMiros de trifoi Şi priboiCulori de arniciPlesnet de biciPrea plin de sufletCe se prelinge Pe vatra încinsă Şi aburi încingeNu ştiu şi nu potSă le spun pe toateAm să tac să ascultCe cântă de demultToţi ai meiDoină.

Gheorghe Mirulescu

30 VESTEA de MEHADIA

Ajuns la vârsta respectabilă de85 de ani după o viață plină deîncercări și nelipsită deadversități, am dat glas gândurilorși intențiilor noastre de a-l omagiape prigoreanul Ion Miclău ( Găita ).Toată viața a slujit comunitatearomânească din Prigor și din ȚaraAlmăjului.

A trăit și trăiește într-o lume apurității, cu credința că viața nuare valoare dacă nu poți fi de folosaltuia. A avut o trăire curată acredinței și o lege a bunului simțce rânduiește existența înveșnicind-o.

Cu răbdare și perseverență a îm-podobit spațiul românesc și orto-dox cu valori spirituale, carecontinuă să rezoneze și astăzi. Oa-menii l-au prețuit, l-au iubit și l-auspijinit în toate acțiunile sale sprebinele celor mulți. A fost un om aladevărului și al datoriei. Ion Găitanu a fost un om pe care să-l poatăîngenunchea cineva.

Izvor purtător de viață și floarepururea neveștejită a influențat pecei din jur îmblânzindu-le inimile.Sfaturile domniei sale au adusveselie în sufletele celor care-l as-cultau – întristate de ce seîntâmplă azi cu neamul nostru –înlăturând puterea demonilor.

Ion Miclău s-a născut la 16aprilie 1931, în satul Prigor, jud.Caraș – Severin, într-o familie debuni creștini, care l-au învățat demic iubirea de Dumnezeu, demuncă și de semeni. Copilăriași-a petrecut-o în satul natalalături de surorile sale Livea,Elena și Solomia când aude pen-tru prima dată despre noțiuni ca

bunul simț și că lumina învieriieste și o lumină a înțeleptirii omu-

lui, care îi vor folosi în viață.De mic copil a lucrat la sapă, la

coasă, cu boii la plug și la pădure,la moară, la toate activitățile dingospodărie.

De tânăr devine lucrător încomerț, iar apoi colector la indus-tria de procesare a laptelui de laPrilipeți. După armată revine laaceastă firmă și datorită hărnicieiși înțelepciunii sale urcă trepteleierarhice – până la șef al Centruluide procesare a laptelui din zonaAlmăj și zona Moldova Nouă.

Viața întreagă și-a condus-o cusimplitatea aristocratică aeducației primite în copilărie dela părinții Elisabeta și Simion,vrednici gospodari din satulPrigor. Aceasta a făcut ca în viațăsă aibă statornicie în credință,muncă fără preget, cinste și re-spect față de aproapele.

Toate acestea ca și calitățile deom și slujbaș au făcut să fie numitprimar în comuna Prigor în anul1967.

Primar fiind, a fugit de logodi-rea cu păcatul, care desfigurează și

înjosește cu adevărat omul. Nu aluat mită, nu și-a făcut casă cusătenii în poziție de slugi. A culti-vat cu bucurie și naturalețevirtuțile creștine și tradițiileromânești în familie și în comuni-tate, la serviciu unde însuflețea at-mosfera.

S-a remarcat ca un”tradiționalist de excepție” prinocrotirea și păstrarea familiei, aobiceiurilor și a datinilor, atradițiilor almăjene. Iubea jocul șimuzica populară, portulstrămoșesc și autenticitatea lor.Cânta adesea

”Vai de bietele picioareCe-or mai călca răzoare,Când or văzut cârpă și poale”.În tinerețe a făcut parte din

echipa de dansuri a satului și decălușari. Sprijinea activitățileCăminului Cultural și activitățileculturale organizate de violonistulIon Stan și Mavrea Petru – direc-tor la cămin. Participa cu drag laacțiunile Bisericii Ortodoxe – alepreotului Ilie Ursu. Apoi a partic-ipat la toate manifestările cu izspiritual de la școală și primărie.

Cu mult discernământ a făcuttot ce i-a stat în putință pentrusăteni – purtând o luptăpermanentă pentru pășunile de lapădure – cu Ocolul Silvic.

Iubirea sa față de aproapele s-aconcretizat în numeroasele lucrăripentru binele obștesc precum:cămine culturale la Putna, Prigor,Pătaș, Borloveni. Școli laBorlovenii Noi, Prigor și reparateîn celelalte sate. ÎntreținereaDispensarului medical – uman șicontinuare în pagina 31

O m a g i e r e a l u i I o n M i c l ă u l a 8 5 d e a n iO m a g i e r e a l u i I o n M i c l ă u l a 8 5 d e a n i

VESTEA de MEHADIA 31

urmare din pagina 30veterinar, întreținerea dru-murilor comunale și județene,putând fi considerat pe dreptctitor al acestora.

A fost un continuator al pri-marului Nicolae Hînda ex-primându-se prin fapte și maipuțin prin vorbe. Avea înatenție ocrotirea tuturorlocuitorilor și prosperitateacomunității. Nu le vorbea pesteumăr și nu promitea ce nu seputea realiza. Respecta și-iapăra pe lucrătorii din Primărie.Toți munceau precum pri-marul, care era model în toate.Vedea în oameni ființe divino-umane nu o marfă. Oameniiplecau mulțumiți de la primarchiar dacă nu li se rezolvauproblemele, ci pentru felul cumli se vorbea.

Vorbele lui știau să explorezeforța gândirii și a expresiei. Eleizvorau din propria viață și careerau voința lui Dumnezeu.Învăța din cuvintele bătrânilor,dar și de pe urma șederii înpreajma lor. Prețuia bătrânii.Ura și evita cuvintele moarte –atunci când devin mincinoase -simple instrumente de manipu-lare în mâna puterii.

Prin dăruire și perseverență s-a făcut cunoscut în cercurileadministrației locale șijudețene, stârnind aprecieri,laude, dar și invidii care au dusla înlocuirea sa de la Primărie în1973.

A fost numit șef la Uscătorulde fructe de la Borlovenii Vechi.După un an revine la industrialaptelui – la Bozovici – undelucrează până la pensionare.

Domnul Ion Miclău a slujitAlmăjul – ca lucrător la fabricade la Bozovici cu o contribuțiedeosebită la propășireacomunității în care a trăi șicontinuă să traiască.

A fost un om al discreției șihărniciei, cu iubire de oameniși respect pentru frumos și lu-crul bine făcut. S-a remarcatprin noblețea și sensibilitateasa, prin blândețea șidiscernământul său. De o verti-calitate morală de excepțiemoștenită și cultivată dingenerație în generație.

Întreaga viață și-a călăuzitpașii după cuvintele Mântu-itorului Iisus Hristos: ”Eu suntviața. Voi sunteți mlădițele. Celce rămâne întru Mine și Euîntru el, acela aduce roadămultă, căci fără Mine nu putețiface nimic” (Ioan 15,5).

Avea și are o finețe sufleteascădeosebită în relațiile de priete-nie prin ospitalitate și omenie(prietenia cu Mihai Badescu,Tică Hînda și alții) dar și prinvirtuțile creștine, ca un fiu vred-nic al bisericii străbune. Nu și-auitat rădăcinile și prietenii –cum spune cântecul lui DrăganMunteanu ”Voi feciori când văînsurați de bătrâni să nu uitați”.

În toate inteprinderile sale șiîn tot timpul a fost sprijinit șisusținut de iubitoarea șiînțeleapta sa soție, Veta Miclău.

Putem spune că lui IonMiclău i se potrivește expresia– neclintirea în a fi cinstit șionest se aseamănă cu diamantulcare nu poate fi zgârâiat denicio piatră.

Și-a iubit și își iubește ca pe

ochii din cap copii Luminița șiSimion Miclău și nepoțiiSimona și Lucian Miclău.

Este viața unui om, omadevărat ”piatră de temelie aUniversului” care s-a rezumat lafapte ca o continuitate de”Românitate” a chipurilor unorctitori de locașuri ca a unorvoievozi cu brațul tare și drept.

Pavel Panduru

NOSTALGIE

Să nu mă-ntrebi de ceAş vrea să cânt Un cântec de acasă,Să nu mă-ntrebi de ceÎmi vine să plângCă nu mai sunt acasă,Să nu mă-ntrebi de ce Mi-e dor să spunVorbe ca acasă,Să nu mă-ntrebi de ce Aş vrea să simtMirosul de acasă.Nu vreau să gândescCât de departePot merge cu gândLa începuturi,Nu vreau să mă-ntrebiCât de departePot merge cu gândLa viitor.

Gheorghe Mirulescu

32 VESTEA de MEHADIA

1 Decembrie este Ziua Naţională a României,adoptată prin lege după inlăturarea regimului comunist.Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918,Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din

1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de româniveniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adop-tat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturorromânilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins întrerâurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească(Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.

Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează deci luptaromânilor pentru Unitate Naţională şi marchează mo-mentul creării României Mari, situându-se încontinuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilordin Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28noiembrie 1918).

Poporul român a stiut atunci sa valorifice admirabilconjunctura internaţională favorabilă creată în urmaprimului război mondial şi a destrămării imperiilorŢarist şi Austro-Ungar.

Marea Adunare Naţională de la Alba IuliaAsa cum sublinia si istoricul Florin Constantiniu, “…

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea maisublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul cădesăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unuiom politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; estefapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-unelan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţiineamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentrua-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţeluldorit. [...]

Marea Unire nu a fost rezultatul participării Românieila război! Nici partizani Antantei, nici cei ai PuterilorCentrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şidestrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentullor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de put-ere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Tran-silvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va daBasarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că ni-meni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate acesteprovincii să intre aproape simultan în frontierele Vechi-ului Regat. [...]

Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari,ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armăturateritorial-instituţionalã care este statul naţional.[...]

O necesitate istoricã - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât oriceguvern sau partid, culpabil de egoisme sauincompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a datacea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţăaspiraţiei sale: statul naţional.”

Prof.Domilescu Ionela MihaelaLiceul Tehn.”N.S.de Haţeg”Mehadia

Antrenorul cel mai apreciat s-ar putea să nu fie acelacare a obținut cele mai multe victorii. Cel mai apreciateste acela care și-a înțeles jucătorii, care i-a “hrănit” cutot ceea ce înseamnă sport de performanță, care a setatgranițe clare a tot ce poate fi acceptat în sport, care și-aajutat sportivii să recunoască binele de rău.

Este foarte important pentru orice antrenor săînțeleagă : ce nivel de echipa pregatește ( mini, juniori,seniori), cărei organizații îi aparține ( echipă școlară, unclub profesionist etc), care este nivelul de dezvoltare șipotențialul jucătorilor. Răspunsul la acestea este cheiaprin care antrenorul înțelege exact contextul în care își

desfășoară activitatea, îl va ajuta să rezolve eventualeleprobleme apărute, d ex dacă antrenorul și jucătorii (eventual părinții ca și parteneri sociali) au diferiteașteptări de la echipă. În momentul în care antrenoruldiagnostighează corect tipul de echipă pe care îlpregatește este foarte important ca acesta să comuniceexact care sunt așteptările sale asupra proprii echipe, maiales în contextul în care are în pregatire o echipă de copiisau juniori unde este absolut necesar și o bună comuni-care cu părinții. Un antrenor de copii este responsabil săcontribuie la dezvoltarea generală a subiecților, atât însport, cât și în viața de zi cu zi. continuare în pagina 33

Semnificatia zilei de 1 Decembrie

V A L O R I A L E A N T R E N O R U L U I Î N S P O R TV A L O R I A L E A N T R E N O R U L U I Î N S P O R T

VESTEA de MEHADIA 33

urmare din pagina 32 Antrenorul de baschet Jhon Wooden spunea ”Cel mai

puternic aliat al unui lider este propriul lui exemplu.”Făcând parte dintr-un sistem este primordial ca el să

recunoască calea de dezvoltare , atât a jucătorilor, cât șia antrenorilor cu specificul fiecare regiuni, participareala programe de dezvolatre regional, ar trebui să fie unadintre țintele proprii. Calea dialogului este cea maieficientă metodă pentru a crea suport pentru programulpropriu și în particular pentru a atrage persone în pro-gram.

Fie că este la antrenament sau într-o competiție,antrenorul de performanță ar trebui să aibă un obiectivpersonal:constituirea unei atitudini pozitive, atât față dejucători, cât și de oficiali. Este frustrant pe parcursulunui meci , deoarece antrenorul vede greșelile, are șisoluțiile, însă nu le poate corecta prin partcipare pro-

prie. Din nefericire, mulți antrenori își pierd deseoricontrolul când jucătorii greșesc, însă ar trebui să îşiasume şi să acepte greşelile propriilor jucători ,mai alescă: cei mai buni sportivi din lume au greşit acţiuni , întimpul jocului care păreau simple; nu au existat succeserăsunătoare fără a se comite greşeli. Este imperial cafiecare antrenor să înţeleagă de ce sportivii propriipractică sportul ales, iar aşteptările proprii faţă de echipăar trebuie să aibă la bază aceste motivaţii.

Cheia spre o bună relaţie cu oficiali, colegi şi adversari,este respectul, faţă de tine şi faţă de oponenţi. Crezi cătu ca şi antrenor ai o relaţie bună cu ceilalţi? Întreabăun coleg care te vede la lucru….poate asta te va ajuta.

Prof. Alionescu ClaudiuClubul Şcolar Sportiv Târgu Jiu

Colaborarea dintre grădiniţă şi şcoală este o laturăimportantă a pregătirii temeinice a copiilor. Aceastăcolaborare se realizează pe baza interesului reciprocal educatoarei de la grupa de 6-7 ani şi alînvăţătorului care va preda la clasa I. Este vorba de-spre preocupări comune pe către ei le întreţin înscopul de a ajunge la rezultate cât mai bune în in-struirea şi educarea copiilor.

Formele de colaborare dintre grădiniţă şi şcoalăsunt numeroase şi variate. Mă voi opri la câteva as-pecte a căror eficienţă s-a reflectat în rezultatele laînvăţătură ale copiilor din clasa I.

Schimbul de experienţă între educatoare şiînvăţător a fost organizat la nivelul şcolii, care acuprins o grădiniţă şi şcoala. Conţinutul acestoracţiuni a îmbrăcat diferite forme. S-au organizatdezbateri pe teme variate: “Importanţa limbajuluiîn grădiniţele de copii ‘’, ‘’Optimizarea conţinutuluişi metodologiei activităţilor de educare a limbajului‘’etc., care au evidenţiat preocupările cadrelor di-dactice în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală.

Lecţiile demonstrative susţinute de educatoare şiînvăţător au evidenţiat următoarele aspecte:

- adaptarea copiilor în primele săptămâni ale claseiI este favorizată şi de folosirea unor procedee dis-tractiv-atractive în cadrul lecţiei, dat fiind faptul căla grădiniţă, jocul este forma de bază sub care se

predau cunoştinţele ;- reuşita lecţiei depinde în mare măsură de uti-

lizarea unui bogat şi variat material didactic.S-au desfăşurat întâlniri ale educatoarelor şi

învăţătorilor cu profesorii metodişti, prilej cu cares-au dezbătut programele celor două trepte deînvăţământ[educarea limbajului şi citit-scris în clasaI, în scopul cunoaşterii reciproce a acestora şirealizării unităţii între conţinutul acestora.

Pentru a-i familiariza din timp pe copiii preşcolaricu viaţa şcolară , educatoarea va face cu grupa de 6-7 ani vizite la şcoală şi va organiza în colaborare cuînvăţătorul serbări comune. Vizitele preşcolarilor laşcoală trebuie să fie pregătite pentru a le produce oimpresie plăcută şi puternică. Înainte de toate, edu-catoarea îi va pregăti pe copii printr-o convorbiredespre şcoală.

Din discuţii a reieşit că preşcolarii care au frecven-tat cu regularitate grădiniţă, au trecut uşor peste pe-rioada de acomodare, mobilizându-şi efortul îndirecţia înţelegerii şi însuşirii cunoştinţelor. Ei auavut un vocabular mai dezvoltat, îşi exprimau cuuşurinţă gândurile, se pronunţau mai nuanţat şi maiclar.

În cadrul comisiilor metodice s-a practicat formapredării unor activităţi la grupa mare de cătreînvăţător, de exemplu, continuare în pagina 34

C O L A B O R A R E A G R Ă D I N I ŢĂ - F A M I L I EC O L A B O R A R E A G R Ă D I N I ŢĂ - F A M I L I E

34 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 33

jocul didactic’’Cu ce sunet începe cuvântul?’’ sauconvorbirea ’’În curând vom fi şcolari’’.

Acestea s-au desfăşurat cu scopul de a cunoaştecopiii pe viitorul învăţător, de a se familiariza custilul acestuia de muncă.

S-au făcut referiri şi asupra importanţei caietuluide cunoaştere a copilului, precum şi a fişei psiho-pedagogice pe care o întocmeşte educatoarea lasfârşitul grupei pregătitoare, pentru a veni în spri-jinul cunoaşterii copiilor de către învăţătorul claseiI.

Învăţătorul a cunoscut specificul muncii instruc-tiv-educative la preşcolari prin vizite repetate lagrădiniţă. În acest scop a asistat la majoritatea cate-goriilor de activităţi de educarea limbajului şi ladesfăşurarea unor programe artistice a cărortematică a avut înclinaţii spre dezvoltarea vorbirii:poezii, dramatizări, şezători.

Cerinţele ştiinţifice, mereu crescânde ale peda-gogiei noi, impun adoptarea unor metodologii di-dactice şi educative de mare eficienţă.Modernizarea mijloacelor şi procedeelor de for-mare a unor deprinderi de exprimare corectă seimpun că o consecinţă a preocupării grădiniţei deîmbunătăţire calitativă şi cantitativă a muncii depredare în învăţământul preşcolar şi asigurarea unuinivel optim de pregătire a copiilor.

Noua generaţie trebuie pregătită nu numai pentrua reproduce cultura, ci şi pentru producerea noului,pentru creaţie şi progres social. Calitatea pregătiriieste dependentă de măsura în care se însuşesc in-strumentele comunicării verbale şi a combinăriiacestora în mod creator. Pentru formarea de-prinderilor de exprimare corectă a copiilor, se ţineseama de specificul dezvoltării psihice, intelectuale,afective, de particularităţile gândirii, atenţiei şiimaginaţiei copiilor, adică de particularităţile psi-hologice, precum şi de modul în care ei au înţelesceea ce li se cere.

Educatoare:Mihan ChivuţaGrădiniţa P.N. Valea-Bolvaşniţa

GOLGOTA TRĂDĂRII

„ Democraţia nu este altceva decât demolareapoporului, prin popor, pentru popor. "Oscar Wilde

Dezamăgit duc Crucea în Ţara Nimănui Şi Golgota Trădării încet, încet o sui... Mâhnit cu pas rar şi trist, îngrijorat ascult –Dus cu gândul la vremuri de-demult –Cum le striga Coşbuc: „Noi vrem pământ"… Şi i-au dat cât să-şi facă un mormânt!

Privesc cum ciocoimea ticăloşit se-ntoarce, Şi bogăţia ţării în mâna Ei se stoarce... Râuri, râuri se scurge spre Marile Imperii Ca trădarea să păstreze frâiele puterii Şi cu hulpavă mână să strângă ban pe ban, Căci trebuie plătită Domnia la Sultan.

,,Zdrobiţi orânduirea cea crudă şi nedreaptă”, Strigă Eminescu, cu voce disperată, Să pornim cu plebea flămânzilor desculţi Să dăm jos puterea ticăloşilor oculţi... Strigătul se sparge ca o stânca sub baros, Căci veacul care vine e şi mai odios...

Flăcăi căzuţi în lupte, ce au dorit dreptate, Privesc din cripte cu braţe-ncrucişate Şi-ntrebă cu durere: Unde ne sunt patrioţii, De-ajunsă Ţara s-o conducă mafioţii?... Unde-i binele, belşugul şi râvnitul paradis, Traiul bun, ce ne-a fost de Ei promis?...

Ei, au uitat de jerfa voastră şi azi, escrocii Chefuiesc, fură şi grohăie ca porcii, Printre sticle şi pahare în luxoase lupanare, Iar săracul, nici de-o pâine bani nu are... Cu toţii ne ducem Crucea şi vitregia sorţii, Că dădurăm morţii, Patria şi Patrioţii.

Fapta peste veac va trece şi istorice poeme Vor duce-n timp sângeroasele blesteme, Rostite la Zidul Morţii, unde căzură patrioţii Şi trădătorii, hoţii jubilau în faţa morţii... Vodă sub gloanţe, la zid sub ochiul trădării, Murea Martir, cântându-şi Imnul Ţării.

Anina, 22.10.2016 Ing.Ion VĂCARU

VESTEA de MEHADIA 35

MARIANADoamnei MarianaSperlea

Mireasma florilor de pe pământ cules-ai, şi le Aduni, ca-ntr-un buchet de vorbe şi imagini, cum erai când,Rătăcind pe căi de vis, speranţe ai transcris, Iubiri din sufletul-ţi ce cântă, ca un DOR... Ai rătăcit prin simfonia orelor ce trec în zbor Noiane de lumină irizantă aduni în suflet, vie, a Anilor tăi le-adaugi cu demnitate al tău suflet pierdut în POEZIE

Prof. Emilia Rizeanu

FREAMĂT DE PLOPI

Lui Mihai EMINESCU

Din nou cuprinşi de tainicii fiori, Ne-am aşezat pe banca dintre plopi Şi, parcă de iubire temători. Nici n-am simţit ai ploii repezi stropi.Şi, beţi de fericire, ne-am jurat, Sub stropii reci de lacrimi şi de ploaie Şi vieţile-n cununi le-am aşezat Pe-altarul de jăratec si văpaie.Dar plopii legendari, fără pereche, Marcând al vieţii noastre crunt destin, Iubirii noastre nu i-au stat de veghe Şi singuri am rămas în trist declin.Iar azi, când plopii falnici de pe chei Îşi sună-n van aleanul, pătimaş, Eu singură mă plimb sub stropii grei, Pe lângă plopii ce ne-au fost nuntaşi.

MISTER

Spune-mi, Soare, frăţioare. Omu-n lume de ce moare? Şi tu, Lună, soră bună, Spune-mi, viaţa-i o minciună?Munţii se înalţă-n zare, Cerul blând îi oglindeşte. Apele cu râuri greleArd în clinchetul de stele. Numai omul, ca şi pomul, Este vis la porţi de-abis, Este noapte, dimineaţă. Este nor lunecător. Este cântec şi descântec Din genune către pântec Şi de la pământ spre cer E mister efemer.Spune-mi Lună, soră bună,Oare viaţa-i o minciună? Şi tu, Soare, frăţioare, De ce omu-n lume moare?

Mariana SPERLEA

Pictură de Mariana SPERLE A

LA IZVOR, LA IZVORAŞ

Susură izvoru-n tainăGând la gând cu-al meu destin,Lacrimile-mi cad pe iarbăSe aude un suspin.Rog tăcerea să se piardăRog pădurea să îmi cânte,Las doar focul ca să ardăFoc din piatră şi pelin,Flacără cu-amar şi chin,Buzele arzând de dorStau scăldate-n drumul apeiAu şi ele dreptul lorSă respire-n astă noapte.

Printre rugăminţi şoaptePrind o pală de fâneaţăSă nu tremur c-altă datăIar m-apucă-o dimineaţă,Iar cutreier prin livezi,Iar privesc la tine, soare,Iar apari şi cât mă doareCă te-aştept şi nu mă crezi,Că te vreau şi te dorescSpun doar firului de iarbăCare stă în calea meaCât de mult eu te iubesc, Cât de grea e dragostea.

Plec pe drumul cunoscutPlec şi parcă n-aş pleca,N-am primit nici un sărutDoar o rază şi o stea,Şi stropi reci de catifeaCe se scurg pe faţa mea.Las izvorul susurândIar, mai jos e-o mandolinăPlec cântând, visez mergând,Poate, odată, o să vină…Mia ROGOBETE

36 VESTEA de MEHADIA

Preotul-poet HORIA TARU ,cupuţină vreme în urmă , mi-a vorbitdespre Cenaclul literar"SENIORII", ca despre o agorăspirituală ce egalează,chiardepăşeşte, valoarea Cenaclului"Sorin Titel" , din vremurile sale deapogeu,cu poeţii Jebeleanu,Damian Ureche, prozatoriiŞerbănescu şi N.D.P. ,vremea deaură a criticului literar AdrianDinu Rachieru ... Curiozitateam-a determinat să-l cunosc şi l-amcunoscut într-o sală boltită aCetăţii medievale "Bastion ", lăcaşpatronat de Biblioteca Judeţeană"Sorin Titel ". Acolo am văzut la"lucru" intelectuali de vârsta atreia, cu referate sinteză desprefenomenele culturale , de ieri şi deazi, am ascultat bătrâni şi bătrâne,cu aura nimbului de odinioară,,recitând poezii din clasici şi dincreaţia proprie . Acolo, la Cenaclul"Seniorii " mi-a fost dat să văd înipostaza de lider spiritual oDoamnă, cu alură de cadrul di-dactic universitar, graţie ţinuteisale verbale şi comportamentale,elaborând acte de disciplinăseniorială şi direcţii de înnobilareaunor acte culturale . Personajeledin sală,femei şi bărbaţi ,cu argintîn sprâncene, cu debite verbale el-evate,dovedeau o stare spiritualăeuforică, o descântare sufleteascăromânească, având ca firconducător - un profund spiritromânesc, fără a fi tezist . Aceastădisciplină culturală şi aceastădirecţie de evocare spirituală aufost imprimate de un "star" cu nu-mele de Constanţa SilviaHârceagă. Propun să-i lecturămpropria mărturisire

(N.D.P.)

CENACLUL LITERAR,,SENIORII"

Se împlinesc peste puţină vremeşase ani de la înfiinţarea Cenacluluiliterar "Seniorii" din Timişoara .Înfiinţat din iniţiativa unor oameniinimoşi de la Asociaţia Seniorii dinTimişoara, lider domnul NicuVlad.

Propunerea lansată în cadrulAsociaţiei Generale a persoanelorde vârsta a treia fost acceptată cubucurie de iubitorii de literatură ,decei dornici să-şi prezinte creaţiileproprii ,într-un cadru adecvat .

Membrii fondatori au fost : -CONSTANŢA SILVIA HÂRCEAGĂ- aleasă preşedintă; - DOINADOMIDE secretară;

- MEMBRII FONDATORI :.Nicu Vlad, Mihai Titina, TimofteElena, Ştefan Tot, Silvia Graure,Flora Delamarian, Viorica Gusbeth, Nina Cioabă etc.

Şedinţele Cenaclului "Seniorii" sedesfăşoară ,în chip lunar, a douamiercure ,ora zece .Iniţial Întâlnirileau fost la Biblioteca JudeţeanăTimiş, Secţia Artă "Deliu Petroiu".Astăzi Întâlnirile literare de Mier-curea ,a doua din lună, se ţin într-osală de la "Bastion", patronată deaceeaşi instituţie, prin grija domnu-lui director Vasile Creţu.

Cenaclul Literar "Seniorii" esteun organism independent, cefuncţionează pe lângă AsociaţiaSeniorilor din Timişoara(preşedinte Nicu Vlad). Cenaclulîntruneşte persoane de vârsta atreia indiferent de naţionalitate, re-ligie, orientare politică şiprofesională. Nu beneficiem defonduri pecuniare, nu suntemsponsorizaţi ,membrii cenaclului îşitipăresc creaţiile cu mijloace pro-prii financiare .

Cenaclul îşi propune să stimulezecreaţia literar-artistică a membrilorsăi, să le popularizeze creaţiaspirituală, să le ofere un cadru or-

ganizat pentru lectură şi dezbateri,de aceea întotdeauna la primulpunct de pe ordinea de zi aşedinţelor, poeţii şi prozatorii aucuvântul.

Punctul doi este rezervat:lansărilor de carte, reviste , întâlniricu scriitorii consacraţi, simpozioane, întâlniri cu cititorii,

prezentarea vieţii şi operei clasi-cilor literaturii române şi universale.

Membrii Cenaclului Literar"Se-niorii" participă la varia manifestăriculturale iniţiate de către "AsociaţiaSeniorilor ",cum ar fi :

- l Octombrie- ziua internaţionalaa persoanelor de vârsta a III -a

- l Decembrie - Ziua Naţională aRomâniei;

- Zilele Oraşului Timişoara; - Ziua Europei , "Ziua Cărţii",

"Ziua Culturii Române "etc.Organizăm întâlniri literare în

care se dezbat teme de cultură subgenericul:"Istoria Limbii Române";"Istoria poporului român"; ,,Sim-bolul mărţişorului"; "Istoria CetăţiiAlba-Iulia", "Nefalsificarea istoriei";"Mijloace artistice folosite în poezie,în proză ,în dramaturgie, etc" ; "Filo-zofia antică stoică" ; "ImperiulPelasg ", "Strămoşii noştri, geto-dacii";"Poezia populară"; "Blestemulcărţilor"; "Populaţii misterioase",etc.

Amintesc, aleatoriu, câţiva mem-brii ai cenaclului nostru, care s-auremarcat prin lucrările lor, prin lu-area de cuvânt, prin capacitatespirituală: Vlad Cernea, MarianaStrungă, Monica Condan, dr.Virgiö Ene, Horia Taru, Ileana Sil-veanu, Dorin Bălteanu, Traian Con-ciatu, O. Gomboş, Mariana Sperleaşi nu în ultimul rând colegulVASILE BARBU, actualul secretaral Cenaclului literar "Seniorii".

Constanţa Silvia HÂRCEAGĂ ,liderul Cenaclul literar "Seniorii" dinTimişoara

Timişoara, octombrie 2ol6

V O R B E D E A L I N T D E S P R E C E N A C L U L V O R B E D E A L I N T D E S P R E C E N A C L U L " S E N I O R I L O R " D I N M E T R O P O L A B A N A T U L U I" S E N I O R I L O R " D I N M E T R O P O L A B A N A T U L U I

VESTEA de MEHADIA 37

M E DA L I O N L I T E R A RM E DA L I O N L I T E R A R- S I LV I A H . -- S-a născut, când în România

s-a serbat un an de la abolireaodioasei monarhii romaneşti, cusorgintea în Jugureni deDâmboviţa .

- Studii : liceul în Timişoara,Facultatea de Filozofie de la Uni-versitatea Alexandru Ioan Cuza,din Iaşi ,apoi Academia de ÎnalteŞtiinţe Politice "Ştefan Gheorghiu".

- Profesional,funcţii : operatorcontrol tehnic spaţiu aerian, in-structor cu probleme speciale,pelângă Consiliul Politic de laBrigada 41 Militară Timişoara;preşedinta Comitetului Sindical,Unitatea nr.3 în cadrul Ministeru-lui Apărării Naţionale Timişoara,până la pensionare •

- Căsătorită, o fiică şi doi nepoţi:Viana şi Vlad Manea . - Debutliterar: Concurs literar lansat deRadio Timişoara, directorOpreanu , coordonator redactorDbrici, anul 1968, când a debutatşi N.D.P., cu reportajulliterar:"Culegătorii de ieri - oa-menii de azi ". Debut în presă :"Drapelul Roşu", cu poezie,Timişoara, 1969. Colaborări con-stante la revista armatei :"Pentrupatrie ".

- Debut editorial : Eurostampa- Vol. "Poeme de toamnă ", ver-

suri, Editura Mirton - Timişoara,2ol3 ;

- Vol. "Între două anotimpuri",versuri, Editura Mirton, Timişoara,2ol4

- Vol."Acorduri târzii", versuri,Editura David Press Timişoara,2ol6 .

(Kolea S.)

P e r l e p o e t i c e d eP e r l e p o e t i c e d eC O N S T A N Ţ AC O N S T A N Ţ AS Y L V I A H A R C E A G AS Y L V I A H A R C E A G A

STRĂBUNII

Să îmi iubesc pământul strămoşesc Străbunii mei m-au programat genetic, Nu de acum! De când stăpâni erau Pe Marea Tracică şi Polul Getic,

De când dardani şi ionieni plecau, Puteri având, să-şi împlinească voia, Cetăţi să ctitorească-n alte părţi Şi dacică să înflorească Troia,

Nu de acum, de mii şi mii de aniM-au învăţat că neamul meu e mare, Că limba mea e limba lui cea veche Vorbită ne-ntrerupt între hotare,

Că nimeni nu i-a dat nimic în plus, Ba i-au luat când au putut o parte, Dar neamul meu a răzbătut prin vremi, Nu s-a temut de inamic şi moarte !

DE-AŞ FI EU OM...

De-aş fi eu om iar tu ai fi copacCa pe-un copil te-aş ocroti, să creşti !În adieri de vânt te-aş legăna.La geam ai sta şi-ai asculta poveşti !

Cu drag, să înfloreşti te-aş ajuta ! Bucuros când primăvara vine, Să îţi reverşi miresmele în parc Din crengile de flori preapline !

Te-aş apăra de vânt şi de furtuni,De toamnele cu zile cenuşii, Să nu te-nfrîngă nici un anotimp; Copac semeţ, puternic, să devii!

De-aş fi eu om iar tu ai fi copac Când toamna-ţi fură frunza de pe ram, Cu tine-aş plînge-n fiecare zi Şi te-aş lua acasă, lângă geam !

PE CER, AMURGUL...

Pe cer, amurgul flutură eşarfe În tonuri pastelate, tinereşti, De turle de biserici agăţate Par flamurile unor oşti cereşti,

Ce năvălesc învăluite-n nouri De prin adâncul mării galaxii, Cutreierând întinderea albastră, Ţinuturi glaciale şi pustii.

În urma lor se-ntunecă văzduhul. A licărit o stea acolo, sus, Atât de enigmatică, sfioasă... A răsărit sau oare a apus?

Ca la un semn încremenite-s toate. Şi vântul a tăcut printre copaci, Iar luna, parcă stă ţinută-n braţe De pofticioşii, negrii vârcolaci !

TOAMNĂ PE CERNA

Semnele toamnei coboară-n copaci, Pădurea, în frunze le poartă, Norii aleargă pe cer dezlânaţi, De flori... e câmpia deşartă!

Din depărtare aud cum vuiesc Ca mugetul fiarei rănite Apele Cernei zdrobite de stânci, Din-nalturi în hău prăvălite,

Parc-o alungă venind de prin munţi În tropote repezi armate, Mai jos, trec turmele iezilor albi, Prin pietre şi văi înspumate.

Brâul pădurii de toamnă pictat S-apleacă cu greu peste unde, Comori de frunze, din aur să-i dea –Cerna, pe sub maluri le-ascunde!

(Din volumul "Amurguri târzii")

38 VESTEA de MEHADIA

Rugăm binevoiţi a da publicităţii, prin mijloacele de care dispuneţi, proiectul nostru:- Întâmpinăm un veac de la Marea Unire cu un concurs literar-artistic interjudeţean, cu sprijinul afec-

tiv şi efectiv al Primăriei comunei Mehadia (primar Iancu Panduru), al Bisericii Ortodoxe Române dinlocalitate (preot Ciprian Danci), al Cooperaţiei de Consum (reşedinte ec.Victor Cîrstoi) şi al Liceului,,Nicolae Stoica de Haţeg” (director prof. Viorel Iancuţa).

- Concursul literar-artistic se referă la: proză scurtă (medalion literar, crochiu, schiţă, povestire,nuvelă), poezie şi reportaj, cu un amendament: fiecare lucrare să aibă tangenţă cu MAREA UNIRE,cu Actul Naţional de la Alba-Iulia (1 decembrie 1918).

- Pot trimite lucrări literar-artistice creatorii de frumos din judeţele: Caraş-Severin, Timiş, Hunedoara,Arad şi Mehedinţi, creatori care nu au debutat editorial (individual sau în grup). Lucrările vor fi insoţitede o fotografie şi fişa cu datele personale ale autorului (autoarei).

- Lucrările vor fi evaluate de o comisie de premiere formată din: cadre universitare, profesori de liceu,scriitori şi publicişti. Lucrările premiate vor fi publicate în revista EMINESCU, publicaţia Societăţii.Lucrările premiate, dar şi nepremiate, insă valoroase în formă şi conţinut, vor constitui obiectul uneicărţi, ce va fi lansată la 1 Decembrie 2018, cu ocazia SIMPOZIONULUI MAREA UNIRE.

- Premiile vor consta în: bani, cărţi şi diplome.- Concursul literar-artistic se va încheia în data de 31.12.2017.- Materielele vor fi trimise la adresele:- Nicolae Danciu Petniceanu, comuna Mehadia, str. Pădurii 389, Caraş-Severin, tel. 0255-523 204;- Constantin Vlaicu, comuna Mehadia, str. Spitalului 125, Caraş-Severin, tel. 0255-523 193.Ambele telefoane funcţionează seara între orele 19.00-21.00.De asemenea, materialele pot fi trimise şi în format electronic pe adresa:

slasorintiteldinbanat@gmail.com.

Preşedinte SecretarProf. Nicolae Danciu Petniceanu Inginer Constantin Vlaicu

S ă n e t ra t ă m s i n g u r i d e r e u m a t i s mS ă n e t ra t ă m s i n g u r i d e r e u m a t i s m

Suntem în plin sezon rece care provoacă durerireumatice. Contra durerilor, oamenii se îndoapă cudiferite pastile care uneori atacă stomacul, fierea, ficatul.Pentru a evita aceste fenomene neplăcute vă recomandsă uitaţi de pastile şi unguente scumpe şi să vă uitaţi îngradina dvs. Pentru aceasta m-am interesat care suntplantele folosite din popor pentru combaterea durerilorreumatismale.

Unul dintre cele mai favorite leacuri din popor eHREANUL. Se rad 1-2 rădăcini, se pun într-un tifon şise aplică pe zonele afectate 10 minute o dată pe zi.

Altă plantă folosită pentru leac este ARDEIUL IUTE.Se toacă mărunt mai mulţi ardei iuţi ce se pun într-unborcan peste care se pune o jumătate de cană de apă şio jumătate de cană de alcool dublu-rafinat. Se lasă la

macerat 10 zile. Se aplică comprese pe locul dureros.Iar dacă ţi se umflă picioarele, am aflat unele remedii.Pentru a reduce inflamaţia de la nivelul picioarelor

este bine să le ţii în apă fierbinte amestecată cu sare şioţet. (procedeu excelent şi la răceală-NDP)

Durerile şi furnicăturile de la nivelul picioarelor sepot ameliora cu ajutorul usturoiului macerat cu miere.Aceste alimente sunt eficiente în bolile circulatorii alepicioarelor.

Se amestecă 250g miere cu 250g usturoi. Se lasă lamacerat o săptămână într-un borcan.

Se ia câte o lingură cu 40 minute înainte de masă, detrei ori pe zi.

S-a interesat pentru dvs.

Învăţătoare NINA DĂESCU

VESTEA de MEHADIA 39

Un veac de la moartea eroului dela Jiu, pentru reîntregireapământului românesc. Un veacde lacrimi pe obrazulbănăţenilor!

ION DRAGALINA s-a născut la 3decembrie 1860 în satul de munteBorlova, din preajma Caransebesu-lui, ca fiu de ofiţer în armataimperială. După studii primare însatul natal şi în Caransebeş,urmează studii militare în oraşeleTimişoara şi Viena. Ajunge ofiţer,cu gradul de sublocotenent, repar-tizat la o unitate militară dinCaransebeş, oraş la poaleleMuntelui Mic, unde tatăl său eraofiţer cu gradul de căpitan.

Este trimis în Bosnia, unde se dis-tinge în această campanie militarăprin inteligenţă, bun executant deordine şi unde comite acte de vite-jie. Totuşi, se simte străin printercamarazii de arme, simte chemareasa lăuntrică în altă parte şi în alt des-tin militar. Demisionează din armatacriasca şi, în chip legal, trece Carpaţiiîn România. Se încadrează în armataromană, cu gradul de locotenent.

În armata romană, tânărul locote-nent dovedeşte capacitate militară,stăruinţă şi executant de ordine lanivelul ofiţerilor de elită, dragostefaţă de armia română, spirit organi-zator şi de fin combatant, fapt pentrucare este avansat excepţional:căpitan, apoi maior, în anul 1899.

Între timp, tânărul ofiţer secăsătoreşte cu domnişoara ElenaGiurginca din satul Petnic (Caraş-Severin), fiica unui lung şirag depreoţi şi dascăli de ţară, din neamulgiurgincheştilor, de unde şi azi pore-cla lor circulă de “popeşti”, pe “uliţapopeştilor!”. Cu Elena Giurginca,

ofiţerul Ion Dragalina va avea şasecopii: patru fete şi doi băieţi. Despremezinul familiei, CORNELIUSDRAGALINA, vom vorbi pe larg,ceva mai jos…

Se declanşează Primul RăzboiMondial. România stă în neutralitatepână la Santamarie Mare 1916, cândintră în război alăturea de Anglia,

Franţa, Rusia etc. Intră în Ardeal pela Predeal, pe baza hărţilor militare aSocietăţii “Carpaţii” (1882-1884), alcărei membru fondator fusese şi po-etul Mihai Eminescu, cum fusese şilugojeanul Vasile Maniu, filozof, is-toric, avocat şi dramaturg, careţinuse un discurs fulminant la inau-gurarea Societăţii în restaurantul“Orion” din Bucureşti.

Colonelului Ion Dragalina i seîncredinţează comanda grupuluimilitar “Cerna”, cu care, prin acte devitejie şi supleţe în gândire, cucereşteMuntele Alion şi intră victorios înoraşul Orşova, unde îl va instala ca şicommandant al oraşului pecolonelul Ioan Curiţa, originar dinDalboşeţ (Caraş-Severin).

În scurt timp, armata germană,mult mai numeroasă şi mai binedotată militar, reuşeşte să înfrângăarmata “Cerna” şi să o împingă înarealul din Valea Jiului, unde sestrămută frontul şi ostilităţile mil-itare. Generalul Ion Dragalina iamăsuri de documentare şi cercetare,de pregătirea şi organizarea con-traofensivei. Se deplasează cu auto-mobilul deschis, cu roţi cu spiţe, prindefileul din Valea Jiului. Cândajunge în apropierea MănăstiriiLainici, este reperat de-o patrulăgermană, de-o armă cu lunetă. Esteîmpuşcat într-o mână, cu un glontedum-dum, cu vârful glonţuluiotrăvit. Rănit, ajunge în Bucureşti,în spitalul militar, este operat, dar la25 octombrie 1916 decedează, înurma unei complicaţii sanguine.

Trista veste circulă din guraîn gura soldaţilor săi, de care fuseseiubit în mod deosebit pentru capac-itatea sa militară şi pentru conduit

sa plină de omenie în relaţiile cutrupa. Soldaţii pornesc contraofen-siva, pornesc la luptă cu cânteculbaladesc născocit de ei în chip folk-loric. Iată versurile acestui cântec pearia (muzica) “Plânge Bistriţa”:

Tu, erou ce-ai smuls robieiSolul nostru din BanatŞi-ai dus veste libertarii,Ţării ce te-a legănat.

Tu,erou ce-ai strâns lauri de glorieCu al tău grup şi acum vestit,Băgând groaza în nemţime,Tu, erou nebiruit.

Noi te-am dus precum se duc,Toţi eroii nostri sfinţiŞi te-am scris în cartea sfântă,A eroilor părinţi.continuare în pagina 40

GENERALUL ION DRAGALINA (1860-1916)

40 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 39

Şi jurăm în faţa lumii:Visul nostrum să-mplinim,Sau ca tine vitejeşte,În război să murim.

Poporul român nu l-a uitat peEroul de la Jiu. Întru eternitateamemoriei sale, îndată după război,Liceul din Oraviţa, a primit atuncinumele “General Ion Dragalina”. Înoraşul Caransebeş, în plin centru, înparcul oraşului, s-a înălţat prin grijasavantului Nicolae Iorga monumen-tul GENERAL ION DRAGALINA,apoi în oraşele patriei române suntedificii şi străzi ce poartă numeleViteazului de la Jiu, care şi-a vărsatsângele pentru ROMÂNIA MARE!În veci fie-i numele slăvit.

xCu privire la fiul său, Cornelius

Dragalina, educat de părinţi îndragoste netarmuita faţă depământul natal, faţă de România. Apăşit pe urmele tatălui său, a urmatcariera militară, a ajuns general în AlDoilea Război Mondial. A luptat încalitate de Comandant de Corp deArmată (pare-se Corpul şase?!) pefrontul de Est dar şi pe frontul deVest. A luptat pentru redobândireaBasarabiei, luată de ruşi în 1940, darşi pentru redobândirea Transilvanieiluată de Unguri în acelaşi an, august,30. Se zice, folkloric, că GeneralulCornelius Dragalina, el şi oameniisăi, au comis acte de cruzime faţă departizanii ruşi. Este posibil, dovadăcă după 23 August 1944, nu s-a vor-bit de el şi de isprăvile sale.

Totuşi, pentru cititori, avemobligaţia morală să redăm un episodistoric, puţin cunoscut, cu privire lao faptă militară a generalului Cor-nelius Dragalina. Documentele, în-scrisuri şi fotografii, sunt irefutabile(păstrate în arhiva Societăţii “Sorin

Titel” Biblioteca “Daria” din Meha-dia, str . Pădurii 389).

4 aprilie 1944, comuna Ghiroda,lângă Timişoara. Un lagăr de pri-zonieri: români, sârbi, evrei din ar-mata mareşalului Tito. Lagărgerman, păzit de armata română.Inspecţia generalului Dragalina,însoţit de aghiotanţii săi. A sta devorbă cu un prizonier, a stat de vorbăcu altul, şi din vorbă în vorbă a con-statat că sunt români din Banatulsârbesc, fost Banatul istoric. Gener-alul, după inspecţie a dat ordin scurtşi clar: “Toţi românii să fie urgenteliberaţi şi trimişi la caselele lor!”.Peste noapte prizonierii sârbi auînvăţat câteva vorbe româneşti,evreii ştiau, prin felul lor de-a fi, ştiauromâneşte. A doua zi lagărul de laGhiroda, în baza ordinului dat deGeneralul Dragalina, cu asentimen-tul telefonic al Mareşalului Ion An-tonescu, a fost lichidat. Rămăsesefără un prizonier!

Socot imperios necesar, câtevavorbe despre rubedeniile lui IonDragalina: profesorul Patriciu Dra-galina (1849-1917), văr primar, cudoctoratul în geografie la Gotha, înGermania, autorul celei dintâi istoriia Banatului (“Banatul Severinului, 3volume, Caransebeş, 1899-1902),profesor, apoi director al InstitutuluiTeologic-Pedagogic din Carasebes.Un cărturar bănăţean din elitacărturarilor odinioară.

Patriciu Dragalina s-a căsătorit cufrumoasa Silvia, una dintre surorilegeneralului Ion Dragalina, cuverişoara sa primară, o frumuseţe avremurilor. Căsătoria s-a făcut ladorinţa şi voia părinţilor: fraţii, ofiţerşi preot. Nu a fost dragoste la mijloc,a fost dorinţa părinţilor de-a uni fa-milia, de-a păstra intactă averea(…)

Student la Institutul Teologic-Ped-agogic, prin 1892/1893, ajunsesejunele Ion Popovici (viitorul proza-

tor Ion Popovici-Banateanul). In-teligent, prezentabil, talent deexcepţie, în conducerea “TinereiSocietăţi Literare”. Fusese invitat încasa profesorului Dragalina, să con-sulte biblioteca şi a consultat-o. Şi dela una la alta, Doamna Domnuluiprofesor, l-a invitat pe Ion Popovici,student în anul terminal, la o ceaşcăde dulceaţă de nuci verzi şi de la oceaşcă la alta, au ajuns în a treia vizităsă consume în doi o ceaşcă dedulceaţă de nuci verzi. În urmadulceţei au răvăşit patul, în plină zi,răvăşirea fusese observată de profe-sorul doctor Patriciu Dragalina.Acesta a luat o măsură drastică: stu-dentul Ioan Popovici, viitorul proza-tor preţuit de Titu Maiorescu, a fostexmatriculat din Institut(…).

Mehadia, octombrie 2016ŞTEFAN MAGRIN

Bibliografie:- Lucian Predescu: Enciclopedia

Cugetarea, Bucureşti, Editura De-lafras, 1939/1940.

- Ion Lotreanu: MonografiaBanatului, Timişoara, 1935, EdituraInstitutul de Arte Grafice.

- Col. Liviu Groza şi magistratulMihail Rădulescu: “Grănicerii dealtădată”, Ed. Europa Nova, Lugoj,2002.

- N.D. Petniceanu: “Icoanebănăţene”, nr.1, octombrie-dembrie2011

- Manuscrisul General Cena şiCoriolan Buracu păstrat în arhivaBibliotecii “Daria” din Mehadia.

- Investigaţii personale prinurmaşii familiei Elena Dragalina,născută Giurginca, din Petnic(Caraş-Severin).

VESTEA de MEHADIA 41

În acest an (2016) s-au împlinitun veac şi jumătate de la naştereacelui care a dat literaturii române po-emul de largă respiraţie epică “NuntaZamfirei” şi traducerea “DivineiComedii” de Dante Aligheri.

S-a născut în Ardeal, la Hordou,azi George Coşbuc, ca fiu de preot,tatăl se numea Casian. Devine, dincopilărie, adeptul poeziei şi al bas-melor populare, debutează în“Tribună” ( 1884) cu o snoavăversificată “Plugarii şi filozofii”. Deexistenţa sa se interesează IoanSlavici, directorul revistei “Tribuna”.

Coşbuc isprăveşte liceul şi se în-scrie la Universitatea din Cluj (Fac-ultatea de Filozofie şi literatură),unde frecventează cu o bursădistrictuală aproape doi ani. Părinţiinu aveau posibilitate să-l întreţină înfacultate, erau zece copii la familie.Bolnav şi fără bani renunţă la studiileuniversitare în speranţa obţineriiunei burse pentru Universitatea dela Viena. Îşi reface sănătatea, darbursă nu a mai venit! Între timppublică basme versificate în “Tri-buna”, baladele “Blestem de mamă”,“Fulger”, “Fata codrului din cetini”etc. Ion Slavici îl angajează ca redac-tor la “Tribuna”. Aici trăieşte oatmosferă românească, tribuniştiipropagă în paginile gazetei un curentde sorginte ţărănească. Ioan Slavicieste cunoscut ca fiind promotorulcurentului oral popular în presa şicultura romanescă.

La baza creaţiei literarecoşbucene stă folclorul ardele-nesc, poezia populară şi basmele,din care se inspiră şi pe care leprelucrează artistic.

În mai 1889, George Coşbucpublică în “Tribuna”, poemul desubstanţă ţărănească “Nunta Zam-firei”. Poemul ajunge şi pe masa de

lectură a ministrului Titu Maiorescu.Rămâne impresionat, se intereseazăde viaţa autorului. Între timp IoanSlavici intră în puşcăria de la Vaţpentru a ispăşi pedeapsa de un an in-chisoare - delict de presă. Postul luiCoşbuc de la “Tribuna” selichidează, din lipsă fonduri. IoanSlavici, aflat în relaţii cu gazetarii dela “Tribuna”, află în ce situaţie se aflăpoetul Coşbuc, intervine la TituMaiorescu, care îl cheamă peCoşbuc la Bucureşti. Iniţial este an-gajat ca “desenator II” al MinistruluiEducaţiei şi Învăţământului, apoifuncţionar la “Casa Şcoalelor”.

Din activitatea poetului şitraducătorului George Coşbucpunctăm cu date inedite câtevaopere: “Nunta Zamfirei”, “DivinaComedie”, “Numai una” şi “Noivrem pământ”.

-“Nunta Zamfirei”. George Coşbucîmpreună cu colegii săi de redacţie:Teodor V. Pacateanu, Piposiu, Al.Dordea, Septimiu Albini, Adrian Ca-soltianu adesea poposeau în aretulcasei, la Popa Manta, la GURARÂULUI, pe aproape de Sibiu. Preo-tul era iubitor de literatură şi luptătorpentru reîntregirea neamului româ-nesc. Popa Manta avea fetemărişoare şi frumoase, avea pod-gorie înfloritoare. Ei şi casnicii săierau ospitalieri de renume.

George Coşbuc, în mai multe rân-duri, venise la Gura Râului, un peisajmirific, în mijlocul căruia se află casapopii Manta şi podgoria sa, cu renu-mitele vinuri nobile. Era servit lamasă de Zamfira şi de Rada, pic-turale şi frumoase, brune şi focoaseca două iepe sirepe, de etnie romă.Avusese loc la Gura Râului o nuntăţărănească românească, cu tottipicul, ceea ce l-a impresionat peCoşbuc. După câteva stacane de vin

rubiniu a scris “Nunta Zamfirei”. Sefolosise de numele de botez al feteice-l servise la masă, cum se va servişi de numele de “Rada”, ţigănci cufuste creţe şi cu cozile pe umeri, canişte năpârce.

-“Divina Comedie” unicat în liter-atura română. George Coşbuc era uncunoscător de limba italiană, cumera şi de greacă, latină, maghiară şigermană. Ca să poată lucra în tihnă,s-a retras la Mănăstirea Tismana,unde a avut confort. Soarta i-a alesacest loc, cu aură legendară sprebinele literaturii române, dar spretragedia familiei sale! În vara (au-gust) 1915, a fost vizitat de fiul săuAlexandru, unicul fiu, în etate de 20ani, fusese o plimbare din Bucureştila Tismana, în Oltenia, cu popas înCraiova, unde locuiau rudele dinpartea mamei, călătorise cu automo-bilul, decapotabil cu roţi cu spiţe, eraun mare lux în acel timp să ai un au-tomobile şi să călătoreşti cu el. Laînapoiere a avut un stupid accident,cu sfârşit tragic. Ca om şi ca poet fus-ese şi Coşbuc terminat. Boala deinimă, era cardiac din tinereţe, boaladescoperită la încorporare fapt pen-tru care nu a mai fost încorporat!Coşbuc a decedat în 1918.

XApropo de Mihai Eminescu, dom-

nia sa a “călătorit” în lume, braţ labraţ, cu George Coşbuc pe cărţipoştale, cu două melodii, romanţede compozitorul Guilelm Şorban(tatăl reputatului cărturar Şorban,cel care a salvat de la moarte sute deevrei ardeleni în perioada ocupaţieihortyste), două romanţe pe versuride Eminescu şi Coşbuc: “Mai am unsingur dor” şi “Numai una” (“Peumeri pletele-i curg rău”). Iatăprimele două strofe – romanţa

continuare în pagina 42

G E O R G E C O Ş B U C – P O E T U L Ţ Ă R Ă N I M I IG E O R G E C O Ş B U C – P O E T U L Ţ Ă R Ă N I M I IJubileul de 150 aniJubileul de 150 ani

42 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 41

“Numai una”:“Pe umeri pletele-i curg râu-Mlădie ca un spic de grâu,Cu şorţul negru prins în brâuO pierd din ochi de dragă.

Şi când o văd, îngălbenesc:Şi când n-o văd, mă-nbolnăvesc,Iar când merg alţii de-o peţesc,Vin popi de mă dezleagă!”………………………………Amintisem că George Coşbuc a

ajuns în Bucureşti la chemarea luiTitu Maiorescu, în urma stăruinţelorlui Ioan Slavici. Trecuse frontiera im-periului dualist în chip fraudulos.Fusese condamnat şi nu mai puteareveni în Ardeal, ar fi fost arestat şi

întemniţat. A revenit în Ardeal foartetârziu, în 1908, când se dăduse o am-nistie. Primul oraş vizitat fuseseSibiul, rememora anii când lucrase la“Tribuna”. A fost primit în SalaTeatrului Imperial, unde era adunatăfloarea românităţii din Hermaschdat(Sibiu). Fusese aşteptat de o mare deoameni, cântând romanţa “Pe umeripletele-I curg rău”. Lumea cântă şiplângea, cu ea plângea de bucurie şipoetul George Coşbuc.

Posterităţii, George Coşbuc ne-alăsat multe volume de versuri, ver-suri mobilizatoare pentru sufletulomului de rând. Amintesc câteva ti-tluri pe lângă “Numai una”, săreţinem: “Noi vrem pământ”, “Laoglindă”, “Poetul”, “Nunta Zamfirei”,un poem inegalabil în literatura

română.În timpul vieţii sale, George

Coşbuc s-a bucurat de-o notorietateieşită din comun: în timpulRăscoalelor din 1907, ţăranii româniplecau la luptă cu coasa şi securea înmână murmurând versurile luiBadea Gheorghe: “Noi vrempământ”. Această poezie a circulat pefoi volante, în italiană şi spaniolă,printre ţăranii italieni şi catalanirăsculaţi în veacul lor. Şi atunci, mărog, domnilor, postdecembrişti, dece în studiile dvs. analitice şi critice(sic) omiteţi ostentativ acest poemmanifest pentru oropsiţii soartei?!De ce?

N.D. Petniceanu

Titlul eseului l-am împrumutat de la un scriitor rus -Lermontov, din vremea ţarului Alexandru al II-lea, ţarul ucisde studenţii revoluţionari pentru reprimarea mişcărilorstradale şi pentru vânzarea (sic), la jocul de cărţi, la ameri-cani, a provinciei Alaska. Aşadar, Victor Ponta din vremealui Hanzi Cataramă a devenit peste noapte un erou sadea!Pe bune! Voi prezenta cazul fortuit petrecut, iar dvs. cititoriijudecaţi după vrerea personală.

Preşedintele ales, cel ce ne-a păcălit la ultimele alegeriprezidenţiale în România, vroia cu orice preţ înlăturarea luiVictor Ponta din funcţia de prim-ministru, deşi (paradox?!)Ponta făcuse doar fapte demne de luat în seamă pentrubinele românilor, mărise salariile şi pensiile, redeschise spi-talele închise de odiosul Băsescu – Bercovici, avea agendade prim-ministru cu bine şi mai bine. Atunci de ce cereaHanzi schimbarea lui din funcţie?! O zise în gura târgului:“Am aşteptat să se întâmple o catastrofă la “Colectiv”, sămoară 64 de tineri ca Victor Ponta să-şi de demisia.”

Într-adevăr, Victor Ponta şi-a dat demisia pentru a evita onenorocire pe capul românilor. Încerc să mă explic. E tristcă nu se spune adevărul adevărat, gol-goluţ, aşa cum sespune în alte părţi (vezi Jugoslavia, când fusese împuşcatprimul ministru trădător de neam sârbesc…) După opiniamea, Victor Ponta nu a avut vreo vină pentru cele petrecuteîn acel nenorocit de local, unde muriseră tinerii români.Vina o purtau cei cu sala şi organele abilitate să emită avizede funcţionare. Atât şi nimeni alţii. S-a ajuns la primul min-istru, fusese un joc dubios, unul criminal, susţinut de capulstatului, voia unor forţe oculte (manipulate de miliardarul

Söröş). Se ştia sigur, dacă nu-şi dădea demisia, a doua zi eraumobilizaţi peste 30000 (treizeci mii) de manifestanţi,pregătiţi cu arme şi cu butelii Molotov pentru a incendiaParlamentul României, Casa Poporului, la care au truditromânii şi pentru care fusese strânsă cumplit cureauaeconomică pe vremea lui Ceauşescu. Acţiunea erapreconizată să se soldeze cu morţi şi răniţi, ca la revoluţia luiIon Iliescu de la Bucureşti, unde au decedat peste o mie detineri, păcăliţi de Iliescu că “Revoluţia este atacată de inam-ici”. Nu fusese nici un atac! Militarii şi civilii (naivi) s-auîmpuşcat între ei! Oare, Ion Iliescu nu merită un glonţ?! Babine, că nu!

Între manifestanţii care cereau demisia lui Ponta au fost(ulterior) identificaţi până şi cetăţeni germani!!! Ce-aucăutat aceştia să vină în Bucureşti şi să ceară demisia primu-lui ministru?! Nu este nici o enigmă. Fusese un aranjament.A doua zi, dacă Ponta nu-şi dădea demisia, urma un micmăcel, cu pagube umane şi material! Victor Ponta le-a de-jucat odiosul plan antiromânesc. În Româniapostdecembristă s-au comis şi se comit acte antinaţionale,antiromâneşti, fără să fie oprite de cineva! După opinia mea,până şi organele abilitate, să prevină asemenea fapte tac, sefac că nu văd, fac jocul străinilor şi alogenilor de pe la noi.Indiscutabil la mijloc este mâna aşa-ziselor ONG-organizaţii “nevinovate”, care chipurile se ocupă cu re-zolvarea unor acte caritabile (pe linie de învăţământ, copiiiabandonaţi, ajutoare etc). În realitate aceste ONG-uri comit,pe uşa din spate, acte antiromâneşti, subminare economică,continuare în pagina 46

VICTOR PONTA – UN EROU AL VREMURILOR NOASTRE!

VESTEA de MEHADIA 43

România

Este ziua României

A patriei şi a mândriei,

Tot românul se mândreşte

În ţara care trăieşte.

Tricolorul să-l luăm

Şi în sus să-l fluturăm.

Cu tot dragul pot să spun

Că am sânge de român.

România nu-i prea mare

Dar că este o floare când e zi de

sărbătoare.

Tot românul se mândreşte

Cu ţara în formă de peşte.

Mihai Eminescu

Pe data aceastaPe lume a venitUn mare poetFoarte-ndrăgit

Din unsprezece fraţiEl a devenitUn mare poetCe ţară a vestit.

Cel mai lung prietenA lui Ion CreangăEl a fostCel mai mare poet pe care-lcunosc.

Multe poezii el a compusChiar şi “Luceafărul” de susMult efort a depusDar a reuşit ce şi-a propus.

Nimeni pe elNu l-a întrecutPentru că aveaUn talent nemaivăzut.

El trăieşte cel mai mult, Prin creaţiile lui de demult.

Poeziile lui ca păsări au zburatÎn firul timpului s-au aşezatŞi pe crengile biblioteciiAu răsuflat.

Nu mai vreau să povestescTot ce citesc.Eu sunt Ioan ValuşescuŞi l-am prezentat pe Mihai Eminescu.

Valuşescu Ioan Nicolae, clasa a

VI-a A, Liceul Tehnologic Nico-

lae Stoica de Haţeg Mehadia

În “Renaşterea bănăţeană”(19.10.2016) a apărut un articolaş,“Eroii rezistenţei anticomuniste,omagiaţi la Timişoara”, de ziaristaCorina Diana Tomov, publicistă înpeisajul presei în Banat, după De-cembrie 1989.

Corina Diana şi generaţiavoastră luaţi-aminte: istoria nupoate, nu trebuie falsificată, eatrebuie prezentată cât de dură arfi rea!! Istoria României înseamnăprioritar, politic vorbind, o seriede partide şi tot atâtea regimuripolitice: liberale, ţărăniste, mon-struoasa-coaliţie, legionar-an-tonescian,democrat-revoluţionar,comunist şi pseudodemocrat.Fiecare regim a făcut bine, a făcutşi rău. Un fapt esenţial reţineţi:

partidele, social democrate şimuncitoresc-comunist au fost destânga, celelalte au fost dedreapta. De subliniat: partidele destânga au optat pentru binelecelor săraci, fie ei muncitori, fie eiţărani, fie ei intelectuali. Partidelede dreapta au avut şi au în vizorullor doar interesele proprii şi pe ceiavuţi, aşa se explică milionarii dinţara noastră, după Decembrie1989.

Cu privire la Ştefan Plavăţ,eroul clasei muncitoare ceferistedin Banat, pe care cucoana IleanaSilveanu îl socoate o falsă person-alitate, mai mult pe micul ecran, laAntena 3, cu un an-doi în urmăzicea că Plavăţ şi Ocsko Tereziasunt personaje ficţiune, fabricate

de comunişti. Fals, scârbos defals, demonstrează o stare deincultură din partea cucoanei Sil-veanu, cu toată maculatura scrisăde ea.

Adevărul gol-goluţ despreŞtefan Plavăţ, documentele suntirefutabile. Era originar dincomună Eşelniţa, de lângăOrşova, fiu de ţărani săraci. Afăcut şcoala de Arte şi Meserii dinTimişoara, calificându-se munci-tor tâmplar la Depoul C.F.R.Timişoara. S-a căsătorit cu omuncitoare de condiţia sa socială,modestă, cu care a avut o fetiţă,care abia împlinise un an sau doi,când Ştefan Plavăţ, în vara lui1944, a primit sarcina să organizeze

continuare în pagina 44

ABERAŢIILE CUCOANEI ILEANA SILVEANU

44 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 43

un detaşament de partizani în MunţiiSemenic. Tâmplarul Ştefan Plavăţ, co-munist, a fost comisarul politic al aces-tei formaţiuni de luptă împotrivasoldaţilor germani, în retragere din faţapuhoiului militar rusesc. Era prin iulie1944, când Ştefan Plavăţ a coborât laun izvor să aducă apă pentrudetaşament. Sorbea apa de pe unjgheab, când a fost reperat de-o armăcu lunetă şi a rămas mort pe loc! Martor,un partizan ce-l însoţea, şi locotenentulPopă, comandantul detaşamentului, vi-itor ziarist în presa din Banat(“Luptătorul bănăţean”, “Drapelul”etc).

Prin anii 1976-1977, Ambasada R. F.Germania din Bucureşti a identificat-ope femeia lui Ştefan Plavăţ, a identifi-cat-o şi pe fiica acestuia şi le-au asig-urat pensie viageră în Germania.Oare, de ce a comis acest gest umani-tar organele diplomatice vest-ger-mane? S-a întâmplat după întâlnireaistorică a statelor de la Helsinki (martie1975), când s-a pus problema drep-turilor omului… Paşaportul fusese făcutde semnatarul acelor şiruri şi con-trasemnat de colonel Vrăbeţ.

Cu privire la Oscko Terezia, per-sonaj ,,creat de literatura şi ideologiacomunistă”. Informaţii pentru Corina şiai săi.

Osko Terezia, 20 de ani, evreicămaghiarizată din Timişoara,frumuseţea întruchipată, blondă, AlidaValy ar fi pălit pe lângă ea. Terezia,membră UTC (Uniunea TineretuluiComunist din Timişoara), muncitoarela fabrica de confecţii (ciorapi, pulo-vere etc) făcea pe curiera întreorganizaţiile comuniste din Timişoara(Leontin Sălăjan, în realitate, ungur –Szilagy) şi Arad. Terezia făcea muncăde curierat, căra manifeste şi fel de felde instrucţiuni, afişe, adeziuni etc. EraS. O. (supravegheată operativ) decopoii siguranţei din Timişoara. ÎnGara Arad a fost predate în scop deurmărire, la oamenii siguranţei dinArad. A fost arestată şi aruncată în be-ciurile siguranţei. Maltratată,schingiuită şi regulată (siluită) pe rândde copoii siguranţei. În final, a fostucisă. Acesta-i adevărul gol-goluţ.

Cucoana Ileana Silveanu aflăm căa fost fiica colonelului Ioan Uţa, fostprefect în oraşul Lugoj. Oare pe cineapără domnul colonel, pe săraciiJudeţului ori pe bogaţii judeţului?!Trageţi concluzii. Nu ştiu de ce domnulColonel Uţa nu a doveditînţelepciune?! Prea mare i-a fost urafaţă de muncitorii şi de reprezentanţiilor. Apropo, de înţelepciune: nu eramare nevoie să priceapă că Marile Put-eri au hotărât la Yalta că vreme de 45-

50 de ani graniţele Europei să rămânăîngheţate. Războiul Rece l-au provocat,cum îl provoacă şi azi, americanii. Ei,prin Vocea Americii, prin EuropaLiberă, au vânturat vorbe de şagă căvor veni americanii şi-i vor elibera peromâni din comunism. Aiureli! Ceiridicaţi la luptă, gen colonelul Uţă, co-mandorul Domăşneanu,şi alţii, au luatplasă şi-au trădat propriile lor vieţi. Eregretabil pentru ei şi pentru toţi careau murit în munţi, au murit pentru un vis,mai exact pentru o Fata Morgana, pen-tru o himeră. Personal le deplâng, acumoctogenar, prostia lor, nesăbuinţa şi pede altă parte şi trag o înjurătură tuturorcelor care i-au îmbătat cu vorbe min-cinoase.

La mine, în sat (Petnic), un ţăran, IonBidiviu, zis Pistriţu, înnebunise: zi de zi,dis-de-dimineaţă urca în vârful uneiscări prelungite şi privea, cu mânastreaşină la ochi, îndepărtarea.

- Ce faci acolo, uica Ioane? Întrebăun trecător matinal.

- Mă uit, nepoate, să văd dacă au in-trat americanii în ţară. Şi dacă veneaupe jos trebuiau să fie aici! Îs niştemincinoşi, futu-i…

Nicolae Danciu Petniceanu

După Olimpiada de la Rio (2ol6 ) posturile deradio şi posturile de televiziune se întreceau ,care decare, să prezinte rezultatele sportive (medalii cucerite) ,de la Olimpiada de la Rio (Brazilia ) comparativ cucele dobândite la Olimpiada de la Helsinki, întâiaolimpiadă la care participase delegaţia sportivă dinRomânia. Crainicii (crainicele ) ziceau că am câştigatcinci medalii la Rio atâtea câte am obţinut la Helsinki.Fals! Lipsa totală de documentare, ducerea în eroarea radio-telespectatorilor! Până şi în materie de sport

minţim bietul român! Să vă fie pe la nas, aşa cum cumîi va fi tenismenei Simona Halep!

Din documente irefutabile reţineţi rezultatelesportive obţinute la Olimpiada de la Helsinki :

- Vasile Tita - medalie de argint, la box;- Gheorghe Fiat, medalie de bronz ,la box;- Iosif Sârbu, medalie de aur,la tir;- Gheorghe Lichiardopol, medalie de argint, la tir;- Lia Manoliu, medalie, probabil de argint,la

atletism;continuare în pagina 46

ÎNTÂIA ŞI ULTIMA OLIMPIADĂ: HELSINKI( 1952) şi RIO (20l6 )SIMONA HALEP A REFUZAT SĂ PARTICIPE. SĂ-I FIE RAHAT DE PISICSĂLBATIC PE LA NAS! BLESTEM: SĂ PIARDĂ FINALĂ, DUPĂ FINALĂ

VESTEA de MEHADIA 45

RADIO REŞITA, DOAMNALAURA ŞI BULINA ROŞIE!

Pe data de 1 noiembrie 2016, dis-de-dimineaţă şi până-n noapte târziu, s-a vorbitde RADIO-88, adică a fost invocat anul 1928,an când s-a transmis, în premieră în eter,Vocea crainicului de la Postul de RadioBucureşti. S-a venerat, s-a serbat, s-a discu-tat.

În ceea ce mă priveşte, ajuns la vârstasenectuţii, cu două licenţe şi 38 de cărţi sem-nate, ştim că JUBILEUL se ţine din 25 în 25 deani, nu la 88 ani! Am dedus că e vorba de o“făcătură!”, de un pretext, de damnarea tax-elor de radio propuse pentru eliminare, faptce deranjează lumea din radio. Acest aspectpuţin interesează, nu afectează cu ceva peascultători. Să lupte pentru această taxă cineeste interesat(…)

Totuşi, sincer vorbind, a plăcut istoriculacestui post de radio, începând cu anul 1928,poate cu ceva mai înainte, cu 1927, când po-etul Tudor Arghezi a scris tablete, dedicateunui asemenea eveniment cultural. TudorArghezi a trăit o vreme în Franţa, o altă vremeîn Elveţia, ţări cu tradiţii în radio, aşa că Poetulanticipase un eveniment cultural în Bucureşti.Dacă doamna Laura zicea că această tabletăfusese publicată în minuscula revistă “Biletede papagal” era informaţia completă. LuiTudor Arghezi i s-a alăturat , ceva mai târziu,alţi scriitori, între care cei amintiţi şi dedoamna Laura: Horia Furtună şi doctoralVasile Voiculescu, un reper în scrisul româ-nesc dintotdeauna. Apoi muzicologii T. Ro-galschi şi Mihail Jora, un Jora- reper în artamuzicală românească dintotdeauna!

Informaţia cu muzicologii ar fi fost com-plete dacă doamna Laura amintea şi pebănăţenii: Tiberiu Brediceanu şi Ion LucaBănăţeanu. De numele acestora şi al primuluiministru dr. Petru Groza se leagă existenţa or-chestrei populare de la Radio Bucureşti. S-aamintit doar de orchestra simfonică şi demişcarea corală de la acest post.

Faptul că nu s-a vorbit (în neştiinţă decauză sau din alte motive?) de aceşti doi

coloşi în arta muzicală românească,dovedeşte că pe doamna Laura Zgaverdea nuo preocupă valorile culturale ale Banatului.

Au loc în Banat, în vreme, o gamă variatăde acte culturale, pe care postul de radio aremenirea să le popularizeze. Nici gând, nicifaptă!

Să vorbim cu exemple: Cu câteva zile înurmă a avut loc în satul Ilidia (Caraş) un fes-tival cu concurs literar în memoria mediculuiprozator Dr. Ioan Ţeicu, organizat de ziaristulNicolae Pătruţ. Nu am auzit o vorbuliţă la radioReşita!

Tot aşa, în octombrie 2016, s-au montat şidezvelit creştineşte cinci placi comemorativeîn satul Borlovenii-Vechi (Caraş), la iniţiativeprofesorului de istorie Pavel Panduru (Prigor),cu participarea unui public numeros dinsatele demprejur, apoi oaspeţi din Timişoara,Bucureşti şi din America – prof. dr. Al.Nemoianu, nepotul colonelului RomulusBoldea, cel ce a fondat Mişcarea anti ireden-tista din Banat. Plăcile s-au montat pe zidulexterior al bisericii din localitate pentrumemoria cărturarilor: prof. univ. dr. DumitruImbrescu (publicist), prof. Ilie Rusmir (publi-cist), coloneilor Zamela şi Gr. Boldea, luptătoripentru făurirea României Mari. În curând,vom venera jubileul de o sută de ani de laUnire (...).

A avut loc la Mehadia, în aprilie 2016, uneveniment cultural, cu coroane cu flori de-puse la placa memorială ION GRIGORE, cu unsimpozion în aer liber, în faţa unei mulţimi decetăţeni, başca scriitorilor din Banat, a fostevocate ilustra personalitate a profesoruluipublicist şi a diplomatului ION GRIGORE, am-icul lui Lucian Blaga, Aron Cotruş, CăiuşBrediceanu, în perioada interbelică. Din vremes-au trimis invitaţii scrise pe adresa RadiouluiReşiţa, personal doamnei Laura Zgaverdea.Nici prezenţa, nici un semn! S-a taxat la capi-tolul “Ignoranţă!”.

Nu mai auzim vocea de cristal a redactoareiAdina Niţă care, periodic transmitea în eter,ştiri de felul celor de mai sus.

Ajunge! Ce-i cu bulina roşie?! Nu am ştiut,

am aflat şi eu cu uimire şi cu un râs negru! Văspun, vouă cititorilor, în dorinţa să citeascăşi doamna Laura Zgaverdea, de care refuz să“divorţez!”

Noi, cei de vârsta a treia, scriitori, prozatorişi jurnalişti, în presa scrisă şi vorbită, poeţi şialte “vipere” cu otravă în peniţă, ne dăm în-tâlnire te miri unde şi te miri cu ce prilej! Deregulă la câte-o lansare de carte, unde autorulde carte, revista, de eveniment cultural sarecu băuturică şi ceva “mangeare” şi multăbârfă! Se discută de fotbal, dar şi despreactele culturale. Despre femei nu auzi o vorbă,fiecare îşi are “monumentul” său!

La o asemenea întrevedere (recentă) s-adiscutat şi despre Radio Reşiţa. Eraunemulţumiţi că nu-şi aud numele pomenit laRadio Reşita. Nici numele, nici titlul operei,nici că e în viaţă şi încă n-au trecut Apele Styx-ului! O scoate vinovată pe doamna LauraZgaverdea, de ignoranţă, de indiferenţă, denepăsare! De… S-a zis de un confrate albit devreme: ,,Răbdare! Laura are bulină roşie”

În ceea ce mă priveşte, amcombătut, cât am putut, cu slabe argumente,totuşi am zis: “Schimbarea şefilor, bucuriaproştilor! Doamna Laura are o voce de actriţă,de star de cinema, lină, caldă, convingătoare,unge sufletul şi clătăreşte ochiiascultătorului. Are un limbaj cult, elevat, undebit verbal ca un izvor ce curge într-unştiubei pe Valea Sfârdinului. Ştiubeiul esteinima ascultătorului…” În 1 noiembrie, ziceaun ascultător, să respectăm Ziua Morţilor!Laura a confirmat. Greşit, Laura! Întâi noiem-brie e ziua morţilor pentru cei de confesiune:catolică, protestantă, evanghelică etc. Nu şipentru ortodocşi get-beget! La noi, laortodocşi, ziua morţilor, este a doua zi dePaşte. Se iasă cu preotul la cimitir, se iasă cucozonac, vin şi ouă roşii şi cu slujba la mor-mânt. Se numesc bunurile de pomană.

Întrebare: Doamna Laura Zgaverdea de ceconfesiune sunteţi? De ce etnie sunteţi? Deunde sunteţi, că întoarceţi spatele la valorileBanatului?!

Să auzim de bine, fără bulină roşie!

N. D. PetniceanuMehadia 1.11.2016

46 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 44

- Ion Söter, medalie de bronz ,1aatletism ;

- Dumitru Cuc, medalie, proba-bil de bronz la lupte;

Nicolae Beluşica, medalia, prob-abil de bronz, la lupte;

- Iosif Pettchovschi, fotbal, cuechipa olimpică de fotbal aRomâniei, a dobândit medalia deargint, după finală cu echipamaghiară.

Echipa de fotbal a României aintrat pe teren în formaţia standard:

Voinescu, Zavoda II, Iosif

Kovacs, Fărmaţi, Serfözö,Paraschiva (ţiganul de la JiulPetroşani ), Iordache, Ozon , Suru şiPetschovschi.

În formaţia maghiară au făcutparte celebrii :Puşkaş, Kociş,Hidekuti, Lantos, Lorant , Czibor,Finey ,Grosici (portar ). La pauzăfusese scorul 0-0 (zero-zero!). Înfinal, 2-1 pentru formaţia maghiară,formaţie care în anii următori va în-genunchea Anglia într-o dublă în-tâlnire, la Londra (6-3) şi laBudapesta (6-1).O, tempora!...

Cu privire la copila(sic)SIMONA HALEP, a refuzat să par-

ticipe la Olimpiada de la Rio, in-vocând motive puerile, dând deînţeles că nu are nimic de pierdut!Mai mult, posturile de radio şi tele-viziune (Înrudite conceptual cugândirea acestei copileneisprăvite) a zis că procedeazăcorect, că ea, Simona Halep, aajuns mare tenismană,fără ajutorulstatului român cu alte cuvinte nu areobligaţii şi ce apăra! Ruşine,putoarelor! Ce sunt pentru voi culo-rile României ?! Nenorociţilor !

(L.C.)

urmare din pagina 42destabilizare, schimbarea de gu-verne, acte de spionaj.

Pe data de 14 noiembrie 2016,postul de televiziune “Antena 3”a dat un film cu George Söros dinAmerica, evreu maghiar, fanulungurilor şi fanul americanilor,miliardar. Acesta intervievat aspus-o clar, fără ocolişuri, seimplică pe mapamond în acteimorale, fără a avea responsabili-tate morală, s-a implicat şi înrăzboiul din Jugoslavia, în situaţiaBosniei. Şi când mă gândeam câţibătrâni şi copii au muritbombardaţi de americani?! Cineîi va trage la răspundere?! Existăpentru Söros şi americanii săivreun tribunal internaţional?! Nuexistă, cum nu a existat nici pen-tru crimele din Irak.

Hanzi l-a adus prim-ministrupe Dacian Cioloş. Ştiţi ceînseamnă cuvântul “Cioloş” peromâneşte? Însemna “păcălici”!Se pare că bărbaţii adevăraţi aumurit în România! Nu mai suntbărbaţi români! Avem preşedinteun neamţ, prim-ministru unungur, iar la “interne” un evreu.Halal, ţară…

Toma OSTRIŞ - Mehadia, octombrie 2016

Flluuttuurrii ddee zzããppaaddãã

Fluturaşi în zbor cu soare,Ce ne coloreazã gândul,Fulgi şi lacrimi de ninsoare,Mângâie încet pãmântul.

Pe cãrãri mereu albiteDe zãpada din simţire,Vremurile prea iubite,Joacã rol de amintire.

Cu nãdejdea mereu verde,Şi datoare primãverii,Vraja nopţii mã revede.În miracolul tãcerii.

Colţul inimii când bate,Haşureazã tot trecutul,Zac în suflet decupate,Primul pas şi începutul.

Stropi din viitor şi vreme,Ce cu greu se pot culege.Intuiţia se temeCã nu-i timp ca sã-i dezlege.

N-am curaj sã-nfrunt culoarea,Nici sa cert în gând pastelul,Accept viaţa şi ninsoarea,Şi îi construiesc castelul.

Legãnat pe puntea vremii,Privesc apa timpului,Absorbit de albul iernii,Uit cã sunt în plasa lui.

Caut în primii zori o barcã,Şi cu vâslele subţiri,Încãlzesc un drum ce, parcã,E croit din amintiri.

* * * * *Abbuurrii ddee pprriimããvvaarrãã

S e s c u r g l a c r i m i l e i e r n i i ,P l â n g e a l b u l d i n z ã p e z i ,P r i m i i mu g u r a ş i a i v re m i iÎ n d r ã z n e s c s ã f i e ve r z i .

S o a re l e a p ro b ã î n c ãD a n s u l u l t i mu l u i f u l g,O a m e n i i re n a s c p r i n mu n c ãŞ i s e p re g ã t e s c d e p l u g.

Pa rc ã v ã d c u o c h i i m i n ţ i iU r m e l e l u i D u m n e z e u,Pe c ã r ã r i c u m u m b l ã s f i n ţ i i ,D r a g ã s a t , î n p r a g u l t ã u .

Tre c e ro i u l m e u d e g â n d u r iPe s t e - o u l i ţ ã , î n z b o r.U n d e - o f â n t â n ã d e s c â n d u r iÎ ş i a d a p ã p ro p r i u l d o r.

Z b u r d ã - n s u f l e t b u c u r i a ,N u - ş i g ã s e ş t e - n s i m ţ u r i f r â u lÎ m i i u b e s c c o p i l ã r i aC u m i u b e ş t e p â i n e a g r â u l .

Iarna, în versuri de Ionuţ DRĂGAN

VESTEA de MEHADIA 47

Societatea Literar-artistică “Sorin Titel “ din Banat Reşedinţa: Comuna Mehadia, str.Pădurii 389 (Caraş-Severin ) Nr.553 din o9.11.2016

Către:

AMBASADA STATELOR UNITE ALE AMERICIIDomnului Ambasador -

Vă rog să-mi permiteţi, în numele unui grup de intelectuali (scriitori şi publicişti bănăţeni ) , să-mi exprimbucuria,fără reticenţă privind alegerea ca PREŞEDINTE al AMERICII a Domnului DONALD TRUMP! - Încântat de ultimulsău discurs,învita poporul american la unitate, discursul dovedeşte inteligenţă, responsabilitate şi speranţa într-un viitoral Americii şi al Europei, mai bun.

- Poporul român,intelectualii şi oamenii simpli, cu mijloace modeste de existenţă, s-au bucurat de victoria sa înalegeri. Un asemenea popor american i-a dat votul cu curaj şi speranţă.

- Victoria domnului Donald Trump în alegeri ne-a bucurat; în acelaşi timp ne-a deranjat propagandă în alegeri adoamnei H.Clinton cu privire la sloganul său: ,,America nu are nevoie de-o marionetă la Casa Albă, una în favoareaRusiei!”

- Prezenţa Domnului preşedinte Donald Trump la Casa Albă va însemna PACE, va însemna un echilibru de politicăexternă, o colaborare benefică cu Rusia lui Putin. Domnul Preşedinte va fi un partener de discuţii, de soluţii favorabilePĂCII, în relaţiile cu Vladimir Putin.

- Domnul Donald Trump are un hectar de materie cenuşie, faţă de Doamna H. Clinton, care a dovedit limite în de-mersurile sale.

Rog transmiteţi, celor în drept, felicitările mele.

PreşedinteProf. N. Danciu Petniceanu,

Duminică 20 noiembrie 2016, lao sărbătorire întârziată a Sf. Mi-hail și Gavril, scriitorul N.DanciuPetniceanu a venit să mă felicite,dăruindu-mi noua carte, dereferință, privind istoria culturalăa Banatului, ”Stele-n Panteon”,scrisă împreună cu fiul său prof.Caius Danciu, prin care, citez dinautori ”încrustează câteva neste-mate bănățene în coroana culturiinaționale”. Fiind unul dintre citi-torii fideli ai scriilor sale, m-ambucurat foarte mult pentru prim-irea cărții, cu o frumoasădedicație. Din vorbă în vorbă, amrămas surprins când prietenulNicu mi-a amintit că în aprilie2017 se împlinesc 40 de ani de la

înființarea cenaclului literar” AdMediam” la Mehadia. Pentru că,fără falsă modestie, mă considerinițiatorul acestei idei, încerc să-mi amintesc cum a pornit totul. Însalonul verde al restaurantului AdMediam,frumos renovat și con-dus cu multă măiestrie de șefulStepa, de unde și uzualaporeclă”La Stepa”, unde se mâncabine și se beau băuturi fine, dupăo ședință cu cadrele didactice dela școlile de pe raza comuneiMehadia, un grup restrâns decolegi prieteni ne-am retras la unpăhărel de vorbă. În grup era și re-gretatul prof. Ion Florian Pan-duru, care preda limba șiliteratura română la școala din

Valea Bolvașnița, de care mă legao veche prietenie din aniistudenției. Cunoscându-i talentuldeosebit de organizator alactivităților culturale(”atunci”cadrele didactice aveau și astfel deresposabilități), cât și darul scrisu-lui, i-am sugerat ideea organizăriiunui cenaclu literar cu forțe pro-prii, dascăli, elevi și absolvenți deai noștri cu înclinații literare, darși cu participarea unorpersonalități cunoscute la nivelnațional, legați sufletește de acestelocuri, cum a fost scriitorul Nico-lae Mărgeanu( Niky Marghetici)originar din Mehadia și carelocuia aici în casa părinteascăcontinuare în pagina 48

40 DE ANI DE CENACLU LITERAR LA MEHADIA 40 DE ANI DE CENACLU LITERAR LA MEHADIA

48 VESTEA de MEHADIA

urmare din pagina 47 lungă perioadă anual, sau prof.Danciu Nicolae, căsătorit înMehadia, invitat de prof. DopNistor. Cu sprijinul primaruluiPetre Lăzărerscu ideea s-a con-cretizat și, întro frumoasă zi deprimăvară a anului 1977, înluna aprilie, s-a ținut la căminulcultural din Mehadia ședințainaugurală a Cenaclului LiterarAd Mediam la care au prezentatfragmente din propriile lucrăriNicolae Mărgeanu, NicolaeD a n c i u - P e t n i c e a n u , I o nPanduru, Nistor Dop, GigiOpreanu, Rozica Bașulescu.După încheierea activității lacăminul cultural,o parte din ceiprezenți, invitați de primarulcomunei, Petre Lăzărescu aufăcut o frumoasă plimbare peValea Sfîrdinului și au popositîn livada gospodarului ”taica”Paul Pervulescu , la un pahar derăchie și un” dărap” de mielfript la proțap. Rememorândevolutiv activitatea literară lanivelul comunei de laînființarea cenaclului pânăacum, nu știu dacă chiar existăvreo legătură,dar unii dintre ceiamintiți au ajuns scriitori înadevăratul sens al cuvântului cucărți publicate ca: regretatulIon Panduru,numit de criticade specialitate”un Creangă alBanatului, datorită talentului depovestitor și al umorului; regre-tatul Sabin Opreanu cu volumede poezii; nu mai vorbesc deNicolae Mărgeanu consideratcu mult timp înainte ca fiindautorul celor mai bune romanepolițiste din care s-a inspiratînsăși cinematografia, sau neo-bositul Nicolae Danciu Petniceanudespre care cred că este suficent

să redau ce spunea prof. TraianGăletaru din Comloșul Mare laaniversarea vârstei de opt decenii,în acest an, a lui NDP :”Privindr e t r o s p e c t i v , m o ș t e n i r e acărturărească și culturală aDomniei sale pare-și este unauriașă:28 de volume proprii, 8volume în colaborare, 3 revisteredactate în exclusivitate..., 33plăci memoriale, colaborări ladiverse publicații bănățene șinu numai”. Stabilit la Mehadiadupă pensionare, scriitorulNDP se implică profund în re-vigorarea activității culturale acomunei, apelând și găsind unsprijin substanțial din partea tâ-nărului primar Iancu Pandurucât și a Consiliului LocalMehadia. Așa s-a fondat revistalocală Vestea, respectiv Vesteade Mehadia, cum se numește înprezent, în redactarea căreia aufost atrase și alte persoane, înmajoritate cadre didactice ca:Gruia Cinghiță,mulți ani redac-tor șef,dar care, recent,a trecutîn veșnicie spre mâhnirea elevi-lor și a celor care l-au cunos-cut;sau mai tinerii profesoriLalescu Iulian, Ionela Mihaela Domi-lescu, Mirela Turculeanu,ViorelIancuța, alături de cei maiexperimentați ca MihaiCornianu și Pavel Panduru(Prigor), dar și persoane de di-verse profesii cunoscuți șiapreciați de către locuitori caIon(Nică) Drăgan, GheorgheMirulescu sau, din străinătate,Vasile Barbu din Uzdin-Serbia,Nemoianu SUA, Traian LalescuSUA, dovadă că revista adepășit hotarele țării. În moddeosebit vreau să remarc efortulși preocuparea permanentă ma-nifestată de către redactorul șef

adjunct, ing. Constantin Vlaicu,pentru redactarea și apariția re-gulată a revistei cât și pentrupostarea ei pe internet. Vor-beam mai zilele trecute cu d-lprimar Iancu Panduru spu-nându-mi că după sărbătorilede iarnă, la Căminul Culturaldin Plugova se va sărbători undeceniu de la organizareaanuală, prin rotație în cele patrulocalități ale comunei, a simpo-zionului Zilele Cetății. Deci oaltă formă de manifestare cultu-rală și, nu ultima dacă ne amin-tim și de comemorările unoroameni de seamă ai comunei fi-nalizate cu instalarea de plăcimemoriale pe casele lor.În con-cluzie cred că la nivelul comu-nei Mehadia au existatpreocupări culturale, poate cumici întreruperi sau diferențiateprin modlitățile de organizare șimanifestare ținând cont că înaceastă perioadă țara a trecutprin mari modificărisociale,economice și politice.După aproape 40 de ani,camașa îmi amintesc că s-a conturatideea cenaclului deși sunt sigurcă multe aspecte sau nume aufost uitate, fără intenție, pentrucare îmi cer scuze, mai ales căscribul a lucrat toată viața cucifre și mai puțin cu litere, iar,uitarea face și ea parte din legileomenești, vorba cântecului.

Mehadia, 1 decembrie 2016.

LA MULŢI ANI ROMÂNIEI ŞIROMÂNILOR DE PRETUTIN-DENI!

Pens.prof. Mihai Belchite