Lucia Verona

Vacanfele unei dive

Crime gi alte mistere investigale de Stella Marian-Harrington

Copyright@ TRITONIC 2019 pentru edilia prezenti

Toate drepturile rezervate, inclusiv de a reproduce fragmente dincarte.

TRITONIC I

Str. Coacizelor, nr. 5, BucureEti

email: editura@tritonic.ro

wwwtritonic.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romdniei

VERONA, LUCIA.Vacanlele unei dive

Crime gi alte mistere investigate de Stella Marian-Harrington /Lucia Verona. - Bucuregti: Tritonic Books, 2019

ISBN 978-606 -7 49-4t0-5821.13s.1

Coperta Alexandra Bardan

Editor Bogdan Hrib

Bun de tipar: septembrie20Lg

Tipdrit in Romdnia

Orice reproducere, totali sau parliale a acgstei lucriri, fhri acordul scris

al editorului, este strict interzisi gi se pedepsegte conform Legii dreptului

de autor,

LUCIA VERONA

UACANTELE UNEI DIUE

cRtME $tArTE MISTERE INUESTIGATE DE

STELI.A MARIAN.HARRINOTOI{

Bacure;ti 2019

Andrei Manu, ziarist, zis gi Watson.

Alex $tefinescu, binecunoscut critic literar. Devenit

personaj la cererea lui, iqi pistreazi in cirfi statura masivi,umorul gi farmecul din realitate.

George $erban, pe scurt GS. Ajuns gi el personaj lacererea lui, in cirli estg milionat tot la cererea lui. In viafa

reall, din pdcate, nu.

Agata Cristea, un alter ego lipsit de modestie al

autoarei.

Stelian Munteanu, autor de romane poliliste s,i editor.

Vernini, tenor.

ZeldaOxbridge, o lady.

Luigi, impresarul Stellei Marian-Harrington. Are

biroul la Milano gi suportd cu stoicism izbucniriletemperamentale ale divei.

Cintireli gi cintdrele de operi, dirijori, directori,impresari, miiiardari, neveste, amante, mafioli, maginigti,

chelneri, recepfioneri, politicieni, poliligti, ho!i, asasini

(pletifi sau nu), pictori, aviatori, scriitori, jurnaligti,

avocali, soldafi, aristocrafi, PoPor, cor, orchestri, unnumeros public.

Cuprins

Testamentul Lordului Oxbridge ............,.,..i............... I ICrimi la Casa Scriitorilo, ...............

Moartea zboariculowcost............ .........88

Crima din Centrul Vechi ........,..............119

Diva gi bicicleta .....,..... .......149

Crimi la Marea Egee ........... ...................154

Mort in ploaieMoarte la castel sau Misterul eclerului albastru........ 1 80

La o cafea cu Lucia Verona............ ....... ..2L3

Testamentul Lordului 0xbridge

Un mister oarecum englezesc

Era ora ceaiului la Letters, un conac in stil victoriansituat in Oxbridgeshire, Anglia, la mici distanfi de

Camford-upon-Isis. Salonul spafios, cu pian, canapele,

fotolii, misule, tablouri, etajere cu bibelouri, didea spre

terasi gi gridini printr-o ugi 1nalt6, cu geam. Un tabloumare domina peretele opus ugii. infiliga un birbat cu ocoami de pir cirunt qi ochi albagtri-verzui care sclipeau

tineregte. Didea impresia ci tocmai vrea si intindi cuivadin afara tabloului o carte pe care o avea in mina sting6.

Printr-o alti ugi se ajungea in biblioteci, o inciperepdtrati, mai mare decit salonul, cu perelii imbricafiin rafturi cu cirli pini la tavan, intrerupte de vitrine cu

obiecte de coleclie - ceasuri, instrumente de navigalie,

cirli rare - gi o panoplie uriagi cu sibii qi pumnale. Maierau citeva canapele, un birou gi doui fotolii foarte comode

de-o parte gi de alta a gemineului. Lingi fereastri, pe omisufi gra[ioasi Sheraton, un computer pirea aterizatdin alti lume.

La pianul din salon, Stella Marian-Harrington fhcea

vocalize. incerca si cinte sotto yoce, ca si nu-i deranjeze

pe cei din casi, dar din cind in cind uita gi trecea brusc la

vnfortissimo.

N.UCIA VEROI{A

- Draga mea, dar nu faci gi tu o pauzi? Profiti de

aceste zile sd te odihnegti, ii spuse Zelda, intrind in salon.

Zelda, Lady Oxbridge, era o femeie intre doui virste, care

se striduia vizibil si ascundi urmele anilor gi lacrimilor.Avea, dupi calculele Stellei, cam 55 de ani. Era imbricatisobru, in culori inchise. Se cunogteau de mult - era

verigoari de-a doua cu Peter - dar se vedeau destul de rar.

Diva igi incheie vocalizape o noti inalti, apoi spuse:

- Trebuie s[ exersez in fiecare zi, asta-i meseria. Te-

am deranjat?

- Nu, nici vorbi, rispunse Lady Oxbridge. Am cerut

si ne serveasci aici ceaiul.

- Excelenti idee! spuse Stella.

Uqa se deschise din nou gi intri Thomson, bitrinulmajordom, cu o misufi pe rotile.

- Ceaiul, my lady.

- Mullumesc, Thomson, spune-le gi copiilor si vini.

- Da, my lady.

Dupi ie;irea majordomului, Lady Oxbridge turniceaiul in cegti gi spuse:

- Nici nu gtii cit mi bucur ci ai venit.

- $i pentru mine e o plicere, rispunse Stella. Degi aq

fi preferat si vin intr-un moment mai pufin trist...

- Da, qi eu. Dar asta e, ce putem face daci boala a fost

mai puternicl decit eI...

- Nici nu te-am intrebat cum s-a intimplat. Inima?

- Inima... A,la naiba, {ie pot si-fi spun, gtiu ci n-ai sidai fuga si vinzi gtirea la un tabloid.

- Nu infeleg...

- Xavier a murit de o supradozi, spuse Lady Oxbridgepe un ton calm gi detagat.

- Heroini?

- Viagra.

VACANTELE UNEI DIVE

- Ah... Stella incerca si-gi ascundi uluirea. $tia ea

multe despre regretatul Oxbridge, dar aga ceva...

- $i, dupi cum presupui, nu era cu mine, continui lafel de calm Zelda. Nu, nu spune nimic. Aga era el. A murita$a cum a trdit.

Ofti, minci un fursec, igi mai turni o ceagci de ceai.

- Testamentul va fi citit diseari, spuse ea dupi opa:uztr.

- Iart6-mi, spuse diva, mi s-a pirut cam bizariinvitafia. Chiar mi-a l6sat ceva prin testament?

- Din moment ce te-a invitat Sir Septimus, presupunci da, spuse Zelda.

- Vrei si spui ci tu nu gtii...

- Xavier a insistat si faci totul in secret. Nici eu nuqtiu ce voi primi, daci voi primi. Mi-a spus doar si nuam nici o griji ci nu voi ajunge pe drumuri. Dar nimicconcret, nici o aluzie, nici un indiciu,..

- il recunosc! zimbi Stella.

- Da, ii plicea si aibi mici sau mari secrete, de fapt

era un copil mare, cu pasiunea lui pentru enigme...

- Si pentru alfabet, nu?

- Oh, draga mea! Asta nu era pasiune, era

Dar mai ia un sandvig, sint foarte bune. inci o

ceai?

nebunie!ceagci de

- Da, mullumesc.Lady Oxbridge turni ceaiul gi continui:

- Tot ce putea fi pus in ordine alfabetici era pus inordine alfabetici, iar daci nu se putea, trebuia gisiti o

solulie cit mai extravagantn. imi aduc aminte, cind ne-am

cisitorit, avea deja ziarele gi tocmai cumpirase primulpost de televiziune. Totul era perfect, dar postul se chema

Delta gi asta a fost un prilej de profundi PreocuParepentru el pini i-a venit ideea si mai cumpere nigte licenfegi si creeze mai multe televiziuni de nigi - Albion TV

tl

LUOIA VEROI{A

Britons' Screen, Colour TV ca si existe o succesiune,

dupi el, fireasci. Bine ci era un tip norocos, un fel de rege

Midas, pe ce punea mina se ficea aur, altminteri, cu toateachizifiile lui, ar fi dat faliment dupi faliment ;i astlzln-am mai avea nici un testament de ascultat.

- Nu prea infeleg de ce s-a gindit la mine... spuse

Stella. Este adevlrat, de cite ori aveam o premieri laCovent Garden sau cintam la Glyndebourne, venea laspectacol, m-a invitat aici nu o dat6, dupi cum bine gtii,

dar...

- Ciudat, nu? Nici micar n-ai fost amanta lui...Lady Oxbridge spuse asta pe acelagi ton detagat. O

constatare obiectivi.Diva rise:

- Ahahahaha! Nu, n-am fost. $i asta e ciudat. Acumpot si-fi spun, cred. Atracfia exista, nu contest, Xavier era

un birbat garmant, dar... n-a fost si fie. Nici acum nu stiuce ne-a impiedicat...

- Nu eu, zise ZeIda.

- Nu. Nici Peter, inci nu-l cunogteam.

in clipa aceea in cameri nivili o fati mici de staturi,imbricati complet gi extravagant in piele, cu cascd de

motociclist de sub care scdpau quvi{e de pir rogcat. EraEieanor, una din fiicele riposatului dintr-o alti cisitorie.

- Ah! Ceaiul!Mor de foame!Lady Oxbridge ofti:

- N-am nimic impotriva motocicletei gi costumalieitale, dar ar trebui si nu-fi uifi manierele.

Eleanor se scuzl, apoi o ziripe Stella:

- Buni ziua, doamni.Rind pe rind, cite unul, cite doi, intrari in salon ceilalli

membri ai familiei - copiii lui Xavier din numeroaselelui clsitorii: Bella, cea mai mare, o femeie inalti, cam

solidS, de vreo 35 de ani, blondl - vopsiti, observi Stella

VACANTELE UNEI DIVE

- , cu ochi albagtri-verzui ca ai tatilui ei, dar filrd acea

expresie de vioiciune, Derek, inalt Ei el, slab, cu ochelari,cu pir cirlionlat, cu tri:situri frumoase, dar cu o expresie

ingrijorati, pirea mai in virsti decit cei 32 de ani pe care-iavea, Imogen, o adolescenti (sau aga pirea) inaltS, bruni,exotici, tunsi foarte scurt, cu un mers unduios gi o vocejoasi, foarte plicuti, apoi gemenii Gerald gi Henry, lavirsta studenfiei, aparent identici. Ultima intri Clarissa,rotunjoari gi veseli, de mini cu o fetili de trei ani cireiai se spunea Nick qi care-i semdna leit. Solul Clarissei,

Quentin, un lungan imbricat foarte corect, in costum cu

cravati, venea in urma lor cirind o girafi uriagi de pluq.

Mai veni gi Marjorie, fiicaZeld,eidin prima cisdtorie. Toli,in afari de Nick, purtau doliu, chiar daci nu erau completimbrica{i in negru. Dar atmosfera nu era gravd, nici dincale-afard de tristi, ci mai degrabi de nelinigte, chiarnervozitate, mici infepituri, remarci la limita politelii.S-ar fi zis ci frafii gi surorile nu se iubeau din cale-afari.Oricum, se schimbaseri mult de cind nu-i mai vizuse.Derek era mai arogant qi incerca si pari foarte sigur de

el, se gi vqdea geful familiei, sora lui mai mare ii cinta instruni, Eleanor gi Imogen se distrau contrazicind pe toatilumea, iar gemenii ii priveau pe tofi de sus, de la inillimeamajoratului sirbitorit nu cu mult timp in urmi. NumaiClarissa era aqa cum o gtia, buni gi driguli, incercind si-gi impace fra{ii gi surorile. Nu cu prea mare succes, pentruci in acelagi timp trebuia s-o hrlneasci pe Nick. Stella igitermini ceaiul qi iegi si se plimbe. Poate voiau si rdmininumai intre ei.

Pe aleea din fa{a casei se ingiruiau vehiculele celor dinfamilie: o motocicleti Ducati, care ii aparfinea desigurlui Eleanot un Mercedes A Class alb, un Mini nou-nou!,rogu, douibiciclete, un VW Beetle portocaliu, camzgiriat,cu semne de gofer incepitor, un Range Rover negru gi,

l

I

TUCIA VEROl{A

in fafa intririi, Rolls-Royce-ul Phantom argintiu care oadusese de la gari. $oferul li zimbi larg. inalt, de vreo 35-40 de ani, cu aluri de sportiv, nu purta uniformd, ci uncostum gri inchis, croit impecabil. Tocmai urca ln ma;ini,probabil pentru a-l aduce pe Sir Septimus. Mai devremenu observase, dar acum figura lui i se piru cunoscuti, nugtia de unde. incerci si ghiceasci ale cui erau diverselemagini. Bicicletele erau, foarte probabil, ale gemenilor.Mercedesul avea montat un scaun de copil pe bancheta dinspate, deci aparlinea firi indoial[ Clarissei, Wolkswagen-ul, un model nu foarte nou, era probabil al lui Imogen,Range-Roverul era clar al lui Derek, iar Mini-ul... nu mairiminea decit Bella, al ei trebuie s[ fi fost.

Cit treia Xavier, copiii din diversele lui cds[torii se

intilneau la Letters in fiecare duminici la prinz 9i de toates[rbitorile importante. Era modul lui Xavier de a tine*T*JTt3;f#Tir-bare

prin gridin6, intrebindu-seoare ce i-o fi lisat prin testament ciudatul Xavier, desigurnu bani, probabil o bijuterie. Urci in camera ei, deschise

laptopul, rispunse la doui mailuri, apoi se agezl intr-unfotoliu gi citi citeva capitole din romanul poligist pe care-ladusese cu ea. Sunetul puternic al unei sonerii o fbcu sitresari. Era, desigur, semnalul ca toatd lumea si inceapisi se imbrace pentru cini. Stella igi amintea ci data trecutSclnd fusese la Letters, cu doi-trei ani in urmi, erau chemafila masi de un gong, nu de o sonerie. Se imbrici intr-orochie de tafta grena cu ape negre, se privi in oglindi -da, era destul de inchisi la culoare. Ar fi fost exagerat sipoarte negru. Se fardi, igi risuci pirul intr-un coc, se maiprivi o dati in oglindd gi ieqi din cameri.

Cina se dovedi o masi chiar mai pulin agreabilidecit ceaiul, degi bucitarul pregitise felurile de mincarepreferate ale familiei - salati de crab cu sparangh el, filet de

VACANTELE UNEIDIVE

sole, p:ui cu sos supreme gi cartofi noi, iar ca desert o triflecu pricomigdale, cremi de ciocolati, fructe de pidure,frigci gi mandarine, qi mai ales cu mult alcool. Numai cinimeni nu era cu gindul la mincare gi toli aruncau privirinelinigtite, dar pline de speranli spre Sir Septimus Ingles,

avo catul familiei, care, foarte in largul lui, conversa cu L ady

Oxbridge gi cu Stella, in timp ce infuleca bunitifile aduse

gi-i ficea semn majordomului si-i umple paharul. Un locrdmisese gol la masi - lipsea Imogen gi nimeni nu gtia

unde dispiruse. Urcase impreuni cu Bella si se imbracepentru cini qi de atunci n-o mai vizuse nimeni. Apiruabia cind ceilalli ajunseseri la desert. Purta o rochie lungimo\r, se fardase cadaveric, cu fond de ten alb gi umbrepurpurii, iar pe cap iqi pusese, cam strimb, o peruci de

culoarea rochiei, cu o coafuri complicati, voluminoasi,cu adaos de pene gi panglici gen secolul XVIIL Se clitinape picioare gi abia reugi si ajungi la locul ei.

- Imogen, spuse Lady Oxbridge, consternati, te-ai

imbitat?

- Nu, Zelda, era bine daci mi imbitam, rispunse fata

cu glas stins.

Iegise si ia aer inainte de cini gi cind si intre in casi

simlise o lovituri in cap gi cizuse. Nu gtia altceva, nu

vizuse pe nimeni.Derek gi gemenii didurd fuga spre locul unde spusese

Imogen ci ar fi cizut gi gisiri un ghiveci de flori spart.

Probabil cS,zuse dintr-o jardinieri de la etaj.

Cizuse sau fusese aruncat? se intrebi Stella.

Peruca aceea extravaganti fusese salvarea fetei,

amortizase lovitura. Totugi.. "

- Si chemim un medic, spuse Zelda.

- Nu, n-am nevoie de medic, mi simt bine. Doar nucredeli ci ag lipsi de la spectacol? intrebi Imogen.

TUCIA VEROIIA

- Si mergem in bibliotecd, am cerut si ni se aduciacolo cafeaua, spuse Zelda, ridicindu-se de la masi.

Aqezali pe canapele gi fotolii, tofi il priveau pe SirSeptimus care, instalat la birou, igi aranja hirtiile pe care ile adusese secretarul lui, un tinerel bondoc, cu un inceputde chelie, pe nume Frank.

- Servifi-vi cu cafea sau luali-vi ceva de biut de acolo,ariti Zelda spre un raft al bibliotecii, care se deschidea,lisind si se vadi multe sticle interesante.

Sir Septimus termini de aranjat hirtiile, se ridici, igidrese vocea qi incepu s[ vorbeasc[:

- L-am rugat pe Thomson si cheme gi personalul -mi rog, pe cei care au ceva de primit.

Aproape imediat se deschise uqa gi intrari bucatarul,intendenta, doui cameriste gi un grldinar. Rimaseri inpicioare, lingi ug6. Avocatul incepu siciteasci testamentul.Citea bine, clar, accentuind exact ce trebuia. Se vedea ca

are o mare experienfi in citirea testamentelor.incepu cu Stella, singura care nu era de-a casei.

Printr-un codicil, Xavier Oxbridge ii lisa Stelleimanuscrisul original al ariei Der H6lle Rache, celebra ariea Reginei Noplii din Flautul fermecat de Mozart. ,,Dupicum se stie, manuscrisul integral al operei se afli laStaatsbibliothek Berlin. Manuscrisul cu autograf al ariei

- aici de fali - a fost al fosefei Hofer, nde Webet cumnatalui Mozart gi prima interpreti a Reginei Nopfii."

Sir Septimus ridici de pe birou o mapi mare, pe caresecretarul i-o inmini Stellei. Aceasta, coplegiti, uluitigi incintatd in acelagi timp, nu reugi si spuni decit un,,Mul1umesc" abia goptit. in mapi, alituri de prefioasapartituri, se afla un certificat de autenticitate eliberat de ocelebri casi de licitafii.

Urmari apoi citeva rente viagere pentru unii dintreservitorii familiei, dupd care Sir Septimus igi drese glasul,

VACANTELE UNEI DIVE

blu o inghilituri de porto gi trecu la partea cu adeviratirnportanti.

Zelda primea, prin testament, conacul in care se aflaucu tot ce conlinea gi una din casele lui din Londra, plus osurni cu multe zerouri.

Tot restul - trustul media, alte citeva companiiirnportante, precum gi numeroase proprietili imobiliarerlin Anglia, Scolia 9i Irlanda, dar gi din Italia gi Grecia,tlin Malta qi multe alte liri, rirnAneau ,,Tuturor copiilorrnci, care vor impirli gi vor administra bunurile fr5fegte,

in buni inlelegere gi nu vor vinde nimic decit cu aprobareunanimi'.

- Adici noi to!i? Toli gapte?

Sir Septimus igi drese Yocea.

- Hm, nu chiar, de fapt mai mul1i, trebuie si vi spunci regretatul meu prieten mai avea ciliva copii niscufi inafara celor patru cisitorii oficiale.

- Poftim? Adici mogtenesc si bastarzii? aproape lipiBella.

- Instrucliunile mele previd, spuse calm Sir Septimus,o suti de zile de agteptare. Cei care apar in aceasti perioadide timp gi fac dovada, fie printr-un act de recunoaqtereIirrmald, fie prin teste serologice, ci sint intr-adevir copiiilui Xavier Oxbridge vor fi declarali gi ei mogtenitori.

- Nu e drept! strigi Derek.

- Parci n-am fi gi aga prea mul1i, oft6Imogen.

- Dar si banii sint mul1i, spuse concilianti Clarissa.

- Ce-[i pasi, tu oricum egti bogati! o acuzi aproape Bella.

Lingi Clarissa, Quentin se pregitea si spuni ceva.

Stella se ridici, murmuri o scuzi gi se retrase in camera

ei. Dupi nici cinci minute, a:uzio bitaie in us6. EraZelda.

- Se ceart6? o intrebi Stella.

- Da, e penibil. Nu era cazul si mai stau. Parci n-ar fidestul pentru inci zece!

{

TIJCNA YTROl{A

- Chiar zece?

- Ei, am zis gi eu asa, n-am idee cili sint, cred ci niciXavier nu-i gtia pe tofi. Mi-a spus despre ci{iva, trei sau

patru, pe care i-a recunoscut. ii ajuta cu bani, cu gcoli, incarieri... Nu mi surprinde cd i-a trecut in testament.

A doua zi, Stella se intoarse la Londra cu minunatulmanuscris, pe care incepu indati si-l studieze, dar nuinainte de a face o copie. Originalul trebuia si rimini inmapa lui, ferit de umezeali qi schimbiri de temperaturd.

Stella mingiie hirtia ugor ingilbeniti, cu scrisul gribit al

lui Mozart. ,,Sint cea mai norocoasi soprani din lume'l igi

zise qi-qi aminti discufia din seara precedenti, cind Zelda

Oxbridge venise in camera ei, situll de copiii lui Xavier,

care se certau pentru mostenire. in timp ce Zelda vorbea,

Stella deschisese mapa mare, din piele fini gi admirase dinnou prelioasa partituri.

- E a patra oari c[ o deschizi intr-un sfert de o16,

remarcase Zelda.

- Da, zimbise Stella, nu mi pot abfine. E o piesi de

muzeu!

- Nu gtiu cind a cumpirat-o Xavier, presupun ci a

luat-o anume pentru tine...

- De ce ctezi asta?

- Nu era coleclionar de partituri. ii plecea muzica,opera, ii plicea si fie vizut la Operl, dar pasiunea lui era

alfabetul, cum bine gtii.

Oare Xavier Oxbridge cumpirase intr-adevlrmanuscrisul special pentru ea? Era un colecfionar pitimag,dar partiturile, fie gi ale lui Mozart, nu figurau printreobiectele lui preferate - ceasuri, arme albe, palimpseste,

VACANTELE UNEI DIVE

instrumente de navigafie, cirfi scrise sau tipirite pe

vellum, inclusiv un exemplar din Biblia lui Gutenberg gi,

nu in cele din urmi, abecedare din toate timpurile gi intoate limbile Pimintului. Frumos ci s-a gindit la ea, cia ciutat manuscrisul mozartian special Pentru ea - sau

poate a dat peste el intimplitor, la o licitafie... Oare cum

ar fi fost daci atunci, cu ani in urm6... ?

Nu-i spusese Zeldei chiar tot. Xavier, pe atunci deja

divorf at de a doua sofie, o curtase insistent in timpul primeiei stagiuni la Covent Garden; avea sarm, era inteligent gi

spiritual. Se spunea ci e necrulitor in afaceri, dar, aflat, sizicem, la Amsterdam sau la Torino, era in stare si intrerupinegocierile in vederea preluirii unei edituri sau a unuipost de televiziune pentru da o fugi la Londra ca si-i duciun buchet de flori Stellei la Operi. Asta o flata, firegte,

dar ceva, nu era siguri ce, o ficea si reziste avansurilor.

Oare faptul ci era un afemeiat firi limite - putea ea siaccepte si fie una dintr-o lungi serie? Sau poate faptul

ci, despre orice ar fi fost vorba, el intorcea disculia spre

subiectul lui preferat: alfabetul, despre care era in stare sivorbeasci ore in gir. Sau altceva? Ce? La un moment datchiar o ceruse de nevasti. Ea ocolise rispunsul, ii ceruse

w rdgaz de gindire. Oare de ce ezitase? Soarta. Chiar a

doua zi dupi cererea in cisitorie il cunoscuse pe Peter.

Lordul Peter Harrington, fotograf de celebritili. Venise incabina ei de la Covent Garden insolit de directorul operei,

o fotografiase in rochia ei albastri cu stele, rochia Reginei

Nopfii. Apoi se vizuseri a doua zi, o intilnire mai degrabiprofesionali, la un lunch in cursul ciruia el ii aritase

fotografiile gi discutaseri despre o mullime de subiecte

foarte diverse. Cind Stella se intilnise, in aceeagi seari,

cu lordul Oxbridge, il refuzase definitiv. El incercase s-o

convingi si se mai gindeasci, dar Stella fusese categorici'