TEMÃ DE CASÃ:

UTILIZÃRILE PRODUSELOR OBŢINUTE DIN ETENÃ

Utilizările produselor obţinute din etenă

Alchenele sunt substanţe foarte reactive şi reprezintă materii prime importante în sinteza

organică. Din alchene se pot obţine: alcooli, derivaţi halogenaţi, cauciuc, mase plastice,

detergenţi, emulgatori, solvenţi etc. Cele mai utilizate alchene în industria petrochimică sunt

alchenele inferioare: etena, propena, butenele.

În schema de mai jos sunt prezentate principalele direcţii de chimizare ale etenei:

Fig. nr. 1. Schema obţinerii principalelor produse din chimizarea etenei

1. Polietena

Polietena sau polietilena este cel mai utilizat plastic. Poate fi numit şi termoplastic adică

moleculele sunt dispuse în aşa fel încât acesta devine compact şi rezistent. Este sub formă de

masă albă, dură, flexibilă, transparentă, fiind de două tipuri:

- Polietilenă de joasă densitate - LDPE;

- Polietilenă de înaltă densitate- HDPE.

Caracteristici:

Este inertă din punct de vedere chimic faţă de majoritatea substanţelor chimice până la

temperatura de 60˚C;

Este rezistentă la şoc, la întindere, spargere, loviri repetate, rupere;

Poate fi o bună barieră împotriva apei şi a vaporilor de apă;

Este permeabilă la unele lichide şi gaze dacă se prezintă sub formă de folie;

Din punct de vedere toxicologic polietilena cu adaos de antioxidanţi nu se foloseşte

pentru ambalarea produselor alimentare.

Utilizări:

Polietena de joasă densitate este utilizată la  fabricarea foliilor pentru ambalaje (pungi,

saci), pentru îmbrăcăminte, pentru izolarea cablurilor electrice, pentru obţinerea buteliilor şi a

obiectelor de uz casnic. Polietena de înaltă densitate este folosită la fabricarea buteliilor, ţevilor

şi conductelor. Este prezentă în compoziţia jucăriilor, pungilor, sticlelor de şampon.

2. Oxid de etenă

Din oxidul de etenă se obţin următorii compuşi organici: glicol, detergenţi neionici,

emulgatori şi auxiliari textili.

În industrie la noi în ţară la combinatele petrochimice Brazi şi Piteşti glicolul se fabrică

folosind ca materie primă etena din gazele de cracare, glicolul este un lichid vâscos cu gust dulce

uşor solubil în apă aer, în amestec cu apa este folosit ca lichid anticongelant pt. radiatoarele

automobilelor deoarece nu îngheaţă la temperaturi joase. Glicolul este şi materie primă în

industria unor fire şi fibre sintetice.

3. Dicloretan

Dicloretanul este un lichid incolor, cu miros asemănător cloroformului. Este exploziv sub

acţiunea unei flăcări deschise. Dicloretanul formează amestecuri explozive cu aerul, în limita a

6,2-16 % vol.

Domenii principale de utilizare:

Intermediar pentru fabricarea compuşilor organici (în special clorura de vinil);

Solvent pentru grăsimi, uleiuri, ceruri, răşini sintetice şi naturale, cauciucuri

nevulcanizate, poliacrilaţi şi metacrilaţi, policlorură de vinil şi poliacetat de vinil;

Antidetonant (îndepartează atomii de plumb din motoarele de combustie internă).

Clorura de vinil este un compus organoclorurat cu formula CH2=CHCl, incolor, cu miros

dulceag. Principala utilizare e ca si materie prima la producerea PVC-ului (policlorura de vinil).

PVC-ul reprezintă materia primă în proporţie de 50% în industria construcţiilor deoarece

este ieftin înlocuind cu succes lemnul. Este folosită la fabricarea foliilor, muşamalelor,

linoleumului, a înlocuitorilor de piele pentru încălţăminte şi marochinărie (vinilinul), a tuburilor

şi conductelor pentru instalaţii sanitare, la izolarea cablurilor.  Îl întâlnim zi de zi când folosim

cărţile de credit, buletinele, la ramele geamurilor, coşurile de gunoi, în compoziţia obiectelor

casnice precum sticlele, piepţenii, jucăriile, interior pentru maşini, discuri audio.  În industria

medicală este folosit la ustensile medicale. Derivaţi ai PVC-ului pot fi întâlniţi în compoziţia

mânerelor cuţitelor sau mingiilor.

4. Etilbenzen

Etilbenzenul, feniletanul, este un compus alchilaromatic mononuclear. Este folosit

aproape în exclusivitate (>99%) ca intermediar pentru producerea monomerului destiren, unul

din cei mai folosiţi compuşi industriali. Producţia de stiren care foloseşte etilbenzen ca materie

primă foloseşte circa 50% din producţia mondială de benzen. Mai puţin de 1% din producţia de

etilbenzen este folosită ca solvent pentru vopsele sau ca intermediar în producerea de

dietilbenzen sau acetofenonă. Aproape tot etilbenzenul este produs prin alchilarea benzenului cu

etenă.

Practic toată producţia comercială de etilbenzen este consumată pentru producerea de

monomer stiren sau în co-producerea de monomer stiren şi propilen oxid. Stirenul este folosit la

obţinerea de polistiren şi o gamă largă de alte plastice. Dintre utilizările de mai mică importanţă

cel mai important este cea de solvent pentru vopseluri care reprezintă, mai puţin de 1% din

capacitatea de producţie. Cantităţi chiar mai mici se duc spre producerea de acetofenonă,

dietilbenzen şi etil antrachinone.

5. Clorura de etil

Clorura de etil (CH3-CH2-Cl) este utilizată ca agent frigorific pentru obţinerea

tetraetilplumbului (aditiv al benzinelor).

Lipsa tetraetilului din compoziţia benzinei impune reducerea cifrei octanice.

Tetraetilul de plumb este pus în benzină pentru a scăpa de detonaţii şi autoaprinderi. Motorul

munceşte mai bine, în schimb, creşte temperatura în camera de ardere şi de aceea se mai ard

uneori supapele.

6. Alcool etilic

Alcoolul etilic – etanolul (spirt) ia naştere prin fermentaţia alcoolică. Este un lichid

incolor, inflamabil cu gust şi miros specific. Arde cu flacără albăstruie, formând dioxidul de

carbon şi apă. Este solubil în orice proporţie în apă, alţi alcooli, eter, cloroform, benzină şi

benzen .

Etanolul este, de asemenea, folosit frecvent în băuturi după fermentaţie, pentru a

evidenţia aromele sau pentru a induce intoxicarea euforică numită "beţie". Utilizarea etanolului

pentru acest scop este interzisă în unele jurisdicţii. În asemenea cazuri de consum, alcoolul este

un drog psihoactiv, cu un potenţial imediat de supradoză, otrăvire şi dependenţă fiziologică

(ştiută ca alcoolism).

Având în vedere proprietăţile sale adecvate şi disponibilitatea sa cvasi-universală ,

etanolul a fost considerat ca un carburant posibil pentru motoare , practic în cursul întregii istorii

a motoarelor cu explozie .

Utilizarea etanolului drept carburant

Lucrările de cercetare privind folosirea alcoolului carburant au condus la elaborarea unor

prototipuri noi de autovehicule pentru care s-a urmărit comportarea la pornire, mers, consumul

de energie şi emisia de gaze de eşapament .

Condiţiile de eşapare pe bancul de probă mobil, pentru motoarele acţionate cu etanol, au

evidenţiat că evacuarea de gaze nocive este mai redusă decât la benzină, dar, este mai ridicată

evacuarea de aldehidă (acetadelhidă pentru etanol), deci poluarea atmosferică este mai redusă la

utilizarea motoarelor cu alcool .

Etanolul amestecat cu benzină prezintă proprietăţi sinergice care îl fac un antidetonant

foarte competitiv în raport cu alţi aditivi. Global se poate rezuma că o adăugare de 6-8% alcool

permite obţinerea benzinei super, plecând de la benzina normală, ceea ce dă etanolului o valoare

comercială superioară valorii carburante .

Bibliografie

1. Alexandrescu, E., Zaharia, V., Nedelcu, M., 2005. Manual de chimie pentru clasa a X-a,

Ed. LVS Crepuscul, Ploieşti;

2. Almanah de Chimie, martie 1998.

3. Gîtin, L., 2010. Ambalaje în industria alimentară- Note de curs, Universitatea „Dunărea

de Jos”, Galaţi;

4. www.Oltchim.ro ;

5. www.roenciclopedia.ro .

6. www.wikipedia.org ;