Valoarea adaugata reprezinta surplusul de bogatie adaugat prin valorificarea potentialului uman si contributia sa la realizarea valorii adaugate.Indicatorul masoara performanta economico-financiara a intreprinderii, indicele de crestere al valorii adaugate trebuind sa-l depaseasca pe cel al productiei exercitiului si sa fie intr-o crestere continua.

Valoarea adugata se poate determina prin metoda sintetica prin care se scad consumurile intermediare din productia exercitiului si se adauga marja comerciala si marja activitatii de leasing sau prin metoda de repartitie (aditiva) prin care insumeaza cheltuielile cu personalul, impozitele si taxele, amortizarea si profitul din exploatare.Formula de calcul:VA = MC + MAL + PE - CHELTUIELI EXTERNEMC - marja comercialaMAL - marja activitatii de leasingPE = productia exercitiuluiCHELTUIELI EXTERNE: (vezi articolul "Soldurile Intermediare de Gestiune")Alti indicatori in care este inclusa valoarea adaugata in analiza:VALOAREA ADAUGATA LA UN LEU PRODUCTIE REALIZATA (VAPR)Masoara cantitatea efectiva din productia marfa realizata adaugata de intreprindere peste achizitiile realizate.Formula de calcul:VAPR = VA / PMRVA = valoarea adaugataPMR = productia marfa realizata

VALOAREA ADAUGATA PE SALARIAT (VAS)Determina eficienta folosirii factorului uman. Raportul trebuie sa fie intr-o crestere continua.Formula de calcul:VAS = (VA / NS) x 100VA = valoarea adaugataNS = numarul mediu/total de salariati sau numarul mediu/total de ore de lucru

CHELTUIELILE DE PERSONAL IN VALOAREA ADAUGATA (CHPVA)Rata masoara ponderea cheltuielilor de personalul in valoarea adaugata. Un coeficient mai mare de 80% nu este benefic pentru societate deoarece inseamna multa munca manuala. Industria de lux poate depasii acest prag deoarece se lucreaza foarte mult manual. Daca raportul nu este reprezentat procentual (imultit cu 100) indicatorul este cunoscut sub denumirea de "Contributia factorului uman la formarea valorii adaugate".Formula de calcul:CHPVA = (CHP / VA) x 100CHP = cheltuieli de personalVA = valoarea adaugata

GRADUL DE INTEGRARE PE VERTICALA - RATA VALORII ADAUGATE (GIV)Cu cat societatea prelucreaza mai mult materiile prime gradul de integrare creste. In industria textila gradul de integrare pe verticala este redus deoarece se lucreaza foarte mult in lohn si forta de munca este ieftina. Si in industria de lux se lucreaza foarte mult manual dar forta de munca este inalt calificata iar gradul de integrare pe verticala este ridicat.Formula de calcul:GIV = (VA / CA) x 100VA = valoarea adaugataCA = cifra de afaceri

De retinut!Acesti indicatori trebuie analizati in dinamica de la o perioada la alta, orizontul de analiza fiind de minim 3 ani. Regula este aceeasi ca pentru orice indicator financiar care "spune" mai multe daca este analiza in dinamica (valoric si procentual) si nu doar static pe o singura perioada.

Incepand cu situatiile financiare aprobate prin OMF 1752/2005 apar doua randuri noi in contul de profit si pierdere: veniturile obtinute din contractele de leasing si cheltuielile aferente. Desi, in teorie SIG nu contin un indicator care sa cuantifice castigul din aceasta activitate, am considerat oportun sa introducem acest indicator aplicand acelasi principiu ca si in activitatea comerciala. Indicatorul l-am intitulat "MARJA ACTIVITATII DE LEASING".

Soldurile intermediare de gestiune:+ Venituri din vanzarea marfurilor- Cheltuieli privind marfurile= MARJA COMERCIALA (MC)+ Venituri din dobanzi obtinute din activitatea de leasing- Cheltuieli privind dobanzile de refinantare= MARJA ACTIVITATII DE LEASING (MAL)+ Productia vanduta+ Variatia stocurilor+ Productia imobilizata= PRODUCTIA EXERCITIULUI (PE)- Consumuri de bunuri si servicii si alte cumparari si cheltuieli externeVALOAREA ADAUGATA (VA)+ Venituri din subventii de exploatare (inclusiv cele pentru salarii)- Cheltuieli cu personalul (exclusiv subventiile pentru salarii)- Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate= EXCEDENTUL BRUT DE EXPLOATARE (EBE)- Amortizari, provizioane si alte ajustari+ Alte venituri din exploatare- Alte cheltuieli de exploatare= REZULTATUL DIN EXPLOATARE (RE)

Consumuri de bunuri si servicii si alte cumparari si cheltuieli externe:- cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile;- alte cheltuieli materiale;- alte cheltuieli din afara (cu energia si apa);- cheltuieli privind prestatiile externe;- cheltuieli cu despagubiri si activele cedate;1

Sold intermediar de gestiune.

Exprima o creare de valoare sau cresterea de valoare pe care intreprinderea o aduce bunurilor si serviciilor provenind de la terti. 

Se determina pe baza relatiei:

Marja comerciala+ Productia exercitiului- Consumatia exercitiului provenind de la terti (din conturile 600-608, exclusiv 607, conturile 61 si 62)= Valoarea adaugata

Consumatia exercitiului provenind de la terti corespunde cu notiunea macroeconomica de consum intermediar si include toate consumurile din exterior, oricare ar fi destinatia lor functionala (interna):- cheltuieli cu stocurile din cumparari (materii prime si materiale consumabile);- cheltuieli cu combustibili, energie si apa;- cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti (pentru intretinere si reparatii, redevente, locatii de gestiune si chirii, prime de asigurare, cheltuieli cu studiile si cercetarile, cheltuieli cu colaboratorii, reclama, publicitatea etc.);- alte cheltuieli materiale.

Valoarea adaugata permite masurarea puterii economice a intreprinderii. Acest indicator reprezinta o valoare adaugata bruta deoarece cheltuielile cu amortizarea nu sunt consumatii din exterior si, deci, deprecierea capitalului economic (imobilizarilor) nu este luata in considerare, rezultand o valoare adaugata bruta, care include si amortizarea. Diminuarea valorii adaugate brute cu amortizarea imobilizarilor aferente exploatarii permite obtinerea valorii adaugate nete.

In valoarea adaugata se transmit caracteristicile eterogenitatii valorice

1 http://www.macrostandard.ro/indicatorul-valoarea-adaugata.html

a notiunii de productie. In consecinta, o parte din acest sold de gestiune este o valoare adaugata vanduta, deoarece corespunde productiei vandute, confirmata de piata.

In schimb, valoarea adaugata aferenta productiei stocate si productiei de imobilizari este o valoare adaugata produsa, neconfirmata de piata.2

Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, indeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materiilor prime, materialelor si serviciilor cumparate de intreprindere de la terti si asigura remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a intreprinderii: personalul, statul, creditorii, actionarii etc.

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_101228/Valoarea-adaugata-bruta.html#ixzz2kLz0wnrE Follow us: Avocatnetro on Facebook

Analiza valorii adaugate1 Aspecte conceptualeValoarea adaugata este masura randamentului global care este distribuit tuturor partenerilor întreprinderii. Conceptul de valoare adaugata vizeaza sa furnizeze utilizatorilor de informatii financiare un indiciu al contributiei întreprinderii la crearea bogatiei nationale. Valoarea adaugata furnizeaza o perspectiva mai larga cu privire la utilitatea situatiilor financiare care, traditional, sunt centrate pe un singur grup de utilizatori, investitorii. Prin prisma valorii adaugate, beneficiul apare ca rezultat al eforturilor colective ale proprietarilor, managerilor, creditorilor, statului si salariatilor. Nu este de neglijat ca, în prezent, majoritatea guvernelor îsi fondeaza strategiile economice pe criterii legate de valoarea adaugata.În majoritatea tarilor europene, un mare numar de întreprinderi prezinta informatii privind capacitatea de a genera valoare adaugata. Directiva a IV-a europeana prescrie informatiile necesare calculului valorii adaugate.În SUA, "Committee on accounting and Auditing Measurement" al AmericanAccounting Association (AAA) a recomandat sa fie publicata informatia despre valoarea adaugata (1991).Partizanii valorii adaugate pretind ca ea permite considerarea rezultatului net al întreprinderii pe aceeasi pozitie cu salariile si cheltuielile financiare.Valoarea adaugata este unul din cei mai importanti indicatori de reflectare a performantelor economico-financiare ale unei firme. Pe baza valorii adaugate consideram ca poate fi apreciata adevarata dimensiune a activitatii unei firme. Spre deosebire de cifra de afaceri, care include si valoarea cumpararilor de materii prime, materiale si servicii care se regasesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adaugata cuprinde numai echivalentul activitatii întreprinderii în cauza.Valoarea adaugata, poate fi determinata prin doua metode:a) Metoda sintetica, conform careia din volumul total de activitate de productie si comerciala se scad consumurile intermediare de la terti.- În cazul în care firma desfasoara numai activitate de productie, valoarea adaugata se determina astfel:VA = Qe M , în care:M reprezinta consumurile intermediare de la terti aferente activitatii de productie.- În situatia în care întreprinderea desfasoara pe lânga activitatea de productie si activitate de comert atunci valoarea adaugata se stabileste astfel:VA = (Qe + Mc) - M , în care:Mc reprezinta marja comerciala;M - consumurile intermediare de la terti (pentru firmele cu activitate de productie si comercializare)

2 http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=2405

Marja comerciala se determina ca diferenta între valoarea marfurilor vândute (ct.707) si costul lor (ct. 607).Consumurile intermediare de la terti se preiau din contabilitatea financiara din conturile 600 la 628, mai putin contul 607 care a fost luat în calcul la stabilirea marjei comerciale.b) Metoda de repartitie (aditiva), conform careia valoarea adaugata este rezultatul însumarii urmatoarelor elemente: salarii, contributii pentru asigurari si protectie sociala, amortizare, provizioane, cheltuieli cu impozite si taxe (fara impozitul pe profit) si rezultatul exploatarii.Potrivit abordarii valorii adaugate dupa aceasta metoda, rezulta ca ea este formata din remunerarea urmatorilor subiecti (parteneri sociali): salariati, actionari, stat, institutiile care acorda credite întreprinderii etc.Ratele de remunerare ale valorii adaugate, reprezinta ponderea detinuta de fiecare element component (ca expresie a remunerarii partenerilor sociali) în valoarea adaugata.Fig. 1 Repartitia valorii adaugate între partenerii socialiÎn literatura de specialitate se opereaza pe lânga valoarea adaugata, în sens traditional tratata mai sus, cu un nou concept care încearca sa explice succesul firmelor si anume acela de valoare adaugata de piata denumita MVA (Market Value Added).Acest concept este operational în activitatea de evaluare a firmelor. MVA se determina ca diferenta între valoarea de piata a firmei (V) si valoarea actuala cumulata a capitalurilor investite de actionari (Ci) si a profitului reinvestit (Pr), astfel:MVA = V - (Ci + Pr)În fapt, MVA reprezinta un surplus fata de valoarea actuala a capitalului investit de actionari si respectiv a profitului reinvestit în firma.2. Analiza dinamicii si structurii valorii adaugateProcedeele de analiza folosite în acest caz sunt:- modificarile absolute pe total si pe elemente;- indicii pe total si pe elemente;- ponderile elementelor componente (ratele de remunerare ale valorii adaugate).Pentru analiza dinamicii si structurii valorii adaugate informatiile se impun a fi structurate astfel:

Valoarea adăugată = Marja comercială + Producţia vândută + Venituri din producţia stocată + Venituri din producţia de imobilizări – Cheltuieli cu materiile prime – Cheltuieli cu materiale consumabile – Cheltuieli cu energia şi apa – Cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi

1. Aspecte conceptuale

Orice întreprindere, pentru a-si putea desfasura activitatea, trebuie sa faca fata urmatoarelor "constrângeri" elementare:

         pentru a produce, trebuie sa utilizeze factori 929b15j de productie;

         factorii de productie nu sunt inepuizabili si de aceea trebuie utilizati cât mai eficient;

         pentru a supravietui si a se dezvolta, trebuie sa fie rentabila;

         activitatea economico-financiara trebuie astfel condusa încât nivelul performantelor obtinute sa fie cât mai ridicat.

Ca urmare a celor prezentate, rezulta ca activitatea întreprinderii genereaza doua categorii de fluxuri:

         intrari de factori de productie, care pe masura consumarii lor se gasesc în fluxurile de cheltuieli ale întreprinderii;

         iesiri de bunuri materiale care sunt produse de întreprindere si puse la dispozitia altor întreprinderi, care genereaza, la rândul lor, un flux de venituri obtinute în urma comercializarii acestora.

Schematic, aceste categorii de fluxuri se prezinta astfel (figura 1):

Figura 1. Fluxurile de intrare si fluxurile de iesire ale întreprinderii

Plusul de valoare (bogatie) creat de întreprindere, ca efect al utilizarii eficiente a potentialului de care dispune, peste valoarea consumului factorilor de productie proveniti de la terti, îmbraca forma valorii adaugate.

Valoarea adaugata este unul dintre cei mai importanti indicatori de reflectare a performantelor economico-financiare ale unei firme. Pe baza valorii adaugate consideram ca poate fi apreciata adevarata dimensiune a activitatii unei firme, ea fiind expresia rolului acesteia. Spre deosebire de cifra de afaceri, care include si valoarea cumpararilor de materii prime, materiale si servicii care se regasesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adaugata cuprinde numai echivalentul activitatii întreprinderii în cauza.

Valoarea adaugata poate fi determinata prin doua metode:

a) Metoda sintetica, conform careia din volumul total al activitatii de productie si comercializare a firmei se scad consumurile intermediare de la terti.

În cazul în care firma desfasoara numai activitate de productie, valoarea adaugata se determina astfel:

VA = Qe - M

în care:

M - consumurile intermediare de la terti aferente activitatii de productie.

În situatia în care întreprinderea desfasoara, pe lânga activitatea de productie, si activitate de comert, atunci valoarea adaugata se stabileste astfel:

VA = (Qe + Mc) - M'

în care:

Mc - marja comerciala;

M' - consumurile intermediare de la terti (pentru firmele cu activitate de productie si comercializare).

Marja comerciala se determina ca diferenta între valoarea marfurilor vândute (ct. 707) si costul lor (ct. 607).

Consumurile intermediare de la terti se preiau din contabilitatea financiara, respectiv din conturile 601 la 628, exclusiv contul 607, care a fost luat în calcul la stabilirea marjei comerciale, si contul 621 "cheltuieli cu colaboratorii", care se regasesc în cheltuielile cu personalul.

b) Metoda de repartitie (aditiva), conform careia valoarea adaugata este rezultatul însumarii urmatoarelor elemente: salarii si contributii privind asigurarile si protectia sociala, amortizare, provizioane aferente exploatarii, dobânzi, impozite si taxe (exclusiv impozitul pe profit), rezultatul exploatarii recalculat (rezultatul aferent cifrei de afaceri din care se scad dobânzile).

Abordând valoarea adaugata potrivit acestei metode, rezulta ca ea serveste la remunerarea urmatorilor subiecti (parteneri sociali): salariati, actionari, stat, institutiile care acorda credite întreprinderii etc.

2. Analiza dinamicii si structurii valorii adaugate

Procedeele folosite în analiza dinamicii si structurii valorii adaugate sunt: modificarile absolute si indicii calculati pe total si pe elemente componente ale valorii adaugate si ponderile (ratele de structura/remunerare ale valorii adaugate).

Pentru analiza dinamicii si structurii valorii adaugate, informatiile necesare pot fi structurate astfel:

Tabelul 2.9

Nr.crt. Indicatori

Nivel decompa-ratie

Nivelefectiv

Structura (ratele)valorii   adaugate (%)

Modificareaabsoluta

Indici(%)

(0) (1) (0) (1)0 1 2 3 4 5 6=3-2 7=3/2x100

Indicatorii ce trebuie selectati sunt:

1. cheltuieli cu salariile personalului;

2. cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala;

3. cheltuieli cu personalul (1 + 2 = 3);

4. cheltuieli cu amortizarile si provizioanele;

5. cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate (exclusiv impozitul pe profit);

6. cheltuieli privind dobânzile;

7. rezultatul exploatarii recalculat (exclusiv cheltuielile financiare cu dobân-zile si rezultatul din alte operatiuni decât cifra de afaceri);

8. valoarea adaugata (3 la 7).

Pentru a aprecia contributia elementelor componente la formarea si modificarea valorii adaugate, se compara indicii acestora cu indicele valorii adaugate si respectiv cu indicele volumului total de activitate (productia exercitiului plus marja comerciala). În cazul în care indicele unui element component este mai mic decât indicele valorii adaugate, atunci se înregistreaza o scadere a ponderii acelui element în valoarea adaugata si invers. La nivel de întreprindere, se considera ca situatia este normala atunci când scade ponderea elementelor de natura cheltuielilor în valoarea adaugata (în suma absoluta acestea putând sa creasca) si creste ponderea profitului din exploatare.

Prin compararea indicilor elementelor de natura cheltuielilor cu indicele volumului total de activitate, rezulta aspecte legate de eficienta activitatii între-prinderii. În cazul în care indicele cheltuielilor este mai mic decât indicele volumului de activitate, atunci se înregistreaza o sporire a eficientei acelor cheltuieli.

Valoarea adaugata poate fi analizata din punct de vedere metodologic, atât în marimi absolute, pe baza metodelor mai sus prezentate, cât si în marimi relative, sub forma ratelor valorii adaugate.

În cazul întreprinderilor industriale, pot fi considerate ca operationale urmatoarele rate:

a) Rata medie a valorii adaugate aferenta cifrei de afaceri

Aceasta rata reflecta ponderea valorii adaugate în cifra de afaceri si masoara gradul de integrare pe verticala a întreprinderilor cu activitati de

productie si comercializare. Pe baza sa poate fi apreciata strategia industriala a întreprinderii, respectiv gradul de utilizare a factorilor de productie.

În cazul în care gradul de integrare se apropie de 1, atunci în întreprindere se realizeaza un numar mare de etape pentru obtinerea produsului finit. Aprecierea eficientei integrarii se impune a fi facuta în corelatie cu riscul din exploatare, care depinde îndeosebi de marimea cheltuielilor fixe si rentabilitatea întreprinderii.

În mod similar poate fi determinata si rata medie a valorii adaugate aferente productiei exercitiului.

Ea reflecta, de asemenea, gradul de integrare pe verticala a întreprinderilor cu activitate specifica de productie. Cu cât nivelul ratei este mai ridicat, cu atât gradul de valorificare a resurselor tehnice, umane si financiare ale întreprinderii este mai mare.

b) Ratele de structura sau ratele de remunerare ale valorii adaugate se construiesc pe baza elementelor componente ale valorii adaugate, determinata potrivit metodei aditive si servesc la efectuarea de comparatii sectoriale si interexercitii.

Ratele de structura (remunerare) ale valorii adaugate reprezinta ponderea detinuta de fiecare element component (ca expresie a remunerarii partenerilor sociali) în valoarea adaugata.

Ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea adaugata poate înregistra variatii semnificative de la o perioada la alta. Progresul tehnic, automatizarea si mecanizarea productiei creeaza premisele cresterii gradului de înzestrare tehnica a muncii si a cheltuielilor cu amortizarea, concomitent cu realizarea unei

economii relative de personal ca efect al cresterii productivitatii muncii ( ) si scaderea ponderii cheltuielilor cu manopera.

În aceste conditii, îmbunatatirea nivelului calificarii fortei de munca poate constitui suportul cresterii rentabilitatii viitoare a întreprinderii.

Ponderea cheltuielilor cu amortizarea în valoarea adaugata reflecta, prin nivelul sau, consecintele procesului de reînnoire a capitalului fix. Un nivel ridicat al acestei rate este cu atât mai mult apreciat, cu cât cresterea gradului de tehnicitate se realizeaza pe baza autofinantarii.

c) Rata valorii adaugate la 100 sau 1.000 lei active imobilizate, constituie în fapt un indicator de eficienta economica. Cresterea potentialului tehnic al muncii creeaza premisele obtinerii de efecte, care, prin nivelul lor, reflecta utilizarea eficienta a acestuia.