Rãsunetulcultural An. VI; Nr.3 (59), martie 2018

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

55555

Antologie SSBN:Aducerile-aminte:

Rãsunetul cultural - martie 2018

Basarabia (1)Fost-au Basarabia cuceritã cu sabia? Nu. Prin tratatul de Bucureºti de la 1812 s-a fãcut

aceastã cesiune, nu ca preþ al pãcii, cãci Turcia n-avea nevoie de pace, ci tocmai Rusia.Napoleon era asupra intrãrii în Rusia ºi trupele ruseºti se-ntorceau în marº

forþat, în ruptul capului, luând faþa pãmântului românesc pe tãlpile lor.Cine i-a vãzut întorcându-se, nici nu putea crede cã peste curând succesele acelei

armii aveau a-i câºtiga o provincie. Se ºtie cã diplomaþia englezã, împreunã cuvânzarea beiului grec Moruzi, a fost cauza cesiunii Basarabiei.

Beiul grec ºi-au pierdut capul. Anglia e pedepsitã abia astãzi. ªi când Moldova aucãpãtat îndãrãt o parte din pãmântul ce pe nedrept i se luase (revenit Moldovei dupãCongresul de la Paris, 1856, n. red.), atunci s-a atins onoarea Rusiei ºi acea onoare cere casã se ia îndãrãt de la noi ceea ce pe nedrept ni se luase? (Dupã Rãzboiul de Independenþã,Rusia a pretins ºi luat României, aliatul sãu, cele trei judeþe din sudul Basarabiei. n. red.)

Cãci prin ce pãcãtuise Þãrile Româneºti Rusiei? Nu le-am hrãnit într-atâtea rândurioºtirile, nu erau þãrile noastre adãpostul lor, doveditu-ne-am vreodatã duºmani ai ei? Într-adevãr nu gãsim cuvinte pentru a califica aceastã pretenþiune, necum împlinirea ei. Oareputerea cea mare a Rusiei le-ar da dreptul de a-ºi bate joc de lume, de noi, de ea însãºi?

Pe câtã vreme presa ruseascã comitea necuviinþa – cãci altfel n-o putem numi – de a vorbidespre reluarea Basarabiei, pe atâta vreme am ignorat glasul unei prese care ºtiam prea binecã n-are nicio însemnãtate ºi este liberã a se ocupa în mod platonic de toate chestiunile pecare le permite poliþia de a fi discutate, fãrã de a-i creºte cuiva prin aceasta peri albi.(...)

Astfel dar am pierdut 15000 de oameni ºi câteva zeci de milioane cheltuieli de rãzboi,am ajutat pe „mandatarul Europei” în îndeplinirea sacrei sale misiuni, pentru ca la urmãtot noi sã fim cu pagubã, tot noi sã plãtim rãzboiul Rusiei cu pierderea unei provincii?

Pânã acum noi am refuzat orice schimb, ne astupãm urechile la orice propunerede schimb în aceastã privinþã. Drepturile noastre asupra întregii Basarabii suntprea vechi ºi prea bine întemeiate pentru a ni se putea vorbi cu umbrã de cuvântde onoarea Rusiei angajatã prin Tratatul de Paris. Basarabia întreagã a fost anoastrã pe când Rusia nici nu se megieºa cu noi, Basarabia întreagã ni se cuvine,cãci e pãmânt drept al nostru ºi cucerit cu plugul, apãrat cu arma a fost de laînceputul veacului al patrusprezecelea încã ºi pânã în veacul al nouãsprezecelea.

Mandatarul Europei vine sã mântuie popoarele creºtine de sub jugul turcesc ºiîncepe prin a-ºi anexa o parte a unui pãmânt stãpânit de creºtini, în care nu-i vorbade jug turcesc? Ciudatã mântuire într-adevãr.

Cuvântul nostru este: de bunãvoie niciodatã, cu sila ºi mai puþin. (...)Oricât de mulþi oameni rãi s-ar gãsi în aceastã þarã, nu se gãseºte niciunul care ar cuteza sã

puie numele sãu sub o învoialã prin care am fi lipsiþi de o parte din vatra strãmoºilor noºtri.„Timpul”, 25 ianuarie, 1878

Mihai Eminescu(Opere, vol X, Editura Academiei, 1989, p. 40)

Cotropirea frunzelor Smulgem frunzele ºi facempat din osul pomilorpaºtem iarba ºi o toarcemprin burta flãmânzilor.Ne uitãm în sus, la stele,neºtiind cã-s mai departefrunzele din pom, acelescuturând în toamnã moarte.Nu-ntre oameni e cuþitulduºmãnia, sfântã milãci-ntre sânge, vai, ºi verdeaneânvinsa clorofilã.

Nichita Stãnescu(31 martie 1933 – 13 dec. 1983)

66666 Rãsunetul cultural - martie 2018VIAÞA CÃRÞILOR

Literatura folcloricã este fãrã îndoialã oparte deosebit de importantã a culturii unuipopor. Ea oferã, alãturi de celelalte forme demanifestare artisticã, mãsura ºisemnificaþiile capacitãþii unui întreg întreg

neam de a-ºi exprima sentimentele cele maiintime în plan estetic. În fond, arta popularãse contopeºte din multe puncte de vederecu istoria însãºi a oamenilor care au izbutitde-a lungul timpului sã manifeste în planliterar, muzical, coregrafic etc., tot ceea ce i-a frãmântat într-un fel sau altul. De aceea,orice efort îndreptat în direcþia conservãriivalorilor folclorice ce stau la baza însãºi aculturii poporului nostru este nu doar binevenit, ci – ne-o dovedeºte actualitatea – chiarnecesar.

Amplul volum al criticului ºi profesoruluiAndrei Moldovan, „Literatura tradiþionalã dinNord” (Editura Charmides, Bistriþa, 2017)este un astfel de indice al profunzimiicreatoare a poporului nostru, el fiind înacelaºi timp un document folcloric ampluce-i atestã posibilitãþile nelimitate de a-ºiexprima trãirile într-o manierã esteticã aþãranului român.

Nu insist asupra poveºtii felului în care aluat naºtere acest volum. Aº sublinia însãfaptul cã pentru ca el sã vadã lumina tiparuluia fost nevoie de aproximativ 300 deculegãtori ºi 700 de informatori. Sunt numerecare impresioneazã, dar ele certificãseriozitatea demersului, precum ºiexhaustivitatea cu care Andrei Moldovan areuºit sã întocmeascã aceastã culegere, eaconstituind din multe puncte de vedere unveritabil tezaur de limbã ºi expresivitatepoeticã veritabilã.

Parcurgând cele trei volume care compunculegerea la care fac aici referire, se poatesesiza un puternic aspect moral al acestorcreaþii. ªi, tot aºa cum simþul moral esteadânc înrãdãcinat în comunitãþile ruraleautentice, în operele artistice el seîntrezãreºte, nu devine un obiect al creaþieidecât în mod indirect. Acest aspect este înmod oportun punctat în „Cuvântulintroductiv”: „Erau oameni aspri ºisentimentali în acelaºi timp. Morala, pentruei, era precum o religie ºi o respectau custricteþe. Ea era dictatã de simþul mãsurii,de ceea ce se cuvine ºi ceea ce nu se cuvine.Orice abatere, precum la grecii antici, eraconsideratã un pãcat («hybris»), de naturãsã atragã nu doar pedeapsa divinã ci, ceea

Tezaurul poeziei popularece era mai greu de suportat,desconsiderarea ºi izolarea publicã.” (pp.8-9)

Debutând în carierã ca profesor de limbaºi literatura românã într-o astfel de

comunitate izolatã, „ce pãrea coborâtã dinVechiul Testament”, pãstrãtoare încã a unorvalori ºi a unei expresivitãþi creatoare ce seva fi închegat de-a lungul veacurilor, autorulmãrturiseºte: „Mi s-a pãrut incredibil sãîntâlnesc la tot pasul bijuterii poeticeproduse natural, parcã într-un ritm alrespiraþiei. Aºa am început sã le scriu, ca sãnu le uit, pentru cã rar îþi era dat sã întâlneºtiun asemenea lirism, chiar ºi în opera marilorpoeþi. M-a fascinat nu doar comunicarea liricãde mare profunzime, ci ºi o limbã românãarhaicã ºi extrem de bogatã, devenitã limbãpoeticã. Tocmai de aceea am fost fidel înnotare, încã de la început, ferindu-mã sãliteraturizez.” (pp. 9-10) Deºi susþine (cumodestie, aºa cum s-a mai spus) cã nu estefolclorist, o afirmaþie precum cea de mai susrevelã demersul unui folclorist autentic.

Organizat tematic, în mod oportun, aºspune, volumul acoperã în mare mãsurãîntreaga arie de expresie poeticã, eaconþinând atât sentimentele ce pot constituisursã de creaþie, cât ºi prilejuri ce þin deorganizarea comunitãþilor (de cele mai multeori însoþite de astfel de manifestãri aleingeniozitãþii poetice): peþitul, nunta, bocetul,satire etc. Se poate observa ºi în acest con-text faptul cã expresivitatea poeticã, erapermanentã însoþitoare a omului, de laleagãn pânã la mormânt.

Fie cã au menirea de a înfrumuseþa uneveniment cu semnificaþii ºi implicaþiisociale sau sunt manifestãri ale unor stãrilãuntrice care trebuie exprimate, cânteceledin acest volum atestã o largã ingeniozitatepoeticã a poporului român. Versuri precumacestea „Rabdã inimã ºi taci,/ Ca pãmântucare-l calci;/ Fii inimã rãbdãtoare,/ Capãmântu sub picioare,/ Cât îl calci ºi nu îldoare” exprimã o interioritate zbuciumatã,precum ºi o inegalabilã abilitate a formulãriipoetice, pe cât de simplã, pe atât deprofundã.

Sigur, astfel de volume, poate tocmai prinfrumuseþea lor inefabilã, sunt ºi motiv demâhnire. Aprope de fiecare datã. Ele revelã,dincolo de palierul splendorii estetice,sentimentul amãrãciunii faþã de ceea ce sepierde sau doar se deterioreazã.

Vasile Vidican

De la Lucian din Samasota (în Dialogurilemorþii, regele Mansolor, vestit prin mormântulsãu pe pãmânt, ajuns în Infern trebuie sã semulþumeascã sã stea chircit pentru a fi pemãsura locului ce i s-a dat de Eac), Rabelais(Gargantua ºi Pantagruel, în careEpistemon, educatorul lui Pantagruel,decapitat în lupta cu Dipsozii, povesteºte –dupã ce este readus la viaþã – ce a vãzut înInfern, unde, printre alþi mari regi, Alexandrucel Mare cârpeºte nãdragi pentru a-ºi puteaîntreþine traiul), J. Swift (în Cãlãtoriile luiGulliver, eroul sãu, ajungând în Þara Cailor,povesteºte despre europeni ºi aflã cãoamenii nu suferã, sunt încântaþi cã vãdmoartea), pânã la utopiile Renaºterii ale luiCampanella (Cetatea soarelui), ThomasMorus (Utopia), Francis Bacon (NouaAtlantidã), motivul întoarcerii lumii pe dos acontinuat sã incite fanteziaaltor autori precum SamuelButler (în romanele saleutopice, oamenii suntjudecaþi, sancþionaþi pentruvina de a fi bolnavi ºispitalizaþi pentru delictepenale), A. Huxley (în BraveNew World), Lewis Carroll(în Alice în þara minunilor),Fr. Durrenmat (în piesaRomulus cel Mare, mariiîmpãraþi: August, Tiberius,Domiþian, Marc Aureliu sauOdoacru suntmetamorfozaþi în gãini, iarRomulus îl întreabã pelacheul sãu Pyram, dacã s-au ouat sau nu „gãinile”), iarvenind mai aproape devremurile noastre, EdgarAllen Poe (în Sistemuldoctorului Catran ºi al profesorului Panã).

Tema este exploatatã ºi de VasileDragomir în recenta sa carte Zeghea(Charmides, 2017), a cãrei acþiune sedesfãºoarã în epoca Împuºcatului, undeaflãm cã în oraº se întâmplau chestiunisuspecte: hârtia dosarelor de la Arhive „semãcina ºi prin ferestrele deschise, prinhornuri, pe uºi ieºeau noriºori albi, fini, depori de hârtie. Noriºorii aceºtia erau inhalaþide oameni”. De fapt, hârtiile aceleaconþineau „delaþiuni, note informative,sentinþe nedrepte, dãri de seamã cu realizãridin burtã, critici ºi autocritici, istorie trucatã,cãrþi trecute la index etc. (…) Niºte plumb,sulf, siliciu, arseniu, astea sunt parfumuripe lângã otrãvurile pe care le înmagazineazãmarile arhive”. (p. 27) Cel care relateazãaceste lucruri este însuºi arhivarul – ajuns,la rându-i în închisoare -, singurul rãmasimun la virusul arhivelor, iar ca femeile sãrãmânã însãrcinate ºi sã nascã copii normalitrebuie sã aibã relaþii sexuale doar cu el.Absurdul atinge cote maxime când un inspovesteºte cã poate prepara un medicamentcare cicã are vindeca toate bolile din lume,medicament care se face „din salivã decâine, coadã de ºopârlã sau de guºter,plante, busuioc, rostopascã, bãrbãnoc,porumbele, boabe de sânger, frunze de floriºi tencuialã de pe clãdirile vechi, merge ºide pe puºcãrie” (p. 62), însã el nu-ºi faceefectul decât la pârnaie, deci cei de afarãtrebuie sã devinã puºcãriaºi ca sã se poatãtrata; datoritã acestei alifii miraculoase unora

„Zeghea” lui Vasile Dragomirle-au crescut degetele tãiate, dinþii cãzuþi, le-au dispãrut ridurile, s-au vindecat de toatebolile. Din pãcate, aºa cum scriam mai ladeal, leacul acesta nu este valabil decât îndetenþie. Afarã, conform directivei prim-secretarului de partid, medicii vor aveaobligaþia sã prescrie tuturora ciocolax ca sãvadã cã într-o sãptãmânã tot judeþul se cacã,deoarece „Societatea socialistã multilateraldezvoltatã nu se poate face cu oameniconstipaþi. Nu putem ajunge din urmã þãriledezvoltate din Europa, dacã nu ne cãcãm.”(p. 69). Un alt deþinut propune împãrþirea dezeghe întregii populaþii a oraºului, iarpuºcãriaºii sã umble în haine civile (înrealitate, nu era mare diferenþã!); în altã parte,îngerii de pe rãstigniri sunt îmbrãcaþi în portpopular sã se vadã cã ºi ei sunt români (!),iar un cãpitan propune sã declare þara o

puºcãrie ºi sã apliceregulamentul de ordineinterioarã. Majoritateaacþiunii se petrece înpenitenciar în care segãsesc gardieni cu trupuriatletice ºi feþe de imbecili,proºti ca noaptea, dar careºtiu bate ca la carte, puºi sãpãzeascã delapidatori,tâlhari care nu se gândescdecât la bani, violatori atâtîn puºcãrie, cât ºi-n afara ei,criminali demenþi, recidiviºtiînrãiþi, cu experienþã,frontieriºti, deþinuþi politici detoate profesiile cãrora li s-apus în cârcã fapte inventate,intelectuali (gen arhitectul,arhivarul sau pictorul), toþilaolaltã în celule de câte 45de paturi aºezate pe trei

nivele. Aceºti gardieni viseazã ca, la pensie,sã-ºi amenajeze curtea casei asemeneacelei de la locul de muncã sã se simtã ca-npuºcãrie. Poveºtile chiriaºilor de la pârnaiesunt de cele mai multe ori pline de umor,dar, în spatele lor, se aflã, de fapt, dramesau tragedii inimaginabile. Unii fac haz denecaz, vorba unui personaj: „Ludicul þine defoame”, se adapteazã regimului penitenciarfãcând glume stupide, care, vrând-nevrând,duc la îndobitocire. Alþii fac pomeni sã-imulþumeascã lui Dumnezeu cã au ajuns înpuºcãria populatã cu inºi de toate categoriile,de la care au avut ce învãþa. Un fapt cu totulinedit este acela cã romancierul se ocupãºi de tagma preoþimii; ºi în rândul acesteiaexistã rivalitãþi ºi inºi cu defecte; ºi din rândullor se recruteazã hoþi, curvari, ºarlatani,preoþi care fac afaceri oneroase. Romanuluinu-i lipseºte un alt ingredient ºi anumemagia, de pildã episodul cu fata carevorbeºte cu luna, dispariþia bizarã a preotuluigreco-catolic, îngroparea sãbiilor generalilorºi coloneilor din armata regalã, fata de þiganînzestratã cu puteri supranaturale care puteascoate monedele din buzunarele trecãtorilorºi din aparatele de la pãcãnele ºi din parcãrisau oul de piatrã care avea puterea de-aadormi peºtii, de-a lecui reumatismul ºi de-a încãlzi casa etc; ºi, fireºte, un final cu tâlc,cum îi stã bine unui acest gen de roman.Toate acestea sunt prezentate într-o epicãvie, alertã, aidoma cãrþilor lui Jaroslav Haseksau Sven Hassel, care te face sã nu o laºidin mânã.

Icu Crãciun

77777Rãsunetul cultural - martie 2018 ªANTIER LITERAR

Se împlinesc anul acesta cinci ani de lamoartea lui Petru Poantã, un scriitor caremai putea încã sã lumineze cu successpaþiul culturii dacã firul vieþii nu i se rupeala doar 66 ani. În anul universitar 1965-66ne-am pomenit colocatari ai aceleiaºicamere 79 a Cãminului studenþesc "AvramIancu’’, dimpreunã cu alþi "balici’’ ai anuluiîntâi "Filologie’’ Cluj. Era o camerã aflatã laun etaj superior, "la cucurigu’’, cum sespunea, etaj rezervat celor noi veniþi încâmpul muncii universitare. Eu mi-am ales patul de lângã dulapuriiar cel dinspre peretele opus fusese ocupatdeja de un tânãr care aveam sã aflu cã senumera Petru Poantã. El s-a nimerit sã fiealãturi cu patul de un alt coleg de an de lasecþia germanã, Franz Hodjak, care atuncinu aveam de unde sã ºtim cã va ajunge unuldin cei mai buni poeþi de limbã germanã dinþara noastrã. Ciudãþenia numelui de"Poantã’’, noutatea ºi limpezimea de lacrimãa cuvântului "Ceriºor’’ (satul hunedorean deunde provenea) m-au fãcut imediat sãcomunic cu el, sã infirip un mic dialog,trecând repede, cu consimþãmântulamândurora, de la apelativul"dumneavoastrã’’ la "tu’’, dialog în care eravorba despre profesorii noºtri ce urmau sãne predea unele materii din anul întâi saudespre alte urgenþe ale începutului de anuniversitar. În ce mã privea, eu mã socoteamun veteran al Clujului întrucât, cu doi ani înurmã, fusesem elev în oraºul transilvan la oºcoalã tehnicã de doi ani, pe parcursulcãreia, la propunerea colegului meu de liceuTraian Bradea, aflat atunci în anul doi laaceeaºi facultate, frecventam unele cursuriîn Sala 26 a Facultãþii de filologie de pestrada Horea, în calitate de studentclandestin. Învârtindu-mã aºadar prin mediulstudenþesc încã înainte de-a face parte dinel, urmãrind spectacolele susþinute la Casade culturã a studenþilor, cenaclurile literareºi unele cursuri ce mã atrãgeau, eramdepozitarul unor informaþii, eram la curentcu o serie de date referitoare la viaþastudenþeascã, pe care le împãrtãºeam cubucurie noilor mei colegi, chiar mimând unuºor aer de superioritate. ªtiam, de pildã,de performanþele retorice ale profesoruluiIon Vlad (ªtiinþa literaturii), de vervasclipitoare a lui Draºoveanu (Lingvisticã),aflat în polemicã cu Alexandru Graur, debonomia ºi seriozitatea cu care MirceaZdrenghea îºi elabora discursurilereferitoare la Limba românã contemporanã,ori de minuþiozitatea ºi înflãcãrarea cu careprofesorii Octavian ªchiau (Istoria literaturiiromâne vechi) ºi Dumitru Pop (Folclor) îºiofereau elocinþa. Petrecusem ceva timp însala de reviste a Facultãþii, îl cunoscusempe Ion Alexandru cu "pãþaniile" lui clujene.Mai fusesem dus de un prietean la Institutulde arte plastice "Ion Andreescu" undeputeam vedea albume cu reproduceri ale

Memorialistica lui Gavril Moldovan:Petru Poantã: cinci ani de neuitare

unor mari pictori strãini, albume aduse dinElveþia în cadrul unor schimburi culturale.Toate acestea constituiau subiecte dediscuþii cu actualul poet, atunci coleg decamerã, Petru M. Haº, Ion Matepiuc, PetriºorCiorobea, care mai târziu va semna o cartecu nume ciudat, "Cassarabasa’’, Aurel Rusºi Emil Chirilã, ceilalþi componenþi ai odãiþeicu numãrul 79. Eram tineri, studioºi,ambiþioºi ºi voiam sã profitãm de tot ceeace ne punea la dispoziþie generoasa urbesomeºanã în materie de culturã. Cu timpulcamera noastrã 79 a devenit un fel de loc desusþinere a unui improvizat cenacluconstituit spontan la care participau ºi colegiveniþi din alte camere, atraºi de verva ºiculoarea localã a dezbaterilor colocviale.Camerei noastre i s-a dus vestea unui spaþiucultural. Veneau aici viitorul prozator ºi re-dactor ºef al revistei "Tribuna", VasileSãlãjan, poetul în devenire Ioan MateiMureºan, ce va ajunge inspector ºcolar gen-eral al Inspectoratului ºcolar judeþean Cluj,Ion Pop Barassovia º.a. În una din acestereuniuni literare l-am criticat aspru, cam penedrept, pe Vasile Sãlãjan care tocmaipublicase o prozã în "Steaua’’, ce avea dreptpersonaj un bãtrân ce-ºi scria scrisori luiînsuºi, le punea în cutia poºtalã ºi le primeatot el. Abia mai târziu aveam sã lãudãmminunata lui carte "Coborând spre nord-vest’’. În disputele noastre paºnice PetruPoantã dãdea tonul ºi nu îngãduia nici otoleranþã "intruºilor’’ în legãturã cu pãrerileºi aprecierile literare. Seara ne întorceam lacãmin, unde retraºi în intimitatea camereiamintite, ne lansam în joviale dialoguriasupra lecturilor de peste zi, asupra cutãruiºi cutãrii eveniment cultural. Îmi amintesccã pe vremea aceea a staþionat pe simezeleclujene expoziþia plasticã Þuculescu,vizionatã de foarte mulþi dintre studenþiifilologi, ce a constituit subiectul unornumeroase referiri ºi aprecieri, mai ales cãunii dintre noi nici mãcar nu auziserã pânãatunci de marele pictor. Cu asistenta DoinaCurticãpeanu am analizat la un seminarbogãþia coloristicã a lucrãrilor ºi varietateaideaticã ce o cuprindeau, reluând temele dediscuþie ºi în cadrul camerei noastre 79.Expoziþia incita zona sensibilitãþii noastreestetice ºi depistam cât mai multe simboluriîn lucrãrile autorului. Piesele de teatru scurtce se jucau atunci la Casa de culturã ("Bandade magnetofon’’ de ex.) sau filmele vizionateerau ºi ele în vizorul dezbaterilor noastreaprinse. Se rosteau chiar ºi bancuri cuCeauºescu pânã când colegul nostruTeodor Pandrea, securist în devenire(aflasem mai târziu), ne-a atenþionat foarteserios cu cuvintele: "Fãrã, tovarãºi!’’. Adicãfãrã bancuri politice. Dacã privesc acum înurmã viaþa mea de atunci îmi pare un miracol,ceva neverosimil, ceva ce nu ºtiu dacã chiara avut loc. Ani peste ani strânºi au îndepãrtat-o de mine ºi au decredibilizat-o astfel încât"îmi pare cã ea curã încet repovestitã de ostrãinã gurã’’. Poate faptul cã eram amândoide la þarã, poate atracþia lui Petru Poantãpentru poetul Coºbuc, originar din þinutul deunde proveneam ºi eu, audiþiile în comunale programelor de muzicã popularã de ladifuzorul camerei noastre, poate patimaþigãrilor (numai noi doi dintre cei enumeraþi

mai sus posedam acest viciu) care neînsingura prin locuri adecvate fumatului, ne-au fãcut sã ne apropiem, sã ne devenim maiataºaþi chiar din primele zile. Aflasem cã înliceu confraþii îl porecliserã "chestorul’’ ºifãceam haz de aceasta. El aduna cotizaþiileºi bani pentru filme vizionate în comun, deunde ºi simpatica adresare. Dupã un timpmã pecetluiserã ºi pe mine colegii cuapelativul "Polonu", nume derivat din Cronicamoldo-polonã pe care noi o învãþam la Istorialiteraturii române vechi. Râdeam de toateacestea, eram optimiºti, veseli, cu mult harºi aplomb în toate. Ceea ce am observat lael prima datã era râsul sincer. Râdea cu totcorpul, dacã se poate spune aºa. Scoteamai întâi un uºor hohot ridicând braþul dreptla semiînlãþime, într-un gest însoþitor, cuînclinarea uºoarã a corpului. Un râsdizolvant, eliberator. Cãci în urma lecturilorconsistente (citea enorm de mult ºi reþineatotul), interiorul lui sufletesc se simþeaîncãrcat, tensionat, iar prin râsul sãudeschidea o uºiþã depresurizatoare. PetruPoantã îºi lua foarte în serios condiþia deînvãþãcel. De dimineaþa o pornea la cursurisau la Biblioteca universitarã unde citea dintoþi marii înaintaºi ai cuvântului, români saustrãini. Îl luam ºi eu drept model ºi cãutamsã citesc ceea ce citeºte ºi el pentru a

comenta apoi pe marginea proaspetelorlecturi. Ne entuzismam de aventurileneuitatului personaj Don Quijote de laMancha sau de textele scrisorilor dedragoste ale Marianei Alcoforado iar FranzHodjak se vedea foarte aprins de "Povestiriledin Canterbeury’’, mai precis de acelpersonaj hazliu numit Chantaclair. Pe cândciteam amândoi în acelaºi timp "Gargantuaet Pantagruel’’, Petre râdea ºi mã fãcea ºipe mine sã râd de personajul ridicol care,dupã o anumitã faptã uºurãtoare, se ºtergeala fund cu o geantã de avocat sau cu o gâscã.El mã stimula sã citesc dar ºi sã întrevãdunele aspecte care mie îmi scãpau. Aºa amcitit cu mare rãbdare ºi nerãbdare "DonQuijote de la Mancha’’, "Decameronul’’,"Infernul’’, "Purgatorul’’ ºi "Paradisul’’,"Eonul dogmatic’’, "Hamlet’’ º.a. Adusesemde acasã o carte ce mi-a fost foarte dragã,intitulatã "Din lirica mãrii’’ din care citeam cuvoce tare în camera 79 poezii ale unor poeþicare au descris ºi au cântat în versurile lormarea. În anul doi de studiu ne-am prezervataceeaºi camerã 79 în aceeaºi componenþãa grupului de locatari. A venit vremea înfiinþãriirevistei literare studenþeºti "Echinox’’, Petrufiind unul dintre iniþiatori. Acolo a debutat elcu o recenzie la cartea lui Matei Gavril "Uncopil loveºte cerul’’. Era pe vremea cândautorul acestui volum încã nu-ºi adãugase

supranumele de "Albastru’’. Împreunã cuFranz Hodjak audiau concerte simfonicesusþinute la CUC ºi traduceau din GeorgeTrakl, publicând în "Steaua’’. Uneori îiînsoþeam ºi eu la concerte. Anii au trecut,ne-am maturizat ºi a venit vremea sã nenumãrãm fiecare bobocii. Petru a debutatcu volumul "Modalitãþi lirice contemporane’’,Editura "Dacia’’ 1973, carte premiatã deAsociaþia Scriitorilor din România, cititã ºicitatã de marii critici literari care i-ausemnalat autorului talentul ºi puterea deanalizã criticã ºi sintezã. Au urmat"Radiografii I’’ ºi "Radiografii II’’, "Antologiede prozã scurtã româneascã’’, în limbagermanã, "Rãzboiul pentru întregireaneamului’’ (care acum ar trebui reeditatã!)ºi alte sute de cronici literare, studii, articolepublicate la "Steaua’’ ca ºi la alte reviste dinþarã, toate acestea dând chip distinct unuiscriitor devotat cauzei scrisului. Iatã de pildãce scrie criticul ºi istoricul literar IonManolescu despre Petru Poantã: "Articolelelui P.P. sunt de obicei remarcabile prin douãînsuºiri: o pricepere evidentã a poeziei deazi; ºi un stil personal, de sursã cãlinescianãprin "uºurinþã,’’, potrivit cu obiectul. Mulþi alþiise pricep la poezie, puþini scriu atât de binedespre ea. Distincþia aceasta nu e o vanãsubtilitate. Petru Poantã face parte dintre ceiîn stare sã descrie ori sã defineascã poeziaîntr-un limbaj în acelaºi timp critic, exact ºiadecvat la textul liric.’’ ("România literarã’’nr. 4-1979). Nu pot omite din scurtaenumerare de mai sus, ce nu are pretenþiasã fie exhaustivã, o istorie a "Echinox’’-ului’’care încã ne mai fascineazã ºi astãzi prineleganþa ei lexicalã precum ºi cãrþile dedi-cate Clujului pe care e el l-a iubit atât demult. A sosit pe neaºteptate ºi vremeadespãrþirii. Unii dintre noi am luat drumulmeseriei de profesor, Petru a fost angajatredactor la "Steaua’’, Franz Hodjak la Editura"Dacia’’ unde urma sã fie coleg cu alþi doiechinoxiºti, Adrian Grãnescu ºi ªtefanDamian. Stabilit la Bistriþa, eu îl vizitam laredacþia "Steaua’’ unde îi întâlneam ºi peEugen Uricaru ºi Adrian Popescu. Viaþa con-tinua sã-ºi deruleze surprizele ºi într-o zi amaflat de boala ºi moartea sa. Scriitoriibistriþeni ne-am adunat într-un microbus ºiam fost prezenþi la înmormântarea celui ceva rãmâne mereu în amintirea noastrã ca opersoanã iluminatã de culturã. A lãsat înurmã niºte cãrþi de neuitat, o soþie ºi eaautoare în plinã afirmare, o fatã cu real tal-ent plastic. Dar ºi aºa plecat cum e, PetruPoantã e mereu prezent în jurul meu, înbiblioteca mea. Chiar în raftul la care mã uitacum vãd cãrþile dragi care au devenitpopulare, "Clujul meu, oameni ºi locuri’’,"Efectul "Echinox’’ sau starea de echilibru’’ºi altele pe care le recitesc din când în cândºi-mi aduc aminte de autorul lor, deprematura lui plecare dintre noi, regretândce-ar mai fi putut el scrie. Acum, dupã cinci anide neuitare, putem fi încredinþaþi cã nemurirealui Petru Poantã va continua ºi ne va face penoi, prietenii lui sã-l pomenim mereu ºi mereu,sã-l aºezãm ºi sã-l reaºezãm la locul luicuvenit în inimile noastre. El stã acum în fotoliuca bãtrânul mag din poveste, albit de vreme ºiaºteaptã noi volume apãrute în tipografiilesubpãmântene.

88888 Rãsunetul cultural - martie 2018

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Menuþ Maximinian,Vasile Vidican

Prezentare graficã: Maxim DumitraºTehnoredactare: Claudiu Moldoveanu

Adresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa -jud. Bistriþa-Nãsãud;

email:rasunetul@rasunetul.ro

CENTENARUL MARII UNIRI

POEÞI BASARABENIAlexei Mateevici:BasarabenilorSã ºtiþi: de nu veþi ridicaDin sânul vostru un proroc, În voi viaþa va seca, Zadarnic soarta veþi ruga,

Cãci scoºi veþi fi atunci din jocªi-þi rãmânea fãr’ de noroc.Din cheag de lacrimi, de dureri, Din trãsnet de mânie sfântã,

ªi din nãdejdi ºi zbuciumãri, Din nãzuinþi ºi frãmântãriEl trebui facla sã-ºi aprindãªi-n el pe toþi sã vã cuprindã.

ªi-n þara voastrã va purcedePe drum de spini ºi chinuireCu gloata celor cari l-or crede;ªi duh aprins de înnoire

Va duce-n propovãduire.El jalea vechilor câmpiiNuma-ntr-o lacrimã va strânge, Din spic, din strugurul de vii

În stropi va scurge ape vii:Din spic — sudori, din viþã — sângeLe va sorbi ºi nu-þi mai plânge, C-atunci sorbiþii stropi vor arde

Din þarã toatã vrãjmãºia, Clevetitori, duºmani de moarte, ªi cei cu limbi în douã sparteAtunci vor cãuta frãþia

ªi lepãda-vor viclenia.ªi toþi veþi fi un gând º-un numeªi înfrãþiþi veþi fãuriUn viitor mai bun în lume,

Iar el va ºti sã vã îndrumeAcolo, unde va zãriC-a voastrã stea va rãsãri.Dar ºtiþi: de nu veþi ridica

De printre voi pe-acest proroc, În voi viaþa va seca, Zadarnic soarta veþi ruga, Cãci scoºi veþi fi atunci din jocªi-þi rãmânea fãrã noroc.

Nicolae Mãtcaº:O þarã amO þarã am, un neam am ºi o limbã,ªi-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,Chiar dacã potentaþii mã mai plimbãPe-un pod de vãmi: român-moldovenesc.

La Chiºinãu când cântã ciocârlia,La Bucureºti ecou-i ne alinã-n zbor.La Chiºinãu mi-i dor de România,La Bucureºti de Basarabia mi-i dor.

Acelaºi neam, acelaºi plai ºi-acelaºi graiLa Bucureºti, la Herþa, Cernãuþi,Chiar de-i strãin în þara sa Mihai,Ostracizat de-un neam de gãgãuþi.

La Cernãuþi când cântã ciocârlia,La Bucureºti ecou-i ne alinã-n zbor.La Cernãuþi mi-i dor de România,La Bucureºti de Bucovina-mi este dor.

Acelaºi dor, acelaºi verde,- acelaºi nai eLa Ismail, Cetate ºi Hotin.Chiar dac-o Iudã-n carne vie taieLa rãdãcina propriului destin.

La Ismail când cântã ciocârlia,La Bucureºti ecou-i ne alinã-n zbor.La Ismail mi-i dor de România,La Bucureºti de Ismail îmi este dor.

Vlad Mischevca:Prutule“Prutule – a Þãrii punte,Curgi agale de la munte.Eºti al Dunãrii mic frate,Dar, ne tai, pe viu, deoparte, Dureros, în jumãtate – Ducând lacrima furatãPân-la marea cea sãratã...

Râule, curgând la vale,Cunoscut-ai multã jale – Douã veacuri de dezbin,Lupte, foamete ºi chin –

Al Moldovei greu destin...

Râu-pârâu, n-ai mal abrupt,Însã, glia, tu, ne-ai rupt,Iar strãinii s-au înfrupt.Mâini vrãjmaºe te-au hoþit – Pe români i-au despãrþit...

Neamul nostru rãzleþit,Împuºcat, dezmoºtenit – Pare cã a “amorþit”,Purtând dorul ne-mplinit – La un ceas mai fericit...

De la patruzeci încoaceSânge apã nu se face,În nãmol nu se preface – Aºteptând Prutul sã “sace”Basarabia nu tace!

Pyretus, cu apa taPoate vei împreunaCeea ce a fost cândva?Mal cu mal vei închega – Þara vei unifica!

Apã neagrã – mal ghimpat Ai ajuns hotar de stat,Din bunei tot blestemat.Poate vei aduce mâineO speranþã la mai bine?Nu uita, pe malul tâu Un popor suspinã greu...”

Vasile Romanciuc :SonetulCe ºi-ar dori, oare, mai mult sonetul –Mãsurã, disciplinã, eleganþã,Un plus de sentimente ºi substanþã?Nu e uºor sã-i descifrezi secretul...

Sonetul – ºcoalã fãrã de vacanþã(Þi-ai pregãtit stiloul ºi caietul?),Maeºtrii ne învaþã alfabetul:Sonetul – meserie, cutezanþã...

Iluzii, fantezii, vise-n andante –“Cãlãri pe vin...”, bem versul lui Baudelaireªi ne-ndulcim cu un sonet de Dante...

Apoi, târziu, cu-o stea, pe-un colþ de cer,Un înger îºi noteazã,-atent remarca:“Sonet – Luminã – Dragoste – Petrarca.”Apa care trece, pietrele care rãmân

La senectute, câþi se cred Seneca!Oricum te-ntorci, azi dai de-un filozof,Care – vai-vai, ah-ah ºi of-of-of! –N-a vizitat nicicând biblioteca...

Nerozi ca Nero? Mulþi, cât spuma mãrii...Micu’-mpãrat e-un mare saltimbanc,Care îºi are tronul într-un banc –L-ai ascultat, ai râs, l-ai dat uitãrii...

Proverbul vechi (cu piatra ºi cu apa)Ne-nºalã uneori, ne trage clapa –ªi ridicãm în slãvi te miri ce fleac...

ªi ce-ncântare tâmpo-idolatrã,Când trece apa vie, cea de leac,ªi ne rãmâne epoca de piatrã...Labirint basarabean

La noi, mai încâlcit e Labirintul...Stã firul Ariadnei sã se rupã...Sus, la palat, îngeri ºi draci se pupã...Afarã, înfloreºte hiacintul...

ªi peste trupuri, jalnic, joacã-o trupãDe mãscãrici care-ºi aºteaptã-argintul...Minciuna, elegant, îºi soarbe-absintul...Dreptatea nu se vede nici prin lupã...

Când va mai fi vreodatã sã se-ntoarneTeseii Basarabiei acasã,S-apuce Minotaurul de coarneCa pe un melc ascuns în iarba deasã,Apoi, sã ne dea vestea cea de aur:De astãzi, am scãpat de Minotaur?!

Sfatul Þãrii care a votatUnirea la 27 martie 1918