Muguri 21

Ne-am întors cu drag pe băncile școlii...Așa cum bine știm cu toții, ,,tot ceea ce este

frumos, repede trece”...Vacanța noastră a luat sfârșit.Am revenit cu forțe proaspete, forțe pe care le

vom integra în noile lecții ce ne așteaptă.Cu multă bucurie, căci ne revedem din nou cu

toții, ne îndreptăm spre clasele care ne așteaptă încă de anul trecut frumos împodobite, clase ce au zăcut tăcute exact așa cum le-am lăsat înainte de vacanță.

Prima zi din noul an a fost mai mult decât ne așteptam cu toții, profesorii fiind dornici de a ne încuraja pe mai departe, dar și de a ne asculta întâmplările din vacanță. Ne-am simțit bine, dar am și început notarea noilor lecții. Colegii, de asemenea, erau nerăbdători de reîntâlnirea cu toți profesorii, dar și de cea cu copiii, deoarece între noi se leagă adevarate prietenii.

A fost un sentiment minunat, chiar asemănător cu cel din preajma sărbătorilor.

Reîntoarcerea la școală, deși poate ne îngrijorează, în același timp ne oferă și motive să gândim mai pozitiv, deoarece atât profesorii, cât și colegii, sunt îngăduitori și dornici de comunicare și de a ne împărtăși noi cunoștințe.

Sania, ski-urile, bătaia cu bulgări de zăpadă, libertatea la distracție, vizitele la bunici, revederea cu prietenii, dar nu în ultimul rând trezitul fără prezența

alarmei, rămân acum în trecut... Lăsăm aceste amintiri care ne

înconjoară sufletul de bucurie și mai ales de gustul copilăriei, al adolescenței și trecem la lucruri ceva mai serioase.

Profesorii ne așteaptă îngăduitori și nerăbdători să ne îndrume spre următoarele ore de curs ce ne vor dezvolta și mai mult cunoștințele și personalitatea.

Așadar, vacanța a fost un motiv de bucurie pentru fiecare dintre noi, deoarece libertatea și-a spus cuvântul și ne-a redat momente prețioase alături de cei dragi.

Dar toate au trecut, ne-am relaxat și ne-am încărcat cu energia necesară parcurgerii unei noi etape din viața noastră.

Deci, să spunem BUN VENIT noului an școlar și să ne pregătim sufletește, trupește și intelectual pentru acest nou “maraton” ce stă să înceapă.

Ene ȘtefaniaClasa a X-a B

Profesor coordonator: Drăgoi Mădălina

Gânduri de început ...

1

Muguri 21

Simpozionul Municipal “Fascinanta Matematică”Ediția a XI-a

În 3 Decembrie 2018 s-a desfășurat ediția a XI-a omagială a acestui simpozion cu tema “La Ceas Aniversar, în An de Centenar”, organizat la nivelul Municipiului București de către Colegiul Național “Victor Babeș“.

Această ediție a avut loc cu sprijinul doamnei Inspector Școlar General Ioana Mihaela Neacșu, precum și a doamnei Inspector General adjunct Liliana Maria Toderiuc.

A fost prezent cu această ocazie domnul Inspector de Specialitate Vlad Drinceanu.

Simpozionul a fost structurat în trei secțiuni: gimnaziu – cuprinzând 29 de grupe de elevi, liceu - cu 27 de grupe de elevi și profesori , cu 9 participanți.

Elevii provin din 11 licee (C.N. ”Gh. Șincai”, Lic. Teoretic ”Eugen Lovinescu”, C.N. de Informatică ”Tudor Vianu”, Lic. Teoretic ”Sfinții Trei Ierarhi”, Liceul Pedagogic ”Anastasia Popescu”, C.N. ”Gheorghe Lazăr”, Lic. Teoretic ”Traian”, C.N. ”Aurel Vlaicu”, Școala Centrală, C.N. ”Sfântul Iosif”, C.N. ”Victor Babeș”), respectiv trei școli generale (Șc. Gimnazială ”I.G. Duca”, Șc. Gimnazială ”Nicolae Labiș” și Șc. Generală Nr. 126) din București.

Aceștia au prezentat numeroase lucrări ce acoperă domenii diverse ca de exemplu: lumea fractalilor, matematica din spatele alegerilor, matematica și muzica, matematica și jocurile, pătratele magice, probleme de coliniaritate și concurență, aplicațiile

matematicii în științele naturii, probleme de teoria probabilităților.

Amintim câteva din temele dezbătute de către profesori: modalități de implicare a elevilor, itemi în evaluarea matematică, teoria inteligențelor multiple, proiectarea de lecții, probleme reale și actuale ale didacticii matematice în învățământul românesc.

Considerăm că atragerea elevilor spre participarea la simpozioane ar putea constitui o provocare spre descoperirea unor noi resorturi de intuiție, inventivitate, rigoare și curiozitate matematică.

Al Bouri FaresClasa a X-a E

Profesor coordonator: Mihnea Silvia

2

Muguri 21

Simpozionul Municipal „Monarhie și Comunism”în Anul Centenarului, Ediția a VII-a

În data de 5 decembrie 2018, în Sala de Conferințe a Colegiului Național „Victor Babeș”, a avut loc a VII-a ediție a Simpozionului „Monarhie și Comunism”, cu participarea elevilor pasionați de istorie din București, însoțiți de profesorii lor. În acest an, tema propusă spre dezbatere a fost intitulată „Destinul făuritorilor Marii Uniri în comunism”, menită a marca atât obiectivul primordial al simpozionului – juxtapunerea tematică dintre monarhia și comunismul din România -, cât

și aniversarea celor 100 de ani de la înfăptuirea idealului național al românilor, anume Marea Unire de la 1918. În acest sens, organizatorii au considerat salutară propunerea unei teme care să urmărească soarta acelor mari unioniști care au trăit suficient de mult încât să prindă și instaurarea regimului comunist în România, adică încă vreo 30 de ani de la momentul astral din ultimul an al Primului Război Mondial. Desigur, așa cum unii dintre participanți ne-au demonstrat, incursiunile nu s-au limitat la simple abordări biografice, ci au vizat și receptarea rolului și memoriei unor personalități care au înfăptuit Unirea în timpul regimului comunist, la mult timp după moartea acestora. Lucrările simpozionului au fost precedate de cuvântul de deschidere al doamnei director Rodica Kirsteuer, care a ținut să întâmpine invitații și să puncteze tradiția deja constituită a simpozionului babeșian. De asemenea, asistența a fost onorată de prezența domnului prof. dr. Bogdan Teodorescu, fost profesor al Colegiului și inspector municipal de istorie, autor a numeroase manuale școlare. În fascinanta sa

expunere, domnul profesor a realizat o introducere în tema simpozionului, punctând anumite coordonate esențiale ale istoriei românilor care au convers către Marea Unire, precum și tratamentul de care marii unioniști „s-au bucurat” din partea regimului comunist. Totodată, domnul profesor a inserat în discursul său și câteva interesante și savuroase experiențe personale, cu scopul de a ilustra o realitate – cea comunistă – prea puțin cunoscută tinerilor participanți. La această ediție a simpozionului, s-au

înscris cu lucrări și referate aproximativ 60 de elevi, coordonați de 15 profesori de istorie, proveniți de la opt licee și patru școli gimnaziale din București. Fie c-au fost susținute individual sau colectiv, elevii participanți au abordat în lucrările lor destinul unor personalități precum Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Ion Nistor, Iulia Hossu, Onisifor Ghibu, Pantelimon Halippa ș.a. În majoritatea lucrărilor

prezentate, elevii au pus accentul pe contribuția personalității respective la Marea Unire și, ca-ntr-un revers al medaliei, pe „răsplata” pe care comuniștii i-au acordat-o, soldată în cele mai multe cazuri cu ani grei de închisoare, în timpul cărora unii dintre acești mari români au decedat. Sub umbrela unor acuzații aberante, precum „uneltire împotriva clasei muncitoare”, „trădare” sau altele asemenea, regimul comunist din România a desfășurat un proces întreg și complex de exterminare a marilor personalități care-au făcut Unirea, pentru simpul motiv că aceștia au jucat un rol politic mai mult sau mai puțin proeminent în „regimul burghezo-moșieresc”. Rememorând această cruntă realitate istorică, considerăm că organizatorii și invitații au adus un omagiu inspirat acelor români care au luptat pentru țara lor, atât prin realizarea Marii Uniri de la 1918, cât și prin opoziția la regimul instaurat în România după 1947.

Boeru CarmenClasa a XII-a G

Profesor coordonator: Bura Horia

3

Muguri 21

Ce este ia?

Ia este o bluză a costumului românesc, purtată de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic Inceputurile purtarii iei.

Din punct de vedere lingvistic, termenul “ie” este derivat de la latinescul “tunicae lineae”, adică tunica subțire purtată sub piele. Nu se poate preciza cu exactitate data apariției, dar se presupune că ar fi fost prima oară purtată de populația din cultura de Cucuteni.

Introducerea portului popular la Curtea Regală: Regina Elisabeta a României, cu pseudonimul Carmen Sylva (Cântecul Pădurii), soția regelui Carol I, este cea care a introdus costumul popular la Curtea Regală. Până în acel moment, costumul popular era socotit demn de a fi purtat de țărani. Aceasta a scris în volumul ei: „Oare există tablou mai încântător decât o țărancă româncă, îmbrăcată în costum popular, cu fusta roșie sau oranj, broboada galbenă aruncată peste cozile negre, cu ochii mari, negri și luminoși, cu ulcior verde pe cap, grăbindu-se spre casă, sau o doamnă româncă, cu veșminte splendide, cu un minunat val alb sau galben, lucrând la războiul de țesut?”

Desigur, cu ocazia zilei de 1 decembrie, în intervalul 25 noiembrie – 7 decembrie 2018, noi, elevii Colegiului Național „Victor Babeș”, am avut plăcerea de a purta la rândul nostru ia, pentru a ne arăta mândria față de țara noastră, reacția elevilor fiind împărțită. Unii dintre noi ne-am bucurat când am auzit că, în loc de uniformă, putem purta ia românească cu scopul de a

arăta respectul față de oamenii care au murit datorită dorinței de a fi un popor liber. Activitatea s-a manifestat minunat. Sincer, nu am crezut că o să fim atât de mulți elevi care vor purta ie. Chiar și unele dintre cadrele

didactice au purtat, în timp ce alți profesori au purtat insigne cu „100 de ani de România”. Ceea ce ne-a făcut să simțim „spiritul Centenarului”. Când urmau pauzele și ieșeai pe coridoarele liceului, observai sute de elevi cu bluza costumului românesc sau purtând mici bucăți de material la mâna stângă sau dreaptă cu coloritul tricolorului. Am văzut ii foarte frumoase și pline de culoare. Holurile liceului erau colorate, grație frumoaselor porturi populare. Culorile predominante erau: albastru, negru, roșu și oranj. În toată unitatea de învățământ a fost o atmosferă plăcută, plină de voioșie și energie, căci această dată este unică în istoria românilor și mă bucur că am putut lua parte la Centenar alături de asemenea oameni. Bineînțeles, am avut și câteva momente în timpul orelor în care toți elevii Colegiului ne-am ridicat de pe scaune la auzul clopoțelului care ne dădea tonul și am cântat în același timp: „Deșteaptă-te Române!” cu multă mândrie. Gândurile mele despre „Ziua iei în Babeș” sunt pozitive și nimic rău de zis. S-a putut vedea implicarea elevilor. De exemplu, în unele clase s-au adus steaguri care au fost lipite pe perete sau alți elevi au adus proiecte pentru acest eveniment. În final, am de zis numai de bine cum am zis-o și mai sus. Sunt mândră că am putut lua parte la acest eveniment, înconjurată numai de oameni frumoși și cu spirit de implicare foarte mare.

Sandu Oana AndreeaClasa a IX-a F

Profesor coordonator: Kirsteuer Rodica

Ziua iei în „Babeș”

4

Muguri 21

1. Oamenii au ajuns la Alba Iulia cu trenul, trăsura sau sania : În ajunul Unirii, au circulat trenuri speciale spre Alba Iulia. Cei mai avuți dintre români au plecat cu trăsura. „Părinții mei, ca atâția alții, au p l e c a t cu sania, trecând pe la poalele muntelui Vulcan, iar de acolo cu Mocănița, un tren pe linie îngustă până la Alba Iulia”, își amintește clujeanul Ștefan Hărăguș. 2. Câteva trenuri spre Alba Iulia au fost atacate de gardiștii unguri: Îmbrăcați în uniforme roșii (pantaloni, tunici și capele), ungurii erau înarmați cu baionete. Atunci când trenul oprea în stație, gardiștii îi atacau pe călători. „Trenul gemea de lume, dar nimeni nu avea o singură armă de apărare. Lumea pornise la drum, crezând că guvernul maghiar a pus la dispoziție trenurile necesare și a asigurat siguranța circulației”, consemnează un alt participant, Gheorghe Maier.

3. Mișcarea feministă din Transilvania a contribuit la înfăptuirea Marii Uniri: A existat o mișcare feministă, care s-a născut după revoluția pașoptistă. În 1850 a avut loc prima reuniune a femeilor române în Transilvania. Scopul mișcării nu a fost, însă, de a obține drepturi egale cu cele ale bărbaților, precum se întâmpla în Europa, ci de a lupta pentru libertate și unitate națională. „Numai femeia este capabilă să păstreze tezaurului naționalitatea”, era convinsă Maria

Baiulescu, președinta Uniunii femeilor române din Ungaria.

4. După 1 decembrie 1918, România și-a dublat populația:

Odată cu alipirea tuturor teritoriilor românești, populația

țării a crescut de la 7,2 milioane de locuitori la 14,6 milioane. S-a dublat și suprafața noului stat. După reîntregire, țara și-a mărit suprafața de păduri de 2,5 ori, la fel și căile ferate, și

pășunile. Toate până în vara anului 1940, când România

a pierdut Bucovina de Nord, Ținutul

Herței și Basarabia, Transilvania de Nord

și Dobrogea de Sud.

5.Perioada a fost marcată de o epidemie de gripă: Ștefan Hărăguș își amintește că oamenii purtau în jurul gâtului mărgele din căței de usturoi, cu scop de prevenire a bolii. La începutul anilor 1900, românii

Zece curiozități legate de Marea Unire

5

Muguri 21

sufereau și de alte maladii contagioase, precum febra tifoidă, tusea convulsivă sau tuberculoza. Afecțiunile se răspândeau din cauza condițiilor proaste de trai și a alimentației deficitare.

6. Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă de sărbătoare: Aici au venit 1.228 de delegați oficiali, din toate cele 130 de cercuri electorale și din toate cele 27 de comitate românești, episcopi, oameni de cultură, care au proclamat, la unison, „deplina libertate națională”, „votul obștesc, direct și egal”, „libertatea presei”, dar și reforme în mai multe domenii ale vieții.

7. Recunoașterea Unirii-condiționată: Recunoașterea României a fost condiționată de o serie de concesii economice ale României, privitoare la modificarea Legii Minelor, astfel încât resursele de petrol să poată fi exploatate de companii, precum “Standard Oil”.

8. Rolul minerilor în Marea Unire Minerii au fost printre cei mai numeroși și memorabili participanți.

9. Decorul sălii Marii Uniri Sala în care s-a decis Unirea era împodobită cu brad și decorată cu steagurile Aliaților.

10.Fotograful Marii Uniri Samoilă Mârza a rămas în istorie drept singurul fotograf român care a reușit să imortalizeze momente de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Pentru că nu a avut permis să intre în sala Marii Uniri, fotograful a surprins doar imagini din exterior, după ce își cărase singur, cu bicicleta până la Alba Iulia, aparatul cu burduf, trepiedul și clișeele de sticlă.

Negrea Ramona, Duțulescu SabahClasa a XII-a F

Profesor coordonator: Bura Horia6

Muguri 21

Marele moment istoric al Unirii Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, a fost imortalizat de un singur fotograf, Samoilă Mârza, un ţăran din satul Galtiu, județul Alba, ajuns „fotograful Unirii” din întâmplare, la vârsta de 32 de ani. În ultimii ani ai vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie, fiind nevoit în anumite momente să-şi vândă chiar şi clişeele pe care le imortalizase la evenimente istorice de o importanţă majoră. Samoilă Mârza s-a născut la 18 septembrie 1886, la Galtiu, în comuna Sântimbru, judeţul Alba, într-o familie de ţărani. Între anii 1909 şi 1911, a făcut ucenicia alături de fotograful sibian Iainek, de la care a deprins tainele acestei meserii. După o călătorie la Viena, apoi, la 1 decembrie 1918, pleacă, pe bicicletă, alături de sătenii săi – şi de aparatul său cu burduf, de trepied şi de clişeele de sticlă -la Alba Iulia, la Marea Adunare Naţională, având de străbătut un drum de circa 11 kilometri. Inedit este faptul că Samoilă Mârza nu avea credenţional (permis de intrare) şi, ca atare, nu i s-a permis accesul în sala Unirii, pentru ceremonii fiind angajat un fotograf german, pe nume Bach, care, din motive necunoscute, nu s-a prezentat la adunare. Samoilă Mârza a realizat doar cinci fotografii cu

imagini de la Marea Adunare Naţională, două cu tribunele oficiale la care a fost citit actul Unirii în faţa Marelui Sfat Naţional şi a poporului, de către dr. Aurel Vlad şi episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, alte trei instantanee fiind surprinse cu mulţimile care asistau la evenimentul istoric, pe Platoul Romanilor. Desigur, având în vedere vremea mohorâtă, fotografiile necesitau un timp de expunere îndelungat, în plus, greutatea echipamentului nu-i permitea artistului fotograf să se deplasese cu uşurinţă. În anul 1919, Samoilă Mârza a publicat fotografiile în albumul „Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri”, fapt trecut în revistă şi de ziarul „Alba Iulia”, în numărul din 10 martie. Albumul a fost motiv de mândrie pentru delegaţia română care a participat la Conferinţa de pace de la Versailles, câteva exemplare fiind trimise şi primului ministru Ion C. Brătianu, preşedintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu şi altor personalităţi ale momentului. Un exemplar a ajuns şi la regele Ferdinand I, care a apreciat în mod deosebit realizarea lui Mârza, care i-a remis o scrisoare de felicitare, invitându-l totodată să devină furnizor al Casei Regale. La rându-i, Nicolae Iorga scria, la 27 aprilie 1919, în memoriile sale: „Mi se aduce din Ardeal un admirabil album al fotografului Samoilă Mârza, înfăţişând ultimele manifestări”.Din postura de furnizor al Casei Regale, Samoilă Mârza a imortalizat, în anul 1919, vizita regelui Ferdinand la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni, iar în 22 octombrie 1922, a fotografiat, tot la Alba Iulia, încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Tot în anul 1924, a fotografiat aspecte de la serbările comemorative de la Ţebea, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Avram Iancu, iar în 1928, a surprins imagini de la sărbătorirea a 10 ani de la manifestările Unirii, momentul prilejuind şi decorarea fotografului de către statul român.Deşi munca sa a avut o importanţă istorică uriaşă, fotograful Samoilă Mârza a trăit mereu aproape de sărăcie, dovadă fiind şi faptul că timp de aproape 60 de ani a folosit acelaşi aparat foto vechi, cu care imortalizase evenimentele de la 1 Decembrie 1918.

Bîrleanu BogdanClasa a XII-a F

Profesor coordonator: Bura Horia

Samoilă Mârza - Unicul fotograf al Marii Uniri

7

Muguri 21

În acest an unic îi omagiem și ne aducem aminte de cei care, acum exact 100 de ani, au reușit să întipărească în istorie un subiect utopic la acea vreme: unirea tuturor românilor.Miracolul Marii Uniri nu s-a făcut în condiții ușoare. La 1918, România era vlăguită de război și epidemie, parțial ocupată de armate străine și departe de aliații săi. Toate nemulțumirile și dezbinările noastre de astăzi par neînsemnate față de ceea ce au avut de înfruntat înaintașii noștri. Și, totuși, au reușit acolo unde toți cei de dinaintea lor dăduseră greș.1 Decembrie 2018 comemorează 100 de ani de la evenimentul politic major al anului 1918: desăvârșirea statului național român, realizată prin unirea provinciilor românești cu România. La început a fost unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), mai apoi unirea Bucovinei cu România (28 noiembrie 1918), iar în final unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Țara Mamă, România (1 decembrie 1918). Cele trei uniri formează împreună Marea Unire de la 1918, iar în 2018 sărbătorim Centenarul Marii Uniri.Ar fi trebuit ca la această dată să fim un stat cu adevărat unitar, care crede, promovează și dezvoltă propriile-i valori. Doar că acest rezultat - pe atunci perceput drept logic - nu este conform cu realitatea.Societatea este astăzi tot mai dezbinată, noțiunea de proiect comun coerent și sustenabil fiind aproape inexistentă, însă totodată prezintă un uriaș paradox: mulți oameni simpli arată mai bine - din punct de vedere moral şi intelectual - decât “elita”, decât cei

de la conducere, semn că această societate și-a făcut un obicei din a se lăsa reprezentată de oameni nepotriviți.În ultimul secol, în afara momentului 1 Decembrie 2018, cele mai importante evenimente sunt considerate aderarea la NATO (2004) şi la Uniunea Europeană (2007), care au arătat

că România încearcă să se modernizeze, Diaspora contribuind masiv la europenizarea ţării.În tot acest timp România a întâmpinat, printre altele, o perioadă nefastă în care regimul comunist a avut grijă să distrugă întreaga stare de bine a națiunii. Pe rând, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu au condus țara sub imperiul unor principii controversate și îndelung contestate, apogeul saturației fiind atins de români în perioada 16-25 decembrie 1989 - Revoluția Română.După încetarea acestui capitol negru, implementarea democrației s-a dovedit a fi un proces mult prea dificil pentru noi, astfel că acest an surprinde România la o distanță considerabilă față de țările dezvoltate atunci când sunt invocate domenii esențiale precum sănătatea, educația sau infrastructura.Totuși, o speranță nefondată ar putea fi constituită de parcursul istoric al acestei țări care, atunci când părea că nu mai awre nicio șansă de redresare, a reușit să schimbe drastic traiectoria viitorului.

Barbu AlexandruClasa a XII-a F

Profesor coordonator: Bura Horia

După 100 de ani de la Marea Uniresuntem mai dezbinați ca niciodată

8

Muguri 21

George Emil Palade a fost un medic și om de știință

american de origine română, specialist în domeniul

biologiei celulare, laureat în 1974 al premiului Nobel

pentru fiziologie și medicină. În 1986 i-a fost conferită

în Statele Unite National Medal of Science („Medalia

Națională pentru Știință”) în biologie pentru:

„descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul

unei serii esențiale de structuri supracomplexe, cu

înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”. S-a

născut în data de 19 noiembrie 1912, la Iași, într-o

familie de profesori. Familia sa locuia pe strada

Sărăriei. La vârsta de 7 ani, el și-a început pregătirea

școlară la Școala „Mihail Kogălniceanu” din Iași, unde

a învățat timp de trei ani (1919-1922).

În 1930 s-a înmatriculat ca student la Facultatea de

Medicină a Universității din București. A absolvit-o

în 1940, obținând titlul de doctor în medicină cu o

teză asupra unor probleme de structuri histologice.

În perioada 1942 - 1945, Palade a servit în Corpul

Medical al Armatei Române. În 1946 s-a căsătorit

cu fiica industriașului Nicolae Malaxa, Irina Malaxa,

cu care a avut doi copii: o fiică, Georgia Palade Van

Dusen, și un fiu, Philip Palade. A plecat cu soția sa

în Statele Unite ale Americii, unde a fost angajat pe

post de cercetător la Universitatea Rockefeller din

New York. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul

de știință care i-a devenit mentor. Claude lucra la

Rockefeller Institute for Medical Research și l-a invitat

pe Palade să lucreze împreună cu el în departamentul

de patologie celulară. George Palade a realizat

importanța excepțională a microscopiei electronice

și a biochimiei în studiile de citologie. Cum nu era

biochimist, a inițiat o colaborare cu Philip Siekevitz.

Împreună au combinat metodele de fracționare

a celulei cu microscopie electronică, producând

componenți celulari care erau omogeni morfologic.

Analiza biochimică a fracțiunilor mitocondriale

izolate a stabilit definitiv rolul acestor organite

subcelulare ca un component major producător de

energie. Cel mai important element al cercetărilor

lui Palade a fost explicația mecanismului celular al

producției de proteine. A pus în evidență particule

100 de ani. Români de care suntem mândri:George Emil Palade

9

Muguri 21

intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora

se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi

sau corpusculii lui Palade. Împreună cu Keith Porter a

editat revista The Journal of Cell Biology („Revista de

Biologie Celulară”), una dintre cele mai importante

publicații științifice din domeniul biologiei celulare.În

1961 G. E. Palade a fost ales membru al Academiei de

Știinte a SUA. În 1973 a părăsit Institutul Rockefeller,

transferându-se la Universitatea Yale, iar din 1990

a lucrat la Universitatea din San Diego (California).

În 1974 dr. Palade a primit Premiul Nobel pentru

Fiziologie și Medicină, împreună cu Albert Claude

și Christian de Duve pentru descoperiri privind

organizarea funcțională a celulei, ce au avut un rol

esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne.

Prezentarea făcută de Palade la ceremonia conferirii

oficiale a premiului Nobel a avut loc la 12 decembrie

1974, cu tema Intracellular Aspects of the Process of

Protein Secretion („Aspecte intracelulare în procesul

de secreție a proteinelor”). Textul a fost publicat în

1992 de Fundația Premiului Nobel. George Palade a

fost ales membru de onoare al Academiei Române

în anul 1975. În 1989 a fost ales membru de onoare

al Academiei româno-americane de arte și științe

(ARA) la Universitatea din California. La 12 martie

1986, președintele Statelor Unite Ronald Reagan i-a

conferit Medalia Națională pentru Știință, pentru

„descoperirea fundamentală” a unei serii esențiale

de structuri complexe cu înaltă organizare prezente

în toate celulele biologice. În 2007, ţara natală,

România, l-a decorat cu Ordinul Național „Steaua

României’’ în grad de Colan. După moartea primei

soții, s-a recăsătorit cu Marilyn Gist Farquhar, expertă

în biologie. George Emil Palade a murit în Statele

Unite, la 8 octombrie 2008, în localitatea Del Mar

(statul California) la vârsta de 96 de ani.

Mihăilescu ȘtefanClasa a IX-a G

Profesor coordonator: Elisei Carmen

George Emil Palade primind Premiul Nobel din mâna MS regele Carl XVI Gustaf al Suediei

10

Muguri 21

Hronicul și cântecul vârstelor(fragmente)

«În după-amiaza înfrigurată de 3 noiembrie populaţia românească din Sebeş-Alba, adunată în preajma bisericii de lîngă rîu, s-a pornit în marş masiv spre centrul oraşului, spre piaţa mare, avînd în frunte o seamă de soldaţi sosiţi în cursul dimineţii de pe front şi pe cei cîţiva intelectuali localnici. În piaţă s-au rostit discursuri, arătîndu-se ca românii din Transilvania doresc alipirea la regatul României. Pentru marea, istorica adunare naţională de la Alba-Iulia unde s-a hotărît alipirea Transilvaniei la patria-mumă n-a fost nevoie de o deosebită pregătire a opiniei publice. Pregătirea se făcuse vreme de sute de ani. În dimineaţa zilei de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba-Iulia pe jos şi cu căruţele. Era o dimineaţă rece de iarnă. (...) La Alba-Iulia nu mi-am putut face loc în sala adunării. Lionel, care era în delegaţie, a intrat. Am renunţat c-o strîngere de inimă şi mă consolam cu speranţa că voi afla de la fratele meu cuvînt despre toate. Aveam în schimb avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe cîmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe cîmp se înălţau ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau naţiei. Pe vremea aceea nu erau microfoane, încît oratorii, cu glas prea mic pentru atîta lume, treceau, pentru multiplicarea ecoului, de la o tribună la alta. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiţi totul, chiar şi stîngăcia şi totala lipsă de rutină a oratorilor de la tribună.Seara, în timp ce ne întorceam, cu aceeaşi trăsură la Sebeş, atît eu cît şi fratele meu, ne simţeam purtaţi de conştiinţa că „pusesem temeiurile unui alt Timp”, cu toate că n-am făcut decît să „participăm”, tăcuţi

şi insignifianţi, la un act ce se realiza prin puterea destinului. Faptul de la răscrucea zilei, cu tăria şi atmosfera sa, ne comunica o conştiinţă istorică. Cînd am trecut prin Lancrăm, satul natal, drumul ne ducea pe lîngă cimitirul, unde, lîngă biserică, Tata îşi dormea somnul sub rădăcinile plopilor. Zgomotul roţilor pătrundea desigur pînă la el şi-i cutremura oasele. „Ah, dacă ar şti Tata, ce s-a întîmplat”, zic eu fratelui meu, întorcînd capul spre crucea din cimitir. Şi cît a ţinut drumul prin sat n-am mai scos un cuvînt, nici eu, nici Lionel. O emoţie ne strînsese gîtul ca o mînă, care încetul cu încetul se înmuia, după” ce voise aproape să ne sufoce. Sosirea în ţinuturile noastre a trupelor regulate româneşti, de peste munţi, a întîrziat mai mult decît puteam să bănuim în primele zile ale revoluţiei. (...)

În cele din urmă, într-o seară de decembrie, trupele mult aşteptate şi-au făcut intrarea în sufletul cetăţii. Entuziasmul şi bucuria populaţiei s-au manifestat printr-o horă uriaşă, ce-şi spărgea cercul, încolă-cindu-se în spirală, după modelul nebuloaselor cereşti, ce încearcă o nouă închegare şi un nou echilibru.Scurt timp după intrarea

trupelor româneşti, moment destinat să încheie starea nesigură de tranziţie, şi să marcheze încadrarea efectivă a poporului în statul mărit al României, fratele meu, care se însărcinase doar să supravegheze cetatea în faza de incertitudine, a renunţat la Primărie, reluîndu-şi activitatea de liber-profesionist. Eu (...), prin freamătul celor aduse de timp (...) țineam gata de tipar cele două volumaşe ”Poemele luminii” şi ”Pietre pentru templul meu.”»

Împușcatu BeatriceClasa a XI-a F

Profesor coordonator: Ciocoi Veronica

Marea Unire reflectată în opera poetului Lucian Blaga

11

Muguri 21

Vacanța MARE! După opt ani de muncă, după evaluări la română și matematică, primul examen mare al vieții, după agitația generală a repartiției, descoperi că trebuie să vii la COLEGIUL NAȚIONAL VICTOR BABEȘ!!!!!

Și uite așa, după ce viața în școala generală a luat sfârșit, vine un nou început. Începe o nouă etapă a vieții, o adevărată aventură, într-o lume nouă și ... necunoscută.

Cum e la liceu? Cât de bine sau de rău poate să fie? Cum vor fi noii colegi? Dar profesorii? Sunt regulile diferite de cele pe care le știam și cum putem să le ocolim „un pic”? De ce unii se tem de acest liceu?

Astfel de întrebări se pun la toate liceele, de către toți liceenii. Dar noi, aici, la ”Victor Babeș” avem unele răspunsuri pregătite pentru voi. Și pentru NOI!

Prima zi este specială. Îți cunoști noii colegi și descoperi că poți fi prieten cu mulți, mult mai mulți decât ai sperat. Și asta e bine. E foarte bine, aproape ca un vis împlinit.

Dar, ai venit la BABEȘ! Poate cel mai strict liceu din București! Nici nu știi ce te așteaptă!

Adică, aici doar visezi că poți să absentezi! Avem camere de supraveghere și niște paznici

drăguți! Poți să vorbești cu ei de meci, de muzică, de vreme, dar nu poți să treci de ei, neam!

În general, multă lume preferă să stea acasă atunci când răcește sau nu se simte bine. Aici însă, nu vei sta acasă. Va trebui să te duci la doctor indiferent de vreme sau dată, pentru a-ți motiva absențele.

Altfel, nota ta la purtare va suferi din cauza a două, trei zile de „vacanță” și uite așa, absențele devin o tortură pentru elevii bolnavi. Dincolo de asta, materia pierdută și orele lipsă își vor spune imediat cuvântul, fiind foarte greu să ții pasul cu ceilalți, chiar dacă lipsești o singură zi.

Iar telefoanele mobile – ele sunt de-a dreptul o Fata Morgana! Le ai, dar sunt atât de departe.... Și totuși, nu-i chiar sfârșitul lumii fără telefoane. Așa s-au creat în liceul nostru multe prietenii frumoase și durabile. Socializăm, comunicăm, face to face, nu virtual!

Și încă ceva, uniforma! Da, avem un tricou alb sau albastru, cu sigla liceului. E ciudat. Dar nu e prea rău. Ne uniformizează pe toți, ne face să simțim că aparținem unui loc, unei familii și că avem grijă unul de altul. Iar dacă vorbim de modă, serios! Poți să strecori bluza sau puloverul preferat pe sub tricoul cu pricina și .... uite așa, îți afirmi și personalitatea!!!

Și chiar dacă Colegiul Național ”Victor Babeș” este un liceu strict, la care s-au adăugat și vorbele sau poveștile inventate, totuși este locul cu cele mai puține evenimente neplăcute și unde lumea este cu adevărat prietenoasă și înțelegătoare cu toți copiii, cu mine, cu el și/sau ea ... și mai ales ... cu tine! Și asta, pentru că avem regulile noastre, pe care le respectăm, cu toții: elevi, profesori, părinți.

Iar noi, cei ce suntem aici de mai mult timp, elevi și profesori, îți urăm „Bine ai venit și spor la învățat!” și peste ani, poate vei fi mândru de pașaportul celor 4 ani de liceu, în BABEȘ.

Băicoianu VladClasa a X-a B

Profesor coordonator: Kirsteuer Rodica

Ani de liceu

12

Muguri 21

Trăim într-o lume complexă, care constă în aspectul diferit al așteptărilor. Una dintre forțele cele mai influente în dezvoltarea omeniei este religia. Religia a determinat oamenii să găsească pace și să afișeze adevăratul sens al omeniei, deoarece oamenii cred că suntem făcuți în chipul lui Dumnezeu și ar trebui să urmăm învățăturile Lui.

Omenia este natura umană din noi și ne face să fim diferiți de alte ființe. De aceea, oamenii au obligația de a-i ajuta pe alții și de a face lumea un loc mai bun. Faptele extraordinare explică adevărata natura a omeniei. Una dintre formele exemplare ale omeniei este portretizată de Maica Teresa. Prin munca ei

caritabilă, ea a dovedit omenie, uitarea interesului egoist și implicarea în activități care vor aduce bine multor oameni. Maica Teresa și-a arătat omenia oferind dragostea ei necondiționată fiecarei ființe vii de pe pământ.

Ca să îți arăți omenia, nu trebuie să fii bogat, chiar și cei săraci își pot arăta omenia ajutându-i pe ceilalți cu tot ceea ce pot oferi precum hrănirea celor fără adăpost, tratarea dușmanului tău cu respect și dragoste și credința față de Dumnezeu, care a creat oamenii.

Ne putem numi norocoși pentru că avem tot ceea ce ne trebuie. Cu toate acestea, împărțirea a ceea ce avem înseamnă că te gândești la aproapele tău și că ești om, nu înseamnă că ai mai multe resurse decât suficient. În mod ironic, oamenii cărora nu le place să împartă ceea ce au și încă simt că au nevoie de mai mult, nu pot face acte umanitare, deoarece acest fel de oameni cred că ei nu au îndeajuns de mult ca să poată oferi.

Chiar dacă oamenii sunt amintiți pentru faptele lor bune, nu toată lumea înțelege adevăratul sens al dăruirii. Majoritatea oamenilor cred că viața înseamnă să te distrezi, să fii bogat și faimos. Faima

și averea sunt trecătoare și nu contează. Nu avem nevoie de un cont bancar mare pentru a-i ajuta pe alții; omenia constă în fapte simple cum ar fi tratatrea corectă a oamenilor, arătarea iubirii fiecarei ființe umane. Omenia nu înseamnă să-ți folosești averea sau faima pentru a câștiga un statut în societate, ci modul în care îți arăți empatia și bunătatea față de celălalt.

În concluzie, ajutând pe oricine are nevoie este umanitate. Când înțelegem importanța omeniei ca parte a vieții noastre de zi cu zi, atunci vom înțelege scopul pentru care suntem pe pământ. Este important să înțelegem că viața

individuală poate fi de succes numai prin arătarea omeniei, nu prin bunurile materiale pe care le deținem.

Suntem oameni, prin urmare suntem umani, numai dacă alegem să fim.

Darîngă CorinaClasa a XI-a F

Profesor coordonator: Ciocoi Veronica

Te hominem esse memento! / Amintește-ți că ești om!

13

Muguri 21

Dimineața

Și prin iarbă, prin ogoare,Sclipesc picurii de rouă.Pleacă luna la culcare,

Grabă mare, grabă mare!

Un drumeț pe o cărare, Plecat, poate, cam devreme,

Cu-o desagă la spinare,Grabă mare, grabă mare!

Peste ramurile toate, Ce îmbrățișează cerul,Trece Soarele călare,

Grabă mare, grabă mare!

Văd cum se deschide-o floare, Ce mai farmec, câtă vrajă!Printre pomi adie –o boare,Grabă mare, grabă mare!

Și un stol de vrăbioareÎși începe simfonia,

Ce mai triluri, ce cântare!Grabă mare, grabă mare!

Iar o rază lucitoare,Ce mă mângâie pe față,Mă trezește dn visare,

Grabă mare, grabă mare!

Ostafie Flavius Clasa a VII-a B

Profesor coordonator: Ciocoi Veronica

Baladă

Totul era negru,Tu ai apărut

Ca o rază blândă-n Al meu vis crunt.

Mi-ai suflat în gânduriȘi le-ai răvășit,

Eu ți-am stat alături: Ce mult te-am iubit!

Ți-am cântat balade, Însă, în schimb tu, Mi-ai arătat fapte ,

Dar iubire nu.

�Ale vieții gânduri

Se pleacă sălcii peste râuri, Pontoanele se luminează,

Iar eu stau singură la masă,Pierdută-n ale vieții gânduri.

Pe când o frunză argintieSe leagănă înspre pământ,

Eu strâng în palmă-o păpădieÎntârziată într-un gând.

Mihai Andreea Clasa a XI-a F

Profesor coordonator: Ciocoi Veronica14

Muguri 21

Deseori, în viața de zi cu zi auzim acest proverb, însă mulți dintre noi nu știm cum să ni-l explicăm. Cu sinceritate afirm că până acum ceva timp, nici eu nu înțelegeam pe deplin însemnătatea acestei maxime, asta până într-o zi în care am ajuns la performanța de a-i înțelege toate substraturile.

Adevărul stă la baza celor mai semnificative lucruri

din viața noastră: acesta întărește relații, consolidează prietenii și este componenta esențială a comunicării. Adevărul trăiește veșnic, chiar dacă de multe ori tindem să îl mascăm temporar cu minciuni. Adevărul mascat sau nemascat tot adevăr este, și fie că vrem, fie că nu, în ciuda eforturilor noastre de a-l ascunde din diferite motive, în diferite situații, la un moment dat tot iese la iveală.

Din mica și umila mea experiență am învățat că

uneori adevărul poate răni oameni. În ciuda acestui fapt, am dorit ca întotdeauna să spun și să mi se spună adevărul. Nu pot spune că urmările au fost prea favorabile mie, dar am fost conștientă că peste ceva timp, poate luni, poate ani, adevărul s-ar fi aflat. Așa se întâmplă mereu. E inevitabil, pentru că adevărul nu piere niciodată.

Niciodată nu mi-a plăcut să mă asociez cu minciuna

și nu îi pot înțelege pe acei oameni care doar printr-o singură deschidere de gură înșiră neadevăruri, fiind convinși că adevărul nu se va afla vreodată. Adică, de ce atâtea eforturi în van? De ce este greu pentru unii oameni să înțeleagă că adevărul iese mereu învingător? Întrebări ale căror răspunsuri le posedă oamenii cu pricina.

Precum spuneam în rândurile anterioare, adevărul

stă la baza existenței noastre, niciodată nu piere, indiferent de alegerile noastre, el ne va sta în umbră toată viața, fiind gata în orice moment să se arate.

Mihai Andreea CatalinaClasa a XI-a F

Profesor coordonator: Ciocoi Veronica

Adevărul nu piere niciodatăVeritas numquam perit

15

Muguri 21

Adevărul nu moare.

El nu poate fi niciodată ascuns,

niciodată furat,

niciodată răpus.

Adevărul este unul dintre motoarele

existenței noastre. Întotdeauna, în

jurul acestei valori, s-au adunat

oameni care au crezut cu tărie în

ideea că, până la urmă, adevărul

spus lumii este motorul vieții ,drumul spre

mai bine. Adevărul a format, încă din antichitate, școli

de gândire, dar tot el a trimis oamenii pe rug atunci

când minciuna n-a mai fost acceptată ca mod de

viață. Ascunderea adevărului de cei care credeau că

se pot ascunde în minciună a dus la încleștări pe viață

și pe moarte. Ziarul „Adevărul” a încercat să poarte

cu el mereu, măcar o părticică din adevărul cotidian,

atât cât au putut ziariștii să-l descopere și să îl ofere

cititorilor. Poate au dreptate, poate nu. Timpul va

scoate, ca întotdeauna, adevărul la iveală.

Adevărul este cel mai important lucru într-o frăție,

prietenie sau relație, iar cum adevărul nu piere, nici

dragostea nu va pieri din această cauză. „Dragostea

este îndelung răbdătoare, este plină de încredere,

bunătate, dragostea nu se laudă, nu se umflă de

mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul

sau nu se mânie, nu se minte, nu se gândește la rău,

nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr.”

Adevărul este cheia succesului unui om. Fără

încredere, care este rezultatul spunerii adevărului

mereu, nu ocazional, nu ajungi și nu reușești să ții o

persoană lângă tine. Iar dacă ai lângă tine o persoană

dragă, iar tu o minți și se află, sunt sigură că regretul și

durerea, posibil și pierderea ei, nu le vei uita vreodată.

Scânteie Corina AndreeaClasa a XI-a F

Profesor coordonator: Ciocoi Veronica

16

Muguri 21

Ce ştii despre oceanele şi mările lumii?

Află care sunt cele mai spectaculoase oceane şi mări ale lumii, ce recorduri se înregistrează aici sau cum se explică anumite fenomene care se produc în apă.

• Sarea care ar rămâne dacă apă oceanelor s-ar evapora definitiv, ar ajunge pentru a acoperi tot pământul cu un strat de 152 de metri.

• Viaţa în oceane este diferită. Plantele cresc la o adâncime care poate ajunge și la peste 100 metri. Culoare peştilor diferă, peştii care trăiesc mai la suprafaţă sunt albaştri, verzi sau mov. În zona crepusculară, care este cu 180 de metri mai jos, peştii sunt argintii sau deschişi la culoare. Sunt peşti care trăiesc şi la 3000 de metri adâncime în apele întunecate ale oceanelor și au o culoare închisă.

• Marea Roşie este sărată pentru că este înconjurată de un deşert unde temperaturile ridicate determina o evaporare mai rapidă a apei, de aceea cea mai mare cantitate de sare rămâne în apă atunci când apă se evaporă.

• Navele spaţiale Mercury, Gemini şi Apollo au aterizat în Oceanele Atlantic şi Pacific când s-au întors pe Pământ.

• Oceanul Indian este cel mai cald. Temperatura la suprafaţa apei atinge uneori 36,6 grade.

• Marea Mediterană este numită şi “incubatorul civilizației occidentale”.

• Pacific înseamnă “pacifist”. Atunci când a fost descoperit, apa oceanului era atât de calmă şi liniştită, inducând senzația de pace totală – de aici provine si denumirea acestuia.

• În Marea Moartă nu trăiește nicio vietate pentru că apa este extrem de sărată.

• Mangrovele sunt un amestec de copaci şi arbuşti care cresc pe malul mării şi în estuare. Prezintă rădăcini adventive în formă de catalige cu rol de fixare a arborelui, dar au şi rădăcini respiratorii.

• În Marea Neagră trăiește o specie de pește răpitor cunoscut sub denumirea populară de „câine de mare“ care măsoară aproximativ un metru.

• Tsunami este un cuvânt japonez care înseamnă val înalt.

• Viteza pe apă se măsoară în noduri marine. Un nod este egal cu 1,85 de kilometri/oră.

• Atunci când lipim o scoică de ureche se spune că auzim sunetul mării. De fapt, este sunetul produs de sângele din venele care se află la nivelul urechilor.

• Neptun este zeul mărilor în mitologia romană, în timp ce în mitologia greacă acesta purta numele de Poseidon.

• La origini, Marea Neagră avea un nivel de salinitate mult mai scăzut decât are acum. Însă un potop a rupt limba de pământ ce despărţea marea de oceanul planetar şi s-au format strâmtorile Bosfor şi Dardanele, apa foarte sărată din vechea mare Tetis au pătruns în apele Mării Negre și astfel a crescut salinitatea.

• Cea mai mare mare din lume este Marea Chinei de Sud.

• Cel mai mic ocean din lume este Oceanul Arctic, iar cel mai mare Oceanul Pacific.

Vlădilă GeorgianaClasa a XI-a G

Profesor coordonator: Paraschiv Alice

17

Muguri 21

Liceanul… Ce este de fapt acesta? O mașină de scris? Un robot care știe doar să învețe? O persoană care trece prin etapa adolescenței? O oaie care se alătură turmei sale în fiecare zi? Se pare că va rămâne un mister pentru totdeauna… Astăzi nu o să vă povestesc despre această temă, în schimb, o să vă

împărtășesc una dintre problemele liceanului de zi cu zi.

În urma unui mini-studiu, s-a constatat că cea mai “problematică” problemă este DRAGOSTEA!

Foarte bine a spus cel care a zis că nu o să mai vezi nici un licean cu nasul în cărți, ci doar în nori, așa cum spune și expresia “ești cu capul în nori”. Săraca… A trebuit să se modernizeze ca să poată ține pasul cu liceenii noștri.

În cultura noastră, mulți idealizează dragostea. Noi vedem în ea modul de a scăpa de toate problemele vieții. Filmele și cărțile noastre o marchează drept scopul final al vieții, care duce la scăparea eternă de lupta dureroasă pentru supraviețuire. Și, pentru că idealizăm dragostea, noi o supraapreciem. Într-un final, relațiile noastre trebuie să plătească pentru această idealizare.

Când credem că ”tot ce avem nevoie, e dragoste”, tindem să ignorăm unele valori fundamentale:

respectul, smerenia și angajamentele pe care le avem față de oamenii de care ne pasă. La urma urmei, dacă dragostea rezolvă tot, de ce ar trebui să ne chinuim cu alte lucruri – de exemplu “Liceul”?

Dar dacă noi credem că ”dragostea nu e îndeajuns”, înțelegem că relațiile sănătoase au nevoie de ceva mai mult decât emoții pure și pasiuni mari. Înțelegem că există lucruri mai importante în viață, decât simplul fapt de a fi îndrăgostit. Și relațiile de succes sunt construite pe valori mult mai adânci și importante.

Ți-am mâncat destul din timpul prețios, așa că o să închei destul de repede.

Există multe căi prin care poți rezolva această problemă, dar cea mai importantă este CIOCOLATA! Ciocolata nu o să vină niciodată să îți pună întrebări stupide cum ar fi: “Cu cine te-ai mixat în milkshake?”; “De ce vorbești cu Ciocolata cu alune, Oreo nu îți mai place?”; “De ce te uiți după alte ciocolate?“; “Ce are Ciocolata cu alune și eu nu am?”; “Tu mănânci alte ciocolate pe ascuns, nu-i așa?” și lista poate continua, însă în loc să ai o relație și să te chinui pentru prosperitatea ei , mai bine mănâncă o ciocolată!

Zaharia Ana-MariaClasa a X-a F

Profesor coordonator: Ioana Denisse

Problemele liceanului contemporan

18

Muguri 21

Miturile, pe care mai toată lumea le consideră niște povești banale de adormit copiii, ori niște scornituri create pentru a băga spaima în ascultători, sau mai rău, născociri ale unor oameni țicniți menite să atragă atenția asupra lor sau asupra unor probleme irelevante și, de fapt, inexistente, ar surprinde pe oricine ar afla că unele dintre ele nu sunt doar niște baliverne fără pic de credibilitate. După cum spune proverbul “fiecare legendă are un sâmbure de adevăr” , toate povestirile, oricât de exagerate și rupte de realitate ar părea, au o proveniență în viața cotidiană contemporană sau, surprinzător, viața de zi cu zi din alte vremuri, fie el alt deceniu, sau alt secol.

Un mit care circula în anii 70’-80’ și care a înspăimântat întreaga parte de vest a statului american Pennsylvania este acela care poartă numele

de “Tunelul Omului Verde” (Green Man Tunnel) sau mai precis legenda Omului Verde. Această poveste a terorizat o perioadă îndelungată cetățenii aflați în apropierea vestitului tunel, aceștia declarând că fantoma unui bărbat estropiat și cu pielea strălucind într-un verde straniu își face apariția doar în timpul

nopții și poate fi văzut în tunel sau în apropierea acestuia. Legenda spune că bărbatul, în timp ce trecea pe lângă acel tunel, a fost lovit de un fulger, voltajul uluitor de mare provocându-i mutilarea corpului și moartea aproape imediată. Din pricina imprevizibilului deces, bărbatul nu a putut părăsi lumea celor vii, refugiindu-se în tunel și ducându-și eternitatea în singurătate.

Sâmburele de adevăr al acestei legende urbane face ca bărbatul respectiv chiar să existe. Numele său era Raymond Robinson, născut în anul 1910 și decedat în 1985, la vărsta de 75 de ani. De-a lungul vieții sale, el chiar a fost lovit de fulger, dar asta nu i-a provocat moartea. Se spune că și-ar fi pierdut ochii, o ureche, nasul și una dintre mâini, iar pielea de pe fața sa a fost atât de distrusă încât a căpătat culoarea verde, de unde îi provine și denumirea. Știind că va fi respins de societate, a ales să renunțe la viața în colectivitate creându-și propriul univers într-un tunel părăsit. Bineînțeles că până în 1985, “Omul Verde” putea fi zărit în fiecare noapte în apropierea tunelului, iar după moartea acestuia se presupune că fantoma lui a devenit gardianul pasajului.

Desigur că de-a lungul timpului, legenda sa a fost

denaturată, alterată, ba chiar mistificată astfel încât s-a transformat dintr-o poveste tragică într-una cutremrătoare care implanta frica în oricine o auzea.

Firește că aceasta nu este singura legendă ce s-a dovedit a fi adevărată. În multitudinea întâmplărilor ce au devenit cu timpul mituri se numără și incidentul de pe vasul olandez SS Ourang Medan, al cărui întreg echipaj, în luna februarie a anului 1948, a murit în condiții misterioase.

Aflate în jurul coastelor Indoneziei, mai multe vase comerciale au recepționat mesaje SOS

Mituri și legende

19

Muguri 21

trimise de pe SS Ourang Medan. Cel care transmitea mesajele era un bărbat care repeta încontinuu într-o engleză stricată: “Căpitanul și toți ofițerii zac morți în sala de conferință și pe punte. Foarte probabil ca toți membrii echipajului să fie morți.” Apoi, în urma unor zgomote statice care ascundeau un cod Morse indescifrabil, mesajul era încheiat de același bărbat spunând: “O să mor!”

La câteva ore după recepționarea acelui mesaj dubios, vasul SS Ourang Medan a fost găsit, salvatorii fiind întâmpinați de o imagine desprinsă din Iad. Asemeni spuselor bărbatului, întregul echipaj al navei era mort, iar trupurile zăceau contorsionate grotesc, cu ochii larg deschiși și cu brațele întinse de parcă încercau să apuce un obiect invizibil. Ce era și mai ciudat era că pe fețele lor se putea citi cu ușurință teroarea prin care au trecut, dar trupurile nu prezentau urme vizibile de violență și nimic nu indica o cauză evidentă a morții.

Vasele care au descoperit nava olandeză în cauză au încercat să o tracteze spre coastele Indoneziei, însă un imens incendiu a izbucnit din senin, scufundând vasul în mai puțin de 5 minute. Mai multe echipe de scafandrii au încercat să recupereze cadavrele rămase, însă munca a fost în zadar. Fiecare scafandru care a cercetat nava a ajuns la concluzia că vasul este gol. Toate cadavrele disparuseră fără urmă. În apropierea coastelor Indoneziei, epava SS Ourang

Medan încă zace pe fundul oceanului. Iar o altă legendă ale

cărei rădăcini sunt adânc implantate într-o realitate istorică, este legenda blestemului regelui Khan Timur.

Î n t â m p l a r e a face ca pe data de 21 iunie 1941 sovieticii să deschidă un vechi mormânt mongol unde au fost găsite rămășițele regelui Khan Timur. Deși localnicii i-au avertizat insistent pe arheologi că trupul blestemat al regelui mongol va stârni un război crunt și sângeros, asta nu i-a împiedicat pe sovietici să profaneze osemintele găsite.

Urmările blestemului nu au întârziat să apară, iar pe data de 22 iunie 1941 Germania Nazistă a declanșat Operațiunea Barbarosa, cea mai lungă, brutală și sângeroasă invazie din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, urmată de un bilanț de 10 milioane de victime, soldați și civili.

Privind în ansamblu, miturile, legendele și poveștile nu sunt doar niște născociri ale imaginației omului, ele sunt de fapt întâmplări ce au avut loc de-a lungul timpului, transmise din generație în generație prin viu grai, astfel ajungând ca povestea inițială să fie alterată sau chiar să aibă mai multe variante posibile. Dar în toate cazurile, nu contează ce este adevărat și ce nu. Ce contează de fapt este ce consideri tu că este adevărat, și să fii sigur că aceea este cea mai veridică variantă.

Constantin ClaudiaClasa a X-a F

Profesor coordonator: Ioana Denisse

20

Muguri 21

Ce sunt premiile Nobel?

Premiile Nobel au fost create de savantul și omul de afaceri suedez Alfred Nobel (1833 - 1896), inventatorul dinamitei (1867).

În testamentul său, Nobel a întemeiat o fundație cu scopul ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an “sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanității”.

Premiile Nobel au fost acordate anual începând din 10 decembrie 1901.

Valoarea Premiilor Nobel a crescut de la 40.000 dolari la echivalentul a 909.000 de euro (în anul curent).

Acestea sunt acordate pentru domeniile Fizică, Chimie, Psihologie sau Medicină, Literatură, Pace.

Premiul pentru Economie a fost instituit de Banca Națională a Suediei în 1968 în memoria lui Alfred Nobel.

Pentru matematică nu există un premiu Nobel, ci doar un echivalent al premiului Nobel, care se numeşte Medalia Fields.

Cele mai multe Premii Nobel au fost câștigate de bărbați. Treizeci și patru de femei au obținut Premiul Nobel în cei 117 ani.

Despre premiul Nobel pentru Fizică

Premiul Nobel pentru Fizică a fost acordat, în total, de 112 ori între anii 1901 și 2018. Au fost 210 laureaţi în fizică, între care numai trei femei: Marie

Curie (1903), Maria Goeppert-Mayer (1963) și Donna Strickland (2018).

John Bardeen a primit Nobelul pentru Fizică de două ori pe când celebrul Arnold Sommerfeld (1868-1951) a fost nominalizat de 81 de ori, câteodată prin mai multe propuneri în același an, dar premiul nu i s-a atribuit niciodată.

Cel mai tânăr dintre laureaţii Premiilor Nobel a fost australianul Lawrence Bragg, care avea numai 25 de ani când a primit premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu tatăl său, în 1915.

Cel mai vârstnic laureat pentru fizică era, până anul acesta, Raymond David Jr., care avea 88 de ani când a primit premiul, în 2002, dar recordul este depășit în 2018 de Arthur Ashkin, în vârstă de 96 de ani.

Cercetătorul a avut o contribuţie esenţială la crearea Laserului de la Măgurele, România, numit ELI-NP (Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics).

În perioada 2009-2010 au fost analizate la nivelul Comisiei Europene propunerile de proiecte a 40 de laboratoare din 13 ţări. Țările câştigătoare au fost România, Republica Cehă şi Ungaria.

Donna Strickland s-a născut în 1959 în Guelph, Canada. A obţinut titlul de doctor în 1989 la Universitatea Rochester din Statele Unite ale Americii. În prezent, este cercetătoare la University of Waterloo, Canada. Este prima femeie din ultimii 55 de ani care a câştigt Premiul Nobel pentru Fizică.

Gérard Mourou, laureatul premiului Nobel pentru fizică și părintele științific al laserului de la Măgurele, a declarat că proiectul din România “are o contribuție

Premiul NOBEL 2018 pentru FIZICĂ și ELI-NP, România

Gerard Mourou, Franța

Medalia Premiului Nobel

21

Muguri 21

unică” la premiul Nobel de anul acesta. Platforma din România oferă o combinație unică

de lasere de înaltă intensitate și fizică nucleară. ”Mulți cercetători români foarte buni se întorc din SUA sau din Japonia iar acesta este un indiciu că laserul este într-adevăr atractiv”, a afirmat reputatul cercetător francez.

Primul laser de 10 PetaWatt (1 PW=1015 W) va funcționa în primăvară când România ar trebui să fie gata să ofere cea mai mare putere laser din lume.

Gérard Mourou este implicat în mod real în proiectul din România, cu ELI-NP. În luna martie sau mai, laserul va produce 10 PW, ceea ce va reprezenta un record mondial în domeniul laserelor. Se vor realiza lucruri ieșite din comun în domeniul fizicii. Aparatul va ajuta la descoperirea unor izotopi radioactivi care pot trata cancerul, la identificarea conţinutului butoaielor cu deşeuri radioactive, fără a fi desfăcute, dar şi la testarea materialelor care se folosesc în misiunile spaţiale.

Gérard Mourou a declarat: “Am ales România din perspectiva fizicii nucleare, pentru că aveți o experiență foarte solidă în materie de fizică nucleară”. Comitetul Nobel, a transmis un semnal prin acordarea acestui premiu: acela că Extreme Light este foarte importantă pentru știință. ELI-NP poate deja să contribuie semnificativ în știință. Ceea ce a făcut România este spectaculos. S-a implicat, deoarece a văzut că aceste lucruri sunt pentru viitor.

Ce a fost mai important pentru fizică în 2018?

Pe 2 octombrie 2018 a fost decernat, de către Academia de Ştiinţe din Suedia, Premiul Nobel pentru Fizică 2018 „pentru invenţiile revoluţionare din domeniul fizicii laserilor”.

Au fost trei câştigători: Arthur Ashkin (SUA), Gérard Mourou (Franța) şi Donna Strickland (Canada). Jumătate din sumă a fost acordată lui Arthur Ashkin „pentru pensetele optice şi aplicaţia lor în sitemele biologice”, iar cealaltă jumătate a fost acordată lui Gérard Mourou şi Donna Strickland „pentru metoda de generare a impulsurilor optice ultrascurte de intensitate mare”.

Arthur Askin a inventat pensetele optice care pot „apuca” particule, atomi, molecule și celule vii cu „degetele” din fasciculul laser. O realizare importantă a avut loc în 1987, când Akin a folosit pensetele pentru a prinde virusuri, bacterii şi celule vii, pentru a le examina şi manevra fără să fie deteriorate. A fost realizat un vechi vis de science fiction: să folosească presiunea radiației luminii pentru a muta obiectele fizice. El a reușit să obțină lumina laser care împinge particule mici spre centrul fasciculului și le ține acolo. Pensetele optice au creat oportunităţi noi pentru observarea, investigarea şi controlarea mecanismelor vieţii.

Gérard Mourou şi Donna Strickland au deschis calea spre o nouă clasă de lasere cu cele mai scurte și mai intense impulsuri create vreodată de omenire. Tehnica elaborată de aceştia conduce la noi oportunităţi de cercetare, având aplicaţii medicale şi industriale revoluționare.

De exemplu, milioane de intervenţii chirurgicale la ochi pot fi realizate cu precizie mai mare. Articolul lor a fost publicat în 1985 și a reprezentat piatra de temelie a tezei de doctorat a Donnei Strickland. Noua tehnică, numită ”chirped pulse amplification” (CPA), a devenit metoda standard pentru crearea laserelor de intensitate ridicată.

Legătura premiului Nobel 2018 cu ELI-NP de la Măgurele, România

Gerard Mourou s-a născut în 1944, în Albertville, Franţa. A obţinut diploma de doctorat în anul 1973. Astăzi, Mourou este cercetător la Ecole Polytechnique, Palaiseau, Franţa şi la University of Michigan din Ann Arbor, Statele Unite ale Americii.

”Cercetarea este importantă pentru viitor. Compar mereu cercetarea cu o locomotivă. Într-un tren, importantă este locomotiva. Cred că cercetarea trage după ea toate vagoanele. Cercetarea are nevoie de inginerie de calitate, de oameni de știință buni și folosește mintea oamenilor”.

Cei trei câștigători aiPremiului Nobel pentru Fizică 2018

22

Muguri 21

Laserul de la Măgurele relansează cercetarea românească (directorul ELI-NP, fizician român,

membru titular al Academiei Române,Nicolae Victor Zamfir

Premiul Nobel “presupune foarte multă muncă, foarte mult timp și e ceva ce nu poți prezice. Dar cred că ai șansa să primești unul, dacă ceea ce faci este foarte serios și unic. Sunt foarte mulți oameni de știință excelenți, care fac o treabă excelentă și care nu au premiul Nobel. Nu cred că ăsta trebuie să fie obiectivul. Important este ceea ce faci, iar dacă pentru asta primești și Nobelul, foarte bine. Dar cred că munca de calitate este ceea ce contează, fără să te bazezi prea mult pe premiu”, a încheiat Gérard Mourou.

Gérard Mourou a făcut mai multe vizite în România. Vizita din 2010 a fost hotărâtoare pentru participarea

guvernamentală în proiectul ELI-NP. La ora actuală proiectul de la Măgurele este unul dintre cele mai mari proiecte de cercetare paneuropene. Laserul de la Măgurele este considerat cel mai puternic din lume, cu cele mai performante echipamente şi cel mai strălucitor fascicul Gamma. Este evident că ambele contribuții, cea a francezului Gérard Mourou, dar și cea a românului Nicolae Victor Zamfir, au condus la dezvoltarea proiectului ELI-NP în România.

Testarea fasciculului laser

Protopapas DimitriosClasa a XII-a B

Profesor coordonator: Ștefureac Crina

23

Muguri 21

Știați că în iulie 2018 geologii au clasificat ultimii 4.200 de ani din istoria planetei noastre, ca fiind o perioadă diferită, numită epoca Meghalayan? Dar să pornim pe urmele cercetătorilor geologi!

Timpul geologic scurs de la formarea Pământului ca planetă și până azi este divizat în funcție de evenimentele astronomice, tectonice sau biologice.

Timpul geologic se împarte în următoarele subdiviziuni: eonul, cel mai lung, apoi era, perioada, epoca, vârsta.

Unitățile de timp în care este împărțită istoria Pământului formează scara geologică și reprezintă schimbările majore ale sistemului Terrei. Denumirile unităților de timp pe scara geologică, sunt bazate, în mod tipic, pe noile forme de viață care apar în înregistrarea fosilă. Așadar, pentru a defini o nouă epocă geologică, trebuie găsit un semnal care apare la nivel global și care va fi încorporat în depozitele din viitoarea înregistrare geologică. De exemplu, dispariția dinozaurilor cu aproximativ 66 milioane de ani în urmă, la sfârșitul epocii cretacice, este definită de un “vârf de aur” în sedimentele din jurul iridiului metalic dispersat de un meteorit atunci când s-a ciocnit cu Pământul și care a pus capăt epocii dinozaurilor.

Oficial, la începutul secolului XXI, se afirma că trăim încă în Era Holocen. Holocenul desemnează o perioadă caldă începută acum 11.700 de ani, după sfărșitul epocii de gheață. Cercetătorii geologi au hotărât însă că Pământul a suferit schimbări majore în ultimii 200 de ani încât este necesară o denumire nouă a erei geologice prin care trecem.

În ultimii ani s-a pus întrebarea: suntem în Epoca Antropocenă (Epoca omului) sau în Epoca Meghalayan? Unii cercetători au propus ca noua denumire să definească urmele lăsate de activitatea umană, respectiv să se numească Antropocen. Alții au susținut denumirea de Meghalayan determinată de etapa de secetă și încălzire a Pămăntului care a început cu aproximativ 4200 de ani în urmă.

Adepții Antropocenului susțin de cel puțin douăzeci de ani că este tot mai evidentă importanța

speciei umane ca factor geologic. Grupul de cercetători format din geologi,

climatologi, ecologiști, experți în drept international arată că impactul uman asupra Pământului este atât de profund încât denumirea de Holocen trebuie înlocuită cu o denumire definită de industrializare, de testele nucleare, de poluarea produsă de plastic și de puii domestici. Toate acestea vor lăsa profunde și evidente urme în stratul geologic. Astfel, tot mai mult a fost susținută ideea conform căreia trebuie declarată o nouă epocă geologică, Antropocenul, adică „făcută de om”.

În ultimii 50-60 de ani sunt tot mai vizibile urmele lăsate de oameni asupra Pământului și, în mod special, asupra climei.

Exploatăm planeta și consumăm resursele într-un ritm care, cel mai probabil, nu îi va permite refacerea și va duce la dezastre ireversibile.

În tot mai multe zone de pe glob se văd efectele devastatoare ale suprasolicitării mediului, dar oamenii refuză să admită acest lucru. Încălzirea globală, creșterea nivelului mării, extincția (dispariția) în

Epoca Meghalayan vs Epoca Anthropocen

24

Muguri 21

masă a speciilor sunt efecte ale activității oamenilor. Prăbușirea faunei sălbatice, alături de schimbările climatice, sunt indicatori ai faptului că intrăm în era Antropocenă, adică într-o nouă eră geologică în care oamenii domină planeta.

Antropocenul nu a început la o dată precisă, dar bazându-ne pe datele atmosferice existente, se poate considera că a început la sfârșitul secolului al 18-lea, odată cu Revoluția Industrială.

Propus în anul 2000, conceptul de Antropocen a fost larg popularizat în cercurile ecologice și în mass-media ca un simbol al influențelor nefaste ale omenirii asupra planetei și, în primul rând, asupra climei, pe care oamenii ar fi „forțat-o” să se încălzească mult mai rapid decât presupunea ritmul „normal” al ultimei interglaciații.

Faptul că omul, ca specie, a devenit o forță geologică, capabilă să schimbe în mod fundamental fața Pământului, este atât un avertisment, cât și un apel la o mai bună înțelegere a fenomenelor care se desfășoară pe Pământ.

Organizația Națiunilor Unite efectuează studii prin care încearcă să anticipeze cum va arăta lumea peste câțiva zeci de ani. Studiile referitoare la viitorul Pământului trag semnale de alarmă, legate de suprapopulare, de gradul de urbanizare tot mai ridicat, de ritmul în care oamenii construiesc și poluează.

Omul este o forţă capabilă să modifice natura. Chiar dacă omenirea va dispărea de pe Pământ, în următoarele 10 milioane de ani vor exista semne clare privind prezenţa noastră pe Planeta Albastră. Astfel, oamenii şi-au creat deja, prin modul de viaţă, propria eră geologică care datează de la mijlocul secolului XX.

Urmele lăsate de om, care ar putea deveni semne geologice, sunt: armele nucleare, experimentele nucleare vor lăsa în structura Pământului “o semnătură de neșters”, cu izotopi cum ar fi carbonul 14 şi plutoniul 239; combustibilii fosili și dioxidul de carbon; materialele noi: betonul, plasticul şi aluminiul.

Modificările geologice: omul a transformat mai mult de 50% din suprafaţa de teren a Pământului în favoarea propriilor sale scopuri.

Despăduririle, agricultura, forajele, exploatările miniere, depozitele de deşeuri, produc schimbări geologice care devin ușor detectabile.

Îngrăşămintele: încercările de a hrăni o populaţie în continuă creştere vor fi indicatori clari ai acestei ere geologice.

Nivelurile de azot şi fosfor din sol s-au dublat în ultimul secol prin utilizarea crescută de îngrăşăminte. Încălzirea globală este cel mai evident semn al epocii Antropocen.

Extincţia maselor: rata de dispariție a animalelor și plantelor este cu mult peste media pe termen lung: 75% din specii vor dispărea în următoarele câteva secole dacă tendințele actuale vor continua.

Creșterea puilor în ferme imense a dus la dominația globală aviară începând cu 1945, când americanii au anunțat o competiție pentru a reproduce „puiul de mâine”, o pasăre care ar crește mai mult și mai repede decât oricând. Puii reprezintă azi baza hranei și se adună în crescătorii. Peste 60 de miliarde de pui sunt uciși în fiecare an în întreaga lume.

Până în 2020, va fi cea mai consumată carne din lume, ca greutate, depășind carnea de porc iar oasele lor vor fi un semn al epocii Antropocen. Oasele lor se vor găsi în stratul geologic.

La toate acestea s-ar mai adăuga următoarele elemente cu efecte devastatoare: invazia mijloacelor de transport poluante: autoturisme, avioane; E-urile, conservanții, aditivii care otrăvesc populația,

25

Muguri 21

medicamentele, industria farmaceutică, farmaciile (cadavrele nu mai putrezesc ca în trecut); otrăvirea apei, PET-urile, ambalajele în general, pun în pericol ecosistemele încât se impune reciclarea și reutilizarea; deșeurile electronice, telefoanele mobile au efecte devastatoare asupra mediului.

Contaminarea solului ar putea fi un alt semn geologic al Antropocenului. Problema contaminării solului este mai gravă în țările Europei de Est, foste comuniste, în care industrializarea s-a făcut la scară mai largă și cu măsuri protectoare precare sau inexistente. Industria comunistă a crezut în planuri cincinale, nu în poluare. În jur de 900.000 de hectare de sol din România erau contaminate cu metale grele: cupru, plumb, zinc şi cadmiu, precum şi cu dioxid de sulf.

Principalele surse de poluare, atât istorică, cât şi de dată recentă, din țara noastră sunt considerate: industria minieră, industria chimică, industria petrolieră, industria de prelucrare a metalelor, industria de prelucrare a lemnului, centralele electrice pe cărbune, activităţi de transport, activităţi de servicii, siturile militare, depozitele de pesticide, depozitele de deşeuri menajere neconforme.

Toți experții susțin că dovezile impactului omenirii asupra planetei sunt copleșitoare, dar schimbările sunt foarte recente din punct de vedere geologic. O critică asupra teoriei Antropocenului, din punct de vedere al geologiei este că are o durată foarte scurtă. Până în prezent, termenul nu a fost acceptat în nomenclatura oficială din geologie.

“Antropocena marchează o nouă perioadă în care activităţile colective domină maşinăria planetară” (prof. Chris Rapley, om de ştiinţă specializat în climat, de la University College şi fost director al Muzeului de Ştiinţă din Londra).

Multă vreme, majoritatea cercetătorilor geologi au

considerat că epoca actuală ar trebui numita Epoca Antropocenă sau Epoca Omului dar, în iulie 2018, în cadrul Comisiei Internaționale pentru Stratigrafie, s-a hotărât oficial ca denumirea să fie Meghalayan.

Anunțul Uniunii Internaționale de Științe Geologice a contrariat și a înfuriat mulți oameni de știință din întreaga lume: în prezent, nu numai că trăim în Era Holocen, dar ne aflăm în cea de a treia etapă a acesteia, epoca Meghalayan, care a început aproximativ acum 4.250 de ani.

Era Holocenă a fost împărțită în trei mari ere: cea mai veche, Epoca Groenlandeză (Greenlandian Age) care a început în urmă cu 11.700 de ani, apoi epoca de mijloc, Nord-Grippianul (Northgrippian) care a început acum 8326 de ani, și ultima, Holocenul Târziu, numită Meghalayan, care a început acum 4.200 și continuă în prezent.

Toate aceste perioade definesc mai mult sau mai puțin Holocenul, ignorand complet Antropocenul. Prima problemă apare asupra conceptului de ,,Holocen’’, deoarece înainte ca oamenii să modifice esențial climatul, Terra se afla într-un interval interglaciar normal.

Au existat peste 45 de interglaciațiuni similare în ultimii 2,5

milioane de ani, adică un procent de 10% din timp. În rest, Pământul s-a aflat în Epoca de Gheață.

Evenimentul climatic început acum 4.200 ani a fost documentat pe toate cele șapte continente.

Stratotipul ales de International Union of Geological Sciences (IUGS) a fost o stalagmită din peștera Krem Mawmluh, aflată în statul Meghalaya, un stat din NE Indiei, de la care provine denumirea epocii. Determinarea noii limite temporale s-a bazat pe analiza raportului izotopilor de oxigen: O18/O16, din diversele straturi ale stalagmitei. Raportul respectiv reflectă variațiile precipitațiilor: cu cât plouă mai mult, cu atâta scade concentrația izotopului O18.

La scară geologică, Epoca Meghalayan este 26

Muguri 21

ultima etapă sau cea mai înaltă fază a Cuaternarului, respectiv a Holocenului. Epoca Meghalayan a început cu o secetă de 200 de ani care a afectat civilizațiile umane din Egipt, Grecia, Siria, Canaan, Mesopotamia, Valea Indusului și Valea râului Yangtze, adică în urmă cu aproximativ 4200 de ani.

Vârsta Meghalayanului a fost recunoscută oficial de Comisia Internațională pentru Stratigrafie în iulie 2018, împreună cu Northgrippian (Holocenul mediu) și Greenlandian (Holocenul inferior).

Disputa între susținătorii celor două concepte este abia la început deși s-a luat o decizie în acest an. Dar, desigur contează mai mult măsurile pentru regenerarea Pământului.

Problema este că denumirea Epocii în care trăim, Meghalayan, nu menționează impactul uman asupra mediului.

Nu putem defini această epocă fără să menționăm impactul oamenilor pe scara geologică.

Cum pot geologii să definească o fază interglaciară normală ca o epocă și să ignore impactul oamenilor?

Ceea ce s-a întâmplat în acest studiu a fost o întrecere între două “comitete”: un comitet susținea Holocen, celălalt recunoștea Antropocen. Comitetul științific care susținea Holocenul, a câștigat prima rundă. Veacul Meghalayan spune că prezentul este doar mai mult decăt trecutul!

Antropocenul, subliniind necesitatea administrării planetare, rescrie povestea umanității, în care acțiunile omenirii constituie o forță asupra naturii!

Ceea ce s-a întâmplat în acest studiu a fost o întrecere între două “comitete”: un comitet susținea Holocen, celălalt recunoștea Antropocen.

Comitetul științific care susținea Holocenul, a câștigat prima rundă. Veacul Meghalayan spune că prezentul este doar mai mult decăt trecutul!

Antropocenul, subliniind necesitatea administrării planetare, rescrie povestea umanității, în care acțiunile omenirii constituie o forță asupra naturii!

În articolul de față am pus accentul pe aspectele legate de urmele lăsate de om care, pot deveni, la un moment dat, de importanță geologică.

Adepții Antropocenului vor mai susține ideea și în cadrul celui de-al 36-lea Congres Geologic Internațional, care se va desfășura în Delhi, India, în martie 2020.

O nouă pagină din istoria Pământului a fost scrisă în 2018.

„Nu mai trăim într-o lume mică pe o planetă mare. Acum suntem o lume mare pe o planetă mică,

unde am atins un punct de saturație” (prof. Johan Rockström, director la Stockholm Resilience Centre).

Noile subdiviziuni ale epocii Holocen (Meghalayan, Northgrippian și Greenlandian) care

au fost aprobate oficial în iulie 2018

Vasiliu-Sandu Maria, Trașcă Anamaria Clasa a XI-a B

Profesor coordonator: Ștefureac Crina

O porțiune din stalagmita din peștera Krem Mawmluh din Meghalaya, care a fost secționată și analizată strat cu strat pentru a se identifica începutul vârstei Meghalayan, acum 4.200 ani.

(Sursa: IUGS Commission on Stratigraphy)

27

Muguri 21

Astronomia (de la cuvintele grecești ,,astron”=stea și ,,nomos”=lege) se ocupă cu studierea corpurilor cerești (stele, planete, comete, galaxii, meteoriți) și a fenomenelor care provin din afara atmosferei Pământului, ca de exemplu radiațiile cosmice.

Această știință conține informații despre corpurile cerești, de la simpla observaţie şi până la teorii despre Univers.

Astronomia este una dintre cele mai vechi științe. Începuturile ei se găsesc în China, Mesopotamia (Babilon) și Egipt, cu câteva mii de ani în urmă. Oamenii au fost încă din cele mai vechi timpuri preocupați să descopere misterele Universului și astfel au inventat telescopul înainte ca astronomia să devină o știință modernă.

Astronomia a luat naștere din necesitățile practice ale societății omenești, cum ar fi orientarea pe uscat și ape, măsurarea timpului, calendarul. Legile stabilite în astronomie sunt folosite pentru viața practică.

Isaac Newton afirma cu modestia caracteristică marilor personalități: ”Dacă am văzut mai departe, e pentru ca m-am ridicat pe umerii unor giganți”.

Iată câteva din aspectele interesante despre Pământ, Sistemul Solar și Univers pe care omenirea le cunoaște la ora actuală:

ᴥ Pământul este singura planetă din sistemul nostru solar care nu poartă numele unui zeu grec sau roman;

ᴥ Galileo Galilei a fost primul om care a privit cerul printr-un telescop;

ᴥ Pământul se roteşte în jurul propriei axe, în jurul

Soarelui, alături de acesta în jurul centrului galaxiei şi împreună cu toată galaxia se îndreaptă spre Andromeda. Viteza cu care Pământul se rotește în jurul Soarelui este de peste 100.000 de kilometri pe oră;

ᴥ Pământul are o densitate de aproximativ 5,5 ori mai mare decât densitatea apei și este cea mai densă planetă din Sistemul Solar;

ᴥ Peste 5 miliarde de ani, o zi pe Terra va avea 48 de ore;

ᴥ O sută de sateliţi artificiali sunt lansaţi în jurul Pământului în fiecare an;

ᴥ În S.U.A. sunt 3.500 de astronomi, dar peste 15.000 de astrologi;

ᴥ Neil Armstrong a păşit pe Lună cu stângul;

ᴥ Pământul devine zilnic cu 100 de tone mai greu din pricina meteoriţilor care cad pe el;

ᴥ Din cei peste 20 de milioane de meteoriţi observabili care se îndreaptă în fiecare zi spre Terra, doar unul sau doi ajung pe suprafața ei. Ceilalţi ard complet în atmosferă;

ᴥ Primul om care a ajuns în spațiu a fost rusul Yuri Gagarin;

ᴥ După aselenizare, o oglindă a fost lăsată pe Lună, iar cu ajutorul ei se poate măsura, prin reflectarea undelor laser, distanţa faţă de Terra, cu precizie milimetrică;

Cele mai interesante lucruridin domeniul astronomiei

28

Muguri 21

ᴥ Majoritatea sateliţor de comunicaţii se află la 300 km deasupra suprafeţei terestre;

ᴥ Costul unui costum spațial este de 11 milioane de dolari;

ᴥ Gravitaţia pe Lună este de 6 ori mai scăzută decât cea de pe Terra și de aceea astronauţii pot sări până la 4m înălţime;

ᴥ Când Luna este în zenit, corpul uman cântăreşte, din pricina atracţiei ei gravitaţionale, mai puţin cu câteva zeci de grame;

ᴥ În fiecare an, Luna se îndepărtează de Pământ cu 3,8 centimetri;

ᴥ Datorita mărimii sale, Jupiter acționează ca un aspirator atrăgând tot felul de comete și asteroizi. Fără această planetă, Terra ar fi bombardată de meteoriți;

ᴥ Sistemul Solar s-a format acum aproximativ 4,6 miliarde de ani;

ᴥ Toate planetele din sistemul nostru solar au aceeași vârstă;

ᴥ Nicio eclipsă solară nu poate dura mai mult de 7 minute şi 58 de secunde din cauza vitezei Soarelui. Eclipsele lunare, în schimb, pot dura până la o oră şi 40 de minute;

ᴥ Soarele se măreşte treptat. În aproximativ 5 miliarde de ani va ajunge până la orbita Pământului;

ᴥ În fiecare secundă, în interiorul Soarelui, patru milioane de tone de materie sunt transformate în energie;

ᴥ Pe lângă cele 8 planete, există în Sistemul Solar încă 5 planete pitice: Pluto, Ceres, Eris, Makemake si Haumea;

ᴥ Doar a 14-a miliarda parte din energia emisă de Soare ajunge pe Terra;

ᴥ Fotonii din interiorul Soarelui ajung la suprafaţa acestuia în mai mult de 10 milioane de ani;

ᴥ Fotonii emişi de Soare străbat distanţa până la Pământ în 8 minute şi 10 secunde;

ᴥ Voyager 1 este obiectul lansat de om care a ajuns la cea mai mare depărtare. Lansat în 1977, a trecut în 1989 de Neptun şi, după ce a străbătut mai mult de 6

miliarde de km, va ieși din Sistemul Solar;

ᴥ Fotonii emişi de Soare străbat distanţa până la Pământ în 8 minute şi 10 secunde;

ᴥ Pe Venus nu există anotimpuri;

ᴥ În Univers sunt mai multe stele decât fire de nisip pe Pământ;

ᴥ O stea se naște în Calea Lactee la fiecare 18 zile;

ᴥ Spaţiul nu este un vid absolut. Există în jur de 3 atomi pe metru cub;

ᴥ Dacă Saturn ar fi pus în apă, ar pluti;

ᴥ Suprafața planetei Marte este acoperită cu rugină;

ᴥ Pe Titan, satelitul lui Saturn, există oceane de metan;

ᴥ Heliul este singura substanță din Univers care nu poate exista în stare solidă;

ᴥ Un an pe Mercur durează mai puțin de o zi;

ᴥ Lucy, o stea din constelația Centaurului, este un diamant gigantic, având miliarde de carate;

ᴥ Din pricina tensiunii de suprafaţă, orice lichid lăsat liber în spaţiu va lua forma unei sfere;

ᴥ Dacă numeri 100 de stele pe minut, poţi număra stelele din galaxia noastră în aproximativ 200 de ani.

Nu-i așa că multe din aceste aspecte nu le cunoșteați? Și câte alte lucruri interesante despre Univers se mai cunosc!

Gherghe Maria-FlorentinaClasa a XI-a B

Profesor coordonator: Ștefureac Crina

29

Muguri 21

Lumea este în continuă mișcare, modernizare și îmbunătățire a tehnologiilor, mai ales din punctul de vedere al utilizării energiei.

În căutarea permanentă a resurselor de energie, omul a folosit combustibilii tradiționali, forța apei și energia luminii.

Pentru a-și satisface necesitățile, dar și din nevoia de confort, omul a făcut mult rău în jurul său: a epuizat resursele naturale, a poluat și a suprasolicitat mediul: solul, apele, aerul.

Mulți cercetători consideră că s-a ajuns în punctul în care este greu de crezut că Pământul se mai poate regenera. Efectele poluării și protejarea mediului sunt subiecte foarte controversate. Se caută soluții, sunt foarte multe proiecte în lucru care trebuie susținute, dar acestea nu se realizează în toate țările, deoarece multe aspecte depind de factori economici, tehnici sau geologici.

Pe de altă parte, punerea în aplicare a unor soluții de protecție a mediului, au făcut uneori mai mult rău în natură. Acum, mai mult decât oricând, omenirea are nevoie de noi surse de energie regenerabile, nepoluante.

La ora actuală, cercetătorii consideră că lumina este una dintre cele mai ieftine și nepoluante forme de energie. Trebuie remarcat numărul considerabil de studii și cercetări în privința transformării energiei luminii solare în energie electrică sau în alte forme de

energie, de la simplele panouri fotovoltaice până la teoriile despre energia luată din “întuneric”, adică din radiațiile pe care nu le vedem.

S-a făcut un calcul în SUA: în 2009, au fost montate pe clădirile noi cu birouri, geamuri cu o suprafață totală de circa 40 de milioane de metri pătrați.

Dacă această suprafață ar fi fost constituită din panouri fotovoltaice, acestea ar fi generat o putere totală de 4GW, adică la fel de mult ca totalul ”fermelor solare” cu panouri fotovoltaice instalate la acel moment pe teritoriul Americii de Nord.

Problema este că aceste panouri obturează lumina. Așadar s-a pus întrebarea: cum ar fi dacă orice suprafață vitrată (cu geamuri) ar putea capta lumina Soarelui și ar transforma-o în energie electrică?

Ideea novativă este de a proiecta celule fotovoltaice care să poată fi încorporate în toate ferestrele și care să permită în procent cât mai mare transparența lor.

O echipă de cercetători de la Universitatea Michigan din SUA a creat primul panou fotovoltaic cu adevărat transparent, o descoperire care ar putea transforma în curând ferestrele și geamurile de sticlă în generatoare solare de energie fără a afecta lumina naturală din interior.

Conducătorul echipei, savantul Richard Lunt de la Michigan State University a precizat: „Celulele fotovoltaice transparente reprezintă viitorul pentru aplicaţiile energiei solare. Am analizat potenţialul şi am arătat că extrăgând doar radiația invizibilă, aceste dispozitive pot furniza acelaşi potenţial energetic precum un acoperiş constituit din celule tradiţionale. Astfel, putem oferi o funcţionalitate mai bună și o creștere a eficienţei clădirilor, automobilelor şi electronicelor mobile”.

Dacă suprafața vitrată ar avea caracteristicile panourilor fotovoltaice, atunci s-ar putea obține ușor o mare cantitate de energie simultan cu păstrarea rolului ferestrelor, acela de a permite iluminarea spațiului interior.

Revoluția celulelor fotovoltaice organice

30

Muguri 21

Realizarea panourilor fotovoltaice transparente are la bază tehnologia celulelor fotovoltaice organice.

În primul lor studiu din 2014, Richard Lunt şi echipa sa au creat o celulă solară transparentă acoperită cu molecule organice care pot absorbi raze specifice din domeniul invizibil al radiației naturale. Pentru că aceasta captează numai undele infraroşii şi ultraviolete, situate în afara domeniului vizibil, vederea umană nu este obstrucţionată, iar fereastra arată exact ca o sticlă obişnuită.

În noul studiu, cercetătorii au examinat potenţialul şi eficienţa acestui dispozitiv, estimând că celulele fotovoltaice transparente pot acoperi 5-7 miliarde de metri pătraţi de ferestre existente pe tot teritoriul Statelor Unite și ar putea da 40% din necesarul energetic al ţării.

Un studiu anterior care a avut în vedere potenţialul acoperişurilor solare a ajuns la aceeaşi estimare de 40%.

Astfel, împreună, acoperişurile şi ferestrele solare ar acoperi aproape întreg necesarul de energie al Statelor Unite. Un astfel de proiect ar reprezenta un salt important pentru energia solară, care în prezent dă numai 1% din necesarul de energie al SUA.

Celulele solare fotovoltaice transparente sunt foarte greu de realizat, pentru că panourile fotovoltaice generează energie prin transformarea fotonilor absorbiți în electroni.

Pentru a obține o celulă solară 100% transparentă, echipa de la Universitatea Michigan a creat un “concentrator solar luminiscent transparent (TLSC)”, care folosește săruri organice capabile să absoarbă lungimi de undă ale radiației invizibile.

Deoarece materialele utilizate nu absorb și nici nu emit radiație în spectrul vizibil ochiului uman, acest „concentrator” ar putea fi aplicat pe suprafețele din sticlă pentru ca astfel să devină aproape 100% transparente.

Inițial, celulele de acest gen au fost doar parțial transparente și ușor colorate, însă cele noi sunt atât de clare încât ferestrele noi nu se deosebesc ca aspect de ferestrele tradiționale.

Pentru ca panoul format din celule transparente să funcționeze, trebuie realizată o “ramă” formată dintr-o serie de celule fotovoltaice tradiționale, nontransparente. Această ramă ajută la transformarea radiației invizibile în energie electrică. Astfel, echipa de cercetare a reușit să valorifice radiația infraroșie și cea ultravioletă.

Prioritatea echipei Michigan State este de lucra în continuare la invenție până când aceasta va avea o eficiență energetică suficient de mare încât să fie utilizată pe piața fotovoltaică.

Profesorul Richard Lunt (Universitatea Michigan) arată panoul fotovoltaic transparent realizat

Pe de altă parte, nu doar clădirile au de câştigat din noile nanotehnologii, ci şi vehiculele sau alte aplicații industriale cum ar fi dispozitive de consum și gadget-uri portabile care utilizează noul material transparent.

Panourile fotovoltaice transparente reprezintă o idee revoluționară, un potențial uriaș pentru necesarul energetic al omenirii.

Aplicațiile panourilor fotovoltaice transparente sunt nelimitate: de la zgârie-norii acoperiți de sticlă, de la geamurile clădirilor și mașinilor până la display-urile laptopurilor și smartphone-urilor.

Acum, un panou fotovoltaic tradițional prezintă o eficiență de circa 15-20%, deci este de preferat unui geam fotovoltaic care ar putea avea deocamdată maximum 5% eficiență.

31

Muguri 21

Astfel, ar rezulta și un timp de trei-patru ori mai îndelungat pentru recuperarea investiției.

Dacă ne întoarcem la exemplul de la început, cu zgârie-norii, există și aspecte conexe care trebuie luate în seamă, cum ar fi plasarea optimă a panourilor fotovoltaice transparente pentru captarea energiei solare.

În mod normal, un panou fotovoltaic trebuie orientat spre sud, la un anumit unghi față de verticală pentru a nu fi umbrit.

Primele celule fotovoltaice cu adevărat transparente pe zgârie-nori

În cazul zgârie-norilor, geamurile sunt verticale și numai o latură a clădirii poate fi orientată spre sud dar, dacă sunt mai multe clădiri una lângă alta, cu siguranță latura sudică va fi în mare parte umbrită.

Aceasta înseamnă că se deschide o mare oportunitate pentru utilizarea noii tehnologii la scară industrială, tehnologie care ar schimba total modul de utilizare al sticlei fabricată pentru prima dată în urmă cu aproximativ 3000 de ani în Egiptul antic.

Cercetătorii de la Universitatea din Oxford au realizat un model matematic computerizat pentru un zgârie nori cu peste 200 de metri înălțime, din Texas, care, dacă ar avea geamuri fotovoltaice optimizate, ar putea duce la generarea a până la 5,3

MWh (megawatt-oră) zilnic. Aceasta ar fi suficientă pentru alimentarea sistemului de iluminare al clădirii sau pentru a furniza curent electric unui număr de peste 150 de gospodării.

Mulți specialiști susțin că nu adaptarea actualelor clădiri este prioritară, ci gândirea pe viitor a unui sistem arhitectural care să permită o plasare cât mai eficientă a geamurilor fotovoltaice în cadrul unei clădiri.

Este evident că geamurile fotovoltaice (panourile fotovoltaice transparente) au un potențial uriaș, chiar

dacă, momentan, mai sunt destule piedici de depășit. Potențialul lor poate fi înțeles ușor dacă se estimează că în 2010, clădirile din SUA au consumat circa 41% din energia totală, adică mai mult decât domeniul transporturilor sau industriei iar acum acest procent a crescut.

Energia necesară clădirilor ar putea fi obținută prin geamurile fotovoltaice. Specialiștii sunt optimiști, susținând că în maximum 5 ani se va ajunge la un bun echilibru între eficiența și prețul ferestrelor fotovoltaice transparente.

În concluzie, ar trebui să ne pregătim pentru schimbări majore.

Trebuie gândit pe viitor un sistem arhitectural care să permită o plasare cât mai eficientă a geamurilor fotovoltaice transparente în cadrul unei clădiri.

Un astfel de proiect ar putea fi implementat în viitor și în orașele României.

Moldovan Alexandra Irina Clasa a XII-a B

Profesor coordonator: Ștefureac Crina

32

Muguri 21

Getting a pet as a Christmas present is almost every child’s dream, wakening up and seeing under the Christmas tree a beautiful green box decorated with a red ribbon and a few holes along its sides so the puppy or kitten inside would be able to breathe. All parents want to see their children happy, and some are willing to do anything to achieve that, in almost all cases, temporary happiness. But parents buying a pet as a present for children is only one stereotype.

Some people don’t understand how much responsibility maintaining a pet requires, from paying for its medical treatment to taking it for a walk every day. I’m going to talk more about dogs since they are the go to when it comes to getting a pet, in most of the cases. Having a pet is quite similar to raising a child because they both can destroy things around the house, start crying for no reason, need medical care, require investing money into, and a lot of attention as well as patience also let’s not forget about love, a very important factor.

Maybe some people don’t see a pet as such a great responsibility like I do. I’ve heard a lot of stories about

families abandoning their pets because they couldn’t afford keeping them anymore, maybe lack of time or money or any other reason, and I would be more than happy to go and ask them if they could throw their children on the street because they are not able to maintain them.

Imagine how that poor animal feels, one moment being loved and the other being kicked out of the car on some dirty street on a cold rainy night. What is it going to do? By taking it into your life in the first place it depends on you all its life, all basic survival skills got lost in fluffy baskets, colorful toys and a bowl full of food once or twice a day. Once on the streets, out on its own that animal is as good as dead.

Moral of the story, think five steps in advance before taking such a big decision as getting a pet, because that responsibility is for life or until your pet decides willingly to leave this world.

Kiru CătălinaClasa a XI-a G

Profesor coordonator: Ioana Denisse

A pet is forever, not just for Christmas

33

Muguri 21

How many times have you looked in the mirror and tried to arrange your face just to be beautiful in front of the one you loved? How many hours have you spent writing messages for him? But time? How much time have you dedicated to love? How many chances have you asked for and how many have you given?

Just ask yourself these questions and if your answers to all the questions are positive, then your soul is pure and innocent like a lily. Happiness has so many forms, feelings and differences. You can’t compare the happiness you feel about a victory - for example, you have won a prize at a very important competition for you - to the happiness that is born from love. These two forms of happiness make you feel unique, they light up your soul but they are not interconnected.

When you love (someone), you can’t know your own limits. You think you know yourself very well but you have no idea about what you can do in the name of love. The happiness you feel when the one you love holds your hand and kisses your forehead is indescribable. You feel like you belong to someone, and suddenly, home isn’t a place anymore. It is a person. Him. Your body vibrates on the wonderful love

song that plays in your head, and because of the many feelings and emotions that are inside of you, you feel like you are going to explode. After all the monotony in your life, you have found a loophole and you

can’t describe this in words. You’re simply happy and nothing else matters. Even the smallest gesture, even the most modest, for you has a great importance.

You analyze his words as if they would have multiple meanings, but most of the time there are no other meanings. Sometimes, the happiness and the love you feel make you do crazy things you never thought you would do. Because that’s love. You feel it, but you never know where it could bring you.

Always, when someone asks me what happiness means to me, I answer in a few words: Love. Love is something rare, precious and essential.

Advice: When you have found the love of your life, fight for it until the end no matter what happens. Just don’t let it go.

I leave you, dear readers with an enigmatic question: What is more beautiful than to love and be loved?

Mihai AndreeaClasa a XI-a F

Profesor coordonator: Ioana Denisse

What is more beautiful than to love and be loved?

34

Muguri 21

”I do not know how I may appear to the world but to myself I seem to have only been like a boy playing on the seashore and diverting myself in now and then finding a smoother pebble or a prettier shell than ordinary, whilst the great ocean of truth lay all undiscovered before us.”

-Isaac Newton

I think this statement represents the ‘evergreen’ quote that we all should guide from in this mixture of happiness and sadness, called life.

Firstly, the quotation suggest that we, as living beings, tend to divert ourselves with the little things such as pebbles or beautiful shells. While we divert ourselves with the small things, the great ocean of truth lays all undiscovered before us. When we are preoccupied with the small things, the big and important things lay in front of us, and we’re not capable to see it, we’re not capable to discover it. We think that all we have now is all that we’ll ever have. But our brain is wider than

the ocean. We can always discover new things, we can always make new friends, we can always read new books, we can always watch new movies. We can always have different perspectives on how we see our lives, how we want it to be. We can always become wiser and greater. All we have is not now, it’s forever.

Secondly, a wise man once said that when we are in front of the ocean we think about the person we love the most. It is a beautiful saying, yes, but I truly believe that when we are in front of the ocean, big, vast and impressive, we should think about ourselves, of how great and yet so insignificant we are. The only thing that makes us a little bit greater is wisdom. We should learn to listen to people when they talk, not just to wait for our turn to speak, we should learn to respect other people like we respect ourselves, we should learn to love like we’ve never been hurt and maybe just then we’ll become just a little bit wiser. But even when you do, don’t tell everyone about it, don’t shout it out, don’t be proud of it. Because the only true wisdom is in knowing you are nothing and you know nothing.

In conclusion, wisdom is a function of time and experience and nothing ever goes away until it teaches us what we need to know.

Darîngă Corina

Clasa a XI-a FProfesor coordonator: Ioana Denisse

We’re all kids playing on the seashore...

35

Muguri 21

CUPRINS

Gânduri de început .............................................................................................. 1

Simpozionul Municipal ,,Fascinanta Matematică‘‘ ..............................................2

Simpozionul Municipal ,,Monarhie și Comunism în România” ............................3

Ziua iei în ”Babeș” ............................................................................................... 4

Zece curiozități legate de Marea Unire ................................................................5

Samoilă Mârza - Unicul fotograf al Marii Uniri ....................................................7

După 100 de ani de la Marea Unire suntem mai dezbinați ca niciodată .............8

Români de care suntem mândri: George Emil Palade .........................................9

Marea Unire reflectată în opera poetului Lucian Blaga .....................................11

Ani de liceu ... ..................................................................................................... 12

Amintește-ți că ești om! .................................................................................... 13

Poezii ................................................................................................................. 14

Adevărul nu piere niciodată .............................................................................. 15

Ce știi despre oceanele și mările lumii? .............................................................17

Problemele liceanului contemporan .................................................................18

Mituri și legende … ............................................................................................. 19

Premiul Nobel 2018 pentru Fizică și ELI-NP, România ........................................21

Epoca Meghalayan vs Epoca Anthropocen ........................................................24

Cele mai interesante lucruri din domeniul astronomiei ....................................28

Revoluția celulelor fotovoltaice organice ..........................................................30

A pet is forever, not just for Christmas ..............................................................33

What is more beautiful then to love and be loved? ..........................................34

We’re all kids playing on the seashore ..............................................................35