10/2011

FRAGMENTE CRITICE

Eugen Simion: Modelul Proust (III)

Proust's Pattern (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Thierry de MONTBRIAL: L'immortalité de Proust

The Immortality of Proust . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

CRONICI LITERARE

Paul CERNAT: Cartea Mamei ºi rãzbunarea sângelui

Mother's Book and The Blood Vengeance . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

DOCUMENT

Fãnuº NEAGU: Jurnal cu faþa ascunsã- volumul II

Diary with A Hidden Face - 2nd volume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

Fãnuº NEAGU: Iubindu-l pe Tudor Arghezi

To Love Tudor Arghezi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

CARTEA CU PRIETENI

Eugen SIMION: Proza ziaristicã

The Journalistic Prose . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

Nicolae BREBAN: Pictor al unei Românii vii ºi miraculoase

Painter of a Living and Miraculous Romania. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

Ion BRAD: "Nu s-a stins o personalitate, ci un univers"

"It's Not Only a Man Who Passed Away, It's a Whole Universe" . . . . . . . . . . . . . . 46

Mihai ISPIRESCU: Lumina din noi

The Light Inside Us . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Lucian CHIªU: Introducere în universul "frumoºilor nebuni"

Introduction to the World of "Beautiful Madmen". . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

1

CUPRINS

Viorel COMAN: Avatarurile receptãrii operei lui Fãnuº Neagu

Reception of Fãnuº Neagu's Work: Ups and Downs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

Radu BÃIEªU: Primul meu capitol din propria carte cu prieteni

My First Chapter of My Own Book with Friends . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

Marin STOIAN: Dom' Fãnuº sau Lumea de rezervã

Don Fãnuº or The Spare World . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

COMENTARII

Caius Traian DRAGOMIR: Acum, în aceastã lume

Now, in this World . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

Mircea PLATON: În linie dreaptã - Conservatorul Petru Th. Missir

ºi statul reprezentativ (IV)

Conservatory Peter Th. Missir and Representative State (IV) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

CARNET PARIZIAN

Virgil TÃNASE: De-ale istoriei literare

Stories from the Literary History . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

Rezumând cele observate pânã acum ºiprivind mai departe ce s-a petrecut în litera-tura românã dupã 1945 cu modelul Proust,putem constata urmãtoarele:

1) Numele lui Proust a pãtruns relativ re-pede în conºtiinþa intelectualã româneascã(mai exact: îndatã dupã Primul RãzboiMondial, dupã aproximativ ºapte-opt anide la tipãrirea întâiului volum) ºi cã intere-sul pentru formula lui de creaþie a crescut îndeceniile trei ºi patru ale secolului.

2) Existã un veritabil „moment prous-tian“ în literatura românã, situat cu aproxi-

maþie între 1925 ºi 1935, atunci când Horten-sia Papadat-Bengescu începe sã publice ci-clul romanesc al Hallipilor, iar câþiva animai târziu, o parte dintre tinerii romancieriopteazã deliberat pentru modelul Proust ºipublicã eseuri comprehensibile despre sub-stanþa ºi structura formalã a naraþiunii dinÎn cãutarea timpului pierdut, socotit de ei, darºi de alþii, întâiul mare roman al modernitã-þii. Ecourile acestei opþiuni teoretice se vãdmai uºor în romanele lui Camil Petrescu ºiAnton Holban ºi aproape deloc în prozeleacutului Mihail Sebastian. Ceea ce E. Lovi-

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION*

Modelul Proust(III)

Articolul se referã la traducerea integralã a romanului În cãutarea timpului pierdut, al luiMarcel Proust, datoratã Irinei Mavrodin. Semnalând cã aceasta reprezintã a doua traducere a cele-brului roman în cultura noastrã ºi cã ea are loc la aproape un secol de la apariþia primului volum(Du côté de chez Swuann, 1913), autorul textului insistã asupra modului în care literaturanoastrã a primit acest roman, considerat de numeroºi critici ºi teoreticieni ai genului a fi cel maiimportant al secolului al XX-lea. Ultima parte a studiului nostru se încheie cu 4 observaþii con-clusive despre impunerea autoritãþii lui Proust în cultura românã ºi cu întrebarea - deschisã - dacãmodelul proustian mai pote interesa pe proyatorul postmodern.

Cuvinte-cheie: Proust,roman, receptare critica, actualitate, postmodernism

L’article se refère à la traduction intégrale du roman À la recherche du temps perdu, réalisée parIrina Mavrodin. En signalant que celle-ci représente la deuxième traduction du célèbre roman dansnotre culture et qu’elle a lieu à presque un siècle de la parution du premier tome (Du côté de chezSwane, 1913), l’auteur du texte insiste sur le mode dans lequel notre littérature a réçu ce romanconsidéré par de nombreaux critiques et théoreticiens du genre le plus important du XX-ième siè-cle. La derni?re partie de notre étude tire quatre conclusions sur la diffusion de l'autorité de Proustdans la culture roumaine et pose la question - encore ouverte - si le mod?le proustien pourraitencore intéresser le prosateur postmoderne.

Mots-clés: Proust, roman, réception critique, actualité, postmodernisme

Abstract

* Academia Românã, preºedintele Secþiei de Filologie ºi Literaturã, directorul Institutului de Istorie ºiTeorie Literarã "G. Cãlinescu" (Bucureºti); Romanian Academy, President of the Philology andLiterature, Director of the History and Literary Theory "G. Cãlinescu" (Bucharest).

nescu numeºte în Istoria literaturii românecontemporane (1937) „epica de analizã psiho-logicã“ ºi, în genere, „poezia epicã urbanã“este într-un chip sau altul în legãturã cu„proustianismul“, chiar dacã diferenþelesunt, uneori, mari. Ceea ce nu înseamnã cãînrâurirea nu existã. „Modelul“ nu se mani-festã numai în operele mimetice sau, maiexact, modelul nu trebuie cãutat în ele, ci încreaþiile originale ºi puternice care se in-spirã dintr-un model ilustru pentru a-ºi de-limita propriul câmp de observaþie ºi pro-priul scenariu.

3. Putem încheia (provizoriu, desigur, su-biectul meritã analizat cu minuþie) cu obser-vaþia cã, dupã Gide, Proust a fost prozatorulcare a contribuit direct la afirmarea epiciimoderne româneºti, începând cu înnoireatemelor ºi sfârºind cu depãºirea stilului im-pus de realismul tradiþional. Deºi E. Lovi-nescu nu-l studiazã în chip special pe Proustºi nu face caz, de regulã, de modelul sãuepic, „modernismul“ pe care el îl reco-mandã ºi-l susþine în literatura româneascãse bazeazã într-o mare mãsurã pe experi-enþa Proust. Trecerea prozei de la rural la ur-ban, proza de idei, psihologismul – în ge-nere – ºi renunþarea la datele clasice ale

„psihologiei“ individului (acelea pe care lediscutã Camil Petrescu), abandonarea nara-þiunii clasice ºi organizarea ei în funcþie dememoria involuntarã, rãsturnarea cronolo-giei epice, sondarea inconºtientului, explo-zia literaturii confesionale (cazul Blecher –Întâmplãri în irealitatea imediatã, 1935 – esteelocvent), ficþiunile autobiografice„brisées“, toate acestea pornesc de la mode-lul proustian într-un fel sau altul...

Nu-i de aceea o exagerare a spune cã„proustienii“ români au deschis cãile roma-nului românesc, aducând în câmpul anali-zei subiecte noi (cum ar fi studiul geloziei ºial stãrilor socotite pânã atunci patologice),ºi au dat naratorului din roman, dupã mo-delul lui „je“ din În cãutarea timpului pierdut,un statut nou ºi competenþe noi în naraþi-une. Proust a stimulat, cred, ºi un nou „stil“în proza româneascã, înþelegând prin stil nunumai o viziune filosoficã asupra lumii ºi atimpului, ci în primul rând un mod de ascrie. Acela de care se plâng, am vãzut, pri-mii sãi comentatori, surprinºi sã descoperefraze care se întind pe douã-trei pagini ºi unnumãr incalculabil de paranteze, digresiunieseistice care ameninþã vestita claritate a sti-lului francez. Camil Petrescu a fost cel maientuziast dintre români sã afle cã Proust re-scria unele pasaje din roman de 35 de ori ºicã, atunci când citea corecturile, adãuga ca-pitole noi, uneori mai întinse decât cele ini-þiale. Sedus de aceastã tehnicã a digresiunii,prozatorul român a scris un eseu despre co-recturile lui Proust ºi a aplicat, el însuºi, pro-cedeul în primul sãu roman. Cum mãrturi-seºte, volumul al doilea din Ultima noapte dedragoste, întâia noapte de rãzboi, adicã jurnalulde front al eroului, este scris în timp ce facecorectura primului volum (romanul gelozieieroului). O idee pozitivã se poate reþine dinaceastã fabulã: stilul romanului românesciese, în anii ’30, sub influenþa lui Proust, dinvechile tipare ºi adoptã tehnici de expresiemai complexe. Fantasma scrisului anti-calo-fil, care îl bântuie pe Camil Petrescu, por-neºte nu numai de la Stendhal, dar ºi de laexperienþa romanului proustian. Refuzulscrisului frumos este aproape general în rân-durile generaþiei tinere, ca ºi opþiunea pen-tru o literaturã în care sã-ºi facã loc experi-

4

Eugen Simion

enþa ºi metafizica. Procesul se vede mai lim-pede în romanele lui Camil Petrescu ºi Hol-ban...

4) Un rol esenþial în receptarea lui Proust,a avut, s-a putut constata din cele prezen-tate pânã acum, critica literarã. Semn pozi-tiv de sincronizare dupã un rãzboi care aschimbat multe în lumea europeanã, inclu-siv în domeniul vieþii literare. Curiozitateaeste cã, în cazul Proust, cei care vorbesc pri-mii de el sunt, am constatat, criticii de la orevistã consideratã tradiþionalistã. G. Ibrãi-leanu ºi Mihail Ralea, critici din douã gene-raþii, semnaleazã din unghi preponderentsociologic „scafandrismul“ lui Proust ºi no-utatea metodei sale. Vin, apoi, poeþii (Fun-doianu, Dan Botta), prozatorii tineri ºi pu-bliciºtii culturali care, sub influenþa modeirãspândite în toatã Europa spiritului, îm-brãþiºeazã cu ardoare modelul Proust. Nulipsesc scepticii de serviciu, cazul Paul Zari-fopol fiind simptomatic. Aceºtia pun în dis-cuþie stilul epic ºi lipsa de coeziune a naraþi-unii. O temã care revine. Criticii importanþisunt mai rezervaþi, iar unii dintre ei (G. Cã-linescu), deºi nu neagã valoarea esteticã alui Proust, se aratã iritaþi faþã de adulaþia ºimimetismul „proustienilor“...

*Meritã sã revenim la cazul lui. Am reþi-

nut, din analiza anterioarã, ideile sale privi-toare la statutul romanului românesc ºi pro-gramul pe care îl propune pentru ca acestasã rãspundã realitãþilor literare româneºti.Program care, pe scurt, se traduce prin: îna-poi la Balzac pentru a învãþa cum se cuvinemodul de a construi un roman realist ºi, tot-odatã, modul de a construi o tipologie me-morabilã cu elemente luate din lumea ime-diatã; trebuie, totodatã, educat prozatorulromân pentru a elimina din naraþiune jurna-lismul ºi lirismul facil în favoarea studiuluicaracterelor... Nu suntem pregãtiþi, încheieel iritat de zarva fãcutã de partizanii„proustianismului“, pentru metoda Proust,din ea sã luãm, eventual, doar balzacianis-mul...

Când este sã judece pe „proustieni“ în Is-toria literaturii române (1941), G. Cãlinescunu-ºi schimbã teoria sub presiunea creaþiei

propriu-zise. Este tot atât de hotãrât în pro-poziþiile sale critice. Metoda proustianã încazul romanelor Hortensiei Papadat-Ben-gescu, precizeazã el, este o vorbã în vânt.„Nimic din asta în realitate [...] Naraþiunea eplanã, continuã, exterioarã...” Doar în Rãdã-cini, concede criticul, iritat de insistenþa al-tor comentatori, de-abia aici, autoarea a ce-dat opiniei critice ºi foloseºte noþiuni ca„memorie“, „narcisism“, fãrã nicio legãturãcu substanþa prozei. Mondenitate, mime-tism deplorabil, dupã opinia lui G. Cãlines-cu: „Dar metoda e obositoare ºi superficialãîn discordanþã cu natura materiei...“ Ideeacriticului este cã, neavând în jur lumea Du-cesei de Guermantes, pe Les Verdurin,Swann, Odette, pe Charlus, Vinteuil, Gil-berte, pe Mme de Villparisis ºi pe nepotulsãu Robert de Saint-Loup ºi neavând, în ge-nere, lumea saloanelor pariziene, nu putemface „proustianism“, cum cer proustienii.Proza depinde de materialul cu care lu-creazã, cum sculptura este tributarã marmo-rei, pietrei sau lemnului în care se ascundetrupul zeiþei. Am folosit, aici, o trimitere fã-cutã de Maiorescu. Ea exprimã, într-un anu-mit chip, ºi gândirea lui G. Cãlinescu cândeste vorba de relaþia dintre metoda epicã ºiobiectul metodei epice...

La acest punct, vreau sã subliniez, G. Cã-linescu are oarecare dreptate. Lumea ro-mâneascã nu cunoºtea o aristocraþie îmbã-trânitã în culturã ºi protocol, dar avea o bo-ierime veche (boierii de þarã, cum îi numeºteUreche) ºi o clasã recentã de îmbogãþiþi mi-metici ºi snobi, cu tare adânci ºi complexede tot felul, fãrã mare culturã, adevãrat, dardornici sã se instruiascã ºi, mai ales, dornicide mondenitãþi... Aceºtia pot fi subiect deanalizã într-o prozã psihologicã ºi moralis-ticã în care eseul intelectual poate fi în lar-gul lui. Este ceea ce face, cu mijloacele saleepice ºi intelectuale, Hortensia Papadat-Bengescu în roman. Metodã proustianã? Sãmai spunem o datã cã nicio metodã nu-i fi-delã în cazul unui creator autocritic. G. Cã-linescu admite o singurã datã „proustianis-mul“ autoarei de care vorbim aici, ºi anumeacolo unde ea face (în Concert de muzicã dinBach) analiza dramelor ascunse „sub calmulconvenþiilor mondene, a murdãriilor lustru-

5

Modelul Proust (III)

ite“... Deci, se poate. Proustianismul nu maieste, în acest caz, o imposibilitate ºi nici unexerciþiu frivol... G. Cãlinescu se contrazicepuþin... Face concesii – minime, este adevã-rat – dar le face. Din fericire pentru critica ºiepica româneascã...

Subiectul revine în discuþie în capitoluldedicat lui Camil Petrescu, spiritul cel mairadical, s-a putut reþine din cele înfãþiºatepânã acum, dintre proustienii români. G.Cãlinescu reia aici pe scurt ceea ce susþinuseîn cronicile scrise la apariþia romanelor. Nusunt idei ºi judecãþi noi. Doar o concentrarea demonstraþiei ºi concluzia fermã cã teori-ile proustiene din Teze ºi antiteze sunt slabilustrate în romanele aceluiaºi Camil Pe-trescu. Memoria involuntarã n-ar da roadeaici pentru cã lipseºte „tot acel eseism alscriitorului francez; ºi de altfel spiritul luiCamil Petrescu este mereu încordat de aten-þie ca un cap de ºopârlã; asta îi dã oarecummeritul originalitãþii“... Sã admitem, tactic,ceea ce observã criticul. Dar studiul gelozieidin Ultima noapte de dragoste, întâia noapte derãzboi nu aratã capacitate de reflecþie intelec-tualã ºi abilitate eseisticã? Dar pasiuneapentru teoria romanului ºi prezenþa, totuºi,a eseului în naraþiune ºi a romanului de idei în interiorul romanului de caractere?Dar volumul al doilea din romanul citat maiînainte, roman care, dupã mãrturisirea pro-zatorului, a ieºit din corecturi, nu poate fi unargument în favoarea ideii cã autorul aplicãdeliberat tehnica proustianã? În fine, ce mo-del are prozatorul acesta cu spiritul agitat caacela al unui cap de ºopârlã care declarã so-lemn cã nu poþi scrie onest decât la per-soana întâi singular, recunoscând astfelprincipiul subiectivitãþii? Toate acestea deunde vin ºi în ce compartiment al modelelorle putem introduce? G. Cãlinescu gãseºterãspunsul care-i trebuie pentru a nu abdicade la poziþia sa. Referinþa la Proust ar fi doaro fantasmã a prozatorului, iar romanul sãuar fi mai degrabã stendhalian. Comparã,adevãrat, aptitudinea moralisticã a prozato-rului român cu aceea a lui Saint-Simon, darnu vede nicio legãturã substanþialã determi-nantã cu modelul Proust... Aºa cã lucrurilerãmân cum au fost. Adicã aºa cum le-a jude-cat criticul literar: proustianismul agitatu-

lui, vehementului proustian Camil Petrescueste, în realitate, aproape inexistent în sub-stanþa romanelor sale. Caz de bovarism lite-rar, nimic mai mult...

Punând punct acestei dezbateri: influen-þa lui Proust în proza româneascã ºi, în ge-nere, în miºcarea de idei din cultura noastrãa fost puternicã. Modelul sãu a determinat odirecþie a prozei (proza de analizã) ºi, laconcurenþã cu Gide ºi cu prozatorii an-glo-saxoni ºi italieni, el a agitat mai puternicspiritul critic românesc. În fond, dezbatereaîn jurul metodei sale este cea mai fecundãestetic în deceniile interbelice, comparabilã,pânã la un punct, cu aceea despre experienþãºi autenticitate provocatã de existenþialiºtii(trãiriºtii) români.

„Momentul Proust“ a fost totuºi limitat,istoric vorbind, ºi n-a putut avea efectele pecare le putea avea în sfera creaþiei. Instala-rea regimului totalitar a adus o ideologiecare exclude, din start, tipul de romanproustian, socotit profund decadent ºi decinefrecventabil.

*Întrebarea ce se pune azi este dacã mo-

delul Proust mai poate interesa pe prozato-rul postmodern, puþin preocupat de roma-nul metafizic, de meditaþia esteticã, de l’é-coulement temporel, de memoria involuntarã,de un roman al semnelor ºi de pictura succe-sivã a personajelor, chiar dacã ele sunt re-duse, cum zice Nathalie Sarraute, la lumeasenzaþiilor ºi a tropismelor... Un prim rãs-puns ar fi cã nu. Legea mutaþiei estetice a ac-þionat, se pare, ferm în acest plan. Lumea luiProust nu mai existã, sigur. Alte mentalitãþi,alte grupuri sociale, alt stil de existenþã, altemondenitãþi ºi alte drame în interiorul mon-denitãþilor provocate de civilizaþia imaginiiºi a informaticii. Dar metoda Proust, dar in-trospecþia, dar memoria involuntarã, dareseismul din interior ºi libertatea naratoru-lui de a aduce orice temã în spaþiul epic ºi afolosi meditaþia (eseul) ca mijloc de analizãîn legãturã cu orice, de la esteticã ºi metafi-zicã la bucãtãrie? Dar stilul proustian cufraze mai lungi decât acelea ale lui Chateau-briand (în medie, socoteºte cineva, Proustfoloseºte 30 de cuvinte în fiecare frazã, iar în

6

Eugen Simion

capitolul despre Combray existã o frazãcompusã din 518 cuvinte)? La o primã im-presie, zic, îþi vine sã spui nu. Capodoperelenu se întorc niciodatã. Nici stilul lor. Au ge-niul lor ºi au timpul lor. Se înscriu, cumspune Goethe, nu într-o piramidã, ci pe ospiralã a valorilor, nici mai jos, nici mai susdecât valorile timpului trecut... Rãspuns, to-tuºi, grãbit. Sigur este cã „proustianismul“în stare purã nu are nicio ºansã de succes ºi,la drept vorbind, este irepetabil, dar, ca oricemare model în creaþia literarã, proustianis-mul face parte din ecuaþie. El are continui-tãþi, permanenþe care nu pot fi eliminate înevoluþia prozei. Eliot spune undeva cã, înpoezie, sunt elemente care au rolul pe care îlare în chimie elementul catalizator. Fãrã elnu are loc reacþia, iar în produsul rezultatdin reacþia chimicã nu regãsim nimic dinsubstanþa elementului catalizator. Rol de fil-tru sau rol de agent de circulaþie într-o inter-secþie aglomeratã. Acesta pare a fi rolul luiMarcel Proust în romanul secolului alXX-lea ºi, probabil, în romanul secolului cede-abia a început.

Totuºi, câteva procedee proustiene mi separ bunuri câºtigate în romanul de dupã el,bunuri ce au intrat în practica literarã, bu-

nuri care, probabil, vor rãmâne multãvreme. Cât timp? Criticul nu este un specia-list în previziuni, mai ales în acelea care seocupã de eternitatea valorilor ºi a stilurilorliterare. Competenþele, trebuie sã recunoaº-tem cu umilinþã, sunt limitate. În ce priveºteperformanþele proustiene, mã gândesc, deexemplu, la eseismul interior pe care îl recu-noaºte G. Cãlinescu în romanul lui Proust,dar nu-l recunoaºte în prozele lui Camil Pe-trescu... Eseul romanesc a devenit un tip deroman aproape curent în noul roman ºi în ro-manul de dupã noul roman. Mã gândesc, deasemenea, la faptul cã limitele de cuprin-dere ale romanului european au dispãrut,dupã experienþa Proust, în sensul cã roma-nul nu mai are, practic, nicio reþinere în pri-vinþa temei ºi a compoziþiei. Proust a abolitretorica secolului al XIX-lea (secolul roma-nului realist) ºi a eliminat retorica pudorii înroman. Romanul poate vorbi despre orice ºipoate medita, nestingherit, despre orice înnaraþiunea care se lãrgeºte sau se strângedupã mãsura meditaþiei epice. El a doveditcã romanul poate fi ceea ce, cu un secol îna-inte, pãrea a nu putea fi niciodatã. Toateacestea – ºi încã multe altele, pe care nuavem timp sã le notãm aici – au intrat în te-oria, structura ºi practica romanului. Prousta fãcut în aºa fel încât oglinda (celebraoglindã a romanului), invocatã de Stendhal,sã se plimbe nu numai deasupra drumuluirealitãþii obiective (realitatea din afarã), ci sãse plimbe, în deplinã libertate, prin lumeavieþii interioare (necunoscuta, fascinantalume dinãuntru, acolo unde locuiesc fantas-mele inconºtientului uman).

Sã ne amintim de propoziþia, deja citatã,a tânãrului rebel Eugen Ionescu: peste un se-col, Proust va fi, poate, regãsit... Ce observãmeste cã, trecând peste traumele ideologice ºimorale ale secolului al XX-lea ºi peste revo-luþiile artistice ce s-au þinut lanþ, În cãutareatimpului pierdut continuã sã fie citit, tradus,comentat. Semn cã previziunea lui EugenIonescu din anii ’30 începe sã se confirme. Înipoteza puþin seducãtoare cã a fost pierdut,va putea fi regãsit Proust, mã întreb, cu aju-torul internetului? Interogaþie la care n-aºvrea sã rãspund. Sunt un cititor de modã ve-che, cu creionul în dreapta ºi cartea în stân-ga.

7

Modelul Proust (III)

Les œuvres sont jugées au tribunal duTemps. Celle de Marcel Proust a aisémentgagné en première instance, et l’on nerisque rien en pariant qu’elle l’emporterahaut la main en appel. Sa singularité commeson universalité jaillissent dans la chute duTemps retrouvé : « Aussi, si elle [la force…]m’était laissée assez longtemps pour accom-plir mon œuvre, ne manquerais-je pasd’abord d’y décrire les hommes, cela dût-illes faire ressembler à des êtres monstrueux,comme occupant une place si considérable,à côté de celle si restreinte qui leur estréservée dans l’espace, une place au con-traire prolongée sans mesure puisqu’ilstouchent simultanément, comme des géantsplongés dans les années à des époques,vécues par eux si distantes, entre lesquelles

tant de jours sont venus se placer – dans leTemps ». Cette phrase, réécrite plusieursfois avant que l’œuvre ne fût achevée etsans doute pensée simultanément avec cellequi ouvre Du côté de chez Swann et lui faitpendant, « Longtemps je me suis couché debonne heure », est éclairée par les pages quila précèdent, mais aussi par maintes obser-vations parsemées dans La recherche et dansles essais antérieurs. En fouillant au plusprofond de lui-même, non pas avec un « microscope », comme le croient les mau-vais lecteurs, mais avec un télescope « pourapercevoir des choses, très petites en effet,mais parce qu’elles étaient situées à unegrande distance, et qui étaient chacune unmonde », Proust parvient à reconstituer unechaussée des géants. Il invite ses lecteurs

8

Thierry de MONTBRIAL*

L'immortalité de Proust

Studiul propune ca subiect de dezbatere relaþia dintre arta literarã a lui Proust ºi descoperirileºtiinþifice din diferite domenii ale cunoaºterii umane, între ele stabilindu-se un raport de predeter-minare: intuiþia artisticã descrie un model al realitãþii (biologice, psihice, fizice, filosofice) care va ficonfirmatã ulterior prin cercetãri experimentale. Fenomenul memoriei pe termen lung, aºa cum îieste suprins mecanismul în capodopera lui Proust, "În cãutarea timpului pierdut", este ca ooglindã infidelã în care se imbricã cele trei planuri temporale (trecut, prezent ºi viitor) ºi în carespaþiul ºi timpul se transformã unul într-altul ca în universul cu patru dimensiuni al lui Einstein.Arta descriptivã ºi intuitivã a lui Proust implicã, aºadar, mai multe lucruri din punctul de vedereal realitãþii surprinse: fluxul conºtiinþei ºi memoriei (descrise cam în acelaºi timp de Bergson, fãrãca Proust sã ºtie de ele), schimbãrile în conceptele de spaþiu ºi timp (de la universul tridimensio-nal, pascalian, spre cel cu patru dimensiuni din modelul fizic al lui Einstein), relaþia dintre mem-orie ºi inconºtientul colectiv (cercetãrile lui Freud ºi Jung).

Cuvinte-cheie: Proust, În cãutarea timpului pierdut, H. Bergson, fluxul memoriei, spaþiu ºi timp

Mots-clé: Marcel Proust, A la recherche du temps perdu, Henri Bergson, le flux de la mémorie,espace et temp

Abstract

* Membre et ancien président de l'Académie des Sciences Morales et Politiques (France) Membre hono-raire de l'Académie roumaine.

présents et à venir – il sait que son œuvresera “immortelle“ – à « faire cette expéri-ence inouïe où chacun, devenant progres-sivement le lecteur de lui-même, regardesoudain le monde comme s’il le voyait pourla première fois ». La difficulté du télescope,c’est qu’il faut le pointer dans la bonnedirection et, en l’absence d’une carte du ciel,force est de s’en remettre, au moins par-tiellement, au hasard. Le hasard, chezProust, se manifeste dans la mémoireinvolontaire. C’est l’épisode célébrissime dela petite Madeleine (esquissé dans un projetde préface de Contre Sainte-Beuve), oùressurgit un passé heureux qu’il n’y a plusqu’à recomposer – ou plutôt à composer, carce passé plongé dans le présent n’est plustout à fait le même, ni tout à fait un autre.C’est aussi l’histoire douloureuse des inter-mittences du cœur, où le Narrateur prendconscience qu’il a perdu sa grand-mère « pour toujours ».

Le recours à la mémoire involontaire - decaractère aléatoire -, bien davantage qu’àcelle stimulée par les archives (photogra-phies, films, notes et carnets etc.), les retourssur les lieux où l’on a vécu, voire où l’on estseulement passé, ou encore les méandres dubesogneux travail volontaire de renforce-ment de la mémoire de long terme, expliquele cheminement de l’œuvre. Proust n’ajamais cessé de produire, de modifier,d’assembler et de désassembler des mon-tagnes d’esquisses (ce mot d’esquisserevient souvent sous sa plume), collectéessur des « paperoles » à la manière d’unpeintre qui superpose les couches, attentifau caractère propre de la moindre parcellede la toile. C’est ce qui donne sa force à lascène de la mort de Bergotte. Avant de ren-dre l’âme, l’écrivain contemple un « toutpetit pan de mur jaune » qu’il n’avait jamaisremarqué, sur la « Vue de Delft » deVermeer. « C’est ainsi que j’aurais dû écrire,disait-il. Mes derniers livres sont trop secs, ilaurait fallu passer plusieurs couches decouleur, rendre ma phrase en elle-même pré-cieuse, comme ce petit pan de mur jaune ».De même que le fonctionnement de lamémoire involontaire provoque chez lesujet une libération qui met en mouvement

sa sensibilité et donc ses émotions, de mêmel’écrivain parvient à suggérer la conquêtedu Temps en catalysant sentiments et émo-tions chez le lecteur renvoyé à sa propre vie,et comme la dernière mort d’un être est lapremière mort de la dernière personne qui apu vibrer avec lui, l’immortalité des senti-ments repose sur d’incessants transferts.

Le phénomène de la mémoire joue le rôlecentral dans l’œuvre de Proust. Dans unouvrage joliment intitulé Les sept péchés de lamémoire, Daniel Schacter, alors président dudépartement de psychologie à l’UniversitéHarvard, analyse « comment l’esprit oublieet se souvient ». Les « péchés » sont les dys-fonctionnements dont chacun peut prendreconscience pour ce qui le concerne, à condi-tion de se vouloir lucide, dysfonction-nements qui d’ailleurs ont à la base, si l’onpeut dire, une fonction utile. Schacter iden-tifie trois « péchés d’omission » et quatre « péchés de commission ». Le premiergroupe comprend l’oubli progressif (l’ef-facement des souvenirs même les plusrécents), la distraction (où ai-je posé leslunettes que j’avais entre les mains il y a uneminute ?) et le blocage (quel est donc cenom que j’ai « sur le bout de la langue »?).Le second regroupe les erreurs d’attribution(qui a fait quoi, quand et comment, et dansquel contexte ? – les erreurs d’attributionpeuvent aller jusqu’à l’affabulation), la sug-gestibilité (on croit se souvenir d’un événe-ment qu’on n’a pas objectivement vécumais qui nous a été suggéré par une sorted’autorité), le biais (à la limite, on réécritcomplètement une tranche de son passé –c’est une sorte de révisionnisme de bonnefoi), la persistance (quand, par exemple, onne cesse de revivre intérieurement unévénement traumatique). Ces différents «péchés » se recoupent. Ils ont d’immensesimplications dans la vie personnelle etsociale, par exemple dans l’ordre destémoignages, qu’il s’agisse d’action en jus-tice ou de rédaction de mémoires ou sou-venirs.

Tout ceci me conduit à deux remarques.La première, de portée générale, est quel’oubli progressif n’est pas total, puisqu’enmême temps qu’elle s’efface, la mémoire de

9

L'immortalité de Proust

court terme dépose des sédiments surlesquels la mémoire de long terme va seconstruire et se reconstruire. Certaines per-sonnes ont ainsi le don de retrouver et d’ex-primer les sensations ou sentiments de leurenfance. Ceci n’est qu’un exemple parmid’autres de la géologie de l’âme. La seconderemarque se rapporte spécifiquement auprojet de La Recherche. Proust n’écrit pas desMémoires, comme Churchill, de Gaulle oumême Chateaubriand. Il plonge au plusprofond de sa conscience et n’a cure des « péchés de commission ». Ses personnagessont composés et même composites, commeles scènes qu’il décrit. Et l’écrivain, qui parledes « cent masques » que peut porter unhomme, laisse beaucoup de « blancs », àcharge pour chaque lecteur de les colorer augré de son imagination, ce qui permet eneffet à chacun de s’approprier l’œuvre etd’en vibrer. La Recherche ne se présente pascomme reproduction mais comme recon-struction d’un passé revécu au moment del’écriture, reconstruction qui amplifie l’his-toire personnelle de l’auteur et lui donneune dimension universelle, à l’instar d’unpeintre qui transfigure son modèle.Donnons maintenant la parole à MartinConway, un neuropsychologue qui s’estexplicitement intéressé à notre héros: « Perhaps it was no accident that Proustspent much of the latter half of his life in acork-lined room in a Parisian apartmentwhich he very rarely left. It was in this roomthat he wrote his masterpiece A la recherchedu temps perdu working alone at night andsleeping through the day. The intensity ofhis writing about the past suggest that hehad become the supreme exponent of recol-lective experience and expert in accessingsensory-perceptual details of the past. Thecost of this was, of course, an almost com-plete retreat from daily life. […] This wasinevitable as it would not have been possi-ble to perform even the most routine ofactions while maintaining such sustainedand intense recollective experience.Autobiographical remembering, as thisoccurs every day, can destabilize the activegoal structure of the working self, lead topremature cessation of actions, sudden

changes in cognition and action, and dis-connect attention from the present ». Cetype de déconnexion n’est pas propre augénie de l’introspection. Il affecte typique-ment certains grands mathématicienscomme Grigori Perelman, le Russe qui arésolu la célèbre « conjecture de Poincaré ».En ce qui concerne Proust, cependant, on nepeut pas dire qu’en composant son œuvre,il a renoncé à vivre. Il a fait un choix trèslourd, mais très cohérent.

C’est que pour Proust, la littérature estun art, et même l’art suprême. Seul l’art per-met de vivre pleinement sa vie, et même devivre d’autres vies que la sienne. Les grandsécrivains ont en effet l’étonnante capacité –que de rares individus possèdent d’ailleursau sens propre – de se brancher sur d’autrescerveaux que le leur. Au-delà, l’auteurévoque une sorte de communion desartistes, comme les Chrétiens parlent de laCommunion des Saints, et là résiderait lavraie Vie, au-delà du royaume des Idées sil’on pense à Platon, un royaume incarné,pas seulement intellectualisé. Pour MarcelProust, la vie d’un artiste est toute entièredans son œuvre, en laquelle il doit voircomme une mission divine, un apostolatauquel la vie ordinaire doit donc êtreentièrement subordonnée. Cette convictionest à la base de son Contre Sainte-Beuve. Il lareprend quand il oppose les médiocritéshumaines de Bergotte, de Vinteuil oud’Elstir – l’écrivain, le compositeur et lepeintre – à la grandeur de leurs réalisations.Dans le sens de cette thèse, on peut juger,par exemple, que la vie de Verlaine est celled’un triste sire et se demander commentDieu a pu choisir pareil individu pour fairepasser le souffle du génie. L’artiste, donc,s’efface devant son œuvre. Sa biographie,au sens courant de ce terme, n’a pas d’in-térêt. A la fin du Temps retrouvé, le Narrateurretrouve non pas la peur de mourir, qu’il aconnue autrefois, mais celle de disparaîtreavant d’avoir jugé possible d’écrire le motFIN, et il développe l’image puissante del’esprit progressivement anéanti par leCorps : « Et avoir un corps, c’est la grandemenace pour l’esprit. La vie humaine etpensante, dont il faut sans doute moins dire

10

Thierry de Montbrial

qu’elle est un miraculeux perfectionnementde la vie animale et physique, mais plutôtqu’elle est une imperfection, encore aussirudimentaire qu’est l’existence communedes protozoaires en polypiers, que le corpsde la baleine etc., dans l’organisation de lavie spirituelle. Le corps enferme l’espritdans une forteresse ; bientôt la forteresse estassiégée de toutes parts et il faut à la fin quel’esprit se rende ». Proust parlait en con-naissance de cause, parce qu’il était malade.Mais de même que les péchés ordinaires dela mémoire ne sont pas des pathologies, etqu’ils nous affectent tous, de même le corpsne cesse-t-il jamais d’assiéger l’esprit. Unpetit dérangement comme un mal de merou même une simple fatigue peuvent suffireà voiler sinon à anéantir nos capacités decomprendre et de percevoir. Parce qu’iln’est qu’une partie du cosmos, le corpsentrave, sans s’y opposer complètement, lacapacité de l’esprit à saisir des réalitéssupérieures. Sur ce point, Proust paraîtcependant éloigné des philosophies et pra-tiques orientales qui élaborent une forme de

connaissance du corps, au service de l’e-sprit, allant bien au-delà de notre mens sanain corpore sano, à cet égard à peine au dessusdu degré zéro de la connaissance. Est-ildonc si évident qu’à la fin l’esprit doive serendre ?

Puisque j’ai évoqué Dieu à propos deVerlaine, comment ne pas revenir àBergotte, mort devant Vermeer ? Le passagequi suit a été écrit à la suite d’une défail-lance qui a failli emporter l’auteur. « Mort àjamais ? Qui peut le dire ? Certes, les expéri-ences spirites pas plus que les dogmesreligieux n’apportent la preuve que l’âmesubsiste. Ce qu’on peut dire, c’est que toutse passe dans notre vie comme si nous yentrions avec le faix d’obligations contrac-tées dans une vie antérieure ; il n’y a aucuneraison dans nos conditions de vie sur cetteterre pour que nous nous croyons obligés àfaire le bien, à être délicats, même à êtrepolis, ni pour l’artiste athée à ce qu’il secroie obligé de recommencer vingt fois unmorceau dont l’admiration qu’il exciteraimportera peu à son corps mangé par les

11

L'immortalité de Proust

vers, comme le pan de mur jaune quepeignit avec tant de science et de raffine-ment un artiste à jamais inconnu, à peineidentifié sous le nom de Vermeer. Toutes cesobligations, qui n’ont pas leur sanction dansla vie présente, semblent appartenir à unmonde différent, fondé sur la bonté, lescrupule, le sacrifice, un monde entièrementdifférent de celui-ci, et dont nous sortonspour naître à cette terre, avant peut-être, d’yretourner revivre sous l’empire de ces loisinconnues auxquelles nous avons obéi,parce que nous en portions l’enseignementen nous, sans savoir qui les y avait tracées –ces lois dont tout un travail profond de l’in-telligence nous rapproche et qui sont invisi-bles seulement – et encore ! – pour les sots.De sorte que l’idée que Bergotte n’était pasmort à jamais est sans invraisemblance ». Ilest remarquable que, dans ce passage (où ilparle de l’âme, et non pas de l’esprit) l’au-teur semble adhérer à ce que nous appelle-rions aujourd’hui la théorie des univers pa-rallèles – peut être faudrait-il aussi parlerd’univers enveloppants -, univers auxquelscertains individus exceptionnellement clair-voyants ou clairentendants peuvent avoirdes accès plus ou moins fulgurants. Onpourrait évoquer la métaphore bergsoni-enne du voile, interposé entre nous et uneréalité qui nous dépasse. Ici, Proust faitappel à l’intelligence, plutôt qu’à la sensa-tion ou à l’intuition. Son projet de préfacepour Contre Sainte-Beuve commence ainsi: « Chaque jour j’attache moins de prix à l’in-telligence. Chaque jour je me rends mieuxcompte que ce n’est qu’en dehors d’elle quel’écrivain peut ressaisir quelque chose denos impressions passées, c’est-à-dire attein-dre quelque chose de lui-même et la seulematière de l’art. Ce que l’intelligence nousrend sous le nom du passé n’est pas lui. Enréalité, comme il arrive pour les âmes destrépassés dans certaines légendes popu-laires, chaque heure de notre vie, aussitôtmorte, s’incarne et se cache en quelque objetmatériel. Elle y reste captive, à jamais cap-tive, à moins que nous ne rencontrions l’ob-jet. A travers lui nous la reconnaissons, nousl’appelons, et elle est délivrée. L’objet oùelle se cache – ou la sensation, puisque tout

objet par rapport à nous est sensation -,nous pouvons très bien ne le rencontrerjamais. Et c’est ainsi qu’il y a des heures denotre vie qui ne ressusciteront jamais. C’estque cet objet est si petit, si perdu dans lemonde, il y a si peu de chances pour qu’il setrouve sur notre chemin ! » Suit l’épisodenon pas encore de la Petite Madeleine, maisdu pain grillé, auquel j’ai déjà fait allusion.Pour Marcel Proust, l’intelligence n’a doncpas de place dans le processus aléatoire dela reconstruction du Temps, mais elle sem-ble en avoir une, importante, dans l’intu-ition d’une réalité, à la fois immanente ettranscendante, au-delà de celle des donnéesimmédiates de la conscience. Le philosopheBernard d’Espagnat parle de réel voilé : « […]la réalité indépendante, ou intrinsèque, ou“forte“ est située hors des cadres de l’espaceet du temps et n’est pas descriptible par nosconcepts courants. […] La réalité empirique,celle des particules, des champs et deschoses, n’en serait, comme la conscience,qu’un reflet pour nous. Et les deux refletsseraient complémentaires […] On peut direque l’un et l’autre sont des réalités, maisseulement des réalités “faibles“, non totale-ment descriptibles en termes d’objectivitéforte ». Tout se passe donc comme si lesmystiques pouvaient communier avec lesartistes dans une même expérience, là oùpeut être s’opère la jonction entre raison etsensation. Pour Platon, la connaissancevraie (ou parfaite) requiert la fusion de l’in-telligence et de la perception.

Dans un petit ouvrage publié peu avantsa mort, Jacqueline de Romilly, qui sedéfend de refaire le coup de la madeleine,c’est-à-dire la dissection des remontées demémoires provoquées par de tout petits « ponts », si l’on peut dire, rapporte desexpériences vécues par elle de surgisse-ments d’apparence totalement contingente -ou, comme elle dit, « en surprise » – non pasde tableaux, mais de scènes à la fois endehors du temps et sensuellement perçues,des flashes d’éternité, quoique le rap-prochement de ces deux mots soit apparem-ment paradoxal, de bonheur pur, bref demoments parfaits, non pas reproduits, maistransposés, sublimés, dans un autre

12

Thierry de Montbrial

univers. N’y a-t-il pas là comme une trans-position personnelle de la théorie platonici-enne – impersonnelle – des Idées, à laquellej’ai déjà fait allusion ? Certains bonsmoments de la vie « réelle » ne sont-ils pasdes modalités imparfaites d’une réalité plusbelle, que parfois une fulgurance ultérieurepermet de cristalliser ? La grande helléniste,qui ne paraissait pas avoir outre mesure ététravaillée par la métaphysique au cours desa longue vie, pensait cependant depuistoujours qu’il y avait « autre chose ». Elleconfie même avoir toujours été attirée parles humains accrochés à cette forme primi-tive de foi. Les hommes d’une même espèce(politique, par exemple) se reconnaissentd’ailleurs entre eux. Et pour elle ces sur-gissements, ou ces éclairs – sans doutefavorisés par les loisirs forcés du grand âgeet des infirmités après une vie sur-occupéependant laquelle tant de fenêtres étaientrestées fermées – apportent des éléments depreuve de l’existence de cet “autre chose“.A l’appui de son expérience propre, elle citeLe Voyage dans le passé, une nouvelle deStefan Zweig, tardivement découverte,dans laquelle l’écrivain autrichien rapporteune histoire du même genre. Qu’il puisseexister des mondes parallèles ou « envelop-pants » auxquels, comme je l’ai déjà dit, cer-tains parviennent de temps à autre à se con-necter, que se trouve dans ces expériencesun rapport possible avec l’« éternité », lenirvana ou le « bonheur parfait », que l’e-space temps de la perception normale nesoit pas le fin mot de l’histoire, il y a là uninvariant commun à toutes les grandes tra-ditions spirituelles, parmi lesquelles lebouddhisme, auquel le passage précédem-ment cité de la mort de Bergotte fait irré-sistiblement penser. Comment ne pas aussifaire un lien avec le bardo analysé dans lelivre des morts tibétains – et dont bien despersonnes qui ont frôlé le grand passage ontfait l’expérience-, lien aussi avec les fulgu-rances de la création ou de la découverteartistique et scientifique, ou de toutecristallisation.

Jonah Lehrer, un auteur qui a travaillédans le laboratoire d’Eric Kandel, prixNobel de médecine en 2000, l’un des pion-

niers de l’explication des mécanismesbiologiques de la mémoire, a montré dansun petit livre que les mécanismes physico-chimiques de la mémoire à long termerévélés par la biologie contemporaine corro-borent la méthode de Proust. La mémoirede court terme, celle éminemment transi-toire de la vie au jour le jour, repose sur l’ac-tivation ou la désactivation de structuresneuronales existantes. Dans la mémoire delong terme, il y a création de nouvellesstructures. Pour Lehrer, le processus d’écri-ture tel que le comprenait Proust, avec sesrepassages et remaniements – création et re-création - incessants, seulement interrompupar l’imminence de la mort biologique,reflète l’essence même du phénomène de lamémoire. « The uncomfortable reality isthat we remember in the same way thatProust wrote ». Voici comment le biologistedécrit l’anecdote de la Madeleine. Dans cepassage, les symboles CPEB et mRNAdésignent certaines molécules. Les prionssont une classe très particulière de pro-téines. Point n’est besoin ici d’insister surl’aspect physico-chimique de la question. «After CPEB is activated, it marks a specificdendritic branch as a memory. In its newconformation, it can recruit the requisitemRNA needed to maintain long-termremembrance. No further stimulation orgenetic alteration is required. The proteinwill patiently wait, quietly loitering in yoursynapses. One could never eat anotherMadeleine, and Combray would still bethere, lost in time. It is only when the cook-ie is dipped in the tea, when the memory issummoned to the shimmering surface, thatCPEB comes alive again. The taste of thecookie triggers a rush of new neurotrans-mitters to the neurons representingCombray, and, if a certain tipping point isreached, the activated CPEB infects itsneighboring dendrites. From the cellularshudder the memory born. But memories,as Proust insisted, don’t just stoicallyendure: they also invariably change. CPEBsupports Proust’s hypothesis. Every timewe conjure up our pasts, the branches of ourrecollections become malleable again. Whilethe prions that mark our memories are vir-

13

L'immortalité de Proust

tually immortal, their dendritic details arealways being altered, shuttling between thepoles of remembering and forgetting. Thepast is at once perpetual and ephemeral […]No longer can we imagine memory as a per-fect mirror of life. As Proust insisted, theremembrance of things past# is not neces-sarily the remembrance of things as theywere. Prions reflect this fact, since they havean element of randomness built into theirstructures […] This is what Proust knew:the past is never past. As long as we arealive, our memories remain wonderfullyvolatile. In their mercurial mirror, we seeourselves»#.

Les confirmations de la biologie contem-poraine sont impressionnantes. Mais onpeut se demander si, dans l’œuvre deProust comme dans l’essai de Jacqueline deRomilly ou dans la nouvelle de StefanZweig, il n’y a pas les indications d’unetroisième forme de mémoire, qui serait celledes résidus ultimes et sublimés, au tréfondsdu creuset où se déroulent nos trajectoireschaotiques insérées dans l’espace-temps telque le percevons, mémoire au-delà de lamémoire éphémère du court terme ou de lamémoire sans cesse recomposée du longterme, et dont on pourrait imaginer qu’aumoment de la mort, le contenu soit expédié,comme une sorte de SMS, puis transiterait,comme dirait Proust, vers un monde entière-ment différent de celui-ci, avant peut êtred’y revenir sous des formes inconnues…

Je renonce à aborder ici d’autres ques-tions passionnantes comme les rapportsentre la démarche de Proust, inspirée parl’art conçu à son plus haut niveau d’exi-gence, et celle, d’inspiration scientifique, deFreud ou de Jung. Jung surtout, à cause dela troisième mémoire et de « l’inconscientcollectif ». Il faudrait aussi se tourner ducôté des paradis artificiels et des aides, chi-miques ou autres, aux remontées demémoire. Pour conclure mon propos, je metournerai plutôt vers la physique théoriqueet la philosophie. L’époque où Proust mûritson œuvre est celle où le temple de laphysique classique s’effondre. De nouvellesthéories émergent, radicalement contre-intuitives. La théorie des quanta ne prendra

forme que dans les années vingt et n’avraisemblablement exercé aucune influencesur l’auteur de la Recherche… Sans doutecelui-ci a-t-il en revanche entendu parler dela théorie de la relativité restreinte (1905) etgénérale (1917). On sait aussi qu’il vouaitune grande admiration à Henri Bergson,alors au faîte de la gloire, littéraire etphilosophique. L’Essai sur les données immé-diates de la conscience date de 1889, Matière etmémoire de 1896, Le Rire de 1900, L’Evolutioncréatrice de 1907, L’Energie spirituelle de 1919.Bergson a rejeté la nouvelle physique, qu’iln’a guère comprise, mais cela n’a pasempêché ses idées sur la distinction entre letemps et la durée de conserver leur perti-nence, dont découle la possibilité d’uneinterface entre l’artiste et le philosophe. Si lathéorie de la relativité générale était la « théorie de tout » derrière laquelle Einsteina couru jusqu’à sa mort et de nombreuxsavants courent encore, on pourrait se re-présenter « l’Univers » comme « une variétépseudo-riemannienne à quatre dimen-sions“. En physique classique, l’espace atrois dimensions (intuitivement une dimen-sion verticale et deux dimensions horizon-tales) et le temps en a une, totalementséparées. L’espace est doté d’une mesure (ladistance), ainsi que le temps (la durée).Dans la nouvelle physique, il faut imaginerque les 3+1 dimensions sont entremêlées,ainsi que les notions de distance et dedurée, désormais confondues dans uneseule métrique. Telle est la signification del’expression « variété pseudo-riemannienneà quatre dimensions », qui fait référence àl’immense mathématicien allemand duXIXe siècle, Bernhard Riemann, dont lestravaux ont préparé les outils de la théoriede la relativité. Aux échelles de l’expériencecourante, la “variété“ en question ressembleà l’espace et au temps des données immédi-ates de la conscience, avec donc la sépara-tion complète de l’espace et du temps, sépa-ration perçue à tort comme évidente par nossens. A l’échelle cosmologique, l’espace-temps entremêlé est courbé par l’énergie,dont la matière n’est qu’une des formes pos-sibles. C’est la courbure et donc l’énergiequi définit la métrique - proche de celles (la

14

Thierry de Montbrial

distance et la durée) qui nous sont famil-ières, lorsque la densité d’énergie est faible,ce qui est le cas du voisinage de notreplanète. La recherche de l’absolu se réduiraitalors à l’identification de la « variété pseu-do-riemannienne » représentative de l’uni-vers, dont les équations seraient l’équiva-lent du modèle sous-jacent au célèbre pas-sage de l’Essai philosophique sur les probabil-ités, issu d’une conférence donnée en 1795,dans lequel Laplace définit le déterminisme: « Une intelligence qui pour un instantdonné connaîtrait toutes les forces dont lanature est animée et la situation respectivedes êtres qui la composent, si d’ailleurs elleétait assez vaste pour soumettre ces don-nées à l’analyse, embrasserait dans la mêmeformule les mouvements des plus grandscorps de l’univers et ceux du plus légeratome : rien ne serait incertain pour elle, etl’avenir, comme le passé, serait présent à sesyeux ». Si l’on croyait découvrir une « théorie du tout » – dont la relativitégénérale ne serait alors qu’une approxima-tion, à un degré certes plus élevé que l’e-space - temps de la physique classique - laformulation de détail serait changée, maisnon le principe. Au prix d’un effort d’ab-straction dont l’esprit humain est capable,nous pourrions nous imaginer transposésdans un univers enveloppant, soudainaptes à saisir le nôtre dans sa totalité et d’unseul coup d’œil, avec ses quatre dimensions.Il n’y aurait aucune place pour la création.

C’est là justement que Bergson nous faitsortir du monde platonicien des Idées, soussa forme originelle, c’est-à-dire imperson-nelle. Son raisonnement s’insère dans lecadre familier de l’espace (espace euclidienà trois dimensions avec la notion de dis-tance) et du temps (temps absolu dans laconception de Newton, relationnel danscelle de Leibnitz). Pour lui, la conceptiondes physiciens repose sur le postulat « ciné-matographique »: un film projeté peut don-ner l’illusion de la vie, mais il n’est pas lavie, et peut en l’occurrence être donné « d’unseul coup ». On peut dire qu’il y a, entre lavie et un film le même écart qu’entre unscénario et sa réalisation. Entre les deuxréside l’essence de la durée (laquelle, pour

Bergson, ne se réduit donc pas à un simpleintervalle de temps, c’est-à-dire à l’équiva-lent temporel de la distance) ou de l’évolu-tion créatrice, mais aussi, en ce qui concernel’humanité, de la liberté. A ce niveau aussiprend place la notion de kairos, distincte decelle de chronos en ce qu’elle vise lesmoments propices et se rattache à l’idéed’intuition et plus fondamentalement àcelle de destin. Mais la distinction bergsoni-enne entre le temps et la durée s’applique àl’univers tout entier. Que l’univers fasseplace à la Création, qu’il ait donc une his-toire, qu’il y ait d’ailleurs plusieurs et mêmeune infinité d’univers plus ou moins décaléset interconnectés, tout cela est aujourd’huidevenu concevable sinon vraisemblable, ettoute tentative humaine de saisir l’Univers(avec un grand U) d’un seul coup sera aumieux un scénario, une approximation, unreflet. En conséquence, il y place pour desêtres sur-humains dans des universenveloppants, et, en poussant le raison-nement jusqu’à sa limite, pour Dieu.

Dans le mode de penser bergsonien, l’in-certitude ne provient pas seulement duhasard, irréductiblement présent dans lesfondements de la mécanique quantique oudans les phénomènes liés aux grands nom-bres et/ou à la complexité. En dernièreanalyse, elle résulte du mystère de laCréation. Création, mais aussi Destruction.Et il y a peut être place pour une conceptionde la destruction créatrice, bien au delà dela célèbre théorie schumpétérienne de l’évo-lution économique. Ceci nous ramène auxgéants. Géants, les hommes le sont parl’étirement de la durée, potentiellement tou-jours à reconstruire et à revivre par lamémoire. Ils le sont par leur capacité à con-cevoir les univers et à en saisir, par intuition– ou plus précisément à ces moments deconnaissance parfaite où se rencontrent, aupoint de fusionner, l’intelligence et la per-ception - les parts d’inconnu ou de création.Ils le sont par l’art et sa forme suprême, lalittérature. C’est parce que, autant qu’il estpossible dans une œuvre, il est parvenu àdompter le Temps, que Proust a rendu lasienne immortelle, c’est-à-dire au delà duTemps.

15

L'immortalité de Proust

S-a scris deja mult ºi (de) bine despreAcasã, pe Câmpia Armaghedonului1, primaintrare a Martei Petreu pe teritoriul prozei.Ce fel de prozã? Asumatã ca „roman”, car-tea în cauzã evitã, din capul locului, esca-motarea ipocritã a pactului autobiografic,renunþând la mãsuri de protecþie gen „oriceasemãnare e pur întâmplãtoare”: „Perso-najele reale ale acestei cãrþi sunt preaplecatrugate sã mã ierte cã, prin cele câteva expre-sii celebre pe care li le-am pus în gurã, le-amfãcut de nerecunoscut”. Avem de-a face, înfapt, cu un roman „de familie” în care iden-titatea ruralã transilvãneanã a autoarei reale– identificatã naratoarei Tabita - e recupe-ratã într-un amplu, vibrant discurs mãrturi-sitor, ce transformã reconstituirea realistã asatului natal în teatrul unui - vorba lui LiviuRebreanu - „blestem al iubirii”, propagatde-a lungul a trei generaþii.

În vederea unei minime ºi nu ºtiu cât denecesare ficþionalizãri a datelor biograficeverificabile, autoarea a „umblat” prudentsau doar pudic la numele protagoniºtilor(familia tatãlui nu se mai numeºte Criºan, ciVãlean, a mamei se numeºte Sucutãrdean înloc de Oloºutean, Rodica-Marta e numitã„Tabita”, pãrinþii continuând sã se chemetotuºi Maria ºi Augustin, ca în realitatea-realã etc.). Apãrut la începutul lui 2011,romanul se vãdeºte a fi fost scris pe duratacâtorva luni ale verii anului trecut: eveni-mentele relatate se opresc undeva dupãparastasul de ºase sãptãmâni al mameiMaria (Mica), moartã – aflãm dintruînceput - pe 3 mai 2010. Iar dupã ultimulpunct al romanului stã scris „3 septembrie2010”. O mãrturisire la cald, aºadar,încheiatã în timp real, dupã cum putem citipe chiar ultima paginã:

16

Paul CERNAT*

Cartea Mamei ºirãzbunarea sângelui

Eseul de faþã este o analizã criticã a primului roman al Martei Petreu, una dintre apariþiile edito-riale notabile din România anului 2011. Sunt investigate cu deosebire tipologiile personajelor,implicaþiile intrigii, calitãþile compoziþionale ºi fizionomia narativã a acestui roman "de familie",plasat într-o genealogie autohtonã a prozei rurale transilvãnene ºi nu numai.

Cuvinte-cheie: roman, transilvan, familie, genealogie, rural

Cet essai propose une analyse critique du premier roman de Marta Petreu, sans doute l'une desplus importantes livres roumaines parus en 2011. Nous y avons investigué prioritairement latypologie des personnages, les implications de l'intrigue romanesque, les qualités compositionnelleset la physionomie narrative de ce roman "de famille", avec toute sa généalogie prozastiqueautochtone, rurale et transilvaine surtout.

Mots-clés: roman, transilvain, famille, généalogie, rural

Abstract

Cronici literare

* Lect.univ. dr., Universitatea Bucureºti.1 Marta PETREU, Acasã, pe Câmpia Armaghedonului, Seria de autor "Marta Petreu", Editura Polirom, Iaºi,

2011, 328 p.

„… Apoi marchez data:- Cât e astãzi, cã m-am zãpãcit?- No, cât sã fie, îi 3, 3 septembrie.(…) Mã adun, mã întorc. Bine cã mãcar în

pãmânt sunt despãrþiþi, scriu eu, înfãºurân-du-mã ºi mai strâns în nãframa neagrã aMamicii”.

Textul topeºte ºi amalgameazã, pe lângãamintiri personale, informaþii de ordinfamilial oferite, la cerere, de octogenaraþãrancã, în ultimele sale luni de viaþã. ªiacestea sunt „autentificate” înspre finalulromanului:

„Atunci, în februarie, când am fost toþide faþã, i-am spus lui Mica de ce o tot întrebdespre una ºi alta din trecut:

- Scriu o carte despre noi. Despre Ticu,despre dumneata. Despre noi.

M-a crezut fãrã alte explicaþii ºi mi-apromis:

- La primãvarã, când s-a face vremebunã, o sã povestesc eu tãt, tãt, tãt, aºe cumo fost. Ieºim noi douã în grãdinã, sub melin,ºi stãm numai noi douã, sã îþi spun cum ofost. Tãt, tãt, mi-a fãgãduit ea.

Cred cã o încânta ideea cã va fi personaj.Sub melin n-am mai apucat sã stãm amân-douã, stau numai eu, singurã, când mã ducacasã ºi salut scaunul ei gol”.

E de menþionat cã scrierea are ºi o mizãexorcistã. Ea vizeazã, în primul rând, relaþiaafectivã dintre bãtrâna Maria - M(am)ica - ºicei trei copii ai sãi (Ana, Tinu ºi Tabita).Cum? Prin contracararea puterii malefice ablestemelor pe care aceasta, mãritatã detânãrã cu un om pe care nu-l iubea (ºi înde-pãrtatã la timp de cel pe care-l iubea) leproiectase asupra soþului ºi a urmaºilor.Spre bãtrâneþe, în momentele sale de furie,Mica îºi reneagã copiii în repetate rânduri,renegându-ºi astfel existenþa sacrificatã: „V-am spãlat pe toþi tri de cãcat ºi v-am fostslujnicã. Sã-þi spun drept, eu n-am vrutniciodatã copii. ªi v-am fãcut pe voi. Rãuam fãcut, cã numai m-aþi chinuit. Mai binescãpam de voi, cã nici batâr unul nu meri-taþi sã trãiþi. ªi aº fi fost astãzi un om liber.No, atât”. Ar fi de notat aici corespondenþa„de concept” dintre iniþiativa scrierii cãrþiide faþã ºi idei similare din proza unui IonelTeodoreanu (din La Medeleni ºi în În casa

bunicilor, unde Dan Deleanu sau „nepotul”plãnuiesc, ºi ei, sã imortalizeze prin scris„lumea care dispare”). Amãnunt semnifica-tiv: Mica se aratã foarte sensibilã la lecturiledin La Medeleni pe care Tabita i le face înadolescenþã… Existã însã ºi alte corespon-denþe, sã le spunem, existenþialo-livreºti –spre exemplu, trimiterea din incipit la oreplicã prin care Ludovica, mama lui LiviuRebreanu, îºi lua rãmas-bun de la fiul ei:„Adio pânã la a doua Venire”. Mãrturie rea-lizatã pe viu, Acasã, pe Câmpia Armaghedo-nului are un caracter de saga ardeleanã curãdãcini înaintea Primului Rãzboi Mondial,în perioada crepuscularã a stãpânirii ma-ghiaro-habsburgice, ºi punct de sosire înprezentul imediat al relatãrii. În plus, epresãratã la tot pasul cu autentificãri cetrimit la datele autoarei de pe copertã.Naraþiunea evolueazã, cronologic, pe firelegenealogice ale familiilor Sucutãrdean ºiVãlean, apoi pe centrifugele biografice alecelor trei copii ai Mariei („Mària”) Sucu-tãrdean ºi ai lui Agustin Vãlean. Amesteculde amintire „subiectivã” ºi reconstituire„obiectivã” se traduce printr-o prizã la rea-lul social pe care infuzia de poeticitate n-odilueazã, ci o amplificã. Lumea satului decâmpie de pe Someºul Mic, cu geografia eiagrestã ºi viaþa cotidianã aferentã, cu nume-roasele personaje ce o populeazã, este „sim-þitã”, „vãzutã” ºi „auzitã” cu fidelitate, re-compusã ceremonios, din varii unghiuri, îndatele ºi atmosfera specifice; din fotografiide familie ºi amintiri þesute în jurul lorprind din nou chip ºi corp rude cu numepurtând rezonanþele pronunþiei locale:Agustin, Alesandru, Iuãn, Gherasâm, Zânalui Onu… Iar în prim-plan se aflã, mereu,Maria, fata „fãrã fricã”, insubordonatã faþãde legile alor sãi, dar învinsã de o cãsniciepe care nu ºi-a dorit-o. În fapt, Acasã, peCâmpia Armaghedonului radicalizeazã, pecalapod autoficþional, o „nouã prozã rura-lã” autohtonã, ilustratã de scriitori precumRadu Þuculescu, Doina Ruºti, AlexandruVlad, Bogdan Popescu, regretatul SorinStoica sau foarte tânãrul Ovidiu Pop. Pe dealtã parte, romanul Martei Petreu se aºazãîntr-o descendenþã prozasticã prestigioasã:de la clasicii ardeleni Slavici, Agârbiceanu ºi

17

Cartea Mamei ºi rãzbunarea sângelui

Rebreanu la muntenii Marin Preda ºiZaharia Stancu, cel din Ce mult te-am iubit.Prin recuperarea propriei biografii, autoa-rea realizeazã o asumare mândrã, decom-plexatã, a unei ascendenþe „þãrãneºti” par-ticulare. Dinamismul naraþiunii vine dinîmpletirea a douã mari conflicte care opropulseazã: cel rural-familial ºi cel religios,ambele proiectate pe calapodul unui rea-lism de atmosferã ce traverseazã istoriaunui întreg secol. În planul credinþei reli-gioase, Mica se trãdeazã ca discretã pãstrã-toare a greco-catolicismului: deºi pãrinþii(„Tica” ºi „Mama Bãtrânã”) ºi unii fraþi suntiehoviºti, aºa cum va deveni, din pricininelãmurite, ºi viitorul soþ, ea rezistã conver-tirii ºi se boteazã clandestin, în adolescenþã,la ºcoala de cãlugãriþe unde fusese trimisãpe timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mon-dial. Tot în tãcere va „rezista” ºi dupã cãsã-torie afecþiunii unui soþ de care-i e „urât”pentru cã „nu ºtie sã glumeascã”. Frustrareaafectivã degenereazã, treptat, într-un rãzboireligios – altminteri, Mica nu strãluceºteprin fervoarea credinþei, ci prin deturnareanegtivã a acesteia, prin capacitatea de a-ºiblestema soþul ºi urmaºii (primele impre-caþii dateazã din copilãria odraslelor ºi auun caracter revelator: „Fute-te-ar tatã-to”).Pe fundalul instaurãrii comunismului,familia se transformã, lovitã de colec-tivizarea cãreia trebuie sã i se supunã, iariehovismul patern, cu fobia lui antitehno-logicã ºi antimodernã, apare ca o dublãerezie: nu numai faþã de creºtinism, ci ºi faþãde comunismul de care se izoleazã ermetic(vezi ritualul înmormântãrii lui Ticu, care-oscandalizeazã prin impersonalitatea lui peTabita, prilejuindu-i, indirect, o lungã fili-picã retrospectivã). Existã ºi o componentãpsihanaliticã „la vedere” a comportamentu-lui Micãi: îºi detestã fata cea mare, pe Ana,dar se ataºeazã de Laura, fiica acesteia; îºiiubeºte posesiv fiul, pe Tinu, ºi vrea sã-lvadã însurat, dar îl desparte de virtualelesale iubite ºi face tot posibilul sã-l despartãde soþia „dobrogeanã”, cu care intrã în con-flict ireductibil. Îmbãtrânind, respinge oricetentativã de apropiere din partea copiilor eiºi îi dezmoºteneºte, lãsând totul unui bãtrânneputincios care-o ajutã în gospodãrie ºi cu

care e bãnuitã a avea, la peste 60 de ani,legãturi nepotrivite, deºi, dupã moartea luiAgustin, refuzase monahal ideea oricãreinoi vieþi de cuplu. Alianþele afective se fac ºise refac, dupã împrejurãri: mai întîi cu Micaalãturi de Ana ºi Tabita, apoi cu Mica îm-potriva lor; cu Ticu alãturi de fiul sãu Tinu,pe care îl converteºte, o vreme, la credinþaMartorilor lui Iehova. Iar dupã moarteatatãlui, cu Tinu preluat sub aripa Micãi,pânã când cãsãtoria fiului o îndepãrteazã ºide el, transformând-o într-un ghem deresentimente defulate oral cu violenþã terifi-antã. Refuzul tânãrului de a satisface (dupãlegea iehovistã) serviciul militar, asociatunui incident asimilabil tentativei de omor,îl aruncã o vreme dupã gratii, de unde seîntoarce transformat. Deosebirea funda-mentalã a romanului Martei Petreu înraport cu alte experienþe epice recente, undecomunitãþile de „pocãiþi” se aflã, de aseme-nea, în prim-plan, o constituie atitudineapolemicã la adresa „fugii de realitate” aadepþilor cultului iehovist. Totuºi, Mica – dedeparte cel mai puternic personaj al cãrþii,pivot ºi ax al ei – are o atitudine ecumenicã,lãsându-l pe fiecare în legea lui ºi respec-tând-o ca atare. La fel ca - ni se aminteºteundeva - Regina Maria, una dintre figurile„omonime” de care Mamica este apropiatãcu tâlc (o alta fiind, desigur, Mara lui Sla-vici)… Raporturile Tabitei cu membrii fami-liei nu o aratã ca pe o radicalã neîmblânzitã,imagine în oglindã a mamei, ci ca pe o me-diatoare. Înaintea ei, Ana ºi Tinu cãzuserãvictime dorinþei de rãzbunare a Micãi:prima, împiedicatã sã înveþe, fuge de-acasãºi devine frizeriþã la oraº, celãlalt e sabotatsistematic în planurile matrimoniale ºi serãzbunã, dãrâmând casa bãtrâneascã pen-tru a construi pe ruinele ei o alta („recon-struindu-ºi eul”, potrivit interpretãrii nara-toarei). Profitând de o boalã ce-o afecteazãla pubertate ºi o face indisponibilã pentrumunca fizicã, Tabita pleacã sã înveþe la Clujºi, atrasã de literaturã ºi de filozofie (în liceuciteºte, retrasã pe luncã, Critica raþiunii prac-tice…), se afirmã ca raþionalistã agnosticã,intrând în conflict deschis, dar onest, cu„habotnicia” paternã. O face însã fãrã sãrenunþe, oedipian, la iubirea faþã de pãrin-

18

Paul Cernat

tele retras în abilitãþi tehnice ºi în fanatismulcompensator al iehovismului. Ulterior,devine – efect al raþiunii practice? - uniculliant efectiv al familiei destabilizate deblestemele Micãi, care nu rãmân fãrã efecte:mai întâi prin accidentul oribil al luiAgustin, cãzut cu un þãruº înfipt în inimã,apoi prin morþile sângeroase ale altor rudeapropiate - unchi, mãtuºi, cumnaþi ºi soþi.Hemoragii digestive atroce (Mica va fi ulti-ma care va sfârºi aºa, la 84 de ani), dar ºiaccidentele cerebrale sau de maºinã (ca încazul nepoatei Laura, fiica Anei, emigratãdupã 1989 în Germania ºi spulberatã peautostradã la 37 de ani) indicã un blestem alsângelui ce acþioneazã în crescendo. În ulti-ma treime a cãrþii, confesiunea de martorneputincios a Tabitei devine o litanie exas-peratã. Apar tot mai multe elemente stranii:vise premonitorii, elemente de magie nea-grã, coincidenþe morbide, cãrora pactulautobiografic le conferã verosimilitate ºi leamplificã efectul. Armaghedonul aºteptatde Ticu în 1974 coincide, în fapt, cu propriamoarte, iar ceea ce urmeazã, în aproapepatru decenii, e un „sfârºit al lumii” au ralen-ti. Comunismul târziu, când þãranii colec-tivizaþi ºi abrutizaþi se obiºnuiesc sã fure casã supravieþuiascã, apoi postcomunismulanarhic ºi amnezic accentueazã sentimentulsumbru, apocaliptic, de paraginã, de lumeblestematã din care membrii familiei ºivechii cunoscuþi se retrag unul câte unul;episodul degradãrii ºi morþii frumoaseiprostituate Monica, relatat, în anii ’90, desenilizatul preot nonagenar Isidor Deac, estetulburãtor ºi simptomatic. Dispariþiile ful-gerãtoare ale rudelor sunt, apoi, acompani-ate de furiile ºi ameninþãrile bãtrânei mame,o Magna Mater teribilã, deºi fragilã, bolnavãºi vulnerabilã. „Exorcizarea” familiei va firealizatã, în cele din urmã, prin scriereaacestei cãrþi dezlegãtoare ºi prin ne-respectarea dorinþei Micãi de a nu fi îngro-patã lângã soþul ei: cei doi sunt readuºi îm-preunã, prin îngropare, de mezina ce separã,astfel, mormântul bãtrânei de cel al iubituluiei din tinereþe, Niculae Chirica (o altã coinci-denþã motivatã biografic o reprezintã cva-sisuprapunerea dintre înmormântarea Micãiºi ce a a Verjiniei, soþia lui Chirica).

Singura cale prin intermediul cãreiaTabita reuºeºte, în ultimul moment, s-oîmbuneze pe Mica este scrierea cãrþii rãs-cumpãrãtoare. Aº spune cã, ºi în economiascrisului Martei Petreu, romanul de faþã –un autoportret genealogic - vãdeºte ofuncþie similarã, de mediere între radicalis-mul flagelator al poetei ºi cel polemic aleseistei. În Acasã, pe Câmpia Armaghedonului,proza îndeplineºte oficul unui rit de trecereºi al unui „travaliu de doliu”, mediind întreBiblie ºi blestem, între Cartea sfântã ºi impre-caþia oralã. În definitiv, Tabita îi fãcuse viaþasuportabilã mamei sale, citindu-i în vacanþeromane de tot felul, de la Slavici, PanaitIstrati ºi I. Teodoreanu la… Colette (desprecare Mica exclamã, vag admirativ, „Astamare curvã o fost!”). Dar, în absenþa reuºiteiliterare, „rãscumpãrarea” nu ar avea niciorelevanþã. Pentru ca ea sã se producã, enecesar ca proza sã recupereze cât maiintens ºi credibil „viaþa” unei lumi pierduteºi, mai ales, figura Micãi, cu care personali-tatea rãzvrãtitã a Tabitei – y compris a MarteiPetreu – se identificã, întru câtva. Tabita e,în orice caz, singura fiinþã capabilã sã oaccepte, sã o înþeleagã ºi sã-i interpretezeexistenþa intimã, aºadar, sã o salveze, prinliteraturã. Mai exact, printr-o carte a pasiu-nii frustrate ce distruge totul în jur, dar ºi ocarte a întoarcerii acasã. Scenã-cheie: dor-mind o noapte, dupã moartea Micãi, în casareconstruitã de Tinu, Tabita descoperã o fe-reastrã salvatã din vechea casã bãtrâneas-cã... Naraþiunea însãºi este alcãtuitã „înbuclã”: începe cu înmormântarea Mamei,continuã cu evocarea dramaticã a agonieiacesteia, ºi se încheie dupã parastasulbãtrânei octogenare. În interiorul „buclei”,morþile se înºirã „armaghedonic”, implaca-bil. Asta nu exclude însã, de fel, recuperareaParadisului pierdut al copilãriei ºi ado-lescenþei Tabitei, urmând recuperãrii copi-lãriei ºi adolescenþei Micãi. „Conflictele”familiale alterneazã cu „armistiþii” în careproza se desfãºoarã în tempouri calme,senine, de o robusteþe clasicã. Pe deasupraconflictelor mocnite ºi a morþilor ce stau sãizbucneascã, vârstele „medeleniste” suntevocate în rama unei autoficþiuni mustindde concreteþe senzorialã. Stilistic, alternanþade pasionalitate ºi rãcealã, de frenezie im-

19

Cartea Mamei ºi rãzbunarea sângelui

precatorie ºi cruzime descriptivã, de impli-care afectivã totalã ºi distanþã evocatoare,de literaritate modernã ºi oralitate ruralãardeleneascã, fin decupatã, funcþioneazãneabãtut, iar componenta cioranianã a sen-sibilitãþii Martei Petreu aduce, alãturi deprofetismul apocaliptic ºi erezia blasfemicã,o luciditate decadentã ce conferã cãrþii rezo-nanþa unei catedrale. Autoarea reuºeºte celmai bine în registrul negativitãþii morbide,dar nu neapãrat în varianta extravertitã, ciîn cea reþinutã, amintind refuzul de a plângeal Micãi ºi închiderile în sine ale Tatãlui(pentru cã, nu-i aºa? marile dureri suntmute). Pagini lirice exasperate sunt urmatespre final de contemplarea distrugerii ºialterãrii generale, cu un subton îngheþat,analitic, de mare efect:

„Pe câmpurile astea mãnoase, în copi-lãria mea, ºi pânã în 1989, era cucuruz ºigrîu, pe atunci iarba era preþioasã, pe vre-mea aceea mai erau turme de oi ºi ciurde devite. Acum nu mai e nimic, e numai o maredelãsare, aici de ani de zile bate vântul para-ginii ºi al sfârºitului.

- Cel mai mare rãu e cã s-a stricat Colec-tivul, îmi spune Tinu. Trebuiau fãcute asoci-aþii, în locul lui, nu trebuia dat înapoi nimic,la oameni. Acte, atât. ªi pãmântul sã rãmâ-nã în asociaþii, sã aibã oamenii cum sã ºi-llucre. Da‘ mai toþi o fost bolunzi atunci (…)

Nu-l contrazic. Am propria mea teoriedespre lumea de azi, nu prea depãrtatã de alui, ºi nu ajunge drumul pânã la cimitir s-oexpun. Punem flori pe cele douã mormintealãturate. Lumânãri. Toþi sunt preocupaþi ºise uitã la mormântul proaspãt al Mamei.

- Puneþi ºi la Ticu… protestez eu”.Chiar dacã regãsim, pe parcursul acestei

ample mãrturisiri, destule mãrci ale poetei,inclusiv ticuri de limbaj ale ei („oho”, „da”),chiar dacã eseista ºi moralista se iþeºte ici-colo, biciuindu-ºi „personajele”, surpriza esã descoperi, pretutindeni, o prozatoare deforþã, în cea mai bunã tradiþie transilvãnea-nã; gãsim, în Acasã, pe Câmpia Armaghedo-nului, suflul amplu al evocãrii tacticoase,elaborate ºi personaje vii, surprinse de„obiectivitatea subiectivã” a unei scriitoaredeschise spre experienþele celorlalþi, inclu-siv spre observaþia social-istoricã, deºi por-neºte de la propria experienþã ireductibilã; o

frazare mobilã, fluidã, capabilã sã absoarbãrealul prin toþi porii ºi o rigoare a compozi-þiei reconstitutive pe care se grefeazã ofrenezie expresionistã; o prozã „realistã” ºi„autenticistã”, hrãnitã de humusul fertil alunor tradiþii asimilate firesc, dincolo de oricecliºee. Sã recunoaºtem: esenþializarea ner-voasã, aproape „descãrnatã”, a discursuluipoetei ºi al eseistei nu pãreau sã ne îndrepteneapãrat cãtre asemenea constatãri.

O carte scrisã cu garda jos nu putea fiscutitã totuºi de vulnerabilitãþi. Dacã uneletrimiteri livreºti sunt motivate de naraþi-unea biograficã ºi devin autentic semnifica-tive (faptul cã Micãi îi place sã i se citeascãLa Medeleni, iar Mara lui Slavici este cartea eipreferatã spune ceva despre identitatea pro-fundã a eroinei), altele paraziteazã emfatictextul. Spre exemplu, comparaþia demon-strativã dintre Cutca ºi Combray-ul luiProust sau, în alt plan, dintre Cutca postde-cembristã, devastatã, ºi Macondo-ul mar-quezian ori dintre cutare situaþie exis-tenþialã ºi Metamorfoza lui Kafka. Alte com-paraþii trimit, inutil, la realitãþi ale vieþii lite-rare care nu sunt „în chestie”: „Ce înseam-nã, pe lângã rãzboiul cu Ticu, când noi doiam fost cele douã armate de pe CâmpiaArmaghedonului, suliþele aruncate astãzi,lateral, de unul sau alul? Sã fim serioºi!”Apar ºi anumite dilatãri patetice de gustîndoielnic („…ºi cum eram noi hotãrâþi sãobþinem ceea ce credeam cã totuºi, totuºi nise cuvine ºi nouã. Din torta vieþii. Dinpâinea vieþii noastre, însiropatã în sânge”),pe fondul radicalizãrii unui discurs impre-sionant al suferinþei. Pagube colateraleminore, din fericire…

În pofida nesmintitei sale feminitãþi rãz-boinice, de care literatura sa e impregnatã,Marta Petreu nu scrie ca sã rãneascã, ci ca sã(se) vindece. Frenezia crudã a mãrturiei econtrabalansatã, mereu, de raþionalitateaanaliticã, iar sensibilitatea orgolioasã - deun patos etic al onestitãþii. Epos subiectivmajor, autentic pânã-n ultima fibrã, roman-ul impune un personaj memorabil (Mica) ºiexprimã, la vârf, zestrea identitarã, deopo-trivã „tradiþionalã” ºi „ereticã”, a uneia din-tre cele mai puternice personalitãþi ale lite-raturii române de azi.

20

Paul Cernat

21

9 ianuarie 2005- „Nu poþi lãsa romanul Asfinþit de Eu-

ropã, Rãsãrit de Asie fãrã urmare, mi-a spusun critic tânãr. Simt nevoia sã aflu ce seîntâmplã mai departe cu ªerban Necºari,Veturia, Dragomir Mireasa, Alain Lamotte,Sara Zackman, Peliniþa Marcu. Acest primvolum se terminã în coadã de peºte”. Tâ-nãrul critic, care ba mã iubeºte, ba mã dã laîntors (dupã toane sau presat de împrejurãrineprielnice), mi-a fãcut la repezealã ºi omicã schemã: Necºari sã isprãveascã trãdatde contabilul Dediþel Mladin, GrigoreToporaº zis Þarul, sã se strecoare din nou îninima ºi patul Veturiei etc. Mi-a rãmas ca unspin în carne ideea cã romanul se isprãveºteîn coadã de peºte. Spinii încolþesc ºi se în-mulþesc, îndoielile de ei stârnite mã pun lazid. Pe de altã parte, tânãrul critic nu preaºtie ce spune când afirmã cã romanul seîncheie în coadã de peºte. E limpede cã n-aauzit pânã acum cã peºtele dupã coadã secunoaºte – cel cu coadã neagrã trãieºte înmãri, în ape sãrate, cel cu coadã aurie în ape

dulci, fluvii, bãlþi, lacuri... ªi totuºi, ideea luim-a asmuþit asupra mea însumi. Am cãpã-tat faþã de lup ºi am muºcat adânc în carneaispitei: volumul al II-lea? Da, ar fi de încer-cat. Simt cã meritã sã urmãresc viaþa perso-najelor mele mãcar pe întindere de 4-5 ani;fie ºi numai pe 2 ani. Dacã tot am cãpãtat ofaþã de fiarã, atunci sã mã schimb într-olupoaicã fãtatã care, vrând nevrând, se lasãsuptã de patru puiandri: ambiþia, voinþa,pofta de-a fi ºi de-a izbândi. Scrisul e un valucigaº (în genul tsunami), dar ºi o biruinþãcare seamãnã cu un gând cules dintr-oboare trezind ºoapta mestecenilor, aromeleBãrãganului ºi ale Brãilei.

Mã cam repet. Vârsta? Infatuarea? ori-cum, mã simt îndemnat sã pornesc la drum.Indiferent cã voi pierde. Aºadar, A SOSITVREMEA SÃ ÎNCORDÃM ARCUL!

10 ianuarie- Nepãsare. Mi-e sete de vin. Mã plicti-

sesc. Întâi de mine însumi. Apoi de lume.Ce conteazã dacã voi izbuti? ªi cu ce mã va

Fãnus NEAGU*

Jurnal cu faþa ascunsã- volumul II -

Fragmente inedite din volumul al II-lea al "Jurnalului cu faþa ascunsã" de Fãnuº Neagu. Dinsumar: Adnotãri pe marginea celei de-a doua ediþii a romanului "Asfinþit de Europã, Rãsãrit deAsie". Notaþii despre rescrierea unor capitole sau crearea altora noi. Amintiri, gânduri desprebãtrâneþe, referinþe despre societatea româneascã ºi oamenii ei politici..

Cuvinte-cheie: Fãnuº Neagu, arta literarã, expresie, metaliteraturã, roman

Unpublished excerpts from the second volume of "Diary with a Hidden Face" by Fanus Neagu.Contents: Annotations on the second issue of the novel "Sunset of Europe, Sunrise of Asia". Noteson the rewriting of several chapters or on the writing of brand new ones. Memories, thoughts aboutold age, accounts on the Romanian society and its politicians.

Key words: Fãnuº Neagu, (the) art of writing, expression, metaliteratura, novel.

Abstract

Document

,

22

Fãnuº Neagu

dispreþui viaþa dacã nu voi izbuti? Iluzii.Deºertãciuni. Dar plec la drum. Poþi învingeºi din plictisealã. Cã nu foloseºte nimãnui,prea puþin intereseazã! Sunt scriitor. Viaþam-a ales. Voi porni din nou sã mã lupt cumine însumi pentru cuvinte. Probabil cã,refuzând, aº muri. ªi nu e frumos sã moritâmpit. De altminteri, nu e preferabil în niciun fel sã mori. Însã nu noi am decis.

- Soare cu dinþi. Ce idioatã vreme!- Dac-aº putea, m-aº lua din nou de fu-

mat. - Încordare. Spaimã. Dispreþ. Urlu. Por-

nesc. Dar pornesc prin a pune în paginãînsemnãrile din decembrie, când nu cre-deam în niciun fel volumele II ale romanu-lui ºi Jurnalului. Parcã ºtim vreodatã cevrem cu toatã fiinþa?! Aº zice cã nu suntemnebuni în toate împrejurãrile, ci doar cândnu trebuie. Aºadar, sã dezvelim gândurile.Nu pe cele din decembrie. 2004 s-a petrecut.

11 ianuarie- Citesc despre insula Djerba din Medi-

terana Tunisiei. Homer spune cã aici ºi-agãsit Ulise adãpost. Fructele florii de lotusde aici, mâncate, aºterneau în om uitarea.Aici se aflã un mãslin despre care localniciisusþin cã e mãslinul lui Ulise.

- Dupã masã am aþipit ºi m-am trezitmurmurând o strofã din Ion Minulescu:

În seara când ne-om întâlniCãci va veni ºi seara-aceea – În seara-aceea voi aprinde Trei candelabre de argintªi-þi voi citi

Capitole din epopeeaAmantelor din Siracuza,Citera,Lesbosªi Corint...- Mã pierd în începuturi de poveºti, pen-

tru cã iatã ce-mi trecu mai adineauri princap:

- Din ce parte bate vântul? întrebã bãia-tul.

- Dinspre destin, îi rãspunse tânãra soþie.- Sacrificiu inutil din partea vântului, îmi

cunosc destinul: mã vei pãrãsi. - Eu?! Doamne fereºte! Niciodatã!- Ieºim puþin în grãdinã? - Pãi...Afarã ningea firav...(Rãmâne sã vãd ce va fi mai departe). Ea ar fi cântãreaþa lui la harfã; el, cân-

tãreþul ei din lãutã. Dar de la un timp sesimt legaþi doar printr-o urã uscatã, împie-tritã, fãrã fisuri. Amândoi stau la pândã ºicâteodatã deschid gura ca sã culeagã hranaurii. Exemplu:

El: „Plãtesc scump toþi cei care vãd totulºi nu-ºi þin gura.”

Ea: „ªi ceilalþi?”El: „Ceilalþi sunt plãtiþi.” Ea: „Sunt pregãtitã sã plãtesc.”El: „Nu-i de ajuns. Mai trebuie sã fii ºi

puþin nebunã.”Mã întreb: care din ei va sfârºi prin a

pune pe bãþ pielea mãgarului cu coadã ro-ºie, o ureche albã ºi una neagrã, cu picioa-rele strâmbe ºi ochii aprinºi de urã? Oricum,va trebui, în cazul în care mã hotãrãsc s-o

23

Jurnal cu faþa ascunsã

duc la capãt, sã mã axez pe ideea aceluifrancez care susþine cã „femeile tac preamult pânã când într-o searã se apucã sã vor-beascã prea mult”. Motivul certei: pierdereaunui copil? (l-au uitat dincolo de râu – ca peE. S. pãrinþii - ºi nu l-au mai gãsit?) Fapt e cãau lãsat sã se destrame covorul fermecat ºisã se stingã lampa fermecatã. Ceea ce desco-perã el – cã ºi-a tratat nevasta doar ca in-strument ºi ornament – îl va dezechilibra. Înfinal presimte (sau chiar înþelege) cã des-pãrþirea este inevitabilã ºi cã va avea, mulþiani de-acum înainte, mersul bâlbâit.

- Moº Crãciun ºi elfii – nu se ºtie precisdacã 6 sau 9 sau 13 – care-l ajutã sã con-fecþioneze jucãriile pentru copii.

- Renii care poartã în zbor sania lui MoºCrãciun sunt în numãr de 8: Rudolf, Blitzen,Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Prancer ºiVixen. Un praf magic îi ajutã sã zboare înjurul Pãmântului, al întregii lumi.

- Nimeni n-a vãzut niciodatã orãºelul luiMoº Crãciun, pentru cã drumul pânã acoloe cunoscut doar de el ºi de elfi. Tot ce se ºtiee cã orãºelul se aflã undeva în munþii Kor-vatunturi. Oficiul poºal unde Moº Crãciunprimeºte scrisorile pãrinþilor ºi copiilor segãseºte în orãºelul Napapiri, lângã Ro-vanieni.

- Ce-ar fi fost dac-aº fi ajuns CalifulBagdadului?... Nu ºtiu sã rãspund.

- „În faþa colii de hârtie, poetul devine olungã ºi solitarã ezitare.” (Eugenio deAndrade)

- Rãul bolboroseºte jur-împrejurul fiinþeinoastre, zi ºi noapte. Poate de aceea în uneleclipe, încercând sã mã recompun copil, nuizbutesc deloc.

- Toþi trãdãtorii României au îmbrãcatcãmaºa fumului. Oamenii normali cu greumai pot trece strada.

- Ninge la Grãdiºtea Brãilei. Ninge ºi laDormãrunt, mã anunþã pictorul Drãguºin.Când ninge mã ajung în suflet frumuseþidin dedemultul lumii. Dar la Bucureºtiparcã s-a instalat primãvara.

- „Goethe – acest grec german.” (Michelde Saint Pierre).

Ziua de ieri, zadarnicAº voi s-o mai trãiesc,

Cea de azi grozav mã strangeCa papucul chinezesc.

(Li Tai-Pe: Trecere)- „Va exista întotdeauna ura medio-

critãþilor, insistentã ca un roi de muºte,împotriva oricãrei creaþii autentice. Eu gã-sesc cã e un miracol cã mai existã creatori.”(Michel de Saint Pierre)

- Doi împãraþi purtaþi în cuºcã de eternulTimur cel ªchiop: Baiazid Fulgerul ºi EzraPound.

- Ce searã frumoasã! Întârzii cu privireaîn floarea asfinþitului.

12 ianuarie- Una bugia veniale = O minciunã nevino-

vatã. Vorbe ce i se potriveau unei fete de 13-14 ani.

14 ianuarie- Orice adjectiv în plus într-o frazã e

paiul care-a frânt spinarea cãmilei. - M-aº îmbãta cu trei popi din Moldova.

útia ºtiu ce-i vinul brumat, nu iau în seamãpãcatele de mici dimensiuni ºi se þin la dis-tanþã prudentã de exprimãrile bombastice.

- Alcion – pasãrea marinã din mitologiagreacã, a cãrei întâlnire aduce fericirea ºiliniºtea.

- „Din cenuºa mea se va naºte o lebãdãpe care n-o veþi putea arde (Ian Hus urcândpe rugul Inchiziþiei). Ori de câte ori ochiiîmi cad pe aceste cuvinte ale lui Ian Hus,gându-mi zboarã fãrã sã vreau la acelestranii, uluitoare, fastuoase lebede negreridicate din cenuºa lui Nae Ionescu ºi carese numesc Cioran, Eliade, Noica, Þuþea,Acterian...

- Intru în trecut printr-o uºã de cristalpolizat în formã de crini. Mã întâmpinã doiiezi, un soldat întors de pe front cu o nico-valã furatã ºi strigãtul moale al unei bãtrâneevreice care-ºi cheamã nepotul de pe uliþã:Bubale (puiºor), hai acasã, e târziu... Apoipovestea se mãrturiseºte cu boabe de grâu,ulcele de vin ºi solzi de peºte.

- atlaz violet ºi atlaz alb- „Tu descurcã-te cu înþelesul, vorbele se

descurcã singure.” (Lewis Caroll)- Uneori, în faptul serii, Dumnezeu iese

din biserici ºi se plimbã pe strãzile Brãilei.

24

Fãnuº Neagu

- „Servilismul genereazã despotism.”(Charlotte Brontë)

- Zeama de cucutã e laptele sinucigaºilor.Dialog:„Sunt mâhnit de batjocura pe care ai

suferit-o.”„Eºti mâhnit cã n-ai fost de faþã, râse

strâmb lupul ºi plecã mai departe.”- Sãmânþa de scandal e sãmânþa eter-

nitãþii.- Când îmi pierd minþile sunt de-o frivo-

litate cazonã. - Probã de iniþiere: sã urci în vârful unei

movile de gunoi ca sã-þi priveºti viitorul. - Volumul II al romanului sã fie asemeni

ploilor care se dezlãnþuie fãrã avertisment.O încercare:

Lãutarii se pregãteau sã atace marºul nup-þial. La masa nunului, Dragomir, Mireasa îiºopti Veturiei:

„La ce te gândeºti? Sunt aici, lângã tine.”„Eºti la celãlalt capãt al lumii, rãspunse

Veturia. Auzi, eu ºtiu ce þi-ar plãcea þie cel maimult în clipa de faþã...”

„Ce?”„Sã nu exist eu.”„Dumnezeule”, murmurã ea speriatã.Palidã, surâzând amar, frumoasa fatã

întruchipa arborele care parfumeazã gura securiice-l ucide.

Mã gândesc c-ar merge. Dar mai încer-cãm ºi altele.

17 ianuarie- Nume de sate ca Mãrgãriteºti ºi

Mãrãcineni îmi dau o stare de plenitudine. - Chiparoºii dintre Trieste ºi Veneþia mi

s-au pãrut totdeauna plini de idei pre-mergãtoare. Îi salut omeneºte când ne întâl-nim.

- Într-un articol – Muntele – V. Voiculescuvorbeºte despre Pinus cembra (vestitul pinpe cale de dispariþie) pe care l-a întâlnit înpãdurile munþilor Buzãului.

- Ninge impulsiv ºi deviat. În clipa astamã schimb într-un tânãr ºtrengar, cuºepcuþa întoarsã, gata s-o iau la picior pedoaga strãzii.

18 ianuarie- Apa, izvorul vieþii. Unul din rarele

cuvinte ale limbii noastre care au acelaºiînþeles citite de la cap la coadã ºi invers.

20 ianuarie- Brãileanul Perpessicius (Cel tãbãcit de

suferinþã) ºi olandezul (Cel care îndurãmulte) – numele lui adevãrat era EduardDekker – vor fi mereu în avanposturileumanitãþii.

- Casa lui Cehov din Autka era înconju-ratã de magnolii. Dac-o voi vizita vreodatão voi face îmbrãcat cu vestã încheiatã în nas-turi de sticlã.

- Cer degerat. O negurã pãrelnicãpluteºte în parcul de peste drum ºi mie-miumblã prin cap imagini cu perdele debougainvillea ºi fraze ca: „Vezi tu, fulgereleastea de varã mã umplu cu dorul decâmpie”. E de ajuns sã beau un degetar deDubonnet ca sã mã cocoþ pe o claie de fân,în tainicul spaþiu spre care-ºi aruncã privi-rile înrourate violet toþi mânjii. ªi nu suntplin de iubire, ci doar de intenþii declarative.Adevãrul e cã tot timpul caut începuturi deroman. Nunta Veturiei cu Dragomir sepetrece vara ºi gândurile, fãrã voia mea, fugtoate în spaþiul verii. Mã adun asuprasubiectului. Vag se construiesc în minescene, personaje, replici, gesturi; tot felul denãzdrãvãnii:

„ªtii de ce te-am adus aici?”„Nu”, ºopti ea amãgitor.„Ca sã te privesc.”„Deasupra mesei foºnea un mestea-

cãn”...Apoi mã asalteazã cuvinte aiurea: inge-

nios, cool (miºto), abolit, impas, areole (auziparºivenie!), entropie... Dupã nuntã, tânãrapereche va pleca undeva pentru luna demiere? Poate cã da. Va apela la serviciilevreunei agenþii de turism? În Franþa ar gãsicu nemiluita: „Circuits passion”, „Sejourscouleur”, „Plaisirs à la carte”. Ale noastre cumse numesc? Mâine trebuie sã dau de ele!

21 ianuarie- Brusc, ideea de muncã mã pãrãseºte.

Pierd din vitezã. M-a nãpãdit unul dinmomentele în care mi-ar face bine o porþiede guvizi prãjiþi ºi un pahar de vin alb. Subun umbrar, la malul Mãrii. Ei, ºi dacã se

25

Jurnal cu faþa ascunsã

nimereºte ºi vreo fufã prin preajmã, cãreiasã-i faci cu ochiul... Ispiteºte-l pe diavol ºi-apoi mirã-te! Sub niciun pretext diavolulnu trebuie invocat, pentru cã riºti sã-ºi facãapariþia învãluit într-un nor de fumGauloises Légères, cum þi se-ntâmpla în se-colul trecut. Nu ºtii sã te fereºti, bãiete.Areole! Cuvântul ãsta bezmetic þi-a rãsucitgândurile.

- „Ai aprins focul! Ce fericire!... Invaziafantomelor... Oh! ªtiþi! O datã ce te-ai îmbar-cat e ca ºi cum ai ajuns.” (François Mauriac)

- Aroganþa omeneascã e de nemãsurat. Odovadã: pictorul X, întorcându-se de laSinaia, descoperã în Gara de Nord o tânãrãþigancã în zdrenþe. Cerºeºte, cu pruncul înbraþe. Izbit de frumuseþea ei de madonã, îipropune sã-i pozeze ca model. Se înþelegasupra preþului ºi a doua zi se pomeneºte înatelier cu o doamnã coafatã, fardatã, îno-tând într-o somptuoasã hainã de blanã.Nimic din aerul de madonã. O înjurã ºi-o dãafarã. „Bã, urâtule, riposteazã þiganca, eucând ies în oraº sunt cucoanã!” În ruptulcaptului n-a acceptat sã se prezinte în stra-iele sãrace. „La lucru mã dau cu funingine,când ies în oraº sã fac vizite sunt cucoanã!”Sã dai în bâlbâialã ºi mai multe nu!

27 ianuarie- Crezusem c-a venit primãvara. Poftim

nãpastã! Ninge ºi viscoleºte de trei zile.Þara-ntreagã e paralizatã. Dobrogea – izo-latã sub nãmeþi. Bãrãganul bubuie subCrivãþ. Troiene de 2-3 metri.

5 februarie- Geruri nãpraznice: - 35o la Întorsura

Buzãului; - 21o la Bucuresti. Ziua, ningeintermitent. Aº vrea sã fiu un pui de salcâmla mãnãstirea Celic Dere (Pârâul de oþel) casã ascult goana Crivãþului prin paletelemorii de vânt din apropierea sfântului lacãº.

- Delta Dunãrii, imensã lespede degheaþã ºi galopul hergheliilor albe veninddin largul Mãrii... Acum, mai mult ca nicio-datã, regret imens pierderea poeziilor (câtevor fi fost?) scrise de Ovidiu în limbasciþilor. Ce bolovani sonori ni s-ar fi rosto-golit în urechi! Ce vijelie, ce armonii!

11 februarie- Închinãciune Revoluþiei de la Ploieºti.

12 îngenunchieri în faþa fotografiei înfãþi-ºându-l pe Caragiale.

- Din romanul-reportaj al corespondenteiamericane de rãzboi (Athénée Palace) R. G.Waldeck (uimitor document!) reþin paginide mare artã: „... Aveau (femeile – n.n.) unaer occidental, dar în jurul lor plutea oboare de harem.” Finalul: „... acesta e unlucru pe care l-am învãþat la Athénée Palace:nimeni nu este atât de detestat încât, câþivaani mai târziu, altcineva sã nu fie detestat ºimai mult; ura veche se pierde în uitare înfaþa unei uri proaspete.” Îmi îngãdui, pestetimp, sã înºirui spre exemplificare urmãtoa-rele nume: Dej, Ceauºescu, Iliescu, Constan-tinescu, din nou Iliescu, ºi acum Bãsescu...Nu m-aº mira sã li se usuce definitivnumele în viitoarele decenii. Pãcat cã nu voifi de faþã.

9 martie- Azi ar trebui sã beau patrujpatru de

pahare închinate Sfinþilor mucenici dinSevastia, uciºi de Agricola. Le-am începutde ieri. Pe drum am pierdut numãrãtoarea.Ce-ar fi s-o iau de la capãt? Ehe, dac-aº fiavut mãcar cu zece ani mai puþin, aplecamosul la treabã.

- Aceeaºi zi. Am rupt tot ceea ce –crezusem – alcãtuia corpul primului capitoldin volumul II. Pãstrez doar însemnãrile.Dupã o lungã perioadã de acumulãri prinlecturi intense ºtiu precis cã fraza de începutsunã astfel: Ford Mãrãcineanu pornise ladrum, de mânã cu o floarea-soarelui. Îi nã-duºise noada pe bancheta de lemn dur.Trenul gonea etc.

- Tot mai des îmi vine sã strig: Bibicul s-asinucis, nene Iancule, dar nu s-a salvat!

- Lãstar de mãr, floare de prun. Asfinþitca un fum al florilor, Rãsãrit cu frunteavânãtã de cucuie...

- Noaptea dormea în fântâni ºi Azazel –þapul ispãºitor – nu mai simþea gustul ierbii.Eloi, Eloi, Llama Sabachthani!

- Mã bântuie câteva cuvinte ºi contrariilelor care suspinã în altã limbã.

- „Le-am urmat pe femei în Parlamentpentru cã ºtiu cât le place puterea.”(Leonard Cohen: Frumoºii învinºi).

26

Fãnuº Neagu

- „M-a pãrãsit ºi sufãr teribil. Voi, bãr-baþii, treceþi uºor peste asta. Noi, femeile...O, nu-i totuna. Nu-i totuna. Habar n-ai.” Mãretrag sãrutându-i mâna. Aº da orice sã ºtiuce gândeºte în clipa asta despre mine. Eu, caorice om, sunt încercat de pãreri de rãu pen-tru clipa ei de cumpãnã. Femeile trãdatesunt aplecate doar asupra durerii ce le co-lindã, restul lumii poate sã se scufunde.Sunt convins cã m-a uitat imediat. Sunt con-vins cã nici nu eram acolo când îºi mãr-turisea suferinþa. La fel i-ar fi vorbit unuiarbore, unei pãsãri, unui fir de iarbã. Cât demult se iubesc femeile n-o sã înþelegem noi,bãrbaþii, în veci de veci.

- „Soarele care rãsare are întotdeaunamai mulþi admiratori decât cel care apune.”(C. Bacalbaºa). Îmi pare rãu, eu am vãzut deo mie de ori mai mulþi oameni contemplândasfinþitul decât rãsãritul soarelui.

- Noduri dublu Nelson. - Aroma tenace a zãpezilor piere discret

sub fragedul zâmbet al ghioceilor.- Câmpia Bãrãganului e Canaanul Româ-

niei. - La Karlsbad, soldaþii lui Vlasov au fost

uciºi toþi, pânã la unul, ºi atârnaþi în cârligede mãcelãrie în faþa porþilor de cãtre Armataroºie. Mii de cadavre atârnând de stâlpii detelegraf, de felinare, de grinzi. Sã fii copil ºisã-þi fie dat sã vezi asemenea crime... Pe locrepaus. L-am iubit pe Ilya Ehrenburg pen-tru multe cãrþi: ªi a fost ziua a doua, JulioJuanito, Dezgheþul, Oameni, ani, viaþã. Dar omai pot face când, târziu (dar oricât de târ-ziu e totdeauna la vreme!), am luat cuno-ºtinþã de fluturaºul manifest rãspândit, înmilioane ºi milioane de exemplare, în rân-dul ostaºilor roºii?! Ascultaþi: „Ucideþi! Uci-deþi! Pe pãmântul german nu existã nimeninevinovat, nici printre cei vii, nici printrecopiii nenãscuþi. Supuneþi-vã instrucþiuni-lor tovarãºului Stalin, zdrobind pentru tot-deauna fiara germanã în bârlogul ei. Distru-geþi prin violenþã orgoliul femeilor germa-ne. Luaþi-le drept pradã legitimã. Ucideþi,ucideþi, viteji ostaºi ai Armatei roºii, înasaltul vostru irezistibil.” Mahlzeit (poftãbunã!), tovarãºe Ehrenburg, atât de îndrã-gostit de Paris ºi de ideea de om! Eu mãretrag în suma pierderilor: am stimat pecine nu merita. Mã simt nu rãu, ci dez-ar-ti-

cu-lat. Asta nu înseamnã cã aº îngãdui pecineva sã spunã cã lagãrele morþii inventatede Hitler nu meritau rãzbunare. Dar amcrescut în ideea cã omul este cel mai de preþcapital. Nu mã pot recicla. Nu am vârsta. ªinici nu doresc. ªi nici nu vreau. Ilya Grigo-rievici, sã nu vã prezentaþi la Judecata deapoi! Ascundeþi-vã într-un colþ al crimei.Oricum tãtucul Stalin vã va acoperi cu unmuºuroi de þãrânã slutã. Viermii îºi fac me-seria cu trupul morþilor; sufletul – de el cinese ocupã? Nãdãjduiesc cã nu existã Curþi deApel pentru instigatorii la crimã în masã,perfect organizatã ºi îndeplinitã cu supra-mãsurã ºi de Armata roºie. În veacul 20 s-aviolat ºi ucis cu o urã nemaiîntâlnitã în isto-rie. Mã întreb dacã morþii pot sã roºeascã.Dar asta nu mai intereseazã pe nimeni.

- „În faþa poporului român îmi scotpãlãria; în faþa conducãtorilor sãi mi-o îndespe urechi.” (Clémenceau). De unde mãîntorc spetit la I. L. Caragiale care oftaadânc: „Þarã-i asta, mãi Costache?”

20 martie- Fumul dintre douã sate, în amurg. - Jalea unei fântâni cãreia i s-au furat

gãleþile. Pare un om cu toate speranþelenãruite.

- Cea mai frumoasã femeie care a trecutprin lume în secolul XX a fost, cred eu,Audrey Hepburn.

- Biserica sfinþilor cu ochii scoºi.Povesteºte despre ea V. Voiculescu: „Feteleºi femeile îi scoteau cu pironul ca sã facãvrãji de dragoste. Dar mai ales babele îiscoteau.” Ca sã vezi drãcie: babele!

21 martie, în zori- Dacã nici eu n-am mai fost înjurat prin

gazete, n-a mai fost nimeni. Pesemne cã m-am nãscut cu darul de a-mi ridica lu-mea-n cap. Sunt arborele care parfumeazãgura securii ce-l ucide? (Îngâmfare denebun!)

- Istoriei rareori îi crapã obrazul deruºine.

- „Ãsta doarme ºi când nu doarme.”(Ionel Teodoreanu)

- Destrãbãlãri de gânduri frumoase;gârle de perle:

27

Jurnal cu faþa ascunsã

- Arma virumque cano (începutul Eneideilui Vergilius) = Cânt armele ºi bãrbatul...

- Menin aeide thea (începutul Iliadei luiHomer) = Cântã, zeiþã, mânia...

- „Patria nu mai poate fi salvatã decât cubani – altfel e pierdutã. Problema, deci, sepune astfel: ce preferãm, un capitalismcatastrofal sau o catastrofã capitalã?” (Fr.Dürrenmatt: Romulus cel Mare)

- „Pe sfânta zi de azi, eu nu fac decât ce-iplace lui Dumnezeu ºi ce-mi place mie:beau.” (Romain Rolland: Colas Breugnon).Un drôle d’oiseau1 acest R. Rolland, cãci iatãce mai spune el: „Femeia ºi pepenii anevoiese cunosc... Bãrbatul e focul ºi femeia câlþii...omul nu înseamnã nimic, numai cegândeºte el e sfânt. De aceea e de trei oriucigaº cel care ucide gândul.”

- Clasicii m-au învãþat cã numai arta fi-xeazã frumuseþea.

- Moar negru.- Un mesteacãn e un derbedeu blond.- Stuful se pieptãna sub vânt.- Dacã stau sã mã privesc cu ochiul viu al

inimii încep sã-mi iert multe.- Japonezii sunt niºte americani oblici.- Câºtigul meu pe primele trei luni ale

anului: un crâmpei de zbor, apoi o lacunã,niºte paºi înceþi spre o dibãcie stângace,iarãºi o lacunã, apoi valuri de iederã temã-toare, crinii galbeni din nefiinþa clipelor tre-cute. Mai nimic. De aceea, îi ºi mulþumesclui Dumnezeu cã atunci când mã scol dinsomn nu gãsesc pe noptierã un pistol. Cumn-am nici cea mai rudimentarã acoperirepentru vremea irositã, mersul bâlbâit, aºîntinde mâna ºi... praful ºi pulberea! A fiartist înseamnã a primi viscolul cu faþã delup ºi a te pãtrunde pânã-n mãduva oaselorde vuietul ºi mãreþia lui. De azi înainte s-azis cu lenea. Pornesc la scrierea romanuluicu toatã hotãrârea. Ditamai mãgarul bãtrânam fãcut-o pe puiul de viºin ascuns subzãpezi de teamã sã nu-i ronþãie iepuriitulpina. Am visat destul. Gata! Sunt copca(spuzitã de bubele viscolului) prin care secufundã nãvodul ca sã adune peºtele bol-borosind în apele ascunse. Într-o sãptãmânãvoi da un capitol (primul). Pânã atunci

nicio însemnare în acest caiet. ªi niciunstrop de vin în gurã, fiindcã nu-l merit.ªtiind cã-i voi duce dorul, dau mai jos câte-va versuri din Cântec la griji ºi necazuri de LiTai-Pe:

Doamne, Tu tencuieºti strugurul într-a zãcã-torilor burtã,

Eu n-am decât o alãutã sprintenã ºi un cuþitcu limba scurtã.

Ca sã bei vin, ciupind struna, merge numaidacã

Galbenii odihnesc în chimir, iar cuþitul înteacã,

Ohe!Dar cât o sã ne mai putem bucura de aur ºi

de vin?Un veac e mult prea mult, un veac e mult

prea puþin.Ohe! Ohe!

27 martie- Am scris nimicuri. ªi a trecut o sãp-

tãmânã de când juram sã isprãvesc primulcapitol. Nu ºtiu ce-i cu mine. Ba cam ºtiu.Procesul cu casa îmi încurcã toatã pornireaspre lucru. Sunt pândit de-o evacuareforþatã – cum sã te apleci asupra paginii?!Bat numai la uºi închise. Speranþe subþiri.Stolojan, de la care bãnuiam (de ce? habar n-am!) cã aº putea primi ajutor, se poartã caun bãdãran. Ce nemernici se dovedesc po-liticienii când înhaþã puterea. Þara româ-neascã naºte necontenit tiranie. Sunt scârbitpânã peste cap de toþi oamenii politici, detoate partidele.

- „Poezia – o floare neplãtitã.” (AdrianManiu)

- Þaþã culturnicã: Mona Muscã.- Brillat-Savarin (De unde ºi pânã

unde-mi fuge un gând rãzleþ spre dulceaþalumii?)

- Sentiment de insecuritate.- Încremenit în saltul lui spre lunã, un

lup... ªi se fãcu tãcere. S-auzea doar cumsuge Luceafãrul la sânul nopþii.

- Aurul întreþine totul, dar în veci nu vanaºte fiinþã. Aurul hrãneºte puhoaie de pa-timi, dar e incapabil sã dea naºtere vieþii. ªitotuºi, clonãrile se plãtesc cu aur.

1 O pasãre ciudatã (lb. francezã)

28

Fãnus NEAGU,

29

Iubindu-l pe Tudor Arghezi

30

Fãnuº Neagu

31

Iubindu-l pe Tudor Arghezi

32

Fãnuº Neagu

33

Iubindu-l pe Tudor Arghezi

34

Fãnuº Neagu

35

Iubindu-l pe Tudor Arghezi

36

Rãsfoind ce s-a scris pânã acum despreopera lui Fãnuº Neagu, constat cã nu s-aspus aproape nimic despre proza lui ziaris-ticã, remarcabilã prin epicismul ei interior(formula aparþine, se ºtie, lui EugenIonescu!) ºi prin calitãþile stilului, uºor derecunoscut din o mie altele. Stilul fãnuºian,cum i-am zis odatã: agresiv, colorat,metaforic, liric, unire, pe scurt, de violenþãºi tandreþe, trãdând o fantezie care se miºcãrepede de la negaþia cea mai neagrã lanotele unui bucolism serafic. Aceastãalianþã este rarã în literaturã ºi, dacã mãgândesc bine, numai Arghezi a mai pututîmpãca într-o formulã esteticã superioarãpoezia suavã cu pamfletul vitriolant întabletele ºi, în genere, în prozele sale,capodopere de stil ºi de gândire vizionarã.Fãnuº Neagu este, într-o parte a operei sale,un arghezian de clasã, rãu când ceva nu-iconvine în lumea din jur, sentimental ºi liric

când stã de vorbã cu un prieten bun într-ocârciumã bucureºteanã sau se întoarce înþinutul Brãilei natale, spaþiul sãu de securi-tate, þara lui imaginarã. Aº vrea sã notez, înarticolul de faþã, câteva impresii desprepamfletarul, portretistul, rãul Fãnuº Neagu,cel cu verbul nimicitor ºi cu adjectivul tre-cut, vorba lui Arghezi, prin sticlã pisatãamestecatã cu toxinele cele mai rebele.Citesc volumul Punþi prãbuºite (EdituraSemne, 2002) care adunã o parte, bãnuiesc,din articolele publicate între noiembrie 1998ºi decembrie 2001 în „Jurnalul naþional” ºi„Cronica românã”. Pe unele dintre ele(foarte puþine) le citisem la apariþie, pealtele le urmãresc de-abia acum, la un dece-niu ºi mai bine de când au fost tipãrite.Citite unele dupã altele, ca un volum deprozã politicã ºi moralã, însemnãrile acesteaocazionale (reacþie la discursul unui politi-cian fãlos ºi cu mintea odihnitã sau faþã de

Eugen SIMION*

Proza ziaristicã

Acest text este dedicat articolelor scrise de Fãnuº Neagu în "Jurnalul naþional" ºi "Cronicaromânã", în mod special pamfletelor. Autorul considerã cã acestea sunt adevãrate capodopere alejurnalismului polemic În viziunea sa, Fãnuº Neagu folosea douã feluri de cernealã. Una fãcutã dinotravã, iar alta plinã de cele mai delicate parfumuri. Când îºi pedepsea duºmanii era capabil sãtreacã de la cele mai îngrozitoare imagini la descrierea celor mai idilice ºi inocente peisaje.

Cuvinte-cheie: Pamflet, jurnalism polemic, otravã, parfum, peisaje

This article is dedicated to the articles written by Fanus Neagu in „Jurnalul National" and„Cronica Romana", specially the pamphlets. The author considers that those are masterpieces of thepolemic journalism. In his vision, Fanus Neagu is using two kinds of ink. One made of poison, andanother full of the most delicate perfumes. When he is punishing his enemies he is able to pass fromthe most awfull images and descriptions to the most idilic and inocent landscapes

Key words : Pamphlets, polemic journalism, poison, perfume, images

Abstract

Cartea cuprieteni

37

Proza ziaristicã

un act de detestabil ciocoism (elitism) dinpartea unui coleg de breaslã etc.) lasã oimpresie extraordinarã prin imaginaþia lorepicã ºi limbajul lor creator.

Deschid la întâmplare cartea ºi dau pesteo propoziþie în care este vorba de cei care,nãscuþi vite de plug, „se cred zimbri” ºi,dacã se cred, spurcã tot ce þine de mândrianeamului românesc – nu oricum, ci „cugura spuzitã de blesteme sau cu condeiulmototolit în cernealã din gândaci pisaþi”…Imaginaþia prozatorului evadeazã apoi sprelumea literarã ºi acolo dã peste un „stihuitorde trei forinþi gãuriþi ºi cincizeci de banilipsã” care, intrat în politicã dupã ce a slujitcu credinþã regimul comunist, spune sauface lucruri necuviincioase în timpul demo-craþiei postcomuniste. Vigilent, iritat, intra-tabil, Fãnuº Neagu îl sancþioneazã pe loc. Osancþiune verbalã destul de blândã.Pamfletarul Fãnuº Neagu este încã în frazade încãlzire. O frazã luatã din Victor Eftimiu(„m-am sãturat de lichele, mi-e dor de-ocanalie”) anunþã o modificare a stãrii despirit. Pamfletarul intrã pe scenã cu toatearmele din dotarea talentului sãu nãvalnicºi pitoresc. Ce urmeazã este un apocalips cuo tipologie selectatã din viaþa politicã ro-mâneascã: actori lansaþi în politicã, activiºtide partid, demnitari, foºti comuniºtideveniþi peste noapte þãrãniºti sau liberaliintransigenþi, procurori morali intoleranþi,dornici sã verse sânge intelectual, recrutaþidin rândul foºtilor ofiþeri de securitate, „in-telectuali” ziºii elitiºti care, pânã în 1989,preamãreau „epoca de aur” ºi acum se hrã-nesc numai cu jãratic anticomunist, aceºtiaºi alþii devin personaje memorabile într-oepicã jurnalisticã scrisã, sã mai precizez odatã, în douã registre. Cel care se observãimediat este acela al pamfletului. Aici fan-tezia prozatorului nu are mãsurã sau aremãsura ºi culoarea ce trebuie pentru a nimi-ci, pe drept sau pe nedrept, ipochimenul. Ceconteazã, în fond, în literatura de acest tipnu este adevãrul moral, ci verosimilitateaesteticã. Altfel zis: pregnanþa desenului,expresivitatea portretului grotesc, putereade sugestie a caricaturii, descalificarea rãu-lui moral. Un actor oarecare, care a fãcut saua zis nu se ºtie ce, oricum – ceva ce l-a iritat

38

Eugen Simion

pe uºor iritabilul fiu al Brãilei – ar fi demeserie „umblãtor cu lingura în oala cu jin-tiþã acrã” ºi cã valoarea lui în limba românãechivaleazã „cât virgula dintre subiect ºipredicat ºi a douãsprezecea literã a alfa-betului”…

Nu se încheie bine acest portret prãpãs-tios cã pe scena pamfletului apare alt per-sonaj din bestiarul tranziþiei româneºti: unoarecare S.Sz. care-l ia „cu leºin de la lin-guricã” pe Fãnuº Neagu când aflã cã numi-tul S.Sz. de meserie versificator fãrã talentdeclarã cã a fost ostracizat, ca minoritar, deliteraþii români înainte de 1989… GazetarulFãnuº Neagu are memorie bunã ºi-iaminteºte jeluitorului sãu coleg minoritarîntâmplãri ºi compromisuri deloc demne.Ostracizatul, denunþat ca impostor, nu iesedeloc bine pânã la urmã din aceste însem-nãri. Lui Fãnuº Neagu nu-i place sã tacã dingurã când simte mirosul necinstei ºi alprostiei. „Fac parte, se justificã el, dintreoamenii incapabili sã tacã atunci când vãdun prost dându-ºi în petic. Adevãraþii artiºtiai cuvântului, pensulei, scenei – atâþi câtsuntem, ne încãpãþânãm întru frumuseþeaomului. ªi de aceea”… De aceea, merge maideparte ºi vitupereazã pe „alþi lepãdaþi detimp” ºi de Dumnezeu, pe cei care moþãie„în antecamera ideilor de împrumut”, petiranii de duzinã cu mintea mãlãiaþã sau pecei care fac apologia rãzbunãrii. Pe aceºtiadin urmã îi ameninþã cu Târgoviºtea (loculîn care a pierit dictatorul comunist): „Glon-þul nu poate fi mãsura judecãþii. Dacã-nspiritualitatea voastrã de cimitir dãrãpãnatcontinuaþi sã-l luaþi ca argument, atunci nupot sã vã spun decât ’tã-vã sã vã batãTârgoviºtea, mierloi bãtrâni!”

Pamfletarul s-a menþinut, totuºi, pânãacum în anticamera genului, adicã în spa-þiul aluziei, piºcãturii, caricaturii, grotescu-lui moderat ºi al jocului de cuvinte. Cândprozatorul este atacat la telefon „cu cântecede ocarã ºi înjurãturi de piatrã durã”,schimbã numaidecât foaia ºi se dezlãnþuie.Ce rezultã este o paginã în care jegurile lim-bii române se însoþesc cu întunecimile lumiipatibulare. Un desen fantastic, o prozã carevalorificã estetic detritusurile realului ºitoate închipuirile pãcatului. Vreau sã spun:

individul cu stare civilã precisã (preopinen-tul la care se referã autorul pamfletului) dis-pare din tablou, rãmâne personajul fabulospictat, cu toate smârcurile materiei, de unDaumier balcanic sau de un Arghezi tânãr,trecut nu prin mãnãstirile valahe, ci princârciumile Brãiliþei. Iatã cum aratã, în ima-ginaþia fãnuºianã, acest personaj patibularieºit, parcã, din ruinele pãcãtoasei Go-mora: „Vocea aparþine, cred, unuia caremãsoarã aproape doi metri, dar e bãiat cupreþ redus, cutreierat cu apucãturi ºiîndeletniciri întortocheate. Mi-am amintit cãam zis o glumã pe undeva prin vecini ºimarghioliþa masculinã s-a ridicat noptaticîmpotriva mea. O durere strâmbã îl cu-prinde în oglindã de câte ori îl pomeneºtide-andoaselea. Ar trebui patru oglinzi lipiteramã lângã ramã ca sã se cuprindã în elemitocãnia întunecimii sale jegoase. ªtiu cã afost însurat, androginul, de vreo câteva oriîn mahalaua bucureºteanã ºi-n sate demunte. Trei mirese i-au fugit pe când meste-ca, în duhoarea botului, anafurã marxistã.Alta dupã revoluþie. Azi e capitalist cu cinciprãvãlii, într-a ºasea dã petreceri. Ginericãde popã, de agent sanitar, de inginer la CFRºi de fabricant de biscuiþi, golanul s-a rãstig-nit pe o cruce de plastic în Piaþa Revoluþieiºi apoi ºi-a pus ciolanele în raclã de partidparlamentar. Cocoþat pe un miliard saupoate pe mai multe, azi distribuie poruncirãstite cu o cutezanþã lustruitã în lupanarede vizitii din vechea Romã. Gustosul gine-ricã a patru mirese fugite circulã de-a-n-dãratelea pe mãgarul costeliv care-i þine locde schelet. Construit din sughiþuri, dindeochiuri ºi din zaruri cãzute din burta acinci hoþi în bâldana din colþul cel maiputuros al celulei, el nu vorbeºte acumdecât la celular. Mã juma de drâmbã, care þi-ai fãcut din patimã meserie, infirmitãþilenu sunt contagioase, ci numai purulente. Custânjenul tãu de carne vânãtã ai mâzgãlit,mãritându-te, patru case ºi cel mai mult þi-aplãcut la munte, unde umblai în pãdure pepatru potcoave dupã dâra udului de cerb.În pospaiul gândurilor tale, cam tot atâteacâte alcãtuiesc nulitatea unui ministru careîþi este prieten, clinchetesc cuburi demãtreaþã. Trinchilingul ºi lepãdarea. La

39

Proza ziaristicã

munte dormi în fânuri carpatine ca unhaiduc fãrã flintã ºi în fiecare dimineaþã tetrezeºti femeie. Ce nãduºealã pe capul tãucând trebuie sã intri în þoale bãrbãteºti.Opreºte-te la al doilea fuºtei al scãrii ºifreacã-te în creºtetul teºit înainte de a-mi daiar telefon, cãci, dacã nu te-astâmperi, o sã-þi scriu numele din dotare ca ºef alcoloanei care ai introdus parizianismul înCarpaþii de Curburã ºi n-o sã te slãbesc pânãnu voi auzi c-ai sfârºit cu nãrile în mangalulîncins din fierul de cãlcat.”

Altãdatã sub condeiul prozatorului dez-gustat ºi înfuriat de viciile puturoase al lumiivine „o buleandrã masculinã”, un pastramagiu,un mâncãtor de parastase priceput la toate ºispecializat în nimic, care a fãcut, ºi acesta,indelicateþea de a-ºi mistifica dupã 1989biografia. Fãnuº Neagu nu-i rãmâne dator ºiface numaidecât un portret de spaimã bazatpe ideea de imposturã moralã. „Buhos ca unbelitor de piei de cai morþi, bulbucatul pãroslasã impresia cã stã mereu cu mâna pebriceag, la margine de codru, gata sã sarã-ncârca vreunei culegãtoare de ciuperci sauafine. Fãrã îndoialã, poza e ºterpelitã dindosarul de urmãrire penalã, pe baza cãruiaa fost bãgat la puºcãrie, în timpul luiCeauºescu, nu pentru complot, atentat,manifestãri duºmãnoase, ci pentru viol îngrup.” Când un om politic din anii ’90, estedescoperit cã a fost colaborator plãtit alsecuritãþii, pamfletarul deschide toateporþile indignãrii ºi adunã în tableta sa toateadjectivele care definesc în dicþionarul lim-bii române infamia, prefãcãtoria, ticãloºia ºitoate plãgile Egiptului. Atacul este, aici,direct, cu toate datele biografiei delicventu-lui pe masã. Dezastrele lumii morale seîngrãmãdesc în pagina scrisã: „Eu l-amdibuit demult cã e o jigodie puturoasã. Cuvreo patru ani în urmã, când era senator ºi-ºi rezuma neruºinarea într-un scaun ocupatcândva de un Iorga, Brãtianu, I. Gh. Duca,Arman Cãlinescu, invitat sã vorbeascãdespre un scriitor octogenar, a început sãbatã câmpii, de-þi venea sã-l cârpeºti cuvâsla peste fãlci, despre multele lui meriteîn cadrul partidului Brãtienilor. Neputând fiadus cu niciun chip la subiectul în discuþie,l-am poftit sã pãrãseascã urgent Sala

Oglinzilor. Impresionaþi de vârsta lui ºi debastonul de fildeº care-i însoþeºte aroganþa,unii colegi mi-au amendat gestul. Dupãîntâmplarea aia am fost, multã vreme,cuprins de remuºcãri, da, poate cã nu se cu-venea sã fiu atât de vehement. Meteahna ro-mânului de-a se lãsa împresurat de nãluci,de care m-am scuturat când am aflat, zileletrecute, câte cãldãri de lãturi a vãrsat jigodiabãtrânã în izvoarele ideii de om.”

Nu este cruþatã nici lumea literarã. Cândun prim-ministru în funcþiune publicã unvolum de versuri (proaste) ºi un critic literar(L. Ulici) îl laudã, prozatorul Fãnuº Neagunu iartã pãcatul mistificãrii ºi-i face criticu-lui o fotografie deloc binevoitoare. Bietulcritic, în delict de înºelãciune intelectualã,devine un simbol al oportunismului ºiservilismului. Pãcat greu în meseria noas-trã. Autorul Îngerului a strigat îl sancþionea-zã cu aceste propoziþii care pârjolesc tot ceîntâlnesc în cale: „Îi place acestui Ulici sãcalce viteaz în strãchini, pentru cã iubeºtedesfrânat ghiulurile de pe degetele puterii.Pus sã cloceascã pe ouã de lebãdã, Ulici dãla ivealã numai târtiþe de pui de gaie. Lipsitde har, însã doritor de mãrire, el scrie cupicioarele la public ºi cu capul în falduriledrapelului celor cu dare de mânã. Trãind înumbra întâmplãrilor prichindele, pocnit înmiercuri ºi vineri strâmbe, nu se va umiliniciodatã prea destul când e vorba sã gâdilevanitatea seraiului. Laudele lui zâmbate,piºãcios îndoielnice când e vorba de mariiclasici, se schimbã în cântãri servile ori decâte ori simte boarea suind de pe lingourilede argint. E unul din puþinii indivizi care vãcontrazice înþelepciunea mahalalelor cãtoate curvele bãtrâne sfârºesc prin a ficoriste în cafasul bisericilor pãrãsite”.

Nu-i unicul scriitor care intrã în aceastãperioadã (anii ’90) în polemicã acidã cu altscriitor situat politiceºte pe cealaltã parte astrãzii politice. Fãnuº Neagu este un om destânga, ceea ce în accepþia lui înseamnã:bunãcuviinþã (primul termen, observ, încodul lui moral de esenþã þãrãneascã!),respect faþã de valorile tradiþionale, respectfaþã de limba românã, nelepãdare deDumnezeu, iubire de neam, refuzul snobis-mului ºi al „boieriei” þâfnoase, urã sincerã,

40

Eugen Simion

totalã, pustiitoare faþã de ciocoismul tradi-þionalist, modernist ºi postmodernist. Înfine, în codul etic ºi politic al lui FãnuºNeagu intrã, apoi, masiv un numãr mare deinterdicþii, de plãceri ºi bucurii, cum ar fiplãcerea de a bea un vin bun, alb, sec, receºi, de se poate, gratis cu prietenii, bucuria dea privi rãsãritul ºi apusul toamna, de a seplimba într-o livadã de pruni înfloriþi ºi de aparticipa la un meci de fotbal… Etica seamestecã în chip inextricabil la el cu politi-ca, stânga lui ideologicã acoperã în bunãparte virtuþile dreptei tradiþionale, emines-ciene, în fine, bolºevismul pe care îl detestãsincer ºi vehement se identificã moral, sepoate uºor deduce din publicistica sa, cufascismul… Dupã 1989, când mulþi activiºtiai suferinþei (cum le zicea, dupã o vorbã a luiMateiu Caragiale, Nichita Stãnescu) au sãritrapid din trenul ceauºismului în acela alneocomunismului ºi au devenit procurorimorali turbaþi, Fãnuº Neagu ºi-a ieºit dinfire (ceea ce la temperamentul lui nu eragreu!) ºi a pus mâna, cum se exprimã el deli-cat, pe par, adicã a luat condeiul ºi i-a miruitcum trebuie pe netrebnici ºi pe ºovãielnici.Pamfletul lui – încã o datã – memorabil estemai mereu un act de justiþie în stil pandur:spânzurã repede ºi definitiv. Nu judec, aici,justeþea sau injusteþea moralã a acestei spec-taculoase execuþii. Pamfletul, în genere, nupoate fi judecat cu criterii etice. El nu estefiul adevãrului, este fiul indignãrii ºi instru-mentul sancþiunii morale. E. Lovinescu afãcut, îmi amintesc, o analizã corectã a aces-tui gen care, de regulã, rãmâne la uºa litera-turii. Uneori (este ºi cazul pamfletului pecare-l discut aici) el este acceptat în salonulepicii. Judec, dar, capacitatea de expresie apamfletarului ºi scenariul epic al imagi-naþiei în aceste desene fantastice care unescnegativitãþile realului ºi, cum am precizatdeja, închipuirile cele mai înspãimântã-toare, de la grotesc la monstruos… Hotãrâtlucru, Fãnuº Neagu este un mare pamfletar,cel mai corosiv ºi, în acelaºi timp, cel maiartist din literatura românã postbelicã.

Mai este ceva, esenþial, în discursulnegaþionist în care exceleazã acest prozator:trecerea rapidã de la negaþia cea mai viru-lentã la lirismul cel mai delicat, altfel spus:

otrava se amestecã în chip neaºteptat cupoezia, contestaþia cea mai vehementã ºiexterminatoare îºi dã mâna, la un moment,cu graþia ºi poezia în articolul pornit sã ardãlumea cãzutã în pãcat… Cum de este cuputinþã aceastã metamorfozã altminteriimposibilã? În cazul lui Fãnuº Neagu sedovedeºte cã este. Când scrie, el are pemasã, bãnuiesc, douã cãlimãri: una cu cia-nurã, alta cu cernealã compusã din sub-stanþele (parfumurile) cele mai fine. Cândcea dintâi ºi-a îndeplinit rolul ºi victimazace doborâtã într-un lac de catran în careînoatã toate verminele materiei, publicistulschimbã peniþa ºi-o înmoaie în cea de adoua cãlimarã ºi, atunci, apar pe hârtie rãsã-rituri sublime ºi apusuri imperiale. Sufletulpamfletarului se înduioºeazã ºi spiritul luirãzboinic devine liric. Aºa se întâmplã într-un articol care începe prin a certa (acerta înseamnã, în stilul lui Fãnuº Neagu, a-i târî pe ticãloºi prin drojdiile iadului) pecei care l-au înjurat în ziua morþii peRebreanu ºi, dupã ce-i lichideazã pe aceºti„bolnavi de începuturi scabroase, ca treicadâne scãlâmbe” (cadânele sunt, în fapt,trei scriitori cunoscuþi: N. Carandino, IonCaraion ºi Miron Radu Paraschivescu),dupã acest act de pedepsire, prozatorul îºiaminteºte cã vine toamna ºi atunci întoarcepamfletul spre poem ºi confesiune senti-mentalã. În locul spânzurãtorilor, cazanelorcu smoalã, spãngiilor înroºite ºi funiilorsãpunite apar, în discursul sãu, muguriiarmoniei universale. „Când vine toamna,noi, românii, sãpãm la rãdãcina rãului ce nemacinã ºi-i împrospãtãm apele. Iubimpotrivnicia, admirãm vorba care jeleºteînþelepciunea, talentul, triumful. Trãim multprea mult în istoria vulgarã ºi mãzgãlimveºnicie, fãrã a ne iscãli. Nu iubim gloria, citruda de-a ajunge la ea ºi sã declarãm supe-riori cã nu merita atâta cheltuialã. Din acestpunct de vedere poate cã suntem un pic maiînþelepþi ca alþii, pentru cã singurDumnezeu poate rãsuci veºniciile. În bulbulînvietor al armoniei universale suntemprezenþi mereu mãcar cu un ciochine destrugure. Boabele de rãcoare strecurate îngâtlejul însetaþilor de nemurire. Priviþi-l peIisus din icoanele pictorilor noºtri naivi:

41

Proza ziaristicã

bucurie, pace, bunã rânduialã, mãslini, viþã-de-vie ºi mielul, darul Ierusalimului. Cândvine toamna m-aº vrea bun cu toþi oameniiºi aspru cu mine. Dar umilinþa împinsã preadeparte se transformã în contrariul ei. Cãcia lenevi atunci când fulminante secãturiatacã tot ce þi-e drag înseamnã sã respirimediocru”.

În articolul citat mai înainte (Buleandramasculinã) în care face portretul unuisodomist al timpurilor postmoderne încon-jurat de jariºti intoxicate ºi decoruri apo-caliptice, apare, deodatã, ca o respiraþiepurificatoare, imaginea iernii brãilene cuninsori sublime, icoane ºi iepuri fugiþi dinopereta fastuoasã a naturii. Fãnuº Neagueste neîntrecut, ºi la acest capitol, în gene-raþia sa. Metafora lui este sclipitoare ºi liris-mul sãu este autentic ºi copleºitor: „În sep-tembrie, îmi scriu pãcatele pe frunze pluti-toare: sunt al trecerii voastre ameþit de fumºi plin de bucuria drumurilor. De tine, de ea,de voi, de subînþelesuri echivoce. Prispacasei din podgorii ne încape subþire pe toþi.Locuim în struguri, în ochii de cãprioarã,într-o ulcicã. Un sunet lins-prelins, dulce-ntulnic, învecheºte rânduielile Timpului.Greierii îºi urzesc cântecul ºi paºii pe frunzede stejar, de salcâm, pe când în rotocoaleleamurgului s-aud cerbii cãutând nevestetinere ºi întemeind haremuri. Jur-împreju-rul zodiilor norocoase fagii se schimbã înizvoare albe, verticale, tãmâioase. Septem-brie. Fundamental de aproape ºi imposibilde atins, Dorul. Singurãtatea cu braþe detroiþã, o adiere de nemurire, evangheliilecitite de preoþii Dunãrii pentru gorgoanelescitice ºi parcã ºi o scânteie de nemurire,adicã fructul abuziv al unui crâng demesteceni ºi pe deasupra munþilor luna, cao coapsã de domniþã scãpãrând fugar înborangicuri de nori. Gândul se repede sãîntindã mâna stângã, mâna dreaptã, pefuriº, o potecã îngustã. Gândul ºi neamulparºiv al toamnelor, al domniþelor, al brân-duºelor violete”.

„Eu, ca scriitor, m-am poticnit în calofi-lie”, scrie într-un rând Fãnuº Neagu. S-apoticnit sau a reabilitat-o dupã ce CamilPetrescu ºi, în genere, proustienii ºi exis-tenþialiºtii de felul lui Eliade au interzis-o în

discursul epic? Este limpede cã prozatorulpe care îl prezint aici a readus, dupã Sado-veanu, Ionel Teodoreanu ºi alþi prozatorilirici, metafora în prozã ºi a dat din noucredibilitate stilului figurat în naraþiunearealistã. Cãci acest fapt este surprinzãtor înproza de ficþiune ºi în proza jurnalisticã aacestui creator nãzdrãvan, imprevizibil:calofilia lui fastuoasã se desfãºoarã în com-pania unui realism à outrance. În opera deficþiune, ca ºi în articolele sale în care, s-avãzut, sfârtecã cu lancea cuvintelor trupu-rile politicienilor culpabili, prozatorul simteurâtul ºi singurãtatea ºi, atunci, se gândeºtela bãtrâneþe – „singura nenorocire, crede el,care ne altereazã destinul” – ºi la miracolelelumii pe care într-o zi va trebui sã le pã-rãseascã. În astfel de clipe, Fãnuº Neagudevine moralist ºi începe sã dea sfaturi: pedeputatul Pampuccian îl îndeamnã „sã seapuce sã înveþe tãcerea”, unui politiciannaþionalist maghiar care a spus nu ºtiu ceprostie despre români îi aminteºte cã „raravedere e de miere”, altuia – fire schimbã-toare ºi slugarnicã – îi serveºte un citat dinThomas Mann despre ce înseamnã a nuavea nimic sacru ºi a fi „nelegat de nimic”,pe un politician din Bucureºti (Moº Beº-leagã) îl judecã scurt ºi rece: „prostia ucideizvoarele”… κi împodobeºte uneori pam-fletul sau excursul memorialistic, fatal senti-mental, cu cântece culese din cãrþi sau dincârciumile munteneºti, le adapteazã, lesuceºte ºi le învârteºte cum vrea, ca pe niºtevergele moi, cu un umor de bunã calitate.„Mi-am vândut tinereþea pe cuvinte”,ofteazã el, jumãtate prefãcut, jumãtate sin-cer îndurerat, melancolizat cã îmbãtrâneºteºi nu ºtie sã mai facã nimic altceva decât sãînvârte cuvintele…

Trebuie spus cã, citind sau recitind aces-te pagini, îþi vine sã spui cã a meritat sã seproducã acest negoþ lipsit de profit material.Cuvintele îl ascultã pe Fãnuº Neagu ºi-lservesc bine. Nu l-au trãdat niciodatã, amimpresia. Chiar cele mai jegoase, scor-buroase, viermãnoase dintre ele au, într-opaginã scrisã de autorul Punþilor prãbuºite, oieºire spre cer, un capãt de luminã, o aurã demister ºi sfinþenie.

42

Când un mare scriitor se stinge, se înde-pãrteazã adicã de înveliºul sãu de carne, seîntâmplã cu siguranþã un act, un moment almemoriei. O oglindã întoarsã spre noi, ceicare l-am cunoscut (sau ni se pãrea astfel), olespede de argint în care, încercând sã-iprindem masca, firea sau destinul, ne zgâimnoi înºine. Este indubitabil un timp acesta,cel ce urmeazã în orele, zilele ºi sãptãmâniledupã moartea sa în care multe valori, per-cepþii, poate chiar ºi norme ce pãreau fixatese tulburã. Moartea sa e, astfel, ca o desco-perire, nu totdeauna dintre cele mai aºtep-tate, mai fericite, aºa cum te întâlneºti pestradã, aproape izbindu-te de el, de o per-soanã extrem de cunoscutã, pe care, poatedin pricinã cã n-ai mai vãzut-o cu ani, þi separe subit necunoscutã. Strãinã cu siguran-þã. Una din acele întâlniri neaºteptate, bruº-te, brutale aproape, care ne dãruiesc ceva, în

confuzia, în aproape panica primelor minu-te: acea “parte strãinã” a celui cunoscut, carese leagã brusc de propriul nostru mister cetresare deodatã cu putere. Un “mister” carene apare nouã înºine ca o formã a nesi-guranþei, poate chiar a unei anumite ciudate“ameninþãri”, ca apoi sã se ºteargã în aburuldens sau mai puþin dens al zilei ce cade întiparul celorlalte din care suntem zidiþi.

Fãnuº Neagu ºi-a încheiat definitivopera, “mesajul” cum se spunea odatã, înanii mizerabili ºi splendizi, pentru literaturaromânã cel puþin, a aºa-zisei societãþi comu-niste; de la început, de la primele volume denuvele, Ningea în Bãrãgan (1959), Somnul dela amiazã (1960), Dincolo de nisipuri (1962)sau Cantonul pãrãsit (1964), tânãrul, foartetânãrul prozator ºi-a arãtat “culoarea” pecare a purtat-o, ca un veritabil ºi credincioshidalgo literar, toatã viaþa: un stil încãrcat

Nicolae BREBAN*Pictor al unei Românii vii

ºi miraculoase

* Academician, scriitor, director al revistei Contemporanul - Ideea europeanã.

Autorul, el însuºi un important romancier, încearcã sã descrie cãlãtoria literarã a lui Fãnuº Neagu,de la începuturi ºi pânã la momentul morþii sale, amintind un numãr de clasici care au influenþatopera lui Fãnuº Neagu. El subliniazã importanþa stilului novator al lui Fãnuº Neagu, într-o epocãîn care literatura românã era condusã de propaganda comunistã. De asemenea, aminteºte ºi pri-etenia ce l-a legat de autorul pe care îl plânge. În încheierea articolului sãu el menþioneazã impor-tanþa Dunãrii ºi a locurilor ce înconjoarã fluviul în romanele lui Fãnuº Neagu.

Cuvinte-cheie: Romancier, scriitori clasici, stil novator, propaganda comunistã, Dunãrea

The author, himself an important novelist, is trying to describe Fanus Neagu's literary journey,from his early years to the moment of his death, mentioning a list of classic writers who influencedFanus Neagu's work. He is pointing the importance of the inovative style of Fanus Neagu, in anepoch when the romanian literature was conducted by the comunist propaganda, and he remembersthe literary friendship betwen him and the author he mourns. At the end of his article he mentionsthe importance of the Danube and the places around the river in the novels of Fanus Neagu

Key words : Novelist, classic writers, inovative style, comunist propaganda, Danube

Abstract

43

Pictor al unei Românii vii ºi miraculoase

de o rarã energie, acþiuni înfãºurate înmetaforã ºi mãestrite lucrãturi ale limbii, unneobosit ºi aþâþat Hefaistos ce loveºte inspi-rat fraza-i încã rotindu-se în flacãra propriu-lui sãu geniu, ascultându-i sunetele ºi visându-i atent forma finalã. Ca ºi unii din-tre antecesorii sãi, mari prozatori moldo-veni, Hogaº, Ionel Teodoreanu, Creangã ºicu siguranþã meºterul cel mai mare, bãdiaMihai Sadoveanu.

În acelaºi timp, nãscându-se ºi trãindîntr-o sau “pe o” graniþã a douã mari pro-vincii româneºti, în þinutul Brãilei, “Balta”,Dunãrea, dar ºi Câmpia Românã l-au atrasºi fixat, poate ºi prin viscolul ºi nehotãrârea,uneori brutalã, a eroilor sãi. Ca ºi a des-tinelor lor. Prin fascinaþia câmpiei eterne,infinite, o mare ce-ºi închide propriul ei mis-ter, moºtenit ºi acesta de la un Odobescu sauPanait Istrati ºi pe care avea sã-l împartã,deºi “altfel”, cu un alt mare contemporan- ªtefan Bãnulescu. Apoi, de tânãr a venit înurbea Bucureºtilor, târând cu siguranþãdupã el, ca o vulpe nãzdrãvanã sau ca unurs apt de forþe nemaipomenite, taifunulmirosurilor ca o formã a amintirii, dar ºi aculorilor ºi, poate, mai ales ca o formãneclarã ºi obsesivã a acelui “basm” pe careîl numim ºi îl “invocãm” atunci când mitulezitã sã re-nascã sau sã îngheþe. De tânãr, de

foarte tânãr - ºi eu am avut privilegiul de a-l fi cunoscut din acei ani, ai debutului sãuliterar, sfârºitul anilor cincizeci - FãnuºNeagu, scriitorul ºi visãtorul de litere pecare îl cunoaºtem sub acest nume, a alergatmereu dupã sine însuºi ca un fel de prodi-gios actor al propriului sãu vis: sã înþeleagãºi poate, sã descrie enorma amintire a“celorlalþi”, care îi apãsa, ca o povarã nefã-cutã pentru un singur muritor, acel cugetfebril ºi creator ce urma sã-i împrumute întimp, masca sa, adevãrata sa fire! Spuneamal “celorlalþi”, deoarece, în aproape întreagaºi uriaºa sa pânzã epicã, se reflectã nu atâtpropriile-i obsesii, amintiri drame sauutopii, ci, mereu ºi mai ales, cele ale uneicomunitãþi de indivizi, vii sau foºti, reali sauplãsmuiþi din câteva linii ºi culori, trãitori aiCâmpiei, de la Baltã sau din urbele pe undea vieþuit ºi s-a împrãºtiat el, autorul, cu onesocotinþã cu adevãrat poeticã. În aniilungi ºi infiniþi ai labirinticei noastre tinereþiliterare, am fost fãrã îndoialã colegi, amici,uneori ºi prieteni. Nu totdeauna foarte“intimi”, deoarece, ca ºi alþii din generaþianoastrã obositor ºi derutant de heteroclitã ºipestriþã, ne învârteam fiecare într-un alt“cerc” sau “grup”; eu în jurul celor de la“Gazeta” ºi apoi de la “România literarã”,cu Nichita ca “protector”, el pe lângã revistazisã de tineret, “Luceafãrul”, acompaniat totde un poet, de Gh. Tomozei. Urma în timpsã se i se alãture doi, dacã nu chiar treiprozatori, Nicolae Velea, Ion Bãieºu ºi C. Þoiu în cele din urmã. Iar, incontestabil,în aceste “cupluri de amici”, teribil de ca-racteristice unei reale cariere de creator înprozã, în roman, de-a lungul a unei jumãtãþide secol ºi în taifunul “vremurilor roºii”,Fãnuº a avut mereu rolul de leader, de ghid,de susþinãtor, de “pilon de atac”, cum i-ar fiplãcut sã se numeascã în numeroasele salecronici sportive. A avut succes de stimã, decriticã, de la începuturi. De partea sa au statmereu ºi au luptat, în felurite moduri, cri-ticii generaþiei “noastre”, cum s-a spus,“ºaizeci”, care nici nu a fost una, la dreptvorbind, ci o “aglomerare” spontanã,instinctivã ºi cu adevãrat creatoare, dupãaproape douã decenii de confuzie valoricãºi false modele, a unor promoþii extrem dediferite. ªi nu numai ca vârstã sau ca psi-

44

Nicolae Breban

hologie, dar ºi ca stil de existenþã ºi creaþie.Cu atât mai mult cu cât Fãnuº Neagu cuîncã vreo doi-trei ortaci tineri ºi cam nãz-drãvani ai sfârºitului de deceniu ºase - timpîncã confuz, fals valoric ºi unde încã bãteautobele jdanoviste ai unor Paul Georgescu,Ov.S. Crohmãlniceanu, S. Damian ºi alþii,din aceeaºi fãinã - un Nicu Velea, Sorin Titelsau D.R. Popescu ameninþau, prin schiþele ºinuvelele lor “ciudate”, zidul gri ºi compactal stalinismului literar, al aºa-zisului “rea-lism socialist”. Critici tineri ºi “înfricaþi” caºi noi, dar care ºi-au continuat ºi organizatfãrã prea mari ezitãri falanga lor luptãtoare,biruitoare în cele din urmã - un EugenSimion, Matei Cãlinescu, Lucian Raicu, G. Dimisianu, I. Negoiþescu dintre ardeleniºi, ceva mai târziu, N. Manolescu. Dupãacest “pluton isteþ ºi viforos” al prozeiscurte, am venit apoi “noi”, romancierii, iarla al treilea roman al meu, “Animale bol-nave”, Fãnuº mi s-a alãturat cu splendidulsãu op “Îngerul a strigat” ºi întreaga presãliterarã a respirat cumva uºuratã, afirmândun “an al romanului”. Dar, se înþelege, uncu totul alt fel de roman decât sutele deopuri indigeste ºi false, rãspunzând mereuultimelor comandamente de partid, “roma-ne” sau “cronici” semnate, din pãcate, ºi deunii vechi sau tineri reali maeºtri ai prozei.Dar înnoirea a fost spectaculoasã, miºcarea“de fund” realã, producând realmente într-un câmp al prozei, al romanului legãtu-ra cu marile spirite ale genului de dinaintede rãzboi, autori calomniaþi, azvârliþi dinmanualele ºcolare ºi înãbuºiþi de enormulmoloz al imposturii literare staliniste.

Bineînþeles cã nu era posibil ca un aseme-nea creator sã nu-ºi “încaseze” ºi ghion-turile ºi minciunile insidioase, uneori chiarprovocatoriu politic, ale unor politruci aivremii, cu funcþii ºi rubrici permanente la“Scînteia”, “Contemporanul” sau “Gazetaliterarã”. Unii dintre aceºtia - am citat câte-va nume ºi mai sus! - care, schimbându-semoda ºi vremurile politice, cel puþin înaparenþã ºi în “cadrul principiilor de par-tid”, s-au grãbit sã-i laude opera. Cu o“înfocare” ºi cu un discernãmânt ad-hoc,urmaþi fiind unii dintre aceºtia de denigra-torii, nu puþini, ai lui Fãnuº ºi dupã re-voluþie. “Iritaþi” cum sunt mereu eternii

lefegii ai literaturii sau, mai grav, veleitariilipsiþi de scrupule, care, sub mantia “nou-lui” sau a “real-politikului” în literaturã,încearcã sã discrediteze nu o carte, un autor,dar uneori chiar ºi o operã. (În legãturã cuaceasta, îmi stãruie în amintire o cronicãapãrutã în “România literarã” cu câþiva aniîn urmã în care se încerca “mitralierea”ultimei cãrþi de prozã a lui Fãnuº Neagu.Nu m-ar fi mirat peste mãsurã cecitatea ºievidenta reaua voinþã a semnatarei - o oare-care tânãrã ambiþioasã, Luminiþa Marcu,dorlotatã ºi stipendiatã generos de ºefii“R.L.”! - dacã în aceeaºi cronicã negativã aunui autor important ºi care a strãbãtut ºisusþinut generaþii largi de critici ºi scriitoriavizaþi, nu s-a fi încercat, cu aceeaºi peni-bilã înverºunare ºi negarea întregii sale opere!Fãrã niciun argument ºi, bineînþeles, fãrã aavea spaþiul ºi prestigiul minim pentru oatare “performanþã”. În acei ani însã am maiputut întâlni astfel de “cronici” ºi de “ra-deri”, de “dezavuãri” ºi de “ridiculizãri”, cumijloace primitive, apropiate mai ales pam-fletului rudimentar jurnalistic, ale unoropere ºi ale unor autori, care, numai cu undeceniu sau douã înainte, fãcuserã orgoliulºi meritul acestei gazete literare. Ca ºi aleminentului critic literar care o conduce deo vreme. Oare, azi, s-au mai schimbat lucru-rile “acolo”?...) Nu, nu suntem triºti la des-pãrþirea de prietenul ºi ilustrul nostru coleg,pictor al unei Românii vii ºi miraculoase,agitate ºi însufleþite mai ales de valuri pu-ternice care vin din lumea unui “fals trecut”deoarece, aproape întotdeauna, creaþiainstinctivã ºi uneori debordantã a unui spi-rit post-romantic cum a fost Fãnuº Neagueste invocarea prodigioasã a unei memoriiºi a unei genetici care marcheazã o comuni-tate sau o spiþã umanã, nu atât sub des cita-ta specie a eternitãþii, ci, mai ales, sub cea anecesitãþii unui alt “adevãr”: cel care se zi-deºte în fiinþa unei comunitãþi - cea apropi-atã, “localã”, la primã aparenþã, apoi ceaistoricã. Cea vie, cu adevãrat, cea care-ºitrage esenþele tocmai din aceastã necesitate- de a fi împreunã, în timp ºi “sub vremi”,suportând alãturi un destin care pare a venidin secole, dar care-ºi pãstreazã misterulpentru un fel de viitor, pe care l-am puteanumi contemporaneitate.

Dacã nu am fi cu totul preocupaþi, orbiþiuneori, de un prezent ce ni se pare ostil, deºinu e decât una din acele feþe cu care neîntâmpinã timpul. ªi pe care avem nerãb-darea ºi nesocotinþa copilãreascã de a o“citi” prea devreme. Deoarece un asemenea“prezent” se încarcã uneori de statura unorsiluete de bronz a unor creatori care, pre-cum prietenul nostru Fãnuº Neagu, nemarcheazã ºi ne fixeazã cu adevãrat timpulce ni se pare adesea prea alunecos ºi înºelã-tor, împrumutându-i ceva din magiavocaþiei lor rare. Nu suntem ºi nu putem ficu adevãrat triºti de “îndepãrtarea” sapãmânteascã; el a fost cu noi, ne-a dãruit, cuo tenacitate rarã, timpul sãu care a fost pro-pria sa creaþie, omenescul sãu rar încifrat înfiinþe, metaforã ºi muzicã. Acea pe care oaude sau o susurã ºi freamãtul subþire alpânzelor de apã ale Dunãrii ºi ale bãlþilor eiîncãrcate de fuioarele vii ºi argintii alesumedeniilor de peºti, aceeaºi pe care o

îngânã ºi propagã coamele valurilor uriaºeale vegetaþiei Câmpiei, pierzându-se apoiprintre “cantoanele pãrãsite” sau blocurileneterminate ale nu ºtiu cãrei cetãþi. Deoa-rece, credem noi, nu atât “culoarea” sau“metafora” au fost “marca scrisului” fãnu-ºian, ci poate, mai ales, o anumitã “muzicã”pe care o auzea numai el, în ceasurilerepetate ºi fericite ale unicei sale creaþii.Orice s-ar zice, un diamant real, ce se cereîncã ºlefuit ºi preþuit de alte generaþii deviitori lectori. Un semn al vieþii, aici, al nos-tru, la nord de Dunãre ºi în splendida cap-tivitate a reliefului nostru din umbra Car-paþilor, o þarã sau un þinut, mirific sau nu,care va trebui încã o datã, ca ºi opera luiFãnuº Neagu, re-descoperitã. ªi re-câºtiga-tã, deoarece ea este cu adevãrat una dinacele posesiuni care ne justificã ºi ne hrã-nesc cu acel aliment rar ºi indispensabil:speranþa de a fi. De a dãinui !

Iulie, 2011 45

46

Aceste cuvinte, rostite de poetul ºi diplo-matul Aron Cotruº, în luna mai, în 1961, lapostul de radio Madrid, când colegul sãu deliceu, de literaturã ºi diplomaþie, LucianBlaga, urcase chinuit în luntrea neagrã a luiCaron, aceste cuvinte, zic, cu caracter deinscripþie, mi le-am amintit din nou în câte-va ore înainte ca FÃNUª NEAGU sã seîndrepte spre Cimitirul Bellu, ca sã-ºi odih-neascã trupul de uriaº al pãmântului printrenemuritori.

În jurul catafalcului nãpãdit de flori ºi denenumãrate coroane mortuare, alãturi defamilia ºi neamurile strãlucitului dispãrut,de câþiva prieteni literari, au început sã seîndrepte ºi sã se aºeze copiii veniþi din satul

sãu natal, Grãdiºtea de Sus, judeþul Brãila,împreunã cu elevii de la ªcoala brãileanã încare-ºi fãcuse o parte din studii ºi care-ipoartã numele. Copii mulþi ºi frumoºi,însoþiþi de învãþãtorii ºi profesorii lor. Oemoþie puternicã pentru noi toþi, dar poateºi mai puternicã pentru mine, copil deþãrani, ca ºi Fãnuº, cel pe care-l cunoºteamîncã de la debutul sãu literar, ºi ale cãrorcãrãri ni s-au întretãiat, timp de aproapeºaizeci de ani. În viaþã, în bucurii ºi tristeþi,iar în ultimii ani, ºi în suferinþe ºi boli, încamere de spital, mai grave ale lui, porniteîn asalt sã-l doboare. Un doctor, prietencomun, mi-a mãrturisit cã n-a întâlnit nicio-datã în viaþã un corp mai rezistent la boli

Ion BRAD*

„Nu s-a stins o personalitate, ci un univers"

* Scriitor, ambasador.

Autorul evocã personalitatea prietenului sãu, Fãnuº Neagu, amintindu-ºi înmormântarea aces-tuia, la care au participat ºi elevii ºcolii ce-i poartã astãzi numele, onorându-i amintirea. Elaminteºte, de asemenea, "Cartea cu prieteni", în care scriitorul a schiþat portretele tuturor scri-itorilor importanþi ai vremurilor sale, inclusiv pe Ion Brad. Autorul subliniazã importanþacãrþilor scrise de Fãnuº Neagu, care sunt pomenite de toþi istoricii literaturii române. Articolul seîncheie cu o emoþionantã dedicaþie oferitã lui Ion Brad de cãtre Fãnuº Neagu cu doar câteva sãp-tãmâni înaintea morþii sale.

Cuvinte-cheie: înmormântare, "Cartea cu prieteni", potrete, istorie, dedicaþie

The Author is evoquing the personality of his friend Fanus Neagu, remembering his funerals, werethe childrens of the school that today is named "Fanus Neagu" have honored his memory. He men-tions also "The book of my friends", were the writer has painted the portraits of all the importantwriters of his time, including his. The author underlines the importance of the books written byFanus Neagu, who is mentioned by all the historians of the Romanian Literature. The article isendind with an emotionant decation written by Fanus Neagu fot his friend Ion Brad a few weeksbefore his death.

Key words: funeral, "The book of my friends", portraits, history, dedication

Abstract

47

Nu s-a stins o personalitate, ci un univers

decât al uriaºului în toate Fãnuº Neagu. Iarspiritul sãu, pânã în ultimele clipe, s-adovedit mai puternic decât trupul. A rãmaslucid, gata sã-ºi slujeascã sufletul zbuciu-mat, sã-i ordoneze gândurile, atât de intimlegate de sat, de lume, de þarã, spiritul aces-ta dornic sã-i înnoiascã mereu paginile unuimare poet al cuvântului românesc. Era, cums-a mai spus, din acest punct de vedere, laun antipod genial cu „poetul necuvintelor“,colegul ºi prietenul sãu Nichita Stãnescu.

N-aº vrea sã repet aici ceea ce am scrisîntr-un amplu ºi documentat capitol dinvolumul de memorii Dincoace de munþi(2008). Am vãzut întotdeauna în talentul luiacea forþã demiurgicã de-a amesteca, într-un

aliaj rar, ºoapta poveºtilor misterioase aleOrientului cu ecourile bolþilor înalte ale catedralelor gotice, în care ºoapta devinecântec ºi reverberaþie, o vrajã care-þiînvãluie sufletul pentru totdeauna. ªi toateacestea, pornind de la duhul primordial alpãmântului natal, un sat ca o insulã încon-juratã de ape limpezi ca oglinzile, din adân-cul cãrora se înalþã aburi fantomatici,închipuind þãri de neguri albe, ca înSadoveanu. Nume drag lui Fãnuº, recunos-cut de el, ca ºi Panait Istrati, printre pãrinþiisãi literari.

Dar nici asupra acestor filiaþii ºi izvoareadunate în delta operei lui Fãnuº Neagu nuare rost sã mai stãrui, din moment ce toate

dicþionarele ºi istoriile literare, chiar ºi celescrise de unele condeie care nu l-au iubitprea tare sau cu care spiritul sãu polemic ºi-a încruciºat sãbiile, nu l-au putut ocoliniciodatã ºi cu atât mai puþin în ultimii ani.Cãrþile sale, reeditate, de exemplu, în nouaºi îngrijita colecþie „Biblioteca pentru toþi“,sunt însoþite de aceste analize ºi aprecieri,care merg de la eminentul sãu coleg ºi pri-eten Eugen Simion pânã la criticii mai tineri,printre care ºi Andrei Grigor, universitarulde la Galaþi, ºi brãileanul universitar dinBucureºti, Lucian Chiºu, noul ºi prestigiosuldirector al Muzeului Literaturii Române.

Un scurt popas trebuie sã-l fac neapãratla o altã virtute a lui Fãnuº Neagu, bãrbat cuvorba în rãspãr, uneori, cu toatã lumea.Virtutea nobilã a prieteniei. O adevãratãartã, care îºi gãsea izvoarele într-o maregenerozitate de suflet, într-o memorie vastã,în raza cãreia, odatã intrând, nu mai scãpanimic esenþial, nici amãnuntele din care se

contureazã atâtea sute de personaje carecompun, în forma recentã, monumentala saCarte cu prieteni (Editura Muzeului Naþionalal Literaturii Române, 2009). N-am stat sã lenumãr, dar cred cã nu lipseºte din paginileacestea, asemãnãtoare unei galerii detablouri inconfundabile, niciun numeînsemnat al literelor române. Nume ascunsedibaci dupã titluri pline de culori ºi tâlcuriextraordinare, pe care le identificãm doarprin parantezele din sumar. Printre acestea,nu lipseºte nici al meu, ascuns dupã„Miresme de razachie pe un potir deTârnave“, ca ºi când Fãnuº n-ar fi vrut sãuite nimeni cã el era un veritabil sacerdot alviilor însorite ºi al pivniþelor adânci, con-temporan ºi comesean cu „Moº IstrateDabija Voievod“ din cunoscutul poem emi-nescian. Dar mai emoþionant decât tot ce ascris în paginile acelea depãrtate în timp îmiapare acum dedicaþia pe care mi-a scris-o pepatul de spital de la Elias ºi mai ales faptulcã, formulând-o în luna martie, cu puþintimp înaintea stingerii sale, o data în final„august 2011“, de parcã ar mai fi dorit sã neîntâlnim neapãrat într-o varã cu soare mult,într-o vreme ºi într-o lume pe care sã leputem iubi amândoi, ca întotdeauna ºi pen-tru totdeauna:

„Lui Ion Brad, cu iubirea (una care nu se vamai repeta) pe care amândoi o purtãmCuvântului, rostit de neamul românesc.

Ce tragic ºi frumos am iubit noi literaturaromânã! Ce dureros ne-a trãdat lumea noastrã!

Suntem vinovaþi de iubire. ªi nu meritã, nuputem sã ne lecuim.

Îmbrãþiºãri,Fãnuº Neagu

Bucureºti, august, 2011“

O inscripþie de la care trebuie sã mãîntorc cândva la evocarea nenumãratelorîntâlniri ºi discuþii pe care le-am avut „nudoar cu o personalitate, ci cu un univers“.

Iunie, 201148

49

- De unde veniþi Dumneavoastrã,Domnule Fãnuº Neagu?!, îl întrebam odatã,pe o terasã, la Predeal.

- Cred - îºi ridica privirile peste braziiînzãpeziþi - cã vin din Ochiul luiDumnezeu, pe care El l-a plantat în ochiituturor marilor scriitori ai lumii. Vin dinneamul meu de þãrani care cultivã povesteaca loc al întâmplãrilor lumii, ca vatrã aDumnezeirii. Mã revendic de la lumea meaanalfabetã, povestitoare, plãsmuitoare,genialã. Mã revendic cu toatã credinþa, dinCreangã, Sadoveanu, Istrati, Voiculescu ºialþi celebri povestitori ai literaturii române.Sunt râul de sub fereastrã secat de Lunã ºiumbrit de o mânãstire. Mai încolo vãdmesteceni, salcâmi, drumuri, un han în dru-mul Brãilei, în piaþa Dunãrii, în Vadul Mãrii,în pragul oceanelor, în poleiul stelelor ºivârtejul nesãbuinþelor...

Aºa sunã - mânuite de Fãnuº Neagu -obiºnuitele noastre vorbe, cuvintele noastrede toate zilele, mai înmiresmate, vii, cu gus-turi ºi culori mai tari. Mângâietoare orighintuite, cum numai el ºtia sã le armeze, casã izbeascã direct la mir.

”...Ca toþi scriitorii” - îºi continua mãr-turisirea - ”ca toþi cei ce meritã acest titlu denobleþe, scriu pentru cã, altfel, nu pot trãi.Scriu pentru limba românã; în afara ei nurecunosc deasupra decât pe Dumnezeu.Simt în clipa asta cã Dumnezeu le vorbeºtetuturor oamenilor în limba românã ºi ei îlînþeleg cu inima. Sunt al acestei þãri,neruºinat de mândru, blând, cuminte.”

Semn al recunoºtinþei, într-adevãr, înjurul cãrþilor lui, s-au adunat mulþime deromâni, scrisul sãu a înfãptuit miracolul dea-i face pânã ºi pe fotbaliºti, dimpreunã cugaleriile lor, sã citeascã.

Mihai ISPIRESCU*

Lumina din noiAutorul îl descrie pe Fãnuº Neagu ca pe un maestru al metaforei ºi un vrãjitor al limbii române,care îmbânzeºte cuvintele în moduri neobiºnuite. κi aminteºte experienþa trãitã la TeatrulNaþional, unde Fãnuº Neagu era director general, iar el director artistic. Concluzia sa este cãFãnuº Neagu era iubit de toþi subalternii sãi pentru capacitatea de a lua întotdeauna deciziilecorecte.

Cuvinte-cheie: metaforã, Teatrul Naþional, director general, decizii

The author is describing Fãnuº Neagu as an master of the metaphor, and an wizard of the roman-ian language, taming the words in unusual ways. He remembers his experience at the NationalTheatre of Bucharest, where Fãnuº Neagu was General Manager, and he was Artistic Manager.His conclusion is that Fãnuº Neagu was able to take allways the good decisions, that wy he wasloved by all his subordinates.

Key words: funeral, "The book of my friends", portraits, history, dedication

Abstract

* Dramaturg, Bucureºti.

50

Mihai Ispirescu

Farmecul, vitalitatea, scânteierea duhu-lui cultivat ºi bonom, rãzvrãtit uneori înaprinderi bruºte, nimicitoare, l-au fãcuttemut, dar ºi iubit de toatã lumea. De colegiiacademicieni, cãrora, prin simpla prezenþãvulcanicã, le redeºtepta nãdejdea într-o altãtinereþe, dar ºi de mulþimea contribuabililoranonimi, deveniþi iluminaþi-înþelepþi, cum ise aflau prin preajmã.

Nu ºtiu alt mare scriitor român contem-poran care sã fi cucerit Muntele Academiei,abia dupã ce a strãbãtut integral ºi paralel ºiîntortocheatele poteci colaterale ale ”grã-dinilor cu delicii” fãrã a se pierde prinmeandrele lor, aºa cum s-au pierdut atâþia.Înzestrat cu-n radar special, ºtia când s-o iadin loc, când nu mai e cazul sã-ntârzie, tre-buie sã se smulgã de-acolo.

”Dulcea licoare”, în care i-au rãmasînþepeniþi atâþia tovarãºi de drum, cu aripileblocate, ca muºtele pe marginea far-furioarei, el a transformat-o într-un supuscredincios, libaþiile au devenit arta deconec-tãrii, popasuri înviorãtoare, dar ºi un altmijloc, ajutãtor, pentru a-ºi cunoaºte per-sonajele, a le sonda pânã în adâncuri, toc-mai atunci când sunt mai dispuse, mairelaxate, prinse sub hipnoza sinceritãþiiizvorâte din struguri.

Fãnuº, prin urmare, era în largul lui, ori-unde s-ar fi aflat. ªi printre ”nemuritori”, ºiprintre „pãlmaºi”. I-aud parcã ºi-acumvocea puternicã, uºor guturalã, perorânddespre toate ale vieþii, aflat la o bere, înagora bucureºteanã, cunoscutã sub denu-mirea de ”Piaþa 1 Mai”, susþinut cu entuzi-asm admirativ de cãtre toþi convivii prezenþiacolo, profesori, zarzavagii, zugravi, vânzã-tori de ºaorma, pictori, cineaºti, pensionari,florãrese, alte cadre neîncadrate. Îi sorbeaucuvintele, erau dintre cei care-i citeau zilnic,cu nesaþ, articolele, îndeosebi cele despresport, mulþi participau – alãturi de cremaintelectualitãþii - la lansarea cãrþilor semnatede el, îi urmãreau filmele, emisiunile radio-fonice, apariþiile televizate, ce mai, se decla-rau mulþumiþi, cu toþii. ”Le-ai tras-o, neaFane!”

Personal, sunt sigur cã n-am trãit degea-ba, dacã am avut ºansa sã-i fiu apropiat, sã-mi fie mentor, alãturi de HoriaLovinescu, de Eugen Simion.

Câþiva ani buni, l-am secondat în con-ducerea Naþionalului bucureºtean. Întâm-plare rarã pentru asemenea instituþie, de unasemenea rang, cu atâtea personalitãþi mar-cante, cu atâtea caractere: l-au iubit toþi! Dela maºiniºti, la maestrul Radu Beligan. Înbiroul sãu directorial, intra oricine, oricând.Nu avea ore de audienþã, nu avea servietã,

51

Lumina din noi

nu purta niciun act asupra lui. Stãtea devorbã cu oricare dintre cei ce-l abordau, luadecizii, rezolva feluritele impedimente ce seiveau continuu într-o asemenea fabricã ”ajocului de-a Lumea”.

- Domn’ derector, s-a blocat maºina cudecoruri, pe Centurã...

- Ne semnaþi ºi nouã bugetul?- Sunteþi de acord sã punem spectacol

miercuri, la sala Atelier?!...- Aprobaþi decorurile astea, ca sã intrãm

cu ele în producþie?!...- Mi-a fugit nevasta, domn’ director...- Iar mi-au furat rolul...- Mie, când îmi daþi sã joc ceva?!...- Au dispãrut halebardele ºi coroana din

Richard al III-lea...- Noi suntem de la podul scenei...- ªi ce urmãriþi pe-aici?! îi întreba- Dânºii, mi-au dat cu-o ºtangã-n cap! - Ba dânsu’ a dat!- Mã! Credeþi cã eu am timp de chestii

d-astea?! Vã omor!, îºi ridica ameninþãtorbraþul vânjos, lãsându-l apoi sã cadã asupra

sticlei, din care-i invita sã guste ºi ei: hai,pace!...

- Aþi chemat Consiliul artistic, ladouãsprezece, intra secretara. La unu, aþifixat vizionarea premierei, pe scena mare...

Dupã-amiaza se sfârºea în discuþii la”Premiera”, fie cu ”Meºterul” Beligan, fie cuCostel Constantin, Dinicã, Toca (Tocilescu),ªtefan Iordache, Damian Crâºmaru, DanMicu sau cine se mai nimerea pe acolo.Seara, începeau spectacolele...

Acum, când scriu, ninge dezlãnþuit. Se-aºtern zãpezile îmbelºugate, dragi lui.Prin viscolul aprig îi aud glasul, îl aud cumluptã, hohotind, sã ordoneze altfel, din nou,astrele, în conjuncturi mai fericite, pe careurgia le spulberã, dar el, cu încrâncenarea-iºtiutã, le reface, iar ºi iar. Fiindcã Fãnuº estelumina din noi, pe care o dãruim mereucelorlalþi; s-o ducã mereu mai departe, întrunepieirea veºnicei frumuseþi care înseamnãun om, un artist.

Sâmbãtã, 28 ianuarie 2012, Mogoºoaia

52

În prima monografie consacratã opereilui Fãnuº Neagu, teoreticianul ºi istoricul li-terar Marian Popa, autorul acesteia, foloseaun titlu neobiºnuit, cu irizãri contrastantmetaforice. Erau invocate, pe de o parte, vis-colul ca imagine a dezlãnþuirii oarbe anaturii, iar pe de alta carnavalul, în ipostazade explozie a voioºiei petrecãreþe, ambelereprezentând manifestãri fãrã limite, impre-vizibile. Situarea lor într-o unitate de con-þinut a fost posibilã numai datoritã metafo-rei, care, se ºtie, este o comparaþie fãrã ter-menul adiacent. Autorul studiului aveaintenþia sã uneascã aceste contrarii, folosin-du-se de argumente mai degrabã subiective.

Totuºi, nu cred sã fi greºit, fiindcã imen-sa majoritate a celor care l-au cunoscut peFãnuº Neagu (supranumit Marele blond,alintat de alþii, melvillian, Caºalotul), este deacord cã „natura” sa umanã era debordantã,

cu ample efluvii energetice aflate nu o datãîn contradicþie cu legitãþile realului/socialu-lui. Aº evoca, de pildã, unele dintre intrãrilesale în scena vieþii cotidiene, când descindeavijelios în restaurantul Casei Monteoru, dinfostul sediu al Uniunii Scriitorilor. Apariþiasa era însoþitã de o adevãratã furtunã deremarci jovial-ironice îndreptate asupracelor de faþã ori adresate partidului unic ºiguvernanþilor. De obicei nu era singur, cimereu urmat de unul, doi prieteni, alteoride mai mulþi, grupul luând alura, dacã nu ºicomportamentul, cortegiului mitologic(satyri, sileni, silvani, paeani, bacante) ani-mat de cultul vinului ºi al viþei de vie.Rãspândea cu largheþe în stânga ºi în dreap-ta impresii ºfichiuitoare despre „temperatu-ra” momentului (literar, politic, sportiv),vorbele-i rãzvrãtitoare fiind preluate ºidifuzate larg, ca zise memorabile, de cãtre

Lucian CHISU*

Introducere în universul„frumoºilor nebuni"

Articolul de faþã evocã personalitatea prozatorului Fãnuº Neagu (1932-2011), unul dintre cele maiimportanþi scriitori ai literaturii româneºti contemporane. Sunt evidenþiate calitãþile umane ºiartistice, ca ºi apropierea lui Fãnuº Neagu de trei mentori: Panait Istrati, Tudor Arghezi, MihailSadoveanu. Stilul sãu inconfundabil îi poartã numele, iar talentul înnãscut, umorul suculent ºinonconformismul din viaþa de zi cu zi l-au transformat într-unul dintre cei mai populari ºiîndrãgiþi scriitori.

Cuvinte-cheie: Fãnuº Neagu, talent, stil, ironie, pamflet, nonconformism

In the following article is ewoked the personality of the prose master Fanus Neagu (1932 – 2011),one of the most importants writers of the contemporary romanian literature. Here are mentionedhis human and artistic qualities, as the approach to his three mentors, Panait Istrati, MihailSadoveanu. His unique style that carries his name, and his native gift, the heartly humor and hisnonconformism of every day have transformed him in one oft the most populare and loved writers.

Key words: Fanus Neagu, gift, style, irony, pamflet, nonconformism

Abstract

* Prof.univ.dr., Muzeul Naþional al Literaturii Române.

,

53

Introducere în universul "frumoºilor nebuni"

participanþii la zeflemeaua metaforicã a dis-cursului sãu. Unii dintre confraþi nu-i preaagreau forþa verbului, adresarea directã,familiarã, ca ºi ignorarea convenþiilor de totfelul, în strânsã legãturã cu bunele maniere.Dar cu toþii i-au recunoscut imensul talent,via inteligenþã ºi efectul devastator alreplicii instantanee.

Cu toate acestea, scriitorul curajos ºi rãude gurã era un om bun ºi avea, în felul sãu,teribil de nelalocul lui, cultul prieteniei. Adevenit celebrã ...constatarea lui TeodorVârgolici, brãilean ca ºi Fãnuº Neagu:„Dacã, vãzându-mã, nu mã înjurã, înseam-nã cã e supãrat pe mine!”. Sintagma „fru-moºii nebuni”, din romanul sãu Frumoºiinebuni ai marilor oraºe, a fãcut carierã.Folosindu-se de ricoºeul fin al nuanþei,Fãnuº Neagu reabilita, cel puþin estetic, sta-tutul „greierilor” din societatea socialistã, acãrei educaþie de tip maniheist plasa lipsa(aparentã) de activitate sub aspre sancþiuni,mergând pânã la privarea de libertate.Dacã, astãzi, facem adeseori apel la dis-tincþia între nebunii sadea ºi frumoºii ne-buni, faptul i se datoreazã!

Graþie înzestrãrilor sale native, scriitorulavea darul de a transforma, pe nesimþite,viscolul în carnaval. În privinþa acestuimiracol artistic, stã mãrturie cea mai mareparte a operei. Pe lângã cele afirmate maiînainte, în plus, literatura sa e plinã de sceneduioase, distilate din crudele întâmplãri alevieþii ºi relevã, în întregul ei, frumuseþeastranie unui stil care-i poartã numele: stilulfãnuºian. Suma acestor însuºiri, integrategeneric vieþii ºi operei, l-au propulsat înrândul celor mai populari ºi îndrãgiþi scri-itori pe care i-a avut literatura noastrã.

Cei care i-au citit cãrþile ºi sutele, dacã nucumva miile de articole rãspândite în presaultimelor cinci-ºase decenii au observat,neîndoios, cã pe parcursul desãvârºirii pro-prii, în perioadele de început ale cãutãrilorde sine, scriitura lui Fãnuº Neagu s-a aflatpericulos de aproape de zona acþiunii forþeigravitaþionale a trei mari aºtri de pe cerulliterelor româneºti. Lecþia acestora avea sãfie asimilatã ca ºcoalã a scrisului, brãileanulconsiderându-i mentorii lui permanenþi.

Setea de aventurã ºi, deopotrivã cu ea,vocaþia prieteniei bãrbãteºti, încercatã în

clipe de cumpãnã, menite parcã sã-i verificetemeinicia, îl apropie pe Fãnuº Neagu demarele sãu înaintaº, Panait Istrati. Brãileniiar trebui sã le fie recunoscãtori, unuia pen-tru cã a dus renumele oraºului peste tot înlume, celuilalt fiindcã l-a descris drept unuldin cele mai frumoase din lume.

În altã ordine de idei, în inimile lor pulsa,în ritm alert, acelaºi sânge clocotitor. Au fostgeneroºi cu cei din jur, comportându-se caadevãraþi zei proteguitori. Mulþi dintretinerii talentaþi, din trecutul secol, datoreazãdebutul lor scriitorului care colinda redacþi-ile având buzunarele pline de manuscrise ºideterminarea de a nu accepta refuzuri.

Le-au fost comune, de asemenea, legen-dele Dunãrii ºi ale câmpiei, „stare” din careambii ºi-au reîncãrcat energiile, precumAnteu odinioarã. În parantezã adaug cã m-am aflat, cu ani în urmã, împreunã cumaestrul pe o ºosea din Bãrãgan într-unoctombrie strãpuns adânc de ploi, cu norioþeliþi ºi alergând ameþitor, suflaþi de unvânt care transformase ierburile câmpiei întalazuri. Vuietul nu era cu nimic mai prejosde cel al urgiilor de pe mãri ºi oceane.Naufragiatul din mine, care se gândea cumar putea duce automobilul spre un liman, aavut parte de o staþionare, solicitatã vehe-ment de scriitorul care a vrut sã coboarepreþ de un minut ca sã se împãrtãºeascã nude bucuria, ci de extazul întâlnirii cu naturalocurilor natale.

Similitudinile dintre Panait Istrati ºi Fã-nuº Neagu au mers ºi mai departe, chiarfoarte departe, în pitorescul existenþial,fãcând legãtura între romancierul acumevocat (Îngerul a strigat, Frumoºii nebuni aimarilor oraºe, Scaunul singurãtãþii, AmantulMarii Doamne Dracula, Asfinþit de Europã,rãsãrit de Asie, însoþit de Jurnal cu faþa ascun-sã) ºi unii dintre scriitorii sud-americani cese revendicã din aceeaºi paternitate, istra-tianã.

Ca pamfletar cu verbul otrãvit, admi-nistrând tratamente letale victimelor cu carenu avea altceva de împãrþit decât revãrsãrilecorosivei cerneli pe petecul de hârtie, FãnuºNeagu „aducea” cu foarte temutul Arghezi.ªi unul, ºi celãlalt dispuneau de registreduble, reþetele scrisului lor pãrând a fi ex-

54

Lucian Chiºu

trase, metaforic vorbind, din laboratorulalchimiºtilor Evului Mediu, care deþineausecretul distilãrii esenþelor nobile din me-talul comun. Cele douã volume din Carteacu prieteni, apãrutã recent într-un tom com-pact, ºi Punþi prãbuºite, conþinând pamfletescrise de Fãnuº Neagu în ultimii douãzecide ani, se situeazã edificator la extreme.Orfevreria stilisticã a celor doi, fie cã nereferim la perfecþiunea de cristal a expresiei,fie la strãlucirile întunecate ale pamfletului,ar putea fi lesne confundatã, dacã numelelor ar lipsi de pe coperta cãrþii.

În sfârºit, în foarte multe, dacã nu chiarîn cele mai multe dintre paginile semnate deFãnuº Neagu respira duhul uneia dintrecele mai frumoase limbi româneºti, aº zicefrumoasã cum numai sub semnãtura luiMihail Sadoveanu am mai întâlnit. Admi-raþia pe care Fãnuº Neagu o arãta mareluimaestru fiind de o notorietate absolutã,apropierea devine mai mult decât posibilã,indiscutabilã.

ªi totuºi, atât de legat sufleteºte de acestemodele, Fãnuº Neagu era el-însuºi autor destil ºi artã literarã, creându-se pe sine ca fãp-turã artisticã inconfundabilã. Ivitã dingenunile locurilor natale ºi din izvoarelelimbii române, creaþia fãnuºianã posedãtoate datele personalitãþii sale ºi, odatã cuele, aura strãlucitoare a unei lumi bântuitecând de viscol, când de carnaval. Literaturasa este plinã de întâmplãri neobiºnuite,ireale, cu eroi care-i seamãnã în multe pri-vinþe ºi cãrora le este cel mai ades conviv,aºadar, personaj-narator. O lume de po-veste, spun mai toþi criticii, ivitã din refuzulconvenþiilor realitãþii pe care o miºcã dinosie de dragul atitudinii potrivnice tocmaiacelei realitãþi ºi în scopul proiectãrii ei înimaginar. O lume de forþe elementare ca ºinatura, imprevizibilã inclusiv în ceea cepriveºte statutul artistic al creaþiei în genere,cu efecte greu de controlat ºi, tocmai deaceea, cu atâta prizã la publicul cititor.

Datoritã acestor rezultante, mulþi dintrecercetãtori ºi confraþi (de condei) cred cãautorul a trãit alãturi de noi, dar în altã...realitate, numai a lui, cãreia nu erau dis-puºi sã-i acorde credit. Proiectul unei mono-grafii având titlul Viaþa neromanþatã a lui

Fãnuº Neagu ar fi primit cu serioase rezerve.„Fugi de-aci, nu-i adevãrat!, sigur suntinvenþii de-ale lui Fãnuº”, mi-a fost dat sãaud deseori, chiar din partea celor mai rafi-naþi cunoscãtori ºi interpreþi ai fenomenuluiliterar, când se evocau întâmplãri trãite alã-turi de acesta. Sigur este cã Fãnuº Neagutrãia într-o altã limbã, în limba noastrã desãrbãtoare, aº îndrãzni sã spun, pe care ne-alãsat-o în cãrþile sale, ca pe un dar pentruviitorime.

Cu toate acestea, caracterul (auto)bio-grafic al întâmplãrilor din romanele, nuve-lele ºi povestirile semnate de Fãnuº Neagunu se desparte de adevãr, deºi se spune cãadevãrul ºi realitatea sunt sinonime imper-fecte. Ruptura sau clivajul, cu un termen din geologie adoptat ºi de critica literarã,pot fi explicate, dacã apelãm totuºi la dis-tincþia dintre realitate ºi artã, chiar dacã adoua, arta, se aflã într-o relaþie necesarã deincluziune cu cea dintâi. Explicaþia pe care ogãsesc se referã la faptul cã Fãnuº Neagu afost scriitor înnãscut, ºi nu fãcut. La el, artapreceda realitãþii. Ceea ce unii obþinuserã înurma unui lung travaliu, autorul primise dela ursitoare. Limbajul, ca mijloc de comuni-care socialã, în fapt un conglomerat de ter-meni ºi sensuri, era, pentru simþurile luiascuþite ºi selective, de-a dreptul artã. Înpofida extraordinarei sale înzestrãri pentru„simþul” limbii, Fãnuº Neagu nu ignora ro-lul de sacerdot al creatorului. Romanele ºipovestirile sale ascund un imens zãcãmântaurifer, pe care, ca ºi Tudor Arghezi, scri-itorul îl scoate mereu la suprafaþã. Toateîntâmplãrile petrecute în preajma eroilor luisunt grele de vraja cuvântului, arta sa nara-tivã atingând altitudini artistice greu deegalat ºi oferind celor ce au fost martori (aiomului, ai scrisului sãu) senzaþia de beatitu-dine.

Cum toate darurile se pot transforma îndefecte, în ultimele decenii, stilului sãu i-afost adus reproºul de a se fi subjugat unuimanierism de facturã barocã. Narativitatea,afirmã unii despre romanele sale, esteacoperitã de o vegetaþie luxuriantã, crescutãhalucinant, precum pãdurile amazoniene,din luminã, apã ºi pãmânt. Potecile de sensale epicului se pierd în necunoscutul meta-

55

Introducere în universul "frumoºilor nebuni"

foric, din care cititorul ºi, mai ales, preþiosulcritic al zilelor noastre nu ºtiu încotro s-oapuce. Faþã de aceastã obstinatã repetiþie,mã întreb, cum am mai fãcut ºi cu alte prile-juri, dacã, totuºi, o judecatã precum aceasta,pe cale de a se încetãþeni printre specialiºtiiliteraturii (nu ºi cei ai limbii), exclude totaldin cauzã conºtiinþa artisticã a unui scriitorcare a ºtiut ce vrea de la sine, încã de ladebut.

Lucrul cel mai frapant ºi probabil insufi-cient cunoscut, bãnuit, apreciat de lectorulcãrþilor sale, constã într-un poncif, anume cãautorul îºi cultiva exclusiv talentul, scrisulfiindu-i facil. Ne aflãm în faþa unui fals. Capersoanã care a stat îndeajuns de mult înpreajma maestrului, pot afirma, fãrã a fiacuzat de purã invenþie, cã Fãnuº Neagu„scria” teribil de greu. În faza de creaþie, aretuºurilor stilistice, paginile care urmau sã devinã literã de tipar (având, în carte,curgerea ºi gustul bun al vinului de viaþãlungã) nu erau manuscrise, ci, mai degrabã,inefabile expoziþii de graficã încifratã. Aceleetape intermediare aproape cã îºi pierdeaulegãtura cu textul finit, exprimând, mai pre-sus de orice, intensitatea cu care acesta fu-sese trãit. Lecþie simplã ºi plinã de pilde: ta-lentul, dacã nu e susþinut de cultul transpi-raþiei, nu face doi bani.

Fraza de mai sus ar fi fost, poate, edifica-toare pentru scriitura lui Fãnuº Neagu ºipentru modul în care îºi simþea menireaprofesionalã. Dar, din pãcate, ea nu acoperãdecât o perioadã mai veche de timp. Înultimele (aproape) douã decenii, pripãºiþiprin intersecþiile unde se vinde trecãtorilorgrãbiþi presã de scandal contra bani, câþivas-au cãznit sã punã pe picioare rubrica lorde suflet, al cãrei nume nu este deocamdatãstabilizat, dar ar putea suna, generic, desi-gur, „priveghi la capra vecinului”. Ei, vigi-lenþii paznici ai cotidianului care ne foarfecãexistenþa (cu tot ce poate fi mai rãu, neome-nos, dar, în fine, vandabil), s-au nãpustitasupra lui Fãnuº Neagu, declarându-l, pen-tru început, expirat. Replica datã acestora,plinã de umor, o cunosc puþini: „Mai bineexpirat, decât nenãscut!”. Apoi au luat lapurecat studiile urmate de scriitorul acade-mician, care, în opinia d-lor, n-ar fi fost con-

forme cu instituþia. Trecând peste absurdulînþelesului la care limiteazã aceºtia Acade-mia ºi valorile naþionale, nu poþi rãmânetotuºi pasiv faþã de enormitatea tumorii ideologice care le apasã gândirea. Ce studiitrebuie sã termini ca sã ajungi scriitor?Existã vreo ºcoalã, universitate sau oricarealtã instituþie, de stat ori privatã, care sã-þidea, prin absolvire, diploma (!) de scriitor?Sã nu fi ºtiut contestatarii butada lui MihailSadoveanu care, întrebat cu prilejul uneivizite la ªcoala de literaturã, câþi scriitori vorieºi de acolo, acesta a rãspuns cu subînþeles:„Vor ieºi atâþi scriitori câþi au intrat!”

Dar, cu o condiþie: mai întâi sã se fi nãs-cut.

56

Deja opereazã în jurul operei lui FãnuºNeagu o reþea de cliºee culturale sau critice,un déja vu cu efecte perverse asupra recep-tãrii: blocheazã lectura, o împiedicã sau îiminimalizeazã efectele. Aceastã veritabilãreþea de ideés reçues formatã din superlative,concluzii critice sau formulãri ce se vormemorabile dã un „material cliºeiform”1

care, dacã nu este înlãturat la vreme, sufocãpentru cine ºtie câtã vreme opera.

Metaforitã, urmaºul lui Panait Istrati, ma-rele scriitor brãilean, prozatorul balcanic,metafora fãnuºianã, stilul fãnuºian, Fãnuº, înstilul lui inconfundabil, eventual caracteristic,prozatorul câmpiei sunt formulãri cu foartemare frecvenþã, care par elogii, formulesuperlative de apreciere criticã ºi care, cutimpul, au devenit sufocante, au devenit

mai mult semne ale suficienþei decât aleidentitãþii. Ele formeazã o glazurã, adeseadulceagã, mereu pitoreascã, aparent fru-moasã, dar care sufocã receptarea operei.

A scoate literatura lui Fãnuº Neagu desub dictatura acestor formule care deja s-aufixat în mentalitatea comunã ºi ”lucreazã”împotriva ei, simplificând-o ºi reducând-ola pitorescul limbajului, iatã o provocare ºiun pariu de câºtigat.

O mai dreaptã cinstire a unei opere lite-rare - mai ales dacã autorul s-a bucurat de omare notorietate într-o anumitã perioadã aactivitãþii literare – nu poate avea loc decâtdupã o perioadã de aparentã „uitare”. Tim-pul clasicizãrii unui scriitor are alt ritmdecât timpul istoric. Susþinem cã în cazulmarilor opere tãcerile de moment sunt

Viorel COMAN*

Avatarurile receptãriioperei lui Fãnuº Neagu

Analizând receptarea operei lui Fãnuº Neagu, remarcãm cã se repetã întocmai etapele specifice unuilent, dar sigur proces de clasicizare. Proza lui Fãnuº Neagu a cunoscut o adevãratã glorie literarãîn perioada de afirmare ºi strãlucire a „Generaþiei ‘60". Timpul va confirma opinia noastrã: avemde-a face cu o operã care dã strãlucire prozei româneºti, evocând spaþiul literar din sud-estulRomâniei.

Cuvinte-cheie: prozã, povestire, generaþie literarã, receptare, spaþiu literar, Brãila.

Analyzing the reception of Fãnuº Neagu's work, we should point to the obvious and precise repe-tition of the specific stages of a slow but sure process of turning into classicism. Fãnuº Neagu'sprose enjoyed a genuine literary fame during the rise and boom of the "60's Generation". Time willconfirm our opinion: we are dealing with a work that made the Romanian prose brilliant calling upthe literary space of South-Eastern Romania.

Key words: prose, story telling, literary generation, reception, literary space, Brãila

Abstract

* Prof. dr., Brãila.1 Irina Mavrodin Flaubert, Opere, Vol. III, Bucureºti, Univers, 1984, p. 265.

57

Avatarurile receptãrii operei lui Fãnuº Neagu

întotdeauna roditoare. Mai ales capodo-perele au un ”nesomn” al lor, cum spuneacineva.

În ultimul sfert de veac, discursul criticîn literatura românã s-a schimbat radical.Noua generaþie de critici literari treceaproape nepãsãtoare pe lângã romanele ºivolumele de povestiri ale lui Fãnuº Neagu.Unde altãdatã erau ciorchini de cronici lite-rare în jurul fiecãrui volum, acum cãrþile„vorbesc” într-un spaþiu cu pereþi de plutã:mai nimic nu rãzbate dincolo. Nici roma-nele lui Augustin Buzura sau Nicolae Bre-ban, ale lui Constantin Þoiu sau DumitruRadu Popescu nu au altã soartã.

În traiectoria receptãrii operei avem de-aface, evident, cu un reflux. În prim-plan autrecut dezbaterile despre optzeciºti ºi pro-moþiile ulterioare, despre modernism, post-modernism, canon literar. Superlativele de

odinioarã s-au topit ca mierea-n ceai ºi daugust bun doar unor capitole dedicateautorului în dicþionare ºi în istorii literare.

În cazul receptãrii operei lui FãnuºNeagu sunt câteva situaþii oarecum para-doxale. G. Cãlinescu, formator de canon li-terar la sfârºitul perioadei interbelice, foarteactiv ca publicist ºi romancier în primaparte a anilor ’50 ºi începutul anilor ’60, nua scris niciun rând despre scriitorii care aupublicat atunci cãrþi temeinice: MarinPreda, Eugen Barbu, Petru Dumitriu. A scrisdoar o tabletã care valoreazã cât o clasi-cizare despre Marin Sorescu înainte ca aces-ta sã publice primul volum de poezii. Înrest, nimic. Nici generaþia urmãtoare de cri-tici literari, cea care formeazã ”a treia gene-raþie postmaiorescianã”2, nu aminteºte deFãnuº Neagu. Doar Vladimir Streinu îlaminteºte într-o sintezã literarã ºi remarcã”o viziune aprinsã, de extracþie folcloricã”3.Dacã ªerban Cioculescu se dedicase unoraspecte de istorie literarã ºi nu avea o pasi-une pentru literatura contemporanã, Perpe-ssicius, deºi scrie cronicã literarã pânã înanul 1970, chiar dacã este brãilean, nu scrieniciun rând despre Fãnuº Neagu. Stilulînflorat, rafinamentul ”palatului lingvistic”,spiritul matein metamorfozat într-un proza-tor al câmpiei l-ar fi îndreptãþit pe FãnuºNeagu la comentariul marelui critic. Perpe-ssicius, cu lecturile sale intermitente, aproape”la zi”, deºi scrie cea mai bunã cronicã lite-rarã despre ”Iarna bãrbaþilor” de ªtefan Bã-nulescu (1965), deºi scrie o cronicã literarãfundamentalã despre ”Princepele” deEugen Barbu (1969), nu scrie niciun rânddespre ”Îngerul a strigat”, deºi calitatearomanului i-ar fi dat voluptãþi de cronicarliterar cel puþin egale cu cele date cândva deromanele lui Panait Istrati sau MihaiSadoveanu. Care sã fie explicaþia? Sã fie oformã de neîncredere în ceea ce scria în aceiani sau o formã de înþelepciune? Se vedelimpede cã orice temã de istorie literarãprezintã mai mult interes decât literatura

2 Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu ºi posteritatea lui criticã. în Scrieri, Vol. 8, Bucureºti, Minerva, 1980, p.237-253.

3 Vladimir Streinu, Pagini de criticã literarã, vol. IV, Bucureºti, Minerva, 1976, p. 440.

58

Viorel Coman

românã contemporanã. Fiecare critic literarse profilase pe un domeniu literar sigur, fãrãsã se apropie prea des de actualitatea lite-rarã. Vladimir Streinu scrie eseuri desprepoezia modernã, G. Cãlinescu, ªerban Cio-culescu ºi Perpessicius coboarã în ”firidele”istoriei literare, Tudor Vianu se dedicã lite-raturii comparate. Este limpede: generaþiade critici literari care a impus modernitatea înliteratura românã interbelicã nu acceptã sãparticipe la o bãtãlie literarã care nu îiaparþinea. Mai degrabã suntem tentaþi sãdãm o valoare mai profundã unei repliciesopice spuse de Tudor Vianu unui prietenmai tânãr: ”Aºtept sã oboseascã nedrep-tatea!”…

O contribuþie importantã la validarea luiFãnuº Neagu ca scriitor important al gene-raþiei sale au avut-o membrii fostului Cercliterar de la Sibiu: Nicolae Balotã, CornelRegman ºi Ion Negoiþescu. ªi astãzi, dupãpatru decenii, eseurile acestora despre ope-ra lui Fãnuº Neagu sunt printre cele maiprofunde pagini scrise în epocã desprepovestirile din ”Cantonul pãrãsit” saudespre primul roman, ”Îngerul a strigat”.

În primele cronici literare apãrute pânãla ”Cantonul pãrãsit”, cronici de o anumitãsubstanþã analiticã ºi de un anumit grad dereprezentativitate, se observã câteva trãsã-turi care vor rãmâne mãrci stilistice sau depersonalitate ale autorului. Este perioadacând numele lui Fãnuº Neagu ”începe sãcircule”, sã fie recunoscut ca o certitudine agrupului de tineri prozatori ºi poeþi care vorforma nucleul unei generaþii literare. Recep-tarea operei lui Fãnuº Neagu respectã undageneralã a receptãrii generaþiei ’60, încreºterile ºi descreºterile specifice oricãreigeneraþii literare. În cazul fiecãrui scriitor seadaugã elemente specifice care o fac unicã ºiirepetabilã. Câteva particularitãþi ale recep-tãrii sunt legate de valoarea operelor publi-cate, de prezenþa în revistele literare, de”puterea” de a decide în breasla scriitorilorºi, nu în ultimul rând, de longevitateaactivitãþii literare. Receptarea operei scriito-rilor în regimurile totalitare, chiar atuncicând ele dau iluzia unei anumite libertãþi,nu seamãnã cu receptarea operelor în socie-tãþile libere, democratice. În cazul generaþiei

’60, dar ºi în cazul generaþiei anterioare,receptarea literarã a fost un fenomen socio-literar încã nestudiat, încã neobservat întoate formele lui de manifestare ºi de mal-formare, de la cele ample, solemne, la celeaparent banale, mãrunte, de la cele de rangînalt, la boemia literarã. Sã nu ignorãm fap-tul cã în toatã perioada totalitarã scriitorul,mai ales cel valoros, a contat imens în men-talitatea colectivã. Cititorii au pus pe umeriiscriitorilor responsabilitãþi fabuloase. Le-aucerut sã fie nu doar poeþi sau prozatori ade-vãraþi, ci ºi sociologi, istorici, filozofi, bufonicare sã spunã adevãrurile grele pe care ceiîndreptãþiþi sã le spunã nu le spuneau.Avem de-a face cu un uriaº transfer deresponsabilitate, cum lumea româneascã numai cunoscuse vreodatã. În aceste condiþii,receptarea unui scriitor contemporan nu maipoate fi fãcutã în stare purã, ci în acest con-text al determinãrilor ºi influenþelor. Deaceea, fiecare reprezentant al generaþiei ’60ar putea fi un studiu de caz. Nuanþele suntdate de valoarea ºi diversitatea operelor, darºi de spectacolul de personalitate pe care îldã scriitorul respectiv. În cazul lui FãnuºNeagu, în comparaþie cu ceilalþi doi mariscriitori cu care împarte gloria “comitatu-lui” imaginar al Bãrãganului, Vasile Voicu-lescu ºi ªtefan Bãnulescu, se vede imediatdiferenþa de abordare ºi viziunea asupradestinului scriitorului. ªtefan Bãnulescu aavut mereu o prezenþã discretã, dar temei-nicã, mai mult a contemplat viaþa literarã,”petrecând în sine” ºi lucrând la un mareproiect epic, rãmas însã neîmplinit. VasileVoiculescu a fost, de la sfârºitul rãzboiuluipânã la moarte, un om fãrã biografie exte-rioarã, a fost doar o fiinþã singuraticã, du-când o existenþã tragicã, pusã în slujba uneisingure misiuni: sã scrie povestiri. Cu totuldiferit este spectacolul de personalitate datde Fãnuº Neagu. Boemia literarã, cumlumea româneascã nu mai vãzuse de la sim-boliºtii începutului de secol, ascundea ºidrame, ºi protest discret, ºi forme deadaptare. Împreunã cu Nichita Stãnescu, acultivat cea mai frumoasã boemie literarã înaceastã perioadã, o boemie cãreia încã nu is-a scris istoria. A contat imens de mult cro-nica sportivã semnatã sãptãmânal, vreme

59

Avatarurile receptãrii operei lui Fãnuº Neagu

de aproape patru decenii. Un degetar detext “afurisit”, scris într-o frumoasã limbãromânã, ca un vitraliu în mijlocul ziduluicenuºiu ºi sever al limbii de lemn. A contatapoi prezenþa în librãrii, constant, fãrã mariîntreruperi, cu romane, povestiri, teatru,publicisticã, traduceri, antologii. În timp, seva vedea cã avem de-a face cu un fenomenpe care l-au trãit ºi Ion Luca Caragiale, ºi IonCreangã, Ion Minulescu ºi Pãstorel Teodo-reanu. Era o vreme când legenda era mai mareca omul. Tot acest spectacol de personalitatea contat imens în receptarea operei luiFãnuº Neagu. ªi în bine, ºi în rãu.

De la câteva cronici literare pentru pri-mele douã volume de povestiri s-a ajuns, undeceniu mai târziu, în preajma apariþieiromanului ”Îngerul a strigat”, la o receptaredinamicã, chiar explozivã, în toate revisteleliterare din România, cu analize, de multeori, de foarte bunã calitate. Este perioada încare se întemeiazã receptarea povestitorului.Fãnuº Neagu a publicat în preajma romanu-lui ”Îngerul a strigat” ºi trei volume de po-vestiri. Dacã nu a avut niciun succes cuvolumul aparent pentru copii ”Caii albi dinoraºul Bucureºti”, în schimb, ”Varã buima-cã” ºi ediþia a doua a antologiei ”Cantonulpãrãsit” au readus în prim-plan vocaþiainiþialã de povestitor. Este perioada cândeste receptat autorul de povestiri sau de„nuvele ºi schiþe”, cum ºi le intitula autorul.În primul rând, este o receptare neumbritãde alte opere. În al doilea rând, lui FãnuºNeagu i s-au recunoscut mãrci de originali-tate care fac din receptarea operei sale oprovocare pentru cititori.

A face analiza receptãrii operei lui FãnuºNeagu nu înseamnã doar a inventaria ade-vãrurile esenþiale, formulãrile memorabile,timbrul unic într-o istorie literarã, ci ºi neîn-þelegerile, limitele, pragurile peste care nu s-a putut trece, automatismele, puseul deprejudecãþi care însoþesc, de regulã, recep-tarea unui scriitor cu o activitate de pestejumãtate de veac, cu începuturile într-o altãgeneraþie, cu miezul receptãrii în generaþiasa ºi cu ceea ce a publicat în ultimele douãdecenii, vãzutã ca o cãlãtorie incognito înmãrile interioare ale altor generaþii literare.

Planul iniþial al demersului nostru ana-litic viza fabulosul, fantasticul, miturile perso-nale, balcanismul literar, tipuri de personaje,chiar ipostaze ale homerismului. Dar cândam analizat receptarea operei, am constatatcu o anumitã surprindere cã despre maimult de jumãtate dintre povestirile autoru-lui nu s-a emis pânã acum nicio opinie criti-cã. Despre un sfert din povestiri s-a scris „îngeneral”, ca atmosferã, problematicã, vi-ziune. Au fost analizate mai ales povestirilerealiste, iar când s-a trecut la povestirile magi-ce, în anii ‘80, când „orizontul de aºteptare”al criticilor era altul, totul a fost un eºec. Deaici începe declinul receptãrii operei luiFãnuº Neagu. Am dat prioritate analizeistructurii povestirilor vãzute ca ansamblu.Considerãm cã aceastã formã de eºec alreceptãrii e datã de prea uºoara renunþare acelor care ar fi trebuit sã primeascã provo-carea. Dacã treci „codrii de aramã” ai lim-bajului luxuriant vezi „pãdurea de argint” aepicului pur, esenþial, simbolic.

Dacã ar fi fost sã oferim seria de critici lite-rari ai momentului, care se exprimã despreprimele volume ale lui Fãnuº Neagu, aceºtiasunt: Henri Zalis, Boris Buzilã, Marin Bucur,George Muntean. Sã recunoaºtem, niciunulnu este o mare personalitate a criticii literareromâneºti. De-abia dupã ”Dincolo de nisi-puri” ºi mai ales dupã ”Cantonul pãrãsit”apar primele condeie redutabile ale noiigeneraþii: Nicolae Manolescu ºi EugenSimion. Ei se adaugã mai experimentaþilorPaul Georgescu ºi Ov. S. Crohmãlniceanu.Pe lângã observaþii de tipul ”prozã just ori-entatã” sau povestiri ”cu tematicã predilecteticã”, apar ºi primele observaþii care con-teazã în impunerea „tânãrului prozator derobust talent” (H. Zalis). De asemenea, esteîncadrat corect „printre învãþãceii maestru-lui Sadoveanu”. Cu timpul, când numele luiFãnuº Neagu începe sã conteze în seriatinerilor scriitori, încep sã aparã ºi primeleobservaþii mai profunde. Marin Bucurobservã cã „Þiganca din ºatrã (Liºca, n.n.)este din apropierea Kirei Kiralina” sauautorul este „un observator al faptelor mariîn gesturi mici, cotidiane ºi obiºnuite în flu-viul vieþii, fãrã sã fie un miniaturist”. Oobservaþie de o anumitã profunzime

60

Viorel Coman

vizeazã personajele care au „firi tãioase ºiduioase, asprime ºi calm”. Douã din mãrcileesenþiale ale literaturii lui Fãnuº Neagu aumai întâi imagine negativã. Nu magicul seafirmã la început, ci criza magicului, în”Dincolo de nisipuri”, ”Liºca” ºi ”Fântâna”.De asemenea, nu pluseazã elementul mitic,ci, la început, elementul folcloric, decorativ,în ”Ningea în Bãrãgan” ºi în ”Drãgaica”. Înprima evocare a prozatorului Fãnuº Neagu,într-un capitol de istorie literarã, tânãrulcritic Nicolae Manolescu, în 1964, pune unfoarte exact diagnostic: Fãnuº Neagu este„un remarcabil povestitor”, „înrudit pringustul pentru pitoresc ºi violenþã, prinpreferinþa pentru anumite medii, cu PanaitIstrati”. Povestirile, fundamental lirice, suntale unui ”voluptuos iubitor (…) de senzaþiitari”. De asemenea, N. Manolescu remarcã„tehnica povestirilor sadoveniene”; eleaparþin unui „univers pitoresc ºi haluci-nant”. Cel mai mult admirã povestirea ”Pã-puºa”, unde „realismul psihologic este denetãgãduit”4. În cronica literarã la volumul”Dincolo de nisipuri”, Nicolae Manolescuconsiderã ”Fântâna” povestirea care atinge„nivelul cel mai de jos al volumului”, cu„un folclor de calitate îndoielnicã”. FãnuºNeagu „impresioneazã prin siguranþamijloacelor”, e „un prozator talentat, capa-bil sã se ridice în ansamblu la o literaturã decea mai bunã calitate”5.

De o receptare buclucaºã are parte ºipovestirea ”Fântâna”. Dacã Marin Bucurconsiderã cã povestirea ”poate face cinsteoricãrui scriitor cunoscut”, pentru Ov. S.Crohmãlniceanu, ”Fântâna” face parte dinpovestirile ”de-a dreptul proaste”, cãci ilus-treazã ”micul romantism sãmãnãtorist”. Deasemenea, o povestire controversatã a fost ºi”Om rãu”. Eugen Simion admirã aici ”unmoºneag savuros, pe nedrept desconside-rat”, deoarece Papa Leon este ”un fel deNichifor Coþcariu al Câmpiei Dunãrene”6.Primejdiile care ameninþã proza lui Fãnuº

Neagu sunt, dupã opinia lui Virgil Arde-leanu, urmãtoarele: ”încurajarea roman-tismului”, ”prelucrarea unor elemente fol-clorice” ºi ”povestirile citadine”. De aseme-nea, ºi Ov. S. Crohmolniceanu crede cã nu-iface un serviciu ”cine-i laudã tânãruluiprozator înclinaþiile romantice ºi gustulpentru mitizarea folcloricã a realitãþii satu-lui”7. Chiar dacã se observã adesea ”primej-dia gratuitãþii”, Ov. S. Crohmãlniceanu îlconsiderã ”un povestitor adevãrat”, cãci ”sedetaºeazã net de foarte mulþi prozatori”,fiind ”printre cele mai puternice (voci) aletinerei generaþii”. El are ”o densitate a tex-tului, precizia observaþiei, acuitatea senzori-alã, autenticitatea retrãirii de cãtre autor asentimentelor eroilor sãi”. Pentru PaulGeorgescu, unul dintre liderii de opinie ai

4 N. Manolescu, cap. Nuvela, în vol. Literaturã ºi contemporaneitate, Bucureºti, E.P.L., 1964, p. 358-359.5 Nicolae Manolescu, cronica literarã la Dincolo de nisipuri, de Fãnuº Neagu, în rev. Contemporanul, nr. 5, 1

feb. 1963, p. 3.6 Eugen Simion, Orientãri în literatura românã de azi, Bucureºti, E.P.L., 1965, p. 287.7 Gazeta literarã, nr. 2. 10 ian. 1964, p. 2.

61

Avatarurile receptãrii operei lui Fãnuº Neagu

acelor ani, autorul ”îºi dã frâu liber plãceriide a povesti, de a face haz, pitorescul îºidesfãºoarã coada de pãun”8.

Primele trei volume, mai ales dupã ce aufost antologate în ”Cantonul pãrãsit” ºi audat o imagine de sintezã asupra primuluideceniu de activitate literarã, impun o pri-mã imagine a tânãrului prozator. Volumelesale de povestiri sunt în atenþia liderilor deopinie ai momentului. Deja se creeazã unrelief valoric care va rãmâne în atenþiaautorului, pânã la ediþia ne varietur. În croni-ca literarã la volumul ”Dincolo de nisipuri”,Al. Oprea remarcã inegalitatea talentuluiautorului cãci povestirile sunt ”excepþionalesau neaºteptat de slabe”9. Dacã ar fi sãinventariem toate opiniile exprimate desprepovestirile lui Fãnuº Neagu publicate înprimul deceniu de activitate literarã ºi sãfixãm un indice de frecvenþã al cuvintelorsau sintagmelor-cheie din cronicile literareale acestei perioade, în care ”numele luiFãnuº Neagu a început sã circule”, acesteaar fi, în ordine descrescãtoare: ”talent vigu-ros”, ”originalitate”, ”autenticitate”, ”po-vestitor”, ”liric temperat”, ”infiltraþii fol-clorice”, ”pitoresc”, ”gratuitate”. Prin am-plitudine, numãrul cronicilor literare ºi spi-ritul analizelor, Fãnuº Neagu este, alãturi deD.R. Popescu ºi Nicolae Velea, unul dintreliderii noii generaþii de prozatori.

Momentul de vârf al receptãrii povesti-rilor îl formeazã cronicile din preajma volu-mului de povestiri ”Varã buimacã”. Esteultimul volum receptat fãrã sã existe asuprasa ”umbra” romancierului sau a povesti-torului. Deja apar primele superlative: ”N-am încetat nici o clipã sã-l socotesc peFãnuº Neagu cel mai interesant prozatorcontemporan”, susþine C. Stãnescu în croni-ca sa la volumul ”Varã buimacã”10. Evident,ne aflãm pe un alt palier al receptãrii. Seafirmaserã câteva voci critice: Valeriu Cris-tea, I. Sârbu, Al. Andriescu, M. Ungheanu,Constantin Cãlin. Presa literarã oferã spaþii

largi de dezbatere ºi analize. În cei trei ani,de la ”Cantonul pãrãsit” pânã la ”Varãbuimacã”, s-au întâmplat câteva evenimenteliterare care au modificat complet contextulliterar în care apare ºi este analizat volumul”Varã buimacã”. ªtefan Bãnulescu publi-case volumul ”Iarna bãrbaþilor”, socotit dela început o mare revelaþie. În 1966 aparpovestirile postume ale lui Vasile Voicu-lescu, considerate capodopere ale prozeiromâneºti. Aceste douã evenimente au avutun efect catalizator: îl grãbesc pe FãnuºNeagu sã se fixeze într-o formulã literarãproprie, cu un timbru unic, distanþându-senu numai de specificul celor doi prozatori,ci ºi de propriile formule epice din primelevolume. Calitatea esenþialã a scriitoruluieste aceea de ”povestitor”. ”Calea” proza-torului este singularã. Prin cele ºase poves-tiri din ”Varã buimacã”, Fãnuº Neagu parea se ”desprinde” ºi a se depãrta de ”plu-tonul” generaþiei sale. El este acum ”un lip-sit de concurenþi. (…) Talentul îl scoate înafara obiºnuitelor comparaþii ºi scriitoruluinu-i mai rãmâne decât sã se mãsoare cusine”, noteazã Mihai Ungheanu în cronicaliterarã la ”Varã buimacã”11. Apar primelecapodopere. ”Acasã” este povestirea ceamai apreciatã, deºi Valeriu Cristea consid-erã cã ”încã nu e perfectã”. Cealaltã capodo-perã, pe care Ion Negoiþescu o considerãuna dintre cele mai valoroase povestiri dinliteratura românã, este ”Doi saci de poºtã”.Noua imagine a prozatorului este corectanalizatã de Valeriu Cristea: ”Temperamentimpulsiv, lui Fãnuº Neagu îi lipsesc uneorisimþul mãsurii, al proporþiilor, autocon-trolul. (…) Rezultã exagerãri, extravaganþe,încãlcãri de tot felul ale verosimilitãþii, înþe-leasã în sensul cel mai larg. (…) Stilul poeticdevine uneori calofilie, delir confuz, ma-nierism”12. Într-o perioadã în care se maiparia încã pe ”mesajul” social al operei li-terare, acuzaþia de ”calofilie” în volumul”Varã buimacã” sau de ”gratuitate” în volu-

8 România liberã, nr. 5706, 17 febr. 1963, p. 2.9 Luceafãrul, nr. 3, 1 febr. 1963, p. 2.10 Scânteia tineretului, nr. 5728, 21 oct. 1967, p. 2.11 Ramuri, nr. 8, 15 aug. 1967, p. 612 Gazeta literarã, nr. 30, 27 iul. 1967, p. 2.

62

Viorel Coman

mele anterioare sugereazã, pe de o parte,neaderenþa autorului la ”temele” epocii ºiîncercarea de a asigura un triumf al stilului,al artei. ”Varã buimacã” e un volum derãscruce. Mai întâi, povestirea de tip tradi-þional, povestirea realistã, dominantã înprimele trei volume, este pãrãsitã. Apare, caelement de modernitate, ”povestirea para-bolicã ºi a personajelor cu valoare de sim-bol” (Mihai Ungheanu). În al doilea rând,magicul, aflat sub semnul crizei în primelevolume, devine acum, în ”Varã buimacã”,în ”Acasã” ºi mai ales în ”Doi saci de poºtã”,substanþa tainicã a povestirilor. O obser-vaþie profundã, care ar fi trebuit sã rodeascãmai mult, este fãcutã de Monica Lovinescu.Pentru prima datã povestirile lui FãnuºNeagu sunt raportate la un model de mareforþã: la povestirile fantastice ale lui MirceaEliade. Autoarea îi aºazã pe ªtefan Bãnu-lescu ºi pe Fãnuº Neagu ”într-o filiaþie in-conºtientã a lui Mircea Eliade, prin aceastãdosire a fantasticului”13. În concluzie,”proza lui Fãnuº Neagu e în momentul defaþã ca o orchestrã de primã mânã, în care,spre surprinderea generalã, se mai întâmplãca unele instrumente sã intre în contratimp,sã execute eronat sau strident. Dar atuncicând astfel de accidente nu survin, ea cântãimpresionant”

14

. Fãnuº Neagu rãmâne ºi în”Varã buimacã” ”un povestitor înnãscut, cuvorbirea coloratã ºi limbuþia nãrãviþilor labasm”15.

Cea mai înaltã cotã a receptãrii povestiri-lor lui Fãnuº Neagu este la începutul anilor’70, în preajma apariþiei antologiei ”În vãpa-ia lunii”. Dupã marele succes literar obþinutcu romanul ”Îngerul a strigat”, într-operioadã a unei mari înfloriri a speciei cumnu se mai întâmplase în literatura românãde la începutul anilor ’30, Fãnuº Neagu eraconsiderat un lider al generaþiei sale, unscriitor cu o forþã a talentului de care nu semai îndoia nimeni. Dar analiza fundamen-talã a acestui moment este semnatã de

Nicolae Balotã ºi publicatã ca ”Prefaþã”volumului de povestiri. Este ºi azi cel mairafinat ºi mai modern comentariu asuprapovestirilor autorului. Din generaþiile ante-rioare de critici literari, numai ”cerchiºtii”Ion Negoitescu, Cornel Regman ºi NicolaeBalotã scriu constant despre literatura con-temporanã. Nicolae Manolescu observã:”prefaþa este o analizã exhaustivã ºi subtilã,în plus, bogatã în referinþe inedite. Puþiniautori au avut norocul unui comentariu atâtde înþelegãtor”. Nicolae Manolescu îl soco-teºte pe Fãnuº Neagu ”neîndoielnic, unuldin cei mai talentaþi ai generaþiei care seapropie acum de patruzeci de ani; dar ºiunul din cei mai puþini chibzuiþi. Rar scri-itor mai risipitor cu darurile sale…”16

Aceastã observaþie privind neputinþa luiFãnuº Neagu de a-ºi subordona demoniahimerelor sale este mai veche, a mai fostfãcutã ºi la începutul anilor ’60, a vizat ºistructura romanului ”Îngerul a strigat” (ceamai bunã analizã a fãcut-o, din aceastã per-spectivã, Ion Negoiþescu) ºi va persista, dince în ce mai vag, pânã spre ultimele analize.

Eseul lui Nicolae Balotã echivaleazã cu omare consacrare. Ca efecte, nu e cu nimicmai prejos decât tableta lui G. Cãlinescudespre Marin Sorescu sau decât cronicile luiPaul Georgescu sau Matei Cãlinescu despreprimele volume de poezii semnate deNichita Stãnescu. Nicolae Balotã argu-menteazã cã Fãnuº Neagu este un marescriitor care ºi-a format, ca ºi Faulkner, un”spaþiu imaginar” al sãu, numai al sãu, pecare îl numeºte ”un spaþiu matrice, unic, alFabulei”. Alãturi de Odobescu ºi PanaitIstrati, Fãnuº Neagu este evocat, ultimulîntre egali, ca unul dintre marii scriitori aicâmpiei vãzute ca ”spaþiu-matrice, al unortrãiri ambivalente, elevaþiuni sufleteºti ºi,totodatã, constrângeri nãscãtoare de anxie-tate”17. Sunt fãcute aici afirmaþii fundamen-tale despre opera lui Fãnuº Neagu, într-unstil ºi cu o eleganþã a formulãrilor care dau

13 Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect, Bucureºti, Humanitas, 1990, p. 264.14 Valeriu Cristea, Dincolo de nisipuri de Fãnuº Neagu, în Gazeta literarã, nr. 30, 27 iul. 1967, p. 2.15 Paul Georgescu, Vitalitatea basmului, în Gazeta literarã, nr. 36, 7 sept.. 1967. p. 7.16 N. Manolescu, În vãpaia lunii, de Fãnuº Neagu, cronicã literarã în Contemporanul, nr. 33, 13 aug. 1971, p. 3.17 Nicolae Balotã, Prefaþã la vol. În vãpaia lunii, Bucureºti, Minerva (col. B.P.T.), 1971, p. VI.

63

Avatarurile receptãrii operei lui Fãnuº Neagu

eseului puterea de a exista prin sine, în afarareferinþelor numeroase la opera lui FãnuºNeagu. Nicolae Balotã face aici una dintreprimele aplicaþii ale teoriilor lui GastonBachelard asupra operei unui scriitor româncontemporan. Literatura acestui spaþiu are,fatalmente, ”un caracter sudic, în sensul încare mari literaturi - cea italianã, francezã,americanã între altele - au un sud al lor”.Povestirile lui Fãnuº Neagu, din oricareperioadã de creaþie (dar ºi romanele ºiteatrul, vom vedea în analizele ulterioare!),sunt îmbibate de rituri, semne sacre saumagice, unele degradate, aparent stinse,desacralizate, altele având ”încãrcãturãmagicã”. Bãrãganul, pe care N. Balotã îl nu-meºte ”Þara Dunãrii de jos”, ”n-a fost în-creºtinat, parcã, niciodatã sau, mai exact,riturile lui, superstiþiile sunt ceea ce a rãmasdeasupra, din zãcãminte pãgâne ale unorculturi arhaic-orgiastice. Repetãm, desacra-lizarea acestei lumi este un proces înaintat.Rudimente ale credinþelor ºi practicilormagice se asaneazã cu resturi ale uneisacralitãri pseudo-creºtine”. Nicolae Balotãa evidenþiat una dintre cele mai importantedominante ale firii personajelor lui FãnuºNeagu: ”conºtiinþa buimacã”. În lumea luiFãnuº Neagu existã ”puþinã ºi nu preaînaltã conºtiinþã. Nu avem eroi tragici, deºicatastrofele abundã, ci avem victime. Uni-vers patetic prin excelenþã. Fãnuº Neagu aintuit perfect patosul secret al unei umani-tãþi trãind sub zodie inclementã, dar nea-vând energia revoltei. El e un maestru alconºtiinþei buimace; exasperaþi, violenþi orinãuciþi, eroii sãi par sã trãiascã într-un per-manent anotimp buimac. O asemeneaconºtiinþã nu implicã, însã, pasivitatea, abu-lia orientalã, ci, dimpotrivã, o anumitãfrenezie”.

Cele douã romane, ”Îngerul a strigat” ºi”Frumoºii nebuni ai marilor oraºe”, nu i-aumodificat cu nimic statutul de bun povesti-tor, ba dimpotrivã, au accentuat ºi au dat omai mare amplitudine vocaþiei iniþiale,

aceea de povestitor. Romanele sunt, în fond,povestiri mai ample (”Frumoºii nebuni …”)sau chiar serie de povestiri. Nu este”Îngerul a strigat” format din 124 de poves-tiri spuse, din perspective diferite, de câtevapersonaje? Deºi în câteva interviuri anunþãapariþia celui de-al treilea roman, în presaliterarã de la sfârºitul anilor ’70, FãnuºNeagu publicã povestiri pe care le adunã învolumul ”Pierdut în Balcania”18. În acestepovestiri este rupturã ºi continuitate. Dupãcincisprezece ani de la ”Varã buimacã”,dupã experienþa romanelor, teatrului ºipublicisticii, Fãnuº Neagu nu mai poves-teºte ca înainte. Mircea Martin identificã în”Pierdut în Balcania” un ”caracter progra-matic”19. Pe lângã superlative critice pre-cum: ”exponent de prim rang al prozei ro-mâneºti contemporane” (I. Sârbu), ”povesti-tor nãscut, ºi nu fãcut” (Mircea Martin),”Balcania(da) metaforelor” (Al. Dobrescu)sau ”a fi pierdut în Balcania înseamnã a fipierdut în incredibil ºi fabulos, a cunoaºteerezia de toate felurile, a pluti în utopie”(Mihai Ungheanu), apar ºi primele mariîndoieli privind ipostaza de povestitor a luiFãnuº Neagu. Mai întâi Mircea Muthu re-marcã o ºubrezire a epicului, adicã a aceluielement care pãrea cea mai rezistentã partea povestirilor: ”Spre deosebire însã deformele obiºnuite, epica e frântã, nu gãsimadicã succesiunea rãbdãtoare a momenteloralcãtuind un drum. Scriitorul arde etapele,comprimã secvenþele filtrate de sensibili-tatea excesivã, parcã mereu rãnitã.(…)Imaginile se-nghesuie în acelaºi prim-plan,fundalul aproape nu existã.(…) Expresiapipãratã ºi melancolia clamatã confirmã nuatât atitudinea histrionicã, ci don-quijo-tismul interior al sud-est-europeanului pur-tând în sânge vocaþia istorisirii”20. Estelimpede cã în ”Pierdut în Balcania” se aflã oaltã ipostazã a povestirilor lui Fãnuº Neagu.Dar aceste ipostaze ale metamorfozãriipovestirilor sunt vãzute mai ales ca formede alterare a structurilor deja cunoscute ºi

18 Fãnuº Neagu, Pierdut în Balcania, Bucureºti, Ed. Sport-Turism, 1982, p. 160.19 Mircea Martin, Labirintul povestirii, în România literarã, nr. 40, 30 sept. 1982, p. 5.20 Mircea Muthu, cronica literarã la Pierdut în Balcania, Tribuna, nr. 26, 24 iun. 1982, p. 8.

64

Viorel Coman

acceptate ale povestirilor autorului ºi maipuþin ca forme de modernizare a povestirii.Admiratori fãrã rezerve ai povestirilor dinprima parte a activitãþii de prozator, uniicritici literari au rãmas captivi admiraþieipentru aceastã ipostazã ºi neagã valoareaoricãror elemente de modernizare a poves-tirii. I. Sârbu identificã în ”Pierdut în Bal-cania” ”o tendinþã de autonomizare a lim-bajului artistic, mai exact înclinaþia uneiscrieri super-calofile, adusã în situaþia de afuncþiona în sine ºi pentru sine; astfel,maºinãria stilului se deregleazã, piesele eijoacã în gol, comunicarea devine aproapeermeticã, sensul e înecat în mulþimea deimagini sclipitoare, antrenante, dar care lasãimpresia unei derulãri capricioase, arbi-trare, în afara ordinii de semnificaþii con-sacrate”21. În volumul ”Povestiri din dru-mul Brãilei”, publicat în 1989, Fãnuº Neagureia ºi povestirile din ”Pierdut în Balcania”.Rezultã un corpus de 23 de povestiri careilustreazã noua ipostazã de povestitor aautorului. Ca majoritatea speciilor literare,mai ales în perioada de regres a unei gene-raþii literare - ºi finalul anilor ’80 a coincis cuun astfel de proces - povestirea suportã unamplu proces de metamorfozare. Chiardacã e o specie mai conservatoare, poves-tirea nu avea cum sã rãmânã în afara acestuiamplu proces pe care romanul, teatrul,poezia îl suportã din plin, se adapteazãunui nou orizont de aºteptare sau dezvoltãprocesul de sincronizare a literaturii românecu literaturile occidentale.

În povestirile lui Fãnuº Neagu dominãacum ”duelul” cu povestiri. Pe trunchiulepic se altoiesc alte ºi alte povestiri mai mici,astfel încât cu greu mai zãreºti firul narativcentral. Povestirea devine o formã de comu-nicare, adesea esopicã, aluzivã. Oamenii nu-ºi mai vorbesc normal, obiºnuit, ci prinalte povestiri care devin un soi de pilde, auceva gnomic, nepãtruns, de micã parabolã;într-un fel, ele înlocuiesc celebra formulã”vorba ceea”, cu care Ion Creangã ”cita” dinfondul gnomic naþional. Personajele sunt

depozitare fabuloase, inepuizabile, de po-vestiri. Firea lor este doldora de povestiriaºezate pe rafturi imaginare, precum cãrþileîntr-o mare bibliotecã. În ele se rezumãmemoria lumii. În aceste povestiri, plãcereade a fabula rãmâne neostoitã, chiar la cotemai mari decât în prima perioadã de creaþie.Dacã în primele volume doar personajele auaceastã mare plãcere, autorul doar lecapteazã aceastã bucurie a firii, în povestir-ile anilor ’80 ºi naratorul s-a molipsit deaceastã patimã ºi bãsmuieºte ºi el, cot la cotcu personajele sale. Nici ªtefan Bãnulescu,nici George Bãlãiþã ºi nici D.R. Popescu,autori de povestiri în aceastã perioadã, nurãmân fideli unui model clasic al povestirii.Dimpotrivã, mediteazã, alãturi de FãnuºNeagu, la forme de modernizare a povestiriiprin care i se sporesc resursele de expresivi-tate.

Cronica literarã a lui Nicolae Manolescula volumul ”Povestiri din drumul Brãilei”22

încheie o etapã nouã a receptãrii operei luiFãnuº Neagu. Trecuserã treizeci ºi trei deani de la debut, adicã atât cât îi era necesarunei generaþii literare sã se exprime. Ci-tându-l pe Cornel Regman, care spunea cãFãnuº Neagu ”uitã destul de des sã facã nodla aþã”, Nicolae Manolescu considerã poves-tirile din acest volum ”mai degrabã ludice ºiparodice decât mitice, profund magice”. Înfaptul cã Fãnuº Neagu renunþã la o formulãtradiþionalã de povestire ”cu cap ºi coadã, acãrei acþiune creºte gradat” este recunoscut”caracterul descusut, deconstruit al texte-lor”, iar ”pãtrunderea în labirintul de imag-ini onirice, senzaþionale, abracadabrante”este de fapt ºi din pãcate ”rodul oboseliimâinii”. Fãnuº Neagu îi pare lui NicolaeManolescu ”mai degrabã un risipitor”, cãci”particularitatea paradoxalã a povestirilor afost aceea de a nu putea fi citite”: ”naraþiu-nile lui sunt fragmentare, dezordonate, fan-tasmagorice, trãiesc din amãnunte, din vi-ziuni fulgurante, din poezia peisajului ºi acutumei ºi, înainte de orice, din limbaj, care

21 I. Sârbu, Proza poeticã, în Cronica, nr. 26, 25 iun. 1982, p. 4.22 Nicolae Manolescu, Povestiri din drumul Brãilei, România literarã, nr. 42, 19 oct. 1989, p. 9.

65

Avatarurile receptãrii operei lui Fãnuº Neagu

este proprietatea privatã absolutã”. Unelepovestiri sunt ”rãu concepute”, povestireacare dã titlul volumului, ”Pierdut înBalcania”, este ”informã ºi neclarã”.”Albastru de ger”, dupã un ”început senza-þional”, se încheie în „pur oniric”. Finaluldin ”Pe Ceair” este ”absolut pueril subraport epic”, ”Maria Custura” e naivã, iaralte povestiri sunt ”complet banale”. Limbaacestor povestiri este ”imposibilã artistic”.Câteva povestiri ”ar fi putut deveni anto-logice”, dar ”reuºesc prea adeseori sã-ºitransforme calitãþile în defecte, abuzând deele”. Niciodatã povestirile lui Fãnuº Neagunu au fost vãzute sub forma eºecului la-mentabil ca în aceastã cronicã-lespede pestereceptarea operei lui Fãnuº Neagu. Acestenaraþiuni, pe care noi le considerãm centrulde greutate al operei de povestitor, “alu-necã, dupã opinia lui Nicolae Manolescu, însenzaþional ieftin ºi în kitsch lingvistic, îºiuitã pe drum ideea, se bâlbâie, informe ºigãunoase”. Dacã ar fi sã identifice difi-cultãþile de receptare ale acestor povestiri,cronicarul enumerã: ”din încãrcare ºi, maiales, din preþiozitate, (…) din monotonie ºistereotipie, din amalgamul de realitate, isto-rie, folclor, vis, închipuire, halucinaþie saucuratã nãzdrãvãnie din care nu totdeaunapoþi alege grâul ºi neghina”. Adicã din toateaceste elemente care ”s-au lãþit în scrisulautorului ca o buruianã neplivitã la vreme”.

Fãnuº Neagu nu va mai avea parte nicio-datã de ritmul ºi amplitudinea receptãrii li-terare din primele douã decenii de activitateliterarã. Dupã apogeul atins în preajma apa-riþiei romanului ”Îngerul a strigat”, la careadãugãm ºi primii cinci ani de receptare însiajul acestuia, totul este descreºtere ºi igno-rare. Dupã 1989, deºi autorul are aproxima-tiv acelaºi ritm de publicare - încã douãromane, un jurnal, o piesã de teatru, douãcãrþi de povestiri, scenarii de film, publicis-ticã - totuºi motoarele receptãrii literare au

stat. Fãnuº Neagu este singurul scriitor din

generaþia ’60 care îºi revizuieºte opera. Înultimul lustru a dat ediþii ne varietur pentruprimele douã romane, pentru povestiri ºipentru cãrþile cu prieteni. Sunt în curs deapariþie ediþiile definitive ale urmãtoarelordouã romane ºi ale cronicilor sportive.Aceste ediþii nu mai au însã niciun ecou.Toate la un loc nu au adunat cronici literarenici cât ”Varã buimacã” în 1967.

În istoriile literare ºi dicþionarele de lite-raturã românã, Fãnuº Neagu este analizatmai ales prin ceea ce a scris în primele douãdecenii de activitate literarã, de la ”Nu maie loc pe lume” ºi ”Ningea în Bãrãgan” la”Frumoºii nebuni ai marilor oraºe”. Urmã-toarele trei decenii sunt ignorate: ”la sfâr-ºitul anilor ’60, fãrã a fi datat, Fãnuº Neaguera un scriitor cu ”misiunea” încheiatã”,scrie Eugen Negrici23. Aceeaºi idee o are ºiNicolae Manolescu: ”Niciunul din romanelecare urmeazã (dupã ”Frumoºii nebuni aimarilor oraºe”, n.n.) nu mai prezintã interesliterar”24. Alex ªtefãnescu subsumeazãproza lui Fãnuº Neagu ”Orgiei de imagini”.Fantezia autorului este ”luxuriantã”: ”Elcautã de fiecare datã, ca pe un fruct dulce alscrisului, starea de beatitudine, creatãprintr-o orgie de imagini”25. ªi doar atât.

Adevãrate exerciþii de admiraþie sunttoate textele scrise de Eugen Simion în ul-timele douã decenii. Fie în evocãri, în cro-nici literare sau în fiºe de dicþionar, EugenSimion este singurul rãmas constant în evo-carea operei lui Fãnuº Neagu. Este, dupãopinia noastrã, cel care dã imaginea cea maiapropiatã de adevãratul Fãnuº Neagu,autor ”de prozã carnavalescã, un nesfârºitlanþ de metafore în sãrbãtoare, un simþneobiºnuit al miracolului ºi un instinct sigural limbii, o prozã, pe scurt, artisticã, pe care noile promoþii de scriitori n-o mai cul-tivã”26.

23 Eugen Negrici, Literatura românã sub comunism. Proza, Bucureºti, Editura Fundaþiei PRO, 2003, p. 208.24 Nicolae Manolescu, Istoria criticã a literaturii române, Piteºti, Editura Paralela 45, 2008, p. 1107.25 Alex ªtefãnescu, Istoria literaturii române contemporane, Bucureºti, Editura Maºina de Scris, 2005, p. 571.26 Eugen Simion, Fãnuº Neagu în Dicþionarul general al literaturii române (L-O), Bucureºti, Univers

Enciclopedica, 2005, p. 561.

66

Pe Fãnuº îl cunosc de multã vreme. Primamea amintire dateazã de când tocmaidevenisem biped ºi fusesem eliberat descutece. Probabil cã ne întâlniserãm ºi maidevreme, dar nu îmi mai aduc aminte. Eramla Mogoºoaia, pe o alee acoperitã cu pietriºalb, ocupat cu fugãrirea unui pãun înfoiat.Când m-am lovit de el, am privit în sus ºi,confundându-l cu un copac, am început sãmã caþãr cât am putut mai bine. Crengile luim-au îmbrãþiºat ºi astfel a început o lungãprietenie. Când am luat prima notã, 10 la„Dezvoltarea vorbirii”, la el ºi la nimenialtul m-am dus ca sã mã laud. A râs cu lacri-mi de cât de peltic ºi bâlbâit eram ºi m-a imitat cu imensã satisfacþie timp devreo treizeci de ani, oricând ºi oriunde neîntâlneam, de-mi venea sã-mi smulg pãruldin cap. Mi-am corectat dicþia (el nu!) ºi-amcimentat aceastã relaþie. A mea cu el, pentrucã cea cu tatãl meu era deja bine legatã ºiîndelung hulitã de mama mea ºi de mama

Anitei. Tata l-a adus pe Fãnuº în Bucureºti,la revista „Amfiteatru”, iar Fãnuº l-a dus înEuropa. Pe mine, care sunt ghinionist dinnaºtere, m-a dus doar pânã la Brãila ºi prinDeltã, unde îl fugãrea pe haiducul Terente,alãturi de Gigi Dinicã ºi Andrei Blaier (nu l-au prins, dar au anchetat niºte complicide-ai lui la restaurantul „Cormoranul”,care-au predat ca probe niºte saramuri exce-lente). M-am rãzbunat ºi eu, dovadã cã l-amdus la Pietroasele ºi-am plecat agale, lãsân-du-l în seama lui Nea Didi, pivnicerul ºef.Nu m-a uitat ºi mi-a plãtit-o cu vârf ºi înde-sat, aºa cã am ajuns, nici eu nu ºtiu cum,redactor la revista „Literatorul”, chiar de laprimul numãr. Ca sã-i plãtesc pocinogul, l-am fãcut de râs la Teatrul Naþional, regi-zând oareºce piese, pe vremea când seîndeletnicea cu directoratul. Am suferitîmpreunã pe la ªosea (restaurantul, nudrumeagul respectiv) când „Literatorul” oluase la vale ºi încercam sã-i punem o

Radu BÃIESU*

Primul meu capitol din propria carte cu prieteni

Autorul rememoreazã amintirile legate de prietenia cu Fãnuº Neagu. Copil fiind, se cãþãra petrupul sãu, crezând ca era un copac. Mai târziu a lucrat sub conducerea sa la revista literarã"Literatorul" ºi ca regizor la Teatrul Naþional. El menþioneazã ºi faptul cã Fãnuº Neagu a fost celmai bun prieten al tatãlui sãu ºi naºul fetiþei sale.

Cuvinte-cheie: amintiri, copac, "Literatorul", regizor, Teatrul Naþional, naº

The author remembers his memories regarding his friendship with Fãnuº Neagu. As a child, he wasclimbing on his body as on a tree. Later, he has worked under his leadership at the literary maga-zine "Literatorul", and as an stage director at the National Theatre. He mentions also that FãnuºNeagu was the best friend of his father, and the godfather of his daughter.

Key words: memories, tree, "Literatorul", stage director, National Theatre, godfather

Abstract

* Redactor ºef, Editura Muzeul Naþional al Literaturii Române.

,

67

Primul meu capitol din propria carte cu prieteni

proptea, dupã ce Marin „L’Ensolleile” nepãrãsise. Am mai zãbovit adesea ºi pe laMuzeul Literaturii, unde Fãnuº încerca sã-mi facã lobby la orice lansare de carte,sau conferinþã de presã, prezentându-mãdrept un idiot congenital, dupã care îºiamintea de tata, cel mai bun prieten al sãu,ºi încerca sã dreagã situaþia, precizând cãidioþenia îmi aparþine în totalitate, geneticafiind nevinovatã. Apoi stãteam neuitate orepentru a pune la cale „Literatorul” ºi þara,care încã de pe atunci era dusã de râpã.Multe s-au mai petrecut, vesele ºi triste, alã-turi de Fãnuº, care a rãmas atât cât a trãit uncopac pe care sã te caþãri, fiind sigur cã n-ai

sã cazi vreodatã. ªi uite-aºa au trecut aniinoºtri fericiþi ºi-au început cei triºti. Dardespre ãºtia nu vreau sã vorbesc.

Închei spunând aºa: acum se împlinesczece ani de când Fãnuº a botezat-o pe fiicamea ºi cred cã astfel o pãrticicã din sufletullui curat ºi bun a ajuns în inimioara ei, ca sãpot sã mai conversez din când în când cu celmai bun prieten pe care l-am avut vreo-datã... eu, tata ºi fetiþa mea.

Cât despre Fãnuº, scriitorul, mulþi, mulþi,mulþi alþii sunt mult mai în mãsurã decâtmine sã scrie despre acest har ce l-a aºezatpe un binemeritat loc de academician ºi înfruntea literaturii române.

68

Mai ieri-alaltãieri, Fãnuº Neagu a plecatde douã ori.

O datã a plecat din sine-însuºi, lãsândorfani de Creator poate cel mai fascinanttãrâm din Univesul limbii române.

A doua oarã a plecat din sine-înºine,sinea Artistului fiind chiar sinea noastrã, înpartea aceea tainicã ºi firavã care ne îndrep-tãþeºte orgoliul de fiinþe izvoditoare.

Ambele dãþi au coincis, sub semnul fast

al trinitãþii, cu data trecerii în nefiinþã a celuicare, plecat de prin limanurile brãilene aleDunãrii de Jos, a ajuns, iatã, la limanulfiinþei.

ªi chiar dacã îl vom iubi mereu, niciodatãn-o sã-i fim îndeajuns de recunoscãtori pen-tru faptul cã ne-a dat o fabuloasã lume derezervã, în care putem evada ori de câte orilumea noastrã de zi cu zi devine preastrâmtã.

Marin STOIAN*

Dom’ Fãnuºsau Lumea de rezervã

Autorul deplânge moartea lui Fãnuº Neagu, creatorul celui mai fascinant univers din literaturaromânã, ºi îi este recunoscãtor pentru pentru fabuloasa lume de rezervã în care putem evada atunci când lumea realã devine prea strâmtã.

Cuvinte-cheie: deplângere, univers, recunoºtinþã, lume de rezervã

The Author is grieving about the death of Fanus Neagu, the creator of the most fascinatingUniverse of the romanian literature, and he is grateful for the fabulous literary reserve world, inwich we can escape when the real world becames to narow..

Key words: grieving, universe, grateful, reserve world

Abstract

69

Cultura este un mod, o cale spre a trans-cende epoca. Giovanni Papini, la doartreizeci de ani, afirma, într-o foarte cunos-cutã carte, cã existenþa sa intelectualã sedesfãºoarã aproape exclusiv în relaþie cumarile personalitãþi dispãrute – cele maimulte dintre acestea ajunse de secole saumilenii dincolo de orizontul contingenþei –,care au jalonat istoria creaþiei umane ºi acivilizaþiei. A fi redus, ca individ sau grupuman – ca formã a fiinþãrii personale, colec-tive sau, la limitã, istorice –, la strictulprezent este un dezastru, coborâre a posi-bilei existenþe pânã la nivelul inexistenþeipure; pe de altã parte însã, completa sau fiedoar foarte avansata sustragere din actual atrãirii ºi implicãrii noastre înseamnã virtu-alizare a fiinþei, transfer al acesteia încondiþia încremenitã a conþinutului, mai

exact, mai incert sau mai fantomatic, almemoriei ori pe terenul încã mai nesigur alprognozei, speranþei, oricând înºelãtoare, alutopiei. Cultura transcende epoca, dar, ast-fel, ea nu exclude prezentul, ci îl încorporea-zã într-un „gestalt” – în gestalt-ul cel maiamplu, mai larg, compatibil cu adevãrul, curealismul. Locuim o întreagã planetã, înacest moment al istoriei umanitãþii – hic etnunc; vorbim însã de parcã am rosti poves-tiri despre o cu totul altã lume, folosim concepte aplicabile într-un alt univers,tratãm drept valori aspecte ale vieþii,neºtiind când au fost ele declarate astfel, cuiau folosit, pentru cine sunt ele valori. Fãrã ocriticã a conceptelor existenþei istorice, avalorilor trãirii individuale ºi colective, aperceperii experienþei actuale sau a datelormemoriei, riscãm o crizã absolutã a civiliza-

Comentarii

Caius TraianDRAGOMIR*

Acum, în aceastãlume

Cultura transcende prezentul istoriei, fãrã a-l exclude pe acesta ºi, totuºi, deºi genereazã o vederecriticã asupra trecutului, conceptele Iluminismului, vechi de trei secole nu sunt reînoite, schimbatesau adaptate actualitãþii. Teoriile sociale sunt îngheþate la nivelul Revoluþiei Europene din 1848.Este necesarã o nouã dinamicã a reclãdirii civilizaþiei. Acum trãim într-o lume în care munca întrutotul concretã se aflã în interacþiune cu un capital depersonalizat, fluctuant, dispersat ºi volatil.

Cuvinte-cheie: culturã, Iluminism, capital, muncã, marxism, democraþie, social-democraþie, li-bertate

The culture transcends the present in historical terms, not excluding this and, however, generatinga critical view of the past, the concepts of the Enlightement period, three centuries old are notrenewed, changed or modernized. The social theories are frozen at the level of the EuropeanRevolution of 1848. It is necessary another dynamics of the rebuilding of civilisation. We are liv-ing, now, in a world where the very concrete work is in interaction with a depersonalised, fluctu-ating disperse and volatile capital.

Keywords: culture, Enlightement, work, capital, marxism,democracy, social-democracy, freedom

Abstract

* Diplomat, fost ministru, fost ambasador al României în Grecia.

70

Caius Traian Dragomir

þiei umane, deci o crizã conducând la aban-donul caracterului ontologic uman al uma-nitãþii, la compromiterea existenþei speciei ºila dispariþia caracterului creator al trãirii,aºa cum ne este aceasta cunoscutã.

Evident, criticii istoriei ºi evoluþiei uma-nitãþii nu au lipsit; dimpotrivã – secolul XIXa împins cãtre limite critica dezvoltatã înveacul anterior, atitudinea ºi metoda care areprezentat esenþa însãºi a Iluminismului,iar secolul XX a continuat tradiþiile criticedeja constituite, fãrã sã mai ajungã însã lagradul de intransigenþã al perioadei ante-rioare ºi, în schimb, a transformat dezbateri-le în ciocniri de forþe. Voltaire acuzã rezidu-urile în civilizaþie ale non-civilizaþiei –exaltã progresul raþiunii drept ºansã de a sevedea eliminate spaþiile de primitivism,care au rezistat în cursul dezvoltãriiconºtiinþei umanitãþii. Rousseau constru-ieºte o filosofie întru totul opusã concepþieivoltairiene: progresul civilizaþiei este, defapt, un regres, cãci valoarea umanã con-

sistã în puritatea conºtiinþei morale a omu-lui, conºtiinþã supusã alienãrii sub pre-siunea succeselor cunoaºterii, tehnicii ºi,implicit, culturii; nu rafinamentul civilizat,ci naturaleþea, revenirea la un fond originarde valori este soluþia unicã, decurgând dinviziunea lumii datoratã lui Jean JacquesRousseau. Marx ºi Nietzsche sunt princi-palii critici ai civilizaþiei din secolul XIX ºidin totdeauna – altminteri numãrul celorcare au acuzat, într-un mod sau altul,condiþia socio-istoricã a lumii este, în aceavreme, enorm, iar citarea unor nume de personalitãþi, aflate în descendenþa intelec-tualã a unui Grachus Babeuf, precum Saint-Simon, Fourier, Flora Tristan, Proudhon, nupoate avea decât sensul unor exemplificãriprin cazuri importante, însã cu totulrestrânse, limitative. Atât însã Marx, cât ºiNietzsche nu au reuºit sã facã mai multdecât sã rãstoarne ordinea unor mecanismeistorice ºi a unor valori, creând sisteme sauorientãri prin inversarea de sens a istoriei.Relaþia dintre muncã ºi capital era, în soci-etatea vremii sale, una total dezechilibratãîn favoarea capitalului – Marx a susþinutnecesitatea inversãrii respectivului raport.Nietzsche a realizat dificultatea împliniriiexistenþiale a omului educat în spiritul uneimorale generate de o societate a „simulãriiºi disimulãrii”, dupã expresia, deja veche dedouã secole în vremea sa, aparþinândCardinalului Mazarin; drept consecinþã, el apropovãduit amoralismul, dominaþia, vio-lenþa. În secolul XX, Marcuse ºi Fromm îºilimiteazã forþa criticã la condiþia persoaneifrustrate erotic, emoþional ori volitiv ºi, înconsecinþã, propun o eliberare a individuluiîn raporturile sale cu societatea. Similar pro-cedeazã ºi Michel Foucault, dar acestaextinde enorm, faþã de cei doi predecesoriaici menþionaþi, ideea caracterului opresiv alrelaþiei psihice voinþã individualã–con-strângere socialã. În afara acestora, criticacontinuã perioadele anterioare, într-un stilmai curând epigonic. Mileniul III începeînsã printr-un colaps incredibil al capacitãþiicritice autentice, de tip iluminist, ceea ce arfi putut însemna chiar ºi o revoltã anti-ilu-ministã. Conceptele Iluminismului, vechide trei secole, nu sunt reînnoite, înlocuite

Giovanni Papini

71

Acum, în aceastã lume

sau actualizate. Teoriile sociale suntîngheþate la nivelul Revoluþiei Europenedin 1848. Este necesarã o nouã dinamicã aabordãrii problematicii privind reconsti-tuirea societãþii, cu sau fãrã luarea în calcula asaltului globalizant, cu sau fãrã pola-rizarea formelor existenþei materiale saureligioase a civilizaþiei?

Din ultima parte a secolului XVIII ºipânã în perioada maoistã se propunnumeroase modalitãþi de schimbare, totalãsau limitatã, a formelor de organizaresocialã a statelor, naþiunilor ºi lumii. Într-unchip sau altul, pe o cale sau alta, toate aces-tea, inclusiv naþional-socialismul, încearcãdistrugerea, deconstrucþia capitalismuluisau subordonarea capitalului. Eºecul tenta-tivelor se produce; or, este bine ºtiut, încer-carea ºi încercãrile, de a înlãtura un sistempolitico-social, dar care nu reuºesc, îlîntãresc pe acesta. Este ceea ce s-a întâm-plat: capitalul – ºi capitalismul – a realizatnu succesul economic ºi cu atât mai puþinprevalenþa politicã sau aceea în planulsuportului social, ci supunerea mentaluluicolectiv; trãim în epoca gândirii unice, acorectitudinii politice, în beneficiul capitalu-lui – dar oare chiar, în fapt, a capitalului?Voi reveni, ceva mai jos, în aceastã privinþã.Capitalul – cei care îl manevreazã, îl uti-lizeazã, îl folosesc drept instrument ºi armã– considerã, în mod evident, cã poate accep-ta o schimbare a comportamentului social,aceasta la scara chiar a umanitãþii: tradiþia,etica, ordinea pot fi înlocuite prin anarhie.Anarhismul este simplu de transformat înarma perfectã de control socio-politic practi-cat de capital, cãci acesta devine singurulinstrument de autoritate pe care anarhia nuîl poate afecta, câtã vreme anarhia ia ca bazãconsumul realizat la ratele cele mai înalte,care însã menþin prezent apetitul pentruconsum, oricum greu de saturat odatã ce afost declanºat. Apetitul de consum estedeclanºat de modã, de faptul de a te consi-dera inserat în epoca ta, în vremea ta, în ge-neraþia ta, în stilul acestui timp, al acesteigeneraþii. Cum stau lucrurile astãzi, dinpunctul de vedere al conceptelor de stat,democraþie, capital, socialism (sau social-democraþie)? Un sistem socio-politico-eco-

nomic se impune sau este exclus la douãniveluri: oficial, deci vizibil, statal, sau ge-neral uman, intim, personal. Cele douã pla-nuri pot fi contradictorii – astfel, acum capi-talismul dominã totul, minus aspiraþiapopoarelor. Ce poate însemna aceasta pen-tru viitorul politic ºi istoric? Parcurgem operioadã de crizã – în ce relaþie de aflãaceasta cu situaþia generalã a lumii?

S-a spus – în marxism – cã statul se aflãîn serviciul clasei dominante; în fapt, aceas-ta revine la a se afla, în actualitate, în servi-ciul capitalului. Dacã se examineazã com-portamentul curent al autoritãþilor financia-re ale lumii, ale statelor actuale ºi dacã se iacunoºtinþã, totodatã, ºi de opiniile princi-palilor economiºti – de exemplu, un PaulKrugman -, în legãturã cu mãsurile anti-crizã, se constatã un lucru foarte simplu:soluþiile de lichidare a crizelor, de reîn-toarcere la un regim de creºtere economicãrezonabilã constau într-un singur lucru,urmeazã un traseu unic - a face astfel încâtposesorii de capital sã beneficieze, consecu-tiv aplicãrii mãsurilor socotite adecvate, deun profit încã ºi mai mare pentru capitalullor, decât cel pe care îl obþineau anteriorcrizei. Concluzia la care eºti condus deaceastã stare de lucruri este una care nu facedecât sã sublinieze condiþia demenþialã aorganizãrii lumii actuale. Statelor nu li sepermite decât o singurã cale de evoluþie,dincolo de crize, iar crizele se constituieîntr-un avantaj enorm pentru cei care nusuferã de pe urma lor ºi, eventual, leprovoacã. Cine nu permite statelor o altãconduitã? În principiu, este vorba de legeacaracterului intangibil al proprietãþii pri-vate; proprietate privatã a cui? Se vorbeºtechiar de cãtre persoane cu o aparentã dem-nitate despre adaptarea unor „mãsuridureroase” anti-crizã – dureroase pentrucine? În felul acesta se ajunge, pe o caledirectã, simplã, la definirea democraþieispecifice lumii actuale. Se fac raportãri, pede o parte, la democraþie ºi, pe de altã parte,la populism – ce poate fi populismul dacãnu este demagogie? S-a spus – Pericle,Lincoln – cã democraþia este conducereapoporului, prin popor ºi pentru popor. Dacãdemocraþia nu este ceea ce a spus Lincoln cã

72

Caius Traian Dragomir

este, atunci ea nu mai este nimic, dar înfuncþie de aceastã definiþie rostitã solemn decãtre marele preºedinte american în discursul sãu de la Gettysbourg, în timpulRãzboiului de Secesiune, unde mai este locpentru „populism”? Carl Popper a încercatsã arate cã poporul nu poate conduce real-mente – conduc cei aleºi de popor;democraþie este, în varianta Popper, capaci-tatea sistemului ca, în stat, un guvern nesa-tisfãcãtor sã poatã fi demis prin mijloacenonviolente. Nu este o definiþie fundamen-tal greºitã, însã cine stabileºte ineficienþasau poate chiar credinþa rea a unei condu-ceri statale? Lucrurile sunt foarte simple,dar ele nu sunt exprimate mai deloc îndeplina lor simplitate; conducerea unui stateste aleasã de popor – nimeni nu trebuie sãdispunã de mai multe mijloace de a-ºi trans-mite mesajul ºi de a-ºi prezenta profilul depersonalitate în cursul unei campanii elec-torale decât orice alt candidat; mai ales,apoi, nimeni nu trebuie sã aibã mai multãputere în stat decât statul însuºi. Câtã vremeresursele financiare ale statului ajung îngravã dificultate, pe când cele ale unor par-ticulari pot arãta toate semnele excesului ºiale prevalenþei asupra forþelor materialeproprii statului, condiþia democraticã estepolitic suprimatã. Statul nu poate depinde,ca alegere a celor care îl servesc ºi sub rapor-tul intereselor acestora, de niciun grup pri-vat, de nicio forþã în afara deciziei populare,nici mãcar de propria lor putere în stat.Aceasta este singura accepþiune raþionalã atermenului democraþie; când grupuri departiculari devin mai puternice decât statul,fie ºi grupuri de particulari ocupând, con-secutiv alegerii prin vot universal, funcþiilepublice, chiar dacã aceºtia au ajuns în chipcorect la conducere, nu mai este vorbadespre democraþie. Pentru simetriacondiþiei, niciun cetãþean al statului nusuferã din partea acestuia nicio discriminarenegativã, aºa cum nu poate dispune nici deuna pozitivã, în raport cu niciun alt cetãþeansub raport juridic ºi în niciun caz în raportcu statul, în acest caz, sub niciun aspect.Guvernele moderne în proporþie cople-ºitoare, nu satisfac nici pe departe condiþiilenecesare spre a fi considerate democraþii.

Rãmâne aici o problemã: aceea a modu-lui în care poporul alege. Care este factorulcare condiþioneazã major comportamentuluman în perioade ale conducerii monarhiceautoritare, precum ºi în eventualeledemocraþii? Iniþial omul a fost condiþionatesenþial de rit. Odatã cu apariþia civilizaþieielene, acordând o valoare maximã ideii debine ºi principiului raþional, noosului,logicii, pe de o parte, ºi cu apariþia creºtinis-mului, pe de altã parte, omul este condiþio-nat de credinþã. În continuitatea sintezeicreºtinismului ºi guvernãrii romane, a sta-tului roman se asociazã determinãrii princredinþã, determinarea moralã, consolidatãsimultan, apoi, deºi divergent, de Creºti-nism ºi Iluminism. Trãim însã acum lanivelul planetar sub imperiul psihologicu-lui. Vocaþia democratã a modernitãþii a im-pus principiul decisiv al libertãþii – al exis-tenþei libere. Chiar ºi numai despre libertatese poate vorbi enorm, important este însãfaptul cã voinþa liberã a degenerat în psiho-logism în sens hegelian - diferim prin

Carl Popper

73

Acum, în aceastã lume

defecte ºi ne apropiem de universalitateacondiþiei umane prin calitãþi. Comporta-mentul determinat de pulsiuni strict psiho-logice, deci extrase normelor raþionaleferme ori revendicãrilor spirituale propriicredinþei, este generatorul crizelor econo-mice în condiþiile în care capitalul este utili-zat în funcþie de binomul încurajare-panicã.Sub raport psihologic, epoca modernã stãsub impulsul hotãrâtor, despre care a maifost vorba aici, înainte, al modernitãþii –dupã acest criteriu sunt acceptaþi saurespinºi preºedinþi, miniºtri, reprezentanþi,sisteme (demodarea socialismului, rein-trarea în modã a capitalismului). Împotrivacapitalismului nu se mai poate spune nega-tiv – ºi nici nu se poate revendica vreun ele-ment pozitiv în favoarea socialismului.Pulsiunea gregarã ucide raþiunea, precum ºicredinþa autenticã, purã – ºi totuºi princi-pala forþã politicã în lumea modernã, ca ºiprincipala forþã economicã este moderni-tatea.

In legãturã cu alegerea în condiþii demo-cratice se mai ridicã încã o încercare:democraþia, libertatea, în mod evident, nusunt valori pentru popoarele care nu ºi ledoresc. Orice valoare trebuie atribuitã celorcare o percep într-adevãr ca valorare. Suntvalori care conteazã în sine (estetice:Hermes de Praxiteles, Mona Lisa; cu atâtmai mult existã prin sine valorile religioase:comuniunea, în rugãciune, cu Dumnezeu) –neglijarea sau contestarea acestora nu lediminueazã; dar existã valori de între-buinþare curentã, deºi se raporteazã la prin-cipii (democraþia, libertatea, egalitatea, fra-ternitatea) – acestea se cer cultivate înconºtiinþe ºi, în acelaºi timp, respectate înorganizarea politicã a societãþii.

Socialismul (ºi social-democraþia) are omare dificultate de reluare a creºterii; amarãtat-o, aproape numai tangenþial, aici,deja. În fapt el nu rãspunde la o întrebare pecare nimeni nu i-o pune explicit (sauaproape nimeni): sunt socialiºtii, astãzi, prosau anticapitaliºti? Neclaritatea aceasta, dictatã de teama în faþa atracþiei modernistea capitalismului, face adesea derizoriusocialismul actual. Nu socotesc necesar unrãspuns extremist de naturã sã condamnecapitalul, dar în mãsura în care capitalismul

este apãrat chiar ºi de cei care au fiinþat încalitate de reacþie la capitalism, aceºtia audatoria unei atitudini clare, complexe even-tual, inteligente, dacã este posibil.Capitalismul, în sensul în care se încearcã afi cultivat astãzi, este mort, dar nici mãcarsocialiºtii nu observã aceasta sau nu îndrãz-nesc sã o spunã ºi cu atât mai puþin sã ofereîn schimb ceva. Acum douãzeci de ani s-afãcut Revoluþia Europeanã ºi s-a încercatreforma fostului teritoriu comunist sub dic-tonul: „a treia cale nu existã”. Trebuie sãconstatãm acum faptul cã numai o a treiacale are ºansa de a exista ºi de a creaviitorul. Cum trebuie sã arate aceasta?Prezentul eseu nu este dedicat rãspunsuluila o asemenea întrebare – la un moment datînsã cineva îl va da.

Vorbim despre capitalism ºi astfel,implicit, despre capital; economia clasicãmenþiona trei factori determinanþi ai pro-ducþiei: pãmântul, capitalul ºi munca.Pãmântul are astãzi, practic, regimul capi-talului. Capitalul însã, în sensul tradiþionalal termenului, nu mai existã. În economiacapitalistã, autenticã, proprietarul este capi-talistul ºi ºeful administrãrii capitalului;acum existã proprietar – de lichiditãþi, deactive, capitaluri fixe, patrimonii – ºi existãcompania deþinând potenþialul productiv ºicare angajeazã forþa de muncã. Despre capi-tal ce se poate spune decât cã este o valoarevolatilã. Un complex sistem, în fond unul debrockeraj, format din fonduri de investiþii,bãnci, societãþi de consultanþã, face în aºa felîncât transformã proprietatea privatã pasivãîn capital activ, implicând aici un act despeculã, în calitate de componentã obligato-rie a creãrii de valoare economicã. Unde neaflãm acum? Într-o lume în care muncafoarte concretã interacþioneazã, pentru aproduce ºi obþine valoare, cu un capital nudoar depersonalizat, ci ºi fluctuant, disemi-nat, volatil. Umanitatea nu poate rezista larãscrucea spaimelor proprietarilor, caprici-ilor brockerilor, conform ameninþãrii cãaceluia care are i se va mai da, iar celui carenu are i se va lua ºi ce are. În Evanghelii, încare se spun aceste cuvinte, ele au sensulchemãrii la atenþie ºi hotãrâre, adresatãcelui care nu are decât credinþa – plus,desigur, speranþa ºi dragostea.

74

În loc sã fie îngãduitori cu România ºiseveri cu ei înºiºi, conducãtorii noºtri deastãzi – de “dreapta” - sunt nemiloºi cuRomânia ºi indulgenþi cu ei înºiºi. O ade-vãratã sensibilitate conservatoare cupleazãorganicismul politic de jos în sus cu fermi-tatea moralã de sus în jos. Cu alte cuvinte,elita reprezintã poporul ºi dã exemplupoporului. La noi, astãzi, elita se reprezintãpe sine ºi corupe poporul. Missir e ferm înaceastã privinþã, a urgenþei datoriei moralea elitei: “Trebuie oare ca lumea sã aºtepte cao asemenea schimbare a moravurilor pu-

blice sã se întâmple de la sine, pânã cândcurentul de regenerare va pãtrunde din josîn sus, ca un rezultat îndepãrtat alrãspândirii culturii? Credem cã nu va finimeni care sã prefere a lãsa aceastã misi-une unui viitor îndepãrtat, când ea poateîncepe a se îndeplini, în mod foarte energic,chiar sub ochii noºtri, însã din sus în jos.”1

Soluþia preconizatã de Missir pentrureformarea democraþiei reprezentative înRomânia constã în reaºezarea vieþii politiceromâneºti pe baze cât mai apropiate de niºtecriterii sigure ºi larg consimþite de selecþie,

Mircea PLATON*În linie dreaptã:

Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul reprezentativ (IV)

Abstract

* Lector, Columbus University, Ohio, S.U.A.1 Missir, Scrieri literare ºi politice, 206.

Junimistul Petru Th. Missir (1856-1929) e sortit sã devinã unul dintre cele mai importante repereale oricãrei miºcãri de renaºtere naþionalã româneascã. Cunoscut pânã acum doar unui mãnunchifirav de specialiºti, Missir e un gânditor conservator a cãrui recuperare nu are nimic de a face cusentimentalismul de arhivã. Missir nu e un autor care trebuie scos din uitare, ci un gânditor care nepoate smulge din amnezie. Asemenea oricãrui conservator autentic, Missir e interesat de realitate ºide lupta împotriva falsificãrii ideologice ºi, de fapt, a realitãþii, realitatea având de a face ºi cu trecu-tul, prezentul ºi potenþialul unei naþiuni, aºadar, cu semnificaþia ei.

Cuvinte-cheie: Petru Th. Missir, Junimea, conservatorism, ideologie, realitate, naþiune

Conservatory Peter Th. Missir and representative state. Petru Th. Missir (1856-1929) is des-tined to become one of the most important marks of any national resurrection movement. Knownuntil now by a small group of specialists, Missir is a conservative thinker whose recovery has noth-ing in commune with the archive's sentimentalism. Missir is not an author, who must be kept outfrom oblivion, but a scholar, who saves us from amnesia. As any veritable conservative, Missir isinterested by reality and the battle against the ideological forgery and, in fact, of the reality itself,reality being related with the past, present and the potential of a nation, with its sense.

Keywords: Petru Th. Missir, Junimea, conservative, ideology, reality, nation

75

Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul reprezentativ (IV)

pe competenþã ºi onestitate. Dar Missir edeosebit de clar în a preciza cã aceastã com-petenþã nu se dovedeºte prin mijloace pro-pagandistice în timpul campaniei electorale.Psihologia procesului electoral moderntinde sã asimileze momentul selecþieimomentului alegerii, sã apropie momentuldeciziei de a vota pentru un candidat saualtul de momentul votului propriu-zis. Deaici, de exemplu, bombardamentul mediaticpartizan pe ultima sutã de metri dinainteascrutinului. Acest lucru se petrece doardatoritã faptului cã alegãtorii ºi aleºii nu auîn comun, în genere, decât comunitateamediaticã, vecinãtatea virtualã þesutã decampania electoralã. Ubicuitatea de cam-panie a candidatului e menitã sã creeze ovecinãtate, o intimitate chiar, virtualã cualegãtorii. O uniune care se dizolvã imediatdupã alegeri.2 Cu alte cuvinte, alegãtorii ºialesul lucreazã împreunã, în genere, doar întimpul campaniei electorale ºi mai ales lacampania electoralã. Prin urmare, oameniipolitici tind sã fie o elitã de practicieni aicampaniilor electorale, a tãrâmului virtualîn care locuiesc fãrã întrerupere ºi pe care îl“vopsesc” odatã la patru ani. Dar pentruMissir, o adevãratã democraþie presupuneca momentul selecþiei sã preceadã cu multmomentul alegerii, al introducerii buletinu-lui de vot în urnã. Discernãmântul electorale legat de discernãmântul profesional:“Interesele sociale ale fiecãrei categorii potfi însã mai bine servite dacã se adoptã pen-tru alegerea reprezentanþilor aceeaºi proce-durã, pe care o întrebuinþeazã de la sineorice corp social, când este vorba sã seafirme ca grup [...] Este ºtiut cum apar înevidenþã de la sine, în orice grup social, ceimai vrednici, dupã ce se cunosc oameniiîntre dânºii ºi se mãsoarã. Ascendentulmoral al celor destoinici se impune fãrã con-testaþie din partea celor inferiori. Este lesnede observat cã îndatã ce nu-i ceri omului

mãrturisirea expresã a inferioritãþii sale faþãcu alþii, el þi-o dã în fapt foarte uºor [...]Astfel se opereazã selecþia pe tãcutele întreoamenii care lucreazã împreunã. Ceea cetrebuie deci sã se facã spre a se putea obþinedesemnarea celor mai vrednici este de a li seda numai ocazia sã-ºi mãsoare priceperea,energia ºi greutatea lor moralã pe terenulinteresului comun ce-i leagã. Odatã aceastãcolaborare înfiinþatã, cei mai demni ºi maicapabili se desemneazã de la sine ºi fiecaregrup este în orice moment gata sã dea ceimai credincioºi ºi capabili reprezentanþi aisãi, fãrã ca mãcar sã încapã discuþie multã[...] În asemenea cazuri, alegerea putem zicecã nu se face în momentul când este nevoiede a se delega reprezentanþii grupului, cieste fãcutã de mai înainte, din timpul cânds-a operat selecþia, atunci alegerea nu esteun act de voinþã a persoanelor din grup, ci odovadã de putinþã a celor ce trebuie sã fiealeºi.”3

Missir afirmã, aºadar, importanþa sim-biozei dintre viaþa profesionalã ºi viaþapoliticã. Recunoaºterea organicã a valorii eposibilã doar în condiþiile unei comunitãþicare trãieºte ºi lucreazã în jurul unor criteriiºi valori clar stabilite. Cu alte cuvinte, onaþiune de ºomeri, de oameni în veºnicã“recalificare” ºi de emigranþi nu poate fi onaþiune democraticã. Din lipsa de profe-sionalism decurg dependenþa ºi oportunis-mul. O comunitate de practicã va ajungemai uºor la recunoaºterea liderilor decât ocomunitate de discuþie pentru cã realitateaimpune consimþãmântul tacit la anumitescopuri, mijloace ºi lideri. Oamenii de pe ocorabie care se scufundã îºi vor gãsi maiuºor liderii decât oamenii care discutãdespre o corabie care se scufundã. Din acestpunct de vedere, contactul cu realitateaimpune o stringenþã a soluþiei. Îndepãrtareade realitate, intervalul, favorizeazã falsi-ficãrile, intermedierile mincinoase, tradu-

2 Vezi esenþialul text al lui Gheorghe Fedorovici, “Învecinarea ca temei al unei teologii politice ortodoxe”,în Mircea Platon, Gheorghe Fedorovici, Mãsura vremii: îndemn la normalitate, Bucureºti, Predania, 2009,p. 256-272.

3 Missir, Scrieri literare ºi politice, p. 159-60.

76

Mircea Platon

cerile dilematice, neverificabile sau carerefuzã verificarea, punerea la încercare. Dinacest punct de vedere, se poate deci spunecã un popor industrios va fi ºi un popor careva ºti sã îºi aleagã reprezentanþii pentru cãun popor industrios e un popor obiºnuit sãrecunoascã destoinicia, e un popor care eobiºnuit sã rezolve lucrurile în realitate. Unpopor pe care activitatea sa profesionalã l-aobiºnuit cu ideea, criteriile ºi exemplelecompetenþei va ºti cum trebuie sã discearnãideile, criteriile ºi reprezentanþii bineluipublic ºi ai intereselor societãþii. Ca exem-plu, Missir se referã la conexiunea dintrelibertate politicã ºi breslele meºteºugãreºtisau confreriile profesionale: “Diferitelecolegii, comitate, bresle ºi sindicate, care auºtiut sã apere cu credinþã interesele ce leerau încredinþate, se alcãtuiau în acest mod.Chiar ºi statele-generale ºi dietele generalese constituiau în genere în acelaºi chip.”4

Discernãmântul ºi libertatea la nivel localfãceau posibile discernãmântul ºi libertateala nivel naþional.5

Economia statului reprezentativ

Postulând conexiunea dintre profesiuneºi politicã, al cãrei corolar e cã doar unpopor obiºnuit cu o bunã rânduialã de viaþãpoate dezvolta instincte politice sãnãtoase,Missir susþine România micilor întreprinzã-tori. De aceea, aidoma restului conservato-rilor-junimiºti precum P. P. Carp, Missir eprotecþionist, împotriva liberului-schimbîmbrãþiºat de Partidul Conservator. Punctulde vedere al lui Missir e cã, în România,principala problemã e “îmbunãtãþirea stãriiþãranului român”.6 De aceea, Missir de-

nunþã reformele agrare înfãptuite la mij-locul secolului al XIX-lea drept reformeagrare nominale, instrumentalizate politic:“Interesele economice ale populaþieiromâne au fost luate în seamã foarte rar învederea economiei naþionale, ci mai adese-ori puse numai în serviciul unor principiipolitice [...] Aceasta s-a întâmplat chiar laîmproprietãrirea þãranilor, cãrora legiuitoriinoºtri le-au schimbat poziþia numai pentrua-i putea numi oameni liberi, dar fãrã a le daalt sprijin pentru aceastã situaþie nouã ce le-o creaserã.”7

Interesele economiei naþionale cer, con-form lui Missir, ca statul sã se îngrijeascã “sãse producã pe teritoriul sãu mijloace de traicât mai variate, care sã asigure cel puþin obunãstare materialã societãþii ce o guver-neazã, dacã nu chiar sã-i aducã bogãþii prinexport”. Doctrina liberului schimb, noteazãMissir, este o armã ideologicã prin careþãrile dezvoltate industrial forþeazã intrareape piaþa celor mai puþin dezvoltate. Opoliticã moderatã în adevãratul sens alcuvântului se va feri de îmbrãþiºarea aprio-ricã, necondiþionatã, ideologicã a doctrineiliberale: “S-a vãzut cã doctrina liberuluischimb ºi a libertãþii comerþului între naþi-uni este o armã cu care cautã a-ºi deschidedrumul la pieþele strãine industriile bineorganizate, precum din contra, sistemulprotecþionist este mijlocul de apãrare în con-tra concurenþei strãine. Amândouã sis-temele sunt astãzi deopotrivã recomandatede ºtiinþã ca sã fie întrebuinþate de state sauunul, sau altul, dupã cum cer interesele pro-ducþiei lor indigene.”8 Construirea cãilorferate ºi convenþia comercialã de liber-schimb încheiatã cu Austria au avut efectenegative asupra economiei naþionale, sufo-

4 Missir, Scrieri literare ºi politice, p. 161.5 Prins, La démocratie et le régime parlementaire, p. 135.6 Vezi, pentru un punct de vedere socialist sensibil la chestiunea micii gospodãrii þãrãneºti, C. Stere,

Social-democratism sau poporanism? (serie de articole din 1907-1908), ed. Mihai Ungheanu, Galaþi, Porto-Franco, 1996.

7 Missir, Scrieri literare ºi politice, p. 25. Pentru starea agriculturii româneºti din perioada anterioarãreformelor denunþate de Missir, vezi Apostol Stan, Agricultura româneascã în faza finalã a clãcãºiei, 1831-1864, Bucureºti, Editura Academiei Române, 1994.

8 Missir, Scrieri literare ºi politice, p. 26.

77

Conservatorul Petru Th. Missir ºi statul reprezentativ (IV)

catã de importuri de mãrfuri strãine: “Unact de mare importanþã pentru economianaþionalã, ºi în bine, ºi în rãu, a fost constru-irea cãilor ferate. Acelaºi mijloc de trans-port, care uºura exportul productelor noas-tre agricole, înlesnea în acelaºi timp ºi inun-darea pieþelor noastre cu producþiile indus-triei ºi manufacturii strãine, într-un timp încare statul român, neavând deplina inde-pendenþã internaþionalã, nu putea sã seapere cu tarife vamale. Convenþia comer-cialã încheiatã cu Austria pentru motive depoliticã exterioarã a deschis un drum ºi mailarg pentru intrarea mãrfurilor austriece înþarã, unde nici mãrfurile strãine, nici pro-dusele meseriilor ordinare n-au mai gãsitnicio concurenþã localã.”9

Comentând, favorabil, deºi cu rezerve,cartea naþional-liberalului P. S. Aurelian,Cum se poate fonda industria în România,Missir noteazã câteva mãsuri pe care oriceguvern care doreºte sã încurajeze dez-voltarea economiei naþionale ar trebui sã leia. Printre aceste mãsuri se numãrã: 1. înfi-inþarea de ºcoli de meserii, eventual cumaiºtri aduºi din strãinãtate; 2. introducereaînvãþãrii de meserii în orfelinate ºi închisori;3. încurajarea meseriaºilor performanþi prinexpoziþii, premii ºi prime astfel încât mese-riaºul sã ºtie cã munca sa este preþuitã destat ºi de societate; 4. scutirea de impozite ºide vamã la materiile prime ºi maºinile per-formante pe care meseriaºii ar vrea sã leaducã în România pentru a-ºi desfãºuraactivitatea; 5. subvenþii anuale acordateanumitor fabrici; 6. comandã de stat pentruanumite produse, comandã care poate daavânt anumitor industrii ºi fabrici; 7. intro-ducerea de taxe vamale la import în cazulproduselor care le concureazã pe cele dinþarã; 8. reînfiinþarea asociaþiilor meºteºu-gãreºti, a breslelor ºi a ºcolilor de uceniciaflate sub oblãduirea acestor bresle; 9. acor-darea de înlesniri, de credite ieftine micilor

meseriaºi ºi industriaºi; 10. colaborarea din-tre bresle ºi comune pentru gãsirea de sediide atelier sau locuri de fabricã ieftine, astfelîncât meseriaºii sã aibã unde sã îºi desfã-ºoare activitatea, iar tineretul satelor sãpoatã gãsi de lucru pe plan local, fãrã sã maiaibã nevoie sã emigreze, emigraþia ducândla îmbãtrânirea satelor. Missir precizeazã cãaceste mãsuri, în funcþie de cum sunt puseîn aplicare, pot avea ca rezultat fie ridicareacantitãþii ºi calitãþii mãrfurilor, fie doarîmbogãþirea anumitor producãtori carelucreazã mânã în mânã cu statul.10 Dar, alã-turi de Aurelian ºi pe urmele lui FriedrichList, Missir considera cã aceste mãsuri suntabsolut necesare ºi, tocmai de aceea, devreme ce un stat responsabil nu se poatedegreva de aceste îndatoriri, statul trebuiesã ajungã sã fie condus de niºte oameniresponsabili pentru ca românii sã aibã“avantajele intervenþiei directe a statului”11

acolo unde e cazul.Începutul acestei înfloriri economice, îl

confirmã Missir pe Aurelian, trebuie fãcutpe baza a ceea ce existã deja. Prioritatea oare deci mica industrie: “Sistemul industri-al, care ar trebui introdus la noi dupã împre-jurãrile în care ne aflãm, este acel alexploatãrii medii ºi mici sub forma indus-triei domestice ºi a meseriilor, pentru raþi-unea cã fabricile mari depind de condiþii cenu pot fi create deodatã.”12 De asemenea,statul ar trebui sã alcãtuiascã un inventar alindustriilor existente ºi al condiþiilor lor defuncþionare, pentru a vedea unde anumepoate sã ajute. Cele douã principii care tre-buie sã prezideze la alegerea ramurilor deproducþie care trebuie sprijinite sunt, aratãAurelian citat aprobator de Missir: “1)Trebuie a se începe cu industriile ce constaudin transformãri simple ale materiilorprime aflãtoare în þarã la noi [...] 2) A seîncuraja producþia acelor obiecte care suntmai cãutate de populaþia românã.”

9 Missir, Scrieri literare ºi politice, 26.10 Missir, Scrieri literare ºi politice, 27, 34.11 Missir, Scrieri literare ºi politice, 325. Vezi ºi analizele ºi soluþiile propuse de David Schweickart, în

Against Capitalism, Cambridge, Cambridge University Press, 1993, 280-314.12 Missir, Scrieri literare ºi politice, 29.

78

Gãsesc la îndemânã, în casa de la Galaþiunde sunt gãzduit cât lucrez la punerea înscenã a piesei mele Fiarele, o sumedenie decãrþi româneºti pe care, la Paris, ar fi trebuitsã le caut anume, ceea ce ar fi fost alãturi cudrumul ºi nevoile mele de acolo. Acumprofit.

Cunoºteam existenþa Dictionarului gene-ral al literaturii române (apãrut la EdituraUnivers Enciclopedic) – fie ºi numai pentrucã ºtiam cã mã aflu înãuntru. Nu fusesem

ispitit sã citesc articolul pe care mi-l con-sacrase Oana Soare ºi nu numai pentru cã,cunoscându-i rigorile ºtiinþifice, n-aveamgrijã în ceea ce priveºte felul în care îmi va ficomentat cãrþile. Sunt însã la celãlalt capãtde drum ºi cum pãrerile critice nu-mi maipot ameliora itinerarul, am, de un numãrbun de ani, senzaþia cã lectura articolelorcare-mi sunt consacrate (cu ocazia cãrþilorrecent publicate în Franþa sau a specta-colelor pe care le fac) n-ar fi decât un gest de

Virgil TÃNASE*

De-ale istoriei literare

Prima parte a acestui articol este dedicatã Dicþionarului general al literaturii române (publicat laEditura Univers Enciclopedic), fiind rezultatul unei riguroase munci de cercetare a echipei decercetãtori din Institutul Român de Teorie ºi Criticã Literarã “G. Cãlinescu” din Bucureºti. Printreaceºtia, Virgil Tãnase menþioneazã doi cercetãtori: Oana Soare care s-a ocupat cu rigoare ºtiinþificãde opera lui ºi Nicolae Ioana care a scris o lucrare stimulantã despre Fãnuº Neagu. Între constru-irea culturii române ºi cele câteva fapte de istorie literarã trãitã, articolul încearcã sã limpezeascã,în a doua parte, alegerile diferitelor personalitãþi ale scenei literare româneºti (N. Breban, N.Manolescu, Paul Goma, Dumitru Þepeneag) în momentul confruntãrii lor cu Istoria regimuluicomunist.

Cuvinte-cheie: Dicþionarul general al literaturii române, Institutul Român de Teorie ºi Criticã Li-terarã, Fãnuº Neagu, istoria literarã, cultura românã, regimul comunist

La prèmiere partie de cet article est dédiée au Dictionnaire général de la littérature roumaine(paru à la Maison d’Editon Univers Enciclopedic), étant résultat d’un rigoureux travail derecherche de l’équipe de chercheurs de l’Institut Roumain de Théorie et Critique Littéraire “G.Cãlinescu” de Bucarest. Parmi ceux-ci, Virgil Tãnase mentionne deux chercheurs: Oana Soare quis’est occupée avec rigueur scientifique de son oeuvre et Nicolae Ioana qui a écrit un stimulantouvrage sur Fãnuº Neagu. Entre la construction de la culture roumaine et les quelques faits del’histoire littéraire vecue, l’article essaie de tirer au clair, dans la deuxième partie, les partis pris parles différents personnalités de la scène littéraire roumaine (N. Breban, N. Manolescu, Paul Goma,Dumitru Þepeneag) au moment de leurs confrontations avec l’Histoire du régime communiste.

Mots-clé: Dictionnaire de la littérature roumaine, Institut Roumain de Recherches Littéraires,Fãnuº Neagu, histoire littéraire, culture roumaine, le régime communiste

Abstract

* Scriitor, Paris; Writer, Paris.

Carnetparizian

79

De-ale istoriei literare

orgoliu, fie ca sã mã înfoi de plãcere sau defurie..., nu conteazã. Din fericire pentrumine, aici tocmai ultimul volum, în care mãaflu, presupun, lipseºte, ceea ce-mi îngãduiesã le rãsfoiesc pe celelalte fãrã reticenþe.

Senzaþie foarte, foarte puternicã – deunde îndemnul de-a o nota.

Doamne, mai întâi, dintr-o datã, impre-sia copleºitoare de-a locui, ca român,înlãuntrul unui clãdiri cãreia nici mãcar eu,darã-mi-te cititorul de rând, cãrturar fãrãîndeletniciri literare, nu-i bãnuiam dimensi-unile ºi trãinicia. Mi se pare cã niciodatãistoria noastrã, cât e ea de lungã ºi de fru-moasã, cu Decebali, cu ªtefani, cu Brânco-veni ºi cu Mihai, nu mi-a comunicat oasemenea senzaþie de mãreþie a edificiuluinaþional – poate pentru cã istoria este undrum ezitant pe când cel al culturii mergedrept, cãrãmidã peste cãrãmidã. Nu greºescspunând cã mai mult chiar decât o istorie aliteraturii, care e întotdeauna o construcþiepersonalã ºi luminând mai degrabã autoruldecât substanþa, acest Dicþionar oferã celuicare-l rãsfoieºte fãrã preocupãri profesio-nale (deºi el este mai ales un instrument delucru) imaginea realã a unei aºezãri româ-neºti sub acoperiºul cãreia suntem de faptceea ce suntem - chiar fãrã s-o ºtim. Marileþãri de culturã ºi-au oferit asemenea opusurimai demult ºi au fãurit acum mai bine de

douã-trei secole asemenea monumente aleconºtiinþei naþionale fãrã de care, sunt con-vins, ele n-ar fi astãzi ceea ce sunt, rezistândtocmai datoritã acestora cumplitei agresiuniîmpotriva culturii, deci ºi a omului, careeste societatea capitalistã – cea care încer-case sã se salveze printr-o utopie comunistã,din pãcate bolnavã exact de racilele de caream fi vrut sã scãpãm ºi care, de fapt, secristalizau ºi deveneau monstruoase ºi ast-fel evidente ºi mai uºor de ocolit. Cât denecesar ne este, mai ales nouã, celor caremai credem într-o fiinþã româneascã, acestDicþionar pe care nu e de mirare cã-lduºmãnesc toþi cei care, ahtiaþi de finanþe,au programat dispariþia noastrã ca popor,oferindu-ne în schimb promisiunea uneibunãstãri materiale fãrã identitate naþionalã– ºi care ar fi putut fi ºi sovieticã, nu ?

Acestea fiind zise, mã plimb emoþionat,braþ la braþ cu atâþia oameni pe care i-amcunoscut, pe care trepidanþa vieþii de zi cu zimã fãcuse sã-i uit ºi care-mi apar acum,câtuºi de puþin fantomatici, parcã mai ade-vãraþi decât aievea. Pe unii îi iubesc, îi duº-mãnesc pe alþii, dar simpatiile ºi antipatiilemele, la care nu renunþ, nu mã-mpideicã sãremarc echitatea cu care ei sunt înscriºi, lalocul lor anume, în edificiul despre care vor-beam mai sus ºi care poate cã fãrã aceastã„obiectivitate” n-ar reuºi sã fie atât de im-presionant.

80

Virgil Tãnase

Trecerea e ca fãcutã spre o altã carte pecare o scot din rafturile profesorului NicolaeIoana (Andrei Grigor pentru cititori), un jur-nal de scriitor al lui Fãnuº Neagu. Cartea pecare o citesc cu sufletul la gurã mi-e atât dedragã încât, ca s-o spun, ar trebui sã amcuvintele de mãrgãritar ale autorului, faþãde care ale mele sunt ponosite ºi searbãde.În chiar momentul în care montez Fiarele, o„comedie feroce”, despre lumea ticãloasã ºideopotrivã ridicolã în care trãim, mã bucursã gãsesc în cartea lui Fãnuº o frazã care-arputea fi motto-ul piesei mele: „UcidemSperanþa, ucidem Civilizaþia. Trebuie sãurlu ºi sã urlu din nou: omul se întoarce înpeºterã. Scârbosul animal cu botul plin desânge...”. Mai încolo o paginã drasticãdespre Nicolae Manolescu: „un destrãbãlatîn mãrile egoismului, o limbã de veninverde titubând pe coridoarele Universitãþii[…] Cinism de ofiþer de intendenþã care aºterpelit ciorapii sergenþilor reangajaþi...”Îmi picã bine azi, când tocmai am terminato scrisoare de solidaritate adresatã lui Ni-colae Breban, þinta unui atac ciudat, puþois-tic, din partea marelui critic. Acesta fiesãvârºeºte o micã potlogãrie de „veninverde”, ceea ce, la urma urmei, se poate în-þelege, fie comite o greºealã gravã de istorieliterarã, ceea ce ar fi mai îngrijorãtor pentrucã discrediteazã gogeamite discurs critic.

În 1977, când Cornel Burticã (care aveape atunci toate puterile ºi noi niciuna) îi pro-pune prin intermediul lui Nicolae Brebanlui Paul Goma sã renunþe la miºcarea pecare o declanºase (de solidaritate cu Carta77 lansatã de câþiva intelectuali cehi) înschimbul publicãrii cãrþilor sale, eram înmiezul lucrurilor – în documentele secu-ritãþii pe care le citez într-un volum dememorii în curs de elaborare apar chiar,greºit fireºte, drept instigatorul acesteimiºcãri; pe de altã parte, în acel moment,tocmai redactam Dosarul Goma, care avea sãaparã la Paris câteva luni mai târziu, ceeace-mi dã temeiuri sã cred cã ºtiu despre cevorbesc. Se înfruntau, de fapt, douã poziþiilegitime amândouã, dar care, din punctulde vedere al istoriei literare, nu pot fi con-fundate. Lupta lui Nicolae Breban (ca ºi a luiÞepeneag, ca ºi a mea, printre alþii) era de a

desface baierile cenzurii pentru a ne puteapublica textele ÎN ÞARÃ. Nu credeam înrãsturnarea regimului, ci în posibila lui li-beralizare (ne înºelam, poate, dar nu despreasta este vorba aici). Publicarea cãrþilornoastre în Occident nu era o fugã din lite-ratura românã, ci, din contrã, o armã pentrua ne gãsi locul în ea. Faptul cã unul dintrecei mai importanþi lideri politici ai momen-tului accepta publicarea unor cãrþi carepânã atunci stârniserã din partea auto-ritãþilor reacþii de respingere vehementã ºiîndârjitã ni se pãrea o victorie importantã ºi,în acest caz precis, lui Nicolae Breban i seoferise ocazia, ca la rugby, sã „transformeîncercarea”. Nu era ºi poziþia lui PaulGoma, poate mai realist decât noi – dar nudespre asta este vorba, fie ºi numai pentrucã se poate presupune cã situaþia literaturiiromâne din anii 80 ar fi putut deveni altadacã atunci uºa care se întredeschidea ar fifost forþatã. Dacã ºi cu parcã....! Miºcarea luiPaul Goma pãrãsise (sau pãrãsea) literaturapentru a deveni politicã (ºi nimeni nu i-oreproºeazã, dimpotrivã), iar felul în careNicolae Manolescu, preluând „necritic”poziþiile Europei libere, ignorã sau se face cãignorã cã „agentul de influenþã” NicolaeBreban era de fapt o piesã importantã înslujba întregii miºcãri literare româneºti esteo greºealã neprielnicã pentru prestigiulunui istoric al literaturii – care, pe deasupra,era ºi el angajat în aceastã luptã, maidegrabã, e drept, de cealaltã parte a bari-cadei, grãbit sã ia, sub oblãduirea Partiduluiºi a lui George Ivaºcu, postul lui NicolaeBreban de la România literarã, atunci cândacesta demisionase, în semn de protestîmpotriva tezelor din iulie 1971.

Dar sã ne-ntoarcem, pour „la bonnebouche”, la Fãnuº, cãruia nu-i pot spunealta întru priinþa mea, decât cã scriu acesterânduri înainte de ºase dimineaþa, la masaunei crâºme care nu se va deschide decât pela nouã, dar care stã chiar pe buza Dunãrii,ºi, prin frunziºul unor plopi uriaºi care lasãfulgi, mijeºte un soare uriaº, dar încã numairoºu cât sã i te poþi uita drept în ochi.

P.S. Cititorul va fi înþeles cã am scris aces-te rânduri cu numai câteva zile, câteva oreînainte de moartea lui Fãnuº Neagu.