Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Colegiul Economic Viilor

Proiect de obţinere a certificatului

de calificare profesională

nivel 3

Profesor ȋndrumător: Elev:

Sandru Angela Nume: Dorneanu Tabita

Clasa: XII B

2014

1

Modalitati de promovare si

comercializare a serviciilor turistice

inValcea

2

Continut:

I. Argumentul..........................................................................................................................4

II. Activitatea turistica a zonei Locul si rolul turismului in activitatea economica...............................................5 Factorii care influenteaza activitatea turistica......................................................7 Cadrul legislativ privind desfasurarea activitatii turistice..................................13

III. Potentialul natural si antropic al zonei Caracterizarea potentialului natural si antropic.................................................19 Evidentierea formelor de turism practicate in zona............................................28 Baza tehnico-materiala specifica turismului.......................................................32 Modalitati de protejare si conservare a mediului inconjurator………………….33

IV. Studiu de caz Prigram turistic………………………………………………………………….38 Analiza de pret…………………………………………………………………...40 Chestionarul Aplicat……………………………………………………………..41 Material Promotional……………………………………………………….…....43

V. Concluzii............................................................................................................................44VI. Bibliografie........................................................................................................................45

3

Argumentul

Am ales sa vorbesc despre judetul Valcea deoarece este o asezare foarte veche din tara noastra, aici si-au asezat dacii cetatile.

In primul capitol am vorbit despre locul si rolul turismului in activitatea economica, factorii care influenteaza activitatea turistica in general, dar si despre baza legislative din Romania.

In cea dea doua parte a lucrarii am vorbit despre potentialul turistic al acestei zone, despre tipuri de turism practicate in Valcea, si mai ales despre ce monumente gasim aici.

In ultima parte am selectat o oferta turistica, am facut analiza pretului, am atasat un pliant, si un chestionar, referitor la un parteneriat, pentru a oferi clientilor, acces lunar la bai termale.

4

I Activitatea turistica a zonei

1.1. Locul si rolul turismului in activitatea economica

a. Pentru a identifica rolul turismului în cadrul economiei naţionale se impune evidenţierea

clasificării ramurilor economiei naţionale.

SECTORUL PRIMAR – include: agricultura (creşterea animalelor, silvicultura), vânătoarea, pescuitul, industria extractivă;

SECTORUL SECUNDAR – industriile de prelucrare (manufacturieră, grea, uşoară, alimentară, producţia şi furnizarea de energie);

SECTORUL TERŢIAR – sectorul serviciilor (comerţ, transporturi, alimentaţie publică, turism, serviciile şi activităţile care nu produc bunuri materiale, inclusiv instituţiile de cultură, învăţământ, asistenţa socială şi medicală, sportul, etc.).

Principalele caracteristici ale serviciilor sunt importante pentru identificarea şi delimitarea lor faţă de celelalte componente ale activităţii economice şi sociale (inclusiv serviciile cu caracter turistic). Acestea se referă la:

- imaterialitate şi intangibilitate: spre deosebire de produs, serviciul în general este impalpabil, intangibil, nu poate fi văzut, încercat, gustat (din acest motiv serviciile sunt catalogate drept “invizibile”, iar comerţul cu servicii denumit “comerţ invizibil”);

- nestocabilitatea (perisabilitatea): neavând în general formă materială, acestea nu pot fi stocate şi păstrate pentru un consum ulterior;

- simultaneitatea producţiei şi consumului serviciului – determină ca orice neconcordanţă de timp sau de loc să se soldeze cu pierderi;

- inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului şi a utilizatorului;

- eterogenitatea sau variabilitatea (variaţie în funcţie de specificul prestatorului, condiţii de mediu etc.).

b. Turismul se constituie ca o ramură distinctă a economiei naţionale.

Locul turismului este evidenţiat de următoarele elemente:

- este o componentă a sectorului terţiar – apartenenţă susţinută de:

5

• conţinutul său (include activităţi de natura serviciilor: transport, alimentaţie, oferirea de informaţii, tratament) şi de

• caracteristicile sale (nematerialitate, intangibilitate, nestocabilitate, simultaneitatea producţiei şi consumului, consum mare de muncă), comune tuturor componentelor sectorului terţiar;

- are caracter de ramură de interferenţă – rezultat a diversităţii activităţilor ce dau conţinut prestaţiilor turistice şi prezenţei unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei: transporturile, alimentaţie publică – comerţ, tratament baleno-medical, ocrotirea sănătăţii ş.a.;

- este o ramură de sinteză – desfăşurarea activităţilor turistice necesită intrări din alte ramuri ca industria construcţiilor (şi indirect: industria materialelor de construcţii, a sticlei, lemnului, construcţii de maşini, chimică, industria energetică), alimentară, textilă, agricultură, transport, telecomunicaţii, gospodărie comunală, cultură şi artă ş.a.;

- dezvoltarea turismului nu se va putea asigura armonios decât într-o strânsă corelare cu nivelurile şi ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naţionale. Aceasta deoarece la obţinerea unui produs turistic participă, direct sau indirect, aproape toate ramurile economiei naţionale.

Cercetările întreprinse asupra rolului turismului au evidenţiat faptul că el are un impact considerabil asupra economiei societăţilor şi culturilor diferitelor ţări. Acţiunea sa se manifestă pe multiple planuri: economic, social, cultural, politic; intensitatea acestor acţiuni diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul său de dezvoltare şi de politica promovată faţă de el.

c. Rolul economic al turismului

c.1. Rolul economic direct al turismului este evidenţiat de:

- contribuţia turismului la creşterea produsului intern brut şi a venitului naţional datorită creşterii volumului încasărilor din turism (realizate atât de prestatorii direcţi

- unităţi de cazare, alimentaţie publică, agrement, transportatori, cât si a agenţiilor de turism), ca urmare a sporului de producţie;

- contribuţia turismului internaţional la reechilibrarea balanţei comerciale de plăţi ca urmare a creşterii volumului încasărilor valutare rezultate din : vânzarea serviciilor turistice pe valută; exportul intern;

- contribuţia lui la valorificarea unor categorii de resurse ca frumuseţea peisajului, condiţii de climă, calităţile curative ale apelor minerale sau termominerale, monumentele de artă, vestigiile istorice, tradiţia populară ş.a. care găsesc în turism cea mai bună valorificare sau chiar singura;

- contribuţia acestuia la creşterea prosperităţii zonelor în care se dezvoltă turismul (favorizând dezvoltarea infrastructurii în zonă, valorificarea resurselor, a forţei de muncă etc.).

6

c.2. Rolul economic indirect al turismului este rezultatul faptului că:

- dezvoltarea turismului determină dezvoltarea altor ramuri ale economiei naţionale (acţiunea de stimulare a dezvoltării altor ramuri).

d. Rolul social al turismului:

- contribuţia turismului la crearea de noi locuri de muncă (în turism şi în celelalte ramuri care se dezvoltă datorită dezvoltării turismului) şi la apariţia de noi meserii (de exemplu, animator în turism), şi pe această cale reducerea şomajului;

- contribuţia turismului la refacerea capacităţii fizice şi psihice a oamenilor, cu consecinţe pozitive asupra productivităţii muncii.

e. Rolul cultural-educativ:

- vizitarea unei zone (ţări) îi oferă turistului posibilitatea de a dobândi noi cunoştinţe de geografie, istorie, ştiinţele naturii, artă, literatură etc.;

- contactul turiştilor cu zone sau ţări cu nivel mai ridicat de cultură şi civilizaţie poate avea efecte pozitive asupra acestora.

f. Rolul politic:

- turismul, considerat “mesager al păcii” contribuie la promovarea unei mai bune înţelegeri între popoare aparţinând diferitelor culturi

Aportul turismului la progresul economico-social, intensitatea acţiunilor sale diferă semnificativ de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul său de dezvoltare şi de politica promovată faţă de el.

1.2. Factorii care influenteaza activitatea turistica

În literatura de specialitate se regăsesc numeroase modalităţi de clasificare a factorilor de influenţă ai activităţii de turism, având drept suport următoarele criterii:

o după natura sau conţinutul acestora:

- factori economici:

7

veniturile populaţiei; oferta turistică; preţurile şi tarifele produselor turistice.

- factori tehnici:

performanţele mijloacelor de transport; dotările tehnice existente în unităţile hoteliere, de alimentaţie ş.a.; tehnologiile folosite în construcţii.

- factori sociali:

urbanizarea; timpul liber.

- factori demografici:

evoluţia numerică a populaţiei; structura pe vârste; modificarea duratei medii de viaţă; structura pe sexe, gurpe de vârstă, categorii socio-profesionale.

- factori psihologici, educativi şi de civilizaţie:

nivelul de instruire; setea de cultură; temperamentul; caracterul individual; dorinţa de cunoaştere ş.a.

- factori naturali:

aşezarea geografică; relieful; clima; poziţia faţă de principalele căi de comunicaţie.

- factori organizatorici şi politici:

formalităţi la frontiere; facilităţi în turismul organizat; conflictele sociale, etnice, religioase; regimul vizelor.

8

o după durata acţiunii lor în timp:

- factori cu acţiune permanentă:

creşterea timpului liber; modificarea veniturilor; mişcarea demografică etc.

- factori sezonieri:

succesiunea anotimpurilor; structura anului şcolar/universitar; activitatea în agricultură.

- factori conjuncturali:

crizele economice, politice; confruntările armate; catastrofele naturale; condiţiile meteorologice etc.

o după importanţa (rolul) lor în determinarea fenomenului turistic:

- factori primari:

veniturile populaţiei, oferta, preţurile, timpul liber, mutaţiile demografice;

- factori secundari:

climatul internaţional, formalităţile de viză sau frontieră, diverse facilităţi.

o în funcţie de direcţia lor de acţiune:

- factori exogeni:

creşterea veniturilor, evoluţia numerică a populaţiei, sporirea gradului de urbanizare ş.a.;

- factori endogeni:

lansarea de noi produse, diversificarea gamei de servicii oferite, nivelul tarifelor, facilităţi de preţ, pregătirea personalului ş.a.

9

o dupa profilul de marketing:

- factori ai cererii turistice:

veniturile, urbanizarea, timpul liber.

- factori ai ofertei turistice:

condiţii naturale, baza materială, costul prestaţiilor, diversitatea şi calitatea serviciilor;

- factori ai confruntării cerere-ofertă:

distribuţia agenţiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, sistemul legislativ.

Aceşti factori sunt dinamici, schimbători şi într-o anumită măsură pot fi dirijaţi în folosul dezvoltării turismului.

Dintre aceştia cea mai mare influenţă asupra cererii turistice o au:

1. Veniturile populaţiei reprezintă principala conditie pentru manifestarea cererii turistice, fiind deci suportul material al dezvoltării turismului. Nivelul lor este influenţat de nivelul de dezvoltare economică şi socială a unei ţări.

• Sporirea veniturilor individuale , mai exact, a părţii care rămâne după acoperirea nevoilor fiziologice (adăpost, hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte) influenţează nivelul cheltuielilor pentru turism. • Veniturile influenţează circulaţia turistică atât cantitativ, prin modificarea numărului turiştilor, cât şi calitativ, determinând durata deplasării, intensitatea plecărilor în vacanţă, caracterul organizat sau particular al prestaţiei, distanţa pe care se efectuează călătoria, realizarea călătoriei în interiorul sau în afara graniţelor ţării, opţiunea pentru un anumit mijloc de transport etc.

2. Preţurile şi tarifele

• Influenţa preţurilor poate viza produsul turistic în ansamblul lui sau numai una din componentele sale: transport, cazare, alimentaţie, agrement; se poate manifesta în raport cu piaţa internă sau internaţională; poate produce mutaţii cantitative sau calitative.

10

În general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul serviciilor turistice şi se reflectă mai ales în reducerea numărului de turişti, a duratei sejurului, a distanţelor de călătorie, a frecvenţei plecărilor în vacanţă etc. În acelaşi timp nu sunt excluse reacţiile adverse, în care tarife foarte scăzute pot genera neîncrederea turiştilor în calitatea serviciilor determinând, o reducere a solicitărilor pentru serviciile turistice respective.

3. Oferta turistică

– ansamblul elementelor care motivează deplasarea în scop turistic şi anume: resursele turistice naturale şi antropice, echipamentele turistice, bunurile şi serviciile destinate consumului turistic, forţa de muncă, infrastructura, condiţiile de comercializare (preţuri, facilităţi etc.). Fiecare dintre aceste elemente are contribuţia sa în dezvoltarea turismului. Existenţa unor resurse turistice valoroase, deşi importantă, nu este suficientă pentru atragerea turiştilor în zonă. Valorificarea acestora depinde de gradul de dezvoltare a bazei materiale, de calitatea şi diversitatea serviciilor oferite.

4. Progresul tehnic înregistrat în domeniul dezvoltării mijloacelor de transport şi în infrastructura turistică vizibilă şi invizibilă, aferentă folosirii acestora, constituie un alt factor important de influenţă.

El are consecinţe asupra gradului de mobilitate a populaţiei şi acţionează asupra unor fenomene cum ar fi: urbanizarea, industrializarea, calitatea mediului, performanţele dotărilor hoteliere precum şi calitatea serviciilor turistice.

Analizat din punctul de vedere al influenţei exercitate asupra mobilităţii populaţiei, progresul tehnic îşi manifestă rolul în următoarele direcţii: perfecţionarea căilor şi mijloacelor de transport în comun precum şi creşterea gradului de dotare cu automobile. În acest sens se pot asigura condiţii pentru deplasarea unui număr sporit de persoane, creşterea confortului, reducerea duratei călătoriei, ieftinirea costului transportului realizandu-se şi stimulându-se astfel interesul pentru deplasare.

Progresul tehnic influenţează hotărâtor şi calitatea şi diversitatea serviciilor asigurate de unităţile prestatoare de servicii turistice prin integrarea acestora într-un sistem de rezervare computerizată, conectarea lor la sistemele moderne, rapide de comunicaţie, imbunătăţirea sistemului de comunicare, camere, compartiment recepţie (front office) etc.

5. Evolutia demografică corelată cu dinamica populaţiei şi mutaţiile în structura acesteia pe vârste, profesiuni, medii etc.

11

- creşterea numerică a populaţiei influenţează hotărâtor activitatea turistică, această corelaţie realizându-se numai în ţările cu un nivel economic ridicat, capabile să asigure locuitorilor lor condiţiile materiale necesare călătoriei;

- analizând structura pe vârste a populaţiei şi modificările apărute pe acest plan la un nivel mondial se detaşează distinct două tendinţe: tineretul este şi va reprezenta un segment la populaţiei cu rol desoebit în activitatea turistică fapt stimulat de facilităţile acordate lor de agenţii de turism (facilităţi justificate de exsitenţa unor venituri mai mici şi de importanţa redusă acordată de tineret confortului turistic); o rezervă de lărgire a pieţei turistice o reprezintă categoria de populaţie constituită din “persoanele de vârsta a treia” stimulate să călătorească în interes turistic de un sistem de facilităţi adecvat lor şi beneficiind de timp liber concomitent cu sporirea veniturilor acestora.

- distribuţia populaţiei pe categorii socio-profesionale are un rol important în determinarea circulaţiei turistice (segmentele de populaţie cu un nivel superior de pregătire şi patronii manifestă mai multă înclinaţie pentru consumul turistic comparativ cu interesul modest manifestat de lucrătorii agricoli şi ţărani).

6. Procesul de urbanizare determină mutaţii în structura nevoilor populaţiei precum şi asupra evoluţiei turismului; ca urmare a concentrărilor urbane şi a dezvoltării economice excesive, s-a născut nevoia de evadare spre zone liniştite, nepoluate, pentru odihnă, distracţie, recreere. Această nevoie de evadare stimulează moibilitatea populaţiei contribuind la intensificarea circulaţiei turistice.

7. Timpul liber al sfârşitului de săptămână, al concediilor şi vacanţelor influenţează prin mărimea sa posibilităţile de practicare a turismului. Principalele cauze care au determinatcreşterea valorică a timpului liber s-au realizat pe seama: diminuării duratei zilei de muncă la 8 ore şi chiar mai puţin, reducerii săptămânii de lucru, promovării cu succes a sistemelor de lucru cu timp parţial, instituţionalizării, generalizării şi creşterii duratei concediului anual plătit, reducerii timpului total de muncă în cadrul vieţii.

8. Dintre factorii psiho-sociologici care influenţează semnificativ turismul amintim: moda, tradiţiile (serbări populare tradiţionale şi festivaluri), dorinţa de cunoaştere şi instruire (manifestări ştiinţifice, culturale, sportive).

12

9. Acţiunile guvernamentale şi faciliăţile acordate de organizatorii de turism pot îmbrăca următoarele forme:

- legislaţia în domeniul turismului (care poate îngrădi sau stimula călătoriile);

- acordurile internaţionale;

- alinierea la sistemele consacrate de clasificare a hotelurilor;

- formalităţile la frontieră;

- sistemul de acordare a vizelor;

- organizarea agenţiilor de voiaj.

1.3. Cadrul legislativ privind desfasurarea activitatii turistice

Legislatie turism

AUTORITATEA NATIONALA PENTRU TURISM - CADRUL LEGAL DE FUNCTIONARE

Hotararea Guvernului nr. 413 din 23 martie 2004 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Turism

CADRUL GENERAL AL DESFASURARII ACTIVITATII DE TURISM

Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism în Romania

Legea nr. 755/ 2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism în Romania

Ordonanta Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism în Romania

LICENTIERE/BREVETARE

Hotararea Guvernului nr. 238 / 2001 privind conditiile de acordare a licentei si brevetului de turism

13

Ordinul Ministrului Turismului nr. 170 /2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentelor si brevetelor de turism

Ordinul Ministrului Turismului nr. 910 / 2002 pentru modificarea Normelor metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentelor si brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul ministrului turismului nr. 170/2001

Ordinul Ministrului Turismului nr. 203 / 2002 privind preschimbarea certificatelor de clasificare si/sau a licentelor de turism

CERTIFICATE DE CLASIFICARE Hotararea Guvernului nr. 1328/ 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice Hotararea Guvernului nr. 1412 / 2002 pentru modificarea si completarea Hotararii

Guvernului nr. 1.328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice Ordinul Ministrului Turismului nr. 510/ 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice

privind clasificarea structurilor de primire turistice Ordinul Ministrului Turismului nr. 188 /2003 privind modificarea si completarea

Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, aprobate prin Ordinul ministrului turismului nr. 510/2002

Ordinul Ministrului Turismului nr. 911/ 2002 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului turismului nr. 510/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice

GHIZI DE TURISM

Hotararea Guvernului nr. 305/2001 privind atestarea si utilizarea ghizilor de turism Hotararea Guvernului nr. 631/2003pentru modificarea si completarea Hotararii

Guvernului nr. 305/2001 privind atestarea si utilizarea ghizilor de turism Ordinul Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 637 din 1 aprilie

2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind conditiile si criteriile pentru selectionarea, scolarizarea, atestarea si utilizarea ghizilor de turism

PARTII SI TRASEE DE SCHI

Hotararea Guvernului nr. 263/ 2001 privind amenajarea, omologarea, întretinerea si exploatarea partiilor si traseelor de schi pentru agrement

Ordinul Ministrului Turismului nr. 491/ 2001 pentru aprobarea Normelor privind omologarea, amenajarea, întretinerea si exploatarea partiilor si traseelor de schi pentru agrement

14

AGREMENT

Hotararea Guvernului nr. 511/2001 privind unele masuri de organizare a activitatii de agrement în statiunile turistice

Hotararea Guvernului nr. 452/ 2003 privind desfasurarea activitatii de agrement nautic Ordinul Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 292 din 12

septembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desfasurarea activitatii de agrement nautic

AUTOCARE

Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 254/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern si international si pentru transporturi publice de persoane în trafic international

Ordinul Ministrului Turismului nr. 55 / 1997 Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 167/1997 pentru modificarea Normelor metodologice privind clasificarea autocarelor utilizate pentru transporturi turistice în trafic intern si international si pentru transporturi publice de persoane în trafic international

CONSTRUCTII ÎN DOMENIUL TURISMULUI

Hotararea Guvernului nr. 31/1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentatiilor de urbanism privind zone si statiuni turistice si a documentatiilor tehnice privind constructii din domeniul turismului

LITORAL

Legea nr. 597/ 2001 privind unele masuri de protectie si autorizare a constructiilor în zona de coasta a Marii Negre

Ordonanta de Urgenta nr. 202/ 2002 privind gospodarirea integrata a zonei costiere

Ordinul Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 455 din 11 martie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea, clasificarea, avizarea si controlul activitatilor de turism în zona costiera

Ordinul Ministrului Turismului nr. 113 / 2001 privind renovarea exterioarelor constructiilor din statiunile turistice de pe litoral

15

TURISM RURAL

Ordonanta Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural

Legea nr. 187 / 1998 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului rural

TURISM BALNEAR

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 152 / 2002 privind organizarea si functionarea societatilor comerciale de turism balnear si de recuperare

Legea nr. 143/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 152/2002 privind organizarea si functionarea societatilor comerciale de turism balnear si de recuperare

PROTECTIA TURISTILOR

SALVAMAR

Hotarare a Guvernului nr. 1021/ 2002 pentru aprobarea Normelor privind organizarea posturilor de salvare si a posturilor de prim ajutor pe plaje si în stranduri

SALVAMONT

Hotararea Guvernului nr. 77 /2003 privind instituirea unor masuri pentru prevenirea accidentelor montane si organizarea activitatii de salvare în munti

ALTE REGLEMENTARI PRIVIND PROTECTIA TURISTILOR

Hotararea Guvernului nr. 559/ 2001 privind unele masuri de comercializare a produselor alimentare si nealimentare în statiunile turistice

Hotararea Guvernului nr. 237 /2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidenta si protectia turistilor în structuri de primire turistice

Hotararea Guvernului nr. 306/ 2001 privind practicarea de catre agentii economici din turism si de catre institutiile de cultura de tarife si taxe nediscriminatorii pentru turistii si vizitatorii romani si straini

16

Hotararea Guvernului nr. 805 / 2001 privind unele masuri de informare asupra tarifelor maximale pentru serviciile de cazare în structurile de primire turistice cu functiuni de cazare turistica la turismul neorganizat

Hotararea Guvernului nr. 1185 / 2001 privind majorarea limitelor amenzilor contraventionale prevazute în unele acte normative din domeniul turismului

COMERCIALIZAREA PACHETELOR DE SERVICII TURISTICE

Ordonanta Guvernului nr. 107/ 1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice

Legea nr. 631/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice

Ordinul Ministrului Turismului nr. 69/ 2003 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice

Ordinul Ministrului Turismului nr. 235/2001 privind asigurarea turistilor în cazul insolvabilitatii sau falimentului agentiei de turism

PROGRAME NATIONALE

SUPERCHI ÎN CARPATI

Legea nr. 526/2003pentru aprobarea Programului national de dezvoltare a turismului montan "Superschi în Carpati"

PROGRAMUL BLUE FLAG

Hotararea Guvernului nr. 335/2002 privind unele masuri de implementare în Romania a programului "Steagul Albastru - Blue Flag"

MARCA Q

17

Hotararea Guvernului nr. 668 din 5 iunie 2003 privind aprobarea Programului national de crestere a calitatii serviciilor hoteliere si de lansare a marcii "Q"

STATIUNI TURISTICE

Hotararea Guvernului nr. 1122/2002 pentru aprobarea conditiilor si a procedurii de atestare a statiunilor turistice, precum si pentru declararea unor localitati ca statiuni turistice de interes national, respectiv local

Hotararea Guvernului nr. 432/ 2003 privind completarea Hotararii Guvernului nr. 1.122/2002 pentru aprobarea conditiilor si a procedurii de atestare a statiunilor turistice, precum si pentru declararea unor localitati ca statiuni turistice de interes national, respectiv local

ALTE ACTE NORMATIVE

Ordinul Ministrului Turismului nr. 1/ 2001 privind posibilitatea acordarii unor facilitati pentru ziaristi si reporteri de radio si televiziune

Ordinul Ministrului Turismului nr. 320 / 2001 privind instituirea premiilor de excelenta în turism

18

II Potentialul natural si antropic al zonei

2.1. Caracterizarea potentialului natural si antropic

Potenţialul turistic are două componente: a.componenta naturală b.componenta antropică (social-culturală)

a. Componentele cadrului natural sunt: 1.substratul geologic 2.relieful 3.hidrografia 4.vegetaţia 5.fauna 6.clima

a.1. Substratul geologic

Geologia Subcarpaților Vâlcii trebuie abordată în strânsă legătură cu evoluția paleogeografică a Subcarpaților Getici, din care fac parte, care se desfășoară în lungul unei unități structurale numită Depresiunea Getică ce a a avut un caracter de avanfosă. Depresiunea s-a format la începutul paleogenului după mișcarea tectonică laramică care a ridicat Carpații Meridionali, pe de o parte și a coborât, pe de altă parte, spațiul cristalin din fața acestora creând acest bazin de sedimentare extins cu un rol de avanfosă. În ceea ce privește structura acestei depresiuni sunt caracteristice:- fundamentul cu o proveniență dublă carpatică, blocuri cristaline ce coboară în trepte spre sud și Platforma Valahă, blocuri care înclină ușor spre nord;- suprastructura sedimentară s-a realizat în trei cicluri și în diferite faciesuri (litoral, de mare adâncă, salmastru, lacustru) care se succed atât de la nord la sud cât și în timp. Cele trei cicluri sunt: ciclul paleogen miocen-inferior cu eocen reprezentat de conglomerate și greșii, oligocen în facies grezos și acvitanian cu conglomerate, gresii și intercalații de argile; ciclul miocen alcătuit din depozite burdigaliene (conglomerate la zi între Topolog și Olănești și la adâncime în rest), badenian (marne, argile și sare la Ocnele Mari) și sarmațian inferior (gresii, marne); ciclul sarmato-pliocen cu caracter transgresiv care înaintează mult la vest de Olt alcătuit din marne nisipoase slab cimentate, argile, nisipuri, marne cu intercalații de cărbuni.

a.2. Relieful

19

Teritoriul judeţului Vâlcea este acoperit de culmi muntoase şi dealuri, altitudinile scăzând de la nord la sud, spre depresiunea intramontană a Loviştei. În partea sudică a judeţului, dealurile cu altitudini cuprinse între 600-700 m închid depresiunile subcarpatice Jiblea-Berislăveşti, Păuşeşti, Hurezu.  În nordul judeţului se înalţă culmile munţilor Făgăraş, la vest se desfăşoară Munţii Lotrului iar la sud Munţii Căpăţânii. Pe partea stângă a Oltului se află masivul Coziei care atinge 1.669 m. Au o individualitate justificată și bine exprimată prin caracterele reliefului actual, rezultat al unei îndelungate evoluții comune, în cadrul bazinului hidrografic al Oltului. Privit în ansamblu teritoriul creează imaginea unui relief de dealuri (a căror înălțime scade treptat de la 800- 1000 m, la contactul cu munții în nord, până la 300-400 m spre piemontul din sud), printre care se insinuează mici depresiuni și culoare largi de vale. Prezintă o structură monoclinală, fiind evidenta lângă munte, continuându-se apoi spre sud cu cea cutată. Având în general o structură monoclinală dealurile sunt alcătuite din gresii, marne, argile de vârstă neozoică (Măgura 871 m, Pleșu 766 m, Dealul Măgurii 807 m). În formarea reliefului eroziunea a avut un rol însemnat fiind activată de nivelul local coborât al Oltului. Din cauza coborârii nivelului de bază local întreaga morfologie a sectorului dintre Topolog și Bistrița a suferit modificări însemnate, sistemul de cueste și depresiuni subsecvente cu direcție longitudinală, a fost segmentat adânc de văile afluente care se recurbează dendritic spre valea principală, creând culmi orientate pieziș spre Râmnicu Vâlcea. - În partea de nord, la est de Olt și contactul cu Masivul Cozia - alcătuit din gnais ocular, rocă foarte rezistentă, dar cu anumite însușiri specifice la eroziune, prezintă povârnișuri abrubte cu microrelief extrem de variat asemănător celui carstic - se întâlnește cea mai mare depresiune, Jiblea, fiind o depresiune de contact rezultată de pe urma unei eroziuni diferențiale, iar la vest de Olt, succesiunea benzilor de relief se repetă într-o formă mai complicată. La marginea munților înalți, ai cristalinului și sedimentarului mezozoic se întind muncei alcătuiți din roci senoniene, eocene și oligocene cu predominarea conglomeratelor eocene. Aceste depuneri sedimentare, transgresive peste aripa aplecată a cristalinului, prezintă ca și la est de Olt, o înclinare monoclinală spre sud, ceea ce explica relieful structural cu apariția de cueste aliniate paralel cu marginea munților. Părăsind roca dură, văile se lărgesc brusc în formațiile friabile de la sud. Apar astfel clare la vest de Călimănești, în continuarea depresiunii Jiblea, dar mult mai restrânse ca întindere, depresiunile: Suța- Andreești pe valea Muereasca și Olănesti Băi- Livadia pe valea Olăneștilor, legate între ele prin șei joase. Închise la sud de o culme subcarpatică cu altitudine de 600-700 m, fragmentată de ape, aceste mici depresiuni de contact suplinesc rolul depresiunilor subcarpatice din alte sectoare. La sudul acestor depresiuni apar înălțimi tipic subcarpatice, înalte și ele de 600-700 m alcătuite din depuneri miopliocene cu structura cutată de felul masivelor: Purcărețu, Bunești, Piscupia, se pune și mai clar în evidență prin ivirea în anticlinalul care taie valea Otăsău a masivului de sare de la Pietrari. - Spre sud apare structura cutată pe mai multe anticlinale și sinclinale unde s-au dezvoltat depresiuni mici (Govora, Ocnele Mari) în rocile moi. În această parte șirul depresiunilor este închis de dâmburile orografice ale dealurilor subcarpatice, adânc tăiate și despărțite în segmente de văile numeroaselor râuri (Bistrița, Otăsău, Olănesti), coborâte aproape paralel de pe versantul sudic al Munților Căpățânii. În ceea ce privește latura sudică a Sucarpaților Vâlcii aceasta este alcătuită din dealuri înscrise pe formațiuni sarmastice, pliocene și cuaternare cu aceeași structură monoclinală, rocile fiind dispuse în benzi orientate de la vest la est. După ieșirea din defileul de la Cozia culoarul Oltului se lărgește treptat, terasele căpătând o desfășurare mare astfel acest culoar capăta un aspect de culoar depresionar. Prin amenajările hidrotehnice lunca și terasele

20

inferioare sunt acoperite de lacurile de acumulare. Indiferent de dimensiunile și de stadiul de evoluție, depresiunile sunt acelea care prin rolul jucat definesc particularitățile geografice- fizice, economice- umane, al întregului ținut deluros subcarpatic. În funcție de trăsăturile lor morfologice locale s-a desfășurat modelarea tuturor dealurilor din jur și în cuprinsul lor s-au păstrat urmele schimbărilor petrecute în decursul evoluției reliefului acestei regiuni.

a.3.Hidrografia

- Râurile

Acest teritoriu subcarpatic aparține în întregime bazinului Oltului, și anume părții de trecere de la bazinul mijlociu la bazinul inferior. În traseul său se distinge acest sector subcarpatic desfășurat pe circa 45 km între Călimănești si aval de Băbeni. Debitul Oltului în dreptul localității Râmicu Vâlcea este de peste 115 m3/s, iar la ieșirea din sectorul subcarpatic, după ce primește afluenții din aria de la Băbeni, debitul său mai crește cu aproximativ 15-16 m3/s.

De la Mânăstirea Cozia unde Oltul păresește defileul de la Cozia acesta mai primește o serie de afluenți, dintre aceștia doar doi pe partea dreaptă si unul pe partea stângă fiind mai importanți, care de altfel izvorăsc din munți.

Pe partea dreaptă Oltul primește ca afluent râul Olănești, având o lungime de 38 km, confluența dintre cele două aflându-se pe raza Municipiului Râmnicu Vâlcea, cu afluentul său din dreapta, Cheia. Urmează apoi câțiva afluenți mici subcarpatici, ca Sărata si Govora care drenează apele unor izvoare sărate (Băile Govora, Ocnele Mari), urmând apoi Bistrița, care pătrunde adânc în Munții Căpătânii prin izvoarele sale (are o lungime de 42 km). Ultimul amintit are la rândul său o serie de afluenți, ca: Bistricioara din dreapta, Costeștiul si Otăsăul din stânga.

Pe partea stângă din zona subcarpatică, Oltul primește afluenți mici cum sunt: Valea Satului, Sâmnicul, Valea Stăncioiului, Aninoasa, în schimb dinspre crestele Munților Făgăraș primește apele Topologului ( are o lungime de 83,7 km), format din confluența a doua pâraie: Negoiul și Pârâul Scara, vărsându-se în Olt în aval de Tigveni, Topologul fiind de altfel și limita estică a Subcarpaților Vâlcii.

-Lacuri

Se întâlnesc cu precădere lacuri artificiale, dar si lacuri naturale. Pentru folosirea potențialului hidroenergetic al Oltului s-au realizat cinci lacuri de acumulare în sectorul subcarpatic ( în perioada 1974- 1981):

• Râmnicu Vâlcea – este amplasat în amonte de orașul Râmnicu Vâlcea, amenajarea acestuia începând încă din anul 1969, fiind dat în folosință în anul 1974, lacul având o suprafața de 319 ha și un volum de apă de 21,4 mil m3 de apă;

• Govora – a fost pus în folosință în anul 1975, are o suprafață de 477 ha și un volum de 21,4 mil m3 de apă;

• Dăești - a fost dat în folosință în anul 1976, suprafața lacului fiind de 247 ha, iar volumul de apă estimat este de 11,7 mil m3 de apă;

21

• Râureni – amplasat în aval de confluența Oltului cu Olăneștiul, în raza orașului Râmnicu Vâlcea, a fost dat în folosință în anul 1977, lacul are o suprafață de 147 ha și un volum de 10,9 mil m3 de apă;

• Călimănești – este amplasat în depresiunea Jiblea și a fost dat în folosință din anul 1981, lacul are o suprafață de 84 ha și un volum de apă estimat la 4,6 mil m3 de apă;

a.4. Vegetatia

În funcţie de relief şi climă, vegetaţia caracteristică teritoriului vâlcean este repartizată după zonarea acestora. În regiunile montane, pe cele mai înalte culmi predomină flora alpină şi subalpină. Dintre speciile care cresc aici, se întâlnesc: salcia pitică, violeta, bujorul de munte şi floarea de colţ - ultimele declarate monumente ale naturii.

Zona forestieră este specifică regiunilor deluroase, acoperind circa 45% din suprafaţa judeţului. Pădurile de molid cresc în etajul subalpin, pe lângă arbuşti ca: macrişul, afinul s.a.

Pădurile de foioase acoperă zona montană şi o parte a dealurilor subcarpatice şi piemontane. Dintre speciile de arbori care compun etajul foioaselor predomină fagul, mesteacănul, carpenul, alunul şi paltunul de munte. La altitudinile din zona colinară şi de câmpie cuprinse între 300-700 m, predomină stejarul pedunculat, ulmul şi carpenul.

Pădurea ocupa, cu câteva secole în urmă, apropae în întregime acest spațiu, pădurile continuindu-se neîntrerupt din culmile munților până în câmpia Dunării în partea sudică a țării. Începând cu secolul al XVIII-lea exploatările forestiere s-au făcut într-un ritm foarte accentuat, dar pe fondul unor condiții mai dificile de exploatare, acest teritoriu a fost mai puțin despădurit decât alte părți ale țării. Locurile despădurite sunt mai extinse în lungul văilor principale și în cuprinsul ariilor depresionare, fiind transformate în terenuri cultivabile, în pajiști, dar și în păstrarea ca izlazuri și pășuni.

Cu excepția dealurilor mai joase dintre pârâul Govora și Olt și a celor din porțiunea Genuneni- Govora, acoperite cu păduri de gorun, dealurile subcarpatice din dreapta Oltului și depresiunile dintre ele sunt domeniu de dezvoltare al pădurilor în amestec de fag . La est de Olt limita acestor păduri rămâne ceva mai la nord, astfel ca dealurile formate între Topolog și Olt sunt acoperite cu stejărete, la fel ca și dealurile mai joase. Aici răspândire mai mare au tot pădurile de gorun, dar apar și câteva porțiuni cu păduri de cer (Quercus cerris) și de garnița (Quercus frainetto). Speciile amintite sunt dominante în pădurile din dealuri, dar alături de ele se găsesc din abundență alte esențe de dealuri.

În văile largi, cum este cea a Oltului, cu toate trasformarile survenite, se întâlnesc încă zăvoaie cu sălcii și plopi uriași, însoțite adesea, pe locurile mai înalte de păduri de stejar pendunculat (Quercus robur), ulm (Ulmus foliacea) și alte specii iubitoare de umezeală.

Pe culmile mai înalte se mai întâlnesc petice rămase din ceea ce odinioară constituia codri bătrâni și greu de pătruns, sunt pădurile de gorun (Quercus petraea, Quercus falechampii, Quercus polycarpa), cum sunt cele din dealurile de la vest și nord-vest de Râmnicu Vâlcea.

La poalele munților unde există acel renumit adăpost din depresiunile supcarpatice, se resimnte o nuanță climatică deosebită care a fost interpretată ca reprezentând o influență

22

submediteraneeană. Aici vegetează în condiții foarte bune unele specii iubitoare de căldură. În depresiunile de sub munte și dintre dealuri trăiește în condiții excelente nucul, dar a fost semnalat și castanul dulce, acesta fiind prezent la Jiblea, în adăpostul Coziei.

a.5. Fauna

Fauna este reprezentată de: căprioară, mistreţ, vulpe, pisică sălbatică, lup, dintre păsări (pupăza, mierla, cucul) – in padurile de foioase, in silvostepa fiind habitatul iepurelui, popândăului, hârciogului.

a.6. Clima

Se inscrie in conditiile generale ale climatului de dealuri, cu temperaturi de 6°-8° C si precipitatii de 500 - 700 mm/an.

Influentele climatice care se resimt in aceasta grupa sunt cele est – europene, reprezentate prin veri calde si secetoase si ierni aspre si geroase, vantul care actioneaza aici, tot timpul anului, fiind Crivatul.

b. Mediul antropic-  este spaţiul natural ale cărui componente au fost total sau aproape total modificate de activitatea omului. Acest mediu prezintă un stadiu avansat de implicare a omului în modificarea mediului natural: aici se impun construcţiile administrative, economice, culturale, aşezările umane, reţelele de străzi etc. Mediul antropic include mediul urban, mediul rural, me-diul de culturi agricole, mediul industrial etc. în acest tip de mediu raportul dintre natural şi antropic se menţine în favoarea celui de-al doilea, în funcţie de necesităţile societăţii.

b.1.Cultural Istoric

Muzeul de Arta din Ramnicu Valcea Muzeul de Arta din Ramnicu Valcea reprezinta un veritabil loc cultural, in care imaginatia turistilor ar putea fi pusa la incercare de frumusetile colectiilor.Muzeul de Arta din Ramnicu Valcea a fost infiintat de familia Simian, originara din Silistea Sibiului, cunoscuta a fi o mare intreprinzatoare manufacturiera a locului.Asadar, in interiorul locuintei familiei mai sus amintite a luat fiinta un veritabil muzeu. O mare parte dintre colectii au fost expuse in interiorul casei vechi, iar o alta in spatiul construit pentru extinderea galeriei de arta.In interiorul muzeului vom putea admira colectii de arta importante – veritabile lucrari de pictura si sculptura apartinand celor mai renumiti pictori ori sculptori romani. Putem aminti operele lui Nicolae Grigorescu, Sabin Popp, Nicolae Vermont, Ion Georgescu, Sava Hentia.Una dintre cele mai valoroase opere de arta este un vestit tablou ce face parte din Scoala Venetiana, avand o vechime considerabila, datand din secolul al XVIII-lea.

23

Cula Greceanu Cula Greceanu reprezinta una dintre principalele atractii turistice ale judetului Valcea. Cula Greceanu a apartinut initial familiei Maldarescu, urmand a fi cedata ulterior familiei Greceanu.Vechimea acestui monument dateaza din secolul al XVIII-lea, potrivit istoricilor. Cu toate acestea, exista argumente din care ar reiesi ca o astfel de constructie a fost ridicata de pe vremea lui Mihai Viteazu de catre unul dintre capitanii de oaste al acestuia, pe numele sau Tudor Maldar, cladirea urmand a fi reconstruita in secolul al XVIII-lea.Cula Greceanu este o constructie veche, un adevarat monument al timpului, purtand stilul constructiilor brancovenesti. Arcadele, boltile de intrare, piatra traforata sunt doar unele dintre elementele esentiale ale acestui stil de constructie.Cula Greceanu este o constructie masiva, dimensionata pe doua etaje. La primul etaj vom putea observa mai multe incaperi, printre care cea mai importanta este camera de zi sau camera de primire, de unde Olga Greceanu s-a lasat inspirata de numeroase imagini pe care le-a transpus in operele sale.Etajul al doilea gazduieste un cerdac frumos ornamentat, dar si doua incaperi asezate intr-un loc in care fusese altadata podul cladirii.Cula Greceanu a fost deschisa spre vizitare publicului incepand cu anul 1967. Odata ajunsi aici, orice turist isi poate face o impresie despre modul in care erau curtile boieresti de altadata.

Manastirea Arnota Manastirea Arnota se afla situata in apropierea orasului Ramnicu Valcea, la numai 37 kilometri de acesta..Manastirea Arnota este ctitorita de Matei Basarab, avand o vechime destul de inaintata, datand din anii 1633. Potrivit istoricilor, manastirea Arnota a fost cladita pe ruinele unor alte biserici inca necunoscute.Cu toate ca cel care a ctitorit-o este Matei Basarab, Constantin Brancoveanu a fost cel care i-a ridicat pridvorul si turla, dar sic ea mai importanta opera a acesteia – catapeteasma. Inca de la intrare putem observa urmele celui care a  construit o parte din elementele sale esentiale, peusafiind inscriptionate urmatoarele cuvinte scrise in limba slavona: “Aceste usi le-a facut Constantin Brancoveanu vel-logofat”.Chiar daca Manastirea Arnota nu este o constructie prea mare, in realitate aceasta isi pastreaza si astazi arhitectura destul de simpla, avand o turla destul de inalta, un pridvor in care elementele structurale conserva stilul brancovenesc. Picturile sale o disting a fi printre cele mai interesante si valoroase manastiri dintara.

24

In timpul lui Barbu Stirbei, Manastirea Arnota a fost reconsolidate. Tot atunci vechile chilii au fost daramate pentru a fi construite alte lacasuri in care sa se adaposteasca cei ce slujesc pentru aceasta.

Manastirea Surpatele

Manastirea Surpatele, cu hramul “Sfanta Treime”, se afla pe Valea Otasaului, la 3 km distanta

de Manastirea Dintr-un Lemn.Numele ii vine de la satul in care este ctitorita, Surpatele, aflat in comuna Francesti, judetul Valcea.A fost construita in secolul al XVI-lea de catre logofatul Tudor Dragoescu, fratele sau Stanciu si preotul Dumitru Balasa. Este o constructie de lemn despre care nu se stie prea mult.Intre 1703-1706, Marica Brancoveanu ridica biserica de zid care dainuie si astazi. Constantin Brancoveanu doneaza o Evanghelie cu coperti placate cu argint poleit, pe care dainuie inscrisul de donare cu semnatura marelui domn carturar.Biserica a fost repictata in anul 1815 de mesterul Gheorghe Gheronitie din Hurezi.Din cauza faptului ca ajunge intr-un grad mare de ruinare, dar si din cauza lipsei de fonduri, manastirea se inchide in anul 1872, calugaritele mutandu-se la Manastirea Dintr-un Lemn.In 1927, Comisiunea Monumentelor Istorice restaureaza intregul complex monahal, lucrare care se termina in anul 1935, amenajandu-se si chilii pentru 17 maici.Biserica manastirii se remarca printr-o catapeteasma sculptata si usi in stil Brancovenesc. De asemenea, se mai remarca printr-o iconografie deosebita.Lacasul a fost vizitat in anul 1860 de catre scriitorul Alexandru Odobescu, care a ramas profund impresionat de frumusetea lui

Muzeul Satului Valcean

Muzeul Satului Valcean este un muzeu etnografic in aer liber din comuna Bujoreni, judetul

Valcea.Infiintat in 1969 si deschis publicului in 1974, muzeul se afla la granita municipiului Ramnicu Valcea si comuna.Pe o suprafata de 8 hectare, satul-muzeu (care cuprinde aproape 80 de constructii arhitecturale si in jur de 12.000 de piese muzeistice) reconstituie imaginea functionala a unei asezari rurale traditionale, cu toate institutiile sale social-culturale.In organizarea acestui muzeu s-a tinut cont de cativa factori constitutivi ai unui sat adevarat – formele de relief ale zonei, vatra si hotarul lui cu toate elementele sale – in functie de care au fost amplasate gospodariile si constructiile comunitare, transferate din diferitele localitati ale judetului Valcea.

25

Alaturi de Cula Bujorenilor (numita si „cula cu scara exterioara”), Muzeul Satului Valcean mai cuprinde:1. Hanul lui Bogdan (din 1889);2. scolile din Cacova (Stoenesti) din secolul al XX-lea;3. Biserica de lemn (1785) in care inca se oficiaza liturghii la marile sarbatori, alte constructii

religioase (cruci, troite);4. case taranesti din judetul Valcea mobilate si cu anexe gospodaresti (cea mai veche casa avand

peste 200 de ani);5. fantani si porti specifice zonei.

Casa Memoriala Anton Pann

Casa Memoriala Anton Pann este un monument arhitectural construit in secolul al XVIII-lea

si reconstituie peregrinarile carturarului pe meleagurile valcene. Casa scriitorului a fost construita in stil arhitectural traditional, detinand si un foisor deschis, sprijinit de stalpi realizati din lemn de stejar.Expozitia a fost amenajata pentru a ilustra interiorul unei modeste locuinte de targ de la mijlocul secolului al XIX-lea, aici fiind prezentate piese de mobilier (divan, biblioteca, masa, scaune), obiecte decorative din cositor, alama, alpaca si portrete ale unor personalitati din epoca.In a doua incapere a expozitiei gasim mobilier pictat, specific zonei transilvanene, evidentiind legatura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colt de tara.In ultima incapere a muzeului sunt prezentate lucrari muzicale, culegeri de folclor, poezii si povestiri ale lui Anton Pann („Noul Erotocrit”, „Fabule si istorioare”, „Povestea Vorbei”, „Nastratin Hogea” etc.), scotand in valoare activitatea sa tipografica si literara.Casa Memoriala Anton Pann este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Valea Oltului.

Castrul roman Arutela 

Monument istoric situat intre localitatile Pausa si Caciulata, langa orasul Calimanesti, Castrul

roman Arutela este trecut in lista monumentelor istorice din 2004, datand din epoca romana

(137–138 d.H.).Constructia se gaseste pe malul stang al Oltului, in vecinatatea Manastirii Cozia si in ambianta complexului hidroenergetic Turnu.Castrul este construit din lespezi de piatra si are forma patrata, iar la colturi are turnuri semicirculare si turnuri patrate de o parte şi de alta a porţii pretoriene. Pe zidurile din stanga si

26

din dreapta se afla doua porti de serviciu. Zidul este ridicat din lespezi subtiri si piatra marunta prinsa cu mortar.In timpul sapaturilor arheologice s-au descoperit diverse obiecte (arme, monede, vase şi inscripţii), care sunt expuse astazi la Muzeul Militar din Bucureşti.Castrul roman Arutela poate fi vizitat de oricine, pentru ca nu exista nimeni care sa il pazeasca.

Conacul Boicescu

Conacul Boicescu se afla in comuna Zatreni si este una dintre cele mai impunatoare monumente

istorice din judetul Valcea.Cula Zatreanu a fost construita in 1754 de catre Radu Zatreanu. Cea mai mare parte din mosie si conacul din Zatreni au fost acaparate de un arendas venit din Bulgaria, care s-a numit Boicescu si ai carui urmasi in mare parte s-au straduit sa nu instraineze mosia. Suprafata terenului este de 450.000 de metri patrati, are 30 de camere, structura de caramida, parchet, gaz, curte, demisol, crama, mansarda.Curtea conacului boieresc are doua hectare, iar, in apropiere, un lot de teren arabil de 43 de hectare, langa raul Oltet. Partea noua a conacului – aproximativ 70% din toata cladirea, a fost construita de un arhitect italian, in 1938.

Lacul Vidra

Lacul Vidra este un lac de acumulare. Lac antropic fondat in 1972 are un volum 340 mil. m3, suprafata 940 ha, lungime 9 km. Lacul este inconjurat de paduri de molid. Barajul Vidra este amplasat pe raul Lotru, in cheile Vidra, la 30 km amonte de statiunea Voineasa. Reprezinta principala amenajare din cadrul schemei de amenajare a raului Lotru.

Circa 25% din debitul regularizat provine din aportul Lotrului care are un debit mediu multianual la Vidra de aproximativ 4,5 mc/ sec.In lacul principal Vidra sunt captate si alte rauri prin sistemul de aductiuni si captari secundare, ce cuprinde 81 de captari grupate in trei ramuri distincte:

Partia Vidra – Schi Voineasa. Ski Resort Transalpina

27

Partia de schi se afla pe domeniu schiabil Voineasa, in nord-vestul judetului Valcea. Distanta de la Voineasa pana la Ski Resort Transalpina este de aproximativ 34 Km.

Zona Lacul Vidra (Obarsia Lotrului, Voineasa – Valcea) un important punct de atractie turistica din Romania, are din 2012 o partie de schi care completeaza oferta turistica din zona. Proiectat pentru a deveni unul din cele mai performante domenii schiabile din Romania, complexul schiabil de la Lacul Vidra (Voineasa) va asteapta pentru a practica sporturile de iarna intr-o zona cu potential turistic deosebit.

In zona Lacului Vidra (Partia Vidra – Schi Voineasa. Ski Resort Transalpina) pe varfurile ce depasesc 2000m inaltime, zapada persista pina in luna mai. In imediata apropiere (7,5Km), la Obarsia Lotrului se afla intersectia cu Transalpina.Altitudinea la baza partiei Mioarele este de 1350 m. De aici porneste o telegondola (pe o lungime de aproximativ 2.9 Km) ajungand la 1800 m. de unde ascensiunea se continua cu un teleschi, care urca pana la 2000 m pe Varful Bora. Lungimea totala a partiei Mioarele este aproximativ 6 km, de la baza partiei si pana pe Varful Bora.

2.2 Evidentierea formelor de turism practicate in zona

Turismul montan se justifică prin rolul Carpaţilor în dezvoltarea fenomenului turistic, şi include o mare diversitate de subforme care beneficiază de un climat moderat, caracterizat prin confort termic, viscole puţine, frecvenţa foarte redusă a avalanşelor, o persistenţă a stratului de zăpadă de până la 180 – 200 zile/an, elemente favorizante pentru practicarea alpinismului, drumeţiei, sporturilor de iarnă, speoturismului, balneo şi climatoterapiei.

Turismul pentru sporturi de iarnă se bazează pe existenţa unui domeniu schiabil. Practicarea schiului de agrement şi sportiv a generat acest tip de turism, favorizat de altitudinile de peste 1000-1500 m, durata mare a stratului de zăpadă, grosimea acestuia, orientarea spre nord a pârtiilor de schi etc. În ţara noastră domeniul schiabil însumează o suprafaţă de 374,3 hectare, cu 71 pârtii de schi alpin cu o lungime 91,0 km, concentrate în 16 judeţe şi 20 de masive montane. Peste 50% din domeniul schiabil se află situat în judeţele Braşov, Prahova, Dâmboviţa, în masivele montane Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, CIăbucetele Predealul, Munţii Baiului (unde se găsesc şi staţiunile Poiana Braşov, Sinaia, Predeal, cele mai cunoscute şi solicitate de turiştii amatori de sporturi de iarnă).

Există un număr de 15 staţiuni de interes regional şi local, cu un real potenţial turistic, care pot deveni atracţii deosebite pentru ţările vecine: Ucraina, Ungaria. Ele au condiţii de practicare a sporturilor de iarnă, a drumeţiilor etc. Agrementul pentru sporturile de iarnă se sprijină doar pe un procent de 25% pârtii uşoare şi foarte uşoare, predominând cele de mare dificultate, de care pot beneficia doar schiorii cu experienţă.

În vederea dezvoltării turismului montan pentru sporturi de iarnă la nivel naţional s-a aprobat Programul” Superschi în Carpaţi” prin Legea nr.526/2003, completată ulterior cu Legea

28

nr. 422/2004 care sprijină prin propuneri de investiţii, realizarea de staţiuni montane dotate cu echipamente pentru sporturi de iarnă în aproape toate masivele montane. De asemenea prin H.G. nr.5/2004 s-a făcut noi completări privind condiţiile de amenajare, omologare, întreţinere şi exploatarea pârtiilor şi a traseelor de schi pentru agrement.

Turismul montan climateric este evident susţinut de condiţiile bioclimatice cu caracter stimulativ, de varietatea şi frumuseţea peisajelor caracteristice spaţiului montan, de prezenţa spaţiilor lacustre naturale sau antropice. Este un turism de sejur pentru recreere, odihnă şi agrement, care beneficiază de prezenţa unor importante staţiuni montane, care şi-au realizat, puternice structuri turistice: Poiana Braşov, Pârâul Rece, Predeal, Sinaia, Buşteni, Durău, Păltiniş, Muntele Mic, Timişul de Sus, etc. Aceste staţiuni montane au o importanţă deosebită pe plan naţional, alături de ele existând şi staţiuni montane de interes regional sau local (Azuga, Izvoarele, Cheia, Poiana Mărului, Văling, Trei Ape, Floroin, Beliş – Fântânele, Voineasa etc.). Pe ansamblu, staţiunile montane concentrează aproape 12% din capacitatea de cazare şi în medie 9% din cererea turistică internaţională.

Turismul de drumeţie montană a fost si este stimulat de prezenţa unor peisaje geografice de excepţie, de diversitatea ecosistemelor, de componentele reliefului glaciar, carstic sau vulcanic deosebit de atractive, care prezintă o frecvenţă mare fie în zona montană înaltă a Munţilor Rodnei, Făgăraş, Parâng şi Retezat – puternic afectate de procesele glaciare şi post glaciare, fie în areale unde substratul litologic este dominant de calcare şi conglomerate: Munţii Bihor, Aninei, Cernei, Mehedinţi, Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaş, Ceahlău, Rarău etc. Practicarea turismului de drumeţie (itinerant) presupune existenţa unui sistem de poteci turistice bine întreţinute şi marcate, bază de cazare dispersată în spaţiul montan (cabane, refugiu, hanuri, moteluri), dar accesibilă.

Turismul de escaladă (alpinisn) se leagă de zonele montane de o fractură aparte, cu versanţi abrupţi, în poziţie verticală, grefaţi pe rocile calcaroase şi conglomeratice ale Bucegilor, Rarăului, Munţii Piatra Craiului, Hăşnaşului. Locaţiile cele mai căutate sunt cele de la marginea platourilor suspendate şi din sectoarele de chei puternic adâncite (Cheile Bicazului, Cheile Turzii, Cheile Nerei etc.). Pe plan naţional se impune abruptul estic şi nord – estic al Bucegilor, cu circa 60 de trasee de alpinism, în general cu grad ridicat de dificultate (jepii Mici – 5 trasee, Craiman – 15 trasee, Coştila – 26 trasee, Moraru cu 10 trasee etc.).

Turismul balnear are cea mai bună reprezentare în teritoriu, ca urmare a bogăţiei de resurse balneare. Prin staţiuni sunt valorificate aproape toate tipurile de ape minerale, mofetele, nămolurile organice şi anorganice, climatul salinelor şi calităţile terapeutice ale litoralului şi bioclimatelor de munte şi marin, cu rol deosebit în profilaxia şi terapeutica diverselor maladii, ca şi pentru întreţinere.

29

Calitatea rezervelor omologate pentru resursele hidrominerale situează România între primele ţări din Europa, pe teritoriul românesc concentrându-se circa 1/3 din resursele balneare europene. Dintr-un total de 160 staţiuni balneare şi de circa 400 localităţi şi puncte balneare doar un număr de 25 sunt de interes naţional, celelalte având un rol mai redus pe piaţa turistică internă şi europeană. Cele mai cunoscute sunt: Covasna, Tuşnad, Călimăneşti, Olăneşti, Buziaş, Sinaia, 1 Mai, Băile Felix, Neptun, Eforie Nord ş.a. Un număr de 7 staţiuni sunt cunoscute şi pe piaţa turistică internaţională: Băile Herculane, Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Covasna, Băile Tuşnad, Slănic Moldova, Vatra Domei. La nivel naţional staţiunile balneare dispun de circa 16% din capacitatea de cazare şi aproape 6% din cererea turistică internaţională. Prin Legea nr.143/2003 care întăreşte reglementările incluse în OUG. nr.15/2002 sunt prezentate condiţiile de organizare şi funcţionare a societăţilor comerciale de turism, balneare şi de recuperare, iar prin Legea nr.343/2002 sunt reglementate toate acţiunile de asistenţă medicală balneară şi de recuperare din staţiunile balneare, climaterice şi balneo-climatice.

Turismul cultural-itinerant are mai multe subtipuri, în funcţie de categoriile principale de obiective: culturale, istorice, religioase, etnografice, arheologice etc. şi se axează, mai ales, pe un număr foarte mare de elemente de patrimoniu, dar care nu au fost valorificate la acelaşi nivel. La o analiză mai atentă se constată o mai mare concentrare a bunurilor culturale cu valenţă turistic ă în judeţele Braşov, Maramureş, Suceava, Neamţ, Vrancea, Sibiu, Vâlcea, Hunedoara, Alba, Bihor, Cluj unde alături de valori ale patrimoniul românesc se regăsesc obiective ce aparţin minorităţilor etnice. Cele mai numeroase atracţii turistice sunt concentrate în domeniul religios unde se remarcă numărul mare de biserici, catedrale, sinagogi, mănăstiri, urmate de cele care aparţin unor instituţii publice şi muzeelor. În plus, se remarcă dispersia mare a lor în teritoriu, fapt ce impune modernizarea reţelei de căi de comunicaţie. De asemenea multe dintre aceste valori culturale necesită urgente şi importante intervenţii pentru restaurare, conservare deoarece sunt într-un stare avansată de degradare. Infrastructura existentă nu se ridică la nivelurile standardelor europene şi reduce, astfel, accesul la unele obiective turistice.

Turismul de vânătoare şi pescuit sportiv are o veche tradiţie în România, datorat, în principal, bogatului fond cinegetic. În multe judeţe precum: Suceava, Maramureş, Braşov, Neamţ, Harghita, Vâlcea, Caraş-Severin, Bihor, Alba, Sibiu există cabane de vânătoare, iar ocoalele silvice pot organiza partide de vânătoare la cererea turiştilor. Pescuitul sportiv este practicabil în Delta Dunării, Marea Neagră, pe cursurile râurilor mari, în unele lacuri naturale şi antropice din spaţiul montan şi colinar. Alături de aceste forme majore de turism, în timp s-au conturat şi alte forme care, de fapt, au derivat din acestea (speologic, ecologic şi ştiinţific, echitaţie etc.).

30

Vititurismul se axează pe punerea în valoare a principalelor zone viticole existente în ţară. Deşi în ultimii ani a avut loc o scădere a suprafeţelor cultivate cu viţă de vie u soiuri nobile, se încercă o refacere şi păstrare a plantaţiilor valoroase. Plantaţiile viticole reprezintă circa 2,8% din suprafaţa agricolă şi 14% din valoarea producţiei agricole vegetale. România reprezintă a opta putere viticolă a continentului european şi realizează circa 3% (2004) din producţia de vin a acestuia iar vinurile de bună calitate pot deveni produse reprezentative pentru ţară. Cele mai renumite vinuri, medaliate în ultimii ani sunt  provenite din podgoriile: Tohani-Dealul Mare, Recaş, Murfatlar, Bucium Iaşi, Cotnari, Dealu Mare. Alături de acestea sunt valoroase prin calitate şi vinurile din podgoriile Jidvei, Vrancea, Medgidia, Costeşti, Prahova, etc. Turişti pot cunoaşte şi aprecia vinurile româneşti prin vizitarea cramelor care există în multe podgorii renumite : Panciu, Odobeşti, Cotnari, Murfatlar, Recaş, Drăgăşani,etc. În Bucureşti, pe bd. Ion Mihalache, sector 1 se găseşte cea mai vestită şi modernă cramă (condiţii de păstrare climatizată a vinurilor) a fost realizată de inginerul I Puşcă.

Turismul de aventură şi sporturi extreme. Ca formă de turism organizat a apărut încă de la începutul secolului nostru, mai ales pentru drumeţiile montane, când au fost construite şi primele cabane. Ulterior, în 1968, a luat fiinţă societatea Biroul de turism pentru tineret care din 1990 a devenit Biroul de turism şi tranzacţii. Ea dispune încă de 28 de agenţii de turism şi de 9 baze turistice (Pârâul Rece, Costineşti, Buşteni, Câmpulung Moldovenesc, Izvorul Mureşului, campingul Roşu-Deltă etc.). Dar treptat termenul de aventură şi-a schimbat mult conţinutul prin includerea unor activităţi turistice pline de risc, primind denumirea generică de adventure. Astfel alternativele extreme care includ activităţi de rafting, canioningul, caiacul rodeo, hidrospeedul care toate se desfăşoară pe apă şi cer echipamente relativ scumpe. Ulterior în aria montană au început să se practice parapanta, deltaplanul, bungee-jumping, ofroad şi alpinism, mountainbike, speologie în peşteri, coborâri în avene. La noi în ţară un asemenea turism se desfăşoară prin Romania Gorj Adventure iar activităţile de circuit se derulează în masivele Parâng, Vâlcan, Mehedinţi, Godeanu.

Turismul ecologic şi ştiinţific se practică, în ultimele decenii ale secolului nostru, în ţările cu mare tradiţie turistică, ca forme de diversificare a activităţilor turistice şi a modalităţilor de valorificare a altor resurse turistice. În literatura de specialitate este denumit şi ecoturism şi se practică în mod deosebit în zonele naturale protejate: parcuri naţionale, rezervaţii naturale, peisagistice, rezervaţii ale biosferei. Posibilităţile de practicare în România sunt destul de limitate, din cauza lipsei unei amenajări adecvate şi a unei organizări conform cerinţelor internaţionale. În ultimii ani a început organizare administraţiilor parcurilor naţionale şi naturale care încep să fie preocupate de desfăşurarea unui turism organizat. În momentul de faţă doar în

31

Munţii Retezat, Delta Dunării, Munţii Rodnei se poate practica un astfel de turism, într-o formă controlată de un personal care formează o gardă ecologică, pe trasee turistice marcate.

2.3 Baza tehnico-materială specifica turismului

– este reprezentată de ansamblul mijloacelor tehnice de producţie utilizate, în acest domeniu, în scopul obţinerii de bunuri şi servicii specifice, destinate consumului turistic.

• În corelaţie cu sfera largă de cuprindere a turismului, cu rolul său complex şi de ramură de sinteză, baza tehnico-materială a acestuia include atât mijloace comune altor ramuri, cât şi echipamente specifice.

• În raport cu modul particular în care se consumă şi se înlocuiesc, resursele materiale (capitalul tehnic) se împart în capital fix și capital circulant.

• Între baza tehnico-materială şi activitatea turistică există o relaţie strânsă, de intercondiţionare:

– pe de o parte, turismul nu poate fi conceput în afara unei echipări tehnice corespunzătoare a zonelor de atracţie, iar, pe de altă parte, dimensiunile, structura, calitatea resurselor materiale trebuie să se adapteze permanent evoluţiilor turismului.

Dacă atracţiile constituie factorul fundamental al activităţii turistice, baza tehnico-materială şi infrastructura turistică reprezintă factorul decisiv, iar infrastructura generală, factorul permisiv.

Baza tehnico materială specific turistică cuprinde:

• Unităţi de cazare

– Reţeaua unităţilor de cazare este cea mai importantă componentă a bazei tehnico-materiale. Această reţea este alcătuită din obiective de diverse tipuri, clasificate după conţinut, funcţia îndeplinită, categoria de confort, perioada de funcţionare, forma de proprietate.

• Unităţi de alimentaţie

– Facilităţile de alimentaţie se referă la alimentaţia intra şi extrasezonieră, la catering puse la dispoziţie turiştilor pe toată perioada sejurului.

• Mijloace de transport

– Este vorba de cele care sunt destinate exclusiv turiştilor şi/sau se află în propietatea/administrarea unor societăţi comerciale aparţinând sferei turismului.

• Mijloace (instalaţii) de transport pe cablu

32

– servesc ca mijloace de continuare a călătoriei sau de acces spre altitudini înalte, spre destinaţiile de vacanţă sau ca mijoace de agrement.

• Mijloacele de agrement

– au ca obiectiv crearea condiţiilor pentru distracţie şi recreere, pentru petrecerea plăcută a timpului liber.

• Instalaţiile de tratament

– sunt destinate unei forme particulare a turismului, şi anume a celui balneo-medical. Aceste mijloace au un conţinut eterogen, determinat de specificitatea afecţiunilor, natura resurselor şi profilul staţiunilor.

• Satele turistice

– sunt localităţi rurale situate într-un cadru nepoluat, dispunând de elemente atrcative posibil de valorificat: arhitectură locală, tradiţii, meşteşuguri, amenajate astfel încât să ofere permanent sau temporar găzduire, alimentaţie şi activităţi recreativ-distractive.

– Satele de vacanţă

– sunt ansambluri mari ce cuprind unităţi de cazare individuală sau familială grupate în jurul unor spaţii comune pentru masă, distracţie şi sport. Caracteristica fundamentală a acestor mijloace o constituie desfăşurarea în comun, în formula club, a activităţilor recreative, ceea ce conduce la crearea unei atmosfere specifice.

2.4. Modalitati de protejare si conservare a mediului inconjurator

Pana nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. In prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamantului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utilizand cele mai noi cuceriri stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice. Ca urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult materialele ce afecteaza mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regasesc in aer, apa si in sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili inferiori; sunt evacuate in atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de

33

fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, in general, si direct sau indirect asupra omului.

La acest sfarsit de secol si inceput de mileniu, lumea se afla in efervescenta. Schimbarile care au avut loc si vor avea loc, creeaza, intr-o viziune optimista, sperante si pentru remedierea fie si treptata a mediului inconjurator. In tumultul generalizat al schimbarilor, trebuie sa tragem inca un semnal de alarma legat de mediul inconjurator si de supravietuirea omului si a existentei vietii pe Terra.

“Mediul natural”, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea mai comuna pe care omul obisnuit si-o face atunci cand vorbeste despre mediul inconjurator.

O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare in parte un “ecosistem” care se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu in cautarea unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si pentru exponentul sau rational – omul, reprezentand mediul natural. In mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol.

Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzand atat de factori terestri, cat si cosmici (radiatia solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa intelegem implicatiile care pot urma unor modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele in acelas timp.

Mediul inconjurator apare ca o realitate pluridimensionala care include nu numai mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupand o dubla pozitie: de “component” al mediului si de “consumator”, de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de “mediu inconjurator” are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate in toata complexitatea lor.

Prin “resurse naturale” se intelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului inconjurator ce pot fi folosite in activitatea umana:

resurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili; resurse regenerabile – apa, aer, sol, flora, fauna salbatica; resurse permanente – energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor.

In intreaga activitate a mediului inconjurator se urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului inconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.

Astfel notiunea de “mediu inconjurator” cuprinde de fapt, toate activitatile umane in relatia om-natura, in cadrul planetei Terra.

Cand se vorbeste de progres sau de saracie, se vorbeste de fapt, in termenii cei mai globali, de mediul inconjurator care caracterizeaza planeta noastra la un moment dat, caci intre toate acestea

34

si poluarea, degradarea apei si a aerului, amenintarea paturii de ozon, desertificarea, deseurile toxice si radioactive si multe altele, exista o stransa interdependenta.

In toate civilizatiile care s.au dezvoltat pana in secolul al XVII-lea, de natura predominant agricola,”pamantul era baza economiei, vietii, culturii, structurii familiei si politicii”, viata era organizata in jurul satului, economia era descentralizata, astfel ca fiecare comunitate producea aproape tot ce ii era necesar. Energia chieltuita corespundea in esenta lucrului fortei musculare, umana sau animala, rezervelor de energie solara inmagazinata in paduri, utilizarii fortei hidrauliuce a raurilor sau mareelor, fortei eoliene.

Natura reusea pana la urma sa refaca padurile taiate, vantul care unfla velele, raurile care puneau in miscare rotile, deci sursele de energie utilizate de civilizatiile agricole erau regenerabile.

Odata cu sporirea populatiei globului, ce a decurs paralel cu perfectionarea organizarii sociale si, in special odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele doua secole, incercarea omului de a domina in lupta aspra cu natura, de a-i smulge lacom bogatiile ascunse, incepe sa aiba tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din populatia actuala a Terrei apartine civilizatiei industriale.

Industrialismul a fost mai mult decat cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral si bogat care a influentat fiecare aspect al vietii omenesti. Cresterea economica, enorm accelerata, se bazeaza in majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuita prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale.

Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii ingrijoratoare, prin acumularea lor provocand alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari sunt cauza unor dezechilibre in fauna si flora si an sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.

Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, in unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatandu-se practic ca apare, cu iminenta, amenintarea consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.

Deteriorarea mediului ambiant este cauzata de: existenta prea multor automobile, avioane cu reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza dupa tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie, fenomene care sunt determinante, in ultima instanta, de necesitati crescande ale unei populatii aflate in stare de explozie demografica si indeosebi de existenta marilor aglomerari urbane.

Mediul inconjurator reprezinta un element esential al existentei umane si reprezinta rezultatul interferentelor unor elemente naturale – sol, aer, apa, clima, biosfera – cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.

Orice activitate umana si implicit existenta individului este de neconceput in afara mediului. De aceea, calitatea in ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei componente a sa in parte, isi pun amprenta asupra nivelului existentei si evolutiei indivizilor.

35

Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se stabilesc intre om si natura, precum si interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si implicit conditiile de munca pentru om, precum si perspectivele dezvoltarii societatii in ansamblu. Aceste raporturi vizeaza atat continutul activitatii cat si crearea conditiilor de existenta umana.

In concluzie, se poate afirma ca mediul trebuie adaptat si organizat pentru a raspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura a unor resurse si prelucrarea lor pentru a deservi populatia (pentru a satisface doleantele acestora). Aceasta dependenta cunoaste un mare grad de reciprocitate, datorita faptului ca nevoile umane se adapteaza intr-o masura mai mare sau mai mica mediului.

Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate supravietuirii si progresului – reprezinta o problema de interes major si certa actualitate pentru evolutia sociala. In acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor negative ale activitatii umane cu implicatii asupra acestuia.

Poluarea si diminuarea drastica a depozitelor de materii regenerabile in cantitati si ritmuri ce depasesc posibilitatile de refacere a acestora pe cale naturala au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar.

Protectia mediului este o problema majora a ultimului deceniu dezbatuta la nivel mondial, fapt ce a dat nastere numeroaselor dispute intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. Acest lucru a impus infiintarea unor organizatii internationale ce au ca principale obiective adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si cresterea nivelului calitatii mediului in ansamblu.

Cercetarile amanuntite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au concretizat prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri care prevad:

· cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii dintre sistemul economic si sistemele naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate rational si cu maxim de economicitate

· prevenirea si combaterea degradarii mediului provocata de om, dar si datorate unor cauze naturale

· armonizarea intereselor imediate si de perspectiva ale societatii in ansamblu sau a agentilor economici privind utilizarea factorilor de mediu

Pentru protejarea mediului, in primul rand trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul de deteriorare si stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.

In ceea ce privesc modalitatile de protejare trebuie solutionate trei categorii de probleme:

crearea unui sistem legislativ si institututional adecvat si eficient care sa garanteze respectarea legilor in vigoare.

evaluarea costurilor actiunilor de protejare a mediului si identificarea surselor de suportare a acestora.

elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan national si international referitor la protejarea mediului.

36

In ceea ce priveste evaluarea costurilor si stabilirea modului in care aceste sunt suportate se poate sustine ca protejarea mediului este costisitoare si nu pot fi intotdeauna identificati factorii poluarii. Datorita acestei situatii costurile de protejare a mediului se impart intre societatile comerciale potentiale poluatoare si stat. Fondurile alocate protejarii mediului difera de la o tara la alta in functie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.

Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificati toti factorii de mediu si zonele in care pot aparea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare si stabilirea responsabilitatilor pentru derularea proiectelor.

Presiunea activitatii omului asupra mediului natural creste foarte rapid. De asemenea, se accelereaza dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia marfurilor, spatiul ocupat, parcurs si utilizat pentru activitatile umane este din ce in ce mai vast. Aceasta evolutie isi pune amprenta in mod nefavorabil asupra mediului si a componentelor sale.

Un alt factor care dauneaza mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejera in spatiile verzi. Comportamentul individului polueaza mediul intr-o masura mai mare sau mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice.

Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului in proportii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera

III Studiu de caz

3.1. Program turistic

Sejur in Ramnicu Valcea la Hotel Sofianu - 8 nopti

Hotel Sofianu 4*

Grand Hotel Sofianu se află în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea şi este singurul hotel-muzeu din România, având o colecţie de peste 1000 de opere de artă. Oferă camere moderne dotate cu aer condiţionat şi acces Wi-Fi gratuit.

Centrul spa beneficiază de o zonă de relaxare unde oaspeţii hotelului au la dispoziţie o piscină, o cadă cu hidromasaj, o saună uscată, masaje, tratamente de înfrumuseţare şi un centru de fitness.

Toate camerele de la Sofianu sunt prevăzute cu minibar şi TV LCD. Suitele au podea din lemn de culoare închisă şi o baie mare cu cadă cu hidromasaj.

37

Restaurantul Art serveşte preparate din bucătăria românească şi internaţională à la carte sau stil bufet; la cerere, sunt disponibile meniuri vegetariene şi dietetice. Oaspeţii se pot relaxa în hol, savurând o cafea.

Pe terasa de vară Art Gallery oaspeţii se pot delecta cu cocktailuri sau cafea. Fiind înconjurată de cel mai mare parc din oraş, Parcul Zăvoi, terasa de la Grand Hotel Sofianu oferă vedere panoramică frumoasă.

Sofianu găzduieşte un centru de tratamente medicale şi de wellness, Balneomed, care oferă o varietate de proceduri, printre care terapii anti-stres, anti-îmbătrânire şi de reîntinerire corporală

Facilitati hotel Accepta animale de companie Acces pentru persoane cu dizabilitati Bar Baza de tratament Camera pentru bagaje Club / Discoteca Fax Frigider Internet Lift Lobby bar Masaj Parcare Piscina Program non-stop Restaurant Room service Sala conferinta Sala fitness Salon frumusete Sauna Seif Spalatorie Telefon Terasa Transfer aeropor

38

Facilitati camera

Aer conditionat Baie proprie Incalzire centrala Internet Minibar Telefon TV color

Pret pe sejur de persoana in tip camera cu pensiune completa inclusa

Oferta valabila pana la date de: 30.10.2014

01.Mar.2014 - 31.Oct.2014 1650 RON

TRATAMENT BAILE OLANESTI

Servicii incluse

- 8 nopti cazare;

- pensiune completa - meniu fix/regim sau fisa cont de 70 lei/zi;

- o consultatie medic specialist;

- 3 proceduri/zi la recomandarea medicului specialist;

- o reconsultatie.

Servicii neincluse

- transportul;

Descriere / Alte informatii

- tratamentul se face pe baza unei planficari in intervalele:

luni-vineri - 09.00-13.00/14.00-18.00;

sambata - 09.00-13.00;

duminica nu se fac proceduri;

39

Ofertă cu locuri limitate!

Pentru disponibilităţi şi preţuri detaliate, vă rugăm contactaţi agenţia.

Ofertă actualizată în data de: 14.01.2014

3.2. Analiza de pret

-durata sejur 9 zile/8 nopti

-distanta: 480 km

-servicii incluse: cazare, pensiune completa, medic

-cheltuieli culturale: 100 ron/pers

-numar personae: 2

-comision 15%

-tva:24%

-cost/km : 5 ron

40

Nr.crt. Elemente de

cheltuieli

Elemente de

calcul

Valoare pe

persoana

Valoare

totala

1 Cazare (206:2)*8n 825 1650

2 Masa 70*8 560 1120

3 Transport 480km*5ron

2400 2400

4 Cheltuieli cu ghidul gratuit 0 0

5 Cheltuieli cu soferul gratuit 0 0

6 Cheltuieli culturale 100 100 3500

7 Total cheltuieli directe - 3885 7770

8 Comision 15% 582.75 1165.5

9 TVA 24% 932.4 1864.8

10 Total cheltuieli indirecte - 1515.15 3030.3

11 Total pret de vanzare - 5400.15 10800.3

3.3. Chestionarul aplicat

Conducerea hotelului Sofianu, doreste sa incheie un accord pentru a putea oferi clientilor acces lunar la bai termale

Pentru luarea acestei decizii ne-ar fii utile parerile dumneavoastra exprimate prin raspunsurile la intrebarile din prezentul chestionar.

Va rugam sa incercuiti variantele de raspuns pe care le considerati in concordanta cu parerile dumneavoastra.

Va multumim,

Hotel Sofianu

A.1. a. Aveti nevoie de relaxare?

DA/NU

b. Va simtiti adesea obositi?

DA/NU

A.2. a.Exista persoane apropiate care au probleme medicale, care necesita bai termale pentru vindecare?

□Nimeni □Sotul/Sotia □Copii

b. Cu cine v-ar placea sa mergeti?

□Nimeni □Familia □Prietenii

B.1. a.Daca ati putea merge zilnic la sauna,ati merge?

□Cu siguranta □Probabil da □Nu stiu □Probabil nu □Sigur nu

b.Sunteti de accord ca baile termale pot face minuni din punct de vedere medical?

□Cu siguranta □Probabil da □Nu stiu □Probabil nu □Sigur nu

c. Credeti in potentialul curative al bailor termale?

□Cu siguranta □Probabil da □Nu stiu □Probabil nu □Sigur n

41

3.4 Material promotional

42

Concluzii

43

Judetul Valcea este foarte important pentru turismul din tara noastra, aici au fost printer cele mai vechi asezari omenesti din Europa.

S-au facut foarte multe descoperiri arheologice in aceasta zona, ce dateaza de pe vremea dacilor.

Este o zona in care se practica aproape toate formele de turism, este un judet bogat din orice punct de vedere.

Putem merge sa ne relaxam la bai termale, putem vizita saline, gradina zoological, rezervatii natural, cetatile stramosilor nostril dacii.

Bibliografie

44

Organizarea agentiei de turism, Mihai Stefanie,Capota Valentina. Manual cls. A-IX-A, A-X-A Domeniul Turism si Alimentatie. Editura CD PRESS, Bucuresti 2007, Editura CD PRESS, Bucuresti 2010

Economia turismului, Neacsu Nicolae. Editura Uranus, Bucuresti 2005 Tehnologia turismului,Stanciulescu Gabriela,Capota Valentina. Editura

Niculescu,Bucuresti 2002 Managementul Agentiei de Turism,Stanciulescu Gabriela. Editura Ase Bucuresti 2000 Ghid turistic al Romaniei,Stanciulescu Gabriela. Editura Ase Bucuresti 2000 Materiale auxiliare,Stanciulescu Gabriela. Editura Ase Bucuresti 2000 Materiale auxiliare

45