UTOPIA

Ficțiunea scrisă de filosoful englez Thomas Morus (1478 –1535), un renumit umanist din

perioada Renașterii, cuprinde două cărți care sunt puse practic în oglindă. În cartea I-a este

zugrăvit regatul englez cu toate racilele lui, pe când în cartea a II-a este descrisă societatea

utopienilor ale căror instituții și moravuri contrastează profund cu cele ale regatului englez,

cât și cu cele europene. Cartea a II-a este evident o critică sistematică a societății și

principatelor europene, dar mai ales a instituțiilor fundamentale din Europa secolului al XVI-

lea. 

În cartea I-a, Rafael Hythlodaeus îi povestește lui Morus și prietenului său despre un dialog

purtat la curtea unui nobil despre “starea în care se află regatul englez”. Cauzele decăderii

acestuia sunt în special infracționalitatea datorată sărăciei și distrugerea intenționată a

agriculturii pe motiv de a lăsa loc pășunatului turmelor de oi ale nobililor. Principii europeni

sunt acuzați că disprețuiesc sfatul înțelepților și preferă să facă războaiede cucerire care

pustiesc și golesc vistieria statului în loc să se ocupe cu gospodărirea națională a propriului

regat. 

Sărăcia și infracționalitatea nu se rezolvă, crede Thomas Morus, numai printr-o justiție aspră,

ci mai ales prin combaterea acestor fenomene pornind de la cauzele lor și nu de la efecte. Ar

trebui reformat învățământul, astfel încât fiecare om să cunoască o meserie. Ar trebui, de

asemenea, create locuri de muncă remunerate și nu doar slujbe pasagere de slugi. Renunțarea

la armatele de mercenari reprezintă o altă soluție viabilă recalibrării societății, pentru că odată

lăsate la vatră, oamenii care le alcătuiesc, neștiind ce să facă pe timp de pace, devin hoți,

tâlhari și criminali. Cartea a II-a prezintă insula “Utopia” care de fapt la origine este o

peninsulă ale cărei legături cu continentul au fost tăiate din porunca legendarului rege Utopos,

întemeietorul societății utopiene.

El a avut ideea de a izola Utopia de continent tocmai pentru a putea întemeia aici o lume mai

bună fără riscul de a fi supusă imixtiunilor străine. Statul utopian este alcătuit din orașe foarte

dezvoltate, cu drumuri pietruite, cu apeducte, băi publice și grădini pentru plimbări și

recreație. Morus descrie capitala insulei Utopia care se numește Amauroton – cel mai mare

oraș dintre cele cincizeci și patru de orașe  – ca fiind centrul politic și religios al statului

utopian. 

Pe insulă nu există proprietate privată, ci doar proprietate publică asupra tuturor resurselor

naturale, dar și asupra mijloacelor de producție. Regele Utopiei nu deține puterea prin drept

ereditar, precum principii europeni, ci este ales pe viață de către consiliul sau adunarea tuturor

filarhilor din țară. Alegerea suveranului se face prin vot secret, fiecare filarh dând votul unuia

din cei patru cetățeni propuși de către popor să candideze pentru funcția supremă în stat. 

Suveranul va guverna cu ajutorul magistraților care în Utopia sunt organizați ierarhic:

tranibori, proto-filarhi și filarhi.

Traniborii alcătuiesc Senatul, structură instituțională ce constituie autoritatea legislativă a

insulei, fiind singurul loc din insulă în care se desfășoară activități și procese politice. În rest,

dezbaterile politice private sau publice sunt restricționate – scoase în afara legii – tocmai

pentru a nu genera intrigi sau comploturi. Morus apreciază cultul muncii pe care-l au insularii,

cât și modul lor de organizare pentru muncile câmpului, plugăritul fiind de altfel singura

datorie comună a întregii obște care efectuează aceste munci prin rotație. Munca fiecărui

cetățean ține cont de înclinațiile și formarea lui școlară, dar este limitată la șase ore pe zi. 

Sistemul de învățământ contrastează cu cel scolastic din Europa –  cel axat pe formare

teoretică și umanistă – fiind orientat literalmente pe activități practice. De altfel, fiecare

utopian trebuie să practice o meserie sau măcar să cunoască una pe lângă arta pe care o

practică. Justiția utopiană este mult mai puțin aspră comparativ cu cea din Europa din

considerentul unei infracționalități aproape nule. Majoritatea condamnărilor sunt la muncă în

folosul comunității.

Utopienii disprețuiesc luxul și metalele prețioase, lucru care constrastează vizibil cu

moravurile nobilimii europene. Femeile primesc educație ca și bărbații, putând participa chiar

și la război, lucru care nu se regăsește în cutumele societății europene. Din punct de vedere

religios, locuitorii insulei aveau mai multe religii tocmai din această cauză pe insulă există o

toleranță mare în privința religiei, până și în raport cu ateii. Menționez că aceste idei sunt

preluate de Thomas Morus din lucrarea lui Augustin “De Civitate Dei”.

În realitate însă o asemenea lume, mai ales raportată la sistemul actual, ar semăna cu o

veritabilă  asociație de producție în care muncitorii trăiesc în comunitate. Mai exact

un falanster / lagăr comunist structurat pe sistemul filosofului francez Charles Fourier –  fac

această trimitere fiindcă Fourier a aprofundat în cercetările sale științifice ideea

colectivismului, elaborând chiar un sistem politico-filosofic care l-a consacrat în istorie. Se

prea poate că acesta să fi fost inspirat chiar de ideile lui Morus, însă de notat că până și în sec.

al XVIII-XIX-lea creațiile științifice se inspirau din arhetipul filosofic romanic și elenic-.

Absența proprietății private, interzicerea călătoriilor și munca obligatorie sunt caracteristici

ale sistemului politic comunist. 

Unele dintre ideile lui Morus se resăgesc încă în sistemul politic actual, fiind considerate

realmente drepturi ale omului. Printre acestea se numără: egalitatea între sexe, dreptul

universal la educație, asigurarea șanselor egale pentru toți copiii indiferent de mediul  social

din care provin, alegerea conducătorilor prin sufragiu secret ș.a. 

Una dintre cele mai vizionare idei ale lui Morus, exceptând cele privitoare la structuralismul

societății comuniste care n-a funcționat ca-n teorie, este cea cu privire la toleranța religioasă

care a devenit în prezent un deziderat politic împărtășit la nivel planetar.