11 mt P R O P R I E T A R : SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 25 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov,

ABONAMENTE : L e i » * е \ f n . „ 120 pe 6 luni

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

T E L E F O N : 3.30.10

A N U L X L V I I • Nr. 46 SÂMBĂTA 31 DECEMBRIE 1938

Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

ІП pragUl Ilii 1939 Versuri de album de VICTOR POPESCU

Anul n o u pri lejueşte totdeauna o pri­vire retrospect ivă asupra celui apus şi desigur rânduri le scrise cu această oca­zie vor fi impregnate de aceste teme. Este ceeace voi face acum. In numărul „Universulu i Literar" apărut de Cră­c iun spuneam în cuprinsul unui articol ocazional, că privesc cu ne încredere scrisul festiv.

A m de gând totuşi, să scriu acum un articol ocazional. Pentru că vreau să profit de ocazia fest ivă ş i să p u n în dis­cuţie problema revizuiri i .act ivităţ i i f ie­căruia dintre noi, oarecum obligatorie, la anumite termene .

A n u l nou es te u n termen de acest fel. S e înche ie o porţiune de viaţă, o por­ţ iune de l imitată după calendar, dar mul­ţumi tă căreia se poate organiza traiul.

P r i v i m fiecare în urmă. N e criticăm sau ne lăudăm faptele. O doatorie mo­rală chiar.

Pentru „Universul Literar" procesul verificărei de care vorbim ar trebui să se înfăptuiască n u în ziua de 31 Decem­brie, ci ceva mai târziu, la împlinirea unui an de apariţie.

Totuşi o va face şi acum. Rezervân-du-ş i o privire mai generală odată cu ocazia încheieri i anului de apariţie.

O va face, fiindcă nu este posibil să accepte schimbări esenţiale fără să le comenteze şi să le justifice.

Se vor schimba acum titlurile pagini­lor. I n loc de 1938 va fi 1939. Pentru mul tă lume trece neobservată această schimbare. Pentru cei însă cari lucrează activ în jurul revistei , ea are o reală importanţă. Se modifică parcă o parte din structura lor intimă.. . O cifră n o u ă . O perioadă de activitate, noi speranţe, noi frământări, noi idealuri. Drumul spre mai bine, care formează scopul o-menirii întregi îşi desvălue acum ex i s ­tenţa lui. N e este dat numai s'o putem prinile., <in.re a na iingaja din. plitv cu tot sufletul, în direcţia sa.

Ce este în urmă, greşit sau bun, să piară. înfăptuiri le revistei , cari nu mai sunt în stare să se prelungească în noul an, se cufundă în întuneric. Cele cari vor fi baze de viitoare încercări se în-nalţă majestos , în lumina glorioasă a copilului blajin, ce cu o vitalitate extra­ordinară, zdrobeşte fără răutate, carie­ra hodorogită, şi neputincioasă a trecu­tului 1938.

Ce s'a lucrat, oricât de dificil, a fost, se ui tă .

G r e u şi-ar putea închipui cineva, cu câtă sat isfacţ ie , cei ce munceau în jurul „Universu lu i Literar" privesc acum co­lecţia întreagă.

Bucuria sinceră ,curată, că din inima sforţărilor celor mai aride adesea a ieşit l a lumina unui mănunchiu de literatu­ră îngrijită, că vezi în numele iscălitu­rilor mulţumirea multor tinere talente, de a se vedea publicate. Sau, prin rezo­nanţa vreunor titluri, afli deosebită s im­patie de a vedea cum în coloanele „Uni­versului Literar", colaborează mari maeştri ai scrisului r o m â n e s c

Te s imţi fericit, privind anunţarea o-perelor ce apar în editura revistei .

Te s imţi fericit, când îţi aminteşti cu­v inte le prietenoase cari au înconjurat strădania ta.

Sfârşitul anului se transformă astfel într'un e x a m e n moral, cu răsunet pro­fund în sufletul celor ce îngrijesc re­vista .

U n e x a m e n a cărui urmare este un î n d e m n pentru viitor, un nou curaj, o nouă sforţare spre „mai bhve". Cred că sincera noastră dorinţă este înţeleasă de cei ce urmăresc revista, precum noi o în ţe l egem şi dorim s'o aplicăm.

A fost prea toamnă t impurie

în anul când ne-am despărţit

şi bronzu-a stat o veşnicie

pe cer, pe crengi, nedesl ipit .

Nici vântul n'a crezut să-l ţină

atât de mult vioara veche ;

din secul ei ţ i-a zis în tihnă

ocnaşul greer, la ureche.

Pe sponci da bruma, doar să fie

şi să nu 'nvăluie pe-atunci

un dor ce moare şi înv ie

ca pământene toamne lungi .

In loc de-a ni-i sui la frunte, o mână 'ntârzia pe lauri, tot aşteptând, din lumi pierdute s'o 'ndemne ţipătul de grauri...

Credeam că fulgul n u mai v ine

din munţi i negri, albul mit !

Şi lupii toţi au dus-o bine,

de foamea lor n'am auzit.

De mul t u n clinchet de târlie părea că nu s'a pomenit. . . Irozii 'n vechea lor mânie tăiau li l iacul re'nflorit...

SIMION STOLNICU Clotade von Derp : Dams sacru

Tipologie literară

P H I L I P « H A R L E S X. Mr . Bergere t , Hugues

d ' E n t r a g u e s şi M. T e s t e s u n t pe r sonag i i deosebi te n u m a i î n des t inu l lor a n e c d o t i c ; ca oval psichologic însă , ei n e p r o p u n acelaş t ip , c a r e p r i n e x e r c i t a r e a îndelungă , a p u ­ter i i in te lec t ive au c ă p ă t a t de­

p r i n d e r e a c o n d u i t e i ce reb ra ­le, p i e r z â n d cu to tu l m o d u l vieţi i d i r ec t e .

Aceşt ia suint u l t imi i deze ­ch i l ib ra ţ i mode rn i , cei d i n ­t â i fimld s e n t i m e n t a l i i , i a r p e n u l t i m i i — abulici i . I n c h i p obişnui t , l i s e s p u n e c ă t r ă -

El Greco : Sfânta familie

esc c u „caipu'n n o r i " , a r ă t â n -du- l i -ee cu expres ia a c e a s t a felul lor f u n d a m e n t a l d e a fi, ad ică de a r ă m â n e a m e ­r e u a l ă t u r i s a u în a f a r ă de v i a ţ a a d e v ă r a t ă .

Se în ţ e l ege că n i c i u n u l d i n ­t r e ei, deşi c u toţii s ' a r p u t e a

- s p u n e c ă p rofesează luc id i t a ­t e a , n u a re conş t i in ţ a l im­pede a diramei p ropr i i , c a r e de f ap t , una. Şi aceeaş i la to ţ i t r e i , es te d r a m a a u t o m a t i s ­m u l u i i n t e l ec tua l . D i n a c e s t p u n c t de vedere, g â n d u l n i se duce la u n a n u m e Ph i l i p

Quar les , r o m a n c i e r cerebra l şi o a r e c u m p e r s o n a j - c e n t r u î n Contrapunct de Huxley.

R o m a n u l , d u p ă c u m se şt ie , este o c r o n i c ă v a s t ă a socie­tă ţ i i engleze c o n t e m p o r a n e . F igur i le cele m a i cunoscu te î n v i a ţ a de sa lon , î n v i a ţ a poli t toă, î n a r t e etc., a p a r a -b ia degh iza t e , deven ind pe r ­sonagi i eu a c ă r o r s o a r t ă Huxley r e c o m p u n e pe p l a n l i t e r a r m o m e n t u l is toric a c ­tua l .

T r a v e s t i n d , ide exemplu , p e coniduicătoruil fasc i smulu i en ­glez — Moisley s u b n u m e l e de E v e r a r d Wetoley, ia r p e r o m a n c i e r u l L a w r e n c e sulb aicela d e R a m p i o n , autorul 1

n u s e u i t ă nici pe s ine , b o t e -z â n d u - s e de c i r m u s t a n ţ ă P h i ­l ip Quar l e s .

I n j u r n a l u l i n t i m , Qua r l e s Îşi n o t e a z ă ref lecţ i i le p r i v i ­t o a r e la o f o r m u l ă n o u ă de r o m a n . I n o v a ţ i a lui c o n s t ă î n

de VLABEVHR STREINU t r u n c h e r e a n a r a ţ i u n i i f ireşti p e n t r u a face loc î n t â m p l ă ­r i lor ooiraoomitente. E ceeace (face însuş i Huxley, c a r e p r i ­m e ş t e î n c h i a r ana l i za celor m a i sulbtille p rocese suf le teş t i i n s e r ţ i u n i nea i ş t ep ta t e de î m p r e j u r ă r i ex te r ioare . M a t ­c a n a r a t i v ă o a r e c u m d i s p a ­re , f i ind l ă r g i t ă p â n ă l a a n u m a i deosebi , î n t r e p a t r u - c i n c i personagi i , c a r e es te p e r s o ­n a j u l p r inc ipa l . Compoziţ iei c lasice a r o m a n u l u i i se s u b ­s t i t u e compozi ţ i a „ în c o n t r a ­p u n c t " . Aşa c ă ceeace P h i ­l ip Qua r l e s p u n e la ca le p r i ­v i to r la r e f o r m a r e a genu lu i l i t e r a r respect iv — î n f ă p t u e -ş te au to ru l — în ch ia r r o m a ­n u l î n c a r e a i m a g i n a t aces t p e r s o n a j .

R o m a n c i e r ce reb ra l , Q u a r ­l e s c u n o a ş t e b ine meaj u n s u ­ri le felului s ă u l i t e ra r . „De­fec tu l c a p i t a l a l r o m a n u l u i d e ildei, îşi n o t e a z ă el î n j u r ­na l , este ob l iga ţ ia d e a p u n e î n isicenă o a m e n i c a r e a u d e e x p r i m a t idei, — ceeace ex­c lude a p r o a p e t o t a l i t a t e a r a ­sei omeneş t i , — a f a r ă de a ş a c e v a c a m 0,01 la s u t ă " . Sau , cui . m u l t m a i l i m p e d e şi m a i semni f i ca t iv p e n t r u ceeace n e i n t e r e sează pe n o i : „Ma­re le defect a l r o m a n u l u i de idei e s t e a r t i f i c i a l i t a t ea lu­c ru lu i , f ab r i ca ţ i a lui . F i r e ş t e ; căc i oameni i capabilii s ă des -vol te teze f o r m u l a t e p r o p r i u

(Urmare în pag, 2-a)

Constituirea Baletului ca forma a dansului teatral

de МГИТА DUMITRESCU I Baléiul, c a spectacol teatral, a luat fiinţă spre sfâr­

şitul secolului V, când a u avut loc primele manifesta* ţiuni în Italia, u n d e renaş te rea artelor şi ştiinţelor luase a v â n t î n c ă d e l a începutul secolului, d u p ă exemphA marilor maeşt r i i a i antichităţii. Asupra aces tor începă­turi a l e bale tu lu i şi introducerea lui în a r ta teatrală, pă­rerile sunt împărţ i te . Unii autori susţin că b a z a lui se g ă s e ş t e în reprezentaţ iuni le militare, alţii că a r fi luai fiinţă din , ,Comedia del l 'ar te" , de u n d e a purces orice manifesta ţ ie d e spec tacol teatral. Important este c ă de c u m s 'a înfăptuit, ba le tu l s 'a întins cu repeziciune din Italia ^ în Franţa, d e unde , desăvârş indu-se , s 'a întins apo i în Europa în t reagă . C e a dintâi manifes tare de ba l e t a r fi fost în anu l 1495 la Tortona, în aprop ie rea Veneţiei, în timpul unei serbăr i . Această d a t ă es te con­s ide ra t ă d e unii c a punct d e plecare. Sigur es te că

epooa d e înflorire a baletului începe la curtea papilor, cari a u res taura t şi dansur i le sacre prohibite de bise­rică în timpul Evului Mediu.

Astfel, în v r e m e a lui Sixt IV (1471—1484) c â n d se cor> sirueşte cape la sixtină de la Roma, decora tă cu frescele lui Michel Angelo, cardinalul Riari, nepot a l Sfântului Pontif, c o m p u n e a singur ba le te p e oari le şi executa . Mai târziu, sub pontificatul Iui Leon X (Jean d e Medici? 1513—1521) admira tor al antichităţii şi protector a l tu­turor artelor, ba le te le a u fost în m a r e onoare . Cardi­nalii epocei luau par te la aces te serbări al căroi fast îl conduceau . Baletul desvoltăndu^se sub protecţia fa­miliei d e Medicis, a a juns în scurt timp p o d o a b a balu­rilor şi spectacolelor curţilor pr inciare şi r e g a l e .

Primul maes t ru de bale t oare s 'a distins spre sfârşitul оэс. XV, a fost Bergonzio di Botta di Tortona, ca re la curtea reginei Elisabeta a reprezentat un balet ce adu­c e a p e s cenă fecioaiele înţelepte şi p e cele nebune a le Evanghel iei iar cu ocazia căsătoriei ducelui de Milano eu Isabel la d 'Aragon, a organizat o serbare u n d e a prezentat un balet-revistă cu subiect mitologic, a cărei f rumoasă reuşi tă a deschis larg porţile viitorului ba le t

de acţ iune istorica şi a legorică. Acest succes a făcut ca la curţile rega le să se d e a reprezentaţii d e balet, ori decâ te ori se celebrau căsătorii s au naşteri ilustre.

Francise I, Marga re t a de Valois, Cater ina d e Medi­cis, a u creiat la cur tea Franţei n u m e r o a s e divertis­mente ce s 'au jucat cu mult succes . Era o a d e v ă r a t ă rivalitate între prinţii şi prinţesele de l a curte, cari se luau la întrecere pentru p u n e r e a în s cenă şi a l ege rea costumelor. De mici copii, aceşt i prinţi îuau lecţii de dans . Henric II şi Francise II a u fost elevii dansatorului milanez, Virgilio Bracesco. Carol IX a studiat dansu l cu alt milanez, Pompeo Diobone, care d u p ă ma i mulţi an i petrecuţi la cur tea Franţei, se reîntoarse în Italia spre sfârşitul vieţii. Henric III a luat lecţii cu Francesco Giera, ca re a fost a t a şa t p e l â n g ă curte, tot timpul vieţii sa le .

Domnia maeştrilor italieni luă sfârşit p e v r e m e a lui Henric IV care d ă d u pe „dauph in" în grija primului violonist, Boileau, înaintat maes t ru de bale t a l viitoru­lui Ludovic XIII şi a l soldaţilor companie i de g a r d ă ce luau par te în beletele mici.

(Urmare in pag. 7-a).

TEATRU PENTRU ZECE MII

de DAN BOTTA

Criza teatrului agită spiritele. Minţi­le subtile visează, se p u n pe lucru ş i un nour de divagaţii se naşte în aer, mai diafan, mai ireal, mai nul jdecât imperiul Nepheloccygie i , cetatea imaginată de Aristofan, în regiunile cerului inferior, cetatea norilor şi cocorilor, d in cartoa­ne văduve de ploaie. Minţile subtile, a-nalişti i amatori de distincţiuni delicate, crescuţi la şcoala lui Descartes, toţi a •ceştia cari sunt deprinşi să ia în serios, vagi le procese de dialectică, venite din­tr'o ţară obosită, proclamă şi ei moartea, sau iminenta moarte a teatrului. „Ma­dame se meurt , madame est morte" O explică, — e fatal, şi exaltă probabil astrul incandescent până la alb al cine-matigrafiei . N u citesc fireşte nimic din ce scriu ei, dar văd în gazete titlurile tristei lor afecţiuni.

Să renunţăm la arta de a n u spune nimic, folosind cele mai subtile distinc­ţiuni create de muze le sequanei şi să încercăm în lumina timpurilor cari v in să descifrăm destinele teatrului.

Axiomat ic: numai într'o societate în decădere, în care principiul ei de cohe-ziune a slăbit, în care solidaritatea na­ţională, respectul ideei de stat cu tot ce această idee aduce cu sine, adică : o pro­fundă conştiinţă istorică, sent imentul celei mai severe apartenenţe la naţiune

— până la gradul la care înstrăinarea se confundă cu neantul , cu inexistenţa fi­zică — numai într'asemenea stat, tea­trul poate cădea în ruină. într'un ase­menea stat î n care naţ iunea se exaltă , puteri le ei misterioase cresc, conştiinţa miracolului, sent imentul supremaţiei lui î n naţiune, prin mila Domnului , vasta perspectivă de istorie a unei bătrâne în­văţături, de tragice exemple de umani ­tate, de acte fulgeroase, de înălţări su­perbe şi de căderi superbe, acestea dau naştere vocaţiei dramatice. U n teatru mare e acela în care răsună o mare .voce.

Subtil ităţi le de alcov, meandrele sen­timentale, problemele de psihologie dia­fană demnă de orice f ive o'clok, în mi j ­locul cărora se zbate teatrul românesc, acestea, dar, sunt moartea teatrului. • A v e m nevoe de un teatru pentru zece mii, de un teatru î n incinta căruia să vi­breze — cum spuneau cei vechi — ma­rea voce a Melpomenei , u n teatru ani­mat de cel mai înalt suflet al istoriei, în care să se exal te pasiunile, în care moartea şi iubirea, jertfa şi durerea, mila şi oroarea să crească până la pa­roxism.

A v e m nevoe de u n teatru al miracu­losului, de un teatru care să expr ime tot ce divinitatea a întins deasupra capete­lor nostre: potenţialul acesta de ener­gie mistică din care a crescut o ţară, un teatru care să contemple, cu îngândura-re stelele: Miro pensoso le crudele stel le.

Exemple le lumii vechi ne stau înainte. Tipurile de viaţă ale lumii aceleia — confuză încă, într'o ceaţă originară — par a se decide.

Le vedem venind. Sunt s e m n e î n lu­me. Era pe atunci în lume, o dramatică solidaritate. Fenomenul naţional — nu spun colectiv — mărginit , fireşte, la l i ­mite le naturale ale unei solidarităţi în spirit, când lumea întreagă se numea Hellada — era mai viu ca niciodată.

într'o lume ca aceea, Socrate, respin­ge cu indignare ideia de a fugi din în­chisoare când legi le patriei — fie şi ne­drepte l'au dus în ea — semnul celei mai mari înţe lepciuni închinate la pi­cioarele statului pe care îl întruchipa însă Pal las Atena.

Atunci s'a creat într'o explozie a ge ­nului e lementar teatrul. Niciodată tea­trul n u a fost mai viu, n u a exprimat mai energic u n ideal de stat.

Oricare din pagini le unui Eschyl , ale unui Sophocle, e o patetică, o solemnă ofrandă statului.

Aceasta răsare şi d in crimă şi din d u ­rere, aceasta respiră din orice strofă. Fie că bate în ea vântul dela Salamina sau dulcea adiere a Cephisului.

Şi iată că Renaşterea Italiană, în care se ridică — de astă dată pe plan revolu­ţionar — o auroră umană, o eflorescen­tă de geniu, aproape tot atât de mare ca aceea a Greciei Iui Pericle , n u s'a exprimat printr'un revir iment al tea­trului. S'ar putea spune chiar contra­riul...

Explicaţia e că Italia acelor timpuri deşi era o realitate î n spirit, nu era una în fapte. Italia n u constituia u n stat, o puternică solidaritate naţională..

Teatrul — expres ie a unei puternice conştiinţe de stat — este chemat la via­ţa lui cea mare. Niciuna din marile ma-

(Urmare tn pag. 3-a)

2 UNIVERSUL LITERAR 31 Decembrie 1938

ţ CRONICA LITERARA de CONSTANTIN FANTANERU

A n u l l i t e r a r V r o i n d să s c r i e m acum, global , d e ­

s p r e c ă r ţ i l e a p ă r u t e în d e c u r s u l lu i 1938, n e t e n t e a z ă m a i p u ţ i n o î n ş i r a r e d u p ă t i t l u r i şi au to r i , l u c r u p e ca r e l -am p u t e a l e s n e îndep l in i , s a t i s f ăcând t o t ­oda t ă ş i l e g i t i m e v a n i t ă ţ i . F i e -ne deci î n g ă d u i t să n e loprim, (recapi tulând, doa r acolo unflfle n i se p a r e că e prof i ­tabi l să n e î n t o a r c e m ş i u n d e p o a t e s u n ­t e m da to r i s ă r e v e n i m . A v e m de p i ldă conv inge rea că r o m a n u l „Gor i l a" , a l d- lu i L iv iu Rebreanu, a fost n e î n d e s t u ­l ă t o r d iscuta t , fa ţă d e i m p o r t a n ţ a lu i , a m s p u n e , t eore t ică . A s u p r a societăţ i i r o m â n e ş t i m o d e r n e s 'au făcut d i fer i te î nce rcă r i d e a o z u g r ă v i l i t e ra r , p r i n -t r ' o ana l iză a ide i lo r şi ca rac te re lo r , ra ­p o r t a t e l a n o r m e l e s t a t o r n i c e a le m o r a l e i sociale. A u t o r i s t i m a ţ i s ' au î m p o t m o l i t î n t o n u r i sa t i r ice , î n şa r j ă şi pamf le t , ne r ea l i z ând ob iec t iv i t a tea necesa ră sp r e a face i s to r i a să benef ic ieze d e p r i v i l e ­gii le a r t e i . „ G o r i l a " es te o l însumare de concep te a le m o r a l e i sociale . O b s e r v a ­ţi i le exac te , desc r ip ţ i i l e r ea l i t ă ţ i i b r u t e , r epor t ag i i l e înseş i d e s p r e e v e n i m e n t e l e pol i t ice , s 'au pur i f i ca t î n t i p a r e l e a r t i s ­t i ce a le d-lui R e b r e a n u ş i s ' au r id ica t p â n ă la m ă r e ţ i a con t emp la ţ i e i et ice, de u n d e c o n d a m n ă r i l e s e p r o n u n ţ ă i n e x o ­rabi le , t rag ice . R o m a n u l aces ta d e s p r e d e g r a d a r e a p r i n pol i t ică a v ie ţ i i n a ţ i o ­na le , es te p r i n exce l en ţ ă o ope ră de idei , f i indcă g â n d i r e a a u t o r u l u i p o r n e ş t e

LIVIU REBREANU

pres t ig ios d e l a o dep l ină c u n o a ş t e r e a fap te lo r şi o a m e n i l o r şi sensu l e i e p a r c ă al u n e i luc ide profe ţ i i . D e a l t m i n t e r i , a-p a r i ţ i a căr ţ i i î n t r ' u n m o m e n t c â n d d ă ­râmarea p a r t i d e l o r pol i t ice s e şi efec­tua , dovedeş t e a d â n c i m e a i svoa re lo r ei gene t ice , g a r a n ţ i a de t r ă in i c i e p r i n a n ­t i c ipa rea n ă z u i n ţ e i d e v ia ţ ă c u r a t ă a socie tă ţ i i .

D i n t r ' u n m a t e r i a l cu to tu l deosebi t a croi t d. G. Călinescu r o m a n u l d-sale „ E n i g m a Ot i l ie i" . L a aces t c r i t i c de s e a m ă ne a f lăm în p l ină l i t e r a t u r ă . Or i ­g ina l i t a t ea căr ţ i i c u c e r e ş t e cu c iuda te i r u m u s e ţ i r oman ţ ioa se , ou b i z a r a înce r ­ca r e de p o r t r e t ps ihologic a lu i Costa-c h e G i u r g i u v e a n u , a lu i Pasca lopo l şi a d e m e n ţ i l o r d in casa v e c i n ă u n d e t r ă i a u fan toşe le vo lup toase , s au , î n fine, cu i coana v i rg ina l ă a Ot i l ie i d e s p r e ca r e n e î n t r e b ă m n e d u m e r i ţ i dacă î n d r e p t ă ţ e ­ş t e suf ic ien t t i m i d i t a t e a l u i Fe l i x .

O p e r a de a m a r ă i n t e l i g e n ţ ă cr i t ică, „ E n i g m a Ot i l i e i " r ă m â n e poez ia s t r ă ­vezie a ado lescen ţ i i s tud ioase şi eroice, a e r o t i s m u l u i t r a n s m i s feciorelnic , g u s ­ta t în v i să to r i i şi p u r t a t l a -butoniera t i ­n e r e ţ i i ca u n b l azon r a r al nob le ţ i i i n ­te l ec tua le .

"De a s e m e n i de p e a l t tăirăm, n ic i ba ­r e m b ă n u i t , n e - a sosit c a r t ea „Zi le de L a z a r e t " a d-lui G. Banea. Câţ i au a v u t no rocu l să le cadă î n m â i n i confes iunea d i n sp i t a le le b u l g ă r e ş t i a o f i ţ e ru lu i r o ­m â n r ă n i t l a c a p d e o schijă, s 'au cu­t r e m u r a t de o n e o b i ş n u i t ă î ndu ioşa re . D e la r ă z b o i u a u t r e c u t 20 d e an i şi au-> t o r u l i nva l i d ab ia a c u m îşi pub l i că a-min t i r i l e . Ca o r ă s p l a t ă a în t â rz i e r i i de a p ă ş i în p u b l i c a u înso ţ i t j u r n a l u l în­t â m p l ă r i l o r d e războiu , o t r i s t e ţ e p r o ­f u n d ă (ecou a l cumpl i t e lo r sufe r in ţe ) , u n s e n t i m e n t i r e m e d i a b i l al d e s ă v â r ş i t e i zădă rn ic i i l umeş t i , ş i p a l i d a -consolare a i n t e r io r i t ă ţ i i , a c o n t e m p l ă r i i p r o p r i u ­l u i suf le t . A n u l aces t a s'a auz i t p r i m a dată d e sc r i i t o ru l G. Banea. î n c e p u t u l s t r ă luc i t v a fi însă p r i m a t r e a p t ă a u -n e i ca r i e re l i t e r a re , î n ca r e no i a v e m o dep l ină î n c r e d e r e , m ă r t u r i s i n d - o aici.

"""""Alt p o p a s omag ia l î l f a cem l â n g ă r o ­m a n u l d-nei Hortensia Papadat-Benge-scu, „Rădăcini",, imjpuinătoare operă d e

a p r o a p e o m i e d e p a g i n i şi a c ă r e i n o u ­t a t e d e m e t o d ă a m r e m a r c a t a l a apa­r i ţ i e , î n c e r c â n d o na l i ză a sc r i su lu i ca spe ţ ă obiec t ivă p u s ă s u b p r o t e c ţ i a in­t e l igen ţe i r ec i . Asp ră , c u r ă ţ i t ă de l i ­r i sm ş i anecdo tă i n a m ă n u n t , p r o z a d -ne i B enges cu câş t igă î n a n s a m b l u p r i n bo l t i r ea u n e i s o n o r i t ă ţ i s imfon ice de a m p l e d i m e n s i u n i ş i t a l c u i r i o m e ­neş t i . „ R ă d ă c i n i " i n t e r e s e a z ă ca m e t o ­dă, d a r i n t e r e s e a z ă deopo t r ivă ea for ţă de a p u n e î n m i ş c a r e t i p u r i foa r t e r e a ­le , i m p r e s i o n a n t e p r i n p l a t i t u d i n e a v i e ­ţ i i l ă u n t r i c e s a u p r i n d i n a m i c a e l a n u ­r i lo r m o r a l e . T r e b u e să ş t i m că în „Ră­dăc in i " s e af lă t r e i a d m i r a b i l e p o r t r e t e d e femei : „ A n e t a P a s c u " , „ N o r y " şi „Dia B a l d o v i n " .

D-na Georgeta Mircea Cancicov ne -a făcut s u r p r i z a a p a r i ţ i e i cu „ P o e n i " şi „Moldoven i i " , d o u ă r o m a n e cu î n s e m ­n ă r i de u n s u a v p r i m i t i v i s m d in v i a ţ a ţ ă r a n i l o r cunoscu ţ i n u p r i n l i t e r a t u r ă , ci p r i n t r ' o n ă s t r u ş n i c ă i scodi re în t r a i u l lor . Că r ţ i l e d -ne i G e o r g e t a Cancicov, s p r i n t e n e , s incere , m i r e s m a t e , a u p l ăcu t , s a u v â n d u t ş i a u fost u n succes de l i-

_ b r ă r i e al a n u l u i . A u cons t i tu i t d e a s e m e n i u n f r u m o s

succes „ A v e n t u r o a s a v i a ţ ă a l u i Despo t Vodă" , de Romulus Seişanu, „ P ă r i n ţ i şi copii d in zi lele n o a s t r e " r o m a n de Mi­hail Negru, „Suf le t j a p o n e z " ? d e G. Bă-gulescu, „Sc r i soa rea d in Cogealac de I. Boteni , „ Ion Alu ion" , d e Mircea Strei­nul şi „ P r i m ă v a r a î n ţ a r a fagi lor" r o ­m a n de Iulian Vesper, „ T r â n t o r u l " de Emil Botta,

-——însemnăm aici m u t a r e a d- lu i Ionel Teodoreanu l a B u c u r e ş t i ca p e u n eve­n i m e n t i n t e r e s â n d l i t e r a t u r a , m a i ales că u l t i m a p r o d u c ţ i e a r o m a n c i e r u l u i , „ F u n d a c u l V a r l a m u l u i " , n i s e p a r e a fi o p l e d o a r i e în f avoa rea pă r ă s i r i i l a ­şu lu i . L i r i s m u l d - lu i T e o d o r e a n u . s e de scope re în „ F u n d a c u l V a r l a m u l u i " o doc t r i nă a energ ie i . S p r e a cucer i via­ţa, e ro i i s c r i i t o ru lu i a p u c ă p e c reas ta exa l t ă r i i , a î m b ă t ă r i l o r cu for ţe v i t a le , a eufor i i lor . Când , î n t r ' o n o u ă operă , d. T e o d o r e a n u îşi v a l impez i g â n d i r e a p r i n t r ' o po to l i r e în luc id i t a t ea m u n t e ­nească , b ă n u i m că doc t r ina l i r i s m u l u i ene rge t i c v a c ă p ă t a o a m p n t u d i n e şi m a i conv ingă toa re .

L i m b a r o m â n e a s c ă , î n ă l ţ a t ă la p u r i ­t a t e a de e s e n ţ e a ve r su r i lo r , n e - a fost d ă r u i t ă î n v o l u m u l „La C u r ţ i l e D o r u -lu" , al d- lu i Lucian Blaga, în p l a c h e t a , ,Mar ia D o a m n a " a d- lu i Aron Cotruş, în „Mar i a " , a d-lui N. Crevedia, şi t r a ­d u c e r e a p o e m e l o r l u i P o ë de Emil Gu-lian.

V r e d n i c ă de a m i n t i t e s t e a p a r i ţ i a a câ to rva o p e r e dinte-'un d o m e n i u a l tu l d e ­câ t al l i t e r a t u r i i p r o p r i u zise, i n d i c â n d to tuş i o f r u m o a s ă m a t u r i z a r e a acesteia , p r i n f ap tu l că le-a p u t u t îng loba ca p e p r o d u c ţ i i c e r u t e d e se tea de i n i ţ i e r e a ci t i tor i lor . E v o r b a de „Istoria filozofiei moderne", t i p ă r i t ă d e Soc ie ta t ea r o m â -Ioan Pe t rov ic i , „ O r t o d o x i e ş i e tnoc ra t i e " , de Nicbif or Crainic, „ M o d a l i t a t e a es te t ică a t e a t r u l u i " , d e C a m i l P e t r e s c u ş i , ,Pag in i d e cr i t ică l i t e r a r ă " , d e Vladimir Streinu. Aces tea d i n u r m ă în spec ia l a u m e ­n i r ea de a face î n t r ' u n a n u m i t fel edu­caţ ia pub l i cu lu i , p e t e r e n u l del icat al ide i lor cu l t i va t e în s t r ă d a n i a lor de a j u n g e r e la a d e v ă r .

^ T n r â n d u l că r ţ i lo r de , idei , n u m i m şi , ,Comoara î m p ă r a t u l u i R a d o v a n " , a că­re i t r a d u c e r e r o m â n e a s c ă în ed. „Un i -ygrs.ul" a fost o r a r ă su rp r i ză .

O o p e r ă d e îna l t ă a r m a t u r ă ideologică d i n t r e cele m a i f r u m o a s e a le anu lu i , e s t e p iesa d-lui Dan Botta, „comedia f a n t a s m e l o r " o r ig ina lă şi p r o f u n d ă i n ­t e r p r e t a r e a v o i n ţ e l o r e ro ice d i n R e ­n a ş t e r e . D r a m a d- lu i Bot ta , va î n f r u n t a fă ră îndoia lă , t i m p u l .

U n n u m e l a ca re n e o p r i m cu a t e n ţ i e es te al dnlui Victor Papil ian, ca re a is -b u t i t să se i m p u n ă p u b l i c u l u i m a r e , a-l ă t u r â n d u - s e p e aceeaş t r e a p t ă cu scri i ­tor i i de s e a m ă a i l i e r a t u r i i ac tua le .

C r e d e m că o m e n ţ i o n a r e a p a r t e se c u v i n e să facem ac t iv i tă ţ i i rev is te i „ U n i v e r s u l L i t e r a r " , ca re s'a s t r ă d u i t să s t r â n g ă 'în p a g i n i l e e i î n deosebi t a l en ­t e l e t i n e r e şi să s p u e în c i r cu l a ţ i e scr i ­su l r o m â n e s c de va loa re . Ac t iv i t a t ea r e ­v i s te i s 'a lă rg i t , u r m â n d p l a n u l u i său, p r i n şeză to r i l e l i t e r a r e a le sc r i i to r i lo r t ine r i , i n a u g u r a t e cu dep l in succes la S t u d i o - T e a t r u l Na ţ iona l , p r e c u m ş i p r i n in f i in ţa rea Colecţiei „Universul Lite­rar", în ca re s 'au t i p ă r i t p â n ă a c u m „De dincol d e r â u " , n u v e l e d e Victor Papil ian, „ F r u n z i ş u l toamnei m e l e " , v e r s u r i d e Virgil Carianopol şi „Scr i ­s o a r e a de d r a g o s t e " r o m a n d e Mihail Drumeş . I n j u r u l r e v i s t e i c o n c e n t r â n -d u - s e energ i i l e t i n e r e a le l i t e r a tu r i i , r o ­l u l j u c a t d e e a es te d i n t r e cele m a i rodn ice a l e anu lu i , — şi c r e d e m că a-cest rol v a c o n t i n u a să se des fă şu re şi d e aici încolo, cu t ă r i a ce o d au fap te ­lor, forţele spiritului.

MARIA, REGINA ROMÂNIEI

I n g â n d u l n o s t r u d e î n ­t o a r c e r e a s u p r a a n u l u i c a r e s 'a s c u r s , d ă m , c u p i o a s ă şi t r i s t ă r e c u l e g e r e , p e s t e m a ­re le do l iu a l ţ ă r i i : m o a r t e a R e g i n e i M a r i a .

Ş t i m c ă a m u r i t R e g i n a

p ă r t a ş ă a l ă t u r i d e Rege l e F e r d i n a n d , l a f ă u r i r e a î n ­t r eg i r i i , p e n t r u c a r e g lo r i a îi v a fi ve şn i că , — d a r ş t i m d e o p o t r i v ă c ă a p i e r i t d i n t r e n o i şi s c r i i t o a r e a d e a d â n c ă s e n s i b i l i t a t e , d e m a r e t a l e n t î n e v o c a r e a vie ţ i i ei i s to r ice , c a şi î n p l ă s m u i r e a l u m i i m a i p u r e a b a s m e l o r .

U l t i m a c a r t e a a u g u s t e i a u t o a r e e s t e r o m a n u l „ M ă ş t i " , î n c a r e , c u o vi­g o a r e u l t i m ă , R e g i n a îş i ex­t e r i o r i z a s u f l e t u l p l i n de n o ­bi le şi n e b ă n u i t e f r u m u s e ţ i , c a r i n u vor fi u i t a t e n i c i ­o d a t ă .

PE URMELE LUI IISUS CHRISTOS

Colaboratorul nostru d. Nico­l a e Roşu, publ ică de sărbători, într 'un cotildan, articolul cu t i ­tlul de m a i sus din c a r e des ­pr indem :

Naş terea D o m n u l u i Iisus Chrisj tqs î n s e a m n ă eunoaistere. O al tă perspect ivă ise despr inde vieţii , o a l t ă lumină se arată ochilor, o a l t ă înţe legere cuprinde l u ­mea, diin toate' părţi le .

N u es te adevărat crejştin acel care n u crede î n naşterea d u m ­neze iască a lui Iisuis, f iul omu­lui ş i n ic i acel care se îndoeşite de învierea l u i

. . .Naşterea lui I s u s î n s e a m n ă o n o u ă cunoaş tere a lumi i ş i a vieţii , o cunoaştere dumnezeia­scă' î n spirit ş i în absolut peste p ă m â n t e s c u l mater ia l al e x i s ­t e n t e i de p â n ă atuincii. Naşterea lui Christos ridică p e o m la î n ă l ţ i m e a lui Dumnezeu , f ă c â n -•du-1 să c u n o a s c ă binale şi a d e ­vărul mora l oare isălăslueşte în î n v ă ţ ă t u r a creşt ină.

Citiţi cărţile din colecţia —

„UNIVERSUL L I T E R A R a

C R O N I C A MĂRUNTA

Premiul „Universului literar" Anunţăm cititorii că,

urmărind să atragă aten­ţia asupra producţiei va­loroase din actualitatea li­terară, „Universul literar" a instituit un concurs pen­tru cea mai bună critică a personagiilor:

1 ) I k y Iank l , din roma­nul „Fundacul Varlamu­lui", de Ionel Teodoreanu ( ed. „Cartea Românea­scă"), şi

2) M o i ş e D i n e r m a n , dilt romanul „Două chemări", de Octav Dessila, (ed. „Cartea Românească" )

Lucrarea care va pre­zenta cea mai bună carac­terizare, va fi premiată cu suma de lei 5.000

cinci mii). Alte cinci lucrări men­

ţionate vor primi premii în cărţi literare.

Vor putea participa la acest concurs toţi citito­rii revistei noastre, afară de publiciştii cari sunt ca­lificaţi ca profesionişti ai scrisului literar, şi al că­ror nume circulă în litera­tură.

Lucrările nu trebue să depăşească în întindere trei pagini de coală dacti­lografiate.

Termenul de predare este 1 Martie, 1939.

Alte amănunte citiţi în n-rul viitor al revistei noa­stre.

OCTAVIAN GOGA

P r i n m o a r t e a lu i Octav ian Goga, c u c a r e s 'a c e r n i t a-n u l 1938, a m pierdut un s c r i i t o r d i n s p e ţ a ce lor ce a p a r g r e u şi r a r î n l i t e r a ­t u r a r o m â n e a s c ă . P o e t u l „ p ă t i m i r i i A r d e a l u l u i " a fos t u n l u p t ă t o r î n v i a ţ ă , el s ' a a ş e z a t î n r â n d u l p r i m a l b ă r b a ţ i l o r r ă s p u n z ă t o r i d e

Şezătoarea scriitorilor t ineri la Sibiu

In sala festivă a prefecturii Sibiu, va fi în ziua de 15 Ia­nuarie 1939, o şezătoare a scriitorilor tineri, organizată de revista „ U n i v e r s u l L i te ­r a r " şi de gruparea intelec­tuală' „Thesis". Vor conferenţia d-nii: prof.

univ. N. I. Herescu, Dan Botta şi prof. Al. Dima.

Vor ceti din operele lor scriitorii tineri: Mircea Ale-xiu, Ştefan Baciu, Ion N. Bolea, Virgil Carianopol, N. M. Ciuceanu, Constantin Fânâtneru, loan Th. Ilea, Traian Lalescu, Teodor Al.

Munteanu, Ionel Neamţu, Victor Popescu, Lieu Pop şi

N. I. HERESCU

Radu A. Sterescu. Intrarea cu invitaţiuni spe­

ciale.

Expoziţia de pictura „Grupul nou"

In z iua de 2 I a n u a r i e 1939, es te în sala z i a ru lu i „Univer­sul", ve rn i sa ju l expozi ţ ie i de p i c t u r ă a asociaţ ie i p las t i ce „Grupul nou". V o r e x p u ­n e u r m ă t o r i i a r t i ş t i : P a u l Miracovici , Ş t e f an Cons tan -t inescu, C. Cons tan t ineseu , A v a c h i a n H r a n d t , Ionescu-Sin, Luc i an Gr igorescu , Ot t i Nichifor, A. D e m i a n , Al .

Moscu, Nicu Enea , Casi l -d a Miracovici , N . Cernescu , Bor i s Caragea , A d i n a P a u l a Moscu - M e l i n t e şi B o r g o P r u n d .

Mani fes t a rea a r t i s t i că a „Grupului Nou", va fi fă ră îndoială , u n f rumos p r i l e j de i m p u n e r e a p ic tu r i i noas t r e de azi.

„Niciodată" In n u m ă r u l de Sărbători ai

unui cot idian, d. E u g e n Jebe-leanu scr ie despre u n „Crăciun reamintit", d i n care e x t r a g e m admirabi le le rânduri :

„Nu, n ic iodată n u vom putea u i t a a c e a iarnă ou d inţ i ide f ie ­răstrău şi a c e a m â h n i t ă , cerni­t ă iseară, c â n d m ă înapo iam la c ă m i n u l s tudenţesc al „Ţării Bârsei", î m p r e u n ă c u poetul şi dragul pr i e ten Constant in Lu-creţ ia Vâleeanu, având „pâinea ia şold, ca pe -o geantă".

O s ingură pâine la şold, ca pe -o geantă". Apoi, târziu, î n noapte , în patul s trâmpt , deabia cuprinzându-ne pe amândoi , — glasul poetului , care,, — obosit.

t o t m a i p u t e a scoate din a m i n ­tirile Crăciunurlor sa l e rustice, f lacăra a lbă a versului:

Pârvu a izmuti t o s tea ca un prosop.

— Dintr 'un p u m n de l a ­crimi ş lefuite ide suferinţă, d i n ­tr'un suf let în care puri tatea ză­pezilor pătrunsese ş i rămăsese , — a lbă co lumbă, — îna inte ca omătul să fi trecut prin ta lpa spartă a gheţe i — poetul î n t r u ­chipa în s lava une i s f inte zile de Naştere, <un dar al sf i iciunii sale închipuind câ teva boabe de versuri pietroase şi reci, ca niş te măzăr iohe şi umbra unu i Cră­c iun c e nu se uită , ce nu se poate uita"...

s o a r t a ţ ă r i i , şi p r i n n a ţ i o n a ­l i s m u l s ă u p ro fe t i c , a î n v i n s şi a u r c a t t r e p t e l e t u t u r o r o n o r u r i l o r .

E x e m p l u r a r î n l u m e a sc r i i t o r i lo r r o m â n i . I s v o r u l e n e r g i e i t r i u m f ă t o a r e a l u i O c t a v i a n G o g a n u se a s c u n ­d e î n s ă , c a u n secret, c i e l se d e s c o p e r e t u t u r o r , î n o -p e r a p l i n ă d e d ragos t e ş i p a s i u n i p e c a r e a l ă s a t - o . U n s t u d i u d e s p r e s c r i i t o r u l ş i p o e t u l G o g a va fi u n t r a ­t a t a l e n e r g i e i r o m â n e ş t i .

O PREFAŢA DE G. TOPÄRCEANU

O car te apărută cu o p r e f a ţ ă de G. Topâroeanu atrage, des i -g'ulr, a tenţ ia cititorilor.

Lucrul se întâmplă cu „Jocuri â-f npă", m m a n de Satadj-л. Co-tovu ed i ta t de „Cartea R o m â -nealscă". Ne înduioşează m u l t cartea cu om n u m e nou», v e n i t ă cu cuvântul ide dincolo d e n o i , al poetului „Baladelor".

D e fapt, prefaţa este un f r a g ­m e n t de scrisoare: „Iată, d a c ă n'oi m a i fi curând, şi dacă s c o ţ i vre-o carte, c u m n'am a p u c a t să- ţ i scriu nic i o prefaţă, foiio-raş'be vreun, pais.agiu din'scrisoa­rea aceastai în loc de prefaţă, — căci după moarte voiu aveai m a i m u l t ă trecere. Ow cât mai t â r ­ziu, cu a t â t a m a i multă".

P ă c a t c ă Topâraeanu a a v u t prilej s ă gândească astfel. D a r el a v e a trecere în admiraţ ia noastră, a tuturor, şi m o a r t e a n'a a d u s decât imensa părere de rău.

VINTILA PARAS CHI VESCU

A apărut încă un volum d e nuvele , al d- lui Vintilă P a r a s -ohivescu „Pe vifor", tipărit de „Cartea Românească" cu i l u s ­traţi i de Radu Boureanu. Cele m a i m u l t e d i n bucăţi s'aiu1 t i p ă ­rit m a i de mult în „Universul literar" la care d. Vintilă P a r a s -chivescu a fost colaborator. R e ­m a r c ă m apar i ţ ia volumului „Pe vifor" subl ini ind totdeodată şi ta lentul de ilstrator al d- lu i Raidu Boureanu. Despre nuvede 1« d-iui Vintilă Parascrîiviescu, v o m m a i scrie aici m a i pe larg.

Philip Quarles (Urmare din pag. l-a)

n u s u n t c u t o t u l şi c u t o t u l v i i ; s u n t u ş o r m o n s t r u o ş i . D e v i n e o a r e c u m p l i c t i s i t o r , î n c e l e d i n u r m ă , s ă t r ă e ş t i p r i n t r e m o n ş t r i " .

D u p ă c u m s e v e d e , e l ş t i e b i n e c â t e n e a j u n s u r i ar e f e ­lüli s ă u d e a c o n c e p e r o m a ­n u l ; m a i a l e s p e a c e l a a l d e ­p ă r t ă r i i d e v i a ţ a a d e v ă r a t ă , î l p r i v e ş t e c h i a r î n f a ţ ă h

N u t o t a c e e a ş : l u c i d i t a t e , î n s ă , m a n i f e s t ă Q u a r l e s şi î n ^conşt i inţa d e s i n e . I n o c h i i s ă i , el n u s e r e f l e c t e a z ă ca m o n s t r u , d e ş i a s t f e l îş i n u ­m e ş t e s i n g u r s e m e n i i , c u care ar d o r i s ă - ş i p o p u l e z e r o m a ­n e l e , ş i c u t o a t e c ă î n a p u ­c ă t u r a i n t e l e c t u a l ă , p e n t r u c i t i t o r , e m a i m o n s t r u o s şi d e c â t a m u z a n t u l Mr. B e r g e -r e t ş i d e c â t p a t e t i c u l M. T e s t e .

A t â t de s t r e i n r ă m â n e d e p r o p r i a - i d e f o r m a ţ i e , î n c â t c i n e Va î n c e r c a să-1 f a c ă a l u a c u n o ş t i n ţ ă de e l î n s u ş i , de a b a t e r e a lu i de la v i a ţ ă , v a fi E l i n o r , nevas tă - sa , a d i ­că o femee normală, care s u ­

f e r e d i n p r i c i n a u s c ă c i u n i i l u i s u f l e t e ş t i ş i c a r e p â n ă la u r m ă , a p r o a p e ' c ă s e î n ţ e l e g e , î l v a î n ş e l a c u W e b l e y , c u o -m u l n o r m a l , e r o t i c , î n t r e p r i n ­z ă t o r ş i e n e r g i c .

D a r p â n ă s ă a j u n g ă la a -c e a s t a , p â n ă s ă - ş i d e a e a î n ­s ă ş i s e a m a c ă a-ş i i u b i b ă r ­b a t u l î n s e m n e a z ă „a iubi o b i b l i o t e c ă " , E l i n o r î n c e a r c ă s ă şi-1 a p r o p i e a ş a c u m e, î n c o n d i ţ i a t r a g i c ă a i n t e l e e t u a -l izăr i i lu i . „ S e m e n i , î i s p u n e e a c a să -1 s t â r n e a s c ă l a v i a ­ţ ă , c u o m a i m u ţ ă c a r e a r ţ i n e d e l a t u r a s u p r a o m e n e a s c ă a u m a n i t ă ţ i i . E ş t i a p r o a p e u m a n , c a b i e ţ i i c i m p a n z e i . S i n g u r a d e o s e b i r e e s t e c ă e i c a u t ă s ă s e înal l ţe c u s e n -s a ţ i i l e şi i n s t i n c t e l e lor, l a g â n d i r e , î n t i m p ce t u t e s i ­l e ş t i c u i n t e l i g e n ţ a s ă a j u n g i î n j o s p â n ă la s e n s a ţ i e . E ş t i a p r o a p e o m . . . . s ă r m a n u l m e u Ph i l" .

In icât P h i l i p Q u a r l e s i l u s ­t r e a z ă m a i d e p l i n d e c â t or i ­c a r e altull, t i p a r u l i n t e l e c t u a -lizaţilor. In «ramarăţi© c u

Mr. B e r g e r e t , d ' E n t r a g u e s şi M. T e s t e , el e s t e m a i î n a i n t a t î n c o n ş t i i n ţ a de s i n e , d e o a r e ­c e , î n ţ e l e g â n d şi c h i a r j u s t i -f i e â n d u - ş i r ă c i r e a s e n t i m e n ­t e l o r E l inore i , v a t r e b u i s ă a -n a l i z e z e c a u z e l e a d â n c i , p e c a r e l e g ă s e ş t e î n f i r e a lu i î n g h e ţ a t ă ' . Ş i a s t f e l s e a n a ­l i z e a z ă p e s i n e ca o m i n a p t s ă i n t e r e s e z e a m o r o s or i e s f e ­m e e n o r m a l ă . Q u a r l e s e ş c h i o p ; dar i n f i r m i t a t e a c e a m a r e , d i n c a u z a c ă r e i a E l i ­n o r s e t r e z e ş t e î n b r a ţ e l e lu i W e b l e y , e s t e de o r d i n m o r a l : c e r e b r a l i t a t e a f ă r ă . substrat d e v i a ţ ă , rede f ă r ă e r o t i s m , a b ă r b a t u l u i .

I n a c e l a ş t i m p , d e ş i M. T e s t e ar p ă r e a n i a i r e p r e z e n ­t a t i v p e n t r u t i p u l c e u r m ă ­r i m , d e o a r e c e n i c i o a n e c d o ­t ă nui-1 î n c a d r e a z ă , p u t â n d a s t f e l , s i m b o l i z a e x e r c i ţ i u l i n t e l e c t u a l a u t o m a t i z a t î n d e p l i n ă n e a t â r n a r e , c u t o a t e a c e s t e a t o t P h i l i p Q u a r l e s p a r e de o e v i d e n ţ ă , m a i s t r i ­g ă t o a r e . Căc i H u x l e y l - a i m a ­g i n a t î n t r ' u n c o m p l e x u l u i t o r d e v i a ţ ă , a l ă t u r â n d u - i o z o n ă

m o r a l ă de c o n t r a s t , c a r e p r i n E l i n o r , W e b l e y şi R a m p i o n , c a p r i n t r ' u n j o c d e r e f l e c ­t o a r e p a c h o l o g i c e , î l l u m i ­

n e a z ă p â n ă la a m ă n u n t . O r i c u m ar fi, Mr. B e r g e r e t ,

H u g u e s d ' E n t r a g u e s , M. T e s ­t e ş i P h i l i p Quar les ne d a u i d e e a t r e b u i t o a r e despre t i ­

p a r u l c e r e b r a l , d i n care e r o ­t i s m u l s ă n ă t o s l ipseşte c u d e s ă v â r ş i r e . S e c ă t u i ţ i în p u ­t e r e a de a t ră i c u m t r ă e s c o a m e n i i d e r â n d , ei a l c â t u e s c o- e l i t ă nobilă., dar e l i tă d e i n f i r m i , f i i n d v e c i n i i s u f l e t e ­ş t i , î n p a r t e , a i l u i H a m l e t ş i c u d e o s e b i r e a i p r e a - î n v ă ţ a -t u l u i F a u s t î n a i n t e de î n t i ­n e r i r e .

C ă c i F a u s t î n s u ş i , l a p u p i ­tru l s ă u , î m b ă t r â n i t s i m b o ­

l ic d e ş t i i n ţ ă , l e s t r ă j u e ş t e t i p a r u l . D a c ă ş i e i ar fi î n t â l ­n i t p e M e f i s t o f e l , î n t r ' u n m o m e n t c â n d ş i - a r fi d a t s e a m a a d â n c de t r a g e d i a v i e ­ţ i i p r o p r i i , a s u p r i t ă p r i n i n ­t e l i g e n ţ a lor l a c o m ă , n u să ştie tot, i - a r fi c e r u t î n s c h i m ­b u l s u f l e t u l u i , c i să trăiască tot; a r fi: d o r i t c a F a u s t î n ­s u ş i d e s t i n u l de u r ă şi i u b i ­re a l t u t u r o r o a m e n i l o r , p u ­t e r e a de a s e î n f i e r b â n t a î n s i m ţ i r i , t i n e r e ţ e a . C u m î n s ă n u l - a u î n t â l n i t ,ei r ă m â n a-c e l e a ş i b i e t e s u f l e t e v e ş t e d e .

VLADIMIR STREINU

31 Decembrie 1938 UNIVERSUL LITERAR 3

S p r e S a r a i e v o

Tip de musulmană din Seraievo

S p r e Capi ta la vech i i Bosni i , ce leb ră în ana le l e Războ iu lu i Mondia l , p r i n p r ăpăs t i i l e să lba t i ce a le m u n ţ i l o r şi a-pelor , p o r n e ş t i d in g a r a m a r e a Bel ­g r a d u l u i în î m p r e j u r ă r i neob i şnu i t e : p e n t r u o c ă l ă t o r i e m a r e , cu un t r e n mic . Ai fost a n u n ţ a t de oricine te-a auz i t că î n t r e p r i n z i a s e m e n e a a v e n t u r ă tu r i s t i că , să t e p r e g ă t e ş t i cu tot fe lu l de proviz i i , l ă s â n d locul cel m a i î n c ă p ă t o r p e n t r u r ă b d a r e . Ia r ca să-ţ i fie r ă sp l ă t i t cu ra ­ju l , t r e b u i e să foloseşti , n e a p ă r a t , s in ­g u r u l „ e x p r e s " ca re u m b l ă ziua p e a-cest d r u m , s p r e a v e d e a cel pu ţ in d e s ­fă şu ra rea e v e n i m e n t e l o r p e lumină .

Pleci , aşa da r , d in Be lg rad cu ce l m a i r a p i d t r e n p e n t r u Sa ra jevo la n o u ă d i m i n e a ţ a , s p r e a coborî abia s e a r a în cu ibu l M a h o m e d a n i l o r d in t r e m u n ţ i i aceia . D e p a r t e de a fi p e n t r u t i n e o s u ­p ă r a r e , t oa t e p r e v e n i r i l e î m p o t r i v a a-cestei că lă tor i i neob i şnu i t e te pot şi a-t r age . Mai a les că i n t r â n d în v a g o n u l c a r e t e va duce cu b i n e până acolo, încerc i u n a l t s e n t i m e n t : î n copi lăr ie ai dori t , des igur , să u m b l i cu vagone tu l . Ia tă , a c u m ţ i se va împ l in i dor inţa , o zi î n t r eaga , aşa c u m n ' a i t r a s n ă d e j d e în op t imi s t e l e t a l e n ă d e j d i de a tunc i : o zi î n t r e a g ă în v a g o n e t e cu g e a m u r i şi ca­nape le , cu m a ş i n ă a d e v ă r a t ă , în c h i p de t r e n ca r e m e r g e p e ş ine p e n t r u el. In f i rea t a es te să- ţ i p lacă sau l uc ru r i l e foa r t e m a r i , sau cele mici , ' d iminu t ive .

Cu a t a r e s e n t i m e n t po rneş t i să s t r ă ­b a ţ i p e u n u l d in cele m a i p r ime jd ioase d r u m u r i de fier, p â n ă la o nouă ţ i n t ă a că lă tor ie i .

D e p a r t e a aceas ta , m a i uşoară , con­s t ru i t de c u r â n d . I n m u n ţ i , dela j u m ă ­t a t ea lui s p r e Sa ra j evo , u n d e e s t e î n t r ' a ­d e v ă r o t e m e r a r ă î n t r e p r i n d e r e a t eh ­nicei f e rov ia re , î n t i n s de Aus t r iac i , d in m o t i v e de i n t e r e s mi l i t a r .

Dacă în t â r z i e să p lece , chiar din Be l ­g rad , t r e n u l aces ta a l t ău , es te tot p e n ­t r u a- ţ i cre ia s t a r e a suf le tească nece ­sa ră u n u i a t a r e d r u m : să n u s imţ i n e ­voia de g r a b ă . Cu v r e m e a însă vei v e ­dea că a ş t iu t să t e înşe le p e depl in , d â n d u - ţ i n u m a i i m p r e s i a că. t r e n u l de S a r a j e v o p o a t e fi a s e m u i t cu cele la l te , din or ice ţ a ră , î n f r ă ţ i t e e u acesta p r i n ridicolul mic imi i lor.

A po rn i t . Se a v â n t ă . Aleargă . De la p r i m i i paş i u i ţ i u n d e eşti . Te-ai

şi d e p r i n s cu g â n d u l că s ta i în t r e n u l cel m a r e , ca t o t d e a u n a . D o a r f lueru l m a ş i ­nii , ca de f luer , t e r e a d u c e în l u m e a cea mică în c a r e ai i n t r a t .

O r i c u m , l in i ş teş te - ţ i n e a s t â m p ă r u l şi î nc l i na rea sp r e r id icu l iza re ; g â n d e ş t e - t e că f ă r ă acest t r e n n ' a i a junge la S a r a ­j e v o ; fii deci m u l ţ u m i t şi p r iveş t e pe f e r e a s t r a m a r e , deschisă , cu g â n d u l la co l ţu l de Or i en t în c a r e ve i t r ă i câ teva zile. M a i a les că d u p ă ce - ş i face d r u m pe s u b m a l u r i l e r âpoase ale Save i şi t r ece f ă r ă o p r i r e în tâ ia g a r ă (ceeace dă u n e v i d e n t spo r de p res t ig iu şi de vi­teză t r e n u l u i t ău ) , n u m a i găseş t i n imic de obiecta t . Cel m u l t când t e î n t â m ­p ină i a răş b i n e c u n o s c u t e l e l anu r i cu po­r u m b , vei a t r i b u i u n e i reco l te excep ţ io ­na l e î nă l ţ imea aces tu ia , când în rea l i ­t a t e mot ivu l es te el, t r e n u l , cu ro ţ i l e mici .

E le îşi văd însă de d r u m , u r c â n d la deal , fă ră t r u d ă , ocol ind co t i tu r i l e în­toa r se a p r o a p e în loc, fă ră să-ş i înce t i ­nească m e r s u l . î n c e p i să s imţ i că e t r e ­nu l care- i t r e b u i e aces tu i loc. î n c e p e şi el să s i m t ă s c h i m b a r e a p ă r e r i l o r ta le d e s p r e dânsu l . D a r socoteala ţ i -o va cere , p e n t r u t o a t e g l u m e l e dela înce­pu t , ab ia p e în se ra t e , p r i n m u n ţ i , p e m a r g i n e a p răpăs t i i lo r de p e acolo.

D e al tfel , în s tânga, i a tă i a r apa Sa­vei . M e r g e şi ea. Dar cât de î ncea t ă ! Ma i n u se s i m t e ! I n t r e t imp , e x p r e s u l de S a r a j e v o u r c ă în goană egală p r i ­m e l e p a n t e , s t r ă b a t e p r i m e l e două t u ­ne lu r i . II s imţ i î n dep l i nă t a t ea e l emen­te lor lu i : t r e n de m u n t e . Mic şi nervos , a s e m e n e a că lu ţ i l o r de po tecă şi p la iur i .

P e fe reas t ră , l e c u r i în to tu l iden t ice ce lor de p r i n ţ a r a t a îţ i ies iar la tot

- u i în cale, sp r e a t e face să-ţi vii cu tot dinacim^ur i n l i r e . Eş t i încă în lu­m e a ce lor obişnui te . Căci, m ă r t u r i s e ş t e acum, ţ i -a i înch ipu i t acest d r u m , dela un capă t la a l tu l , excep ţ iona l . Cura ju l cel m a i m a r e ţi-1 dă însă to t t r e n u l . N u - ţ i m a i i sp i ră a c u m decâ t î nc rede re , în g o a n a lui p e s t e podu r i l e care n u t r e m u r ă . S p o r şi so l id i ta te . Viteză.

Gr i j a ţ i -e a l ta : u n d e s u n t m u n ţ i i ? D e o c a m d a t ă t e vezi n u m a i p r i n t r e

s e m ă n ă t u r i ş i p o n o a r e . Sa te , livezi şi p o r u m b u r i . L o c u r i n e a ş t e p t a t de obiş­nu i t e . Cur ioz i t a t ea , l i be ră de a l t e a t r a c ­ţii, p ă t r u n d e c u ind i sc re ţ i a ei în gos­p o d ă r i a caselor s â r b e ş t i d in m a r g i n e a l iniei , p â n ă la i den t i f i ca rea celor m a i u m i l e l u c r u r i şi înde le tn ic i r i . T rec i p r i n t r ' o p a r t e de ţ a r ă c u oamen i mul ţ i şi m u n c ă î n d e s t u l a t ă : î n t r e apa Save i

(Fragment din romanul

(cu zăvoa ie p r i n băl ţ i ) şi p r i m e l e dea­lur i .

Vei î n a i n t a aşa, fă ră p rege t , câ teva o re b u n e . F ă r ă v r e u n i n t e r e s deosebi t p e n t r u d r u m . O r e b u n e d e somn, la soare , cu g e a m u l deschis . T â r z i u dela p l eca rea d in B e l g r a d î ţ i v o r ieş i în cale cele d i n t â i î n ă l ţ i m i d e p i a t r ă , s p r e fund a lbas t r e . I n t r a r e a ta în m u n ţ i se va face însă cu to tu l t r e p t a t şi m e r i t u l , e x c l u ­siv, va fi al m a r e l u i ca lomnia t d i n a i n t e a p lecăr i i .

D e o c a m d a t ă d i f e r en ţ i e r ea p r ive l i ş t i i de cele a s e m ă n ă t o a r e , d e o r i unde , es te d e p a r t e d e - a se p roduce , c h i a r dacă vă i le se m a i s t r â n g , i a r po ien i l e se des­făşoară p e coaste m a i deschise , m a i în-l a r g u l lor. V e r d e l e es te î n c ă în ţ a r a lui.

T o c m a i c â n d ore le d e amiază u r c ă s p r e apogeu . Şi cu e le soare le , ca să coacă p o r u m b u l , şi p e aici îna l t c â t tu ­fele pădur i l o r , cu c a r e se p r e s c h i m b ă în goană .

S i m ţ i că dacă d r u m u l va m a i ţ i ne aşa m u l t , c e e a c e c r e d e a i la î n c e p u t că va fi m a r e a a v e n t u r ă a că l ă to r i e i ta le , se v a r e d u c e p â n ă în cele d i n u r m ă la o r e v o l t ă t o a r e decep ţ ie . I a t ă : au t r e c u t p a t r u o r e şi s u r p r i z a eş t i nevo i t s'o tot a m â n i m a i încolo. A p r o a p e fără n ic i o m u l ţ u m i r e . P r i n t r e ace leaş i coaste cu tufe, p o r u m b u r i , b u r u i e n i , p i e t r e , i eş i te d in m a l u r i de lu t . Eş t i nevo i t să - ţ i a-d u n i t oa t ă l u a r e a a m i n t e p e n t r u a ur ­m ă r i d ibăc i a t r e n u l u i de-a ş e rpu i p r i n s e rpen t i ne , d in fugă. Astfel , u r m ă r e ş t i g â n d u l i n g i n e r u l u i ca r e - a m ă s u r a t şi făcut acest d r u m de fier: s 'a lua t , p a s cu pas , d u p ă potec i le p e c a r e le-a găsi t p e coaste, vech i cât copi te le ca tâ r i lo r şi „ o p a n e e l e " baci lor ; aşa, d rep t , p â n ă ocoleş te valea , în fund, d e p e u n m u n t e p e a l tu l . F ă r ă g r i j ă că se l u n g e ş t e d r u ­m u l . T o t u l e ra să a j u n g ă la u n capăt . C u m faci şi tu , c â n d u rc i la m u n t e , cu p ic ioru l . P e s t e poteci , i n g i n e r u l acela

Podul pe care a fost atentatul din 1914

a b ă t u t d r u m u l de fier. Te î n t r e b i însă c ine s 'ar m a i descu rca p r i n t r e aces te d e a l u r i a le S u m a d i e i , dacă n u l-ar duce l ini i le acestea , p e s t e p o d e ţ e şi p o d u r i f ă ră apă .

P r i n a t a r i coc laure cu zăr i de m u n t e p r e t u t i n d e n i j u r - î m p r e j u r (la fel b ă n u -ieşt i ţ i n u t u r i l e Alban ie i , or i ale Mace­doniei , p r i n care nici Turc i i n u vo r fi cu teza t să p ă t r u n d ă ) , se desfăşoară , idi­lic, m i n u n a t e p l a iu r i , c u u m b r ă şi iz ­voa re , ca î n t r ' o A r c a d i e aevea . Case le s u n t r a r e ca s tâne le , i a r gă r i l e n u m a i p e n t r u nevo i l e t r e n u l u i . D e aceea can ­t o a n e nici n u sun t . T o a t e găr i l e s u n t can toane .

Ca să- ţ i t r eacă de ur î t , te consolează g â n d u l că, făcând d r u m u l acesta , aici, în co t i tu r i le p u s t i i a le l ocu r i lo r fă ră n u ­me , p r i cep i în î n ţ e l e su l ei rea l v ia ţa oamen i lo r din Ba lcan i i b â n t u i ţ i de T u r c i v e a c u r i d e - a - r â n d u l ; cu r e t r a g e r i

„In Dalmaţia", ce va apărea cu ilustraţii de autor)

p e po tec i n e ş t i u t e şi p â n d a de d u p ă u n copac. D a r te crezi în Corsica, to t a t â t de b ine .

I a t ă şi d r u m u l m a r e . P e a l ă tu r i . E D u m i n i c ă . T r e c oameni i deda u n sat ia a l tu l . Ce vezi d in ei, se r e d u c e n u m a i la câr l igu l scoroji t al opinci lor n e g r e : no ta ca rac te r i s t i că a po r tu lu i , în Bosnia-

Aşa a jungi , d u p ă m u l t e ceasur i de goană în necunoscu t , la u n t â r g cu p o ­pasu l m a i m a r e : Gor Mi lanovac .

Şi ia r pus t i e t ă ţ i , învese l i t e p e a locur i de a l t e p l a iu r i .

A c u m , încep şi m u n ţ i i . C res t e p l e ­şuve , t ă i a t e p â n ă în a d â n c u l p r ă p a s t i e i de ape ; scobi te , fără să s imtă , de tu ­ne lu r i .

In sfârş i t : ia tă p r ive l i ş t ea la care de azi d i m i n e a ţ ă t e -a i a ş t ep ta t . T r e n u l însă îl s imţ i că se p rec ip i t ă i a r î n eobo r î r e . P ă r e r e a a fost de s cu r t ă d u r a t ă . M u n ţ i i au fost doa r î n t â m p l ă t o r scoşi în cale.

Te î n t â m p i n ă în m a r g i n e a d r u m u l u i , i a r şi iar , p o r u m b u r i l e , tu fe le de copaci, bu ru i en i l e , r âpe l e . B a t e revo l ţ i la gân ­du l că n ' a i în tâ ln i t , în t o a t e aces te ore d e că lă tor ie , al t ceva, c a r e t e -a r fi i n ­t e resa t , t e - a r fi consolat de a l te decep­ţi i : n ' a i da t p e s t e p i to re scu l p o p u l a r al aces tor locur i . U n c e r d a c c u l e m n ă r i a ciopli tă; o p o a r t ă cu s t r a ş ină ; o b iser ică ; u n cos tum na ţ iona l d e femeie , o r i de bă rba t , gă t i t ca p e n t r u zi de s ă r b ă t o a r e ; o h o r ă la u n a d i n a t â t e a „ k r s m a " (crâş­ma , care e de fapt c â r c i u m a sa te lor ta le) . Nimic . N u m a i d r u m u l m a r e , lung , pes te vă i roase de şuvoaie , î n t r e g u r i de m u n t e , cu a r ă t u r i p r i n t r e p i a t r ă şi scor­bu r i . C u r â n d t e crezi ia r la şes. Şi iar se s t r â n g vă i le î n t r e pe re ţ i i de s t âncă , unde- ţ i i e s e . î n ca le şi cel d in tâ i c imi t i r m u s u l m a n : s e m n u l de î n a i n t a r e a T u r ­cilor p r i n vă i le aces tor m u n ţ i . Ai înce­p u t să p ă t r u n z i , cu ele, s p r e ţ a r i de p i a t r ă a Bosnie i .

T e po ţ i p r e g ă t i p e n t r u m a r e a aven­t u r ă . Cerce tez i t i m p u l şi afli că m a i ai p a t r u ore de d r u m . S u n t acelea p e care le -a i a ş t ep t a t d in clipa p lecă r i i . î n a i n t e de p leca re . De la începu t .

P a t r u o re de goană pes te p răpăs t i i . P e î n n o p t a t e . In coada zvâcni tă , ca de şopâr lă , a u n u i ba l au r , cu u n ochi de l u m i n ă în f r u n t e şi coama de fum, t ros ­n ind scânte i , î n v ă l u i t ă p e g r u m a z . Să­r i n d hău r i l e , înghi ţ i t d e i n i m a m u n t e ­lui, s c ă p â n d iar, s c ă p ă r â n d foc pe s u b t ă lp i l e n e v ă z u t e , h u r u i n d , dudu ind , t ros ­n ind . A l e r g â n d .

P r i n fumu l î n n e c ă t o r l ă m u r e ş t i l im­pez imea ca scade lo r a lbe, în l acur i l e verz i de m u n t e .

S u n t v e d e r i l e p e n t r u ca re t e -a i în­c u m e t a t să vii p â n ă aici. Chei d e m u n ­te, p e m a l u r i de ape î n s p u m a t e , d e o l u n g i m e neob i şnu i t ă , p r i n ca r e tu poţ i u m b l a fă ră să t e os teneş t i , s t â n d locu­lui, cu t r e n u l . R a r d r u m p e m u c h i de p răpăs t i i , s t r ă b ă t u t în fuga u n u i t r e n -n ă l u c ă ( în t r ' adevă r ) ca aces ta !

T u n e l u r i l e , la tot pasu l , nef i ind p r e a lungi , n u t e m a i os teneş t i să închizi g e a m u l , la f iecare . S ta i în fum, ca să po ţ i da m a i r e p e d e apoi de ae ru l să­nă tos .

Ta i astfel, de -a -curmez i şu l , m u n ţ i i m a r i din i n i m a ţă r i i bosniace .

Noap tea , ca în to ţ i m u n ţ i i lumi i , se s t r â n g e p e s t e cu lmi când nici n ' a i bă-nu i -o . Cu ea, def i leur i le se fac m a i im­p r e s i o n a n t e . O l ă r g i m e d e p e r s p e c t i v e a lp ine r a r de v ă z u t a iu rea . O să lbă tă -cie de m u n ţ i în f io ră toa re . O m a e s t a t e care t e n imiceş te , la p ic ioare le ei .

De gr i jă îţ i p o a r t ă el, t r enu l , cu o în­c r e d e r e în p u t e r i l e lui deopo t r ivă de i m p r e s i o n a n t ă .

Alerg i , î n t r ' o goană t e m e r a r ă , pe s t e v ă g ă u n i de m u n t e , z idi te p â n ă ' n m a r -

de ALEXANDRU MARCU

la „Scrisul Românesc",

gină, p e n t r u t r e c e r e a t a p r i n aces te lo­cur i ş t i u t e od in ioară n u m a i de capre .

C â n d i a t ă cea ma i e m o ţ i o n a n t ă î n ­t â m p l a r e din acest d r u m : la u n m o m e n t da t vezi s u b t ine , s u p r a p u s e p e coas ta ace lu iaş 'munte , t r e i r â n d u r i d e l ini i de t r en ; i a r p e cele din fundu l văii , jos, la p ic ioare le ta le , u n t r e n c a r e a ş t eap tă . Es te de fapt ch ia r d r u m u l t ău , p e ca r e îl cobori , în s e r p e n t i n e încolăc i te p r i n t une lu r i , p e t oa t e aces te linii, p â n ă la t r e n u l p e c a r e l-ai văzu t de sus şi p r i n fa ţa că ru ia a le rg i acuma , când a i cobo-rî t la n ive lu l lui de t r e n omnibus , s p r e a te p i e r d e p r i n a l te t u n e l u r i , p e d u p ă a l te î n t o r t o c h i a t e m e a n d r e de s t âncă şi fier. D u s de aces t t r e n de l i l ipu tan i , p r i n m u n ţ i i g igant ic i ; îngh i ţ i t de gur i l e pe care le vezi la p ic ioare şi n u le vezi b ine şi ele t e şi înghi t , î ţ i s i m ţ i p r i v i ­r i le l in i ş t i t e o cl ipă d e color i tu l cald al m u n ţ i l o r ga lbeni , de -a - lungu l ape lo r n e ­g r e din fundu l văi lor , p e n t r u ca i a r să

Teatru pentru zece mii (Urmare din pag. l-a)

nifestaţii sportive, cari trec în ochii Si-bilelor drept s emne le incontestabile ale unei morţi a teatrului — nu va putea concentra într'un mai mare grad interesul , ardoarea, entusiasmul naţiu­nii. Concurenţa cinematografiei e neant. Magnetismul acesta înfinit — binefăcă­tor, dăruitor de pace pe care-1 emană creaţia vie, vocea umană, nu poate fi întrecut niciodată de un spectru.

Când teatrul — născut din participa­rea tuturor artelor, ajutat de o tehnică măiastră — va constitui marile specta­cole, marile ceremonii ale colectivităţii —triumf al tuturor formelor de expre­s i e artistică ale naţiunii, sub steaua pu­ră şi solitară a Poesiei , atunci se va ve­d e a ce puterea radiantă, ce energie in­finită zace în această artă.

Visez un teatru pentru zece mii . S in­gurul e x e m p l u al lui este pentru mine tragedia greacă. Shakespeare oricât imens teatru ar fi făcut n'a putut inte­resa niciodată cu o pasiune care creştea până la delir, cu o participare unanimă, o naţ iune întreagă.

Rostul purificator, rostul alinător al acestor mari ceremonii n u poate fi ui­tat. Va părea stranie, poate, evocaţia a-cestei funcţiuni a teatrului. Aristotel in­

finit pătruns — el cel mai realist dintre spiritele epocei lui — de sent imentul re­ligios al lustraţiunii, a putut-o descifra în teatru. Teatrul este figuraţia unei va­ste game de pasiuni umane, ridicate prin coturnii tragici, la exemplaritate . Acolo se decid şi se revarsă pasiunile, se consumă într'o flacără imensă zei şi oameni, acolo scântee într'o noapte i-deală virtutea. In participarea frenetică a lumii la acest spectacol, î n atenţia care e dăruită pasiunilor cari se exaltă pe podiul teatrului, fiecare se s imte pe rând zeu şi om, fiecare comite atroci­tăţile dramei, fiecare se răscumpără prin jertfă, prin suferinţă şi prin moar­te. Odată cu actorul care e o aparenţă agitată de un text şi de o regie severă, se agită pe scenă efluvii le de pasiune, valorile nervoase, ochii de energie ai asistenţei întregi.

Iată cum se face o lume mai bună. Iată care e opera morală a teatrului. N u lecţia de virtute, nu exemplul cuvios, stearpa evocaţie a unui om ideal, ci cu­vântul col amarnic al [durerii, v i fo­rul pasiunilor, cea mai înaltă tempera­tură a spiritului.

D A N B O T T A

-

Spre graniţele vechiului Mun-tenegru

t e s imţ i s m u l s din acea s t ă fan tas t ică g a -lopadă p r i n n o a p t e şi m u n ţ i , p r e g ă t i t să - ţ i faci i n t r a r e a în gu r i l e I a d u l u i de s u b p ă m â n t : î nvă lu i t în f umu l de pu ­cioasă, care- ţ i î n n ă c r e ş t e g â t u l ş i - ţ i în­roşeş te p leoape le î n ţ e p a t e de praf J e c ă r b u n e .

F a n t a s m a g o r i a u l t ime i l u m i n i de ziuă p r i n t r e s t ânc i o î n t r e r u p e însă, p e alo-curea , v ia ţa : casele, oameni i , c a p r e l e , co­piii ; apoi fe l inare le , r id i ca t e la t r ece ­rea ta, a le paznic i lor aces tu i d r u m p r i ­mejd ios .

P r i n pus t i e t ă ţ i de săvâ r ş i t e n u te s imţ i n ic iodată .

B a în g a r ă la V i seg rád (de u n d e t rec i pe m a l u r i l e î n s p u m a t e i Dr ina ) , t e a-ş t e a p t ă în m a r g i n e a p e r o n u l u i , v e n i t e a n u m e p e n t r u aces t ' tren, o s e a m ă de domni şoa re . C â t e v a d in ele. M u s u l m a ­ne : cu ochii ca de Jugos l ave , d a r pe ochi c u masca n e a g r ă , d e n e s t r ă b ă t u t din afară . S u n t p u n c t e de r e p e r ale v a s ­tei e x p a n s i u n i m a h o m e d a n e în l u m e a Europe i , p u r t a t e inconş t ien t , p e cât de anacronic , de aces te Bosniace , pe p e r o ­n u l găr i i d in Visegrád , în sea ra t r ece r i i ta le .

Cu ele d i spa r u l t i m e l e s e m n e de via­ţă pe ca re le m a i poţ i î n t r e z ă r i î n noap ­tea care î n g h i t e to tu l . Cu ce l d in t â i m i -

Statuia lui Rolland, la Ragusa (veacul XV)

n a r e t de mosche ie . Şi, a l ă t u r i , cu t r i u n ­gh iu r i l e s u p r a p u s e ale ce le i d i n t â i si-nagoge .

A le rg i apoi p e m a l u r i l e Dr ine i , pe d r e a p t a , p e s t ânga , p e u n d e poţ i , p r i n ­t r e s tânci , p e s u b ele, p e s t e ele, p r i n ele.

Aşa, în n o a p t e a aceas ta î n s t e l a t ă de Luce fe r i şi scân te i . Aşa, î n t r ' u n a , încă două ore . In g o a n ă h a l u c i n a n t ă . I a r ca să t r ă i e ş t i c l ipele m a i să lba tec , scoboară în a d â n c u r i l e de p r ă p a s t i e s p r e ca re te laşi dus , icu l u m i n i l e s t i n se în vagon . I ţ i l u m i n e a z ă calea ' scăpărarea d e s c â n ­te i a locomot ive i , f ier în fier; şi ceru l nopţ i i , m a i l u m i n o s t o tu ş decât n e g r u l m u n ţ i l o r în p r ă p ă s t i i .

C i u d ă ţ e n i e a s tă r i i suf le teş t i î n care t e afli: în z b u c i u m u l aces te i fo rmida­b i le cava lcade în coada b a l a u r u l u i îne-b u n i t aici, î n t r e m u n ţ i i pus t i i , ai t i m p să te laş i obseda t de o imagină , î n t r e ­ză r i t ă o cl ipă p e s t e zi: u n copil, la u n can ton , ca re , d u p ă t r e c e r e a t r e n u l u i , a p u s u r e c h e a p e ş ină. Să t e ascu l te cum t e depăr t ez i .

Ascu l t ă oa re şi acum? P a r c ă n ic ioda tă n ' a i auzi t ma i s t ă ru i ­

tor , în u reche , r i t m u l t r e n u l u i , ca ascu l -tându-1 , v izual , cu copilul acela.

A l t e s enza ţ i i a c o p ă r însă r i t m u l ; îl copleşesc, s t ă r u i t o a r e , p r e z e n t e .

P e s t e m u n t e fu lgeră . F o a r t e d e p a r t e . Căci vezi L u c e a f ă r u l t r e c â n d de p e u n m u n t e p e a l tu l . U n p a s .

S u b ro ţ i s cân te i l e se s t i n g în a d â n c u l a p e l o r care foşnesc în cascadă p e r p e t u ă . A c u m t e ros togoleş t i , cu adevă ra t , pe m u c h i lunecoase de p r ăpăs t i i n e g r e .

P â n ă zăreş t i , î n t r e do i m u n ţ i , p e d u p ă g u r a u n u i tune l , o î n m ă n u n c h i e r e de l umin i .

S e ză re ş t e Sa ra j evo . A jung i în cea 'dintâi g a r ă a oraşu lu i ,

s u s de to t , î n m u n t e l e care-1 î m p r e s o a r ă cât e de l ung , î n t r ' o p a r t e . In vale , p e p a n t e l e m u n t e l u i d i m p o t r i v ă , l umin i . Mii de b a l o a n e l u m i n o a s e ţ i n u t e î n t r ' o i m e n s ă r e ţ e a n e v ă z u t ă , p e ca re o b a t e v â n t u l şi o ap leacă p e nes imţ i t e , n e r e ­gu la t .

T r e n u l , voinicos cum n u se m a i află, ţ i ne să-şi facă da to r i a ipână la c a p ă t : te va lăsa în g a r a m a r e d in Sara jevo , fă­când să-ţ i t r eacă p r i n fa ţă , în cobo r î şu r i înce te , î n t r e a g a d e s f ă ş u r a r e a o ra şu lu i .

V iz iune din ţ a r a î n d e p ă r t a t ă a Soa-re lu i -Răsa re , d e u n d e a u veni t , c u s e ­cole î n u r m ă , cei d in tâ i o a m e n i să se aşeze aici.

G o a n a ta p r i n t r e p r ă p ă s t i i ş i cu lmi se domoleş t e as t fe l î n c a l m u l aces te i nopţ i , d i n t r ' o m i e şi una . Cu g â n d u l la o n o a p ­te , de mul t , p r i v i n d sp re C o r n u l de A u r .

Seninătăţi *

O, legănări, legănări, legănări... Viorele, cânt şi depărtări, Cât aş da să urc cu voi pe 'nalturi — Horind albăstrimile în ropote şi salturi..

O viselor, viselor, viselor... Adormiţi în somnul narciselor... N u mai vreau în lacrimile serii S'aud mereu plângând lumini le durerii.

Cale a robilor, cale a robilor.... Inima din ghiarele corbilor Ia-o sub hlamida de ametist , Şi du-o 'ntre luceferi şi îngerii lui Christ.

ÏON A. BUCUR

rad mic A m cumpărat azi depe stradă U n brad frumos pl in de zăpadă Şi-atât de mic , Cât u n pitic D e zahăr, — sau cât o păpuşă Ascunsă toată 'ntr'o g luguşă De ninsoare Şi l -am trimis iubitului cu o scrisoare In care-am spus: „Sufletul meu, Bradul ăsta să-ţi aducă dela Dumnezeu Pentru tine, mană — Şi-o lacrimă în ochi pentru inima-mi sărmană.

VOICHIŢA CERCEI,

UNIVERSUL LITERAR 31 Decembrie 1938

In loc de cronică plastică

Moş Crăciun al artelor Cartea străină de PAUL MIRACOVICI

Anul trecut , părea, să fie pentru ar­tişt i uinul idin cei m a i frumoşi . Intr 'ade­văr', în cuprinsul lui s'a încerca t pentru pr ima d a t ă să s e iiaţcă ce|va p e n t r u ei; c â n d s'au ictreait oeile 40 (de permiise de cale .ferată. Sunt zeci ide a n i d e când, de f iecare d a t ă c â n d vreunui d intre e i putea să - ş i f a c ă glasul auzit , n u os te ­n e a s ă ceară c a r n e t e gratu i te pe căi le ferate şi ate l iere (cari l ipsesc c u d e s ă ­vârşire! ta Buiciuireiştii) a n u m e construi te . Pers i s tenţa cui care ara fos t sus ţ inute a tâ ta t i m p aice&te cereri, le subliniază n e ­ces i ta tea şi idreptatea JJOÎT.. Chiar practic privind liu|arurile, trebue isă se recunoa­scă servilcUle ce a r f i a d u s turismului românesc şi local i tăţ i lor frecventate , ar ­tiştii c a r e ar fi avut mi j loace le n e c e ­sare să cerce teze ţara î n l u n g şi lat . Costul acestor c a r n e t e ar fi fos t răsplă­t i t înmi i t , generos, a ş a c u m se răsplă­teş te întotdeauna, to t ce s e face pentru artişti . E destuii să a m i n t i m Ba l t i cu l ale cărui p i toresc şi f rumuseţ i ignorate p â n ă aicuim câţilva ani , n e f a c m â n d r i e azi şi c o n s t i t u e ch iar p e n t r u străini unu l d intre ce l e m a i a trăgătoare ş i m a i cai-raciteirjlstlce tacuri diin Europa. Oraşul, mort p â n ă acutm c â t v a t imp, pulsează a c u m c u u n sämige n o u ş i sărăcia, care d o m n e a acolo, t inde să d i spară cu re -pelzicîune. Marea n o a s t r ă R e g i n ă îndră-ginldu-il apoi, ,a pecet lu i t c u dralgostea Sa gulstul şi inst inctul s igur al artişti lor.

D. МШ.СЕА CAiNCICOV

Baioicuil, s t răvechiu l Dyonisopol i s a înce ta t s ă doamnă n u m a i d i n c l ipa c â n d a p ă t r u n s pr imul artist , m â n a t d e n e ­voia d e n o u t a t e ş i care , sensibi l l a p o e ­zia inefabi lă a aces tu i co l ţ de a l t ă lume a înloeircat isă-şi împăuitaşeaiscă emoţi i le .

S u n t s igur c ă ţara noaisfcră, a t â t de varratta, n e asculnde ş i a l t e Baleicuri, alta plaiuri icairi aş teaptă s ă fie cerce­ta te d a r pe oare art işt i i l e ignorează încă ş i — cei m a i m u l ţ i săraci — n u le pot găs i f i indcă nunşi p o t oferi voiajuri cu caracterul desinbexesat a l explorării . Ar fi u n lux (?) p e c a r e n u cred că şi-1 pot îngădui m a i m u l t de 4-5 dintre pic­torii contemporan i .

Permise le de anu l trecut n u l e - a dat nici ministrul Artelor, n i c i ace l a l b i -struicţiunei, c i m a r e l e nostru vist iernic, d. 'Cafticicov, u n u l d in tre cei m a i rafi­naţ i iubitori d e iartă c u care n e p u t e m mândri . D - s a a ş t iu t dintr'o dată , pe neacol i te ş i f ă r ă récitante , cari sunt ce le m a i arzătoare nevo i a l e pictorimii şi, c eeace cons t i tu ia d e 40 d e a n i un dezliderat d in ce în ce m a i h imeric ş i a cărui real izare taţ i pouiticiahii o pro-miteaui petrele â n d u - t e p â n ă l a uşă ou o imină pătrunsă , a c e s t m i n i s t r u c u i n i m ă de aur , l -a prefăcut î n real i tate , împărţ ind 40 de cărţul i i roşii, cărţul i i in care erau înch i se m i i Ide l eghe , deşi­rate de -a lungu l ce lu i ma(i frumos şi m a i variat pe isaj d i n lume . P e n t r u cei a-morezaţ i de Balcio, cari vroiau să lu ­creze în a c e s t co l ţ d e rai s a u pur şi s implu să se od ihnească , d ^ a dat u n miilitan p e n t r u c lăd ire» u n u i c ă m i n cu atel iere, civi l izat conceput ş i însorit. D. Cancicov a: f o s t Moş Crăciunul acestor copii mar i cari s u n t artişti i , Moş Cră­ciunul p e oare l - au aş teptat atâţiai ani.

Se pare î n s ă c ă a c e s t e binefaceri n u eraju meritate,, pentru c ă î n a i n t e de a se faice prtaiăvană, îna in te de a putea, face m ă c a r u n drum, art işt i i s'au p o ­m e n i t d i n n o u i a r ă carnete .

Indoilanţa [biutraciraţitei, reaua, vo in ţă invidioasă a celor m a i răii ş i miad n e ­c h e m a ţ i d intre noi , a m â h n i t pe b ine ­făcător care, obosit , ş i -a luat m â n a o-crotitoare, socot ind c ă u n g â n d bun n u trebue să fie prilej de vrajbă.

Ne. irămâne — d i n nou — speranţa că iniţ iatorul, acel c e a arătat d e atâtea ori o a t â t de caldă grijă pentru artişti , să încerce î n c ă odată experienţa m i z â n d pe n ă d e j d e a c ă gestul său va găs i r e ­c o m p e n s a în s ine ş i înţe legerea care poate a l ipsit p â n ă acum. •

D i n cronica t recută au lipsit, fără voia noastrăi, rânduri le despre expoziţia, d - n e i Ghfflslaine Lambert de là Ateneu. R ă t ă ­cită printre noi, d-ma Lamlhert a d u c e în pictura d-sa le , a tmosfera iSaflonuiui des Tuilerieis, u n d e e x p u n e ide miuttti ani . înzes tra tă c u m u l t temperamentţ, d - s a aduce î n tablouri le sa l e îndrăzneţ c o ­lorate, o n o t ă d e bizarerie c a r e măreş te interesul picturi i sa le . BalcicuHui i-a d a t o interpretare persona lă , interpretare pe care o i lustrează c u o teohnică i n ­teresantă , plimiă, ne in f luenţa tă . O expo­ziţie d i n t r e cele m a i dnteresante, care trebue văzută .

CILETTE O F A I R E : „Sylvie Velsey" („Stock" - Paris, 1938) D-na Ci le t t e Ofaire , a u t o a r e a r o m a ­

n u l u i Sy lv ia Ve l sey e s t e a p r o a p e o d e ­b u t a n t ă . Le San Luca, v o l u m u l pub l i ca t a n u l t r e c u t î n cunoscu ta co lec ţ ie „Li -v r e s d e N a t u r e " d i n e d i t u r a Stock, şi î m p o d o b i t c u i l u s t r a ţ i u n i făcu te de a u ­toa re , e ra p r i n ch ia r c u p r i n s u l lu i — desc r i e rea u n e i l u n g i că lă to r i i f luvia le î n E u r o p a — şi p r i n scopul colecţ ie i c i ta te , n e î n d e s t u l ă t o r p e n t r u a p u n e în dep l ina v a l o a r e însuş i r i l e de e x p r e s i e l i ­t e r a r ă şi c u a t â t m a i p u ţ i n e v e n t u a l a voca ţ ie d e p r o z a t o a r e epică a d-nei Ci­l e t t e Ofai re . As t fe l că r o m a n u l a p ă r u t c ă t r e s f â r ş i tu l a ce s tu i an, p o a t e fi so­coti t ca d e b u t u l l i t e r a r a l d-sa le .

Cri t ic i i l i t e r a r i d i n F r a n ţ a a u scr is m u l t b i n e d e s p r e Sy lv ie Velsey , a p r e ­cier i le f avorab i l e c u l m i n â n d cu e logiul lui F r a n c i s d e M i o m a n d r e , c a r e m ă r t u ­r isea că l e c t u r a r o m a n u l u i îi r eve l a se „o n o u ă K a t h e r i n e Mansf ie ld" . F ă r ă 'n-doială , a u t o r u l „ Invaz ie i P a r a d i s u l u i " n u es te o „ a u t o r i t a t e " în cr i t ica l i te ­r a r ă f ranceză, d a r e n t u z i a s m u l s p o n t a n şi f ă ră r eze rve , m ă r t u r i s i t p e n t r u t a ­l e n t u l d -ne i C i le t t e Ofa i re , d e u n scr i i ­to r ca d. de M i o m a n d r e , a l că ru i p r e s t i ­g iu îşi a d a o g ă şi r e p u t a ţ i a u n u i înce r ­cat om de gus t , n u p o a t e fi t r e c u t cu vede rea . In r ea l i t a t e , e logiul c i ta t în ­s e a m n ă o p r e z e n t a r e d in acelea c a r e ho t ă r ă sc d i n t r u ' n c e p u t d e soa r t a u n e i ca r i e re scr i i tor iceş t i . I s to r ia l i t e r a r ă c u ­n o a ş t e de s t u l e c o n s a c r ă r i r ă s u n ă t o a r e de acest fel d i n t r e c a r e v o m a m i n t i doar p e ace lea a le lu i Oc t ave M i r b e a u că­ru ia îi da to re sc n o t o r i e t a t e a u n M a e t e r ­l inck sau u n A n d r é Gide .

D e p a r t e d e no i gândull de a î n c e r c a să t e m p e r ă m m ă g u l i t o a r e a c o m p a r a ţ i e a sc r i su lu i d-nei Ofa i re cu al K a t h e r i -ne i Mansf ie ld , a d ă o g â n d u - i în chip de c o m p l e t a r e i a r n u d e r eze rvă , cuv in t e l e „ p ă s t r â n d p ropo r ţ i i l e " . In or ice caz, r e z e r v a a r fi l i m i t a t ă l a t a l e n t u l au ­toa re i în exp re s i a l u i ac tua l ă , man i fe s ­ta tă î n r o m a n u l Sy lv i e Velsey , f ă ră să p o a r t e însă şi .asupra des făşu ră r i i lu i v i i toa re . Dacă n e - a m î n c h i p u i că Syl ­vie Velsey a r fi ope ra p o s t u m ă şi unică a u n e i sc r i i toare , n ' a r î n t â r z i a să se c reeze în j u r u l ei şi a l n u m e l u i au toa ­re i au r eo l a u n e i l egende . F a r m e c u l ne îndoe ln i c al că r ţ i i , c o n s t â n d în d i s ­c re ţ ia şi p u r i t a t e a t i m b r u l u i ş i î n t ona ­l i t a t ea cenuş i e d e „grisaiille" care- i c r e -iază o a t m o s f e r ă specială , î n r u d i n d - o n u n u m a i cu scr isu l K a t h e r i n e i M a n s ­field, d a r ş i cu acela al u n e i în t r eg i ca tegor i i de s c r i i t oa r e de l i m b ă engleză ,

î n c e p â n d cu C l é m e n c e D a n e şi p â n ă la Vi rg in ia Woolf, R o s a m o n d L h e m a n şi M a r y Weibb, a r fi a t u n c i n e g r e ş i t e x a l ­tat , p e s t e m ă s u r a cuvi inc ioasă . I n a c e a ­s tă a tmos fe ră b r u m o a s ă , care- i m a i de ­g r a b ă o e m a n a ţ i e p r o p r i e a p e r s o n a j e ­lor, u n fel d e ha lo f an toma t i c , decâ t u n e l e m e n t ob iec t iv — de s i t u a r e î n t r ' u n c a d r u s au decor — a l descr ier i i , t r ă să ­tu r i l e , cele m o r a l e cât şi ce le fizice a l e ac tor i lo r poves t i r i i s e e s tompează . S t i ­lu l căr ţ i i l u c r e a z ă ca o v r a j e s au ca u n descân tec ros t i t cu g l a s u l scăzut p â n ă la şoap tă : t e p o a t e p r i n d e şi s u b ­j u g a s a u t e p o a t e l ă sa n e p ă s ă t o r , d u p ă t e m p e r a m e n t , f o r m a ţ i e suf le tească , d is ­pozi ţ ie a m o m e n t u l u i etc .

A l c ă t u i r e a căr ţ i i c h i a r a m i n t e ş t e de t ehn ica u n o r că r ţ i cunoscu t e a l e scr i i ­t oa r e lo r c i t a te m a i î n a i n t e : Legend • de C l é m e n c e D a n e s au Mrs. Da l loway de Vi rg in ia Woolf. Cele p a t r u s p r e z e c e ca­p i to le s a u ep i soade a l e r o m a n u l u i d -ne i Ofaire , f iecare a l t fe l i n t i t u l a t , fo rmează tot a t â t e a n u v e l e d e s ine s t ă t ă t o a r e în ­t r e ca re l e g ă t u r a o s t ab i l e ş t e pe r sona ­ju l eroinei , Sy lv i a Velsey , i a r u n i t a t e a , s t i lu l au toa r e i , c r ea to r al u n e i a t m o s ­fere a t â t d e carac te r i s t i ce . I n p r i m e l e pagini , Sy lv i a e o fe t i ţă a m ă r â t ă de m i ­zer i i le p e care l e î n d u r ă d i n c a u z a m a ­m e i ei v i t r ege . I n t r ' o n o a p t e v r e a să se înece în i azu l d in p ă d u r e a de l â n g ă casă, d a r o s t ea în l i că r i tu l căre ia i se p a r e că v e d e z â m b e t u l m a m e i m o a r t e îi r e d ă cu ra ju l oda t ă cu g u s t u l vie ţ i i .

E a n u su f e r ă şi n u se b u c u r ă în felul celor la l ţ i . N u a r e a c c e n t e de r e v o l t ă şi nici de e x u b e r a n ţ ă . N e a v â n d ceea ce se ch i amă o „ p e r s o n a l i t a t e " , r e a c ţ i u n i l e ei suf le teş t i n u c a p ă t ă u n a c c e n t sau u n relief ca rac te r i s t i c . Nici n u s 'ar p u t e a s p u n e că in t e r io r i zează ceea ce s imte , deoa rece ea este în tot m o m e n t u l aceea ce s imte . A b i a dacă se p o a t e cunoaş t e d i n t r ă s ă t u r i l e ch ipu lu i şi d i n a t i t ud i ­n e a corpulu i , că suf le tu l î i e c r i s p a t d e o t e n s i u n e d u r e r o a s ă s a u că, d i m p o t r i v ă , se î n sen inează şi s e d e s t i n d e î n t r ' o de­p l ină b e a t i t u d i n e .

O f ă p t u r ă m a i ş t ea r să d e c â t S y l v i a Velsey n u s 'ar p u t e a î nch ipu i : în î n ţ e ­lesul u n e i de săvâ r ş i t e l i p se de p r e t e n ţ i i delà v ia ţă , p r imind -o , î m p r e u n ă cu to t ce-i oferă, cu s e n t i m e n t u l u n e i ne s f â r ­şi te g r a t i t ud in i , a l u n e i u m i l i n ţ e şi su-puşen i i ca re n u îşi găsesc m ă s u r ă egală d e c â t î n candoa rea ei. C a n d o a r e ca r e l e sne a r p u t e a fi l u a t ă d r e p t n e ­rozie. Şi î n aceas tă p u t i n ţ ă d e r ă s t ă l m ă ­cire a î n ţ e l e su r i l o r pe c a r e d -na Ci le t te

Ofa i re a r v r e a să l e s u g e r e z e recunoaş ­t e m per i co lu l a r t e i d -sa le a t â t de n u a n ­ţa te , la h o t a r u l c redib i l i tă ţ i i , sens ib i l ca o b a l a n ţ ă d e e x t r e m ă prec iz ie , u n d e a-p ă s a r e a cea m a i u şoa ră , a r p r o d u c e e -fecte g ro teş t i . E x t r e m e l e se a t i ng şi n i ­mic n u e m a i ap rop i a t de r id icu l , ca e ro­i smul , s au ca n a i v i t a t e a şi c a n d o a r e a , de p r o s t i a cu r a t ă . U n e x e m p l u . Sy lv i a s'a m ă r i t a t d in d r agos t e c u p i c t o r u l Velsey . L a i z b u c n i r e a r ăzbo iu lu i m o n ­dial , aces ta s e în ro lează ca v o l u n t a r „ p e n t r u c ă ei a m â n d o i n u p u t e a u a d m i t e să fie a t â t d e fer ici ţ i p e cât e r a u " . F i ­reş te , p ă r i n ţ i i a m â n d u r o r a n ' a v e a u c u m să în ţ e l eagă t eme in ic i a m o t i v u l u i ca re - i făcuse să se d e s p a r t ă şi c r e d e a u m a i d e ­g r a b ă că m e n a j u l lor m e r g e a pros t , d a r n e î ndo im că r â n d u r i l e ce u r m e a z ă a r p u t e a fi c i t i te f ă ră z â m b e t şi b ă n u i m că e fec tu l lor a r p u t e a fi m a i d e g r a b ă con­t r a r i u ace lu ia u r m ă r i t d e a u t o a r e :

„E i d i s c u t a s e r ă adeseor i d e s p r e p r i ­m e j d i i l e d i n căsă tor ie ş i Sy lv ia g â n d e a că va ş t i să l e ev i te .

„ în ţe leg i , n u - i .aşa, îi spusese el î m ­b r ă ţ i ş â n d - o , că dacă p l e c e p e n t r u c ă t e iubesc . Şi t r e b u e să - ţ i d a i s e a m a că d r a g o s t e a n o a s t r ă şi fe r ic i rea n o a s t r ă p e r s o n a l a a r fi u n fel de i n s u l t ă fa ţă de neno roc i r ea l u m i i î n t r eg i " .

Da, Sy lv i a îl î n ţ e l egea : „ N e - a m s imţ i s t ân j en i ţ i şi a r t r e b u i să n e a s c u n d e m " , îi r ă s p u n s e s e ea. D a r îl făcuse să-i fă-gădu iască să n u se a t i ngă d e v r e o puşcă , n ic iodată , o r ice s ' a r î n t â m p l a " .

I a r câ teva r â n d u r i m a i d e p a r t e : „.. .Un l u c r u o t u r b u r a m e r e u p e Sy l ­

via, e ra c ă t o a t ă l u m e a a d m i t e a ca oa­m e n i i să se uc idă î n t r e ei. Şi ch ia r p r o ­p r i u l ei soţ uc idea , ca şi ceilalţ i . F ă r ă să li se m a i cea ră p ă r e r e a , v o l u n t a r i i fuseseră ş i ei b ă g a ţ i î n t r u p ă astfel că dacă t oa t e ar fi fost ca m a i ' na in te , ea s 'ar fi g â n d i t că i u b e ş t e u n asasin. D a r a c u m cei c a r i o m o r a u l u a s e r ă n u m e l e de vi te j i , e r a u m u l t a d m i r a ţ i şi li se d ă ­d e a u meda l i i , .agăţându-ue d e tun ic i l e lor. Şi dacă, d in î n t â m p l a r e , u n u l d in ei i n t r a î n t r ' o zi în m e t r o u , t oa t ă l u m e a făcea r o a t ă în j u r u l lu i ca să- i a scu l te poves t ea" .

Dragos tea , c r ed in ţ a şi d e v o t a m e n t u l conjugal n ' a u scut i t -o p e Sy lv i a de su­fe r in ţă şi de s i n g u r ă t a t e . I n m o d e s t i a ei n u găseş te n i c i u n s t r i g ă t de revo l tă şi p â n ă la u r m ă îşi află î n s e n i n a r e şi c a lm î n t r ' o î n ţ e l e p c i u n e p l i nă î ncă de op t i ­m i s m m a i m u l t decâ t d e r e s e m n a r e .

MIHAI NICULESCU

STlani de fecioară P e masă, mâna-i, cu pudicitate Sub mângâerea aspră se 'nfioară, Se 'nchide melc şi iar îşi scoate-afară Corniţele de degete sculptate.

Ce tremur de distanţă o separă D e in ima poetului ce bate Atât de-apropiat ? Ce vrea s'arate Când îş i fereşte palma-i de fecioară ?

Ascunzi ceva? Dă-mi p u m n u l să-1 desghioc ! Lungi, degetele-i , ca dintr'un boboc D e crin înalt ce stă să se desvoalbe,

Le 'ntinde gingaşe petale albe... Şi mani le fecioarei, fără preget, I le sărută, deget după deget.

EMIL RIEGLER-DINU

ud ită Dimineaţa a trecut prin fîneţe scuturîndu-şi plete le ude de argintul furat din templul unde se 'ncuie noaptea să-şi plîngă fiicele 'necate în apele cerului şi să le 'nchidă 'n fîntîni pe cele rămase 'n îmbrăţişarea norilor.

Degete le razelor le-a strecurat şăgalnic prin iarbă. Atunci descîntecul somnului s'a retras în rădăcini şi seva a fugit speriată 'n tulpinele florilor desfăcînd petalele cuprinse î n dragoste nocturnă.

Pe urmă şi-a ridicat aripele plutind eterizată peste viaţa ogoarelor şi-a lumii , spre ceruri, acolo pe-un prag de nor unde-o aşteaptă amurgul cu oehi de cărbune şi z îmbet de aur aprins.

GEORGE IONAŞCU

N O T I Ţ E Ş I E C O U R I C it toate că dl. Marcel Arland

e admirat ca romancier, autor mai ales al neuitatului L'Ordre, impus atenţiei cititorilor acum câţiva ani, datorită premiului Goncourt, şi al acelei nuvele Antares, nu atât de cunoscută pe cât ar merita, de o rară pu­ritate a stilului şi o poésie atât de intensă, de organic incorpo­rată ritmului şi miezului poves­tirii, suntem totuşi dintre acei ce preferă operei lui de roman­cier, „eseurile critice" şi croni­cile pe care le publică lunar, în „La Nouvelle Revue Fran­çaise".

Una din cele mai lucide inte­ligenţe critice ale scrisului fran­cez contemporan se afirmă în acele pagini cu un accent defini­tiv, părând scrise ca să dureze pe răsunderea celui ce le semnează, anume pentru mai târziu, pen­tru posteritate şi făcute să în­frunte timpul nu numai prin de­săvârşirea formală a expresiei dar şi prin echilibrul şi decurge­rea judecăţilor „încet gândite, gingaş cumpănite", cum ar spu­ne Poetul, — dealungul cărora nici o urmă de improvizaţie în vederea vreunui efect nu poate fi desluşită. De pildă, articolul pe care-l publică în penultimul număr al revistei citate, intitu­lat Alain Fournier et „Le grand Meulnes", însemnează, după so­cotinţa noastră, o dată memora­bilă pentru fixarea gustului şi a judecăţilor asupra celebrului roman al lui Alain Fournier. Cu o fineţă şi un tact desăvârşite, d-l Marcel Airland încearcă ceea ce se obişnueşte a se numi o

„revizuire" a opiniilor despre Le grand Meaulnes, — „cea din­tâi, poate singura carte clasică din literatura contemporană", cum o numeşte, cu drept cuvânt — ajungând la concluzia care, citată izolat, poate părea de o scandaloasă impietate, anume că „Le Grand Meaulnes nu e o capodoperă şi comportă multe elemente pieritoare".

Se ştie influenţa extraordi­nară exercitată de acest roman, cel puţin aparent dacă nu în a-dăncime sau durată, asupra, lite­raturii din toate ţările, unde a fost refăcut în nenumărate versiuni, mărturisindu-şi mai pe departe sau făţiş, prin înrudirea de at­mosferă şi preocupări, isvorul comun al inspiraţiei lor. Dato­rită lui Alain Fournier, lumea copilăriei şi adolescenţei, а vi­sătoriilor fantastice şi închipui­rii fără frâu, călăuzită numai de duhul aventurii, şi-a căpătat un drept de cetăţenie în literatură, unde plăsmuirile ei nu puteau aspira la demnitatea unor perso­naje de roman, decât odată cu atingerea vârstei mature, a per­sonalităţii deplin formate. D-l Marcel Arland se îndoeşte în primul rând de calitatea a-cestei influenţe, exercitată după d-sa, mai ales prin slăbiciunile romanului: „I s'a împrumutat materialul: saltimbanci, serbări copilăreşti, domenii pierdute, mecanismul şi gratuitatea lui. Sensul i-a fost astfel denaturat. S'a făcute din Grand Meaulnes o şcoală de puerilităţi şi de ne­putinţă. Era înainte de orice car­tea ardoarei şi a căutării".

După douăzecişicinci de ani câţi au trecut delà publicarea ro­manului, d-l Arland constată că „Le Grand Meaulnes, lucru curios, a îmbătrânit. Poartă prea multă tinereţe adevărată ca să se ofilească repede; dar se şter­ge, se depărtează, se împrăştie. Din ce în ce mai mult, cele două elemente care-i sunt fundamen­tale : realismul şi simbolismul său îndrăgostit de mituri se des­part şi îşi vatămă unul altuia.

Lipsă de experienţă, sens al fragmentului şi al poemului în proză mai mult decât al ansam­blului, primejdioasă metodă de lucru, care-l aruncă delà capito­lul începător la sfârşit, apoi că­tre mijloc. Fournier, cumpănind fără îndoială, în viaţă, între a-ceste două elemente, n'a ştiut să le unească în opera lui. Dea-dreptul spus nu se mai crede în Grand Meaulnes".

Alain Fournier era născut scritor şi puţini au lăsat ca el, despre lume, „mărturia unei percepţiuni atât ăe fremătătoa­re, atât de sensuală". Precocită­ţii darului său şi deplinei lui stăpâniri îi datoreşte uşurinţa expresiei, uşurinţă fireaseă, de care tânărul scriitor uzează une­ori numai pentru plăcerea de a-şi arăta îndemânarea, şi alteori abuzează: „Le Grand Meaulnes suferă chiar puţin, de această virtuozitate, în care nu simţi deajuns cuvântul îmbrăţişând cugetarea în toată goliciunea ei, în care imaginea îşi află în sine scopul, iar sunetul se • prelun­geşte delà sine, în loc să slujeas­că întregului şi din el să-şi scoa­

tă puterea de radiaţie şi răsune­tul"

In concluzie, realismul speci­fic lui Alain Fournier, i se pare d-lui Arland elementul cel mai durabil al operei acestuia şi a-devăratul ei element poetic, în timp ce simbolismul •— „ambi­ţioasa construcţie lirică pe care o introduce în Le Grand Meau­lnes rămâne zadarnică faţă de poesia spontană emanând din cea mai simplă trăsătură".

La sfârşitul unor astfel de ob­servaţii, atât de conştiincios mo­tivate, fireşte că propoziţia: „Le Grand Meaulnes nu este o capo­doperă" apare mai puţin intem­pestivă, chiar dacă nu putem fi de acord cu autorul ei, asupra refuzidui de a acorda romanului acest suprem epitet. Cu toate scoriile pe care le cuprinde — „elemente pieritoare" — totuşi, d-l M. Arland nu crede că ro­manul lui Fournier e sortit să dispară: „Dacă ar fi să-l apropii de altă carte, scrie d-sa, m'aş gândi la Paul şi Virginia care irită, de care zâmbeşti, al că • rei accent e departe de-a avea un sunet just, dar care-şi află încă cititori, îi înduioşează şi-i farmecă, pentrucă-i opera unui povestitor născut şi ajunge până la lucruri esenţiale. Şi se prea poate ca istoria Marelui Meau­lnes să fie tot atât de himerică pe cât este a lui Paul şi Virgi-niei; dar erorile lui Fournier mai sunt altoite pe o sensibili­tate justă şi profundă; şi nu mă gândesc de fel să compar cele două figuri".

CRONICA — muzicală —

de ROMEO ALEXANDRESCU Misionari a i spir i tual i tăţ i i neamulu i ,

purtători ai une i isolii meni te s ă a d u c ă f a i m ă ş i c inst ire n u m e l u i de r o m â n în l u m e a largă, muzic ieni i noştri , car i fac s trăluci tă carieră ş i în s tră inătate , m e ­rită u n loc spec ia l în admiraţia, noastră . Sunt, d i n iferioire, î n c l ipa d e faţă , t a ­l en te româneş t i admirabi le , care încep a ocupa u n loc ide s e a m ă i n mişcarea, m u ­zicală inibernaţionaiă ş i care atrag a t e n ­ţia, pretut indeni , asupra facultăţ i lor ar ­t is t ice cu oare s u n t înzestrate , spre fa la şi r idicarea morală a ţării .

Marile c en tre a le muzic i i d e pre tu t in ­deni p o t as t fe l vedea că , pe l â n g ă pri­vi legiul d e a-1 avea p e n e a s e m ă n a t u l m a r e muzic ian , gen iu a l epoeei noastre , George Enescu,, prin oare sulntam n e î n ­trecuţi , m a i n u m ă r ă m ş i alte valori ar­tistice, d e m n e de măgul i toare aprecieri.

Ia tă , d e exeonpliui, u n Dinu Lipaitti, care eiste cons iderat în Franţa, Elveţia, Belgia, Ital ia, drept unu l d i n cei m a i bine înzestraţ i p ianişt i ş i compozitori .

Iată, în Italia., răsăr ind dintr'o dată , a c u m câţ iva ani , o glorie românească a cântului , Stela, R o m a n . Teatrul „Reale"

BEETHOVEN

d i n R o m a şi „Scala" din Milano o c h e a m ă să ile fie protagonis tă în m a ­rile lor reprezentaţ i i lirice. I n n u m e l e acestor teatre , c â n t ă la Barlin, la Mün­chen , în Franţa, î n . n e n u m ă r a t e oreşe d i n Italia, s târn ind cald entuz iasm peste to t şi cucerind, în articole p e care cr i ­t ica muzicală diin toate părţ i l e i le d e ­dică, ce le m a i vii şl m a i a b u n d e n t e elogii .

Ia tă pe Viorica Ursuleac, art is tă lirică pe care Berl inul o consacră definitiv.

Ia tă î n sifârşit p e Lola Bobescu, care a avut succes p â n ă în Inidiile eng leze .

Pe f iecare din e i şi, ide sigur, l i s ta de azi n u e s t e nici c o m p l e t ă nici, d i n feri­cire, 'definitivă, r o m â n i i t rebue să- i pr i ­m e a s c ă mu n u m a i c u bucuria de a-i r e ­vedea d u p ă î n d e l u n g a t e despărţiri , n u n u m a i c u ovaţ i i le p e care le meri tă arta lor, d a r ş i cu n ă v a l n i c ă recunoş t in ţă pentru binele p e c a r e ni-1 iac , indirect, tuturor, d u c â n d î n .depărtări svon fru­m o s despre poporul român.

IntoreândUise î n Europa, Lola Bobescu a făcut u n popas ş i l a „Filarmonica" u n d e a c â n t a t concertul de Mozart, p e n ­t r u v io l ină şi orchestră. Suavi tatea de sunet , emis iunea uşoară ş i transparentă , mlădierea, accentu l hotăr î t a l jocului d - sa le de s inceră şi graţ ioasă simţire, au găsi t apl icări ide rezultat muzica l ş i v io­lonist ic remarcabile , î n concertul de Mo­zart, îmbinăr i l e şi împliniri le s imfonice au fost dozate ş i r i tmate cu viziune promptă a sugest ie i necesare şi t ehn ică încercată, de acompaniament , d e m a e s ­trul George Georgescu.

După aces te pagini de cizelură muz i ­cală, concertul s imfonie a cont inuat cu execuţia;, prin alăturare, covârşitor d e masivă , a s imfonie i a I X - a de B e e t h o v e n , a cărei alegere ar fi fost m a i potrivită în cadrul u n u i program m a i bine pro-porţ ionat .

Orchestra, „Filarmonică" ş i -a des făşu­rat forţele şi capaci tatea d e expunere pol i fonică , d e log ică orânduire şi expre ­sie jufst re l iefată, î n cortdiţiuni destul de bune, desprinzând, p e n t r u sensul larg şi general a l s imfoniei , m a i m u l t ă c laritate , mali m u l t ă coeziune, m a i m u l t ă cont inu i ­tate constauet ivă d e c â t în .majoritatea execuţi i lor de a l tădată .

Oorul societăţ i i „Carmen", părtaş cre­d inc ios la toate mari le execuţ iun i cu a n ­s a m b l u vocal ale „Filarmonicei", s'a a-soc iat concertului , cu, dep l ină s iguranţă şi disc ipl ină corală ş i muz ica lă b ine m e n ­ţ inute, dea lungu l serioaselor dif icultăţi de registru a le părţilor vocale . - D-ma, Evant ia Costinescu, d-ra Nella Duimitriu, a cărei ţ inută muzica lă şi ca­l i tate d e .glas trebue b ine subl imate , d. Mircea Lazăr şi, cu putern ic aport de interpretare, d. G h . Folescu, a u f o r m a t quartetul d e solişti.

31 Decembrie 1938 UNIVERSUL LITERAR 5

Se termina jurnalul acelei zile. Urmau câteva pa­gini presărate cu date şi mici observaţii neimpor­tante. Vagile aluzii la problema lui sufletească, do­vedeau un voit refuz s'o mai discute. Doctorul Vaier Ioan trecu repede peste ele. De aci scrisul se îndesa din ce în ce până ajungea compact, grav, continuu ca un zid. Doctorul.citi fără întrerupere, cu impresia că află lucruri netrecute prin experienţa lui. Erau în adevăr fapte pe cari fiinţa sa le refuzase constant trei zeci de ani în şir.

„întâmplarea, marea întâmplare a vieţii mele a început astfel. (Ar fi normal să nu spun „marea în­tâmplare", îmi dau cu creerul limpede, seama, că nu există nici o mare întâmplare afară de miraco­lul existenţei mele. Mari sunt numai întâmplările cari transcend 'facultăţile noastre. De ce totuşi n'am ezitat să scriu : „marea întâmplare" ? Să fie asta numai re­zultatul exaltării mele de acum, sau semnul divin al unei prefaceri definitive în mine ? Am scrisa, în orice caz, cu inima şi asta mă umple cu sentimentul plâcerei adevărate, pe care n'am gustat-o până azi, şi-mi dă certitudinea superbă a limitelor mele ome­neşti ; a naivităţii mele, pentru care totul e mare, totul e extraordinar, totul e făcut -să mă uimească şi să mă bucure. Aşa cum mă găsesc acum, sunt în stare să sufer orice umilinţă. Şi umilinţa e făcută să ne bu­cure. Şi ea e omenească. Şi ea e exclusiv a noastră, a acestor câteva milioane de fiinţe înzestrate cu sim­ţul mirării).

Marea întâmplare a început prin urmare astfel. Dar mai e în mine ceva confuz : de ce scriu „a în­ceput" când în realitate s'a, desfăşurat, a fost? Ce neprevăzut justifică obscur în mine această nădejde?

Da! voi scrie aşa cum simt. E singurul mijloc pe care-l găsesc în fiinţa mea, în stare să dea faptului un contur şi mie însu-mi, un tandru chip de om.

Doar eri am sosit la Sinaia. Asta e ordinea tim­pului de pe ceasornic şi din calendar. îmi dau sea­ma că n'are decât o importanţă convenţională, dar o relev, pentru ca să nu uit nicicxlată ordinea timpu­lui real; a aceluia pe oare-1 simt în bătăile inimii mele.

După timpul din calendar suntem în Sinaia de eri. Suntem: deci profesorul şi cu mine. După timpul meu, suntem în Sinaia de când sunt. Sunt: deci tim­pul meu nu face concesii nimănui. Este exclusiv al meu şi-1 simt exact cum mă simt pe mine: prezent. Am întâlnit chiar aseară pe cei doi prieteni ai profe­sorului: doctorul Preajbă şi judecătorul Ionescu. Ju­cau table în parcul hotelului. N'am să-mi pot închi­pui niciodată cum îşi pot trece timpul împreună trei oameni cari toţi au aceiaşi manie: tablele. Totuşi adevărul este că cei trei bătrâni sunt prieteni de o viaţă întreagă. Este drept că nu ştiu de când, dar aşa am impresia. In orice caz, de opt ani de când eu trăesc în casa profesorului, sunt.

Au înfiinţat de mulţi ani un club ciudat. Clubul burlacilor. Zic ciudat pentru că, deşi presupun că mai sunt încă mulţi burlaci pe pământ, clubul lor nu numără decât trei membri: ei. Se pare însă că începând de eri, voi face şi eu parte din el. Doctorul Preajbă care are aerul că-1 administrează, mi-a ce­rut formal, să mă înscriu. Convingerea lui este că un băiat care până la douăzeci de ani nu ştie ce e amorul, e predestinat burlăciei.

A ţinut şi un discurs. Trebue neapărat să-mi amin­tesc sfârşitul, pentru că e în legătură cu marea mea întâmplare. „Sunt, parcă spunea, două soiuri de băeţi. Băeţi cari trec de la starea de mânz la starea de cal şi băeţi cari trec dela starea de mânz, la acea de ar­măsar. Deosebirea între ei este următoarea: primii, cunosc femeea după douăzeci de ani, sau n'o cunosc deloc. Când o cunosc, sunt destul de copţi ca să se decepţioneze; când n'o cunosc, sunt destul de naivi ca să refuze s'o mai cunoască. In ambele cazuri, îi paşte burlăcia.

Cei de-al doilea, cunosc femeea sub douăzeci de ani şi dau şi ei tot două categorii de indivizi: unii cari se însoară şi alţii cari se sinucid".

Ne aflam pe locul unde-i găsisem jucând table, la o mică măsuţă de fier, deasupra căreia atârna din­tr'un brad, ad-hoc, ochiul unui bec electric. Lumina mare însă, venea de la o lună colosală, care răsă­rise din colţul Pietrei Arse.

Doctorul Preajbă vorbea, subliniindu-şi —• cum spune el că cere arta exprimării, cu tonul şi cu mâi­nile „subtilităţile". Trebue să spun că odată, cândva dr. Preajbă a fost câteva luni conferenţiar universi­tar. Mania discursurilor şi a subtilităţilor datează de atunci. Asta mi-a spus-o profesorul pe care nu l'a împiedicat niciodată prietenia, să fie caustic. Mă a-muzam de subtilităţile doctorului şi aşteptam să ter­mine ca să-i răspund ceva, cam de aceiaşi manieră.

In faţa mea însă, întunericul unei alei făcu loc şi din el, eşi şerpuind alb ca o poală de lună, o femee.

— „Te felicit — spuse — întinzând mâna docto­rului. Te pricepi la băeţi cum mă pricep eu la cisme". De aci întorcându-se către noi ceilalţ.:

—- „Domniile voastre îmi vor permite să mă pre­zint. Aura Matei, de ani treizeci".

Profesorul singur, veni cu răspunsul: prompt, sar­castic:

— „Se vede, nu era nevoe să ne spui". Aura îi aruncă o privire piezişe, în timp, strânse

mâna bărbăteşte fiecăruia. Mă miră vigoarea braţului ei. Neîntrebuinţat părea

aproape fluid. Mişcat într'un fel oarecare, se anima de o viaţă proprie, evident robustă, ca o fiinţă auto­nomă crescută din talazul umărului.

— „Dacă vrei să nu stârpeşti şoarecii, — spuse cu acelaş sarcasm profesorului — pui pisicii clo­poţei".

Atitudinea ei avea acum o certitudine frumoasă şi aspră de piatră. Revenind lângă doctorul Preajbă, îmi aruncă totuşi cea mai inocentă pri/ire din câte am văzut. Mă uitam la ea, cred, foare caraghios. Era la drept vorbind, prima femee pe care o vedeam. Am încă acest sentiment clar. Este imposibil să-mi aduc aminte vre-un alt chip de femee. M'am nici un detaliu la îndemână. Mă căsnesc de pildă, să-mi amintesc vre-o colegă. E zadarnic. N'am. amănunte. Nu pot identifica nici una prin ceva, caie ţine exclu­siv de ea, aşa cum ţin numai de fiinţa ei, braţul, ati­

tudinea, sau ochii Aurei. Toate rămân oarecum un tot abstract, caracteristici generale, concept. Oricât m'aşi căsni, nu le pot identifica în altfel, decât prin acest tot de natură cerebrală: conceptul.

Profesorul îşi potrivi ochelarii. Era semnul lui de vitejie.

•—• „Cu ce te ocupi d-ta"? începu cu glasul cel mai didactic.

Fata ridică fruntea. Gândii : e pe semne, semnul ei de vitejie. îmi plăcu că nu era de loc timidă şi că într'un fel oarecare îl maimuţărea făţiş pe profesor. Profesorul e întotdeauna sensibil la curaj şi eu ţi­neam realmente să-i placă fata.

— „Liber cugetătoare, domnule". — „Din ce trăeşti?". Răspunsul veni neaşteptat. —• „Din propria mea substanţă, domnule". Noi nu ne puturăm stăpâni râsul. Profesorul simţi

că fata e îndrăcită. Tuşi. Toţi ştiau că urmează o în­jurătură. Aura zâmbea. N'aşi fi vrut s'o înjure profesorul, dar îmi era peste putinţă să interviu. Am fost fericit că judecătorul Io­nescu nu s'a mai putut stăpâni şi a mărturisit totul.

Toată scena fusese pusă la cale de ei: ei doi şi Aura. Pe Aura o cunoscuseră câteva zile mai înainte şi le plăcuse mai întâi faptul că avea treizeci de ani şi nu se măritase; de aci le plăcuse şi ea. Era sin­guratecă şi deşteaptă. Aveau garanţie vârsta. Docto­rul fusese cu ideea şi el, judecătorul Ionescu, o accep­tase: s'o primească în club. Nu voiau însă să crea­dă profesorul că au hotărât ceva fără să-l consulte. De aceea, chibzuiseră c a r fi mai bine s'o cunoască şi el ca din întâmplare, ceea ce isbutiseră în această seară. Apoi încet, încet, să-l obicinuiască cu ideea.

Bine înţeles, profesorul făcu scandal, dar îl făcu numai aşa, ca să fie. „In fond, îmi spuse — trăgân-du-mă dé o parte — viaţa e destul de plictisitoare între bărbaţi. Ar fi desigur un non sens pentru un club de burlaci, dar ar fi totuşi original şi amuzant să fie şi o femee".

Aura primi vestea cu un entuziasm copilăresc. In sinea mea şi cu obiceiul meu de a hărţui mereu fap­tele, mă întrebam pentru cari motive s'o fi bucurând atât. Realitatea este că acest faimos club al burla­cilor, n'are nici o realitate. Fiecare poate să facă ce vrea. Clubul nu-l împiedică de pildă nici pe ju­decătorul Ionescu să fie un crai, nici pe doctorul Preajbă să-şi aducă în fiecare vară la Sinaia, vechea lui dansatoare şi nici chiar pe prajesor să-şi afişeze sentimentele pseudo-paterne, faţă de mine.

La masă, profitând de o discuţie aprinsă între cei trei bătrâni, îi spusei Audei toate aceste lucruri. Nu se justifică. Pentru ea e pur şi simplu un fapt oare-i place. Pe chestia justificării are filosofia ei. Justifi­carea degradează valoarea actului. E ca determi­nismul în ordinea fenomenelor naturii.

— „La munte aici avem deseori prilejul să vedem conglomerate şi stratificaţii de o rară frumuseţe. Nu găseşti că-şi pierd farmecul dacă te comporţi în faţa lor ca un geolog? Trăsnetul e un fenomen magnific. N'am văzut om care să nu se teamă de trăsnet. To­tuşi, după ştiinţă, e o simplă descărcare electrică. Oamenii sunt ireverenţioşi şi faţă de natură şi faţă de ei".

Are dreptate. Aura poate să fie şi un om. Insă ceea ce mi-a făcut impresia dela început că este si­gur, şi nu s'a desmiriţit deloc, este că e femee. Se poate întâmpla, ca femeea să fie şi în altfel decât cum e Aura. Dar eu nu mi-o ţpot închipui.

Am plecat de la masă, în mine, cu imaginea albă a Aurei. îmi dam seama că începe un proces nou, că mi se extinde viaţa. Mă suii în camera mea şi-mi desfăcui geamantanele fredonând, Muzica nu venea din memorie. N'am nici pasiune, nici memorie pentru muzică. Obiectiv, sunt convins că e o artă superioa­ră. Dar nu mă simt scuturat, — la auzul muzicii — de vre-o chemare deosebită. In timpul unui concert, mă pot deplasa cu uşurinţă pe gândurile mele ; nu pot uita chiar că mă găsesc într'o sală de concert. Pentru mine muzica a rămas totdeauna numai o condiţie excelentă de gândire.

Totuş, aseară fredonam. Muzica n'avea de unde veni din memorie. Obicinuit, sunt incapabil să-mi amintesc măcar o măsură. Venea din fiinţa mea în­treagă. Mărunta activitate biologică din mine, se transformase subit în simfonie. Trăiam într'o condi­ţie nouă, surprinzătoare pentru felul meu de a fi şi de a mă mişca. Pentru cei numai douăzeci de ani ai mei, mi-am dat de mult seamă că sunt prea lim­fatic. De obicei, mişcările mele sunt încete. Am im­presia că-mi trag fiecare gest dintr'o adâncă lene an­terioară, care ajunge până la mine ca un soi de o-boseală permanentă a oaselor. Nu e o extenuare a unei forţe colosale, oare se distribue înceată şi vâs­coasă ca un isvor de păcură, fiecărei mişcări a mea.

Mişcarea mea iese domoală din hotărîre, dar fe­cundată în întregime ca dintr'o stare de contempla­ţie. De aceea dacă am isbutit sct-mi recunosc vreo­dată ceva, fără îndoială a fost siguranţa gesturilor mele. De aseară însă natura energiei mele parcă s'a schimbat. Nu mai am impresia vâscozităţii. Energia îmi năvăleşte în muşchi diluată 4 şi sburdalnică. Am

alt puls. S'ar zice că mi s'a schimbat temperamen­tul. Acum fireşte, m'am obicinuit cu mine, dar asea­ră mi se părea că mi-am lepădat vechea machetă fizică. A trebuit să mă duc la oglindă şi să încep să mă recunosc sistematic, ca să-mi pot linişti nervii şi să adorm.

M'am sculat cu impresia că toată noaptea alba imagine a Aurei a dansat prin mine. Din fiecare nerv, întins ca o potecă şi din tot trupul, moleculă cu moleculă abandonat, se trezea obsesia fericită a pa­sului care a rătăcit prin el toată noaptea.

îmi pusesem pe noptieră, ca acasă, câteva cărţi, din care obicinuesc să citesc dimineaţa, înainte de a mă trezi deabinele. Obiceiul porneşte din veleităţile mele literare, ca adolescent. II păstrez pentru că îmi pot procura astfel, dela începutul zilei o atmosferă sufletească Mă simt — ca să zic aşa — după acea­stă lectură, îmbrăcat şi pe dinăuntru. Sufletul meu porneşte dimineaţa la lucru ca şi trupul, cu o ţinută, cu o haină, care-l izolează oarecum de cotidian şi-1 ţine mai aproape de centrul vieţii.

întinsei mâna. Ştiam ce carte am luat, după for­mă şi după rezistenţă. închisei ochii şi cântai printre buze : „Mon enfant, ma soeur..." Nu recitam, cântam pe aceiaşi melodie care pleca din mine tot: din ini­mă, din muşchi, din oase.. Mâna cu cartea încă ne-deschisă, căzu lângă mine pe aşternut. Gândii... „Cum a putut imagina Baudelaire toată tandreţea care mângâie fiinţa mea acum? Nu-mi mai simţeam nici o asperitate, nici un unghiu; eram tot moale ca o catifea atârnată. Numai greutatea mă mai lega de pat, de cameră, de aer, de lumină; numai ea mă mai lega de senzaţii. încolo, aşi fi putut fi o intonaţie sau un plâns. Aşi fi putut fi, mângâerea însăşi.

Deschisei ochii, cu grije. Oprii năvala senzaţiilor în epidermă şi cu sufletul protejat de această crustă pornii să mă îmbrac.

Coborâi la ceai cel dintâi. Nu iştiam ce odae ocupă Aura. O aşteptam să răsară de undeva ca aseară şi mă delectam la gândul c'o voi vedea la lumina crudă a zilei. Aveam impresia că am văzut'o numai într'un vis şi simţeam nevoia realităţii ei vii. Eram sigur că am văzut'o numai într'un vis şi simţeam nevoia realităţii ei vii. Eram sigur că am văzut'o con­fuz, că n'am perceput clar în fiinţa ei toate vibraţiile cu care Dumnezeu a făcut'o pentru mine. Am avut şi aseară şi azi dimineaţă şi continui să am şi acum foarte clar sentimentul că nu poate fi altfel. Că Aura e făcută pentru mine şi că numai mie mi-e dat s'o gust. îmi savuram acest sentiment liniştit, aşteptând să răsară, cu conştiinţa că-1 va simţi şi-1 va recunoa­şte. Mă scotea dintr'o mie de încurcături certitudinea că între noi nu pot avea loc vorbele, cochetăria şi celelalte complicaţii ale amorului de care mi-a fost totdeauna frică în viaţă. Din noianul de oameni la fel, noi suntem făcuţi unul pentru altul, cum e făcut un glonte pentru o ţintă.

Mai întâi profesorul, de aci ceilalţi, mă găsiră chipurile, aşteptându-i. Vorbirăm diverse lucruri, cât timp băurăm ceaiul. In sinea mea aşteptam ca ci­neva să aducă vorba despre Aura, dar nu mă pre­cipitam. Cunoşteam „libile" cu cari aveam de afa-ce. Ştim că vor începe imediat să mă tachineze şi asta ar fi venit ca un duş peste starea mea sufle­tească.

In sfârşit cel mai nevinovat dintre noi, profesorul, se scandaliza că poate cineva să doarmă atât de mult.

— „Trebue să fii femee, ca să stai în pat până la ora asta!"

Cavaler şi grăbit, judecătorul Ionescu, încercă s'o scuze, schiţând o confuză teorie a toaletei.

Cu profesorul nu mergeau însă aceste teorii, El chemă chelnerul şi-i dete ordin să-i spună femeii de serviciu ca s'o scoale imediat.

— „E prima şedinţă a clubului, monşer, trebue să fim neapărat toţi". Azi facem botezul ei în burlăcie".

Chelnerul aduse vestea că Aura şi-a luat de dimi­neaţă ceaiul în cameră şi a plecat dela ora cinci pe munţi.

Indignarea profesorului nu mai avea margini. Li­niştea mea şi certitudinea se spulberară. Mă putui stăpâni tatuşi, destul de supărat în fond pe Aura, ca şi cum ar fi fost responsabilă de sentimentele mele — ca să intervin şi să duc pe profesor pe linia lo­gicei.

— „De ce te indignezi degeaba? Ai anunţat-o? De unde să ştie fata că azi e şedinţa clubului ?

Ceilalţi nu îndrăzniră să spună nimic. Poate şi pentru că se simţeau cu musca pe căciulă. Dar mai sigur, pentru că pentru ei toate lucrurile acestea ,erau aproape instinctive. O şedinţă a clubului anunţată, asta era ceva nou, ceva cu totul neobicinuit pentru judecata lor.

In sfârşit, căzând toţi de acord, mă delegară pe mine s'o văd şi s'o anunţ.

Bine înţeles, eu atâta aşteptam. Mă suii în came-meră, mă îmbrăcai de munte, îmi luai pentru orice eventualitate un pachet cu de ale mâncării şi plecai cum spuseră ei, în expediţie.

încrezător în bunele mele picioare, eram sigur că în câteva ceasuri o găsesc. Urcai pe la Vârful cu

Dor şi colindai toată ziua platoul dintre el, cei doi Jepi Mici şi Mari şi Piatra Arsă, fără să întâlnesc nici urmă de Aura. Abia spre seară, un cioban pe care îl întâlnii, strângându-şi oile spre târlă, îmi spu­se că văzuse de dimineaţă o cocoană pe drumul Ia-lomicioarei, dar că n'o mai zărise întorcându-se. Că era Aura, nu mai rămânea nici o îndoială. Nu multe femei au trăsneala muntelui. Mă găseam pe Piatra Arsăi Aruncai o privire în urmă, pe drumul „Peşte­rii" şi-mi făcui socoteala. Soarele sta să pice peste Caraiman. Dacă mai era prin urmare un ceas până să se spargă au totul de şira muntelui. într'un cias nu te poţi duce nici călare până la Peşteră. Afară de asta, eram destul de supărat pe Aura, ca să merite atâta osteneală.

Mă rupsei deci din loc şi începui să cobor spre Sinaia, cu inima grea ca uh plumb în piept. Ce-mi păsa mie că la picioarele Pietrei Arse se vedeau deja umbrite de înserare Buştenii şi Poiana Ţapu­lui? Că pădurile se întindeau ca o poală groasă de ceaţă a muntelui? că stâncile dintr'o parte şi cea­laltă stăpâneau roşii şi goale Valea Jepilor ca nişte fantastice fortăreţe medievale? Ce-mi păsa mie de toate astea? Ochiul rămânea deschis ca de ghiaţă şi inima crispată înăuntru, acolo unde eu deretica­sem ca să danseze fiinţa lunară a Aurei. Cu înceti­neala obicinuită a sentimentelor mele, o blestemai vreme îndelungată, mecanic purtându-mă pasul pe linia frântă a serpentinelor.

Mirosul copleşitor al ierburilor, mă trezi. Ridicai capul şi privii. Mă găseam la Stâna Regală. Poiana era în adevăr de o frumuseţe nefirească. Prin acest sentiment, dar mai cu seamă prin senzaţiile de miros, cari mă copleşeau, mă simţii în sfârşit intrat în an­samblul general al naturii. La stânga namila roşia­tică a Bucegilor; deasupra mai puteam identifica încă, pe sticla violetă a cerului, câteva cocoaşe de pe Piatra Arsă, cari păreau •evaporarea însăşi a ma­sivului întreg, şi fruntea încă strălucitoare a Carai-manului; la dreapta ceafa gălbue a Gârbovei; prin­tre ele, şarpele albastru al văii Prahovei.

Fără miros, gândii, toate acestea — aşa cum sunt sub o pată de cer, izolate de univers — ar avea ceva din frumuseţea unică a operei de artă.

Coborîi surprins, din mine în natură. N'o cunoş­team eu, de ani de zile? De ce mi se părea pentru întâia oară azi atât de clară, atât de emoţionantă? Pădurea însăşi, dincoace de masa muntelui şi din­colo de iarba poenii, era astă seară în altfel. Peste tot pe unde privisem altă dată, indiferent, descope­ream astăzi motive de emoţie. Mă mirai că putusem privi până acum, natura, neimpresionat ca o vită. Că putusem trăi, fără acest organ extraordinar al fiinţei mele: emoţia.

Cunoscător cum sunt al mecanismului omenesc, încercai să-mi explic totul prin determinismul obici­nuit, fizic. Mă întrebai dacă nu se datoresc aceste lucruri numai unei exaltări trecătoare a senzualităţii mele. Şi, mă întristai la gândul că ceea ce simt, ar putea să fie numai atât. Pentru întâia oară creerul meu pozitiv de medic, simţea ca fapt, nu ca dezide­rat spiritual, o nevoe dureroasă, pentru neexplicabil. Acceptai fără înconjur probabilitatea providenţei şi ideea unui destin oare se deştepta tragic în mine. Hotărât: era un fapt nou, un fapt care prinsese un­deva în sufletul meu o fiinţă timidă şi se insinua modest dar sigur în fiecare gând, în fiecare gest lăuntric. îmi surprinsei mintea încurcată deabinele în faţa acestei fiinţe noui, cuminte şi fermecătoare, căreia inima mea nu-i putea refuza simbioza. Nu ştiu care: emoţia determinată de extraordinara pri­velişte sau prefacerea măruntă din mine se ridica la cap plăcută şi-mi umezea ochii.

îmi venea să plâng bine, frumos. îmi venea să fiu fericit. Era atât de puţin şi totuşi atât de important pentru viaţa mea, ceeace se întâmpla! Plânsul ace­sta mă putea modifica complet. De pildă eu, . care din cea mai tristă şi mai veche copilărie, am trăit la un loc cu ierburile şi cu toată nevăzuta lor faună, nu mi-am pus niciodată obrazul pe epiderma unei frunze sau buzele în caliciul unei flori. N'am privit niciodată cu simpatie vre-o gâză; nu-mi amintesc să fi identificat vre-o gingăşie caracteristică uneia: Ni­mic. Am trăit la un loc şi indiferent, cum trăiau toate acum, sub ochii mei. Dar de ce-mi erau atât de dragi astăzi? Viaţa firului de- iarbă, care-mi mângâia obra­zul, se întâlnise acolo, în punctul de contact, cu viata mea. Ce măreţ! Se întâlneau atât de simplu, două vieţi din două lumi diferite! Firul de iarbă cu adân­ca şi fericita lui robie; eu cu marea şi trista mea li­bertate. Ce puternică — repetai, cu vorbe, ca să-mi simt forma simţirei — trebue să fie natura, dacă o întâmplare colosală ca asta, e posibilă cu atâta u-şurinţăl Faţă de atâta putere e firesc oa inima ierbii şi inima mea să fie prietene".

Emoţia care îmi umplea ochii cu plâns, o simţeam deopotrivă în nervii delicaţi ai fratelui meu, firul de iarbă şi eram sigur câ" şi el plânge.

— „Ce faci aici?" îmi deslipii obrazul de pe iarbă şi o privii încur­

cat. Extraordinari De unde.căzuse? îmi ştersei lacrimile.

De ce să-mi fie ruşine că m'a prins plângând? Nu plânsese oare însăşi viaţa din mine, bucuroasă că se întâlnise cu sora ei din iarbă?

Ochii fetei mă priveau doldora de simpatie şi so­licitudine, ca şi cum şi sufletul ei s'ar fi apropiat de ale noastre; de al meu şi de al ierbei mele. „Ce Dumnezeu! îmi spusei — toate sunt revelatoare as­tăzi". Trebuia să fac neapărat ceva; să-i mulţumesc într'un fel pentru această privire. Ii luai mâna şi i o lipii de obraz, la fel cum lipisem firul de iarbă mai adineauri. Din acelaş sentiment; din aceiaşi nece­sitate de colosală, cosmică integrare.

— „Ce ai, eşti ciudat". Tonul spusese ou totul altceva. înţelesei că făcu­

sem prea mult. Ii dădui drumul de mână şi o privii trist, trezit din marea mea halucinaţie. îmi dădui sea­ma că nivelul meu sufletesc era mai sus şi-mi pusei cu părere de rău, punct fericirii. Făcui un efort şi-mi organizai o voce cât mai aproape de cea ome­nească. ; -

•— „Nimic. Eram pur şi simplu emoţionat". •

UNIVERSUL LITERAR 31 Decembrie 1938

Cronica ideilor

Lucian Blaga (de Maria Brateş -P i l la t )

Va si lo Băncilă: „lucian Blaga, energie românească"

Orice întrebare des­p re filosofia lui Blaga v a trebui în mod ne­cesar, s ă poar te mai înainte, a s u p r a etnicu­lui c a isvor metafizic. Intr 'atât este d e ade ­v ă r a t ă a c e a s t ă afir­maţie , p e câ t de a-nevo ioasă în ţe legerea no rma lă a criteriului etnic în filosofie, unul nou, cu desăvâr ş i r e altul, fără tradiţie în istoria gândirii , şi, a m zice, unul românesc . Este d e prisos a se cău t a ad iacen te etni­cului c a principiu me­tafizic, fie în p lanul

ontologiei formale raţionaliste, fie în direcţia intuiţionis­mului vitalist, destul de modern pentru a p ă r e a con­venabi l .

Acum, d u p ă ce a m terminat d e cetit lucrarea d-lui Vasile Băncilă, m ă întâlnesc cu un sentiment d e firea­scă mândr ie . Pe c a r e îl v a resimţi din plin, orice cerce­tător de g â n d românesc , ca r tea a c e a s t a fiind a p ă r u t ă într 'un moment crucial pentru filosofia con temporană , ocazionat de or ientarea ca rd ina l ă p e ca r e gând i r ea lui Blaga a propus-o ontologiei contemporane , nu n u m a i ace le ia româneşt i .

Faptul c ă metafizica b l a g i a n ă r epauzează p e fondul etnic românesc , nu trebue s ă încurce p e nimeni. Nici sa promoveze opinia grăbi tă că un a t a re criteriu, în cazul în ca re este admis , p o a t e fi propriu şi va labi l nu­mai cât priveşte realităţile etnice din ca r e s 'a inspirat. Etnicul este un criteriu ontologic- nou şi foarte grav, poa te cel mai întreg din câ te s 'au propus teoriei cunoa­şterii, p e care Blaga l-a formulat într'o evoluţie ideat ivă în stare jsă îl legitimeze c a p e singurul complet, orga­nic, durabil . Mândr i a şi î nc rede rea noas t ră d e aici tre­b u e să î nceapă . Pornind de la exp loa ta rea zonei d e etnic românesc p e care , ances t ra l -şi sintetic o a v e a c a pe- o preformaţie ps ihică individuală, întrunind trăsă­turile epice a le realităţii ontice săteşti, Lucian Blaga, atunci c â n d a junge s ă vo rbească d e „dogmă" , d e cu­noaş tere luciferică, de absolutul gnoseologic a l cens-u-rii t ranscendente , nu face decâ t să d e a va loa re univer­s a l ă criteriului etnic însuşi. Pentrucă din modul cum el intuieşte inconştientul, nu ma i r ă m â n e nici o îndoială despre corela ţ iunea genet ică intimă dintre etnic şi me­todologia dogmat ică .

Dacă. în Trilogia cunoaşterii Blaga se ridică hotărât împotriva -logicei formale, nu este m a i puţin a d e v ă r a t că a r fi o g reşa lă să î n c a d r ă m g â n d i r e a lui în p r e a mult răspândi tu l iraţionalism biologic, acel curent apu­s e a n de la care nu af lam a p r o a p e nimic despre incon­ştient. Mai m a r e eroare ar fi încă, s ă fie s i tuată onto­logia lui Blaga într'o poziţie eclectică, la rându-i, tot a tât d e periferică. Gânditorul român deschide primul ca l ea unei cunoaşteri , i-am zice verticale. Inconştientul, stratul aurifer a l sufletului, este, la rându-i, gnoseologic, di­recţional şi principiar, funcţional d a c ă nu strict noema-tic. Blaga „nu admite raţ ionalismul în sensul c ă îl depă ­şeşte şi n u admite misticismul în sensu l c ă îl organi­zează, că îi stabileşte c a n o a n e " — lămureşte , foarte pregnant , d. Vasile Băncilă. Logica formală a s igu ră o quasi-cunoaştere , în c a r e real i ta tea este d is imula tă ocolită amabi l . Cunoaş t e rea luciferică dimpotrivă, deşi real izată în negat iv, ne re levează absolutul prin mister. C e e a c e nu î n semnează c ă Blaga „pozit ivează" miste­rul. D a c ă ideia de mister „ne d ă în a d e v ă r un raport de a d e c v a r e cu absolutul" , d a c ă misterul pă t runde oa­recum în p l a n de transfiguraţie logică, „censura trans­cenden tă" — nu este ma i puţin a d e v ă r a t însă c ă „cen­su ra păzeş te implacabi l absolutul, e a îndeplinind o funcţie d e apo log ie a misterelor existenţiale". Ajungem să înţe legem misterul, deşi fără s ă fie nevoie să-1 cu­noaş tem şi altfel decâ t exponenţial . „Aceas tă orândui­re a lucrurilor este, pentru Blaga — nu numa i reală , ci şi idea lă" . Sistemul censorial a l cunoaşteri i garan­tează a rmonia cosmică universa lă . Iată-ne în faţa unui „ştim atunci c â n d nu ştim", a unui agnosticism înţele­gător cum se exprimă, foarte inspirat, d. Vasi le Băncilă. Acest agnoticism înţelegător es te ultimul dintre cele ş a se categorii a l e etnicului românesc . Prin intermediul lui, a m parveni t s ă stabilim t răsă tura d e unire între et­nicul nostru şi criteriul ontologic p e care , în p lanul ge­nera l de teorie a cunoaşterii , Lucian Blaga îl p ropune filosofiei contemporane . Legătura dintre „Eonul dog­matic", „Cunoaş te rea luciferică", „Censura transcen­dentă" , a d i c ă Trilogia cunoaşterii p e deopar te — şi Tri­logia culturii p e de al ta („Orizont şi stil", „Spaţiul mio­ritic", „Geneza metaforei"), se întrevede, a c u m , sufi­cient. Ea este a c e e a dintre etnic şi categoriile ontice b lag iene . Şi se pu tea realiza, urmăr ind oricare dintre liniile spiritualităţii ţărăneşti (Cosmicismul, mitul, mo­dalitatea stihială, dogmaticul, divinul, în sfârşit agnos­ticismul înţelegător la care ne -am referit în special). Cetitorul a putut s ă observe c ă d. Vasi le Băncilă face operă d e veri tabi lă creaţie metafizică. Nimeni n u v a spune c ă a c e a s t ă carte este doar o minuna tă exegeză a ideilor lui Blaga. V a trebui s ă p rezen tăm de a c u m gân­dul întreg a l d-lui Băncilă, pen t rucă d-sa, pos tu lând fe­ricit co responden ţa categoriilor etnice în opera lui Lu­cian Blaga, a creiaţ spaţiul unor concluzii originale, ri­guros pe rsona le . D-l Băncilă inovează în câmpu l filo­sofiei româneşt i nu numa i prin uimitoare posibilităţi d e înţelegere critică d a r ne încredinţează despre apar i ţ ia r a r ă a unui gânditor a g e n ţ i e .

MIRCEA MATEESCU

S P E C T A C O L U L Seară de gală la Orion. P e n ­

tru a d n e i z e c e a oară Fi l ip va juca rolul lui Nazarie din „Dez­legarea cea mare". Lumina cal ­dă şi [parfumată a foaierelor, aici s u p t ă în pluşul cărămiziu al pereţilor, d incolo ţ â ş n i n d v io­lent dintre oglinzi ş i cristaluri a fost m u l t ă vreme cântăr i tă de »uhiul fără greş al regisoru­lui. Totul e î n d e a m ă n u n t u l pus la punct , cu s ă p t ă m â n i îna inte . Bărbaţi i ş i ffimeile, în h a i n e de ceremonie , umplu fumoarele şi bufetul, d i scutând reţ inut , cu gesturi care trădează o m u l ţ u ­mire a leasă şi depl ină, s tră lu­ci ta interpretare a maestrului . Femei le m a i ales, cu buchete le de violete şi garoafe de seră, special c u m p ă r a t e şi păstrate pentru scena deisnodământului se s t râng îmipreijunul scrumie­relor svel te de letmin, f ixate pe trepiede d e argint , pregă t indu-se pentru surpriza c e a mare pe care au de gând s'o facă a c t o ­rului. S a l a e caldă, t a n d r ă şi par fumată ca o logodnică în a ş ­teptarea mirelui.

Filip obosit, închis in cabina lui, s t ă c u f u n d a t în fotoliul m a r e de maroch in şi fumează din pripă. Pe mesuţa r o t u n d ă de abanos din faţa lui, printre o-, glinzi, pudriere şi cre ioane c o ­lorate se răs faţă portretul Iri­nái încadrat în r a m ă s implă de trandafir . Bărbatul o priveşte lung pr in clăbucul a lbăstrui al lulelei şi l a s ă pleoapa să- i a -oopere pe j u m ă t a t e ochiul a l ­bastru ş i umed. C a un stol de porumbei î i năvăleşte sub frunte amintiri le . O vade p e Ir ina cu patru a n i i n urmă, îna l tă , dia,-fană, visătoare. A iulbit-o p e n ­tru părul ei blond, p e n t r u m â i ­nile albe cu unghi i de purpură şi pentru m u l t e a l te lucruri mici care aveau însă p e n t r u el şi m a i au încă o importanţă covârşi­toare. După oe s'au căsător i t ea a vrut să facă teatru şi el, p l in de bunăvoinţă , a Eprijinit-o, luându-ş i -o parteneră in „Des-legarea cea mare".

Bolul Izabelei i s'a potr iv i t de minune şi succesul nu s'a lăsat mul t aşteptat . Astăzi Irina duce pe umeri i e i jumăta te din glo­ria lui. Dar acolo unde peste faţa lui Filip s e lasă o umlbră, este l a gândul pe care i-1 priei-nueşte o presupusă legătură î n ­tre soţ ia s a şi arhitectul Ilieş. Pe aces ta l-a surprins in c â t e ­va rânduri într'o a t i tudine prea in t imă şi prea îndrăzneaţă p e n ­tru respectul pe care ar i i tre­buit s ă i-1 păstreze I ó n é i . Pe ea a observat-o primind, fără re­proşuri, o aluzie pentru care el ar fi dorit s ă - i în toarcă spatele . Au venit pe u r m ă a l te a m ă n u n ­te şi s'a ferit s ă facă scene , să fie vulgar. A înohis d e m n în s u ­flet o tr is teţe nobi lă ş i aspră.

Sub privirea lui, ch inu i tă de dragoste, portentul Irinei pare că mişcă. Filip se r idică nervos din fotoliu şi începe s ă s e p l im­be împrejurul mesuţei . Costu­mul de s c e n ă cu p a n t a l o n u l tă ­iat în pânză d e dac cenuş iu peste care p o a r t ă o pijama de mătase vişinie,, ,cu cordon răsu­cit de fireturi îl prinde . m i n u ­nat . Aude sonerii le î n culise, glasul răst i t al regisorului şi

m a i a ş t e p t e să r s e răspundă, u n băiat pătrunde înăuntru ş i - i î n ­tinde u n buchet e n o r m ide ga ­roafe roşii cu o carte d e vizită: ^dela o admiratoare a d^voas-tră, bunăvoinţă şi s impat ie !" Pe urmă iese repede refuzând să - i dea vre-o lămurire. Fi l ip d e s ­face florile ş i vrea să le p u n ă in vaza de cristal de pe fereas ­tră. O scrisoare î n s ă îi scapă printre degete si l indu-1 să se plece şi să o ridice. Cunoaşte trăsăturile , hârtia , cerneala. O desface puţin iritat şi citeşte : „Iubitul mau, î n c ă p u ţ i n ş i te voiu face fericit. Şt i i c ă dragos­tea mea pentru t ine n u cunoaş te margini . Cu ce drept a m îngrădi dar ibucuria de a o trăi p â n ă la capăt. O, copilul m e u răsfăţat ! N u m ă r ă zilele şi aş teaptă . Peste o s ă p t ă m â n ă Fil ip pleacă în turneu c u „Aloibiade". Eu voiu r ă m â n e î n capitală,. S i n g u r ă cu tine, f ără spioni, fără geloşi ! G â n d e ş t e - t e bine şi m ă s o a r ă e-venimentul . D e o c a m d a t ă a tâ t f i indcă vine el.

A ta pes te orice fel de î m ­prejurări care n i - a r s t a î m p o ­trivă,

Irinei". Fil ip îşi lasă capul pe piept

gângăv ind : s ingură cu tine,... fără spioni,... f ără geloşi,... p e s ­te orice fel de împrejurări. . . De sub fard sângele i-a fugit cu desăvârşire, usicându-i obrazul ca o iască. Tremură p u ţ i n şi eu degetele bate violent aerul. U n m o m e n t s imte cum, se sufocă dar repede îşi găseş te respira­ţ ia luând o hotărîre gravă. Pe dulăpio.rul cu bibelouri, trânt i te paste o pereche de m ă n u ş i albe de olandă, s t a u două revolvere: unul mic , n iche lat , de a larmă, cu care trebuie să intre în sce ­n ă ca să tragă în Izaibel ş i altul' negru, adevărat , puţin, m a i m a r e şi m a i fioros р з care-1 poartă to tdeauna .asupra lui. Pe acesta şi- l s trecoară în buzunar, răvă ­şind peste celălalt mănuşile 1 . Pe urmă, c a şi c â n d n imic n u s'ar fi în tâmplat , se pl imbă c u m â i ­nile la spate, scrâşn ind între dinţi pipa.

O vede pe Izaibel pal idă , înge ­n u n c h i n d îna intea lui şi si labi­s ind după t e x t : I a r t ă - m ă N a ­zarie ! între mine şi Pa.vel n'a fost d e c â t o strângere, d e m â n ă , ţ i -o jur. Atunci el va răspunde ce a avut de răspuns autorul şi va trage. Publicul va aplauda,, lui îi plac scene le tari : e doar dintre acela care p lânge regu­lat la înăbuşirea Desidemonei de către Othello.

Câtă natura le ţă în moartea Izabelei, vor zice cucoanele şi vor îndrepta binoclurile spre ei. Dar Irina n u se va m a i putea ridica să se încl ine şi s ă pri­mească aplauzele : va fi un c a ­davru. Când sânge le va fi î n ­roşit destul de b ine scena, va str iga regisorului : c e - a i făcut ticălosule, imi-ai dat un revolver adevărat ?... Adică nu , e m a i bine s ă n u s p u n ă aşa . Ar fi vor­bă de prisos ; până la u r m ă i s'ar dovedi laş i tatea ş i ar fi urât. Va a r u n c a m a i bine a r m a şi va dec lama fraza aceea aitât de m i n u n a t ă din „Visul lui Os-s ian" care spune: „Şi a c u m vie peste mine vijeliile nordului şi

să - i atribui s lăbiciuni pe care n u le are. U n f igurant îmbră­cat într'un veston împodobit cu şnur portocaliu, deschide uşa strigând din prag : maels'tre, peste cinci m i n u t e intraţi . Filip m a i r ă m â n e un t i m p cu privi­rea dusa în gol apoi se ridică, priveşte încă odată în og l indă şi iese.

E răcoare în tre culise şi e bine. Figuranţ i i cari roiesc pe potecile de scândură se dau res ­pectuoş i la o parte când trece maestrul . Uni i Scapă ch iar ex ­c lamaţ i i de admiraţ ie : îi î n ­c â n t ă ţ inuta şi p r e s t a n ţ a băr­bătească a lui Filip. El nu bagă n imic î n s eamă . Trece printre ei cu capul p l eca t şi n u are urachi decâ t pentru sgomotele de pe scenă. Aude lămurit g la­sul Irinei întretăiat , pe ici pe cola, ide răspunsuri le monos i la ­bice şi puternice a l e lui Pavel. Replici le m e r g repede, u n a după alta ş i apariţ ia lu i Idevine i m e ­diat necesară. Reg i sa iu l î i face s e m n s ă intre. Fi l ip s e opreşte un m o m e n t în f a ţ a unei uş i m o ­n u m e n t a l e de carton apoi o des­chide violent ş i pătrunde pe sce ­nă. Sala izbucneşte în aplauze. Cucoanele şi d o m n i i gravi d i n fotoliile de orchestră f lutură din m ă n u ş i ş i a r u n c ă flori. Deşi e la al trei lea a c t ş i la a cincea sa intrare in scenă, gesturi le a c e s ­tea se repetă mereu ea ş i cum de fiecare d a t ă ar începe o p i e ­s ă nouă. Nu m a i ş t ie nioi el ce să înţe leagă. Se înc l ină , fără sâ m a i zâmbească, în f a ţ a spec ta ­torilor şi se în toarce c u faţa către Ir ina. Ea s t ă pe un t a -burel in mijlocul s cene i ş i pr i ­veşte, de m u l t ă vreme, o acua­relă a târnată deasupra p i a n u ­lui. E p u ţ i n indispusă dar ro ­chia de ca t i f ea violetă , c u cor­donul din inele d e argint , o prinde de minune. Aşteaptă ca bă.iba'tu-său s ă înceapă. Fraza cu care trebuie s ă - i r ă s p u n ă a trecut -o dea'a din cap, pe vârful buzelor. I n sa lă e o tăcere de mormânt . Semi-oibacuritatea lu ­mini i a lbastre a îmbrăcat s t a ­lurile ş i lojile într 'un văl de ceaţă f a n t a s t i c ă süb care s tă ca pietr i f icată o maire de capete . Filip prinde a se pl imba înce t împrejurul Irinei. In buzunarul pi jamalei s imte greu, lovindu-i piciorul, oţelul revolverului. Nu ştie dacă e nimerit s ă m a i pre­lungească p u ţ i n pauza, ori -să intre in rol. Tăcerea domneşte încă o bucată de vreme n e s t i n . gheritâ . D in cuşca suf leurului î i v in îndemnuri repetate) : începsi, începe !...

Pe Filip îl cuprinde u n dis­preţ, n e m ă s u r a t pentru mul ţ i ­m e a aceea d i n umbră, care a ş ­teaptă. Ce aş teaptă , ce vrea ? El are aloi o socotea lă de fa ­milie. El n u m a i e Nazarie, nici nevasită-sa Izabel. S u n t ceeace sunt ei deobiceiu : Filip şi Irina, a tâ ta tot . Poate dar s ă facă ce vrea, sfârşitul va fi ace la pe care-1 a ş t eaptă toţi. Atunci p u ­ţ in î i interesează în ce fel vor­beşte e l cu femeia lui, prin ce mijloc încearcă s 'ajungă la ţ in ­tă, dacă n u m a i joacă ori chiar trăieşte ceeace face. Mâi c o n ­t inuă d e două trei ori ocolul împrejurul Izabelei apoi îmeru-

fuga maş in i ş t i lor pe culoarele s trâmte . Gândul c ă pes te puţ in t imp va trebui să intre în s c e n ă îl plictiseşte. Nic iodată m a i m u l t ca a c u m n'a dorit o pauză m a i lungă. Scoate ceasul , й p l imbă dintr'o m â n ă în a l ta ş i mur­m u r ă : la dracu, t impul toace prea repede pentru oboseala mea. Când aude afară vocea I -rinei, s fădindu-se cu camer i s ­tele, vrea s ă - i desiahidă, ş i să - i vorbească, dar câ teva bătă i în uşă îl f a c s ă renunţe . Fără să

în făşoare-mâ crivatul d e g h i a ­ţă ; putere a m să le î n f r u n t şi putere a m sâ le înving p e a-mânidouă"...

D in c â n d în când se lasă î n ­cet în fotol iu, îşi pr inde capul între palme şi gândeşte . Faţa i s'a tras în u l t ima s ă p t ă m â n ă şi pupi le le ochi lor ş i -au pierdut, de prea m u l t ă m u n c ă , e last ic i ­t a t e a lor vie de odinioară. Dacă orbita n'ar ,fi a lbastră de v o p ­sea şi obrazul prea încărcat de pudră, ţ i -ar veni foarte uşor

cişsază braţe le ş i e x c l a m ă : Iri­na , c e -a i făcut t u d in m i n e ! Publicul i sbucneşte în aplauze sgomotoase . Lui p u ţ i n îi pasă dacă p e eroină a .chemat-o p â n ă a c u m .altfel, dar mimica,, încru­cişarea braţelor, patet icul e x ­presiei, l -au e n t u z i a s m a t peste măsură. Irina rămâne împietr i ­tă pe scaun. Replica, p e care adineaori o a v e a pe buze, alcum n'o m a i găseş te nicăieri . Pri­veşte, contrar iată figura lui bărbatu-său ş i înţelege n u m a i -

de AUREL CĂLINE SCU

decât că Fi l ip nu, m a i joacă. Prea îi and privirile ş i buza de sus prea îi tremură. U n fior de ' groază o cuprinde : parcă îi poartă c ineva dea lungul sp ină ­rii, o perie de sârmă. Se prinde bine de scăunel , s ă nu cadă Şi aş teaptă . Fil ip îşi deacleştează braţele şi priveşte spre suflèur. Acesta bate desnădăjdui t cu p u m n u l în caetul pe care are scris textul ş i s tr igă : Izaibel, maestre, Izabel — c ine a fost aici?.. . Ce prostănac, îşi zice Filip, îşi m e h i p u e c ă mLarn uitat rolul şi, d e t eamă ca- l u ­crurile s ă n u ia o întorsătură care i-ar p u t e a st ingheri planul , se adresează s tăpân i t Ir inei : Cine a fost aici, Izaibel? Ca o floare se deschide în lumina rampei sufletul femeii . Corpul nu- i m a i tremură şi mâin i l e nu m a i s i m t nevo ia d e a se sprijini pe r a m a de l emn a tabureluliii. Vra să zică n'a fost decât a t â t : o u i tare d e rol !

Ah, Dumnezeule , fii îndură­tor cu e a ! R e p e d e se nidică în picioare, d ă d r u m u l la o c a s ­cadă de râsete, prinde între palmele ei p u m n i i osoşi a l Uri Filip şi răspunde: Ce copil eşt i tu Nazarie, dar cinei a l tc ineva putea f i -decât Pavel . A în tre ­bat de t ine şi i -am s p u s c ă as ­tăzi nu-1 poţ i primi. ,;De două s ă p t ă m â n i m ă împiedic i să-1 văd, Doamnă", zise Fil ip, păs ­trând în tocmai expresia t e x t u ­lui privind a d â n c î n ochi i Iri­nei. Ea n u m a i p o a t e suporta privirea aceasta . Fi l ip e s c h i m ­bat cu desăvârş ire astăseară. Iar o cuprinde grija. Dadă nu ş i -ar t e m e cariera ar fugi d i n slcenă ch iar cu rislcul de a str ica piesa, a ş a ide m u l t începe s'o înspă imânte căutătura lui . S e s tăpâneş te însă , îi poartă m â i ­ni le prin păr şi- l împunge încet spre c a n a p e a u a ide l â n g ă f e ­reastră. Азаіо u r m e a z ă s ă - i ex­plice itotul: c u m Pave l a î n ­drăzni t s ă - i facă .anumite aluzii, c u m e a l -a respins ind ignată şi încă o m u l ţ i m e de albe nimicuri. Filip a c u m n u s e m a i u i t ă în ochi i ei, c i îşi p leacă p â n ă ' n -tr'atât capul în p ă m â n t încât şuviţele părului i-atcopera toa tă fruntea şi z ice sugrumaţi, n u ­m a i şi n u m a i pentru ea: m i n ţ i Irina, minţ i ! . . .

In cuşca lu i sufleurul asudă f ă c â n d s e m n e disperate. Ce dracu', omul acesta vrea cu tot dinadinsul să-1 atace: iar a c ă l ­ca t textul. Dar Filip, deastădată n u - ş i m a l poate s tăpân i s imţ i ­rea lui persona lă .El n u poate u i ta c ă trebuie s ă uc idă c u a d e ­vărat ş i că, as tăseară interpre­tând pentru ult ima oară su fe ­rinţele lui Nazarie, trebuie să scape definitiv şi d e ale lui. Nu, n u va m a i călca textul , însă va căuta să termine c â t mai re ­pede. Se ridică dar d e pe Cana­pea, vine in fa ţa rampei şi zice nevest i - se i : şi totuşi, pu t o a t ă nev inovăţ ia ta , surprizele n e ­plăcute n u - ţ i p a t lipsi. Izabel nu se tome. E a ş t ie că trebuie să primească dala Nazarie o scr i ­soare de a ei către Pavel, care . i s f a r m ă toate probele de nev ino­văţie . Şt ie deasemen i că trefouie s'o tăgăduiască, s ă plângă, să cadă î n genunch i . Dejaiceea n u s e t e m e ş i aş teaptă . Fil ip pare a c u m deplin s t ă p â n pe s ine . Nulmai ochi i îi joacă suib arca ­dele albastre, într'o frământare c iudată. Bagă o m â n ă i n buzu­narul p i jamale i ş i întârzie s'o scoată. Vrea s ă v a d ă Ce impre­s ie va face asupra Irinei în târ­zierea aceasta . A devenit crud, îi p lace s'o tortureze. Lumina care se ridică deda picioare şl aceea care cade d i n sufitele de deasupra, îi a r a t ă trupul svelt , ţ intuit acolo l ângă cuşca s u -f leurului, dar suf leitul n u î n c e a r ­că isă i-1 arabe. Şi publicul şi Iza­bel n'au putut p â n ă acum, î n ţ e ­lege maire luícru d i n ceeace re­flectoarele n u vor s ă scoată, în evidenţă . Unul s e înldoeftte dacă joacă, ce lă la l t s e îndoeste dacă trăieşte . Pe a m â n d o i іша a ş tep­tarea i -a în t ins ca ipe n i ş te coarde gata s ă plesnească. I n s . fârşi t Fil ip le redă răsuflarea: între degete scoate o hârtie albă, înpătur i tă şi o întinde n e ­vesti-sei: poft im, citeşte! Izabel ia scrisoarea, dar n'o m a i des­face ş i o slcapă. Pupilele i se fac mari , buzele încep sâ- i tremure, mâin i l e n u m a i voir s'o ascul te c i s e l a s ă reci deasupra şo ldu­rilor s t rânse puternic î n c a t i ­f eaua violetă . E scrisoarea pe

care i -a tr imis-o alaltăieri lui Hîeş. O cuprind ameţel i le . î ş i p ipăe capul dar n u ş i - l mai s imte . Gura o deschide m a r e ca s ă n'o sufoce svâcniri le p i e p t u ­lui. Aşa c u m s t ă f a c e impresia unui iris enorm, crescut deo­d a t ă in faţa lui Fi l ip ca să-1 farmece şi să-1 turbure. Petecul a lb dela pic ioare i se pare Irinei că s e în t inde p â n ă când a c o ­peră t o a t ă s c e n a asemuindu-se cu o a p ă l impede şi a d â n c a unde ea începe s ă se scufunde, puţ in câte puţ in , f ără n ic i o nădejde de a m a i f i sa lvată .

Lucru pentru care n'a făcut repetiţ ie , îşi zice: Fil ip, f ixând -o stăruitor cu privirea. In sa lă se a u d murmure de admiraţ ie . Se aud chiar, ca niş te răbufniri de artificii, şi c â t e v a b ă t ă i d in palme. Momentul e prea so lemn însă ca să fie turburat în m o d a t â t de vulgar, de aceea l iniştea revine repede şi, sgârciită, nu lasă decât privel işte ochiului . Intre culise e un tab lou .aproape ridicol. Regisorul priveşte c o n ­gest ionat pr in ferestruica de st ic lă . Sforile acţ iuni i i_au scă­pat din m â i n i şi a c u l m j c â n d nu mai c o m a n d ă el intrările ş i eşi-rile, interesul p e n t r u fiecare ges t al actori lor i - a crescut p â n ă la exasperare. împrejurul lui e o f rământare surdă ide ca­pete: toţi ar vrea s ă vadă, ş i să audă cava;, î l privesc aco lo într 'o apăsare dureroasă dar el n u se gândeş te să protesteze. Toată s imţirea i s'a concentrat în o-chi, iar ochi i î i s u n t cu totul robiţi de mişcăr i le desordonate ale lui Filip.

Deodată ,ca ş i c u m s'ar fi rupt dela mij loc, Ir ina se a-runcă la picioarele bărbatului . E o încercare d i sperată de1 a s e salva pe ea ş i piesa. Acesta nu m a i ştie c e trebuie, s ă iaca . C u . rajul i -a pier i t c u desăvârşire şi s imte că nu poate 1 îndeplini c eea ce ş i -a pus în gând. O descura­jare a d â n c ă îl cuprinde: Cine l -a adus aici? C u m s ă iasă a c u m din încurcătura aceas ta? C u m de nu ş i -a dat s e a m a ce î n . s e a m n ă a ucide! î n c e p e s ă se c lat ine , s c e n a pr inde s ă se î n ­vârte a ş a 'de repede c u dânsul încât , d a c ă Irina n u i-ar ţ ine înc leş tate picioarele 1 , ar cădea de bună s e a m ă . Pe nevas tă - sa 0 vede acolo, jos, d a r n'o aude ce spune . I - e scârbă, i -e scârbă de tot , p â n ă ş i d e el. Ce om, ce bărbat! Cum oare de-a ajuns aici. î n c e a r c ă 'să s e des facă din strânsoarea Irinei dar n u poate . S i tua ţ ia aceas ta ridicolă î l î n e -buneşte . D i n cuşcă aude un î n ­d e m n desnădăjdui t : ^revolverul, revolverul! I n buzunar degete le 1 se l ipesc pe f ierul rece dar n'au tăria să-1 scoată dintr 'o­dată. E nevoe de o s forţare e -roică pentrucă sâ-1 ' aducă până'n f a ţ a Irinei. Aceas ta c u - . noaste a r m a şi înţelegerea, peri­colului se face p r i n inst inct , m a i repede decât î ş i poate da seama. Faţa i s e ridică diformată,, de s p a i m ă , către Filip. Cu mâin i l e î i în lănţu ie mijlocul şi gura i s e deschidă s ingură, ca, ds, spasm. Dealungul obrajilor pornesc râuri de sudoare a m e s t e c a t ă cu pudră. Tremură îşi oichii paircă vor să - i spargă frunitea:

— Filip, Filip!. . .

Bărbatul se ui tă la f i inţa a-ceea care ae a g a ţ ă c u a t â t a pa ­t imă de viaţă. C â t e ide mică şi de urâtă, dar c â t ă pas iune î n -tr'însa! Măcar puţ in să - i fi dat şi lui d in ea. Aruncă revolverul, î i pr inde mâin i l e , apoi sei a-pleaioă asupra ei îşi l a să s ă - i scape toată ura care i-a înc ins p â n ă acum sufletul .

— Târfă, târfă! Din sa lă isbuCnesc fluierături

prelungi, b ă t ă i d i n pic ioare şi" str igăte: ruş ine , ruş ine! Filip îşi desface p i j a m a u a , întoarce dispreţuitor capul către public şi îna in te î n c ă d e - a se lă sa cort ina disipare peiste fereastra care dă î n culise.

31 Decembrie 1938 UNIVERSUL LITERAR

Cronica dramatică CREDINŢA TEATRUL NAŢIONAL: „BUNBURY",

comedie în trei alcte, die OSCAR WILDE

Piesa de là Tea tru l Naţional , ereid c ă este o m i n u n a t ă realizare, în tâ iu , î n privinţa execuţ ie i , Şi apoi , în ceeace priveşte con­cepţ ia .

Buinbury e s te o p iesă care tratează o stane a n u m i t ă d i n lume , care stare î n ­deobşte face oa u n m e n a j în doi să n u fie posibil, ca u n ce l ibatar tânăr şi s impat ic să nu poată t ră i singur, etc.

Prin u r m a r e , o p iesă real is tă în cel m a i pur în ţe l e s a l cuvântului .

Dair е еейее face marea e i valoare, n u este a t â t fondul , cât st i lul tratării .

O s c a r Wilde î m p r e u n ă î n B u n b u r y f ine­ţ e a subtilă a spiri tului englez , c u sar­casmul ş i vigoarea, t emperamentu lu i galic.

Dialoguri le strânsa, s ă g e ţ i încărcate cu humor ş i b u n s imţ, formeatză dealungul celor trei acte , u n isvor nesecat de far­m e c e . N u p o ţ i rezista acestei comedi i . Ea te cuprinde, t e cufundă în minunate l e ei i luzii , c a u n suf lu s ă n ă t o s ş i pur.

Subiectul n u contează prea muflt. E mai de grabă o înşiruire de încurcătur i hilare in cari personagi i le s e a g i t ă ou dezinvol­tură.

Oscar Wilde e s t e î n primul r â n d un scriitor francez, şi poate tocmai d e aci provine p u t e r e a creaţii lor sale. El e sincer şi deschis , l ipsit Ide formai isme inuti le . A-rumeă în lă tur i orice pre judecată ş i pri­veşte rsauită-ţile cu ironie, f ără a s e tur­bura. Totuşi , comedia este d e o puritate m i n u n a t ă . Ca u n basm. Aci g ă s i m spiritul englez , care ş t i e din orice act , c â t de ab­ject ar fi, să ş t e a r g ă părţ i l e josnice şi sâ contureze relieful m a i înalt , m a i nobS.

I n Buinbury, se î n t â m p l ă lucruri foarte banale . Niş te loameni cari î ş i ascundeau unul a l tu ia adevărul , pentru a putea trăi b ine ş i nest ingheri t , s e văd descoperiţi de aventuri le soarbei. Dar totul se t ermină cu bine, f i indcă se iubesc.. .

Ş i a t u n c i s e u i t ă oriice, s e căsătoresc idu-pă c u m i n i m a l e ordonă, recunoscând însă ut i l i ta tea lui Bunbury. Bunbury fiind un personagiu e x t r e m de: important . El poate fi or ic ine şi or icând la dispoziţie. Foarte fi balnaiv şi sănătos . P o a t e fi prieten ori d u ş m a n .

Inisfârşit Bunbury, n u m e fictiv, perso­n a g i u imaginar , este ş i trebue să fie o

supapă de s iguranţă pentru f iecare o m . In el se p u n e sparainţă de-plină, când va fi o discuţie d e ev i ta t ; o în tâ ln ire de ascuns , s a u dorinţa d e a ev i ta o inv i taţ ie nep lă ­cută, Bunbury va fi or icând g a t a s ă te invi te e l , s ă t e c h e m e el....

Bunbury a s c u n d e prin urmare în spate neces i ta tea omului ide a evada din perso­na l i ta tea lui. D e a s c ă p a d e cer inţe le le ­gături lor sociale, fără a sulpăra pe n imeni .

Graţ ie iu i Bunbury, toată p iesa îşi are expl icaţ ie . Fi indcă încurcături le şi des-n o d ă m â n t u l fericit se idatarese n u m a i şi numai ac ţ iune i b inefăcătoare dair puţ in periculoasă a lui Bunbury, A fost deajuns ca doi Bunbury s ă s e a t ingă , pentru ca personagii le ce se serveau de ei să intre în coliziune.

N e î n s e m n a t ă în tâmplare ce n u distruge puterea n u m e l u i fictiv, ci, cel mult , în ­d e a m n ă la mai m u l t ă precauţ ie pe regi­zorii lui.

Interpretarea a fost brună. D - n a M a ­rietta Satdloiva, într 'un ral ingrat, a ş t iut să aibă o creaţ ie admirabi lă . M i m â n d per­fect a t i tud inea u n e i guvernante engleze, ş i-a pr iceput c u m ă e s t r i e m a s c a ant ipat i că şi h i lară în ace iaş t imp, obţ inând ap lauze la s c e n a deschisă , de n e n u m ă r a t e ori.

Marietta Decuiescu, s impat i că şi p l ină de viaţă. Rolul u n e i fe t i ţe d e ţară c u iluzii şi lecturi de r o m a i n e romant ice , gen Paul e t Virginie, i s e potrivesc d e m i n u n e .

N a t a ş a Alexandra, prea devia câ te -odată , a izbutit totuşi s ă s e armonizeze cu s t r ă ­lucirea replicetox c e dădea.

Mai puţ in n imer i tă , Dinai Mihaloea a şarjat personajul . în tr 'o piesă eng l eză de f ine ţea lui „Bunbury" n u s e şarjează, f i indcă e a însăş i şar jează pr in cuprinsul ei, destul.

D. Critico a aivut o poftă de mâncare te ­ribilă, tot t impul. Lăudabil . Dealt fe l ca şi creaţia domnie i-sale, -care s'a m e n ţ i n u t la un nivel înalt .

D. Atanasiu, t ânăr şi ta lentat , a ş t iut să imbiine t inere ţea ş i s ă n ă t a t e a piesei , cu seriozitatea fondului , într'un tot armonic . Am impresia că s'a adapta t frumos c o n ­cepţiei autorului .

D. Antonim, l a rândul lui, în rolul p ă s t o ­rului! bătrân, şuibred şi îndrăgost i t , a fost o revelaţie .

VICTOR POPESCU

U n popor î n a,scensiunea s a pe t ă r â m cultural, n u p o a t e păşi pe o t reaptă supe­rioară şi nu poate să se încadreze în c o n ­certul ce lorla l te naţ iuni , d a c ă nu-ş i r e s ­pec tă tradiţ ia şi obiceiurile, care s u n t fun­d a m e n t u l lui c a naiţiume. Poporul r o m â ­nesc s'a născut creşt in . Prin creşt inismul ortodox, vărsat din a b u n d e n ţ ă în t iparele de veacuri a l e Românismului , s'a creat o tradiţie de obiceiuri p l ine de adevăr şi dreptate, cari a u croit pentru veşnicie dru­mul în istorie . Aseeticimul creştin a sădit în su f l e tu l strămoşillor noştri , o v ieţuire perpetuă în tradiţ ie şi obiceiuri. Tradiţ ia sau „datina" c u m o numeş te Alexandru Davi l la şi obiceiurile r o m â n e ş t i sunt torţe de lumină , drumuri de închegare şi înfră­ţire în tre Români . Toate aceste mituri , de e s e n ţ ă superioară, au păstrat original i ta­tea cul turi i româneşt i , oare desvălue n e ­sfârşita g a m ă a vailorilor noas tre n a ţ i o ­nale .

D i n vâltori le suf letului românesc f e c u n ­dat de mituri , dat ini străvechi , şi d e cre­d inţa nouă, a l u a t naştere o cântare cu o maladie duioasă povest ind naş t erea Celui fără de început . Acum colindele nu m a i prevesteau u n „An Nou" c i c â n t a u n a ş t e ­rea Mântui torului Isus Hristos, c â n t a u naş terea une i n o i lumi , a celei de „a d o u a creaţie" a lumii .

D in primele veacuri creş t ine şi p â n ă a-cum, cetele col indători lor au adus româ­nului, pe ar ipa cântecului , o m i r e a s m ă a trecutului:

„Dumnezeu adevărat Soare în raize luminat, In sălaşul lui Crăciun, Uralde s'a niătsiout Domn prea buir".

In col indele româneşt i pulsează u n su­flu d e s imţ ire şi v ia ţă naţ ională , î n ele se vorbeşte ş i -de înfrăţ irea tărâmului cu gl ia p e care a s tropi t -o c u a tâta s â n g e :

„Ia soulaiţi boieri mari Florile daillbe, flori, Sculaţi voi, Români iptagara Florile dalbe, flori, Că vă vin ooliniuăitori Noaptea pe Ia cântători, Şi v'a-duc pe Ошппежеи Să vă mântuie de rău. Dumnezeu cel mou născut. Dumnezeu adevărat Soaire'n raze luminat,

A n u l c i n e m a t o g r a f i c 1938 N u e prea mare bucuria cro­

nicarului c inematograf ic a tunci cânct, hotăr î t să arunce o p r i v i r e retrospect ivă asupra unui an pe care acium oameni i îl î n m o r ­m â n t e a z ă — expresia m a i n i m e ­rită aï*-fi, cred: îl înneacă — în şamoainie, e nevoit să cons ta te că p r e a puţ ine sunt adevăratele apere d e artă a le anului c ine ­matograf i c 1938.

I n adevăr , de pes te o^ean. de acolo de u n d e în to tdeauna se aşteiaiptă . . .maximum" în aicesţ domeniu , o s ingură „opera mare" a răsbătut p â n ă la noi.

E rezul tatu l multe lor ore de lucru migă los a le aceluia pe care mulţ i , poate , l -au privit cu n e ­încredere, p â n ă la desăvârş iTea operei sale. Ne gândim, l a Vvalt Disney, care, cu a sa „Albă oa Zăpada' ne -a arătat adevăratul rost al c inematografului , por­n ind pe o cale deosebită de cea a teatrului şi, poate, chiar de-păşindu-1.

Prezentarea f i lmului de lung m e t r a j „Aibă c a zăpada" ia î n ­s e m n a t victoria desemnului a n i ­m a t asupra c inematografu lu i obişnuit .

D a c ă n e gândim, însă , la c e ­le la l te proci-iicţiuni ale America­nilor, v o m cons ta ta c ă prea p u ­ţ ine s u n t acelea care n e - a u a-tr.as a t en ţ ia .

D i n destul de m u l t e l e bande colorate prezentate anul acesta , s'.a remarca t f i lmul „Robin Hood" prim''acţ iunea s a a m i n ­t ind copiilor basmul, iar c ine­fililor f i lmul mut , ac ţ iune c ă -гейз. i_şe 'potr iveşte cal m a i bine culoarea.

I n f runtea regiisoTiilor a m e r i -

loamii s\ însorQs ş i de aista dartă Ernst Lübitisch, reigiisorul ou tra­buc, cai% a j u t a t a e do.ii actori intaligerţi, Garry Cooper şi Claudeitti Col-bert, a reai izat u-n u l din suceaşeile acestui a n : „A opta aeviastă a lui Barbă Al­bastră"

_Ceilaţi regisori, însă , s'au a -rătat c m lipsiţ i ide inspiraţie, îndrăgiid genu l „filmelor n e ­bune" i s i l ind actorii m a r i să se facă pur şi s implu, d e râs . De pilei, regisorul care a pus-o pe Kauer ine Hepburn s ă j o a ­ce în „/eopardul Suzanei" m e ­rită p a n e .

Ş i mi s u n t câteva f i lme a-m e r i c a n care au provocat , cred, i n d i g n a t a oameni lor cu bun s imţ: „aristocrat de ocazie", „Café M«trqpol", „Capriciile dragoste." şi încă mul te altele printre iar. trebue sâ a m i n t i m şi f i l m u américain al lui Fer­n a n d Giavţy, i n care o a v e a de parteneă. p e Carole L o m ­bard.

Aces t iiln a fost cea m a i m a r e inepţi pe o a r e - a m văzut-o in ult imul trup.

E, deal t fe u n capito l foarte interesant , ce la al scenarii lor mizerabi le <jri ц ise -dau a c t o ­rilor europei p lecaţ i în A m e ­rica. Cei mi mulţ i d intre ei mi pot rezita ş i se întorc cu moralu l şi i ed i tu l foarte scă­zut. E eazulmaii ac tua l al Si ­m o n é i Simoi precum şi cel î n ­vech i t al Liianei Harvey. D á ­nie l lé Darieu a .stat in Ameri­ca mai puţi: decât compatr i oa-ta el , dar - oroare ! — a tur­n a t şi ea a l o un filim c e n u s'a prezenta î n c ă la noi, dar

oare nu a fos t prea b ine primit de rpreisa s trăină.

Au fost î n s ă câteva f i lme „nebune" eatrd au ilsbutit să fie spirituale şi, chiar, a m u z a n t e . Vom a m i n t i dintre a c e s t e a : „Gum se cuceresc bărbaţii", „Spovedania", „Fantoma blon­dă", „Dejun în idoui", „O cr imă fără importanţă" ş i a l te câteva. U n f i lm foarte bun, de o fac ­tură p u ţ i n obişnui tă f i lmelor aj-mericame, a fost „Vacanţa" oare a reabi l i ta t -o pe K a t h e r i n e Hepburin şi l -a consacrat pe Cary Grant . U n f i lm care a vrut s ă f ie or ig inal dar p e care A-mericani i l -au ra ta t : „Tragedia une i generaţi i".

Fi lmul Gretei Garbo (ajunge a t â t ) : „Manila Wialevska". Im a -oeDaş f i lm, uin Naipaieon d e ope­retă a fost Charles Boyer.. O n o u ă veidetă aiu descoperit Ame­ricanii în Deainna Durbin, fa ta care — s lavă Domnulu i — nu iubeşte. U n nuime mou p e care îl r e ţ i n e m în speranţa de a-1 trece la anul î n rândul vede te ­lor e s te n u m e l e artritei d in „Mi-am regăsit iubirea'': Luise Platt . U n actor c a r e s'a ridicat mul t în detr imentu l lui Robert Taylor e s t e Tymöne Роѵгепд, m u l t maii isiimpatic decât primul.

Iar anu l 1938 a fost anu l morţii! taüentiatüfliuii Warner OL land. Americani i s u n t î n căuta­rea unu i nou Charl ie Chan.

F i lmele franceze aiu fast, anul aicesta, m u l t superioare produc-ţiunilor d i n an i i precedenţ i .

P u t e m as t fe l n u m ă r a zece, foarte bune f i lme franceze: I lu ­zia c e a mare, Abuz de încrede­re, Veninul , Minc iuna Ninei Pe-

travna, Alibiul, înch i soare fără gratii , Feipe l e Moko, Suf le te în ceaţă,, Ouirilieiriuu d i n L y o n şi Da răspânt ie . Şi m a i s u n t m u l t e f i lme franceze despre cari a v e m cuv inte bune de spus. S u n t a s t ­fel „OaidrUul", „Domnişoara, m a m a mea", s i altele. D e a s e m e -n e a vedete le Gafoy Morlay, Mar­cel le C h a n t a l ş i a l t e l e încă în v iaţă , a u fost lăsate s ă se od ih­n e a s c ă ş i locul lor a jfast luat de ac tr i ţe t inere şi t a l e n t a t e ca Viviane R o m a n c e , Michèle Mor­g a n — d o u ă mari revelaţi i , — Corine Luchaixe, Annie Vernay şi altele. P ă c a t c ă n u s e observă aceeaş „primenire" ş i l a băr­baţi . Vedete au r ă m a s tot Pierre m o n t şi — p u a h ! — P i e n e Braisseuir. B i n e înţeles , n u ne g â n d i m l a m i n u n a t u l J e a n G a ­bin. Au fast, desigur ş i f i lme franceze proaste — aţi văzut „Hoţ de femei"? — dar în gene­ral f i lmul francez s'a remarcat printr'o seriozitate p e care n u prea aim văzut-o l a superficiali i Amerioaini.

Cinematograful englez s'a re­marcat doar printr'un i i ta i i s ­toric: Victoria, reg ina Angliei . B'ilmul german, aproape inexis ­tent . Ramanoatoil: „Stăpânul" cu Emil Jannirags. Amuzante , comedi i le lui Heinz Ruhmamm. Păca t c ă nu s'a prezentat la nod f i lmul Oliimpiladei.

Iar f i lmul românesc? S i n g u ­rul lucru pe c a r e vi-1 pot reco-mamdla, î n aoeaistă chestâuine, e s t e răbdarea. F ă r ă răbdare, r iscăm să m a i a v e m o d o a m n ă l a a l n u şt iu câte lea e t a j .

TRAI AN LALESCU

Sculaţi, isculaţi, boieri mari Sculaţi voi, Români plugiari, Că pe cer s'a arătat Un luceafăr de 'mparat".

Credinţa poporului a ieşit d in col inde, cu puraficări de înalt mist ic i sm. Prin aces te paazii s'a sădit o conş t i in ţă care a fost c o m u n ă p e înt insul aceste i ţări:

„O ce veste minunată In Vifleem ni se-arată Că s'a maseut ршпде Din Duhul sfânt Vmgiuira curată. Mergând îosilf şi Marie

. In Vifleem să se scrie într'un sălaş, Lângă oraş Născu pe Mesia".

In sărăcia c e a m a i desăvârşită s'a p l ă s ­m u i t marea faptă a ceruri lor:

„La ocolul boilor Boilor Majiniftor

sau Mii de făclii mii laxidea Şi alte mii, mii se aprindea. Mii şi mii 'die iluminele StrăQueeau ca nişte stele".

Poporul, d u p ă propriile lui categori i de gândire , a c ă u t a t să expr ime c â t mai clar „concepţia divină" şi să def inească în t i m p şi spaţiu, a r ă t â n d chiar şi cadrul local:

„Păstorii văzură zare Şi din cer lumină maire. Ei fluerau îngerii cântau, Toţi se bucurau, După o stea luminoasă Dintre altele aleasă.. Damuri aduceau In genunchi cădeau".

Poporul a căuta t isă facă, şi a reuşi t în m a r e măsură , local izarea mareilui eveni ­m e n t , pă trunzându- i , pr in vorbele prooro­cului:

„In oraşul Viffleem Veniţi creştini să vedem, Că aiităzi ni s'a născut Domnul мй fără de început. Că astăzi ni s'a împlinit Prin prooroc ce s'a grăit, Că se va niaişte Hristos Mesia Chip luminos".

I n poezia cul tă poetul e x p r i m ă aceeaşi idee, însă cu o m a i precisă lacaliaare. Prin aceas ta se poate vedea aderenţa poeziei culte la e l ementu l folcloric:

„Jos sub p o a r t a raiului Pe sub Piaitra Oraiiului Unide îîMseip muscelele, Apele şi stelele, Vezi aiibini ca pe chilim, Târg pe mume Vifleim".

(Ion Pliat „Naşterea") Iată c u m a şt iut m â n a m ă i a s t r ă a poe ­

tului popular să împerecheze divinul cu popullarul, într'o gândire p e c â t de s implă ca formă, p e atât de c o m p l e x ă în fond:

„Trei crai dela răsărit, Steaua lor da|că aiu zărit îndoită toţi într'un gând D u p ă raza ei mergând, Pân'la Vifleem s'au dus Damuri scumpe aducând Şi 'nitr'um glais ou toţi zicând: Veniţi să ne închinăm, Să cădem să ne plecăm Şi să 'nigeminichem jos La împăratul Hristos. Şi când I s'au întshinat Aşa, zicând, a,u -cântat : Oulcă-te împărat ceresc In sălaş dobiltocesc, Te culcă pe fân uscat In scutec înfăşiat Că îngerii îţi vor cânta Păstorii îţi vor fluera, Craii ţi-i se vor închina, Daruri scumpe îţi vor da".

Simţul estet ic şi concepţ ia poporului despre -sărbătorile Crăciunului s e arată m strălucitor v e s t m â n t de metafore .

Colindele a u fast, în trecut, mângâier-sa paporuilui român, — o laredinţă viguroaisă şii o conşt i inţă na ţ iona lă s e desprind d i n vâl­toarea, versurilor. Farmecul lor -se ridilcă precum adierea ca ldă a u n u i v â n t de pri­măvară. Colindul, prin măreţ ia , pr in p u t e ­rea ş i l impez imea' ideilor pe oare le expr i ­m ă su ie spre culmi le e t e r n e a l e xeligiozi-

Constituirea Baletulu* ca forma a dansului tejtral

(Urmare din pag. l-a)

Caterina de Medicis chiemă pe muzicieli Italiei pentru a concura la strălucirea baletelor şi astfi muzica teatrală progresă repede.

Orchestraţiunea susţinea prin ritmul ei, prşi caden­ţaţi ai dansatorilor. Printre violoniştii adu; <iin Italia în Franţa a fost şi Baltasarini Belgiososo, -ire a jucat un mare rol în desvoltarea baletelor de lorurte. Fiind considerat ca cel mai bun violonist al timiilui său, el fu adus în Franţa de către mareşalul de iissac, care se întorcea din expediţia delà Piémont. Ajui în Franţa, Baltasarini iu numit valet al reginei-mamecare îi or­donă să se ocupe de serbări şi de reprezttaţiuni. în­tr'adevăr Baltasarini (care între timp îşi siimbă nu­mele în Beauj oyeux) dădu dovada unui :traordinar talent şi astiel prin imaginaţia sa caşi primun-ca asi­duă depusă, ajunse repede la glorie. Aşa, ianul 1573 Beaujoyeux montă „Baletul nimfelor" înùnstea lui lui Henric III, ales rege al Poloniei. In acestalet, prin­tre dansuri se strecurau şi recitări de versi latineşti. Dar anul hotărîtor pentru succesul definitinl baletu­lui, a fost anul 1581 când Beaujoyeux a mont celebrul său ,,Balet comic al Reginei" numit şi ,,Bale. lui Circe şi al nimfelor sale", care trecu drept o capo'operă de compoziţie coregrafică. Baletul s'a reprezentcîn cadrul serbărilor căsătoriei Margaretei de Lorrab, soră a Reginei, cu ducele de Yoyeuse. Regina şi prjesele au

apărut ca nereide şi naiade iar toate doamnele dela curte au făcut parte din distribuţia baletului, cu tot nu­mărul redus de paşi ce se putea executa pe vremea aceea.

Beaujoyeux a pus în joc toate darurile sale de in­venţie şi de fantezie spre a feri baletul de monotonie. El a compus o serie de evoluţii de ansamblu, tratând pe dansatoare ca pe membre ale unui corp colectiv, dând astfel bazele viitorului corp de balet. Prin felul punerii în scenă caşi prin bogata lui imaginaţie, Beau­joyeux a exersat o influenţă covârşitoare şi decisivă asupra dansului teatral şi el este acela care a marcat debutul unei ere nouă.

In aceiaş an, în palatul somptuos al cardinalului de Bourbon, a avut loc reprezentarea unui alt balet numit „triumful lui Jupiter şi al Minervei". Sunt puţine deta­liile coregrafice ce le avem asupra acestui balet. Un singur autor ne spune destul de vag că se dansează de front, în pătrat, în rond, în cruce, în linie, fugind sau oprindu-se în diferite atitudini. Paşii executaţi nu con­ţineau saltaţiunea, pentrucă pe atunci era la modă dan­sul ,,terre à terre". Gesturile ţineau adesea loc de paşi.

Urmară alte balete. In anul 1598 se reprezenta ba­letul ,,Les Barbiers" care prilejui debutul ca dansator al unuia dintre cei mai iluştri mareşali ai Franţei din timpul lui Henric IV : Bassompieire.

Toate aceste balete cari compuneau strălucitele ser­bări dela curţile papilor şi ale regilor, erau spectacole complete.

Două elemente se disting : unul, care era dansul pro­priu zis şi al doilea, pe care l-am putea numi masinéria decorativă. Tot de importaţiune italiană şi care atin­gea pe atunci o desăvârşită perfecţie. Se montau fân­

tâni monumentale şi transparente prin cari se puteau vedea peştii innotând, se făceau instalaţii pentru jocuri de apă şi se aduceau cai pe scenă, pe cari-i dresau, învăţându-i să danseze (balete équestre, la modă în Italia secolului XVI introduse de Florentini în Franţa şi mult apreciate de regii Ludovic XIII şi XIV).

Partea coregrafică a acestor balete se împărţea în două categorii de dansuri : dansurile fără saltaţiuni (la basse danse), grave şi lente, acompaniate de flaut şi tamburină şi dansurile baladine, de un ritm mai vioi.

In prima categorie de dansuri găsim înglobate : „Les branles, les passes, les tordions, la gaillarde", etc iar din a doua categorie făceau parte: „la volte", la ba-cane şi la Pavane.

Baletele înfloreau din ce în ce mai mult şi erau însu­fleţite de chiar apariţiile regilor şi uneori influenţate de caracterul lor. Astfel lui Henric IV îi plăcea să danseze în baletele burleşti şi lua parte, cu bucurie, la deghi-zamente şi mascarade. Lui i se datoreşte subiectul unui balet întitulat „Les Sorciers". Sub Ludovic XIII carac­terul baletelor este mai grav, totuş chiar el apare în unele balete şi ducele de Nemours, greoi şi gutos, îşi exprimă pasiunea lui pentru dans creind un balet „des goutteux" pentru a putea dansa el însuşi.

De aci mai departe, pasiunea pentru balet merge crescând, dar nu ajunge la apogeu de cât sub domnia lui Ludovic XIV, care înfiinţând „Academia naţională de muzică şi dans" — unde se pregăteau primii pro­fesionişti — a ridicat baletul la rangul de spectacol public şi deci de sine stătător iar nu cum fusese până la el, numai spectacol al curţii.

MITIŢA DUMITRESCU

A IN COLINDE de NICOLAE CIUCEANU

taţii şi e s te u n fagure de miere a l etnici-taţ i i noas tre :

„Steaiua sus rălsaipej, Ca o taină mare, Steaua luminează Şi adevere-ază. Steaua străduceşte Şi Huniii vesteşte . Că astăzi curaltai, Prea «evilnovata, Feloiioana Maria, N-aişte pe Mesia In ţara ves t i tă , Vif leem numită" .

Puterea magucă a colindelor a in f luenţat pe ce i m a l de s e a m ă poeţ i a i noştri . Mulţ i au l u a t l u m i n ă din candela colindelor, s p o -rimdu-le pâlpâirea p â n ă la a face ,d'in ea un far a l sufletului românesic. Lucian B'la-ga, ce l m a i .strălulciit reprezentant al apar­tenenţe i organice l a sevele -pământului, a seras sub impulsul iaice?tcT oalindie populare, o bulca-tă d i n c e l e m a i profunde, uin a d e v ă ­rat elogiu a d u s credinţe i s trămoşeşt i , or-todoxisimuHui. In aceai-tă co l indă d o m i n ă naivi tatea, într 'un cadru s implu :

„Doarme -colo în poiata, Prunicuşor fără de tată, Şi măicuţa , mama hui Se tot plânge boului, Că a măsc-ut în Vifleim, N 'aire sciUitec-e de in N'aire apă, n'aire faşe Nici Opaiţ, nici nănaşe".

CalinduH popular a hrăni t conşt i inţa poet ică a unor poeţ i d e valoarea lui Niichi-for Crainic, V. Voicuflesou ş i alţ i i . Poezia se îndreaptă a c u m către p ă m â n t u l r o m â ­nesc. Astfel, d u p ă ace l f e n o m e n al „Icona­rului", u n d e poezia, se rupe d i n p ă m â n t u l verde al Bucovinei , i a t ă -falnicul Ardeal tr i ­mi te în câmpul iliteraturii, poeţ i inspiraţ i de «seva românismului . Astfel poezia rel igi­oasă t ră ie ş te c u o nouă v igoare in versu­rile poetului arde lean V. Copi lu-Cheatră , care inspirat din mi tu l popular cântă n a ­şterea Mântuitorului î n a c c e n t e p l i n e de rust ic i tate şi 'Simţire naţ ională , îmicât va ­loarea es te t i că s e îmbină c u vaioarea popu­lară:

„Pe sub dungi de răsărit Tundra a lbă s'a ivit, Pe sub culmi de feredeiu, Până sus la Dumnezeu. Pilcuri -albi de lăcrămioare Prin lâniiţe de mioatr«, Iar în dalbele corni ţe Ard m i c u ţ e fădliiţe. Să 'ncăuzieaiscă, Lerui 1er D o m n u l coborât din cer, In staurul oilor Oblu 'n iesle boiflor Şi in dalba de ou seară Maicii Sfilnte Lfflioairă Colintlândiu-i Jiniu-i lină Lui Isus craii se'nohină".

Credinţa neamulu i e s t e ogl indită perfect în co l inde . „Colindele noas tră c â n t ă pe Hrisitos care e a l poporului acestuia , un Hristos coborât din lumina Evanghel ie i şi îmbrăcat în h a i n a pitorească, 'de s imţ idilic, a unei menta l i tă ţ i na ive în cucernicia ei. Istoria lui Isuls pruncul se preface ast fe l într'un mi t crescut c a d i n vlaga pământu lu i românesc , co l indele îl amestetoă printre ciobani şi- plugari", c u m spume a t â t -de ad­mirabil şi d e conv ingător d. Nichilfor Crai­nic. Trebue s ă se şt ie , co l indul românesc este izvorât din creaţ ia -noastră, es te al brazdei şi a l ogoruLuii, iar colind-ătoriii, fiii acestui n e a m , s u n t făclierii' tradiţiei noastre, pururea d inamică şi pururea, s f â n t ă ; pri­miţ i p s col indători , căci prin ei vorbaşte mărirea trecutului , lăaaţ i - i în casele voa ­stre, oa să vă puteţ i boteza in credinţa strămaşe-a-soă ogl indi tă în frumoasele şi patriahailel-e col inde. Aceste eo i irde , prin măreţ ia , prin puterea şi l impezimea ideii pe care o exprimă, î n a l ţ ă românismul pe culmile e terne a le religiozităţii , căci tăria şi sol idaritatea s imţu lu i nostru re l ig ios a u păstrat d e m n i t a t e a e t n i c ă şi eroică a puterii de v ia ţă cucer i tă trecutului . Credinţa nea ­mului r o m â n e s c e s t e nin produs ta inic a l acestor poezi i scoase d i n comoaira .poporului, eş i te idin sate-Ie noastre româneşt i , unde străjuieşte o credinţă pes t e ţărâna s tră ­moşilor noştri , cari veghează de dincolo de lume, a r ă t â n d u - n e adevărata cale şi mis iu­n e a c e a v e m pe acest (pământ. î n d e m n u l lor e rupt din Evanghe l ia meamiului căci ei ne spun: „Time datina străbună şi credinţa în Dumnezeu".

Posta redacţiei Anatolie Zaruba. — Continuă să scrii pen­

trucă s'ar pare*'că ai ceva de spus. Mai tri-mite-ne.

G. Al. Oniţă — Trimiteţi şi celelalte poesii. Vă voiu răspunde după primirea lor. Am reţinut „Gând năuc", singura care se aulă în posesia mea. Aşi dori să stau de vorbă cu d-voastră dacă s'ar putea la redacţie.

Florin Lucescu. — La această poésie nu-ţi pot da un răspuns favorabil. Aştept însă al­tele.

S. L. Braşov. — Publicăm orice e publica­bil. Un răspuns precis nu vă pot da decât având în faţă operele d-voastră.

D. M. T. : „Revedere" se va publica. A m citit cu plăcere scrisoarea dumitale şi în curând sper că-ţi voiu putea scrie şi pe altă cale decât aceasta.

Anonima-Cluj. •— Apreciez în mod cu totul deosebit pseudonimul pe care l-aţi ales, din foarte desvoltat s imţ auto­critic, şi fac tot ce-mi stă în putinţă spre a vă dovedi convingerea mea în acest sens.

• _ — r. st. —

8 UNIVERSUL LITERAR 31 Decembrie 1938

C E G h e o r g h e P u ş c a ş u toăgase p lugu l

î n t r ' o mi r i ş t e d in D u m b r a v a , de sub p ă d u r e a Câpr i ane i . De c u m d ă d u r ă zo­ri le, u r m ă r e a p l e c a t pe coa rne le p l u ­gulu i pasu l domol al celor doui boi ce a l u n e c a u înce t de - a lungu l ogorului . D in c â n d în când , convoiul î n t r e g se op rea câ t eva clipe c ă t â n d t ă c u t c ă t r e p ă m â n t îşi r e s p i r â n d a d â n c . P u ş c a ş u

pr ivea uneo r i î n a i n t e şi în u r m ă , m ă s u ­r a apoi cu p r iv i r ea d r u m u l f ăcu t de soa­re , îşi ş t e rgea n ă d u ş e a l a , se a p r o p i a de boi m â n g â i n d u - i sub ba rbă , apoi se d ă ­dea d in n o u la u r m a p lugulu i , î n d e m ­n â n d :

— Hai , p o r n i ţ i înce t i şor ! Beii se o p i n t e a u şi r u p e a u b razda . C ă t r e a m i a z ă se opr i r ă . P u ş c a ş u d e ­

j u g ă boii ş i- i l ăsă slobozi să ca te pe h a ­t u r i s au în mi r i ş te , de p ă ş u n a t . El se î n d r e p t ă c ă t r e o t u fă de p o r u m b e l d in h a t u l ogorului pe ca re pusese t r a i s t a cu m e r i n d e l ega t ă la g u r ă şi sacul cu g r ă u n ţ e a l ă t u r i de tu fă . Se aşeză p e sacul cu g r ă u n ţ e , l u ă t r a i s t a şi o des fă ­cu, scoase u n şe rve t î n ca re e r a înve l i t ă m e r i n d e a : o b u c a t ă de m ă m ă l i g ă şi u n

~ b u n de p r u n e usca te . ' P i c a t ă de m ă m ă l i g ă şi o i m -

p r u n ă . Mes teca l acom lui, la câ ţ iva paş i , auzi

u n . î n t o a r s e capu l . Boii se opr iseră . I a n c ă u t a să fe rească n i ş t e u s c ă t u r i de pe c â t e v a f runzişoare verzi, pe car i î nce rca să le a p u c e cu l imba, i a r P o r u m b pr ivea u n d e v a d e ­p a r t e .

Puşcaşu , ş t i indu-ş i boii f l ămânz i , n u m a i p u t u m â n c a r e s tu l de p r u n e ; Le puse d in n o u în t r a i s t ă , o a g ă ţ ă de -o r a m u r ă a p o r u m b a r u l u i , îşi l uă boii de f r ângh ie şi- i duse la a p ă . B ă u şi el d in belşug, îşi u m p l u urc ioru l , se î n toa r s e d in nou îa ogor şi- i l ă să slobozi.

— D a c ă n u a m ce vă da de m â n c a r e m ă c a r od ihn i ţ i - vă ! Oi m a i s t a şi eu la soare să m a i t r e a c ă v r e m e a !

D u p ă ce s t ă t u c â t ă v a v r eme şi d u p ă ce boii c u t r e e r a s e r ă în jur , se r idică, îi c h e m ă şi-i î n j u g ă d in nou . Ii m â n g â i a cu de snăde jde :

— Vom lua câ^e o b r a z d a m a i î n ­g u s t ă p e n t r u ca să p u r t a ţ i m a i î n voie p lugul ! L u c r ă m cu to ţ i i f l ămânz i a s ­tăzi . Aşa ! Hai , să m e r g e m înce t i şo r ! De-acum, la D u m n e z e u e n ă d e j d e a , şi p e n t r u m i n e şi p e n t r u voi !

P â n ă la a s f in ţ i tu l soare lu i P u ş c a ş u m â n t u i de t ă i a t , de s ă m ă n a t şi de b o -r o n i t ogorul . I n t o t t i m p u l l uc ru lu i fu­sese s t ă p â n i t de g â n d u l să p r o c u r e fân p e n t r u boi. Din c â n d în c â n d s i m ţ e a în p i ep t o se te a s p r ă , p e ca re înce rca s'o po to lească sorb ind l acom a p ă d in u rc io ­ru l ce-1 î ng ropase în b r azdă .

Nu p u t e a găsi f ân cu î m p r u m u t n i -căer i . Nu găsea nic i a l t ă s t r â n s u r ă . I n s a t n u se găsea f ân ce a r fi pr isosi t p e s t e p r i m ă v a r ă , d e c â t la u n s ingur gospodar d i n C a p r i n a , la Vasile Bor -deanu , î n să aces t a n u î m p r u m u t a şi nici n ' a r fi v â n d u t . La o raş a r fi p u t u t găsi fân , în să s cump . I n sa te le d in j u ­ru l C ă p r i a n e i n u se găsea , căci t o a t e f âne ţe le fuseseră s t r i c a t e de a p ă . Nu p u t e a nici să c u m p e r e n i m i c căci n u avea de u n d e . Un foc î i mis tu i se a p r o a ­pe j u m ă t a t e d i n s t r â n s u r ă , m a i m u l t de j u m ă t a t e d in g r â n e , şi aces ta c â n d e r a să -ş i c r e a d ă g a t a r â n d u i t ă gospo­d ă r i a p e n t r u i a r n ă . Focul ace la i-a a r s n u t r e ţ u l şi g r â n e l e şi i se p ă r e a că i -a f r ipt şi i n i m a . De cu t o a m n ă , de c u m arsese , p i e rduse cura ju l . Nu m a i c redea să a j u n g ă v r e o d a t ă să m a i lege n o d în nod şi s ă i a s ă d e a s u p r a nevoii . I sbu t i se să i e rneze abea boii şi o vacă . Douăzeci de oi îi p ie r i se ră de foame. O vacă o v â n d u s e pe p r e ţ de n i m i c a -p roape , p e n t r u ca să m a i p o a t ă c u m ­p ă r a ceva s t r â n s u r ă ş i ceva p o r u m b de s ă m â n ţ ă . H r a n a lui şi a copiilor şi a neves te i , i n t o a t ă i a r n a fusese n u m a i va rză m u r a t ă , c a s t r a v e ţ i m u r a ţ i , fasole şi p r u n e .

Cu m i n t e a b ă t u t ă m e r e u de aces te g â n d u r i a j u n s e acasă . B ă g ă boii î n o -col, m a i s co rmon i în iesle cei câ ţ iva cotor i de p o r u m b oe m a i e r au , i a r el

işi c ă t ă s ingur de l uc ru p r i n c u r t e f ă r ă să gă sească ceva. C ă t a a n u m e să se fe rească de soţie şi copii, să g â n d e a s c ă s ingur , n e t u r b u r a t .

Gospodă r i a c u p r i n s ă a B o r d e i a n u l u i şi m a i a les f ânu l moa le ca b u m b a c u l se a b ă t e a u m e r e u în m i n t e a lui .

Apusul începuse să-ş i ş t e a r g ă p u ţ i n câ te p u ţ i n î m b r ă c ă m i n t e a ca de a r a m ă . D e a s u p r a or izontu lu i , câ ţ iva n o u r i e r a u înc inş i de o b e t e a l ă ca de au r . A m u r ­gul începu să c u p r i n d ă î n t i n d e r e a a d u ­c â n d cu s ine o l in iş te o d i h n i t o a r e . V ă -pa i ţe le pa l ide î n c e p u r ă să c l ipească în fe res t re . N u m a i v â n t u l n u - ş i găsea î n c ă l in iş te ci a l e rga m a i vioiu c a pes te zi a g i t â n d r a m u r i l e copaci lor şi p u r t â n d m i r e a s m a n o u ă a mugur i lo r , î n t o t l o ­cul. Stelele, d i n a l b a s t r u l p r o f u n d şi l impede , b r ă z d a t de p u l b e r e a au r i e a Căii Lapte lu i , î n c e p u r ă să p r ivească p ă ­m â n t u l .

P u ş c a ş u u m b l a s e t o a t ă cu r t e a . Ne -v a s t ă - s a îl c h e m a la c ină . Nu- i venea să se ducă . Nu- i e r a foame. Merse fără, nici o vo rbă şi se aşeză t ă c u t , c ă t â n d să soa rbă i n silă u d ă t u r a şi să î n g h i t ă m ă m ă l i g a p e n e m e s t e c a t e . Nu vedea n imic . Nu-ş i vedea nic i soţ ia , n ic i copiii şi n u auzea nici c h e m ă r i l e lor. Nu ve ­dea d e c â t pe cei doi boi ce se î n d o i a u o p i n t i n d u - s e în jug , p u r t â n d p lugu l f l ămânz i şi n u auzea de c â t o f t a tu l g reu şi s fâş ie tor al lor. Veden ia une i bucă ţ i de p ă m â n t l ă s a t ă p â r l o a g ă i se p ă r e a că-1 s t r iveş te .

— Auzi, omule , ce- i cu t ine , eş t i m u t ? Oe t o t p l ă n u e ş t i ?

-— Nu p l ă n u e s c n imic , făcu el spe r i a t la î n t r e b a r e a soţiei .

— Atunc i de ce n u vorbeş t i cu copi ­lul? Vorbim to ţ i şi t u s t a i ca de l emn — p a r ' c ă a i fi d in a l t ă l u m e !

•— Mă t o t g â n d e s c şi eu la boi ! — Să m ă ie r t e D u m n e z e u d a r r ă u

a m m a i a j u n s : d in gospodăr ie de f run­t e î n sa t , ch ipur i le , şi s ă r ă m â i t u f ă r ă u n b r a ţ de s t r â n s u r ă pe p r i m ă v a ­ră , să n ' a i t u u n l e m n la t r u n c h i u , î n c â t a m a j u n s s ă cu legem vreascur i le de pe l â n g ă ga rd , să a j u n g e m să c u m ­p ă r ă m g r ă u n ţ e de s ă m â n ţ ă , s ă n u p u ­t e m b ă g a u n porc , ca lumea , p e i a rnă ,— p a r ' c ă - i gospodăr ie de femeie văduvă , zău !

— Ce să fac ? î m i ch inuesc şi eu m i n ­tea , d a r de p o m a n ă ! Nu ţ i -o m a i c h i ­nu i şi t u căci n u a j u t ă la n imic ! D a r gă t i ţ i - vă m a i r e p e d e de cu lcare , că pic de v lăgu i t ce s u n t !

C â n d to ţ i se cu l ca r ă i a r cape te le c ă z u r ă pe p e r n e şi v ă p a i ţ a fu s t insă , a d o r m i r ă cu to ţ i i a f a r ă de Puşcaşu Nevas t ă - sa t r e s ă r e a i a r copiii s foră iau duşi pe cup tor .

M i n t e a f r ă m â n t a t ă a lui Puşcaşu nu se p u t e a od ihn i . A doua zi n u m a i p u t e a scoa te boii f l ămânz i la a r a t . Nici a t r e i a zi....

Nu va p u t e a b i ru i cu avu tu l d a c a n ' a r e s t r â n s u r ă la boi. Vaca m a i p u t e a fi a m ă g i t ă cu t e mi r i ce, î n să boii t r e ­b u i a u h r ă n i ţ i d in belşug căci ei e r a u a-c u m spr i j inu l lui . D a c ă n u făcea a r ă ­t u r a de p r i m ă v a r ă , î n s e m n a s ă r ă c i a p e n t r u t o a t ă v ia ţ a . Cu a ju to ru l boilor, cu n ă d e j d e a la D u m n e u şi î n t r ' u n a n b u n a r fi p u t u t să r ă s b e a s c ă greul . Al t ­fel a r fi î n s e m n a t să se des f acă de vi te , de t o t ce se m a i găsea în c u r t e şi î n casă şi să a j u n g ă să m u n c e a s c ă cu pa lme le . Copiii vor fi c h i n u i ţ i de m â n ­care , goi şi f ă r ă n ă d e j d e de a a p u c a o v i a ţ ă m a i b u n ă . Cu boii n e h r ă n i ţ i n u m a i p u t e a ieşi î n ţ a r i n ă căci p u t e a u să c a d ă pe b razdă . A r ă t u r a n u p u t e a fi a m â n a t ă p â n ă ce col ţul ierbei d ă d e a m a i b ine căci î n s e m n a s'o î n t â r z i e şi s ă n u p o a t ă dovedi cu a r a t u l la v reme . Chia r , d a c ă i a r b a a r fi m a i m a r e , d a r cea d e cu p r i m ă v a r ă es te p r e a f ragedă n u ţ i n e s a ţ la boi. D a c ă n u găseş te s t r â n s u r ă to ţ i a i lui se vor sba te în foame şi sărăcie. . .

î n c e p u s ă - i s t ă r u i e î n g â n d gospo­d ă r i a c u p r i n s ă a Borde ianu lu i , gospo­dă r i e î n t i n s ă pe şap tezec i de p r ă j i n i : p a t r u z e c i de p ră j i n i de l ivadă; p e zece p ră j i n i casa , a l t e a c a r e t u r i şi b ă t ă t u r ă ; pe zece, ocoale şi p ă s c ă t o a r e ; pe a l t e zece p ră j i n i g r ă d i n a de l e g u m e şi z a r ­zava tu r i . Casă m a r e , f rumoasă , g r a j ­du r i b u n e , î n c ă p ă t o a r e ; s t a u l de oi, co­t e ţ e de păsă r i , coc ină de porc i , h a m ­bare , copaci m u l ţ i , r â n d u i ţ i f rumos şi cu socoteală , şi o m u l ţ i m e de ro ­iur i şi b u t u c i de v i ţ ă r ă s p â n d i ţ i p r i n l ivadă . T o a t ă gospodăr ia îi e r a î nc insă j u r î m p r e j u r cu u n b r â u de a rbo r i f ruct i fer i . I n t o a t e se vedea m â n a h a r ­n ică , m i n t e a ch ibzu i t ă şi cu o r â n d u i a -lă a Bordeianului . . .

M i n t e a lui P u ş c a ş u se î n t o a r s e d i n n o u la ogoarele lui . T o a t e vor fi p â r ­loagă d a c ă n u găseş te fân . P e t o a t e vor n ă p ă d i spini i şi p ă l ă m i d a . V a r a n u va avea u n d e ieşi la m u n c ă d e c â t d o a r să. se d u c ă să m u n c e a s c ă cu ziua. I a r n a va î n d u r a frigul, f oamea şi u m i l i n ţ a . Va r ă m â n e să rac , n u va avea de ce ss> p r i n d e p e n t r u că n u a r e pe p r i m ă v a r ă câ teva sa rc in i de fân . D a c ă v inde vaca î n s e a m n ă s ă î n d e p ă r t e z e izvorul be lşu­gului din casă , a t u n c i c â n d el a ş t e p t a s'o v a d ă cu l a p t e o d a t ă şi să a i b ă cu ce-şi h r ă n i copiii...

I n l ivada Borde i anu lu i e ra o claie de fân... E r a s t r â n s ă c h i a r d in l ivadă , d i n ­t r e copaci . E r a p u s ă în c a p ă t u l d insp re ţairină al livezii, ş i j u m ă t a t e d i n ea i-ar fi fost de-a j u n s să - ş i facă a r ă t u r a . Cu c â t e v a sa rc in i b u n e a r p u t e a să s a r ă d e - a s u p r a nevoiei . D a r se p u t e a să - l s i m t ă câ ini i Borde ianu lu i . Se cunoş t ea cu câini i , î n să ei p o a t e că nu -1 vor риЪэа r ă b d a , d a c ă i n t r ă i o n a p t e a î n c u r t e a omulu i . Claia o văzuse el acolo de cu seară , c â n d îşi făcuse de luc ru p r i n cu r t e . E r a vârfui+ă f rumos şi a -p r o a p e de gard , a p r o a p e de tot. . . Ar p u t e a să iasă cu ca ru l şi să se d u c ă d r e p t acolo, p â n ă n u r ă s a r zorile...

Tâmp le l e şi le s imţea a m o r ţ i t e . Ochi i îl m â n c a u .

Se r id i că înce t i şor d in aş + » p " î m b r ă c ă f ă r ă s ă - l s i m t ă casă şi ieşi în cu r t e . îş i fă, д .c — Ce va d a D u m n e z e u , va d a d e -a c u m ! D a c ă va fi să p o r t p ă c a t u l îl voiu p u r t a p â n ă - 1 voiu ispăş i ! D a c ă va fi să p o r t ru ş ine voiu p u r t a - o p â n ă ce voiu fi slobozit î n g r o a p ă ! S ă r ă c i a şi f o a m e a copiilor î n s ă e u n u le m a i p o t r ă b d a ! Voiu pluti cu f â n u l !

Unse b ine c ă r u ţ a . Scoase boii d in ocol ş i - i în jugă . Puse două lese pe lungă c a ­r â m b i i că ru ţe i . Deschise p o a r t a l a rg şi Ieşi cu c a r cu tot , s t r e c u r â n d u - s e î n a ­i n t e a boilor, p r i n î n t u n e r i c . T r e s ă r e a u -neor i a t u n c i c â n d înche ie tu r i l e ca ru lu i t r o s n e a u . P r ivea fricos în t o a t e pă r ţ i l e c ă t â n d să nu -1 vază c ineva .

T o t s a t u l do rmea . T o a t e lumin i l e e r a u s t inse . Cerul e ra sen in . î n s p r e r ă -r ă s ă r i t o r izontu l se desch idea — t r e ­buia să r ă s a r ă l u n a . Nici u n câ ine n u fusese t rez i t . D o a r în m a r g i n e a c e a ­

l a l t ă de s a t se auzea u n l ă t r a t r a r şi a m o r ţ i t a l u n u i c â i n e s t â r n i t c ine ş t ie c u m d i n culcuş. Sgomotu l şi t r o s n i t u ­rile ca ru lu i e r a u acoper i t e de v â n t u l cald şi usca t .

Ajunse în c a p ă t u l livezii. Casa Bor-de i anu l e ra d e p a r t e . I n c u r t e n u se vedea nici o mişca re . Ascul tă . Nu a u z e a n imic . P ă r e a u că t o a t e d o r m a d â n c în c u r t e a Borde ianu lu i . Claia de f ân e r a acolo. D ă d u c a m cu c a r â m b u l a p r o a p e de ga rd . Aşeză lesele b ine . I se p ă r u că a u d e u n c â i n e u m b l â n d undeva , p r i n curte . . . Un geamăt . . . u n g e a m ă t a d â n c ca a l lui Porumb. . . P a r c ă u n foşne t p r i n l ivadă.. . Dar n u vedea nimic. . . P o a t e ce i se p ă r e a că aude , e r a u n u m a i nălucir i . . . î ş i î n t r e r u p s e r e sp i r a ţ i a î n să îşi auzea bă t ă i l e p u t e r -

n ice a le in imei . Pe p i e p t i se s c u r g e a u ş i roaie de sudoa re ce i se o p r e a u la b r â u . Mâini le şi le s i m ţ e a ţ e a p e n e . Gu le ru l cămăş i i p ă r e a că-1 gâ tu i e şi-i des făcu î n c h i e t u r a . Se î n d r e p t a cu p i e p ­t u l gol c ă t r e v â n t , cu n ă d e j d e a să se răcorească . . . B r â u l p ă r e a că - i c u r m ă mij locul . II imai slobozi. T â m p l e l e i i s v â c n e a u şi-1 a r d e a u t a r e . I n g â t s im­ţ e a u n nod, ia r î n p i ep t o a r ş i ţ a n e ­poto l i tă . G u r a îi e ra u sca t ă . I i e ra sete . Pic ioare le şi le s i m ţ e a m u i a t e . Se t â r î cu g reu p â n ă la boi. î n c e r c ă s ă - i m â n ­gâie. M â n a îi e ra g rea şi n u ş i -o p u t e a mişca . Se spr i j in i de p r o ţ a p , p l e c â n d -du-ş i capu l obosit . S i m ţ e a nevoia să se od ihnească . Ar fi voi t s ă d o a r m ă ; s t ă t u a ş a m a i m u l t ă v r e m e p â n ă c â n d b ă g ă de s e a m ă că se fur işau p r i n n o a p t e câ t eva raze de l u m i n ă : î ncepuse să r ă s a r ă l u n a . P u ş c a ş u se sper ie . I i p ă ­r e a r ă u că a ven i t p r e a de v reme , î n să îşi aduse a m i n t e că m a i t â r z iu a r fi p u t u t fi l u m i n ă m a i m u l t ă . D a c ă se m a i o d i h n e a se p u t e a l u m i n a m a i t a r e şi p u t e a fi văzut . Se u r c ă în car . Pr iv i cerul . O s t ea cl ipea des şi viu ş i - i p ă r e a că - i face s e m n să n u se ap rop ie de ga rd . î ş i făcu d in n o u cruce . Nu avu cu ra ju l să p r ivească luna , s ä v a d ă d a c a m a i a r e m u l t p â n ă să r ă s a r ă d e - a b i -ne lea şi să urce m a i cu m u l t d e a s u p r a or izontu lu i . Cobori d in ca r şi se duse î n a i n t e a boilor, cu g â n d să plece.. . U n n o u o f ta t al lui P o r u m b îi a l u n g ă î n ­să g â n d u l . T recu furca dincolo de gard . Se a p u c ă cu mâ in i l e de p a r i şi ca lcă d e - a s u p r a a r u n c â n d u - s e uşor . Vreascu ­ri le t r o s n i r ă usca t . Se sper ie t a r e şi î ncepu să t r e m u r e .

R ă m a s e a c u m birui t . Totuş i se ho t ă r î . Să r i ga rdu l .

î n c e p u să c a r e f ânu l repede , a r u n -cându-1 în c ă r u ţ ă . Mai t r e c u de d o u ă or i g a r d u l şi m a i ca lcă fânu l . D u p ă ce l u ă câ t socoti c ă a r e nevoie, vărfui c la ia la loc, s t r â n s e c â t p u t u f ânu l î m p r ă ş t i a t , îl s t r â n s e şi pe acel ce s p â n z u r a d in c ă r u ţ ă p e n t r u a n u face u r m ă şi apoi p o r n i c ă t r e casă , ocolind pe a l t d r u m .

Acasă, înch i se p o a r t a î n u r m a sa cu gr i jă , pr ivi pe d r u m , să observe d a c ă n u a fost u r m ă r i t . I se p ă r u că o u m b r ă s'a l ipi t de gard. . .

— Nu ie B o r d e i a n u oa re ? g â n d i el sper ia t .

Se î n t o a r s e şi o l u ă pe l â n g ă gard , p r i n cu r t e , î n sp re locul acela.. . Ajunse. Nu e ra n imic . N o a p t e pes t e to t . E r a s i ngu r în a c e a s t ă l in iş te a d â n c ă şi a p ă ­s ă t o a r e .

A r u n c ă f ânu l î n podul g ra jdu lu i . Dădu boilor u n b r a ţ b u n şi apoi se u r c ă la fân . II p ipă i . E ra m ă t ă s o s şi usca t . Avea u n mi ros p l ă c u t ca re - i gâdi la nă r i l e . Se î n t i n se pe o p a l ă de fân, î n ­g ropa capu l î n a l t a şi a d o r m i acolo.

D i m i n e a ţ a soţ ia sa e r a în pod l â n g ă el î n c e r c â n d să - l t r ezească . E r a spe ­r i a t ă . Se t rez i cu greu .

— Nu t e scoli ? Nu merg i la a r a t a s ­tăzi ?

— Ba, u i t e merg . E g a t a m â n c a r e a ? — G a t a , g a t a , d a r ce e r a să î n t r e b :

omule , de u n d e - a i a d u s f ânu l? P u ş c a ş u pr iv i a iu r i t . Ochi i neves te i

îl s f redeleau p â n ă în a d â n c u l inimei. . . — De u n d e l - am a d u s , l - a m adus

eu, ce J. *abă ai. t u ? Că d o a r de fu ra t n u l - a m •-' *• — p ă c a t e l e mele !

— Ta st • ^ că. a v e m copii — u n p ă ­c a t i ' c u t ax p u t e a s ă i p o a r t e şi ei şi n e a m de n e a m . Să n u r ă m â n e m de b les temul copiilor, omule !

— Şt iu eu luc ru l aces t a c â t şi t i ne ! Du- t e vezi de m â n c a r e , c ă î n d a t ă se l u m i n e a z ă şi eu î ncă n ' a m p leca t !

N e v a s t ă - s a coborî. El m a i r ă m a s e î n ­t i n s c â t e -v a clipe, g â n d i n d . U m b r a ce se lipise de g a r d a s t ă n o a p t e e r a u m b r a Bordeianului . . . N e v a s t ă - s a îl î n t r e b a s e de u n d e a a d u s fânul . Copiii lui a r p u t e a să p o a r t e p ă c a t u l o v i a ţ ă î n t r e a ­gă... B les t emul lor îl va a j u n g e odată . . .

• P r i m ă v a r a t r ecuse cu b ine . Puşcaşu

îşi făcuse a r ă t u r a . Aş tep ta a c u m să î n ­c e a p ă celela l te m u n c i . F â n u l î i a j u n ­sese n u m a i b i n e : c â n d t e r m i n ă a r ă t u r a ; t e r m i n ă şi fânul. . .

C u r â n d î ncepu praş i l a . O t e r m i n ă . Veni cositul.. . F â n u l ce-1 s t r ânse se e ra t o t a şa de m ă t ă s o s şi de b u n ca a l Borde ianu lu i , d a r n u avea m i r e a s m a a -

celuia... F â n u l Borde i anu lu i e ra de l i ­v a d ă şi cel oe-1 s t r ânse se P u ş c a ş u e ra de fâneţ . . .

î n t r ' o n o a p t e î n c a r c ă b ine u n c a r şi c â n d e ra l in iş te şi t o t s a t u l d o r m e a îl repezi î n c u r t e a vecinului . Nu reuş i s ă - l c lădească în clae căci îl î nco l ţ i ­se ră câinii . . . a c u m câ in i i Bo rde i anu lu i nu -1 m a i cunoş t eau . î n d a t ă ce de sca rcă o luă la fugă cu boi şi cu ca r cu to t .

Câ teva zile m a i t â r z iu t r e c u p r i n fundul livezii lui Borde i anu . F â n u l e r a c lăd i t şi vâri 'ui t î n ace la ş loc. Bor ­de i anu e ra în l ivadă v ă r u i n d tu lp ine le copacilor. Câin i i e r au pe l â n g ă el. II s imţ i se ră şi î n c e p u r ă s ă - l l a t r e . O luă la fugă, de fr ică să n u fie v ă z u t de Bor­d e i a n u şi să nu -1 bănuiască. . .

De c â n d încol ţ i se g â n d u l de a să r i ga rdu l Borde ianu lu i d u p ă fân , i se p ă ­r e a că n u - ş i m a i p u t e a pr iv i vecinul . P â n ă - i săr ise ga rdu l , vorbise deseori cu el. D e - a t u n c i n ic i o d a t ă n u m a i vorb i ­seră. II ocolea cu gri jă . I i ocolea şi gos ­podă r i a . Câini i vecinului îl sper iau .

P ă c a t u l p ă r e a că-1 u r m ă r e ş t e cu t oa t e că î n toa r s e da to r i a . Săvârş ise însă u n p ă c a t . Călcase gospodăr i a vecinului in p u t e r e a nop ţ i i şi-i furase f ân ! îş i h r ă n i s e boii cu f ânu l vecinului . Avea n ă d e j d e a une i t o a m n e cu belşug, da ­t o r i t ă fânulu i ace lu ia . Vaca fusese h r ă ­n i t ă cu fân d in ace la şi d ă d u s e l ap t e m a i bun . Lap te le sporise, sporise şi m a n a lui , cu f ânu l vecinului . Gospo­d ă r i a lui m e r g e a b ine cu m a n ă d in m a n a vecinului , f u r a t ă o d a t ă cu f ânu l d in l ivadă ! El, n e v a s t ă - s a , copiii m â n -case ră l ap t e de fu r a t căci t o t oe spor i ­se în casa lor e ra d a t o r i t ă f ânu lu i de f u r a t d in î i vada Borde i anu lu i ! T o t ce vor avea d e - a c u m va fi de fu ra t . Tot, ce va pr isosi pes te s ă r ăc i a la ca re t r e ­bu iau să a j u n g ă , şi v i a ţ a lor, şi casa lor, şi p ă m â n t u l lor şi t o t şi tot,...

G â n d u r i l e a ce s t ea îl f u lge ra se ră pe Puşcaşu o d a t ă cu fuga. Ajunse a c a s ă gâ fâ ind greu. Se u r c ă în podul g r a j d u ­lui. C ă u t ă să v a d ă dacă a m a i r ă m a s ceva d in f ânu l f u r a t de la vecin.. . n u găsi de c â t u n m ă n u n c h i u de t r i foiu să lba tec u s c a t d in floare... se a şeză cu capu l pe el. G â n d u r i l e î n c e p u r ă să - l ch inu ie d in nou.. . î n c e p u s e a c u m să n u m a i a ibă l in iş te . Ochi i m u s t r ă t o r i a i so ­ţ iei i se p ă r e a că- i vede. Vorba, l a fel de m u s t r ă t o a r e i se p ă r e a c ă o a u d e :

— Omule , de u n d e a - i a d u s f â n u l ? Şi a m i n ţ i t că n u e de furat.. . .

— I a s e a m a că a v e m copii ! De ce i - a r m a i avea ? — Să n u r ă m â n e m de b le s t emul co­

pii lor ! Şi se p ă r e a că 1-a a j u n s aces t b les ­

tem.. . D a r ce ş t iu copiii ? Copiii n u ş t iu nimic. . . nu -1 p u t e a u blestema. . . E r a p o a t e p re lud iu l u n u i blestem.. . E r a poa­t e păca tu l . . . Dar.. .

— Omule , de u n d e - a i a d u s f ânu l ? I m a g i n e a ochi lor soţ iei îl s t â r a i a d in nou... Se f recă l a ochi . Ea r ă m â n e a , î ş i lovi tâmplele . . . .

Ochi i neves te i s t ă r u i a u , îl p r iveau m a i t a r e , m a i mus t r ă to r i . . . Vorba e ra m a i a s p r ă şi m a i m u s t r ă t o a r e :

— Omule , de u n d e - a i a d u s f ânu l ? Avem copiii, ia s e a m a ! Să n u r ă m â n e m de b le s t emul copiilor !

î ş i de s fundă urechi le . î ş i deschise o-chi i . E r a l u m i n ă m u l t ă : îl obosea lu­m i n a . Şi ch ipul uscă ţ iv a l soţiei, şi o-chi i ei îl s f redeleau m e r e u . Şi vorba îl p ă t r u n d e a p â n ă 'n a d â n c u l su f le tu ­lui :

— Omule , de u n d e - a i a d u s f ânu l? Se î n toa r s e cu f a ţ a în jos, c ă u t â n d

să şi-o îng roape î n m ă n u n c h i u l de t r i ­foi să lbatec . . .

I i e r a cald. Asudase to t . Şi ochi i soţiei sale îl m u s t r a u mereu .

Doi ochi , a c u m p a t r u ochi , a c u m m a i mul ţ i , t o t m a i m u l ţ i şi to ţ i c a t ă că t r e e t , la fel de s t r iv i tor . Şi vo rba m u s t r ă t o a r e o a u d e t o t de m a i m u l t e o r i :

—Omule , de u n d e - a i a d u s fânu l? I a s e a m a că a v e m copii ! î n a i n t e a ochi lor săi e r a u a c u m o m u l ţ i m e de ch ipu r i şi o m u l ţ i m e de ochi ca ai soţiei . Auzea, pa r ' că , zeci de m u s t r ă r i î n ace laş t i m p . Se f r ă m â n t a pe s c â n d u r a goală , ros to-go l indu-se d in t r ' o m a r g i n e în a l t a a p o ­dului , d a r şi ch ipur i l e şi ochi i şi m u s ­t r ă r i l e se î n m u l ţ e a u t o t m a i m u l t , că­z â n d în i n i m a lui ca n i ş te p i e t r e greii şi f ierbinţ i . Capul îi s t ă t e a să se des­facă şi se (înăbuşea. î n c e r c ă să se r i dice d a r i se p ă r e a că n u va m a i pûtes n ic i o d a t ă .

•— Mar ie , l a s ă - m ă o d a t ă ! Soţ ia ca re luc ra ceva p r i n casă auz

şi se sper ie . U n n o u s t r i g ă t a l lui P u ş caşu o făcu să se î n d r e p t e la g u r a gra j duîui . Urcă s ca ra ş i -ş i găsi so ţu l svâ r co l indu-se şi g e m â n d :

— Lasă -mă , Mar ie , n u m ă m a i chi n u i !

Se ap rop ie de el în f r i coşa tă şi îl a p u c ă de m â n ă :

— Ce-i omule , ce n u - ţ i a j u n g e ? — Eşt i aici ? Se r id ică în capu l oaselor p r iv ind ră­

tăc i t . Ochi i e r a u sper ia ţ i . Chipu l m u n c i şi spe r i a t şi el. î ş i pr ivi soţ ia . Ochi i A e r a u a c u m mângâ ioş i . I sbucn i î n la­c r imi :

— F â n u l , Mar ie , f ânu l ! — Vai de m i n e ! Ai că lca t cu r t ea

cu iva ? — D u - t e d u p ă p r e o t — n u m a i po t ! — Hai î n ca să şi t e l in i ş teş te ! — Mi se p a r e că n ic i î n g roapă n u - m i

voiu ispăşi p ă c a t u l ! Nu voiu p u t e a să m o r c u r a t la cuget. . .

— Trebu ie să te l in iş teş t i ! a v e m da t r ă i t şi de m u n c i t a m â n d o i . Copiii a ş ­t e a p t ă u n t r a i u m a i bun . Ei a u nevoie de b r a ţ e l e n o a s t r e !

D a c ă t r ă e ş t i s t ă p â n i t de a c e a s t ă fri­că n e vom nenoroc i copiii !

Se coborî d in pod şi i n t r ă în casă Nevas t ă - s a p lecă î n d a t ă d u p ă preo t .

P r e o t u l veni . Puşcaşu m ă r t u r i s i toi tul. . .

— Şi a c u m , p ă r i n t e , t e - a ş ruga si

de MATEI VIFOR faci b ine s ă - m i da i u n c a n o n greu, s ă - m i r ăco resc i n ima . S ă - m i da i u n s f a t să m ă l iniştesc. . . S u n t nenoroci t . . . .

— S ă n u ai n ic i o gr i jă , fiul m e u ! I ţ i d a u u n c a n o n uşo r şi c a r e î ţ i va răcor i i n i m a . Să te duci s ă - i m ă r t u r i s e ş t i si Bordeianului . . .

— P ă r i n t e , or ice c a n o n , c â t de greu, şi m o r ţ i i i-aşi p u t e a c ă t a î n fa ţă , n u ­m a i a s t a nu.. . S ă - i spun Borde i anu ­lui... c u m aşi p u t e a ?

— B o r d e i a n u es te om c u m i n t e . Nu găseş t i î n t o a t ă C ă p r i a n a om la fel. Dacă- i spui , voi a m â n d o i veţi r ă m â n e p r e t e n i bun i şi t u vei fi om p e n ­t r u t o a t ă viaţa. . . P o t s ă - ţ i d a u orice c a ­non, d a r suf le tu l t ă u n u se va l inişt i decâ t c â n d îi vei s p u n e Borde ianuîù i .

P r e o t u l p lecă . S e a r a coborî d e - a b i n e l e a . D u p ă c ină

to ţ i se cu lca ră . A d o r m i r ă cu to ţ i i . A-proape de c â n t a t u l d i n t â i u a l cocoşilor Puşcaşu se t rez i . Se r id ică d in a ş t e r n u t , se î m b r ă c ă şi ieşi d i n n o u în cu r t e . Unse coşul, îl t r a se l â n g ă s togu l cu fân, îl î n ­carcă , scoase boii ş i - i î n j u g ă si po rn i î n ­cet işor spre c a p ă t u l d i n s p r e ţ a r i n ă al livezii Borde ianu lu i .

Se s t r e c u r ă p r i n n o a p t e cu ca r cu t o t p â n ă acolo. Descărca f â n u l a r u n c â n -du-1 pes t e ga rd . D u p ă a c e e a să r i şi el gardul , r isipi vâr fu l la c la ia ce se ' g ă ­sea acolo şi apoi a r u n c ă f ânu l ce-1 a -dunase , d e a s u p r a . Vârfui claia, l a loc dupăce o î n ă l ţ a s e cu f ânu l ce-1 m a i a -dusese. I n d a t ă - 1 c u p r i n s e o moleşea lă . Se aşeză d e - a s u p r a clăei . M i r e a s m a fâ­nului u s c a t îi u m p l e a p i ep tu l . I se păru că a u d e u n zgomot . Se sper ie . C â t ă căt re c u r t e şi n u vedea n imic . P o r u m b ofta şi a c u m în jug, d a r n u m a i ofta de foame. E r a pl in, r o t u n d şi împlini t . . . La fel şi Plăvan. . . Se a u z e a u p r i n n o a p t e cum r u m e g a u linişti t . . . D a r zgomotul . . . îl făcuse Plăvan . . . a n i m a l u l ace la nici odată n u se m a i a s t â m p ă r a . . .

Luă o m â n ă de f â n şi o frecă. Nu era ca a l Bo rde i anu lu i la mi ros d a r t o t aşa de mo lcu ţ ca şi acela.. . îş i făcu cruce... P r iv i cerul . O s t e a cl ipea d e s -des şi- i p ă r e a că - i s p u n e : „Bine-a i f ă ­cut ! B i n e - a i f ă c u t ! "

Coborî de pe claie. T recu furca d i n ­colo de gard . Se p r in se cu mâ in i l e g a t a să-l sară. . .

Atunci se c u t r e m u r ă d e - u n sgomot făcut de câ ţ i -va paş i grei. . .

Două b ra ţe vân joase îl c u p r i n s e r ă de mijloc.

— Sta i că t e - a m p r i n s ! Ce făceai aici?

Era vo rba d o m o a l ă a Borde ianu lu i . — S t ă t e a m la o vacă — a a p u c a t c â ­

teva igurî de t r i fo iu ş i se umflase. . . Te-am s imţ i t ş i - a m v e n i t la t ine . Oa tot îmi car i f ân ?

— Tu n u şt i i ? — Şt iu , d a r m i - a i m a i a d u s o d a t ă ! — D a r de u n d e st i l ? — Apoi, t e - a m v ă z u t eu şi a tunc i dar

i - a m d a t p a c e — s t i m n u m a i a m â n -ioi...

— Ţ i - a m m a i a d u s eu d a r vezi că f inul m e u n u - i t o t aşa. de b u n ca a l tiu şi de-aceia . . .

— Bine , d a r a c u m m i - a i a d u s p r e a nui t , p o a t e de t re i s au de p a t r u ori atât !

— Nici de zece ori n ' a r fi destul . . . !— S ă - m i fi a d u s n u m a i a t â t c â t ai

luat — n ' a m nevoie de m a i mult . . . S ă - ţ i fei restul . . .

— N u - m i t r ebu ie , B o r d e e n e — ţi-1 dau to t n u m a i să a m l in iş te ! Acum sunt u ş u r a t , f ă -mi ce vre i şi l a s ă - m ă cu Dumnezeu să m ă duc !

— Ei, b a t ă - t e să t e b a t ă ! Ce s ă - ţ i lac eu ? N u - ţ i a j u n g e ? c red că a i î n ­d u r a t destul. . . T e - a m v ă z u t ieri cum a i Juat-o la fugă c â n d a i t r e c u t p r i n f u n ­du l livezii mele . Vo iam să m ă d u c la t i r s s ă - ţ i s p u n să te l in iş teş t i , c ă eu ş t iu şi t e - a m i e r t a t î n c ă d e - a s t ă p r i m ă ­va ră , d a r n ' a m îndrăzni t . . . Şi eu e r a m necă j i t m e r e u că n u ţ i - a m spus . R ă m â ­n e m p r i e t en i b u m , ca doi firaţi, Cuge tu l m e u îmi s p u n e că eş t i o m d r e p t şi c ins t i t . R ă m â n e m d e - a j u t o r u n u l a l ­

t u i a şi D u m n e z e u s ă - ţ i a j u t e ! — Şi ţ ie Bordeene ! T u m i - a i fost de

m a r e a ju to r d a r eu n ' a m fost o m cu t i n e — ţ i - a m c ă l c a t ograda . . .

— Au t r e c u t t o a t e !... I a t ă zorile ! Se desch id ! D u - t e că n e - a p u c â z iua ! Nu t r ebu ie să n e m a i şt ie n i m e n i !

Se d e s p ă r ţ i r ă . P u ş c a ş u să r i ga rdu l , s p r i n t e n şi p o m i

c ă t r e casă f lue rând de bucu r i e . Acasă, n u m a i avu r ă b d a r e s ă î n c h i d p o a r t a în u r m a ca ru lu i şi s ă - ş i d e j u g e boii ci m e r s e r e p e d e l a n e v a s t ă - s a , t irezind-o d in s o m n :

— Am vorbi t cu B o r d e i a n u , Mar i e ! — Şi ce ţ i - a spus ? — Să r ă m â n e m pe t o a t ă v ia ţ a prie­

t en i ! — Bine că t e m a i a u d e D u m n e z e u !

TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-Ie P.T. T. Nr. 44908-938