unsprezece porunci ale managerului etic

Unsprezece porunci ale managerului etic - Studii de caz în etica managerială

CUPRINS

CUPRINS....................................................................................................................................1CUVANT ÎNAINTE...................................................................................................................6ETICA RESPONSABILITĂŢII ÎN AFACERI..........................................................................7

Prezentarea studiului..............................................................................................................16Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................19

MANAGERI DESPRE RESPONSABILITATEA SOCIALA CORPORATISTA (R.S.C.)...20Prezentarea studiului..............................................................................................................20

I. Introducere......................................................................................................................20Principalele şase argumente pentru RSC...........................................................................20Principalele şase argumente împotriva RSC......................................................................21

Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................21NIVELURI DE APLICARE ALE ETICII MANAGERIALE.................................................22

Prezentarea studiului..............................................................................................................22Subiecte pentru dezbatere .....................................................................................................25

ALUNECUŞURILE DISCURSULUI ETIC............................................................................26Prezentarea studiului..............................................................................................................26

Etică în viaţa de zi cu zi.....................................................................................................26Etică în afaceri....................................................................................................................27

Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................28COD ETIC: STRUCTURA DE BAZĂ - STUDII DE CAZ PROPUSE DE TOM PETERS. .29

Prezentarea studiului..............................................................................................................29Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................30

CADOURILE ÎN AFACERI ŞI FOLOASELE NECUVENITE.............................................31Prezentarea studiului..............................................................................................................31

I. De ce sunt cadourile o dilemă etică?...............................................................................31II. Respectarea politicii firmei în oferirea şi acceptarea de cadouri : Scrisorile anti-cadou............................................................................................................................................32III. Modalităţi de acţiune în cazul neacceptării cadourilor de afaceri : evitarea foloaselor necuvenite...........................................................................................................................33IV. Cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei..............................................................................35

Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................36ROMANIA CORIGENTA LA BACŞIŞ ÎN ŢARA ŞPĂGII...................................................37

Prezentarea studiului .............................................................................................................37Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................43

MORALA ŞI ETICA ÎN AFACERI EVAZIUNEA FISCALĂ..............................................7Prezentarea studiului................................................................................................................7

I. Corupţia.............................................................................................................................7II. Morala şi etica...............................................................................................................10III. Concluzii......................................................................................................................12

Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................16ETICA SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ..........................................................44

Prezentarea studiului..............................................................................................................44I. Risipa ostentativă............................................................................................................44II. Taxele morţii..................................................................................................................44III. Producţia limitată de medicamente specifice...............................................................45IV. Vaccinările...................................................................................................................45V. India şi Goliath..............................................................................................................45VI. Cercetare şi transparenţă..............................................................................................45VII. HIV şi proprietatea intelectuală..................................................................................46

1


Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................49STRATEGIA NAŢIONALĂ DE COMBATERE A CORUPŢIEI A GUVERNULUI ROMANIEI, PRINTR-O ABORDARE DE TIP INTEGRAT ŞI GENERALIZAREA CODURILOR DE ETICA ÎN AFACERI.................................................................................49

Prezentarea studiului..............................................................................................................49I. Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale.....................................................50II. Parlament.......................................................................................................................52III. Putere judecătorească...................................................................................................52IV. Societate civilă.............................................................................................................53

Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................53COD VOLUNTAR DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ...................................................54

Prezentarea studiului..............................................................................................................54Principii:................................................................................................................................54

I. Drepturile acţionarilor.....................................................................................................54II. Tratamentul echitabil al acţionarilor..............................................................................54III. Rolul grupurilor de interes în guvernanţa corporativă.................................................54IV. Prezentarea informaţiei şi transparenţa........................................................................54V. Responsabilităţile consiliului de administraţie..............................................................54VI. Scop şi definiţii............................................................................................................54VII. Aria de aplicare...........................................................................................................56VIII. Structura consiliului de administraţie, condiţii de numire........................................56IX. Comunicare şi transparenţă..........................................................................................62X. Controlul financiar al activităţii administratorilor.........................................................68XI. Dispoziţii finale............................................................................................................69

Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................70CODUL ETIC AL ÎNTREPRIZĂTORULUI ADOPTAT DE MEMBRII CONSILIULUI NAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERILOR PRIVATE MICI ŞI MIJLOCII DIN ROMÂNIA..70

Prezentarea studiului..............................................................................................................70I. Principii în cadrul codului etic........................................................................................70II. Etica...............................................................................................................................74III. Relaţiile cu partenerii de afaceri...................................................................................77IV. Implicaţiile nerespectarii codului etic..........................................................................80V. Concluzii.......................................................................................................................81

Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................82CODUL DE CONDUITĂ ŞI ETICĂ ÎN AFACERI A FIRMEI SMITHFIELD FOODS INC., USA...........................................................................................................................................82

Prezentarea studiului..............................................................................................................82I. Introducere......................................................................................................................82II. Etică în afaceri...............................................................................................................83III. Resurse umane..............................................................................................................87IV. Sănătate, mediu şi securitate........................................................................................88V. Respectarea normelor legale.........................................................................................91VI. Cursuri de pregătire şi educaţie; aplicare şi responsabilitate; renunţări la drepturi.....93

Subiecte pentru dezbatere......................................................................................................95CODUL DE ETICA ŞI CONDUITĂ ÎN AFACERI LA ROŞIA MONTANĂ GOLD CORPORATION S.A...............................................................................................................95

Prezentarea studiului..............................................................................................................95I. Principii generale............................................................................................................95II. Respectarea legilor, regulilor şi regulamentelor............................................................96III. Standarde de bună etică profesională...........................................................................96IV. Protejarea şi folosirea adecvată a activelor..................................................................96V. Buna reprezentare..........................................................................................................97

2


VI. Conflictul de interese...................................................................................................97VII. Oportunităţi.................................................................................................................97VIII. Cadouri şi mese de protocol. Avantaje necuvenite...................................................98IX. Contribuţii politice.......................................................................................................98X. Relaţiile cu autorităţile publice......................................................................................98XI. Informaţii confidenţiale................................................................................................98XII. Tranzacţii bursiere ilegale...........................................................................................98XIII. Siguranţă şi sănătate..................................................................................................99XIV. Mediu........................................................................................................................99XV. Relaţiile cu comunitatea.............................................................................................99XVI. Oportunităţi egale....................................................................................................100XVII. Hărţuire..................................................................................................................100XVIII. Alcool şi droguri...................................................................................................100XIX. Raportarea încălcărilor codului...............................................................................100XX. Consecinţele încălcării codului.................................................................................100XXI. Revizuirea codului..................................................................................................100XXII. Întrebări..................................................................................................................101XXIII. Publicarea codului pe site-urile web.....................................................................101

POLITICA DE PREVENIRE A PRACTICILOR ILEGALE LA ROŞIA MONTANĂ GOLD CORPORATION S.A..............................................................................................101

I. Introducere....................................................................................................................101II. Obiectivele politicii.....................................................................................................101III. Aplicarea politicii.......................................................................................................101IV. Comunicarea politicii.................................................................................................102V. Conduite ilegale şi infracţiuni.....................................................................................102VI. Relaţiile cu funcţionarii autorităţilor..........................................................................104VII. Raportarea încălcărilor politicii................................................................................104VIII. Consecinţele nerespectării politicii.........................................................................104IX. Revizuirea politicii.....................................................................................................104X. Intrebări.......................................................................................................................105XI. Publicarea politicii pe site-ul web al societăţii...........................................................105XII. Declaraţie anuală......................................................................................................105

Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................105CODUL ETIC ANTREPRENORIAL....................................................................................106

Prezentarea studiului............................................................................................................106Scopul codului.....................................................................................................................106Antreprenorii.......................................................................................................................106Distribuitorii........................................................................................................................106Legea...................................................................................................................................106Standardele..........................................................................................................................106Conduita faţă de consumatori..............................................................................................106

Practici interzise...............................................................................................................106Identificarea......................................................................................................................107Promovarea produselor....................................................................................................107Respectarea intimităţii personale.....................................................................................107Corectitudinea..................................................................................................................107Vânzarea condiţionată......................................................................................................107

CONDUITA FAŢĂ DE DISTRIBUITORI........................................................................107Conformarea distribuitorilor............................................................................................107Recrutarea.........................................................................................................................107Informaţiile despre afacere...............................................................................................108Prezentarea câştigurilor....................................................................................................108

3


Relaţia antreprenorială.....................................................................................................108Taxele...............................................................................................................................108

APLICAREA CODULUI....................................................................................................108Responsibilitatea antreprenorilor.....................................................................................108Procedurile de aplicare a reglementărilor Codului...........................................................108

Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................109CODUL DE ETICĂ ŞI CONDUITĂ ÎN AFACERI LA S.C. NORD AUTO S.R.L.............109

Prezentarea studiului............................................................................................................109Principii generale.................................................................................................................109Respectarea legilor, regulilor şi regulamentelor..................................................................109Standarde de buna etica profesionala..................................................................................109Buna reprezentare................................................................................................................110Conflictul de interese...........................................................................................................110Oportunităţi..........................................................................................................................110Informaţiile confidenţiale....................................................................................................110Siguranţă şi sănătate............................................................................................................110Concurenţa...........................................................................................................................111Relaţiile cu clienţii...............................................................................................................111Hărţuire................................................................................................................................111Alcool şi droguri..................................................................................................................111Consecinţele încălcării codului............................................................................................111Revizuirea codului...............................................................................................................112Întrebări...............................................................................................................................112Publicarea codului pe site-urile web....................................................................................112Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................112

CODUL ETICII ORIFLAME.................................................................................................112Prezentarea studiului............................................................................................................112Principii...............................................................................................................................112Reguli de conduită pentru Cumpărătorul Direct..................................................................113Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................113

CODUL ETIC AL ASOCIAŢIEI INVESTIGATORILOR DE CRIMINALITATE ÎN INFORMATICĂ.....................................................................................................................113

Prezentarea studiului............................................................................................................113Rolul codului etic.................................................................................................................113Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................114

PROGRAMELE DE MONITORIZARE (PE BAZĂ DE INTERVIU) A CLIMATULUI ETIC DIN ORGANIZAŢII..............................................................................................................114

Prezentarea studiului............................................................................................................114I. Etica şi sfera ei de cuprindere.......................................................................................114II. Monitorizarea climatului etic. Programele-interviu de evaluare a comportamentelor etice din organizaţie.........................................................................................................116

Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................123ETICA ÎN LUME. STUDII DE CAZ PRIVIND PROGRAME DE MONITORIZARE ALE ETICII LA MARI COMPANII AMERICANE......................................................................123

Prezentarea studiului............................................................................................................123I. La AEP, interviurile despre etică sunt “despre pasiunile salariaţilor”..........................123II. La Howmet Corporation, managerul responsabil cu etica firmei, "poartă două pălării"..........................................................................................................................................125III. Etica la Compania Boeing..........................................................................................127

Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................129ANGAJAT VS.ANGAJATOR: NEÎNCREDEREA CA MOTIV..........................................129

Prezentarea studiului............................................................................................................129

4


Studiu de caz....................................................................................................................129Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................130

BUSSINES, BRANDING, BLOGGING: LA MEDII NOI, DILEME NOI..........................130Prezentarea studiului............................................................................................................130Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................132

COADA LA GHIŞEU ŞI SOLUŢIA ETICĂ.........................................................................132Prezentarea studiului............................................................................................................132Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................133

SECRETARA, O LEGĂTURĂ PERMANENTĂ ÎNTRE FIRMĂ ŞI PUBLIC...................133Prezentarea studiului............................................................................................................133Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................136

HAINELE IL FAC PE OMUL DE AFACERI.......................................................................136Prezentarea studiului............................................................................................................136Subiecte pentru dezbatere....................................................................................................138

GLOSAR DE TERMENI.......................................................................................................138BIBLIOGRAFIE:....................................................................................................................141

5


„Morala producătorului – esenţial contabilă – nu ştie nici de mărinimie, nici de serviciu. Ţine de mentalitatea talionului, întru nimic mai puţin îngustă şi simplistă.”

Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii

CUVANT ÎNAINTE

În lumea noastră grăbită şi agitată, din ce în ce mai mulţi oameni sunt ahtiaţi după noutate, din care unii fac un etalon de prim rang al valorii tuturor lucrurilor. Din acest punct de vedere, „stăm bine“. Etica în afaceri este un domeniu academic şi un subiect de dezbatere publică teribil de recent. Atât de recent, încât nu au început încă polemicile şi disputele privind probleme de genul: „Cine este autorul care a propus şi a impus termenul etică în afacerii“ sau „Cui aparţine cu adevărat primul articol, eseu sau tratat de etică în afaceri?“. Privirile retrospective încă nu sunt de actualitate, etica în afaceri are o vârstă prea fragedă ca să putem vorbi deja despre fondatori, clasici, moderni, contemporani, postmoderni şi hipermoderni.

Ca mai toate noutăţile din ultimul secol, şi business ethics este o invenţie americană. Pentru unii, originea transatlantică a noii discipline este o garanţie de calitate, seriozitate şi performanţă; pentru alţii, dimpotrivă, orice vine de peste ocean trebuie să fie ceva teribil de rudimentar, superficial şi - neapărat -„imperialist“. Entuziasmantă sau detestabilă, etica în afaceri a luat rapid amploare în spaţiul nord-american, de unde s-a răspândit apoi în toată lumea „civilizată“, mai exact în ţările în care se poate vorbi cu temei despre economie de piaţă şi stat de drept. Cu britanicii în frunte, europenii s-au „contaminat“ şi ei de interesul crescând faţă de etica în afaceri abia în anii de după 1980. În România, acest (eventual) interes abia este pe cale să se nască. Să fie vorba numai de mimetismul „formelor fără fond“ sau de o firească racordare la „trend“-urile lumii evoluate? Iată o întrebare la care e prea devreme să încercăm a găsi un răspuns. În această lucrare vom da câteva studii de caz de Coduri de etica şi sperăm să fie un ghid practic pentru studenţi şi masteranzi . In egala masura ,lucrarea se adreseaza managerilor si intreprinzatorilor.Fireste,autorul este constient ca in ciuda eforturilor depuse ,lucrarea este departe de a fi perfecta.. In consecinta ,suntem receptivi la sugestiile si observatiile constructive ale cititorilor,ce vor fi foarte utile pentru viitoare editie .

Autorii

6


I. MORALA ŞI ETICA ÎN AFACERI EVAZIUNEA FISCALĂ

Prezentarea studiului.

1.1. CorupţiaAu trecut 16 ani de la schimbarea radicală a sistemului social din

România şi când citeşti oricare din marile cotidiene centrale găseşti două elemente omniprezente: reclamele la telefoanele erotice şi cel puţin un articol pe zi, care să trateze un caz de corupţie, la nivel înalt, din aproape toate domeniile din societatea românească.

Corupţia socială, politică şi economico-financiarăBertram Spector (Management Systems International) a prezentat în luna

Ianuarie a acestui an rezultatele unei cercetări efectuate anul trecut de United States Information Service Romania, pentru a afla percepţia subiecţilor despre gradul de corupţie existent în diverse instituţii. Rezultatele acestei cercetări arată că, potrivit percepţiei celor chestionaţi, nivelul cel mai mare de corupţie îl înregistrează Parlamentul şi Executivul, urmat de mediul de afaceri, Agenţia de Privatizare, administraţia locală, Poliţie, spitale, etc. În cadrul aceleiaşi cercetări se arata că peste 60 la sută dintre subiecţi consideră că cea mai mare parte dintre funcţionari accepta mită.

Dealtfel este recunoscut chiar şi de parlamentari faptul că „situaţia grea economică, financiară şi socială este generată de legătura foarte strânsă dintre politică şi corupţie (privită ca opusul moralei)“ ( Paula Ivănescu, deputat PD de Prahova).

O cercetare făcută de Banca Mondiala arată faptul că 51% dintre firmele romaneşti oferă mită pentru a-şi înlesni afacerile, acesta fiind un procent foarte ridicat în comparaţie cu firmele din celelalte state central şi est-europene unde acest procent se situează la nivelul de 20%, în aceste condiţii aproape 4% din venitul anual al firmelor reprezintă bani destinaţi oferirii de mită.

Transparency International, o organizaţie internaţională al cărei obiectiv îl reprezintă lupta împotriva corupţiei, efectuează anual un amplu studiu de evidenţiere a acestui fenomen în 99 de ţări, poziţionează România, în 1998 pe locul 61, cu „nota“ 3,0, iar în 1999 pe locul 67 în ceea ce priveşte lipsa corupţiei cu „nota“ 3,3, pe baza unui complex de 6 sondaje independente.

În ceea ce priveşte societatea românească se poate observa că ea este condusă mai mult de interese individualiste sau cel mult interese ale unui grup restrâns , decât de principii care să servească interesului naţional. Iar sărăcia, subdezvoltarea economică, violenţa nu ar putea fi înlăturate decât prin creşterea gradului de cultură, educaţie şi desăvârşire morală. Întrucât starea socială a unei societăţi se determină prin starea ei economică, intelectuală şi morală aşa cu aprecia şi Spiru Haret, în lucrarea sa “Mecanica Socială” . Ori din punctul de vedere al Indicatorului Dezvoltării Umane, elaborat de Naţiunile Unite în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, situează România (in anul

7


1995) pe locul 74, din 174 de tari cuprinse în acest program, cu IDU egal cu 0,767. Unde IDU reprezintă un complex de indicatori referitori la speranţa de viaţă, gradul de cuprindere în învăţământ şi PIB.

Astăzi, se poate observa că aprecierile făcute de Spiru Haret cu mult timp în urmă, referitoare la politică sunt încă de foarte mare actualitate: „Ceea ce se cheamă politică, nu este de multe ori decât o textură de expediente, de meschine subtilităţi, de mici intrigi, de josnicii mărunte care, de altfel nu sunt întodeauna atât de mărunt , în loc să fie ceea ce ar trebui să fie, o ştiinţă foarte dificilă, clădită spre baze sigure şi solide“.

Efectele prezenţei corupţieiÎntr-un alt studiu realizat de Banca Mondială asupra managerilor, aceştia

au declarat că principalul obstacol în realizarea afacerilor îl constituie corupţia, evidenţiată de către subiecţi în procent de 18%, în ţările dezvoltate, în ţările în curs de dezvoltare în proporţie de 54% din care face parte şi România , iar în ţările din cadrul CSI în proporţie de 84%. Din această cauză multe companii străine, importante surse de finanţare, şi-au retras activitatea.

„România este în afara zonei de interes al investitorilor“, este titlul unui articol publicat în cotidianul Curierul Naţional, dar care reflectă practic o realitate, cauzată de un climat instabil din punct de vedere juridic şi financiar, dar şi ca efect al prezenţei pe scară largă a birocraţiei şi corupţiei în ţara noastră.

Fostul prim ministru, Mugur Isărescu recunoştea în cadrul unei întâlniri cu preşedinţii Camerelor de Comerţ din 36 de judeţe, că: „Datorită actualei situaţii economice a apărut o fractură periculoasă. Omul de afaceri constată că, în condiţiile unui climat macroeconomic instabil, pierde bani. [...] Recâştigarea credibilităţii pentru atragerea investiţiilor străine şi a investitorilor nu se poate realiza fără eradicarea birocraţiei haine şi duplicitare şi a legislaţiei încâlcite“.

Cauzele corupţieiCauza principala a corupţiei o reprezintă lipsa unui sistem de valori bine

determinat şi îndoctrinarea societăţii romaneşti, timp de aproape 50 de ani, în mod barbar, cu ateismului materialist. Odată cu prăbuşirea sistemului social comunist, neexistând o limitare morală şi etică, alta decât cea comunistă, nu a mai existat nimic care sa împiedice oamenii aflaţi în posesia pârghiilor politice, economice, juridice şi sociale să le folosească în interesul personal sau al cercului de prieteni apropiaţi. Acest lucru fiind posibil şi datorita faptului ca morala nu poate fi impusa prin lege, pentru că un om care nu accepta morala şi etica nu va accepta nici legile care ar impune-o, şi le-ar eluda oricum.

Profesorul Universitar Dimitrie Gusti aprecia în lucrarea sa „Idealul etic şi personalitatea“ că „mulţi dintre noi, nu au virtutea necesară din punct de vedere moral, de-a aştepta în mod onest şi demn, ceea ce li se cuvine, potrivit pregătirii şi muncii lor. Dispoziţiile legale sau sociale, care de fapt au rolul să dirijeze organic mersul lucrurilor, li se par piedici sau forme inutile. [...] În viaţa profesională, mulţi oameni se lasă amăgiţi de compromisuri uşoare, pentru a-şi cuceri, cu un ceas mai devreme, treptele ierarhice ce pot să le satisfacă orgoliul.

8


În negoţ, mulţi vor să se îmbogăţească în primul an, în loc de a se preocupa, mai întâi, de perfecţionarea întreprinderi şi de aducerea ei în situaţia de a împlini cu cât mai mult folos un serviciu social. [...] În exercitarea profesiunilor libere, mulţi abdică de la linia doctrinară a profesiei lor, pentru a năzui numai la posibilităţile ei lucrative; astfel, medicul îşi sacrifică vocaţia ştiinţifică (şi deontologică profesională) pentru a da toată ziua consultaţii plătite, avocatul se depărtează de sensurile etico-filosofice ale ştiinţei juridice, pentru a pleda, indiferent de convingerile lui, în procesele pentru care este plătit mai mult. În toate aceste atitudini, se procedează printr-o deformare a simţului etic. Manifestările de acest soi nu mai răsar din dintr-o libertate interioară autonomă, ci sunt adevărate soiuri de sclavie: faţă de orgoliul personal, faţă de vanitatea lor socială, faţă de bani, faţă de prejudecăţile societăţii, etc. Prin fiecare dintre aceste manifestări, se ocoleşte drumul spre formarea adevăratei personalităţi şi se falsifică sensul evoluţiei către progresul moral. Subjugându-ne lor, ordinea intimă a creaţiei este frântă. Oamenii devin înfeudaţi unor moravuri lipsite de ţinuta morală, care închid putinţa spiritului critic şi a autonomiei lor interioare.“

Soluţii pentru eradicarea corupţieiÎn viata societăţii se manifestă o strânsă interdependenţă între

subsistemele ce o alcătuiesc – politic, economic, social, moral. Ca urmare, în procesul de tranziţie pe care îl parcurgem, criza din economia romaneasca se întrepătrunde cu o puternică criză morală.

De aceea, soluţia ieşirii din criza economică şi politică a societăţii româneşti o reprezintă: întoarcerea la valorile morale sănătoase şi promovarea lor în toate mediile sociale şi prin toate mijloacele disponibile. În România prima reformă ce trebuia să fi fost făcută este, nu reforma politică şi economică, ci reforma morală prin promovarea unui sistem de valori sănătos cu un standard moral şi etic înalt. Iar, în prezent, strategia promovată de forţele politice pentru depăşirea crizei economice ar trebui să ţină seama de această interdependenţă între morala şi mediul economic.

În SUA importanţa eticii pentru manageri a fost reflectata atunci când „Management Accounting”, jurnalul ce aparţine de Institute of Management Accountants, a scos un număr special despre etică, în iunie 1990. Două concepte majore s-au desprins din acel număr:

şcolile de afaceri (universităţile) trebuie să-i facă pe studenţii săi conştienţi de dimensiunea etică a deciziilor cu care se vor confrunta în lumea afacerilor,

firmele de afaceri trebuie să admită că stabilirea unor standarde de comportament etic pentru angajaţii lor este importantă pentru succesul financiar.

Roger B. Smith, fost preşedinte şi director executiv la General Motors, a afirmat ca „practicarea eticii înseamnă pur şi simplu o afacere bună“.

1.2. Morala şi eticaCe este morala

9


„Dicţionarul explicativ al limbii române“, prin ediţia sa din 1975 defineşte morala ca fiind „ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate, şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică“. În Dicţionarul limbii franceze „Petit Robert“, prin ediţia sa din 1982 defineşte morala ca fiind: „ştiinţa binelui şi răului; teoria acţiuni umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei şi au ca scop binele; ansamblul de reguli de conduită considerate de o manieră absolută; ansamblu de reguli de conduită care decurg dintr-o anumită concepţie despre morală“.

Thomas Maltus preciza în „Principles of Political Economy“ (1820), ca „economia politică are cu mai multe relaţii cu morala şi politica decât cu ştiinţele matematice“.

La baza moralei stau câteva principii: principiul demnităţii, principiul responsabilităţii, principiul libertăţii, principiul solidarităţii, principiul dreptăţii şi principiul carităţii.

Ce este etica„Dicţionarul explicativ al limbii române“, prin ediţia sa din 1975 defineşte

etica ca fiind „ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare unei anumite clase sau societăţi“.

O înţelegere a eticii este critică pentru noi ca indivizi, pentru că o etică sănătoasă reprezintă însăşi esenţa unei societăţi civilizate. Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre. Ea înseamnă ansamblul nostru de a ne relaţiona faţă de patroni, faţă de angajaţi, de colegi, de clienţi, de subordonaţi, de furnizori, faţă de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţo de alţii. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane - toţi avem legături unii faţă de alţii - ci la calitatea acestor legături.

Studierea eticii ca disciplină practică numită şi „etica aplicată“ , ca ultim curent în abordarea acestei ştiinţe, a avut o contribuţie foarte importantă atât în domeniul dreptului cât şi al medicinii în care etica legală sau jurisprudenţa şi etica medicală sunt subiecte bine stabilite. Această abordare a dreptului şi medicinii au avut o importantă contribuţie la dezvoltarea Business Administration ca disciplină de studiu, în special în SUA. De exemplu Universitatea Harvard, la lansarea Facultăţii de Business a adoptat modelele pedagogice dezvoltate de facultăţile sale de drept şi medicină, în care abordarea etică a disciplinei are un rol important. Aceasta s-a datorat şi faptului că unii profesori şi oameni de afaceri au considerat necesar impunerea în practica afacerilor a valorilor acceptate de către comunitatea mai larga. Baza legală a acestei concepţii de încorporare a eticii în afaceri se presupune că este conţinută într-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie a SUA, în 1906, care spune că: „firma este creaţia statului, şi că are menirea să existe pentru biele comunităţii“.

Exemple şi efecte ale aplicării principiilor morale şi etice

10


Din 1977, General Motors are o politică de integritate a personalului, în care regula de bază este aceea că un angajat al său „nu ar trebui sa facă un lucru de care să se ruşineze înaintea familiei lor sau să se teamă că l-ar putea citi pe prima pagina a ziarului local“. General Motors nu este singura firmă care promovează comportamentul etic. Aproape 1/2 din companiile mari din SUA au un „Cod comun de comportament“. Aceste coduri vin în sprijinul angajaţilor care simt presiuni în direcţia unor decizii pe care le considera neetice. De asemenea, aceste coduri realizează un antrenament în tipurile de comportament care se aşteaptă de la angajaţi. Un model a unui cod de etică profesională poate fi urmărit în capitolul 3.1. al acestui studiu.

Compania Johnson & Johnson are următorul „crez“ etic: „credem că prima noastră responsabilitate se îndreaptă către doctori, asistente şi pacienţi, către mamele şi taţii şi toţi ceilalţi care folosesc produsele şi serviciile noastre. Noi suntem responsabili faţă de angajaţii, acei bărbaţi şi femei care lucrează împreună cu noi pe toate continentele. Toţi trebuie consideraţi ca şi o persoană individuală. Trebuie să respectăm demnitatea lor şi să le recunoaştem meritele. Noi trebuie să le asigurăm o conducere competentă, care trebuie să fie justă şi morală. Noi suntem responsabili faţă de comunităţile în care noi trăim şi muncim şi la fel faţă de comunitatea globală. Trebuie să fim buni cetăţeni. Atunci când vom acţiona în concordanţă cu aceste principii, acţionarii noştri vor realiza un profit echitabil.“.

Compania Chimica Eastman: „Suntem cinstiţi cu noi înşine şi cu ceilalţi. Integritatea noastră se oglindeşte în relaţiile noastre cu angajaţii, clienţii, furnizorii şi vecinii. Scopul nostru sunt relaţiile bazate pe adevăr.“

Compania Engleza de Telecomunicaţii: „Ne vom folosi în mod corect puterea noastră de cumpărare şi ne vom îngriji cu bună credinţă de operaţiile care implică oferta şi contractele; plata promptă şi în modul în care s-a convenit.“

Un alt exemplu al aplicării unor principii morale sănătoase îl da compania Services Master Corporation, din SUA, care timp de 25 de ani a înregistrat o creştere continuă a profitului şi care are în prezent aproximativ 200.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 4 miliarde de USD. Această companie are inscripţionat pe frontispiciul clădirii lor, principiul central al codului etic al companiei: „Îl slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce facem“.

Daca în 1989 doar 15% din primele 500 de companii din SUA şi Marea Britanie aveau un cod etic, în 1999 procentul lor s-a ridicat la 60%.

Revista Harvard Business Review, din SUA, a prezentat pe baza căruia s-a realizat un sondaj pe abonaţii săi, prin următorului caz ipotetic: „Ministrul unei tari străine va cere să plătiţi o taxă de consultanţă de 200.000 de USD. în schimbul banilor, el promite asistenta speciala în obţinerea unui contract de 100.000.000 de USD care va produc un profit net de 5.000.000 de USD pentru compania dumneavoastră. Contractul ajungând probabil la un competitor străin dacă dumneavoastră nu acceptaţi propunerea.“ Realizatorii acestui sondaj au obţinut următorul rezultat:

11


42% din abonaţii revistei Harvard Business Review, au spus că ar refuza să plătească;

22% au spus ca ar plăti, dar ar considera neetic acest gest; iar 36% au spus că ar plăti şi ar considera gestul etic în contextul

respectiv .Aceasta atitudine generează, aşa cum o dovedeşte şi poziţia 18, cu „nota”

7,5, pe care o ocupă SUA în cadrul studiului, cu privire la prezenta corupţiei, realizat de Transparency International Corruption, în anul 1999 sau de locul 4, în clasamentul IDU pe care îl ocupă această ţară, în anul 1995.

1.3. ConcluziiModelul unui cod de etică profesională.A. Toţi membrii unei organizaţii (firme) vor acţiona cu:

responsabilitate şi fidelitate faţă de nevoile publicului; corectitudine şi fidelitate faţă de asociaţii, clienţii, furnizorii şi

patronii firmei unde este angajat; competenţă prin devotament faţă de idealurile înalte ale onoarei

personale şi integrităţii profesionale;B. Un membru al unei organizaţii (firme):

va menţine oricând independente gândirea şi acţiunile sale; nu va exprima părerea sa asupra contractelor sau a declaraţiilor

financiare ale firmei, până nu deţine mai întâi o relaţie cu clientul său pentru a determina dacă se poate aştepta ca opinia lui să fie considerată independentă, obiectivă şi nealeatoare de către cineva care cunoaşte toate datele;

când pregăteşte raporturi financiare care exprimă o opinie asupra situaţiei financiare a firmei destinate conducerii firmei, va prezenta toate datele materiale cunoscute de el pentru a nu omite o informaţie care ar putea să inducă în eroare; va aduna suficiente informaţii pentru garantarea exprimării acelor opinii şi va raporta orice erori materiale de declaraţie sau devieri de la principiile profesionale general acceptate;

C. Un membru al unei organizaţii (firme): nu va dezvălui sau folosi nici o informaţie confidenţială care

priveşte afacerile patronului sau clientul sau decât atunci când acţionează în sensul obligaţiilor sale sau când o asemenea informaţie se cere dezvăluită pentru ca propria apărare sau pentru apărarea vreunui asociat sau unui angajat în orice proces legal sau împotriva oricărei presupuse incorectitudini profesionale, la ordinul autorităţilor legislative sau al conducerii sau al oricărui comitet al societăţii în exerciţiul propriu al sarcinilor lor, dar numai în măsura în care este necesar în scopul respectiv;

va informa patronul sau clientul de orice conexiuni sau interese de afaceri care i-ar putea interesa;

12


în cursul exercitării obligaţiilor sale în interesul patronului sau clientului sau, nu va păstra, primi, negocia sau dobândi nici o taxa, remuneraţie sau beneficiu fără cunoştinţa şi consimţământul patronului sau clientului său;

va urma toate etapele rezolvabile în aranjarea oricărui angajament ca şi consultant, pentru a stabili o înţelegere clară a scopului şi obiectivelor lucrării înainte de începerea ei şi va oferi clientului un cost estimativ, profitabil înaintea angajamentului, dar în orice caz, cat mai devreme posibil;

D. Un membru al unei organizaţii (firme): se va comporta faţă de ceilalţi subordonaţi cu politeţe şi bună

credinţă; nu va comite nici un act de natura sa discrediteze firma unde este

angajat şi nici profesia sa; nu se va angaja sau nu va consilia nici o afacere sau ocupaţie care

în opinia societăţii este incompatibilă cu etica profesională a profesiei sale sau cu moralitatea societăţii sale;

nu va accepta nici un angajament de verificare a unui alt subordonat angajat al aceluiaşi patron decât cu ştiinţa acelui subordonat sau în cazul în care legătura acelui subordonat cu lucrarea s-a încheiat. Excepţie face membrul a cărui obligaţie nominală este să verifice lucrările altora.

nu va încerca sa obţină vre-un avantaj asupra altor subordonaţi prin plata sau acceptarea unui comision pentru încheierea unui contract sau realizării unui serviciu;

va susţine principiile generale profesiei sale; nu va acţiona cu răutate sau în alt mod prin care sa păteze reputaţia

publică sau profesională a altui membru sau să împiedice realizările obligaţiilor acestuia;

E. Un membru al unei organizaţii (firme): se va menţine întodeauna la standardele de competenţă exprimate

de cerinţele academice şi de experienţa pentru admiterea în societate şi pentru continuarea activităţii ca membru al organizaţiei din care face parte;

va împărtăşi şi altora din cadrul firmei sau a profesiei, cunoştinţele pe care le deţine şi pe care se întemeiază profesia sa şi va promova în general progresul organizaţiei al cărei membru este sau a profesiei sale;

îşi va asuma numai lucrări pentru care este abilitat prin natura pregătirii şi experienţei sale şi atunci când este în interesul patronului sau clientului său, va angaja sau va sfătui patronul sau clientul să angajeze alţi specialişti;

va dezvălui tribunalelor societăţii orice practica sau acţiune incompatibila, neetică, ilegală sau necinstită a unui subordonat, care lezează reputaţia, demnitatea sau onoarea societăţii;

13


se va strădui să se asigure că orice parteneriat sau compromis cu care se asociază ca partener, şef, director, inspector sau angajat funcţionează după codul de etică profesională şi regulile de comportament profesional stabilite de către societate;

Importanta moralei şi a eticii pentru manageri David Murray, în lucrarea sa „Cele 7 valori esenţiale. IMM-urile şi

beneficiarii lor“ identifică 7 valori esenţiale pe care o companie ar trebui să le aibă în vedere, prin managerii şi angajaţii săi, pentru o desfăşurare cât mai etică a activităţii sale, şi anume: „consideraţie faţă de semenii noştri, veghere în păstrarea standardelor etice, creativitate în economisirea resurselor şi în protecţia mediului-, servirea clienţilor cat mai bine, corectitudine faţă de furnizori, beneficiari, personalul angajat, asociaţi, comunitate--, transparenţa eliminarea minciunii în comunicarea cu partenerii, clienţii, furnizorii, personalul angajat, organele statului şi interdependenta faţă de comunitatea în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea“; cât şi 12 provocări morale în viaţa de afaceri: „aprecierea demnităţii muncii, bunele relaţii în afaceri, deservirea impecabila a clienţilor, moralitate în achiziţionare, moralitate în desfăşurarea competiţiei, tratarea personalului cu demnitate şi respect, remunerarea corectă a personalului, respectarea legilor, protejarea mediului înconjurător, încheierea de afaceri fără mituire, menţinerea onestităţii în afaceri, supravieţuire în caz de schimbări majore“.

Chiar daca un muncitor este cinstit sau este onest şi are o înaltă moralitate, exemplu dat de şefii săi şi de top-managerii ii pot determina să treacă cu vederea practicile neetice ale altora sau poate chiar sa le adopte.

Top-managerii au puterea de a dicta politica unei organizaţii şi de a da tonul din punct de vedere moral. Ei au şi o mare responsabilitate de a folosi judicios aceasta putere, ei pot şi trebuie să servească drept modele de comportament etic pentru întreaga organizaţie.

Nu numai prin comportamentul lor de zi cu zi care trebuie să fie întruchiparea principiilor înalte de etica dar şi prin comunicarea în întreaga organizaţie a aşteptărilor similare de la angajaţi, şi prin încurajarea rezultatelor pozitive.

Din păcate de la conducerea de la vârf se sugerează uneori subtil ca, cei din conducere nu vor sa ştie de practicile ilegale sau neetice ale angajaţilor. şi daca practica personalului, aflat în conducerea de vârf a organizaţiei, este cunoscută pentru folosirea resurselor organizaţiei pentru plăceri personale, angajaţii de la nivelurile mai joase sunt susceptibili de a proceda la fel.

Fiecare manager este intr-o poziţie de influenţă asupra subordonaţilor. Toţi managerii trebuie să acţioneze ca modele etice bune şi să dea tonul moralităţii în aria lor de responsabilitate. trebuie avut grijă ca aceasta să se facă de o manieră pozitivă şi informală.

Stabilirea de obiective şi comunicarea aşteptărilor de importanţă majoră este foarte importantă în aceasta privinţă. Un surprinzător 64% din 238 de

14


directori executivi dintr-un studiu au raportat ca se simt sub presiunea de a-şi compromite standardele personale pentru a atinge obiectivele companiei.

Un studiu al revistei „Fortune“, din SUA, a arătat ca 34% din subiecţi consideră că preşedintele de companie poate crea un climat etic prin stabilirea de obiective rezonabile „astfel încât subordonaţii să nu simtă presiuni în direcţia luării unor decizii neetice“. Evident ca un sef poate încuraja fără să vrea practici neetice exercitând prea multa presiune pentru atingerea unor obiective prea dificile.

Sursa unei morale şi etici sănătoase Pe bancnotele celui mai puternic stat, SUA, găsim scris: „In God we

trust” (credem în Dumnezeu), dar nu ceea ce scrie pe banii americani a determinat, în prezent, poziţia economică a acestei ţări. Poziţia acestei ţări, în ierarhia mondială, se datorează însuşiri unor principii ce îşi găsesc rădăcini adânci în cartea care stă la baza religiei creştine: Biblia. Astfel probe istorice dovedesc faptul că cel mai important document al Statelor Unite ale Americii, Constituţia, îşi are sursa de inspiraţie în Sfintele Scripturi. Câteva din afirmaţiile persoanelor ce s-au ocupat de redactarea textului acestui document, care sta la baza sistemului social american, considerat ca fiind unul dintre cele mai reuşite, pot să argumenteze această afirmaţie.

Benjamin Franklin, fizician şi om politic, declara înaitea momentului începerii redactării textului Constituţiei: „[…] am trăit o viaţă îndelungată şi cu cât înaintez în vârstă găsesc dovezi tot mai convingătoare despre acest adevăr: <ca Dumnezeu conduce treburile omului>. şi dacă, o rândunică nu poate cădea la pământ fără ştirea Lui, se poate oare ca un imperiu sa se ridice fără ajutorul Sau? Găsim asigurări în Sfintele Scripturi, ca daca Domnul nu zideşte o casa, cei care o construiesc, lucrează în zadar. Eu cred aceasta cu tărie, şi mai cred că fără ajutorul Sau, şi fără contribuţia Sa, nu vom progresa în această construcţie politică, mai mult decât ziditorii turnului Babel; vom fi dezbinaţi de interesele noastre mărunte, proiectele noastre se vor duce de râpă, noi înşine vom ajunge de râs şi de pomină pentru vremurile viitoare”.

George Washington, primul preşedinte al SUA, afirma: „Mai mult decât orice altceva, învăţătura Bibliei a avut o influenţă binefăcătoare asupra omenirii, a adus multe binecuvântări asupra omenirii”.

John Adams, al doilea preşedinte al SUA, afirma: „Prima şi probabil singura carte care merita sa fie studiata de toţi este Biblia”.

Thomas Jefferson, afirma: „Am spus şi voi mai spune: studierea atenta a Bibliei te va transforma intr-un cetăţean mai bun”.

Abraham Lincoln, un alt preşedinte al SUA, afirma: „Îmi este de folos sa citesc Biblia. Caut să înţeleg cât pot de mult din ea, iar ce nu pot înţelege accept prin credinţă. Făcând şi tu aşa vei fi un om mai bun, vei trai mai bine, vei muri în pace”.

William H. Seward, ministru al SUA, contemporan cu Abraham Lincoln, afirma: „Nu ştiu cât timp poate rezista forma de guvernare republicană în cazul în care poporul se îndepărtează de Biblie”. Şi cât a putut rezista forma de

15


guvernare republicană, în cazul ţărilor a căror politică de guvernare se baza pe o doctrină declarat ateistă, se poate vedea urmărind firul istoriei a ţărilor foste comuniste.

Subiecte pentru dezbatere1. Cum influenţează poziţia gravă în care se găseşte România privind

corupţia comparativ cu alte state din Europa în ceea ce priveşte respectarea Codurilor de etică în afaceri atât a managerilor cât şi a angajaţilor.

2. Analizaţi în cazurile prezentate mai sus următoare elemente de conţinut ale codului de etica: inovaţia, excelenţa, orientarea către client.

II. ETICA RESPONSABILITĂŢII ÎN AFACERI

Prezentarea studiului Geneza şi consacrarea economiei de piaţă constituie un proces complex ce

presupune mecanisme şi instituţii purtătoare de valori, norme şi principii adecvate competiţiei. Afirmarea pieţii ca mecanism al valorizării sociale este în esenţă condiţionată de fenomene specific economice cu un mare grad de obiectivitate. Funcţionarea optimă a regulilor pieţii este, la rândul său, determinată de calitatea mediului sociologic, de cultura şi valorile morale propuse şi exprimate.

2.1. Capitalismul şi valorile moraleCultura şi ethosul unei comunităţi sunt vector şi surse din care se

aprovizionează comportamentul. Ele definesc, în zona de maximă obiectivitate a economicului, limitele şi permisibilităţile, acceptabilul şi inacceptabilul, dezirabilul şi indezirabilul. De aceea calitatea şi funcţionalitatea normelor şi valorilor care reglează mediile comunitare sunt suporturile producerii şi reproducerii unui anumit model de conduită şi comportament în afaceri. Fireşte, într-o societate sunt create structuri şi instituţii, norme şi reguli, în special de natură juridică, solicitate să promoveze acele valori existenţiale care sunt compatibile cu asteptările oamenilor. Economia de piaţă este însă o concurenţă deschisă. Finalitatea competiţiei este profitul. Regulile de conduită sunt, la limită, condiţionate de calcul.

Într-o celebră lucrare intitulată "ETICA PROTESTANTĂ ŞI SPIRITUL CAPITALISMULUI", sociologul german MAX WEBER, în secolul al XIX-lea, avertiza asupra riscurilor ca lumea capitalului să divorţeze iremediabil de valorile morale. Sesizând faptul că este diferită compatibilizarea afacerii cu lumea valorilor morale, ca urmare a finalităţii diferite dar şi a mecanismelor de exprimare, adesea opuse, Weber punea cele două categorii de activităţi umane sub semnul "... a două precepte fundamentale diferite din punct de vedere etic şi indiscutabil contrare". Pe acestea el le numeşte "etica convingerilor" (morala) şi "etica responsabilităţii" (business-ul). Etica convingerii indică o atitudine autentic morală, în sensul unei morale pure, abstracte, pe baza căruia cel ce acţionează se supune strict convingerilor sale, fără a se gândi la consecinţele

16


acţiunii. Etica responsabilităţii este specifică omului de afaceri dator să prevadă nu doar consecinţele imediate intenţionate, ci şi pe cele neintenţionate.

Deşi, uneori concepţia lui Weber a fost interpretată ca afirmare a disjuncţiei dintre afaceri şi morală, în fond, pledoaria sa era pentru osmoza business-morala, "căci - spunea autorul - etica responsabilităţii şi cea a convingerii (morala ca atare) nu se exclud reciproc, ci se completează", doar împreună alcătuind omul adevărat, acel om care poate avea vocaţia omului de afaceri, a întreprinzătorului sau antreprenorului autentic.

"Paradoxul etic" poate fi pus sub semnul unei grave interogaţii pentru omul de afaceri: să-şi asume responsabilitatea şi riscurile inerente acţiunii sale economice sau să rămână la judecata morală, abstractă, lipsită de angajare responsabilă? Această dilemă - responsabilitate/moralitate în sine angajează mutarea accentului discursului asupra codului de conduită a omului de afaceri de la "moralism" la etica responsabilităţii.

Pentru ca în afaceri o serie de valori morale comune (mila, altruismul, dragostea faţă de aproape, filantropia etc.) pot duce la prăbuşire, la faliment, cu toate consecinţele a-morale ce derivă dintr-o catastrofă organizaţională. Filosofia afacerii trebuie să compatibilizeze morala cu finalitatea specifică. Sintagma lui Niccolo Machiavelli "scopul scuză mijloacele" este specifică afacerilor, în masura în care nu depăşesc limitele unui model normativ propus de societate. În realitate, orice business este supus unor norme/reguli ce definesc "jocul". Respectarea "regulilor jocului", atunci când acestea sunt raţionale şi stimulative este suficientă pentru a defini responsabilitatea în coordonatele "eticii afacerii".

Depăşirea limitelor fixate de normele economice şi juridice conflictualizează comportamentul şi pune în discuţie responsabilitatea omului de afaceri. Desigur, constrângeri sociologice cum ar fi: excesul de fiscalitate, controlul excesiv al statului, slaba putere de cumpărare, voluntarismul, corupţia, etc. pot conduce la denegarea responsabilităţii.

2.2. Un decalog managerialStabilirea unui "decalog managerial" inspirat de o filosofie a firmei ce

reface unitatea dintre morală şi business pare a fi un demers oportun. Dealtfel, un asemenea "decalog managerial" au elaborat japonezii. Filosofia companiei MATSUSHITA ELECTRIC codifică responsabilitatea firmei sub forma urmatoarelor cerinţe:

1). să contribuie la bunăstarea societăţii;2). să realizeze armonia şi cooperarea în cadrul firmei;3). să-şi îmbunătăţească continuu activitatea;4). să manifeste curtoazie şi umilinţă;5). să realizeze un serviciu naţional;6). să manifeste onestitate în acţiuni şi comportament;7). să lupte pentru rezultate din ce în ce mai bune;8). să realizeze corecţii şi asimilari de noi elemente (inovare);9). să exprime gratitudinea ori de câte ori este cazul;

17


10). să manifeste respect şi loialitate pentru firmă.

2.3. Influenţa valorilor naţionale În filosofia managementului domină două concepţii:a). conceptul acceptabilităţii (la americani);b). conceptul dezirabilităţii (la japonezi).Aceste două modele definesc problematica responsabilităţii în virtutea

unor principii şi norme specifice inspirate de culturi relativ distincte în matricialitatea lor.

Astfel, sistemul american este unul plurietnic, convieţuirea persoanelor de etnii diferite a impus dezvoltarea unui anumit respect şi toleranţa faţă de valorile celorlalţi. Pentru a preîntâmpina însa haosul şi situaţii conflictuale datorate diferenţelor în sistemele de valori, în decursul timpului s-au stabilit delimitări clare între ceea ce este acceptat şi respectiv cea ce nu se acceptă. Urmare a acestui fapt, majoritatea populaţiei s-a obişnuit să-şi concentreze procurarea şi eforturile pentru a se mişca în "zona acceptată".

Conceptul acceptabilităţii este prezent (activ şi mental) şi în domeniul managerial, fiind caracteristic normativităţii şi responsabilităţii în managementul american.

La japonezi omogenitatea etnică se reflectă într-un sistem de valori sociale relativ stabil şi care se bucură de o largă acceptare şi utilizare.

Consecinţa psihologică a acestei stări de fapt o reprezintă inexistenţa unor anumite delimitări precise în sistemul de valori între ceea ce se acceptă şi ce nu se acceptă şi în tendinţa tuturor de a se încadra în situaţia cea mai dorită (desirability).

De la asumarea responsabilităţii în zona acceptabilităţii, la exprimarea responsabilităţii ca dezirabilitate este o cale ce marchează inclusiv etica managerială.

Etica afacerilor defineşte un sistem de principii, valori, norme şi coduri de percepţie şi conduită, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea exprimării lor. În bună masură codurile cognitive şi de comportament îsi integrează valorile morale ca atare, deşi, acestea devin funcţionale şi credibile numai în masura în care sunt asociate obiectivelor socialmente valide ale afacerii. Specificul şi particularităţile exprimării valorilor morale în afaceri derivă tocmai din asumarea, ca principiu şi practica, a responsabilităţii faţă de succesul firmei. Într-o afacere care esuează, nu poate fi vorba de responsabilitate, exceptând situaţii limită, cu totul independente de patronat şi management. Refuzul responsabilităţii evacuează orice referenţialitate la principiile şi valorile morale. În alţi termeni, în domeniul afacerii normativitatea morală presupune axiologia afacerii, adică, definirea valorilor desirabile şi a modului/măsurii exprimării lor. În acest plan, responsabilitatea - ca nucleu dur al eticii afacerii - prezintă o triplă deschidere/raportare: spre sine, spre subalterni, spre societate/comunitate. Din această perspectivă, determinarea sociologică a responsabilităţii este un factor fundamental al eticii afacerii. Neîndoielnic, desacralizarea afacerii, în sensul

18


unei slabe prezenţe în câmpul gândirii şi acţiunii a moralei creştine, nu presupune, în mod condiţionat, evacuarea oricărei referinţe la normele moralei ca atare. Dar, asimilarea acestora, inclusiv din perspectiva decalogului creştin, se produce ţinând seama de finalitatea oricărei afaceri - profitul.

Fără îndoială, societatea românească, aflată într-o tranziţie ce a depăşit deja pragul, limita, evoluează spre economia de piaţă, în centrul căreia actorul principal este afacerea. Din păcate mediul sociologic şi mecanismele promovate conţin multiple disfuncţii atipice pentru economia de piaţă. Efectele perverse şi indezirabile generate de precaritatea mediului socio-economic sunt datorate eşecurilor succesive şi repetate ale puterii politice în edificarea economiei concurenţiale. Puterea politică de până acum a eşuat în asumarea eficientă a responsabilităţii, abandonând dubla obligaţie: obligaţia cetăţenilor de a se supune şi obligaţia guvernanţilor de a satisface cerinţele cetăţenilor.

Incapacitatea sau lipsa voinţei politice în asumarea responsabilităţii generează multiple efecte ce pun în situaţie critică etica afacerii. Pentru ca un mediu ostil afacerii va naşte comportamente atipice, tulburând sistemul de valori etice. Birocraţia, corupţia, fiscalitatea excesivă, penuria de politici sectoriale stimulative etc., sunt inamici ai economiei libere. În efortul de supravieţuire actanţii business-ului sunt determinaţi să abandoneze codurile de conduită ale deontologiei specifice. Relaţia dintre etica afacerii şi etica politicii este fundamentală.

Subiecte pentru dezbatere1. Identificaţi 10 elemente ale non-responsabilităţii în mediul de afaceri

românesc.2. Propuneţi căi de responsabilizare a mediului de afaceri românesc.

19


III. MANAGERI DESPRE RESPONSABILITATEA SOCIALA CORPORATISTA (R.S.C.)

Prezentarea studiului

3.1. IntroducereDeşi dezbaterile privind responsabilitatea socială corporatistă (RSC)

continuă, începând cu anii ‘60, s-a impus o tendinţă de creştere a implicării sociale a companiilor.

Implicare socială s-ar mai găsi. Cercetare, nu.E imposibil de spus cum stau cu adevărat lucrurile în România. În

România nu se face cercetare în acest domeniu. Cu excepţia multinaţionalelor, care importă astfel de practici de la companiile mamă, e greu de spus care sunt atitudinile companiilor faţă de managementul responsabil social; e greu de spus în ce măsură managerii români ştiu ce înseamnă management etic ori ce presupun strategiile de management proactive; e greu de spus în ce măsură managerii români înţeleg că managementul etic este profitabil pe termen lung; în sfârşit, e greu de spus în ce măsură consumatorii şi publicul român sunt receptivi la astfel de programe şi reacţionează pozitiv faţă de mărcile care investesc în RSC.

Un grupaj de articole privind implicarea socială a companiilor româneşti se găseşte în revista Biz, Nr. 103, 22 aprilie – 6 mai 2005. Aici nu e vorba de o cercetare în adevăratul sens al cuvântului, dar e o premieră în presa românească de specialitate.

Până când vom dispune de rezultate ale unor cercetări în acest domeniu, vă propun rezultatele unui studiu realizat în 1984 în mediul de afaceri american. (Sursă: Robert Ford şi Frank McLaughlin, ”Perceptions of Socially Responsible Activities and Attitudes: A Comparison of Business School Deans and Corporate Chief Executives”, în Academy of Management Journal, September 1984, pp. 670-1)

Printre altele, studiul şi-a propus să surprindă atitudinile managerilor precum şi argumentele lor pro şi contra RSC.

3.2. Principalele şase argumente pentru RSC1. 92,2% directori executivi (CEO’s): Comportamentul corporatist

responsabil poate fi în interesul economic al acţionarilor.2. 88,8% executivi: Producţia eficientă de bunuri şi servicii nu mai

reprezintă singurul lucru pe care societatea îl aşteaptă de la mediul de afaceri.3. 78,4% executivi: Implicarea mediului de afaceri în creşterea calităţii

vieţii comunităţii va determina o profitabilitate pe termen lung.4. 77,6% executivi: O companie care doreşte să îşi impună o imagine

publică favorabilă trebuie să demonstreze că este responsabilă social.

20


5. 70,7% executivi: Cu cât mediul de afaceri este mai responsabil social, cu atât guvernul este descurajat în impunerea unor reglementări suplimentare în sistemul economic.

6. 36,5% executivi: Ideea de responsabilitate socială este necesară pentru echilibrarea puterii corporatiste în societate şi pentru descurajarea comportamentului iresponsabil.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Ele arată că, în definitiv, cele mai tari argumente pentru un management etic vin nu din manualele de management, ci de pe piaţă. Piaţa liberă creează practici morale.

3.3. Principalele şase argumente împotriva RSC1. 77% directori executivi (CEO’s): Mediul de afaceri are deja prea multă

putere socială şi nu ar trebui angajat în activităţi sociale care i-ar conferi şi mai multă putere.

2. 69,3% executivi: O firmă care ignoră programele de RSC poate obţine un avantaj competitiv faţă de companiile implicate social.

3. 68,1% executivi: Implicarea în activităţi de responsabilitate socială afectează companiile îndepărtând investiţiile de timp şi bani de la scopurile lor iniţiale.

4. 67,6% executivi: Nu este înţelept să permitem companiilor să participe la activităţi sociale atâta timp cât nu există o cale directă de a aprecia efectele acestor acţiuni.

5. 60,5% executivi: Liderii companiilor nu au pregătirea necesară gestionării problemelor sociale; ei sunt pregătiţi să conducă instituţii economice, nu să se ocupe de probleme sociale.

6. 15,8% executivi: În realitate, consumatorii şi publicul în general preiau costurile implicării sociale a companiilor, deoarece acestea introduc aceste costuri în structura lor de preţuri.

De data asta, rezultatele pun în evidenţă principalele probleme de care trebuie să se ţină seama în momentul în care o companie îşi propune să investească în programe de RSC.

Subiecte pentru dezbatere1. Care ar trebui să fie argumentele responsabilizării sociale a firmelor

româneşti? Exemplificaţi.1. Cunoaşteţi exemple de firme româneşti implicate social? Enumeraţi.

21


IV. NIVELURI DE APLICARE ALE ETICII MANAGERIALE

Prezentarea studiuluiDe cele mai multe ori, nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt

clar precizate în codurile etice. Chiar dacă nu au definitivat coduri de conduită sau coduri etice, încă de acum mai bine de două decenii, multe din marile corporaţiile au instituit programe etice şi au încadrat funcţionari care să monitorizeze comportamentele etice în organizaţii.

Iniţial, codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice şi abia apoi s-a înregistrat o explozie a acestora în cadrul organizaţiilor. Specialiştii argumentează că acest lucru a fost, practic, posibil deoarece fără un program şi o activitate cu caracter formal, nu pot fi încurajate practicile etice. În consecinţă, prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern şi în relaţiile externe ale organizaţiei, respectiv, statuarea unor principii şi cerinţe care să-i facă pe manageri mai sensibili la problemele etice. Ele nu conţin precepte pur teoretice, ci stabilesc semnificaţii practice, utile pentru toţi membrii organizaţiei. Aceasta nu înseamnă că un cod de etică asigură automat un comportament moral sau că poate acoperi toate situaţiile întâlnite în viaţa organizaţională. Limita de acţiune a codurilor etice constă în formularea lor în termeni generali tocmai pentru că, la început, managerii şi subordonaţii lor se află în incapacitatea de a identifica toate problemele etice care pot apărea. Modul în care codul etic este transpus în practică ramâne, până la urmă, la latitudinea managerilor şi a subordonaţilor. Codul etic rămâne valabil dacă îl respectă toţi membrii organizaţiei; când managerul nu acordă importanţa acestuia, cu siguranţă nici angajaţii nu vor urma prevederile sale.

Interesul pentru un comportament etic în afaceri nu este atât de nou, dar abia acum se fac remarcate preocupări intense pentru acţiuni morale în scopul păstrării competitivităţii şi a încrederii publicului în activităţile desfăşurate. Deosebit de relevante pentru cei care sunt receptivi faţă de problemele responsabilităţii sunt câteva căi ce pot fi folosite în încurajarea comportamentului etic (1):

publicarea unui cod etic propriu, conform cu standardele si valorile social recunoscute;

instruirea managerilor pe probleme de etica în afaceri; elaborarea unor programe de rezolvare a conflictelor de natură etica; instituţionalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului

etic; acordarea unor recompense şi sancţiuni adecvate.În condiţiile în care organizaţiile constientizeazăţ că au obligaţii şi faţă de

societate nu mai miră pe nimeni că instituirea codurilor etice s-a făcut într-un ritm atât de rapid. Codurile etice deţin anumite funcţii, care explică de ce s-au

22


bucurat de un interes atât de mare din partea managerilor şi, deopotrivă, a membrilor organizaţiilor :

conduită şi inspiraţie – codurile pun la dispoziţie un stimulent pozitiv pentru conduitaţetica şi recomandări cu privire la principalele obligaţii;

suport – codurile oferă sprijin pozitiv pentru cei care caută elemente de comportare etică;

disciplină – codurile pot constitui forma legală pentru investigarea unor comportamente ne-etice;

educaţie şi înţelegere reciprocă – codurile etice pot fi utilizate la şcoală sau în alte locuri pentru a promova discuţii şi reflecţii pe marginea unor probleme morale;

crearea imaginii profesiei în rândul publicului – codurile pot prezenta o imagine pozitivă către public cu privire la o profesie;

protejarea statutului profesiei – codurile pot stopa anumite dezacorduri care pot aparea la nivelul celor care exercită o anumită profesie;

promovarea interesului în afaceri.Cu titlu de exemplu, prezentăm unul dintre cele mai celebre coduri etice

din lume: un cod creat de British Institute of Management, denumit şi Code of Conduct (codul de conduită) - mereu citat în literatura de specialitate ca un document model pentru o conduită managerială corectă şi un mod responsabil de a înţelege desfăşurarea afacerilor.

Examinând acest exemplu, remarcăm că un cod etic formulează idealuri, valori şi care este guvernată o organizaţie. Dincolo de aceste elemente, codurile etice abordează probleme cum ar fi conflictele de interese, concurenţii, caracterul privat al informaţiilor, oferirea cadourilor, etc. În esenţă, codul etic încearcă să acopere un hiatus existent între valorile unei comunităţi organizaţionale şi legile care guvernează societatea.

23

Codul de Conduita

1. În urmărirea materializării intereselor personale trebuie luate în considerare şi interesele celorlalti.2. Managerii nu trebuie să fie răzbunatori şi să nu aducă prejudicii reputaţiei persoanelor sau afacerilor altora.3. Managerii trebuie să declare imediat şi complet interesele personale care ar putea fi în conflict cu interesele firmei.4. Managerii trebuie să manifeste interes faţă de sănătatea, securitatea şi bunăstarea celor pe care îi conduc.5. Managerii trebuie să respecte confidentialitatea unor informaţii, dacă acest lucru este cerut de consumatori sau furnizori.6. Managerii nu trebuie să ofere sau să accepte cadouri sau favoruri în scop de mituire sau corupere.7. Managerii trebuie să fie convinşi că toate informaţiile comunicate public sunt adevarate.

Sursa: Management / Study Test / Stage 2 CIMA BPP Publishing Ltd., London, 1987.


În privinţa obiectivelor unui cod, există un consens de opinii, că prin formalizarea etică se încearcă promovarea virtuţilor şi valorilor profesionale. Pe lângă acest deziderat, Samuel Mercier (2) a remarcat şi alte obiective:

încheierea unui contract moral între beneficiari şi organizaţii, respectiv între cei care fac parte din aceeasi organizaţie;

protejează organizaţia de comportamente necinstite sau oportuniste;

promovează o imagine pozitivă a organizaţiei; oferă un mijloc de reglementare a adeziunii şi a devotamentului

colaboratorilor; creează (ca şi cultura organizaţională) sentimentul de unicitate şi

apartenenţa pentru membrii grupului; arată un angajament de principiu al managerilor; corelează relaţii pur contractuale cu încrederea şi

responsabilitatea; ghidează comportamentul în caz de dileme etice.

Dacă ar fi să ierarhizăm importanţa nivelurilor la care ar trebui aplicate standardele etice am putea spune că cele mai elementare reguli ce trebuie respectate de organizaţii sunt legate de proprii clienţi şi proprii angajaţi.

În privinţa clientului, o tranzacţie desfaşurată (sau o negociere) trebuie să plece de la supoziţia generală că ambele părţi sunt dotate cu discernamânt, că sunt capabile să-şi dea seama de riscuri, că sunt responsabile şi bine intenţionate. Legat de angajaţi, trebuie să reamintim că de multe ori oamenii sunt trataţi ca o simplă forţă de muncă şi nu ca un scop în sine. Aşezarea relaţiilor dintre angajaţi şi firme pe temeiuri etice este necesară cu atât mai mult cu cât analiza sistemică a organizaţiilor pune în evidentă, existenţa celui mai valoros activ utilizat în procesul muncii – resursele umane. La modul general, termenii cu ajutorul cărora operează etica managerială sunt, în opinia profesorului Liviu Marian (3), societatea, grupurile de interes, problemele interne şi problemele personale.

societatea, reprezintă categoria cea mai generală faţă de care etica managerială trebuie să-şi definească comportamentul: Instituţiile de bază ale societăţii sunt bine construite şi ele promovează interesele generale? Implicarea statului în mecanismele economiei de piaţă este benefică? Inegalităţile în statul putere pot fi tolerate?

grupurile de interes, ocupă un palier special şi cuprinzător în problematicile eticii manageriale, definind căile corecte în demersurile iniţiate pentru rezolvarea problemelor sociale ale grupurilor interesate, precum şi modul în care sunt afectaţi de deciziile manageriale. Cum se implică acţionarii firmei în relaţiile acesteia şi în gestionarea resurselor financiare? Ce obligaţii are firma faţă de furnizori sau clienţi? Care sunt căile prin care se realizează unei persoane faţă de o altă persoană din organizaţie. Care sunt drepturile şi obligaţiile rezultate dintr-o structură ierarhică? Care sunt principiile de întrajutorare şi susţinere morală?

24


În afaceri mai pot fi identificate cel putin două niveluri de aplicare ale eticii: un nivel micro şi unul macro (4). Nivelul micro este cel care se stabileşte între indivizi în baza corectitudinii schimbului. Acest nivel este mai aproape de etica traditională şi cuprinde: obligaţii, promisiuni, intenţii, consecinţe. Toate acestea se află sub principiile schimbului echitabil, a câştigului cinstit şi a tratamentului corect. Doi parteneri care negociază un conflict de interese trebuie să se prevină reciproc asupra riscurilor pe care şi le asumă dacă nu-şi comunică reciproc toate informaţiile necesare încheierii unui acord benefic. Nivelul macro se referă la regulile instituţionale sau sociale ale lumii afacerilor. Problemele puse în contextul nivelului macro sunt de tipul: Care este scopul pieţei libere?, Este corectă reglementarea pieţei?, Ce rol trebuie să îndeplinească statul în afaceri?, Sunt echitabile politicile fiscale impuse agenţilor economici? Nivelul macroeconomic pune şi problema stringentă a problemelor etice în globalizarea afacerilor. Ele apar mai ales când unele corporaţii internationale desfăşoară afaceri în ţări cu economii slab dezvoltate, cu un nivel mai redus de maturizare a conştiinţei civice.

Consimţământul obţinut în urma unei informări deficitare sau mincinoase (în reclama unor produse), dreptul la un mediu natural sănătos (ecologizarea Occidentului prin transferul tehnologiilor poluante în Est), utilizarea unor practici neloiale (dumpingul sub forma înlesnirilor de taxe acordate în ţările lumii a treia), dependenţa de corporaţii (creşterea polarizării sociale din cauza dominaţiei corporaţiilor în viaţa publică, în America Latină) sunt tot atâtea exemple care demonstrează necesitatea implicării eticii manageriale şi pe plan internaţional. Managerul trebuie să ţină cont, în ultima instanţă, de urmatoarele aspecte cu valenţe etice: interesul publicului general, obiectivele pentru care lucrează, înţelegerea tuturor actorilor implicaţi în desfăşurarea afacerilor şi a schimbărilor ce au loc în organizaţiile pe care le conduc.

Tot timpul, managerii au două priorităţi care, uneori, pot fi contradictorii: publicul larg şi propria organizaţie. Aceste priorităţi generează dileme etice căci, de multe ori, ceea ce este moral pentru un manager poate fi considerat imoral de către ceilalţi actori. Zona etică a afacerilor este cu atât mai sensibilă cu cât scopul vizat este obţinerea unor beneficii cât mai mari de către angajaţi, consumatori şi actionari, fără a fi ştirbită încrederea publicului în beneficiile generale pe care le aduce lumea afacerilor: răsplata muncii şi servicii sociale mai bune aduse comunităţii.

Subiecte pentru dezbatere .1.Enumeraţi câteva caracteristici specifice managerilor din România din

Codul de Conduită pe care nu le respectă şi care ar fi cauza?2. Ce modalităţi de instruire a Managerilor în domeniul Eticii în afaceri

cunoaşteţi?

25


ALUNECUŞURILE DISCURSULUI ETIC

Prezentarea studiului Discursul etic e plin de capcane. Una din cele mai ascunse este capcana

discursului moralizator. Rolul eticii nu este de a face morală. Rolul eticii este acela de a oferi un instrumentar, un set de concepte şi teorii utile pentru a judeca pe cont propriu o problemă morală. Etica nu sfătuieşte, nu oferă pilde, reţete de virtute. Etica pledează pentru abordarea raţională a acelor probleme particulare în care sunt angajaţi termenii de “bine” şi “rău”. Etica nu spune: “asta e soluţia, aşa trebuie să faci”. Etica spune: “acestea sunt tipurile de raţionament pe care le ai la dispoziţie, dar decizia îţi aparţine”.

Pentru a fi eficientă şi credibilă, etica nu trebuie să devină moralizatoare. De aceea este dificil să pledezi pentru etică fără a o vulgariza, fără a o reduce la discursul sfătos, de tipul “asta e bine, ailaltă nu”.

În domeniul eticii în afaceri, discursul autentic este cel care vine din mediul afacerilor. Nu poţi justifica un tip de raţionament etic ori nişte practici corporatiste decât dacă ele sunt produsul pieţei şi validate de aceasta.

Cred că un bun exemplu de astfel de discurs este cel al lui Tom Peters.În volumul II al The Blackwell Encyclopedia of Management (Blackwell

Publishing, Second Edition, 2005, p. 513-5), la litera „T” se găseşte un articol numit „Tom Peters on excellence”. Autorul – aţi ghicit: Tom Peters*. Pur şi simplu! Printre sutele de concepte de management, numele autorului dă titlul unui articol de enciclopedie.

Fiecare din ideile de mai jos merită o discuţie separată. Să-l citim pe Tom Peters.

După Tom Peters, conştientizarea importanţei discursului etic în afaceri a dus, din păcate, la proliferarea unei industrii a lucrărilor stupide de genul „fă bine, fii bun”. „A te ocupa de etică nu este un lucru uşor.”

Etică în viaţa de zi cu zi1. „Etica nu se ocupă în primul rând de cazurile aflate în centrul atenţiei…

Problemele etice apar peste tot în jurul nostru, în viaţa de zi cu zi, ori de câte ori avem de a face cu semeni de-ai noştri.”

De felul în care rezolvăm problemele mărunte, spune Tom Peters, va depinde modul în care vom reacţiona în situaţii de criză. „În momentul în care ne confruntăm cu dezastrul, e prea târziu să ne identificăm reperele etice.”

2. „Standardele etice ridicate – în afaceri sau în alte domenii – urmăresc, înainte de toate, un tratament decent al oamenilor. Pentru mine (ca individ, ca om de afaceri şi ca acţionar) acest lucru înseamnă respectul faţă de spaţiul privat al individului, faţă de demnitatea, opiniile şi dorinţa naturală de progres ale acestuia; acest lucru mai înseamnă respectul faţă de colaboratori.”

26


3. „Diversitatea trebuie respectată. Desigur, este important să îţi formulezi clar propriile principii; dar nu uita niciodată, ceilalţi se ghidează după principii etice complet diferite, la fel de corecte.”

4. „Oamenii, chiar şi sfinţii, sunt egocentrici şi egoişti; suntem de la bun început construiţi „greşit”. Orice cadru etic de acţiune trebuie să ţină seama de premisa, stânjenitoare dar de neschimbat, a caracterului coruptibil al omului.”

Etică în afaceri5. „Corporaţiile sunt create şi există pentru a fi de folos oamenilor – din

cadrul şi din afara companiilor. Pentru atât şi nimic altceva.”6. „Prin natura lor, organizaţiile tind să calce oameni în picioare.

Organizaţiile creează, pentru cei mai mulţi particpanţi, neputinţă şi umilinţă.”7. „Deşi cu toţii, bărbaţi şi femei, ne naştem egali, unii dintre noi au mai

multă putere decât ceilalţi. Drept urmare, preocuparea pentru etică în locul în care muncim (şi nu numai) reprezintă un mod de protejare şi de sprijin pentru cei lipsiţi de putere – în special pentru angajaţii expuşi şi pentru clienţi.”

8. „Pentru angajaţi şi manageri în egală măsură, lupta cu „ei” / „lor” (în instituţiile birocratice) este aproape întotdeauna justificată pe temeiuri etice.”

9. „În timp ce unii dintre noi se îndreaptă către firme superioare din punct de vedere etic (dar şi profitabile), …, cei mai mulţi dintre noi îşi petrec cea mai mare parte a vieţii active în organizaţii compromise – adică politizate. Preocuparea faţă de „politica de birou”, faţă de „linguşirea şefului” („brown-nosing”) etc. reprezintă o mocirlă morală perpetuă.

O atitudine etică „pură” în raport cu comportamentul politic al firmelor va duce la eliminarea imediată a noastră, fără a mai avea alte alternative în afara mănăstirii de maici, mănăstirii de călugări sau a ashramului (în hinduism, loc de rugăciune izolat de societate, n.trad.). Graniţa dintre puritatea etică şi egocentrismul arogant (adică atitudinea făţarnică faţă de agitaţia vieţii cotidiene) este fină.”

10. „Deşi sunt un susţinător al „atitudinii active”, comportamentul etic ne pretinde ca în toate afacerile să păşim în vârful picioarelor. Consecinţele neintenţionate precum şi efectele secundare ale celor mai multe dintre acţiunile şi strategiile noastre depăşesc pe departe efectele principale vizate. Pentru un manager, ca „agent al schimbării”, renunţarea pare a fi singura cale decentă / etică; proiectele noastre cel mai bine intenţionate produc adesea mai mult rău decât bine. (Gândeşte-te la asta: nu e puţin lucru să laşi lumea nu mai rea decât ai găsit-o.)”

11. „Obiectivul atingerii unor înalte standarde etice în afaceri ar putea fi servit foarte bine şi prin eliminarea multora dintre şcolile de afaceri. Argumentul implicit al majorităţii programelor MBA este acela că marile sisteme şi marile tehnologii atrag marii oameni.”

12. „Putem, oare, să ne desfăşurăm activitatea conform the US Bill of Rights (primele 10 amendamente ale Constituţiei SUA referitoare la drepturile fundamentale ale omului, n. trad.)? Este, oare, posibil ca „etica firmei bune” şi etica vieţii virtuoase” să meargă mână în mână cu profitul în activitatea

27


cotidiană? Unii speră că răspunsul este da, deşi respectul faţă de oameni nu a fost un fundament al politicii industriei americane tradiţionale faţă de forţa de muncă.”

13. „Capitalismul şi democraţia presupun o societate complicată („messy”). Însă capitalismul are mult mai puţine dezavantaje şi mult mai multe avantaje decât orice altă alternativă născocită pînă acum. Acelaşi lucru este valabil pentru o firmă: aici „democraţia” şi „capitalismul” sunt posibile printr-o participare integrală a angajaţilor şi printr-un acţionariat larg.”

14. „Nu cărţile de management, ci marile romane ne pot fi de folos. Nu există răspunsuri uşoare, dar există soluri fertile pentru producerea de idei. Dacă vrei să ai un raport corect şi modest cu viaţa, cu cei din jur, dacă încerci să urmezi un comportament etic, atunci citeşte Dostoievski, Forster sau Garcia Marquez, nu Drucker, Blanchard sau Peters. Apoi, reanalizează-ţi ideile pe care le proclami.”

15. „Fiecare din noi suntem, finalmente, singuri. În cele din urmă, ţine de fiecare dintre noi, şi doar de noi, să înţeleagă cine este, ce nu este şi să acţioneze mai mult sau mai puţin în acord cu concluziile sale.

Cei care nu sunt cât se poate de perplecşi de fiecare dată când au de a face cu probleme etice ratează ocazia de a cunoaşte bogăţia înspăimântătoare (dar şi frumoasă) a vieţii. De fapt, a fi perplex într-un mod activ înseamnă a pune în discuţie propria atitudine etică precum şi pe aceea a instituţiilor cu care avem de a face.

Acesta este un bun început.”

Subiecte pentru dezbatere1. Arătaţi diferenţele dintre morală şi etică.2. Cum se poate armoniza etica din viaţa de zi cu zi şi cea din afaceri?

28


COD ETIC: STRUCTURA DE BAZĂ - STUDII DE CAZ PROPUSE DE TOM PETERS

Prezentarea studiului Tom Peters este unul dintre cei care au influenţat cel mai mult gândirea în

management în ultimele decenii.În top 50 “Business Intellectuals”, realizat de Accenture’s Institute for

Strategic Change în anul 2002, Tom Peters s-a plasat pe locul al doilea, după Michael Porter şi înaintea lui Peter Drucker.

The New Yorker: „Ceea ce au devenit corporaţiile americane este, într-o măsură considerabilă, ceea ce le-a încurajat Peters să fie.”

Los Angeles Times: „Peters este (…) părintele corporaţiei moderne.”Fortune: „Trăim într-o lume a lui Tom Peters.”Numit mare-guru sau super-guru al managementului, consultant în

afaceri, autor al mai multor cărţi de succes, editorialist, conferenţiar, Tom Peters, „prin energia, stilul şi ideile lui, a impus o nouă gândire în management”. (Movers and Shakers, the Bloomsbury Press, 2004) (www.tompeters.com)

Pentru a fi eficient, un cod etic trebuie legat de funcţiile managementului.O să mă refer, pe scurt, la structura unui cod etic. Cei mai mulţi autori

consideră că orice cod etic trebuie să aibă nişte elemente de bază, ce nu pot lipsi:- un mesaj introductiv din partea directorului executiv al instituţiei, mesaj

adresat pricipalelor grupuri de interes (acţionari, manageri, angajaţi, clienţi etc.)- o scurtă explicaţie referitoare la rolul sau scopul eticii în afaceri (în

general) şi al codului etic (în special)- principiile fundamentale care stau la baza codului etic- valorile centrale ale codului- o listă a normelor comportamentale pe care instituţia doreşte să le

promoveze- o listă a grupurilor cointeresate (stakeholders: de la acţionari şi

manageri, până la angajaţi, comunitate etc.), împreună cu drepturile şi obligaţiile instituţiei în raport cu acestea.

Dincolo de acestea, putem adăuga, în funcţie de interesele instituţiei şi de obiectivele codului:

- o listă a practicilor indezirabile în instituţie şi în domeniul de activitate în care operează aceasta

- instrumente de luare a deciziilor, instrumente de rezolvare a diferitelor tipuri de conflicte etice

- precizări clare privind sancţiunile date în cazul încălcărilor codului etic.În cazul instituţiilor mici, se poate apela la consultanţă din afară pentru

crearea unui cod etic. În conceperea codului etic trebuie să se ţină seama atât de

29


dezideratele acţionarilor, cât şi de strategiile de management şi de valorile de branding ale instituţiei.

Este important ca, o dată creat un astfel de cod, să existe în cadrul instituţiei un consiliu de etică. Acesta are rolul de a promova codul, cu valorile şi principiile lui, şi de a urmări respectarea acestuia.

În sfârşit, mai trebuie spus că un cod etic funcţional nu este ceva definitiv. Dincolo de un set de valori şi principii care trebuie să rămână constante, codul trebuie să se adapteze, în funcţie de structura acţionariatului, de schimbările din cadrul instituţiei, de evoluţia pieţei, de interesele grupurilor cointeresate.

Subiecte pentru dezbatere1. Explicaţi succint rolul codului etic în afaceri.2. Propuneţi principii etice corelate fiecărei funcţiuni manageriale.

30


CADOURILE ÎN AFACERI ŞI FOLOASELE NECUVENITE

,, Cadourile sunt cârlige “(Martial, Epigrame)


De ce sunt cadourile o dilemă etică?Cadourile pot disimula un tratament de favoare.Cadourile încep să reprezinte o dilemă în momentul în care pot disimula

un “ghid ascuns”, adică pot sugera un tratament de favoare, riscă să devină o monedă curentă în relaţiile de schimb între cel care oferă şi cel care primeşte. Un vechi proverb spaniol spune:

« bine vinde cel ce dăruieşte, bine înţelege cel ce primeşte».Factorii care pot indica acest tip de favoare sunt:• valoarea cadoului sau a invitaţiei depăşesc de departe cu ce este obişnuit

beneficiarul sau merge mult mai departe de ceea ce i-ar putea flata amorul propriu

• absenţa unui motiv evident pentru oferirea cadoului sau a unei invitaţii deşi, în mod paradoxal, în anumite circumstanţe (cu ocazia Crăciunului, a unei promoţii, a unui eveniment familial) este tentantă reconsiderarea propriilor coduri de etică

• este posibil ca donatorul să dorească să dea impresia că doreşte să împărtăşească un secret sau să informeze despre o tranzacţie care trebuie să rămână confidenţială

• semnalul de alarmă poate apărea şi în cazul în care cadoul sau invitaţia sunt cu sens unic, nu există reciprocitate sau posibilitatea de returnare a invitaţiei sau a cadoului.

În spiritul legalităţii şi al respectului politicii firmei, în cazul în care se primeşte un cadou sau o invitaţie, se impun două întrebări esenţiale (Mahoney,1997, p. 410) :

1. Care este motivul pentru care este oferit cadoul (motiv care ar putea pune în cauză stima de sine)?

2. Care faţetă a puterii sau a influenţei sale este aşteptată sau solicitată, în schimbul favorurilor primite?

Din Codul de etică al achizitorului «Cumpărătorii-achizitori acţionează şi iau decizii în conformitate cu un cod de etică profesional recunoscut de către asociaţiile profesionale de achiziţii.

Cadourile de afaceri şi mărcile de ospitalitate cu scopul de a păstra imaginea şi integritatea cumpărătorului-achizitor, a locului său de muncă şi a profesiunii sale, cadourile de afaceri nu ar trebui să fie acceptate, cu excepţia articolelor fără valoare mare. Gesturile rezonabile de ospitalitate constituie,

31


într-o anumită măsură, o expresie a curtoaziei admise în cadrul relaţiilor de afaceri. Frecvenţa şi natura cadourilor sau a mărcilor de ospitalitate acceptate nu trebuie să se facă dacă, acceptând asemenea cadouri sau mărci de ospitalitate, cumpărătorul-achizitor ar putea fi influenţat în luarea deciziei sau să dea impresia că a fost influenţat».

Respectarea politicii firmei în oferirea şi acceptarea de cadouri: Scrisorile anti-cadouDilemele dispar atât timp cât se respectă cu scrupulozitate politica firmei

în ceea ce priveşte oferirea sau primirea de cadouri: fie refuzarea categorică a cadourilor, fie declararea acestora, fie acceptarea lor menţionând expres destinaţia lor spre opere de binefacere, fie acceptarea doar a acelor cadouri de o valoare marginală. Se evită astfel apariţia conflictelor de interese.

De exemplu, în relaţia achizitor-furnizor, anumite întreprinderi consideră o gravă lipsă de profesionalitate faptul că un cumpărător sau un membru al familiei sale să accepte orice cadou ar fi. În cadrul acestora, cumpărătorii (achizitorii) nu pot să accepte nimic din partea furnizorilor, cu excepţia articolelor publicitare de valoare neînsemnată sau a unei invitaţii la prânz. Mai mult, calitatea invitaţiilor la masă trebuie să fie relaţionată cu poziţia ierarhică a beneficiarului: de exemplu, nu este compromiţător să inviţi directorul comercial a unei societăţi de anvergură naţională la cel mai bun restaurant din Paris. Aceeaşi invitaţie însă, prezentată unui simplu achizitor poate avea semnificaţia unei încercări de influenţare a alegerilor sale profesionale. Toate firmele dispun de un buget de protocol care este folosit în scopul ameliorării relaţiilor cu clienţii.

Este bine cunoscut faptul că o întâlnire de afaceri într-un cadru relaxant reduce tensiunile, favorizează o comunicare mai deschisă şi deseori permite comerciantului obţinerea de informaţii suplimentare. Dacă acest tip de invitaţii induc un avantaj pentru vânzător, acestea riscă să devină un dezavantaj pentru cumpărător, mai ales dacă prezintă un caracter excesiv în ceea ce priveşte calitatea invitaţiei.

Una dintre modalităţile cele mai eficace de soluţionare şi evitare în viitor a acestor situaţii pot fi «scrisorile anti-cadou». În cazul în care furnizorul «a îndrăznit» oferirea unui cadou celui care a facilitat tranzacţia, acestuia i se poate trimite o scrisoare în care să i se explice politica firmei şi regulile codului de etică în ceea ce priveşte cadourile primite:

Scrisoare Anti-cadou S.C. Achiziţii S.R.L.Str. Sucidava, nr. 88, CLUJ5 martie 2005, IaşiReferinţa noastră :Referinţa dumneavoastră :Dlui. Dir.ec. George IonescuS.C. ALMEX, S.R.L.Str. Florilor, nr. 15,CLUJ

32


Domnule Director,Cu ocazia primei comenzi pe care v-o oferim, vă rugăm să luaţi în

considerare unul dintre principiile codului de etică a firmei noastre, principiu căruia noi îi acordăm o foarte mare importanţă în relaţiile cu partenerii noştri de afaceri : nici unul dintre colaboratorii (angajaţii) noştri, nici un membru al familiei sale, nu poate să accepte cadouri sau gratificaţii din partea furnizorilor noştri.

Scopul nostru este de a ne asigura, atât pe noi cât şi pe dumneavoastră, că personalul nostru nu este influenţat de favoruri în timpul relaţiilor de afaceri, şi de a evita apariţia oricărei parţialităţi.

Noi suntem siguri că veţi înţelege bunele intenţii ale politicii noastre în materie, şi că veţi adera la aceasta, şi de asemenea că veţi face tot posibilul ca această politică să fie respectată de către toţi membrii personalului dumneavoastră. În cazul nerespectării, vom fi constrânşi să reconsiderăm termenii acordului pe care l-am semnat.

Cu speranţa că această primă comandă va fi constitui începutul unei lungi şi fructuoase colaborări între firmele noastre, cu sinceritate al dumneavoastră,

Dir. ec. George Vasilescu .

O asemenea scrisoare ar trebui adresată tuturor partenerilor noi. Unele firme trimit acest mesaj sistematic, în fiecare an, tuturor furnizorilor. Problema cadourilor este un aspect care se urmăreşte în auditul organizaţional. Auditorul trebuie să verifice dacă în mod real a fost trimisă o asemenea scrisoare iar pentru aceasta cea mai sigură modalitate ar fi verificarea registrului cronologic al firmei.

Modalităţi de acţiune în cazul neacceptării cadourilor de afaceri : evitarea foloaselor necuveniteDacă în ciuda precauţiunilor, unul dintre furnizori trimite totuşi un cadou,

acesta trebuie returnat imediat, însoţit de o scrisoare «anti-cadou» şi de o invitaţie de a nu mai încălca niciodată politica firmei.

• Oferirea cadoului trimis firmei unei organizaţii caritabileO altă modalitate de acţiune în situaţii similare ar putea fi oferirea

cadoului unei organizaţii caritabile, însoţit de o scrisoare în care, fără a se menţiona numele furnizorului care a trimis cadoul, sunt explicate circumstanţele donaţiei şi faptul că acesta nu provine de la întreprindere. Furnizorul, la rândul său, trebuie avertizat asupra acestui fapt, dar nu i se va preciza numele organizaţiei caritative.

• Acceptarea de cadouri care pot fi consumate în maxim 24 de oreO soluţie pragmatică, pentru cazuri excepţionale - prevăzută în codul

firmei - ar fi acceptarea doar a acelor cadouri care pot fi consumate în maxim 24 de ore, dar lăsând să se înţeleagă clar mesajul că aceste cadouri nu vor influenţa cu nimic independenţa judecăţii în luarea deciziei (Mahoney, 1997, p. 411).

33


• Angajament scris de a nu primi cadouri din partea noilor salariaţi. Teste de verificare a corectitudinii acestora din partea managerului

La angajarea personalului care se va ocupa de achiziţii, top-managerul va solicita semnarea unui angajament scris prin care fiecare viitor salariat se angajează să informeze superiorul pentru cazul în care unul dintre furnizori trimite un cadou. Managerii sunt cei care pot decide dacă se va păstra sau va fi returnat cadoul iar în cazul în care salariatul îl primeşte, în ciuda angajamentului scris, acesta nu poate avea circumstanţe atenuante, el trebuie sancţionat. Uneori, managerii pot apela la aşa numitele «capcane» prin care să testeze corectitudinea lucrătorilor săi: ei pot vorbi cu unul dintre furnizorii de încredere să trimită un cadou, verificând astfel dacă angajatul va anunţa sau nu superiorul despre aceasta.

Studiu de caz – oferirea unui telefon mobil drept cadou unui potenţial client important

Doriţi să câştigaţi un client foarte important, ceea ce pentru firma pe care o conduceţi ar însemna foarte mult. Agentul care se ocupă cu aprovizionarea vă sugerează că un «cadou» ar influenţa foarte mult decizia persoanei respective. Adjuntul dvs. vă sfătuieşte că ar fi bine să trimiteţi acasă la potenţialul client un telefon mobil «ultimul răcnet». Cum aţi reacţiona ?

Nu este un secret că într-o economie de piaţă concurenţa este dură. Cu siguranţă că o comandă importantă ar avea consecinţe impotante pentru firmă, începând cu profitul şi terminând cu satisfacţia angajaţilor care au de lucru. Situaţia ipotetică prezentată anterior ar trebui să îngrijoreze însă pe managerul oricărei firme şi să reflecteze sistematic la câteva aspecte :

- Este un caz clar de comportament coruptibil. Cum credeţi că ar reacţiona clientul în cazul în care ar primi telefonul mobil ? Nu şi-ar pune întrebări de ce l-a primit ? Nu s-ar simţi manipulat în alegerea sa ? Nu ar avea suspiciuni cu privire la calitatea produselor dvs. ? Calitatea produsului ar fi cel mai bun argument în acceptarea contractului. Dacă se supără şi vă denunţă, aţi anticipat consecinţele ?

- Dacă l-ar primi, ce părere v-aţi face despre acest client ? Cum veţi acţiona la viitorul contract, veţi oferi din nou un «cadou», dar mai scump ? Dacă vor afla astfel şi alte persoane despre modul în care vă desfăşuraţi afacerile? Cum va fi afectată imaginea firmei?

- Dacă sunteţi o firmă serioasă, cu produse de calitate dar nu reuşiţi să le vindeţi deoarece concurenţii dvs. aplică metoda «cadourilor» de influenţare, cum aţi reacţiona? Vi s-ar părea corect?

- Ce credeţi despre salariaţii dvs. care vă sfătuiesc cu atâta nonşalanţă să acţionaţi aşa întro astfel situaţie?

Un manager care conduce o firmă cu principii etice va reacţiona foarte prompt în aceste situaţii. Cu siguranţă că principiile de conduită etică nu sunt cunoscute de către angajaţii respectivi sau în cel mai bun caz nu sunt respectate. Probabil au acţionat de mai multe ori aşa, punând în joc securitatea şi imaginea

34


firmei. Pentru aceste cazuri, specialiştii în comportament etic recomandă ca metodă de soluţionare FERMITATEA.

Managerul trebuie să aibă o discuţie serioasă cu angajaţii săi, să verifice dacă ei cunosc politica firmei în privinţa eticii în afaceri şi dacă au mai acţionat aşa şi să-i avertizeze că la prima abatere vor fi concediaţi. Managerul va monitoriza comportamentul lor şi va putea aplica chiar «testul de corectitudine», înscenând o situaţie similară pentru a verifica dacă ei acţionează corect.

Cunoaşterea şi aplicarea legislaţieiLegea 78/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

menţionează în articolul 4 al.1 că persoanele prevăzute la art. 1 (care exercită funcţii publice, care exercită atribuţii de control, potrivit legii, care acordă asistenţă specializată şi participă la luarea deciziilor. etc.) “au obligaţia să declare, în termen de 30 de zile de la primire, orice donaţie directă sau indirectă sau daruri manuale primite în legătură cu exercitarea funcţiilor sau atribuţiilor, cu excepţia celor care au o valoare simbolică”. Din păcate, nu se dau detalii cu privire la tipul de cadouri care s-ar putea încadra în categoria cu valoare “simbolică”, favorizând astfel libertatea interpretării.

Misiunea este plasată codurilor de etică care ar trebui să precizeze clar acest lucru.

Cadouri pentru personalul din Administraţia Publică : cutia de trabuce

• George Vasilaş, funcţionar la primăria X se ocupă de evaluarea licitaţiilor cu privire la construcţia unei noi aripi pentru clădirea primăriei. De această dată constructorul obişnuit al primăriei, care obţinuse până acum toate contractele, a pierdut licitaţia în favoarea unei alte firme, care a prezentat un proiect mai eficient.

Decizia este luată dar rezultatele se vor anunţa abia săptămâna viitoare. Azi dimineaţă George Vasilaş a găsit pe biroul său cutia cu trabuce preferată, pe care constructorul obişnuit al primãriei i-o trimitea în fiecare an, cu ocazia Sărbătorilor de Paşte, exact cum este şi situaţia de acum. Funcţionarul privi cutia şi, pentru prima dată îşi dădu seama că nu ştie cum să reacţioneze: «să primească sau nu cutia de trabuce?» Decizia este deja luată deci, oricum cutia nu-i influenţează decizia. Dar ce va gândi constructorul? În definitiv, toate licitaţiile pe care le-a acordat până acum au fost corecte şi nu a fost influenţat de nici o «atenţie». Pe de altă parte se apropie Paştele iar cutia de trabuce poate fi de fapt un cadou de sărbători...»

Chiar dacă se apropie Sărbătorile de Paşte, primirea cutiei de trabuce nu este justificată. De sărbători cadourile sunt oficiale şi specifice, purtând însemnele firmei care le oferă sau un mesaj prin care se menţionează motivul cadoului şi împrejurările în care se oferă.

Funcţionarul ar fi trebuit să dea dovadă de fermitate încã de la început, de la prima cutie oferită şi, delicat, să o refuze. Chiar dacă decizia sa cu privire la acordarea licitaţiei este obiectivă iar cutia cu trabuce nu l-a influenţat,

35


funcţionarul a făcut deja compromisul. În general, cutiile cu trabuce de calitate au preţuri ridicate şi nu pot fi încadrate în categoria «cadouri cu valoare simbolică». O situaţie de genul acesta demonstrează că primăria respectivă nu are pus la punct un cod de etică profesională care să ghideze angajaţii în aceste cazuri.

Oricum ar fi oferite, oricum ar fi încadrate, orice valoare ar avea, cadourile presupun sacrificiu şi reciprocitate. Atât din partea celui care dă, deci care renunţă la ceva ce-i aparţine, cât şi din partea celui care primeşte, deoarece, sub o formă sau alta trebuie să dea ceva în schimb. Pe de o parte, deci, sacrificiul îndepărtează obiectul, pe de alta, el îi apropie pe cei care consimt la el. Niciodată însă nu ne privăm şi nu cedăm nimic fără a aştepta de la celălalt să facă la fel, în mod proporţional. Sacrificiul cere sacrificiul în condiţiile în care trebuie să reprezinte o măsură justă şi superioară pentru fiecare.

Subiecte pentru dezbatereEnumeraţi organizaţiile cele mai vulnerabile din Romania din puct de

vedere al corupţiei propunând măsuri de reducere a corupţiei prin reevaluarea climatului etic .

36


ROMANIA CORIGENTA LA BACŞIŞ ÎN ŢARA ŞPĂGII

Prezentarea studiului .Cu toţii dăm. Cu toţii am dat şi vom mai da. Bacşişul e o practică întâlnită

azi în toată lumea în domeniul serviciilor. Putem vorbi de industrii ale bacşişului, cu regulile lor scrise sau nescrise, mai mult sau mai puţin acceptate. Bacşişul face parte din cotidianul omului modern, e unul din gesturile obişnuite din viaţa de zi cu zi. Se poate vorbi de o cultură a bacşişului, cu istoria ei, cu valorile şi practicile ei uneori discutabile, uneori amuzante ori de-a dreptul ciudate.

Cu toţii dăm. Însă, cât, cui şi, mai ales, de ce? Aici ies la iveală diferenţele dintre noi. Lăsăm ca bacşiş sume diferite, în contexte diferite şi din motivaţii diferite. Felul în care dăm şi primim bacşiş spune ceva despre noi şi despre lumea în care trăim. De aceea, tipping-ul, practica bacşişului, a devenit, în ultimii ani, subiect de studiu pentru economişti, sociologi şi eticieni.

Ce este şpaga?Şpagă – sumă de bani sau orice alte bunuri oferite sau promise unei

persoane cu anumite responsabilităţi, pentru a o determina să săvârşească un act (ilegal , neregulamentar ) în favoarea celui care oferă.

Sinonimele cuvântului ”şpagă” sunt: mită ,şperţ.

Ce este bacşişul?Bacşişul reprezintă o sumă de bani acordată suplimentar pentru plata unor

servicii personale; este vorba de un gest voluntar, exprimând satisfacţia, mulţumirea pentru calitatea serviciilor; astfel, un bacşiş mare înseamnă excelenţă a serviciilor, iar un bacşiş mic sau lipsa lui însemnă o calitate slabă a serviciilor. Nu există reguli în această practică; există doar obiceiuri, recomandări sau norme nescrise de conduită.

Se obisnuieşte să se ofere bacşiş în următoarele situaţii: aeroport şi zboruri charter, frizerie, coafor şi salon de înfrumuseţare, restaurant, petreceri pentru copii organizate în localuri publice, casino, vas de croazieră, anumite companii de servicii pentru alte companii, disc jokey, cluburi, inclusiv cluburi sportive, servicii de livrare a hranei, benzinărie, hotel, limuzină, ghizi turistici şi şoferi de autocare turistice, parcare, servicii pentru animalele de casă, alte servicii personale, stadioane sportive, supermarket, taxi, tren, festivităţi de căsătorie, servicii de coletărie şi de transport în scopuri personale.

Funcţia economică a bacşişului: motivare a angajaţilor, contribuie la creşterea calităţii serviciilor, formă de comunicare directă cu consumatorii – managementul inteligent al bacşişului poate vitaliza o ramură a industriei serviciilor.

Pentru economişti este important să delimiteze dimensiunile acestui fenomen pentru a putea vedea cum operează el la nivel micro (al companiilor

37


din domeniul serviciilor) şi ce efecte are la nivel macro (al pieţei serviciilor şi al economiei în ansamblu). Economiştii vor să afle care este amploarea acestei practici, ce procent din venituri ating încasările din bacşişuri, ce loc ocupă bacşişul în rândul cheltuielilor curente ale indivizilor. Din momentul în care s-a constatat că în anumite zone geografice şi în anumite tipuri de servicii circulă sub formă de bacşiş sume semnificative, s-a încercat scoaterea la lumină a acestui fenomen.

De fapt, toate grupurile implicate în schimbul economic sunt, într-un fel sau altul, afectate de această problemă. Funcţionarii se consultă cu juriştii pentru legalizarea şi introducerea bacşişului în rândul practicilor fiscale acceptate. Pentru lucrătorul din domeniul serviciilor, bacşişul e un supra-venit. Pentru el, se pune problema impozitării venitului obţinut astfel. Aici statul este interesat să controleze şi să câştige, preluând o resursă bugetară neexploatată. Pentru consumatorul de servicii, bacşişul e o supra-cheltuială. Pentru el, apare problema deductibilităţii plăţii suplimentare oferite pentru serviciul primit. Aici trebuie văzut dacă statul are obligaţia să admită deducerea bacşişurilor din veniturile personale ale indivizilor.

Pentru întreprinzători, industria bacşişului e interesantă pentru că necesită mână de lucru ieftină. Primirea de bacşiş e un argument tare al investitorilor pentru a menţine salarii mici pentru angajaţii din servicii. De partea cealaltă, pentru cei în căutare de locuri de muncă, piaţa bacşişului e atractivă fiindcă oferă slujbe temporare, cu posibilităţi de câştig suplimentar şi care nu necesită calificare superioară. Aici se îndreaptă cu precădere: şomerii, tinerii, studenţii, amatorii de munci sezoniere, femeile, cei mai vârstnici, imigranţii, neintegraţii social sau cei cu studii modeste.

Funcţia psiho-socială a bacşişului: formă de comunicare, simbol al statusului social, formă de satisfacere a unor nevoi.

Pentru sociologi, bacşişul e o practică al cărei studiu dezvăluie informaţii neaşteptate despre relaţiile dintre noi, despre valorile, aşteptările şi nevoile omului modern, despre diferitele modalităţi de comunicare. Putem înţelege bacşişul ca formă de comunicare, ca manifestare a nevoii de recunoaştere; oferirea de bacşiş este un simbol al statutului social. Dai fiindcă eşti. De asemenea, putem vedea bacşişul drept ritual de integrare socială, ca expresie a nevoii de apartenenţă; de data asta, a da bacşiş înseamnă a transmite ceva despre ceea ce vrei să pari. Dai fiindcă vrei să fii.

Funcţia morală a bacşişului: formă de recompensare sau de mulţumire, formă de respect, normă de conduită.

Există o zonă în domeniul serviciilor în care, oricum ar fi practicat, bacşişul rămâne moralmente suspect. Este vorba de aşa-zisa industrie a ospitalităţii, cuprinzând turismul, hotelurile, pensiunile, restaurantele etc. Pare greu de pus laolaltă ideea de ospitalitate cu aceea de extra-plată. De aceea, pentru a intra în rândul normelor de conduită, bacşişul trebuie să capete o alură agreabilă, elegantă. Îi trebuie ataşate distincţie, clasă, calitate a serviciilor, respect faţă de sine şi faţă de cei din jur.

38


Pentru eticieni, bacşişul generează dileme morale pentru că este unul dintre raporturile interumane care nu este epuizat de schimbul economic. Între noi au loc schimburi simetrice, în care schimbăm lucruri de aceeaşi natură, şi asimetrice, în care schimbăm lucruri de naturi diferite. Spre deosebire de schimbul vânzare-cumpărare (bani pentru bunuri), de troc (bunuri pentru bunuri), de relaţia angajat-angajator (muncă pentru bani) sau de creditare (bani pentru bani), bacşişul e un raport care nu se consumă în termeni exclusiv economici şi cuantificabili. Precum darul sau caritatea, ori ofranda, bacşişul e o formă asimetrică de schimb, în care dăm bani pentru ceva de alt gen: de pildă, pentru un beneficiu social (status, recunoaştere) sau psihologic (satisfacţie, generozitate). Acest schimb asimetric creează un dezechilibru moral între cei care interacţionează în actul de oferire – primire a bacşişului. Iată câteva situaţii de conflicte etice:

În raportul dintre consumator şi angajat: este corect să plătesc pentru ceva o sumă mai mare decât cea cerută?

În raportul dintre consumator ca individ şi ceilalţi consumatori: ei dau constant, deci instituie o regulă suplimentară a jocului vânzare – cumpărare de servicii; de ce să fiu eu obligat să respect această regulă suplimentară (presupusă, implicit, nenecesară)? Sau: ei dau; astfel, ei creează aşteptări din partea angajatului; deci angajatul va avea aşteptări şi faţă de mine; deci, dacă nu dau, voi fi considerat diferit şi tratat ca atare; astfel, voi fi privat de ceea ce, oricum, mi se cuvenea.

În raportul angajat – angajator: angajatul are o sursă suplimentară de venit, mai mult sau mai puţin controlabilă, deci este justificat să fie prost plătit ori supraexploatat.

Alte probleme etice la fel de complicate: ce categorii profesionale au dreptul la bacşiş? De ce picoliţa drăguţă da, iar medicul nu?

Este greu de vorbit de o regulă a bunului bacşiş, de o regulă a bacşişului corect din punct de vedere moral. Avem de a face, mai curând, cu practici impuse şi verificate, devenite, în timp, norme de conduită.

Ce spun specialiştiiWilliam Michael Lynn, doctor în psihologie socială al Ohio State

University, este specialist în marketing şi psihologia consumatorului; astăzi el predă la Cornell University School of Hotel Administration; este un expert recunoscut în practica bacşişului (tipping), autor al peste 25 de lucrari în acest domeniu. Lynn a realizat studii de cultură comparată a bacşişului, urmărind aceste practici în ţări diferite. Una din concluziile sale este aceea că în ţările cu cel mai mare număr de persoane extrovertite sau cu temperament nevrotic oamenii oferă bacşişuri mai mari şi pentru o arie mai largă de servicii; SUA se găsesc în top din acest punct de vedere. Lynn susţine că extrovertiţii, ca persoane sociale, dominatoare, sunt mai cheltuitori; ei consideră bacşişul drept o cale de a primi o atenţie suplimentară din partea personalului unui local public. Nevroticii, înclinaţi către anxietate şi dominaţi de sentimente de autoînvinuire,

39


oferă bacşiş în încercarea de a acoperi diferenţa de status social dintre ei şi personalul de servire.

George Foster, profesor de antropologie la UC Berkeley, a realizat în 1972 un studiu de cultură a bacşişului. El a căutat originile cuvăntului bacşiş în mai multe limbi; s-a constatat că, în majoritatea cazurilor, sensul originar al termenului era acela de bani de băutură (drink money), ceea ce sugerează ideea că această practică a apărut în localurile unde se lua masa. După Foster, iniţial bacşişul se oferea ca semn al bunăvoinţei faţă de servitori care erau cinstiţi cu băutură.

Originea cuvantului “tip” este neclară; teoria cea mai populară susţine că “tip” este un acronim de la “to insure promptness” (a asigura promptitudine); totuşi, Jesse Sheidlower, Editor Principal pentru America de Nord al the Oxford English Dictionary, contestă această ipoteză, pretinzând că în limba engleză acronimul nu era o tehnică uzuală până în 1920. În schimb, arată el, verbul “to tip” îşi are originea în sec. XVII, însemnând “a da”; către sec. XVIII, el a căpătat sensul de “a da un supliment de bani servitorilor sau angajaţilor”.

La Cornell University’s Center for Hospitality Research s-au realizat numeroase studii psihologice priving interacţiunea dintre consumator şi personalul de servire în contextul practicii bacşişului în restaurante; rezultatele acestora sunt interesante fiindcă infirmă ipoteza general acceptată după care mărimea bacşişului depinde în principal de calitatea serviciilor. Iată câteva constatări:

- rolul atingerii: atât barbatii cât şi femeile sunt sensibili la atingerea altor persoane, lăsând bacşişuri mai mari atunci când sunt atinşi întâmplător; atunci când ospătarul atinge uşor, în treacăt, umărul consumatorului, bacşişul poate creşte de la 11,8% la 14,8% din nota de plată; se pare că persoanele tinere răspund în mai mare măsură la astfel de gesturi, sporind mai mult bacşişul dat;

- rolul apropierii: psihologii spun că apropierea fizica şi contactul vizual direct creează un raport intim care îi determină pe clienţi să fie mai generoşi; s-a demonstrat că atunci când ospătarii se apleacă uşor peste masă atunci când primesc comanda şi vorbesc cu consumatorii, bacşişul creşte cu aproximativ 3% (de la 14,9% la 17,5%, conform unui studiu, şi de la 12% la 15%, conform altui studiu);

- oferirea de mici cadouri dulci, de mici atenţii: atunci când nota de plată este însoţită de o bomboană, bacşişul creşte de la 15,1% la 17,8%; în situaţia în care o dată cu nota de plată sunt oferite câte două bomboane pentru fiecare consumator, bacşişul creşte de la 19% la 21,6% din nota de plată. În sfârşit, studiile despre comportamentul consumatorilor arată că rolul esenţial în creşterea bacşişului îl are felul în care este oferit micul cadou dulce. Metoda cea mai eficientă pare a fi aceea în care iniţial ospatărul oferă fiecarui client de la masă câte o bomboană, urmând ca după aceea, să ofere imediat, aparent spontan, o a doua bomboană; în cazul acesta s-a ajuns la o crestere a bacşişului de pana la 23%.

40


- oferirea de ajutor: recomandările sau explicaţiile cu caracter gastronomic făcute clienţilor, oferirea de informaţii pentru turişti duc, de asemenea la creşterea bacşişului cu câteva procente.

Ghid de practică a bacşişului: Tipping FAQBacşişul la restaurant(1) Ce fac atunci când constat că ospatarul nu mă serveşte aşa cum

trebuie- se lasă un bacşiş mic sau nu se lasă nimic;- dacă ospătarul nu răspunde adecvat solicitărilor, ceri să vorbeşti cu şeful

lui;- pentru manager este important să înţeleagă cerinţele clienţilor, aşa că el

este cel care le poate să şi rezolve problemele care apar; implicarea managerului poate avea efecte mult mai mari decât bacşişul;

- în situaţia în care stăm de vorbă cu managerul, dacă nu lăsăm bacşiş ospătarului am putea lăsa la plecare un bacşiş mai mic pentru piccolo sau ajutorul de ospătar; chiar dacă ospătarul nu merită, este important să îi recompensezi pe cei care merită; în acest fel, vei transmite clar atât ideea că răsplăteşti serviciul de calitate cât şi ideea că eşti dezamăgit de serviciile ospătarului.

(2) Ce fac atunci când primesc servicii excelente de la ospătar- spune-i ospătarului că apreciezi calitatea serviciilor sale; el va căpăta

satisfacţia profesională a meseriei sale;- pentru servicii cu adevarat excelente, nu ezita să ceri sa stai de vorbă cu

şeful ospătarilor; este important ca superiorii să ia cunostinţă nu doar de serviciile proaste, ci şi de cele cu adevărat bune; şefii trebuie să îşi cunoască angajaţii conştiincioşi şi să îi încurajeze, spunându-le că ai apreciat munca lor;

- pentru astfel de servicii, bacşisul standard este de 15%-20%, mergându-se uneori şi mai departe;

- dacă ai de gând să revii la localul respectiv, reţine numele ospătarului.(3) Cât de mare trebuie să fie bacşişul- pentru servicii bune, se obişnuieşte să se lase cel puţin 15%-20% din

costul neredus al mesei; de exemplu, dacă nota de plată este de 1.000.000 lei la care beneficiezi de o reducere până la 800.000 lei, bacşişul se va calcula pornind de la suma iniţială, de un milion.

- în multe din restaurantele din străinătate, în nota de plată este inclus automat un bacşiş, de regulă 15%; de aceea, este bine să verifici acest lucru, pentru a vedea dacă mai este necesar un bacşiş suplimentar; de asemenea, practica bacşişului inclus în nota de plată mai este folosită în cazul meselor speciale, cu mulţi invitaţi.

- în baruri: se obişnuieşte 10%-15%; în funcţie de complexitatea băuturilor preparate, bacşişul poate fi mai mare;

- la fast-foods nu se dă bacşiş; la restaurantele cu autoservire se lasă un bacşiş mai mic, în funcţie de serviciile oferite (ştergerea mesei etc.).

Bacşişul pentru hotel: când şi cât de mult plătim

41


- nu se lasă bacşiş la recepţie; pentru băiatul care cară bagaje, se obişnuieşte un bacşiş de 1$-1,5$ pentru fiecare bagaj dus până la cameră; dacă bagajele sunt cărate doar până la intrarea hotelului, se lasă mai puţin.

- în unele cazuri, factura pentru room service include automat un bacşiş; dacă nu, procentul usual este de 15%-20%.

- este elegant lăsăm un bacşiş femeii care se ocupă de curăţenie; dacă nu o întâlnim, îi putem lăsa un billet; dacă aceasta îşi face treaba conştiincios sau în cazul în care lăsăm dezordine ori mizerie în cameră, putem lăsa chiar 1$-2$ pe noapte.

Prejudecăţi privind bacşişul- Bacşişul nu este rest! Peste tot, în ţările civilizate, restul se înapoiază

până la ultimul bănuţ; orice lucrător în domeniul serviciilor are suficient mărunt pentru a înapoia restul; chiar şi taximetriştii! Şi orice client, indiferent dacă e vorba de un magazin, de un taxi sau de o bancă, ia restul dat; restul nu trebuie confundat cu bacşişul; nu se lasă rest – şi cu atât mai putin, bacşiş – la bancă, magazin, piaţă sau supermarket! Aici e vorba de un schimb exclusiv economic. În SUA şi Canada, la unele magazine, lângă casă, există casete “leave a penny, take a penny” în care clienţii care vor să scape de mărunţiş depun restul de care, ulterior, se poate folosi un alt client care are nevoie de mărunt.

- bacşişul nu trebuie confundat cu mita sau şpaga: bacşişul se oferă pentru excelenţă în servicii personale; bacşişul e un gest voluntar de recompensare a calităţii; funcţionarii publici oferă servicii publice; prin natura meseriei lor, ei nu trebuie recompensaţi astfel.

- nu se dă bacşiş: proprietarilor de restaurante, de saloane cosmetice sau ai altor întreprinderi de servicii, vânzatoarelor de la magazinele alimentare ori de la alte tipuri de magazine, însoţitorilor de bord, la piccolo (care primeşte, de regulă, un procent din bacşişul ospătarului), uşierului de la hotel (cu exceptia cazului în care face un serviciu personal), şoferului de autobuz, plasatoarei de la teatru, concert ori cinema, ghidului de la muzeu, angajaţilor de la fast-food.

În ţările civilizate: nu se dă bacşiş la fast-foods, medicilor, funcţionarilor, profesorilor; în multe ţări occidentale, bacşişul este inclus în nota de plată de la restaurante şi hoteluri; în multe cazuri, factura, deci şi bacşişul inclus, se plăteşte cu cardul.

Geografia bacşişuluiAgenţiile de turism serioase oferă informaţii despre practicile bacşişului

din ţările de destinaţie; turiştilor li se spune în ce situaţie, pentru ce servicii şi ce sume se acordă ca bacşiş: pentru personalul hotelurilor şi al restaurantelor, pentru taximetrişti etc.

În România: pentru parcare se lasă 10.000-20.000 lei; dacă nu laşi, rişti să te trezeşti cu maşina zgâriată; la teatru, pentru garderobă, se lasă aprox. 10.000 lei; la poştas, binecunoscutul bacşiş pentru pensie; la încasatoarea de la distribuitorul de energie se lasă restul ca bacşiş; la coafor, doamnele lasă în jur

42


de 10-20%; la spital, pentru medici şi asistente, se dă bacşiş în funcţie de statusul social al pacientului şi de serviciile oferite.

În multe restaurante nord-americane şi vest-europene, se reţine automat în nota de plată un bacşiş de 10%-15%; în Australia şi Noua Zeelanda, practica bacşişului este ca şi inexistentă; în Africa de Sud, aproape orice persoană care oferă un serviciu aşteaptă să primească bacşiş; Canada: de regulă, personalul din domeniul serviciilor primeşte o sumă de 10-20% din nota de plată, în funcţie de local şi de oras, după cum acesta este în zona anglofonă sau francofonă a ţării; se oferă bacşiş la restaurante, baruri, taxi; în restaurante, 15% este un bacşiş bun; în mod excepţional, în Montreal, pentru o masă bine servită, la un restaurant bun, se poate oferi un bacşiş mai mare. Pentru servicii proaste, clienţii nu ezită să plece fără să lase bacşiş. În Egipt, bacşişul este atotprezent, este un mod de viaţă. În Franţa, prin lege, servirea este inclusă în preţ; de regulă, acest bacşiş este de 15%. Pentru cei mai mulţi germani, practica bacşişului este neuzuală; în situaţiile în care se dă bacşiş, există sume fixe. În Japonia nu există aceasta practică. În ţările turistice sărace, precum cele din America de Sud şi Centrală ori cele din Africa, personalul de servire aşteaptă bacşiş în special de la turiştii străini.

Subiecte pentru dezbatere1. Enumeraţi cinci diferenţe între bacşiş şi şpagă .2. Analizaţi şi propuneţi căi de impozitare a bacşişului în România .

43


ETICA SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ

Prezentarea studiului Etica serviciilor de asistenţă medicală sau a sistemului de sănătate

(healthcare ethics) este un domeniu situat la intersecţia dintre bioetică şi etica în afaceri. Explicaţia e simplă: mediul de afaceri are un cuvânt tot mai important de spus în medicină. Serviciile de sănătate devin tot mai dependente de înalta tehnologie, de industria medicamentelor, de sistemul privat de asigurări de sănătate şi de alte resurse provenite, direct sau indirect, din mediul privat. (Vezi Ann E. Mills şi Andrew C. Wicks, „Healthcare ethics and business ethics”, în The Blackwell Encyclopedia of Management, Vol. II, Blackwell Publishing, 2005, pp. 221-3)

În rubrica „Prima Numbers”, Foreign Policy, May/June 2005, pp. 26-7, publică sub titlul The Price of Life, două pagini cu statistici privind industria medicamentelor.

Teza lansată de autori - Rachel Glennerster, Michael Kremer şi Heidi Williams - este aceea că există o inechitate ori o nedreptate în direcţionarea producţiei şi a programelor de cercetare din industria medicamentelor. Acestea favorizează ţările bogate, de unde, de altfel, vin şi banii pentru cercetare.

„În industria farmaceutică – spun autorii – se cheltuie milioane de dolari anual pentru crearea de medicamente pentru combaterea bolilor. Totuşi, în cea mai mare parte, companiile răspund pieţelor din ţările bogate, neglijând maladiile specifice ţărilor sărace.”

Teza e ilustrată cu date din cinci zone ale industriei medicamentelor.

Risipa ostentativăÎn ţările sărace, piaţa pentru medicamente este slab dezvoltată. Africa, de

pildă, absoarbe abia 0,29% din vânzările de medicamente de pe piaţa globală, în timp ce înregistrează un grad de afectare datorată îmbolnăvirii (disease burden) de 24,25% (măsurat în ani de viaţă sănătoasă pierduţi datorită bolii). Urmează Asia & Oceania, cu 5,68% din vânzări şi 46,4% grad de afectare; Europa & Estul Mijlociu, cu 15,37% din vânzări, respectiv 19,42% grad de afectare; Americile, cu 76,3% din vânzările globale şi 9,77% grad de afectare.

Surse: Pharamceutical Manufactures Association (PhRMA), 2004; World Health Organization (WHO)

Taxele morţiiOamenii din ţările sărace se confruntă în mai mare măsură cu boli

datorate mediului extern. Cauzele sunt multe: geografie, condiţii de climă, slăbiciunile sistemului de sănătate. De exemplu, în ţările sărace se înregistreză zilnic 7830 de decese determinate de infecţii respiratorii, în timp de în ţările bogate, 923. În ţările sărace se înregistreză 5861 de decese zilnice provocate de HIV/SIDA, în timp de în ţările înstărite, 56. Sau, în ţările sărace se înregistreză

44


3409 de decese zilnice determinate de malarie, în timp de în ţările înstărite, sub un deces.

Sursă: WHO, 2004, (date valabile în 2002)

Producţia limitată de medicamente specificeO parte infimă din investiţiile în cercetare şi dezvoltare din industria de

medicamente se îndreptă către crearea de medicamente specifice bolilor din regiunile sărace. Conform Journal of the American Medical Association, din cele 1223 de noi medicamente licenţiate între 1975 şi 1997 în întreaga lume, doar 4 sunt destinate bolilor tropicale.

VaccinărileO cale de încurajare a dezvoltării producţiei de medicamente necesare

ţărilor sărace e dată de intervenţia organizaţiilor internaţionale, a guvernelor şi a fundaţiilor private pentru garantarea unei pieţe a vaccinurilor. Companiile îşi găsesc astfel o motivaţie financiară pentru a investi în dezvoltarea de vaccinuri destinate maladiilor obişnuite ale populaţiilor din zonele sărace. Cu atât mai mult cu cât costurile anuale pentru tratamentele acestor boli specifice sunt mult mai mici în comparaţie cu celelalte boli majore. De pildă, costul anual pentru salvarea unei vieţi cu vaccinuri anti-malarie este de 15$, în vreme ce costul anual pentru salvarea unei vieţi prin chimioterapie pentru cancerul la sân este de 58.000$.

Surse: Health Affairs, Center for Global Development, Global Health Policy Research Network.

India şi GoliathDe vreme ce marii producători de medicamente se orientează către

maladiile specifice ţărilor bogate, ar fi firesc ca, în ţările sărace, cercetarea să se îndrepte către maladiile cu care se confruntă propria lor populaţie. Majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare dispune de industrii farmaceutice, dar resursele lor financiare sunt minuscule în comparaţie cu cele ale marilor firme producătoare de medicamente. Astfel, se ajunge la situaţii precum cea a Indiei, în care industria farmaceutică, a patra ca mărime în lume, dispune de resurse mult prea mici, fiind obligată să îşi direcţioneze cercetarea către pieţele occidentale.

Surse: Organization of Pharmaceutical Producers of India, PhRMA, Pharmaceutical Industry Profile (2004).

Cercetare şi transparenţăStiinta in slujba sanatatii omului este una dintre marile dorinte ale

societatii contemporane. Progresele stiintifice in general, dar in mod special cele inregistrate de lumea medicala, au fost receptate cu deosebit interes de marele public.

De ceva vreme, presa se implica serios in mediatizarea unor cazuri deosebite, rezolvate prin diferite procedee medicale si chirurgicale de ultima ora. Sa fie oare si o competitie in domeniul medical, in sensul obtinerii sau depasirii

45


unor recorduri mondiale? In ce fel? Iata cateva exemple: Cat de multe organe se pot transplanta unui om pentru a-l mentine in viata? Care este cel mai mare numar de zile de coma dupa care un bolnav si-a revenit? Care este cel mai mare numar de copii nascuti la o singura sarcina (sextupleti, septupleti, etc)? Care este cea mai lunga perioada de supravietuire a unui bolnav cu cancer? Cat cantarea cea mai mare tumora extirpata? Care este cea mai inaintata varsta la care o femeie mai poate fi insarcinata si naste copii?

Stiinta poate impinge dincolo de orice limite toate situatiile speciale enumerate mai sus, care altfel ar fi existat oricum in istoria medicinei, dar cu performante mai reduse, tinand exclusiv de capacitatile corpului uman, diferite de la individ la individ. Insa cercetatorii vor sa creeze si ei miracole. Vor sa imbunatateasca, sa modifice cu orice pret performantele biologice ale omului.

Industria farmaceutica globala a lansat un site ce cuprinde informatii despre studiile de cercetare din domeniul medical, pentru a tempera teama pacientilor in privinta sigurantei medicamentelor. Decizia de a infiinta acest site vine ca urmare a acuzatiilor aduse companiilor de catre pacienti, cum ca ar ascunde rezultatele reale ale cercetarilor medicale pentru a prezenta doar concluziile favorabile.

Noul portal, www.ifpma.org/clinicaltrials, a fost pus la punct de Federatia Internationala a Asociatiilor si Producatorilor din Domeniul Farmaceutic si ofera link-uri catre informatii disponibile online privind cercetarile medicale din intreaga lume.

Producatorii de medicamente, dintre care unii si-au postat deja voluntar astfel de studii, spera ca prin acest proiect va fi prevenita introducerea unor noi prevederi legislative, tinand cont de recentele scandaluri privind medicamentul Vioxx si folosirea antidepresivelor de catre adolescenti.

Site-ul va cuprinde informatii detaliate despre cele mai nou cercetari, insa companiile au dreptul de a nu face publice chiar toate informatiile.

Potrivit liderilor din industrie, site-ul constituie un pas semnificativ inainte, permitand medicilor si pacientilor sa duca la bun sfarsit studii de cercetare in diverse zone mult mai repede si mai usor.

HIV şi proprietatea intelectualăTehnologia de filtrare a spam-ului ar putea salva in curand milioane de

vieti, gratie potentialului acesteia in crearea unui vaccin anti-HIV. Cercetatorii efectueza teste in vitro ale tipurilor de vaccin anti-HIV create,

folosind aplicatia antispam a Microsoft Corp., sustine Kevin Schofield, manager general in cadrul Microsoft Research. Proiectul are la baza o colaborare intre Microsoft Research, Universitatea Washington din Seattle si Royal Perth Hospital din Australia, a mai precizat Schofield.

Asemanarea intre felul in care se raspandeste spam-ul si mutatiile pe care le produc celulele HIV in corpul uman a permis cercetatorilor sa foloseasca un algoritm al Microsoft pentru a analiza secventele genetice ale virusului. Scopul a fost acela de a identifica tipare in cadrul mutatiilor genetice ale virusului si

46


informatii despre sistemul imunitar al omului. Aceste tipare sunt folosite ulterior pentru a crea vaccine anti-HIV.

Intr-un fel asemanator functioneaza softurile antispam care decteaza tipare la nivelul cuvintelor sau frazelor folosite si care permit diferentierea e-mail-urilor legitime de spam-uri, a incheiat Schofield.

Pe glob sunt peste 35 de milioane de oameni infectaţi cu SIDA. 25 de milioane trăiesc în Africa sub-sahariană. 17 milioane au murit deja. Nu există tratament, doar medicamente ce încetinesc procesul. Experimentale, dar cu efect. În Statele Unite, pacienţilor trataţi astfel le-a crescut speranţa de viaţă cu zece până la douăzeci de ani.

Aceste medicamente sunt scumpe. Când au fost introdu-se prima dată în Statele Unite costau 10-15.000$ pe an. Azi costă 25.000$ pe an. La acest preţ, nici o ţară africană nu-şi permite tratarea majorităţii populaţiei. 15.000$ înseamnă de trei ori mai mult decât venitul pe cap de locuitor din Zimbabwe. Medicamentele nu sunt disponibile pentru ei.

Preţul nu este atât de mare pentru că substanţele utilizate sunt scumpe. Preţurile sunt mari pentru că medicamentele sunt protejate de patente. Companiile ce le produc mai au monopol pe cel puţin două decenii. Şi utilizează acest monopol pentru a obţine cât mai mulţi bani din piaţă.

Mulţi sunt sceptici apropo de patente, mai ales când este vorba de medicamente. Toate cercetările sunt susţinute astfel, este un caz clar în care este nevoie de patente. Ele dau firmei garanţia că recuperează banii şi poate investi într-o nouă cercetare. Este un stimulent important.

Dar una este să sprijini patentarea, chiar şi pentru medicamente, şi alta este să stabileşti cum este cel mai bine să rezolvi criza. Şi cum liderii africani au început să vadă ravagiile provocate de boală, au început să caute soluţii pentru a importa tratamentul la un cost sub cel al pieţii.

În 1997, Africa de Sud a făcut o încercare. A fost introdusă o lege care permite importul de medicamente produse în altă ţară decât aceea care deţine patentul. Situaţie permisă în general de legea internaţională şi de UE.

Statele Unite s-au opus. Mai mult chiar. S-au făcut presiuni pentru suspendarea legii. Patruzeci de companii farmaceutice au dat în judecată guvernul sud african. Statelor Unite li s-au alăturat unele ţări europene. Ele revendicau faptul că Africa de Sud violează obligaţiile sale prin prisma legilor internaţionale discriminând o categorie de patente, cele farmaceutice. Cererea acestora era ca Africa de Sud să respecte aceste patente.

Intervenţia americană trebuie plasată în context. Nu patentele făceau ca africanii să nu aibă acces la medicamente, ci sărăcia şi absenţa unei infrastructuri sanitare eficiente. Dar, fie că patentele erau sau nu cea mai importantă cauză, ele afectau preţul. Şi intervenţia guvernului nostru era făcută în scopul de a opri fluxul de medicamente în Africa.

Oprindu-se acest flux nu erau rezervate mai multe medicamente pentru americani. Se dorea stoparea fluxului de cunoştinţe: informaţiile despre cum se iau medicamentele în Africa şi cum sunt prelucrate substanţele chimice ce ar fi salvat 15-30 de milioane de vieţi.

47


Nu era vorba nici de protejarea profiturilor firmelor americane, cel puţin în parte. Oricum aceşti africani nu şi le permiteau. Stoparea importului nu ar fi crescut veniturile companiilor americane.

În schimb, argumentul în favoarea impunerii de restricţii pentru stoparea fluxului informaţional ce ar fi salvat milioane de vieţi era legat de proprietate. Era vorba de proprietatea intelectuală ce ar fi fost violată. Era un principiu legat de importanţa proprietăţii intelectuale ce motivase guvernele să intervină.

Să ne dăm un pas înapoi. O să vină un timp în care copiii noştri ne vor întreba cum de am lăsat să se întâmple aşa ceva. Cum de am putut avea o politică ce a ucis 30 de milioane de oameni de dragul unui principiu?

Unii vor da vina pe companiile farmaceutice. Ele sunt corporaţii. Managerii au misiunea să facă bani. Ei adoptă o politică anume nu din cauza idealurilor, ci pentru că le oferă venituri mai mari. Şi fac mai mulţi bani din cauza corupţiei din sistemul nostru politic, de care nu companiile sunt vinovate.

Vina este a politicienilor care au eşuat din punctul de vedere al integrităţii. Companiile farmaceutice ar fi gata să vândă ieftin medicamentele în Africa, ele aşa spun şi eu cred, dacă s-ar asigura o soluţie ca ele să nu se întoarcă în Statele Unite. O problemă tehnică, uşor de rezolvat.

O altă problemă nu poate fi rezolvată. Este teama politicianului de a fi obligat să-l întrebe pe producător de ce vinde în Africa cu 1 dolar pilula şi în America cu 1.500 de dolari. Asta ar duce la stabilirea unui mercurial în America. Companiile vor să evite acest lucru stopând totul înainte de a se face primul pas. Şi spun atunci că proprietatea este sacră. Adoptă o strategie raţională într-un context iraţional, cu consecinţa neintenţionată a morţii a milioane de oameni.

O politică a patentelor poate întări sistemul fără să oblige la un tratament identic. Aşa cum un sistem de copyright poate întări protecţia prin copyright fără să reglementeze cultura perfect şi pentru vecie, aşa o politică a patentelor poate întări sistemul fără să blocheze răspândirea medicamentelor într-o ţară prea săracă să-şi permită preţul pieţei. Soluţia este echilibrul. Pentru marea majoritate a istoriei noastre, atât copyright-ul cât şi patentele au fost echilibrate în acest sens.

Dar cultura noastră şi-a pierdut simţul echilibrului. Am pierdut simţul critic ce permitea să facem diferenţa între adevăr şi extreme. Un soi de fundamentalism, fără nici o legătură cu tradiţia noastră, domneşte acum în cultură – şi, în mod bizar, cu consecinţe mult mai grave asupra răspândirii culturii decât orice altă decizie politică a avut-o până azi.

O idee simplă ne orbeşte şi, sub acoperirea întunericului, se întâmplă că aruncăm peste bord lucruri la care ţineam dacă ne-am fi uitat mai atent. Acceptăm atât de lipsiţi de simţ critic ideea proprietăţii că nici nu băgăm de seamă ce monstruos este să refuzăm o informaţie unor oameni ce mor fără ea. Atât de fără simţ critic acceptăm ideea proprietăţii în cultură încât nici nu ne punem întrebarea când ne va priva această proprietate de capacitatea noastră de a dezvolta democratic cultura. Orbirea a devenit bun simţ. Şi încercarea pentru cei care doresc cultivarea culturii este găsirea unei căi prin care să deschidem ochii bunului simţ.

48


Până acum, el a dormit. Nici o urmă de revoltă. Bunul simţ nu vede împotriva a ce trebuie să se revolte. Extremismul dominant în război face ca totul să pară natural şi întăreşte poziţia RCA-urilor de azi. Au pornit un război împotriva pirateriei şi devastează creativitatea. Apără ideea proprietăţii intelectuale în timp ce transformă creatorii de azi în dijmaşi. Ei se simt insultaţi de ideea că dreptul trebuie gestionat cu echilibru, chiar dacă actorii importanţi ar beneficia de pe urma echilibrului, Ipodrizia domneşte. În Washington, această ipocrizie nici nu a fost sesizată. Grupuri de lobby, probleme mai complexe, atenţia tulburată de MTV, toate produc furtuna perfectă pentru cultură.

Subiecte pentru dezbatere1. Se poate vorbi de responsabilităţi specifice producărilor de

medicamente?2. Existenţa dezechilibrelor privind investiţiile în cercetarea şi producţia

de medicamente trebuie pusă pe seama producătorilor privaţi?3. Pentru atenuarea acestor dezechilibre este nevoie de o reglementare a

pieţei medicamentelor? Sau, oare, aceste dezechilibre pot fi atenuate de piaţa liberă?

STRATEGIA NAŢIONALĂ DE COMBATERE A CORUPŢIEI A GUVERNULUI ROMANIEI, PRINTR-O ABORDARE DE TIP INTEGRAT ŞI GENERALIZAREA CODURILOR DE ETICA ÎN AFACERI

Prezentarea studiului Guvernul României va aplica o strategie naţională de combatere a

corupţiei printr-o abordare de tip integrat. Strategia se va axa pe politici de prevenţie, aplicarea efectivă a legilor şi asigurarea monitorizării şi evaluării acestor politici, având ca suport cooperarea între puterea executivă pe cele două nivele Preşedinţie-Guvern, puterea legislativă, puterea judecătorească, puterile locale şi societatea civilă.

Politicile anticorupţie vor fi elaborate ţinând cont de recomandările GRECO şi de Manualul Anticorupţie elaborat de Naţiunile Unite în 2003. Ele vor fi aplicate pornind de la respectarea următoarelor condiţii şi principii:

evaluarea instituţională, pentru a putea identifica, defini şi aplica în mod corect măsurile de combatere a corupţiei şi nu doar pentru a introduce în mod haotic noi reglementări, sub presiune externă;

asigurarea neutralităţii politice a aplicării măsurilor anticorupţie, precum şi instituirea mecanismelor independente de monitorizare şi evaluare;

transparenţa activităţii autorităţilor publice în elaborarea politicilor şi în procesul aplicării lor, inclusiv prin accesul neîngrădit la informaţii cu caracter public;

49


realizarea parteneriatului cu societatea civilă, prin elaborarea mecanismelor instituţionale care asigură o participare cât mai largă a cetăţenilor la evaluarea dimensiunii corupţiei care îi afectează în mod direct, precum şi prin participarea organizaţiilor civice;

abordare integrată prin definirea exactă a surselor care generează corupţie, precum şi prin coordonarea politicilor şi elaborarea unor mecanisme comune care să asigure colaborarea autorităţilor publice şi delimitarea clară de competenţe între acestea, în locul confuziei de competenţe cum există în prezent şi care împiedică aplicarea efectivă a legilor în vigoare;

orientare către rezultate, prin introducerea mecanismelor de monitorizare şi evaluare.

Guvernul şi autorităţile administraţiei publice localeMăsurile anticorupţie în cadrul administraţiei publice centrale şi locale se

referă la:

1.Sistemul de subvenţii: reglementarea de o manieră coerentă şi unitară a sistemului de

subvenţii, corelativ cu eliminarea tuturor actelor normative care deformează libera concurenţă şi sistemul legal de acordare a ajutoarelor de stat;

monitorizarea efectivă a ajutoarelor de stat; revizuirea legii privind evaziunea fiscală; reglementarea de o manieră unitară şi standardizată a condiţiilor de

bază care sunt introduse în caietele de sarcini pentru privatizarea societăţilor comerciale, precum şi a criteriilor de evaluare a ofertelor;

publicarea criteriilor de performanţă în baza cărora se acordă ajutoarele de stat, corelativ cu respectarea competenţelor decizionale ale Consiliului Concurenţei şi publicitatea datelor care reflectă eficienţa ajutoarelor acordate;

publicarea tuturor câştigătorilor de licitaţii publice a căror valoare depăşeşte anual echivalentul a 25.000 de euro;

transparenţa alocării de fonduri de către autorităţile publice şi societăţile comerciale controlate de stat pentru reclamă în presă, precum şi plafonarea bugetului de publicitate.

2. Politicile fiscale consacrarea legală a mecanismelor de participare publică la elaborarea

bugetelor locale; modificarea legislaţiei privind finanţele publice locale, pentru a

reglementa virarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale direct către localităţi, prin eliminarea consiliilor judeţene ca verigi intermediare;

50


publicarea bugetelor locale, inclusiv a transferurilor necondiţionate şi condiţionate pe localităţi şi judeţe;

modificarea legislaţiei în vigoare privind parteneriatul public-privat pentru a asigura competiţia egală şi transparenţa selecţiei de oferte;

interzicerea prin lege ca o persoană să încheie contracte cu o autoritate publică dacă este soţ sau rudă până la gradul III inclusiv cu un funcţionar din cadrul autorităţii publice respective, ori cu conducătorul acesteia: ministru sau secretar de stat.

3. Servicii şi utilităţi publice introducerea standardelor de calitate pentru servicii şi utilităţi publice,

pentru a permite monitorizarea şi evaluarea modului de prestare a acestora;

introducerea normativelor de cost aferent standardului de calitate a unui serviciu public, astfel încât cheltuielile publice afectate acelui serviciu să devină justificate, transparente şi supuse controlului financiar;

stabilirea indicatorilor tehnici de performanţă la utilităţi publice; simplificarea procedurilor de emitere a actelor administrative.

4. Conflictul de interese modificarea Legii administraţiei publice locale pentru a face

delimitarea funcţiei politice a preşedintelui şi vicepreşedintelui de consiliu judeţean de cea tehnic managerială, în sensul introducerii funcţiei de manager/director general al serviciilor publice de interes judeţean;

instituirea obligaţiei pentru membrii guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat, prefecţi, subprefecţi, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene, primari şi viceprimari, precum şi funcţionari publici de a nu emite un act administrativ ori de a nu încheia un act juridic ori de nu a participa la luarea unei decizii, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de până la gradul III inclusiv.

5. Demnitatea publică şi serviciul civil aplicarea codurilor de etică pentru demnitarii de stat şi funcţionarii

publici, precum şi generalizarea acestora în intregul sistem al administraţiei publice centrale şi locale;

evaluarea funcţionarilor publici de către comisii independente politic în baza unor criterii de performanţă în raport cu un serviciu public bine definit;

asigurarea transparenţei condiţiilor de concurs pentru ocuparea posturilor de funcţionar public;

51


stabilirea subiectelor pentru concursurile de ocupare a funcţiilor publice şi efectuarea selecţiilor de către comisii alcătuite din persoane care nu fac parte din autoritatea publică organizatoare a concursurilor;

elaborarea unui format standard pentru bazele de date ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici;

modificarea reglementărilor privind transparenţa exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice în sensul prevederii că persoanele supuse obligaţiei de declarare a intereselor trebuie să declare nu numai interesele proprii, ci şi pe cele ale soţului şi rudelor de până la gradul III inclusiv.

6. Mecanisme de combatere a corupţiei elaborarea şi aplicarea unui manual standard aplicabil tuturor

autorităţilor publice din administraţia centrală şi locală care să ofere o viziune integrată asupra combaterii corupţiei şi care să cuprindă proceduri de prevenţie, investigare, intervenţie şi monitorizare a faptelor de corupţie, în conformitate cu Manualul Anticorupţie elaborat de Naţiunile Unite 2003.

7. Managementul reglementărilor înfiinţarea în cadrul Ministerului Justiţiei a unui oficiu specializat în

verificarea conformităţii proiectelor de act normativ cu reglementările în vigoare în domeniul combaterii corupţiei.

ParlamentGuvernul României va colabora cu Parlamentul pentru: adoptarea Legii privind activitatea de lobby şi crearea registrului

public al activităţilor de lobby; eliminarea prin lege a deosebirilor dintre procedura urmăririi penale a

membrilor parlamentului şi cea aplicabilă actualilor şi foştilor membri ai guvernului;

stabilirea prin lege a incompatibilităţii între calitatea de parlamentar şi activităţile avocaţiale care presupun reprezentarea clienţilor în raporturile cu autorităţile publice de orice fel, precum şi în faţa tuturor instanţelor şi parchetelor, cu excepţia consultanţei juridice;

evaluarea legilor existente pentru a identifica şi elimina acele prevederi care, prin modul lor de redactare conferă autorităţilor publice posibilitatea interpretării şi aplicării lor arbitrare.

Putere judecătoreascăCorelat cu politicile ce privesc puterea judecătorească, Guvernul

României va adopta următoarele măsuri:

52


modificarea legislaţiei pentru a permite numirea procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie de către Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii;

introducerea obligativităţii suspendării membrilor CSM, pe durata exercitării mandatului, din eventualele funcţii de conducere deţinute în cadrul instanţelor şi parchetelor.

Societate civilăGuvernul României va colabora permanent cu societatea civilă prin

organizaţii civice şi asociaţii ale oamenilor de afaceri, pentru reactualizarea Planului naţional anticorupţie în baza strategiei, precum şi pentru realizarea unor evaluări instituţionale periodice, pentru a îmbunătăţi politicile anticorupţie.

Guvernul României va susţine, cu precădere, măsurile ce privesc: realizarea unui sistem independent de monitorizare şi evaluare a

fenomenului de corupţie, inclusiv a implementării strategiei naţionale anticorupţie;

controlul civic asupra averilor demnitarilor şi funcţionarilor publici; reforma administraţiei publice, în special în ceea ce priveşte

descentralizarea fiscală şi simplificarea procedurilor de emitere a actelor administrative;

evaluarea sistemului de control fiscal – financiar şi a altor controale de natură administrativă;

simplificarea procedurilor de emitere a avizelor, licenţelor, permiselor şi autorizaţiilor;

reevaluarea şi implementarea efectivă a Codului de conducere corporativă realizat în anul 2000 şi reactualizat în 2002, cu accent asupra asigurării transparenţei financiare;

generalizarea codurilor de etică în afaceri; clarificarea rolului centrelor de transparenţă şi extinderea teritorială a

acestora prin asociaţii ale oamenilor de afaceri şi organizaţii civice, care să asigure o bază de date comună, evaluări instituţionale periodice şi colaborarea cu autorităţile administraţiei publice locale şi centrale în privinţa identificării celor mai bune soluţii pentru implementarea măsurilor de diminuare a fenomenului de corupţie.

Subiecte pentru dezbatere1. Comentati programul prezentat de guvern din punct de vedere a

continutului si eficacitatii masurilor propuse de combatere a coruptiei.2. Precizati modul in care va influenta reducerea coruptiei cresterea

numarului de companii care vor elabora si respecta codurile de etica in afaceri.

53


COD VOLUNTAR DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ


Principii:

I. Drepturile acţionarilorCadrul de guvernanţă corporativă trebuie să protejeze drepturile

acţionarilor.

II. Tratamentul echitabil al acţionarilorCadrul de guvernanţă corporativă trebuie să asigure tratamentul echitabil

al tuturor acţionarilor, inclusiv al celor minoritari şi străini. Toţi acţionarii trebuie să aibă posibilitatea de a obţine reparaţii corespunzătoare în cazul încălcării drepturilor lor.

III. Rolul grupurilor de interes în guvernanţa corporativăCadrul de guvernanţă corporativă trebuie să recunoască drepturile

grupurilor de interes stabilite de lege şi să încurajeze cooperarea activă între companii şi grupurile de interes în vederea creării de bogăţie, locuri de muncă şi menţinerea de întreprinderi financiar sănătoase.

IV. Prezentarea informaţiei şi transparenţaCadrul guvernanţei corporative trebuie să asigure că toată informaţia

relevantă asupra societăţii este prezentată corect şi la timp, inclusiv situaţiile financiare, performanţa, proprietatea şi conducerea societăţii.

V. Responsabilităţile consiliului de administraţieCadrul de guvernanţă corporativă trebuie să asigure orientarea strategică a

societăţii, monitorizarea efectivă a managementului de către consiliul de administraţie şi răspunderea consiliului faţă de societate şi acţionari.

VI. Scop şi definiţii1. Scop:

Pornind de la principiul respectării şi întăririi dreptului de proprietate privată, prezentul Cod stabileşte un set de reguli şi exigenţe care influenţează managementul unei societăţi comerciale în ceea ce priveşte planificarea strategică şi adoptarea deciziilor, în scopul optimizării intereselor acţionarilor, creditorilor, clienţilor, angajatorilor şi angajaţilor.

Prezentul cod nu fixează regulile care definesc etica în afaceri, nici raporturile între diferite societăţi comerciale sau regulile de etică pe care angajaţii unei societăţi comerciale trebuie să le respecte.

Pentru a exista o garanţie că aceste prevederi vor fi puse în practică ele trebuie introduse în actele constitutive ale companiei.

2. Definiţii:

54


A. Conducerea corporativă se referă la sistemul de reguli prin care companiile sunt conduse şi controlate.

B. Conducerea corporativă ia în considerare constituenţi interni şi externi, după cum urmează:

a) constituenţii interni sunt acţionarii, membrii consiliului de administraţie, membrii comitetului de direcţie, directorii executivi, (se sugerează eliminarea acestor categorii, exprimarea fiind generală);

b) constituenţii externi: prevederile legale pe care se întemeiază şi care motivează raporturile juridice stabilite între constituenţii interni ori activitatea decizională a unei companii.

C. Potrivit regulilor de drept societar, structura de conducere în societăţile comerciale din România se bazează pe modelul tradiţional şi cunoaşte două forme, după următoarele raporturi juridice care se stabilesc între părţi:

a) acţionari (mandant) – administratori (mandatar /agent) – directori executivi /manageri (salariaţi);

b) acţionari – administratori – comitet director – directori executivi /manageri.

c) se sugerează definirea dreptului de proprietate asupra acţiunilorD. Obiectivele conducerii corporative se referă la:a) comunicare necesară, suficientă şi utilă, permanentă între constituenţii

interni;b) eficacitatea şi eficienţa activităţilor organizaţiei în atingerea

obiectivelor manageriale, măsurate prin auditări interne şi externe ale calităţiic) asigurarea unei protecţii eficiente a drepturilor acţionarilord) eficienţa, prin alegerea deciziilor optime de către consiliul de

administraţie; e) informarea permanentă a publicului cu privire la obiectivele şi situaţia

financiară a societăţii, cu respectarea secretului comercial.f) asumarea responsabilităţii faţă de comunitate şi faţă de protecţia

mediului.E. Creditor al unei societăţi comerciale poate fi o bancă, o societate de

factoring, un fond de garantare a creditelor, o persoană fizică care deţine obligaţiuni ori un furnizor dacă acesta din urmă livrează în mod constant marfă pe credit, iar finanţator/investitor al societăţii poate fi un fond mutual, un fond închis de investiţii (persoană juridică), un fond cu capital de risc, un fond privat de pensii, o bancă de investiţii, o societate de leasing, ori alte organisme financiare internaţionale, o persoană fizică ce deţine acţiuni ori obligaţiuni convertibile emise de societate.

F. Societate dominantă este o societate comercială ce deţine controlul asupra altei societăţi comerciale sau grup de societăţi comerciale.

G. Membrii cu funcţie de reprezentare sunt acei membri ai consiliului de administraţie care, potrivit legii române, au fost numiţi într-un comitet director. Membrii comitetului director nu se confundă cu directorii executivi ai unei societăţi comerciale.

55


H. Tantiemele (indemnizaţii de şedinţă) reprezintă sumele încasate de fiecare membru al consiliului de administraţie pentru participarea la şedinţele consiliului de administraţie. Tantiemele se pot schimba în jetoane de prezenţă, în funcţie de situaţia financiară a societăţii comerciale şi se calculează, în funcţie de procentul din profitul net al acesteia şi la participare activă, deci aportul personal la realizarea obiectivelor societăţii.

VII. Aria de aplicare.3. Prezentul Cod poate fi aplicat oricărei societăţi comerciale, dar cu

precădere societăţilor cotate la bursa de valori sau ale căror acţiuni sunt vândute pe piaţa RASDAQ, indiferent de provenienţa iniţială sau actuală a capitalului – de stat sau privat. De asemenea, prevederile prezentului Cod pot fi aplicate şi societăţilor comerciale care beneficiază de o finanţare printr-un fond cu capital de risc sau ale căror acţiuni sunt deţinute de un fond mutual, de fond închis de investiţii (altul decât un fond cu capital de risc) sau de fond de pensii, chiar dacă acţiunile acestor societăţi comerciale nu sunt încă cotate la bursa de valori sau pe piaţa RASDAQ.

VIII. Structura consiliului de administraţie, condiţii de numire.4. Structura consiliului, împărţirea competenţelor:A. Consiliul de administraţie va avea în componenţa sa un număr impar

de membri cu funcţie de reprezentare organizaţi într-un comitet de direcţie şi un număr par de membri fără funcţii de reprezentare şi executive. Este recomandat ca în Consiliile de Administraţie să se atragă un număr cât mai mare de membri independenţi şi modul de funcţionare al acestuia să se bazeze pe comisii de lucru. Totuşi, dacă acţionarii hotărăsc, societatea poate avea un consiliu de administraţie fără un comitet director. În acest caz, o parte din funcţia de reprezentare şi implicit din activitatea decizională se delegă directorilor executivi – angajaţi ai societăţii.

Alegerea şi revocarea CA se va face prin metoda votului cumulativ la cererea acţionarilor ce deţin cel putin 5% din capitalul social al societăţii, permiţând astfel acţionarilor ce nu sunt majoritari să aibă un membru în CA. Acolo unde structura CA sau structura acţionariatului nu permite alegerea unui membru în CA, unul dintre cenzori va fi ales de acţionarii care nu au poziţii majoritare, acest cenzor având drept însărcinare specială supravegherea tranzacţiilor societăţii comerciale cu persoane implicate.

B. Funcţia de reprezentare se referă la dreptul şi obligaţia unui membru al consiliului de administraţie de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii, respectiv de a comunica sau de a negocia cu terţe persoane, ori de a angaja patrimonial societatea cu respectarea strictă a mandatului încredinţat. Persoanele fără funcţie de reprezentare, chiar dacă pot decide în consiliul de administraţie, nu pot reprezenta societatea în raporturile cu terţii. Obs.: se sugerează completarea astfel: „funcţia de reprezentare se referă la dreptul şi obligaţia unui membru al Consiliului de Administraţie de a reprezenta societatea comercială în

56


raporturile cu terţii, respectiv de a comunica sau negocia cu terţe persoane, ori angaja patrimonial societatea potrivit prevederilor statutare ale societăţii, conform legislaţiei în vigoare.”

5. Condiţii privind numirea unei persoane în consiliul de administraţie:A. Condiţii generale: Orice persoană numită în consiliul de administraţie trebuie să

îndeplinească următoarele cerinţe:- să aibă capacitate de exerciţiu deplină, să se bucure de onorabilitate şi de

o bună pregătire în domeniul economic, juridic, să nu aibă cazier judiciar, să aibă o bună pregătire profesională în domeniul de activitate al firmei;

- să fie capabil să analizeze bilanţuri, conturi de profit şi pierderi, situaţiile fluxului de numerar şi situaţiile financiare. Aceste criterii nu se aplică în cazul persoanelor desemnate ca experţi în domeniul ştiinţific sau tehnologic;

- să nu fi fost revocat dintr-un alt consiliu de administraţie al aceleaşi societăţi sau unei alte societăţi pentru proastă administrare;

- să nu deţină calitatea de deputat, senator, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat, ori de director într-un minister, agenţie guvernamentală, consilier local şi judeţean, ori altă instituţie publică. Prevederea se extinde şi asupra soţului/soţiei sau rudelor până la gradul I, inclusiv al persoanelor care deţin un mandat de deputat sau senator, ori sunt numiţi în funcţia de ministru, secretar de stat, director într-un minister, agenţie guvernamentală, consilier local şi judeţean, sau altă instituţie publică.

- este recomandat ca membrii Consiliului de Administraţie să deţină calitatea de acţionar, având în vedere dreptul la proprietate.

B. Condiţii speciale:Este recomandat ca în perioada cât sunt în funcţie, membrii consiliului de

administraţie nu trebuie să deţină calitatea de acţionar/asociat, director executiv (salariat), ori cenzor la un furnizor sau distribuitor sau concurent al societăţii la care sunt administratori.

Această dispoziţie se extinde şi asupra rudelor până la gradul I şi asupra soţului/soţiei, astfel încât să se evite situaţia în care, concomitent cu administrarea unei societăţi, rudele sau soţul administratorului să poată desfăşura acelaşi comerţ în concurenţă, ori să fie furnizor sau distribuitor pentru societate, precum şi situaţia în care administratorul are un interes material sau o relaţie materială cu o persoană care este parte într-un contract cu societatea.

C. La societăţile cu răspundere limitată asociaţii pot hotărâ în adunarea generală dacă prevederile lit. B ale acestui paragraf se extind şi asupra administratorilor pe care îi numesc.

6. Prevederile paragrafului 5 lit.A şi B se aplică în egală măsură societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar. De asemenea, în funcţie de hotărârile adunării generale a acţionarilor, dispoziţiile paragrafului anterior se pot aplica:

- societăţilor comerciale, la care statul nu este acţionar majoritar, în situaţia în care acţionarii majoritari consideră că pot apărea conflicte de interese

57


dacă membrii consiliului de administraţie deţin şi calitatea de acţionari ai companiei;

- societăţilor comerciale la care controlul (minim 33% din acţiunile cu drept de vot) sau poziţia majoritară (minim 51% din acţiunile cu drept de vot) sunt deţinute de societăţi comerciale la care statul este acţionar majoritar sau deţine o funcţie de control;

- societăţilor comerciale administrate de o persoană juridică, în cazul în care aceasta a desemnat persoane fizice pentru a exercita activitatea decizională.

7. Ori de câte ori va apărea un caz ce poate fi calificat drept conflict de interese prin încălcarea condiţiilor generale şi speciale ale paragrafului 5 lit.A şi B şi paragrafului 6 din prezentul Cod, persoana care se află într-o asemenea situaţie îi va informa pe ceilalţi membri ai consiliului de administraţie şi pe reprezentanţii acţionarilor. Dacă persoana care se află într-o asemenea situaţie face această notificare, adunarea generală a acţionarilor în şedinţă extraordinară sau ordinară, întrunită ulterior constatării că o asemenea situaţie a intervenit, va decide înlocuirea persoanei din funcţia de membru al consiliului de administraţie.

8. Preşedintele consiliului de administraţie poate deţine funcţii de reprezentare şi executive în societate, în calitate de director general. Totuşi, adunarea generală a acţionarilor poate decide ca preşedintele consiliului de administraţie să aibă dreptul de a numi o altă persoană în calitate de director general cu condiţia ca acesta să fie angajat al societăţii. În acest din urmă caz, consiliul de administraţie nu va numi un comitet director din rândul membrilor săi, dar va stabili limitele activităţii de reprezentare şi ale activităţii decizionale între preşedintele consiliului şi directorul general. Obs.: se propune ca preşedintele poate deţine funcţii de reprezentare nu şi executive.

9. Mărimea consiliului.A. În afară de cazul în care actul constitutiv al societăţii prevede altfel,

conform prevederilor paragrafului 7 din prezentul Cod, consiliul de administraţie poate fi alcătuit din doi membri fără funcţie de reprezentare şi 3 membri cu funcţie de reprezentare numiţi în comitetul director.

B. Membrii fără funcţii de reprezentare pot fi numiţi din rândul următoarelor categorii de persoane:

- administratori sau directori executivi la societatea dominantă; - foşti directori executivi care nu mai activează cu normă întreagă dar care

se presupune ca au suficientă experienţă din funcţia anterioară pentru a contribui în mod constructiv la lucrările consiliului;

- directori executivi la una dintre sucursalele societăţii, în funcţie de performanţele acesteia.

10.1. Adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor poate numi ca membru al consiliului de administraţie o persoană independentă (fără funcţie de reprezentare a societăţii) recomandată de unul din creditorii sau investitorii societăţii ori de un acţionar. Această persoană trebuie să se bucure de reputaţie şi de pregătire profesională în domeniul juridic, economic sau în domeniul în care societatea îşi desfăşoară activitatea. Regulile prevăzute la paragrafele 5-7 din

58


prezentul set de reguli se aplică în mod corespunzător şi acestor categorii de persoane.

10.2. Dispoziţiile paragrafului 10.1 se aplică în special în situaţiile în care:- societatea nu îşi rambursează ratele şi dobânzile către bancă sau către un

investitor la termenele fixate în contractul de împrumut, dacă s-a împrumutat prin emisiune de obligaţiuni, ori s-a finanţat prin emisiune de acţiuni şi la termenul convenit cu un fond cu capital de risc nu îşi răscumpără acţiunile, în condiţiile prevăzute de lege. Dispoziţia se poate aplica şi în cazul finanţării prin leasing;

- societatea nu pune la dispoziţia creditorului sau investitorului informaţiile financiare obligatorii de două ori pe an sau trimestrial.

11. Natura contractului de administrareContractul de administrare constituie un mandat cu o dublă natură -

contractuală şi legală. În baza acestui contract, reprezentantul acţionarilor, în numele societăţii, precum şi persoanele desemnate ca administratori stabilesc drepturile şi obligaţiile ce le revin, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare privind societăţile comerciale şi de administrare. Contractul trebuie să fixeze, cel puţin, îndemnizaţiile, tantiemele, condiţiile de revocare, precum şi funcţiile executive şi de reprezentare ale unui administrator. Funcţia de reprezentare se exercită de către preşedintele consiliului de administraţie, de vicepreşedintele consiliului şi, în situaţiile strict prevăzute în actul constitutiv al societăţii, de către directorul general, dacă acesta din urmă nu este una şi aceeaşi persoană cu preşedintele consiliului. Se recomandă extinderea de reprezentare şi la alţi directori executivi, în funcţie de statutul şi actul constitutiv al societăţii. Între preşedintele consiliului de administraţie şi directorul general se vor delimita clar funcţiile de reprezentare, potrivit contractului de muncă încheiat între societate şi directorul general.

Se recomandă clasificarea prin formula “Contractul de Administrare este un contract de mandat”.

Se recomandă ca prin statut şi actul constitutiv al societăţii membrii Consiliului de Administraţie să fie numiţi prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor. Drepturile şi obligaţiile se stabilesc de către Adunarea Generală a Acţionarilor.

Se recomandă să se definească clar noţiunea de reprezentant al acţionarilor.

12. Natura contractului încheiat între societate şi directorii executiviÎntre societate, reprezentată prin preşedintele consiliului de administraţie

şi directorii executivi, se încheie un contract de muncă, potrivit legii. Contractul va fixa drepturile şi obligaţiile părţilor, conform legislaţiei muncii şi fişei postului.

13. Întrunirile consiliului:A. Pentru îndeplinirea obligaţiilor care le revin, membrii consiliului

trebuie să se întrunească în mod regulat, în conformitate cu prevederile actului constitutiv al societăţii sau ori de câte ori este necesar. Fiecare consiliu de administraţie va stabili prin regulament propriu şi în conformitate cu legea şi

59


actul constitutiv al societăţii, procedura de întrunire, de anunţare a ordinii de zi, de adoptare a deciziilor, de comunicare a deciziilor, precum şi frecvenţa întrunirilor, în funcţie de condiţiile specifice din fiecare societate comercială.

B. În societăţile unde a fost numit un comitet director, înaintea fiecărei şedinte a consiliului de administraţie se vor comunica toate deciziile adoptate de acest comitet.

14.1. Participarea altor deţinători de interese la şedinţele consiliuluiLa şedinţele consiliului pot participa în calitate de invitaţi:- un reprezentant al acţionarilor, dacă acţionarii au solicitat în mod expres

acest lucru. În cazul în care cererea a fost transmisă în scris la secretariatul consiliului de un acţionar minoritar, la şedintă va participa şi un reprezentant al acţionarului majoritar. Regula se aplică, prin reciprocitate, şi în situaţia în care cererea a fost transmisă de un acţionar majoritar sau de un reprezentant al acţionarilor care acţionează în mod concertat. Pentru fondurile mutuale şi fondurile închise organizate printr-un contract civil, precum şi pentru fondurile private de pensii, reprezentarea se asigură prin societatea de administrare a acestora; Se recomandă definirea clară a dreptului acţionarilor de a participa la Consiliul de Administraţie, prin actele constitutive şi regulamentele proprii.

- un reprezentant al clienţilor, dar numai pentru acele puncte de pe ordinea de zi care se referă la raporturile de afaceri între societate şi clienţi;

- un reprezentant al sindicatelor, cu drept de consultare pentru probleme de interes economic, social, cultural – sportiv.

- unul sau mai mulţi directori executivi, după caz.14.2. În afară de situaţia prevăzută la paragraful 10, consiliul de

administraţie poate decide ca una sau două persoane din partea creditorilor sau a investitorilor societăţii să participe la şedinţele consiliului de administraţie, în calitate de invitaţi. Aceste persoane sunt reprezentanţi ai băncilor, ai fondurilor cu capital de risc, unor investititori neimplicaţi în administrarea societăţii, ai fondurilor mutuale şi ai fondurilor de pensii, ori ai altor instituţii de pe piaţa financiară sau de capital. La numirea lor ca reprezentanţi din partea creditorului sau a investitorului, persoanele în cauză vor depune o declaraţie la secretariatul consiliului de administraţie că nu deţin funcţia de administrator, director executiv sau cenzor la o societate concurentă, furnizor sau distribuitor al societăţii.

15.1. Atribuţiile principale ale consiliului de Administraţie. A. Consiliul de administraţie trebuie să asigure gestionarea eficientă a

societăţii şi să păstreze controlul efectiv asupra acesteia, să supravegheze directorii executivi şi să se asigure că deţine autoritatea de decizie în problemele care îi sunt încredinţate de adunarea generală a acţionarilor, în care scop:

i) coordonează activitatea societăţii, în baza politicii de dezvoltare aprobată de către adunarea generală a acţionarilor;

ii) stabileşte structura organizatorică a societăţii, atribuţiile între departamentele, compartimentele sau direcţiile societăţii şi relaţiile între acestea;

iii) fixează obiectivele filialelor, precum şi atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare;

60


iv) stabileşte politica salarială şi a forţei de muncă;v) stabileşte competenţele şi răspunderea directorilor executivi, ale

directorilor de sucursală sau ale altor sedii secundare, precum şi ale altor persoane care angajează societatea patrimonial;

vi) stabileşte sistemul de control al societăţii, în afară de cel stabilit de comisia de cenzori;

vii) întocmeşte şi supune aprobării adunării generale programul anual de activitate al societăţii în baza căruia se stabilieşte politica de dezvoltare a acesteia.

viii) unul din membrii Consiliului de Administraţie să fie desemnat ca reprezentant în relaţia cu sindicatele.

B. Consiliul trebuie să aibă politici clare în privinţa producţiei, marketing-ului, investiţiilor, nivelurilor de autoritate etc. Revizuirea acestor politici va fi luată în considerare la fiecare adunare generală a acţionarilor/asociaţilor. Aspectele de natură strict tehnică ale acestor politici vor fi încredinţate directorilor executivi. Viabilitatea sau gradul de fezabilitate al proiectelor sau problemelor supuse spre analiză trebuie să fie aprobate de către consiliu.

15.2. Plan de acţiuneConsiliul trebuie să definească politica generală, pe termen lung, mediu şi

scurt, în care:- să cuprindă ca elemente constituente politicile de marketing, calitate,

securitate, protecţia mediului, producţie, resurse umane, etc.;- să stabilească obiectivele generale la nivelul organizaţiei, pentru

realizarea politicilor şi să monitorizeze defalcarea pe compartimente, la nivelurile relevante de autoritate;

- să stabilească planuri de acţiune pentru realizarea obiectivelor identificate;

- să asigure dezvoltarea şi îmbunătăţirea continuă a performanţelor organizaţiei.

15.3. Codul de etică Prin grija administratorilor, pe lânga prezentul Cod, fiecare societate

comercială trebuie să aiba propriul cod de etică, a cărui implementare se va face în aceeaşi manieră cu celelalte practici de conducere corporativă. Codul se va baza pe următoarele criterii:

- este adaptat normelor de conduită corporativă din prezentul Cod şi normelor de conduită a angajaţilor;

- este unanim acceptat şi aprobat de consiliu;- este detaliat astfel încat să cuprindă reguli de conduită pentru toţi

angajaţii societăţii.16. Rolul directorilor executiviA. Directorii executivi sunt angajaţi ai societăţii. Prin delegare de

competenţă, directorii executivi vor îndeplini deciziile consiliului de administraţie, în conformitate cu obiectivele şi planificarea strategică a societăţii. În acest sens şi în conformitate cu atribuţiile stabilite prin decizie de

61


consiliul de administraţie, directorii executivi pot organiza, planifica, coordona, controla şi decide numai în activitatea ce le-a fost încredinţată, aşa cum pot analiza, elabora şi supune consiliului de administraţie propuneri, programe şi proiecte conform obiectivelor şi planificării strategice a societăţii sau îmbunătăţirii activităţii acesteia. În toate cazurile, atribuţiile şi responsabilităţile directorilor executivi vor fi stabilite de către consiliul de administraţie.

B. Prevederile de la lit.A a acestui paragraf şi în cazul în care director general al societăţii este un angajat numit de către consiliul de administraţie.

C. În cazul în care un director executiv sau un angajat al societăţii – ce acţionează în baza deciziei unui director executiv - vinde sau cumpără acţiunile societăţii în care activează, el este obligat să anunţe secretariatul consiliului de administraţie în legătură cu tranzacţia efectuată şi să întocmească imediat după efectuarea acesteia un raport scris din care să reiasă data la care a avut loc tranzacţia, preţul şi numărul de acţiuni tranzacţionate. Raportul trebuie prezentat la şedinţa de consiliu imediat următoare datei la care tranzacţia a avut loc. Această procedură de comunicare asigură protecţia drepturilor noului acţionar.

17. Contractele de muncă ale directorilor executivi Contractul de muncă al unui director executiv nu trebuie să depăşescă 4

ani fără aprobarea acţionarilor. Totuşi, contractele de muncă vor putea fi încheiate şi pe perioade mai scurte, dacă actul constitutiv nu prevede altfel.

18. Remunerarea administratorilorA. Membrii consiliului de administraţie vor primi o îndemnizaţie lunară şi

tantieme. Cuantumul valoric al îndemnizaţiei şi al tantiemelor se negociază între reprezentantul acţionarilor şi membrii consiliului de admnistraţie. Tantiemele se acordă numai în funcţie de fiecare prezenţă la şedinţele consiliului şi de situaţia financiară a societăţii. La societăţile comerciale din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii nu se recomandă utilizarea tantiemelor. De asemenea, utilizarea îndemnzaţiilor de şedinţă nu se recomandă la societăţile din categoria întreprinderilor mari la care statul este acţionar. Obs: se solicită eliminarea textului, deoarece constituie o discriminare nejustificată.

B. Veniturile anuale ale membrilor consiliului de administraţie vor fi făcute publice printr-o informare detaliată, oferind cifre separate pentru fiecare dintre categoriile de plăţi - îndemnizaţii, tantieme, beneficii, prime.

IX. Comunicare şi transparenţă19.1. Comunicarea cu constituenţii interni A. Consiliul de administraţie este obligat să prezinte constituenţilor

interni (acţionari, creditori, finanţatori, clienţi) un raport financiar cât mai complet, iar calitatea informaţiilor trebuie să se bazeze pe promtitudine şi obiectivitate.

B. La întocmirea rapoartelor anuale sau semestriale, trebuie să se ţină cont de impactul deciziilor privind compania asupra angajaţilor, precum şi de protecţia mediului înconjurător

C. În orice raport administratorii trebuie să respecte caracterul de transparenţă, obiectivitate şi substanţialitate a informaţiilor prezentate.

62


19.2 Rapoartele administratorilor către acţionari A. Administratorii trebuie să prezinte acţionarilor, întruniţi în şedinţă

ordinară sau extraordinară, un raport care să conţină următoarele:- situaţia financiară întocmită în conformitate cu normele şi practicile

contabile în vigoare în România, certificată de cenzori şi de un auditor extern, după caz. Pentru situaţia în care societatea are ca acţionari persoane juridice străine, ori aceştia deţin GDR, ADR sau EDR (Global Depositary Receipts, Amercian Depositary Receipts sau European Depositary Receipts) în baza cărora plata dividendelor se face într-o moneda convertibilă, situaţia poate fi întocmită în conformitate cu IAS dacă aceste norme nu au fost introduse încă în normele contabile româneşti, conform cerinţelor de pe o piaţă de capital din ţările UE, ori după sistemul GAAP, de la caz la caz;

- destinaţia fondurilor obţinute de la public prin emiterea de noi acţiuni sau obligaţiuni, respectiv suma care a fost utilizată până la sfârşitul anului fiscal, unde şi când şi sub ce formă au fost investite fondurile reziduale, dacă acestea au existat. Aceste informaţii detaliate vor fi înregistrate în bilanţul companiei ca anexa la situaţiile contabile;

- o prezentare detaliată a datoriilor societăţii, separat de bilanţul contabil; - o evaluare a pieţei;- raportul cu privire la gradul de eficienţă a controlului financiar intern;- raportul cu privire la gradul de eficienţă a reglementarilor interne de

organizare a societăţii;- raportul de activitate al directorilor executivi;- abateri de la Codul de Conduită Corporativă. Procesele verbale ale şedinţelor CA care au pe ordinea de zi competenţe

delegate de AGA, trebuie puse la dispoziţia acţionarilor şi făcute publice în aceleaşi condiţii ca şi AGA.Copii după aceste procese verbale vor fi puse la dispoziţia acţionarilor pe cheltuiala lor.Valoarea acestor copii nu va putea depăşi costul multiplicării lor.

Furnizarea către acţionari a următoarelor tipuri de rapoartea. Rapoarte curente privind evenimentele importante din viaţa societăţii

cu impact asupra preţului acţiunilor. Aceste rapoarte se vor da în maxim 2 zile de la producerea evenimentului. Un accent special trebuie pus pe raportările privind tranzacţiile societăţii comerciale cu administratorii, acţionarii, conducerea executivă a societăţii şi alte persoane afiliate. Rapoartele asupra acestor tranzacţii trebuie să conţină părţile contractului, obiectul contractului, valoarea tranzacţiei, gajuri implicate, durata, penalităţi şi orice alte informaţii semnificative. Informaţiile privind acest tip de tranzacţii nu vor putea fi catalogate drept informatii confidenţiale.

b. Rapoarte periodice: trimestriale pentru trimestrul I şi III, semestriale şi anuale. Acestea vor trebui să fie întocmite conform standardelor internaţionale de contabilitate şi să conţina note explicative asupra operaţiunilor din gestiune şi prognoze asupra activităţii viitoare a societăţii precum şi un plan de afaceri. Rapoartele semestriale şi anuale vor fi vizate de către comisia de cenzori şi auditorul extern

63


c. Rapoarte speciale. Se vor întocmi de către administratori şi cenzori la solicitarea acţionarilor seminificativi de investigare a unor anumite operaţiuni din gestiune, cel mult o dată pe trimestru

Acţionarilor trebuie să li se pună la dispozitie cu cel puţin 15 zile calendaristice toate documentele aferente punctelor de pe ordinea de zi, conţinând informaţii complete şi relevante

Acţionarii trebuie să aibă dreptul să introduca puncte pe ordinea de zi, iar procedura de desfăşurare a Adunării trebuie să asigure o dezbatere reală a tuturor punctelor incluse pe ordinea de zi

B. La solicitarea scrisă a acţionarilor, administratorii sunt obligaţi să întocmească rapoarte financiare intermediare, ori să furnizeze informaţii suplimentare în interesul acestora. De asemenea, administratorii sunt obligaţi să furnizeze informaţii acţionarilor, fără cererea expresă a acestora, ori de câte ori, la cererea unui acţionar sau a mai multor acţionari, se solicită majorarea capitalului social prin aport în natură cu bunuri ce reprezintă un echipament “second hand”.

Se recomandă clarificarea procedurii, de la caz la caz – definirea solicitării, a subiecţilor, natura informaţiilor şi modul de transmitere al acestora. Deasemenea, procedura să fie aplicabilă pentru orice majorare de capital.

Se recomandă inserarea conceptului de “comunitate”, deci deciziile să ţină cont de modul în care acestea afecteaza şi societatea şi comunitatea.

19.3 Tipuri de rapoarte ce pot fi puse la dispoziţia acţionarilor în Adunarea Generală a Acţionarilor, de către administratori şi „declaraţii de venit şi alte surse de câştig”, altele decât cele prevăzute la par. 19.2:

- raport privind membrii familiei administratorilor sau directorilor executivi (inclusiv ai administratorilor sau directorilor de filiale sau sucursale) care sunt în relaţii de afaceri cu societatea (de exemplu, în calitate de furnizori sau distribuitori);

- raport trecut în registrul consiliului de administraţie privind interesele urmărite de administratori sau directorul general cu privire la fiecare contract încheiat de societate cu un terţ – societate comercială, investitor. Acest raport poate evidenţia eventualele conflicte de interese. El poate fi consultat de către orice acţionar al societăţii, dar trebuie adus şi la cunoştinţa celorlalţi acţionari, pentru a se asigura informarea nedescriminatorie a tuturor acţionarilor cu privire la aspectele importante;

- raport privind împrumuturile acordate administratorilor sau directorilor executivi, dacă societatea desfăşoară activitaţi bancare, ori garanţii acordate de societate unui creditor sau finanţator, în calitate de fidejusor, pentru un administrator sau director executiv, dacă societatea nu desfăşoară activităţi bancare;

- raport privind cheltuielile suportate de societate cu administratorii sau directorii executivi pentru locuinţă, asistenţă medicală, pregătire profesională, deplasări în străinătate, utilizare automobil, case de vacanţă etc.

- declaraţii de venit şi alte surse de câştig.19.4 Informaţii suplimentare pentru acţionari:

64


- media lunară a cotaţiilor acţiunilor la bursa de valori;- evaluarea de rating, dacă se emit obligaţiuni. În acest caz, dacă

societatea apelează la serviciile mai multor agenţii de rating, ea are datoria să comunice atât acţionarilor cât şi publicului rezultatele tuturor evaluărilor. Este foarte important pentru un investitor să cunoască exact rating-ul primit de companie de la fiecare agenţie de rating;

- calculul gradului de îndatorare pe baza pasivelor grupului, în cazul unei societăţi de tip holding;

- înregistrările contabile ale filialelor societăţii. Totuşi, dacă societatea are mai multe filiale, din bilanţul contabil comun trebuie să reiasă atât rezultatele societăţii-mamă, cât şi cele ale filialelor sale.

20. Rapoartele care trebuie puse la dispoziţia consiliului de către directorii executivi ai societăţii în intervalul dintre adunările generale ale acţionarilor

Informaţiile esenţiale care trebuie să fie raportate şi puse la dispoziţia consiliului trebuie să includă:

- planurile de activitate şi bugetele anuale, precum şi planurile de acţiune pe termen lung, revizuite la zi;

- situaţia fondurilor de capital, a forţei de muncă şi a bugetului de cheltuieli;

- rezultatele trimestriale şi semestriale obţinute de societate în ansamblu şi separat pe secţii sau sectoare de activitate;

- rapoartele de audit, inclusiv posibile cazuri de fraudă sau abateri semnificative;

- comunicări primite de la autorităţile fiscale privind constatarea şi punerea sub urmărire pentru contravenţii fiscale;

- incidente sau pericole de accidente grave, scurgeri de substanţe toxice sau poluante;

- neefectuarea la timp a plăţilor către clienţii societăţii, creditori – persoane particulare sau către stat;

- neîncasarea creanţelor sau încasările restante pentru bunurile livrate sau serviciile prestate de către societate;

- reclamaţii privind fiabilitatea produselor fabricate de societate sau de calitatea serviciilor prestate de societate, dacă sunt destul de relevante;

- orice hotărâre a consiliului sau a unui director, şef de secţie sau a unei alte persoane cu funcţie de decizie care a generat restricţii asupra activităţii societăţii, fie a influenţat în mod nefavorabil o altă societate, cu posibile repercusiuni asupra societăţii;

- propuneri privind încheierea unor contracte de asociere sau colaborare cu un terţ;

- îmbunătăţirea politicii de marketing a societăţii;- tranzacţii care implică plăţi substanţiale către clienţi, ori furnizori, plata

în contul acţiunilor achiziţionate sau plăţi pentru achiziţia de brevete sau de copyright;

- conflicte de muncă şi propuneri de soluţionare a acestora;

65


- soluţii cu privire la acoperirea riscului financiar prin clauze contractuale sau operaţiuni de bursă.

21.1 Informaţiile prevăzute la paragraful 20 pot fi solicitate în orice moment de un acţionar al societăţii, printr-o cerere scrisă depusă la secretariatul consiliului de administraţie, cu excepţia acelora care pot conduce la divulgare de secret comercial sau profesional (în special în cazul brevetelor, investiţii în introducerea de noi tehnologii, introducerea unui nou produs în fabricaţie înainte de a fi anunţat pe piaţă etc.), precum şi informaţii calificate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare drept confidenţiale, de natură să inducă un terţ către care s-au transmis aceste informaţii în a încerca să influenţeze preţul pe piaţă a acţiunilor societăţii sau pentru a exercita presiuni în vederea unei preluări sau fuziuni. Orice informaţie se transmite către acţionar cu garanţia scrisă de păstrare a confidenţialităţii, în special asupra brevetelor, asupra noilor tehnologii şi produse de piaţă, asupra obiectivelor noi ale politicii de marketing, asupra situaţiilor financiare intermediare, precum şi asupra tuturor tranzacţiilor pe care societatea le încheie, inclusiv cu privire la identitatea părţilor contractante.

Se recomandă, de la caz la caz, clarificări asupra naturii, formei şi nivelului de agregare al informaţiilor operative şi strategice la care au acces pentru ca acţionarii să decidă prin Adunarea Generală a Acţionarilor.

21.2 Dacă informaţiile prevăzute la paragrafele 19-20 au fost utilizate de către un administrator sau director executiv ori de către oricare angajat al societăţii pentru a fi transmise unui terţ în vederea preluării, fuziunii sau producerii unui prejudiciu moral sau material societăţii, adunarea generală a acţionarilor, întrunită în şedinţă extraordinară, pe lângă angajarea răspunderii civile sau penale, va dispune revocarea administratorilor, dacă aceştia sunt vinovaţi, şi numirea altor persoane în funcţie, ori luarea măsurilor ce se impun pentru destituirea directorilor executivi sau a altor salariaţi, cu angajarea răspunderii materiale şi penale a acestora.

22. Asistenţa secretariatului consiliului de administraţieToţi acţionarii trebuie să aibă acces la informaţiile deţinute de

secretariatul consiliului de administraţie şi să poată apela la preşedintele consiliului sau la directorul general.

Înainte de a face apel la secretariatul consiliului este necesar ca acţionarii să analizeze şi să clarifice orice problemă cu preşedintele consiliului de administraţie, cu vicepreşedintele sau cu directorul general al societăţii, dacă acesta din urmă nu este preşedintele consiliului de administraţie.

23. Dialogul şi parteneriatul socialCu sprijinul sindicatelor sau al reprezentanţilor angajaţilor, consiliul de

administraţie şi directorii executivi vor introduce sisteme prin care să se asigure realizarea următoarelor obiective:

- îmbunătăţirea circuitului de informaţii în cadrul societăţii, pentru ca angajaţii să cunoască cât mai bine societatea pentru care lucrează şi obiectivele sale;

66


- consultarea periodică între directorii executivi şi angajaţi sau între membrii consiliului de administraţie şi angajaţi, înainte de adoptarea unor decizii care îi privesc direct pe angajaţi;

- identificarea şi soluţionarea rapidă şi eficientă a conflictelor de muncă.- Se recomandă corelarea şi cu prevederile Contractului Colectiv de

Muncă încheiat la nivel de societate comercială.24 Tratamentul egal al acţionarilorConvocarea să se facă prin intermediul unui ziar de circulaţie naţionala şi

larg tiraj şi prin departamentul de informare al pieţei pe care se tranzacţionează valorile mobiliare ale emitentului respectiv

Convocatorul trebuie să conţină locul Adunării Generale (obligatoriu pe teritoriul României), data şi ora Adunării şi ordinea de zi

Accesul acţionarilor persoane fizice se va face pe baza actului de identitate, iar al celor persoane juridice pe baza unei procuri

Data de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să primească dividende este data stabilită pentru determinarea acţionarilor cu drept de vot în adunarea generala care fixează dividendul.

(2) Societatile deţinute public vor preciza în convocatorul având înscrisă pe ordinea de zi problema fixării dividendului şi valoarea acestuia, propusă de consiliul de administraţie al societăţii.

(3) Dividendele aprobate se plătesc acţionarilor în termen de maximum 60 de zile de la data adunării prin care s-a aprobat distribuirea lor.

(4) În cazul societăţilor deţinute public, dividendele se plătesc numai în numerar, proporţional cu cota de participare la capitalul vărsat.

Actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte, individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar, 20% din valoarea capitalului social la data încheierii actului juridic, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societăţii numai după prealabila aprobare de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor.

(2) închirierile de active corporale pentru o perioadă mai mare de un an, a căror valoare individuală sau cumulată cu a altor acte încheiate depăşeşte 20% din valoarea capitalului social la data încheierii actului juridic precum şi asocierile pe o perioadă mai mare de un an, depăşind aceeaşi valoare se aprobă, în prealabil, de adunarea generală extraordinară a acţionarilor.

Societăţile vor proceda la actualizarea valorii activelor imobilizate aflate în patrimoniul lor anterior efectuării oricărei majorări de capital, în cazul în care rata inflaţiei depăşeşte 20% faţă de data ultimei evaluări.

(2) La actualizarea valorii activelor imobilizate, prevăzută la alineatul precedent, se vor lua în calcul utilitatea şi valoarea de piaţă a bunurilor respective.

(3) Diferenţa de valoare rezultată în urma actualizării va fi utilizată obligatoriu pentru majorarea capitalului social al societăţii, fie prin majorarea valorii nominale a acţiunilor aflate în circulaţie, fie prin emiterea de acţiuni noi care vor fi distribuite gratuit tuturor acţionarilor societăţii. Acţiunile noi vor fi

67


distribuite acţionarilor proporţional cu cota lor de participare la capitalul social la data de referinţă stabilită pentru acţionarii care pot participa la adunarea generală privind majorarea capitalului social.

(4) Majorarea capitalului social cu diferenţa de valoare rezultată în urma actualizării se va efectua anterior majorării propuse.

Sunt interzise aporturile în natură la majorarea capitalului social al societăţilor deţinute public. Adunarea generală nu va putea, sub nici un motiv, să suspende \ridice acţionarilor dreptul de preempţiune. Acţiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite integral la data subscrierii acestora.

Pentru soluţionarea situaţiilor conflictuale, se recomandă, de la caz la caz, armonizarea regulamentelor proprii cu legislaţia din Uniunea Europeană în domeniu.

X. Controlul financiar al activităţii administratorilor.25. Cerinţe minime obligatorii pentru administratori şi directori executivi.Pentru o administrare prudentă a societăţii, administratorii şi directorii

executivi sunt obligaţi să stabilească şi să verifice permanent: i) expunerea maximă faţă de un singur debitor, exprimată procentual, ca

raport între valoarea totală a acesteia şi nivelul fondurilor proprii ale societăţii;ii) nivelul minim de lichiditate, determinat în funcţie de scadenţele

creanţelor ce urmează a fi încasate şi scadenţele debitelor angajate faţă de clienţi, creditori sau investitori;

iii) nivelul cheltuielilor lunare atât pentru societatea mamă, precum şi pentru filiale, sucursale, agenţii;

iv) nivelul la care societatea se poate angaja pentru a achiziţiona echipamente sau instalaţii, ori acţiuni sau obligaţiuni emise de o altă societate. În acest ultim caz, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată şi ale actului constitutiv, administratorii vor solicita acţionarilor, întruniţi în şedinţă, plafonul maxim procentual la care societatea se poate angaja pentru a cumpara acţiuni sau obligaţiuni de la o altă societate comercială.

25.1 CenzoriiA. Cenzorii trebuie să respecte cu stricteţe principiile eticii profesionale a

experţilor contabili autorizaţi şi să dispună de garanţii din partea acţionarilor în ceea ce priveşte desfăşurarea independentă a activităţii lor, conform prevederilor Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.

B. Cenzorii externi independenţi şi auditorii societăţilor deţinute public vor fi numiţi din acele persoane autorizate care nu au avut şi nu au relaţii speciale de afaceri curente sau de altă natură cu nici unul dintre acţionari, administratori sau directori ai societăţii în cauză

C. Normele de contabilitate în baza cărora lucrează societatea şi cenzorii trebuie să se fundamenteze pe legea contabilităţii nr. 82/1991 şi Regulamentul de aplicare al acesteia. Orice abatere de la aceste standarde trebuie justificată iar cenzorul extern va declara dacă este sau nu de acord cu respectiva abatere.

68


25.2. Cenzorii vor avea dreptul să verifice oricând modul de exercitare a controlului financiar intern, caz în care va avea acces necondiţionat la registrele societăţii, precum şi la registrele consiliului de administraţie şi ale comitetului de direcţie. De asemenea, comisia de cenzori va putea verifica orice contract semnat de un director executiv sau orice dispoziţie a acestuia care angajează patrimonial societatea.

26.1 Auditor independentOrice societate comercială pe acţiuni, din categoria întreprinderilor mari,

dar în special a celor controlate de stat, va putea numi un auditor independent.26.2 Auditorul independent va acorda asistenţă societăţii în ţinerea

evidenţei contabile, va certifica raportul întocmit de cenzori, va putea întocmi un raport anual separat de cenzori, din care să rezulte o situaţie financiară cât mai fidelă a societăţii. De asemenea, auditorul va analiza practicile şi procedurile controlului intern şi ale cenzorilor, iar în cazul în care consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări în scris acţionarilor şi consiliului de administraţie pentru remedierea acestora.

26.3 Prevederile paragrafelor 26.1 si 26.2 pot fi aplicate şi de alte societăţi comerciale, în scopul confirmării acurateţei, bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierderi, ori a activităţii cenzorilor.

XI. Dispoziţii finale27.1 Aplicarea, amendarea şi monitorizarea aplicării Codului Prevederile prezentului Cod pot fi aplicate de societăţile comerciale, de

asociaţiile profesionale şi patronale, de camerele de comerţ şi industrie teritoriale, de Camera de Comerţ şi Industrie a României, precum şi de către organismele cu putere de autoreglementare de pe piaţa de capital. Asociaţiile oamenilor de afaceri, asociaţiile patronale şi camerele de comerţ şi industrie teritoriale pot adera la prezentul Cod pentru a se asigura de respectarea prevederilor sale de către toate societăţile membre. În acest caz, societăţile comerciale vor include în actul lor constitutiv, prin grija acţionarilor/asociaţilor şi ale administratorilor, prevederile acestui Cod, pentru a le aplica în activitatea pe care o desfăşoară.

27.2 Oricare dintre persoanele care au iniţiat şi semnat acest cod sau care au aderat ulterior, pot solicita modificări ale conţinutului prin informarea membrilor Alianţei Stategice a Asociaţiilor de Afaceri (ASAA) şi organizarea de dezbateri specifice organizate de Secretariatul ASAA. Sesizările se transmit către secretariatul în exerciţiu al ASAA, care are obligaţia să informeze membrii şi să organizeze dezbaterile specifice.

28.1 Pentru aplicarea prezentului Cod, precum şi pentru amendarea sa, fie prin modificările ce intervin în legislaţie sau în baza propunerilor formulate de asociaţiile profesionale ale oamenilor de afaceri sau asociaţiile patronale, se va înfiinţa un organism permanent însărcinat cu monitorizarea şi revizuirea periodică a acestui Cod. De asemenea, acest organism va trebui să supravegheze modul în care sunt respectate prevederile Codului şi să înregistreze propunerile de amendamente. Organizarea modului de funcţionare a organismului de

69


monitorizare şi perfectionare a Codului, precum şi subordonarea şi controlul acestuia cad în sarcina secretariatului în exercitiu al ASAA.

28.2 Pentru a impune reguli stricte de cotare la bursa de valori sau de admitere pe piaţa RADAQ, se recomandă comitetului Bursei de Valori din Bucureşti şi consiliului pieţei RASDAQ, precum şi altor burse de valori ce vor fi înfiinţate, ca toate societăţile comerciale ce vor fi admise la cota bursei sau pe piaţa RASDAQ să prezinte, în prealabil, pe lângă raportul financiar anual, un raport în care să precizeze măsura în care consiliul de administraţie al societăţii respective a respectat prevederile acestui Cod. Această condiţie poate fi recomandată şi băncilor, fondurilor de garantare a creditelor, societăţilor de leasing, investitorilor – fonduri mutuale sau fonduri închise, momentul în care o societate solicită o finanţare.

Subiecte pentru dezbatere1. Sunteţi acţionar cu 7,5% la o Societate Comercială care este cotată pe

piaţa RASDAQ. Cum puteţi verifica dacă profitul anual comunicat de Adunarea Generală a Acţionarilor este cel real?

2. Pentru a aplica Codul de Guvernanţa Corporativă la o societate comercială ce demersuri trebuie făcute?

CODUL ETIC AL ÎNTREPRIZĂTORULUI ADOPTAT DE MEMBRII CONSILIULUI NAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERILOR PRIVATE MICI ŞI MIJLOCII DIN ROMÂNIA


I. Principii în cadrul codului etic1.1. Principii şi valori personale ale omului de afaceriComportamentul în afaceri al întreprinzătorilor particulari trebuie să fie

fundamentat pe principii ferme care să conducă atât la asigurarea unor relaţii de încredere, disciplină şi integritate în mediul de afaceri cât şi la sensibilizarea oamenilor de afaceri faţă de problemele comunităţii şi ale mediului. Totodată, aceste principii trebuie să ajute la percepţia corectă a populaţiei faţă de întreprinzători şi, nu în ultimul rând, să genereze satisfacţii personale întreprinzătorului.

Însuşirea şi aplicarea principiilor fundamentale ale persoanei ce derulează o afacere, presupune existenţa şi dezvoltarea următoarelor calităţi:

Încredereao încredere în forţele proprii, în mediul de afaceri şi în

aplicarea corectă şi nepărtinitoare a legilor;o credinţă în îndeplinirea tuturor acordurilor, atât verbale cât şi

scrise; Onestitatea

70


o neangajarea în nici o acţiune de tăinuire, fraudă, declaraţii false sau calomnieri;

o slujirea adevărului şi a corectitudinii în toate relaţiile cu partenerii de afaceri şi comunitatea.

o oferirea tuturor informaţiilor astfel încât să se evite prejudicierea intenţionată a partenerilor de afaceri;

Integritateao respectarea promisiunilor făcute, chiar şi atunci când există

presiuni contrare;o admiterea greşelilor săvârşite şi îndreptarea lor.

Loialitateao fidelitatea faţă de afacerea proprie şi partenerii de afaceri;o apărarea intereselor asociaţiilor sau a acţionarilor cu condiţia

încadrării în limitele legii. Corectitudinea

o respectarea legilor, regulilor şi regulamentelor în vigoare;o atitudinea justă în toate afacerile;o recompensarea corectă a performantelor;o adoptarea unor măsuri disciplinare juste în cazul unui

comportament neadecvat;o neacceptarea comportamentului discriminatoriu sau de

hărţuire;o neexercitarea în mod arbitrar a puterii;o evitarea întreprinderii unor acţiuni nepermise, presiuni sau

influenţe în vederea câştigării sau menţinerii unui avantaj. Preocuparea

o manifestarea permanentă a îmbunătăţirii afacerii, mediului, condiţiilor salariaţilor şi a comunităţii;

o implicarea şi încurajarea realizării de acţiuni caritabile;o realizarea obiectivelor propuse astfel încât să se evite

cauzarea de inconveniente. Respectul

o supunerea la legile, standardele, regulile şi reglementările referitoare la afacere întreprinsă;

o consideraţie faţă de partenerii de afaceri şi cei sociali;o tratarea oricărui angajat cu demnitate şi respect, indiferent de

responsabilităţile sau funcţia pe care acesta o ocupă în cadrul afacerii;

o preocupare faţă de mediu. Dedicarea

o urmărirea constantă a creşterii eficienţei;o informarea permanentă în vederea dobândirii excelenţei

profesionale.

71


Căutarea poziţiei de lidero dobândirea şi păstrarea unei poziţii înalte în competiţia din

domeniul său profesional;o preocuparea dezvoltării continue a unui mediu de afaceri

superioro maximizarea eficienţei.o neacceptarea sub-standardelor profesionale;o recrutarea unui personal cu înalt nivel etic şi profesional;o manifestarea unui interes sporit în vederea îmbunătăţirii şi

menţinerii pregătirii profesionale a angajaţilor. Responsabilitatea

o acceptarea răspunderii personale pentru calitatea etică şi profesională a acţiunilor proprii şi a deciziilor luate;

o asumarea greşelilor, omisiunilor şi corectarea lor; Obiectivitatea

o corectitudine în luarea deciziilor prin evitarea influenţării acestora de prejudecăţi, conflicte de interese sau influente externe.

1.2. Principii şi valori în administrarea afaceriiPentru administrarea eficientă a unei afaceri nu sunt suficiente calităţile

personale şi banii, sunt necesare însuşirea şi aplicarea următoarelor principii şi valori specifice:

Administrareao acţiunile pe care le îndeplineşte o persoană în derularea

afacerii sale sau a altora în baza unei înţelegeri sau contract; Relaţia „win-win”

o crearea de relaţii axate pe producerea de valori pentru părţile implicate;

Iniţiativăo curajul, creativitatea şi disciplina de a conduce spre

schimbarea şi modelarea viitorului. Viziune

o dezvoltarea unui mod obiectiv de înţelegere şi interpretare a fenomenelor din viata economică şi socială şi stabilirea strategiilor de acţiune actuale şi viitoare.

Optimismo adoptarea unei concepţii şi atitudini pozitive asupra mediului

de afaceri dominate de încredere în viitor şi în oameni;o dezvoltarea tendinţelor de a vedea părţile pozitive ale

partenerilor sociali şi cultivarea în rândul angajaţilor şi a partenerilor de afaceri a acestora.

Perseverenţăo tenacitate în respectarea şi îndeplinirea obiectivelor propuse.

72


Flexibilitateo demonstrarea unei mari puteri de adaptabilitate şi asimilare

ideilor novatoare;o receptivitate la schimbare.

Consecvenţăo urmărirea îndeplinirii sarcinilor propuse conform principiilor

şi regulilor prestabilite. Confidenţialitate

o nedezvăluirea informaţiilor sau secretelor dobândite pe parcursul derulării unor relaţii de afaceri şi profesionale;

o nedivulgarea informaţiilor deţinute fără acordul prealabil al celor vizaţi.

Transparenţăo informarea corectă a părţilor implicate asupra riscurilor

potenţiale;o comunicare liberă şi deschisă cu partenerii de afaceri;o adoptarea unei atitudini oneste privitoare la informaţiile cu

caracter public;o sinceritate în furnizarea de date cu caracter public către

angajaţi, clienţi, media, autorităţile statului;o popularizarea cazurilor de comportament neadecvat şi a

măsurilor adoptate.

1.3. Aptitudini ale întreprinzătorului asumarea riscului fără ca aceasta să fie însoţită de sentimente de

teamă; încredere în propriile forţe; experienţă într-un anumit domeniu şi chiar talent; ambiţios, perseverent în urmărirea obiectivelor fără să fie stresat de

acestea; curiozitate, creativitate (imaginativ şi inovativ), capitalizarea ideilor altora; extrovertit, bune abilităţi comunicaţionale cu angajaţii şi partenerii

de afaceri; curaj şi responsabilitate în abordarea conflictelor; raţional, obiectiv, responsabil, consideră afacerea o activitate

serioasă, acordându-i importanţa cuvenită; energic, înzestrat cu o mare capacitate de muncă; dispune de arta de a vinde şi de a-şi promova propriile produse şi

servicii; entuziast, are capacitatea de a-şi stimula subordonaţii; capacitate de a trece peste insuccese, având disponibilitatea de a

învăţa din greşelile sale şi ale altora şi de a o lua de la capăt; se autoevaluează în mod obiectiv;

73


dispune de calităţi manageriale, spirit de organizare şi putere de decizie, orientare spre profit şi aptitudini de lider; spirit de independenţă; optimist, dar în acelaşi timp, realist; flexibil, cu o mare putere de adaptabilitate, receptiv la schimbare; spirit de iniţiativă; personalitate puternică; echilibrat, matur din punct de vedere emoţional, are capacitatea de

a se controla şi de a trece peste evenimentele neplăcute.

1.4. Responsabilităţi ale întreprinzătoruluiGradul de satisfacţie personală şi nivelul câştigului reprezintă premisele

de la care se porneşte într-o afacere. Proprietatea a generat întotdeauna responsabilităţi şi îndatoriri pe care întreprinzătorul trebuie să şi le asume.

Responsabilităţile întreprinzătorului se manifestă faţă de:1. propria afacere:2. asociaţii şi acţionarii afacerii;3. participanţii interni ai afacerii (angajaţii):4. partenerii de afaceri; 5. comunitatea de afaceri;6. societatea civilă:7. autorităţile şi instituţiile statului;8. mediul înconjurător;

1.5. Prevenirea şi combaterea corupţieiPentru crearea unui mediu de afaceri corect şi concurenţial întreprinzătorii

sunt invitaţi să acţioneze pentru prevenirea şi combaterea corupţiei.Măsurile pe care orice întreprinzător ar trebui să le ia sunt:

evitarea creării unor situaţii care să favorizeze actul de corupţie: neimplicarea în evenimente care generează corupţie; prevenirea stimulării actului de corupţie; interzicerea acoperirii unui act de corupţie; mediatizarea evenimentelor de corupţie ce afectează mediul său de

afaceri; militarea împreună cu organizaţiile patronale pentru crearea unui

cadru legislativ solid de eliminarea corupţiei; susţinerea creări; condiţiilor de salarizare şi stimulare a

personalului din instituţiile statului, in vederea diminuării interesului pentru acte de corupţie.

II. EticaÎn activitatea lor de afaceri, întreprinzătorii sunt invitaţi să acţioneze

pentru:

74


realizarea afacerilor în deplină transparenţă, asigurându-se în condiţiile legii, accesul la informaţii privind produsele şi serviciile oferite de firmă. Este contrară principiilor eticii utilizarea afacerilor pentru desfăşurarea de activităţi clandestine sau având ca unic scop obţinerea de beneficii, facilitaţi, preferinţe, subvenţii sau alocaţii de la bugetul statului;

prevenirea oricărei situaţii în care administratorii afacerii şi angajaţii acesteia oferă sau cer mită pentru indiferent ce serviciu sau contract. Plăţile firmei să reprezinte suma convenită şi cuvenită pentru serviciul furnizat;

evitarea intrării în conflict de interese cu propria firmă, prin alte afaceri, realizarea sponsorizărilor în condiţii de transparenţă şi în strictă conformitate cu legea;

înregistrarea corectă a operaţiunilor financiare ale firmei în documentele contabile, în condiţii de transparentă stabilite de reglementările legale în vigoare;

neangajarea în activităţi comerciale sau financiare de orice fel având ca finalitate acte teroriste, traficul de arme sau droguri, spălarea de bani, alte forme de crima organizată.

2.1. Etica în relaţia cu furnizoriiRelaţia de afaceri cu furnizorii trebuie să se bazeze pe respect reciproc, în

acest sens, întreprinzătorii au următoarele responsabilităţi: să caute corectitudinea şi încrederea în toate relaţiile cu furnizorii,

inclusiv în ceea ce priveşte preţurile, licenţele şi alte drepturi; să asigure furnizorii de implicarea firmei, fără lobby. presiuni şi

litigii inutile; să creeze relaţii de afaceri corecte, de lungă durată, cu furnizorii ce

respectă principiile şi etica întreprinzătorului; să schimbe informaţii cu furnizorii şi să-i antreneze în procesul de

planificare al firmei; să-şi achite obligaţiile către furnizori la timp şi în concordanţă cu

raporturile contractuale; să caute, să încurajeze şi să prefere furnizorii a căror practici, în

relaţia cu personalul angajat, respectă demnitatea umană.

2.2. Etica în relaţia cu competiţiaProsperitatea şi progresul unei naţiuni se bazează pe o competiţie dreaptă.Responsabilitatea întreprinzătorului în relaţia cu competitorii vizează

respectarea următoarelor principii: să promoveze un comportament competitiv benefic din punct de

vedere social şi al protecţiei mediului; să dovedească respect faţa de competitori; să nu facă afirmaţii false sau să întreprindă acţiuni care ar putea să

afecteze imaginea sau prestigiul competitorilor;

75


să nu caute favoruri care să garanteze "securitatea" competiţiei; să respecte atât proprietatea tangibilă, cât şi pe cea intelectuală; să refuze procurarea informaţiilor comerciale prin mijloace

neoneste şi non-etice.

2.3. Etica în relaţiile cu angajaţii promovarea unei culturi în care fiecare angajat să ştie că este

respectat şi apreciat corect; încurajarea comunicării şi opiniilor libere şi deschise; menţinerea în cadrul firmei a unui mediu corespunzător, orientat

spre performanţă; utilizarea tehnologiilor de lucru (hardware, software, metode,

proceduri) optime in funcţie de raportul efort-efect; să stimuleze orientarea angajaţilor spre protejarea proprietăţii

bunurilor şi informaţiilor; recompensarea performanţelor prin elaborarea unui sistem de

politici salariale şi de stimulente materiale care să ofere un grad de satisfacţie profesională, proporţional cu efortul depus în cadrul firmei;

neacceptarea nici unei forme de discriminare; receptivitate la opiniile celorlalţi; evidenţierea spiritului de echipă şi a obiectivelor comune; accentuarea importanţei unei atitudini corespunzătoare specificului.

2.4. Etica în relaţiile cu autorităţile statuluiFiecare întreprinzător are dreptul la un tratament corect, echitabil, fără

abuzuri din partea autorităţilor statului, întreprinzătorul, în relaţia cu autorităţile statului va avea o atitudine cooperantă, demnă şi corectă, întreprinzătorul are dreptul la asistenţă din partea instituţiilor statului în vederea aplicării corecte a noilor cerinţe legislative.

Întreprinzătorul se va conforma legislaţiei specifice domeniilor activităţii sale cum ar fi:

activitatea comercială; fiscalitate; asigurări sociale; siguranţa şi sănătatea angajaţilor; securitatea şi condiţiile de muncă; siguranţa mediului, controlul poluării; managementul ineficient, managementul riscului; evitarea conflictelor de interese;

III. Relaţiile cu partenerii de afaceriÎn îndeplinirea acestei exigenţe, este eficient ca întreprinzătorii să

acţioneze în următoarele direcţii:

76


eforturi constante pentru câştigarea reputaţiei de partener de afaceri de încredere, integru şi competent;

desfăşurarea activităţii la cele mai înalte standarde de profesionalism şi moralitate, în vederea atingerii unui nivel de performanţă şi satisfacerii intereselor şi exigenţelor partenerilor de afaceri;

cultivarea respectului faţă de toţi partenerii de afaceri, neutilizarea metodelor neloiale şi incorecte in raporturile cu aceştia, indiferent de dimensiunea afacerii, de profilul activităţii, de natura proprietăţii;

promovarea concurenţei loiale în raporturile de afaceri, neîncurajarea formelor de concurenţă monopolistă sau neloială în afacerile proprii sau ale altor operatori economici;

abţinerea de la promovarea în contracte a unor clauze abuzive în relaţia cu consumatorii sau clienţii care nu au furnizori alternativi;

căutarea unor soluţii amiabile, prin negocieri, mediere şi compromisuri, în cazul diferendelor apărute pe parcursul realizării raporturilor de afaceri;

respectarea deciziilor definitive şi irevocabile, date în litigiile contractuale, de instanţele judecătoreşti, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă CCIRB, comisiile de arbitraj de la camerele de comerţ şi industrie teritoriale, alte organisme jurisdicţionale interne şi internaţionale;

utilizarea formelor corecte de reclamă şi publicitate şi abţinerea de la acţiuni care ar putea prejudicia imaginea, interesele sau produsele altor întreprinzători; respectarea drepturilor de proprietate industrială şi intelectuală ale tuturor partenerilor de afaceri şi luarea de măsuri pentru protecţia drepturilor proprii.

3.1. Relaţiile cu asociaţii /acţionarii firmeiÎn relaţiile cu asociaţii sau acţionarii firmei, întreprinzătorii sunt invitaţi să

asigure: înscrierea în actul constitutiv al firmei, în condiţii de transparenţă, a

unor prevederi clare privind rolul, responsabilităţile, drepturile şi obligaţiile asociaţilor sau acţionarilor, administratorului, ale Consiliului de Administraţie, ale conducerii executive, în condiţiile legii.

respectarea întocmai a drepturilor asociaţilor sau acţionarilor, inclusiv ale acţionarilor minoritari;

apărarea intereselor asociaţilor sau acţionarilor firmei în concordanţă cu legea;

informarea asociaţilor sau acţionarilor firmei despre evoluţia economică şi operaţiunile acesteia, prin punerea la dispoziţie, în mod sistematic şi la cerere, de informaţii privind firma, de rapoarte

77


contabile şi financiare verificate şi validate potrivit reglementarilor în vigoare;

respectarea regulilor de cvorum şi a drepturilor de vot în adunarea generală pentru toate categoriile de asociaţi sau acţionari;

crearea unui cadru de comunicare între asociaţii sau acţionarii firmei, pentru rezolvarea pe cale amiabilă a oricăror eventuale diferende.

3.2. Relaţiile cu angajaţii firmeiÎn raporturile dintre întreprinzător şi angajaţii săi, acesta va acţiona

pentru: evitarea practicilor discriminatorii în recrutarea, selecţionarea,

angajarea, aprecierea, promovarea şi plata drepturilor angajaţilor; asigurarea unui climat propice de muncă prin evitarea oricărui tip

de discriminare; asigurarea cadrului necesar unor servicii de calitate şi consultarea

angajaţilor asupra condiţiilor de muncă şi a problemelor lor specifice, concomitent cu aplicarea strictă a normelor de protecţie şi securitatea muncii;

susţinerea salariaţilor în vederea perfecţionării profesionale continue;

reflectarea în mod clar şi transparent, în contractele colective de muncă, a politicii firmei privind condiţiile generale de salarizare şi de muncă;

acceptarea participării la negocieri cu reprezentanţii sindicatului sau ai salariaţilor;

elaborarea regulamentelor şi a modalităţilor specifice de acţiune destinate soluţionării conflictelor de muncă şi informarea salariaţilor asupra acestora;

popularizarea recompenselor acordate celor merituoşi şi a măsurilor adoptate în cazurile de comportament inadecvat;

realizarea, împreună cu sindicatele, reprezentanţii salariaţilor, agenţiile de angajare a forţei de muncă şi autorităţile, de acţiuni menite să diminueze gradul de neocupare a forţei de muncă.

3.3. Relaţiile cu partenerii comercialiÎntreprinzătorii sunt îndrumaţi să acţioneze pentru:

protejarea drepturilor partenerilor comerciali prin produse şi servicii corespunzătoare exigenţelor calitative;

implementarea unui sistem de control al calităţii produselor sau serviciilor oferite;

respectarea normelor de fabricaţie, a standardelor internaţionale, pentru ca produsele şi serviciile oferite de firmă să nu dăuneze sănătăţii şi mediului;

78


asigurarea unor produse şi servicii competitive pe un fond concurenţial onest;

prezentarea corectă şi completă a indicaţiilor de utilizare a produselor şi serviciilor;

crearea unui sistem de asigurare a garanţiei calităţii bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţă,

3.4. Relaţiile cu comunitatea locală protejarea drepturilor consumatorilor prin produse şi servicii

corespunzătoare calitativ, la nivelul exigenţelor pieţei evitarea propagării informaţiilor exagerate, inexacte sau

neconforme cu realitatea în ceea ce priveşte calitatea produselor şi serviciilor oferite;

aplicarea legilor şi reglementarilor în vigoare privind conservarea şi protecţia mediului, prevenirea creării de surse de poluare prin activitatea proprie;

promovarea comerţului liber; prioritate în realizarea obiectivelor politicii naţionale; acceptarea nediscriminatorie, faţă de comunitate, a diversităţii sale

religioase, etnice, culturale, etc; realizarea şi încurajarea de acţiuni, proiecte şi programe în sprijinul

comunităţii locale, inclusiv prin sponsorizări, donaţii, mecenat, în domeniul educaţional, cultural, de mediu;

încurajarea sistemului de parteneriat public-privat;

3.5. Relaţiile cu autorităţile şi alte instituţii ale statuluiÎn relaţiile cu autorităţile şi instituţiile statului, întreprinzătorii vor asigura

condiţiile de: menţinerea reputaţiei de bun contribuabil a firmei, prin respectarea

termenelor şi nivelurilor obligaţiilor fiscale, realizarea raportărilor în condiţiile legii;

asigurarea transparenţei necesare la licitaţiile organizate pentru diverse contracte, cu furnizarea tuturor informaţiilor despre firmă, cerute de lege'

promovarea colaborării cu instituţiile statului pentru definirea, elaborarea şi aplicarea de strategii şi politici vizând sectorul de activitate în care se încadrează firma, pentru utilizarea unor programe sau fonduri destinate României de organisme ale Uniunii Europene;

realizarea colaborările necesare pentru un parcurs optim al .firmei prin îndeplinirea formalităţilor de obţinere a autorizaţiilor, licenţelor, avizelor şi aprobărilor cerute de lege.

3.6. Relaţiile cu ONG-urile sau alte entităţi neeconomice

79


În relaţiile cu ONG-urile sau alte entităţi ne-economice, întreprinzătorii trebuie să aibă în vedere:

respectarea şi promovarea drepturilor omului şi a instituţiilor democratice;

recunoaşterea obligaţiei legitime a guvernului faţă de societate şi sprijinirea practicilor şi a politicilor care promovează dezvoltarea umană prin relaţii armonioase între domeniile de afaceri şi celelalte segmente ale societăţii;

colaborarea cu acele forţe din comunitate, dedicate creşterii standardului de viaţă, îmbunătăţirii învăţământului şi educaţiei, sporirii siguranţei locurilor de muncă şi a bunăstării;

promovarea şi stimularea dezvoltării susţinute şi militarea activă pentru protecţia mediului şi conservarea resurselor naturale;

sprijinirea păcii, a securităţii şi a integrării sociale; susţinerea şi încurajarea donaţiilor caritabile, prin contribuţii

personale în domeniul cultural şi educaţional; participarea activă la activităţile comunităţii de afaceri.

3.7. Relaţiile cu organizaţia patronală afiliatăÎn activităţile pe care le desfăşoară, întreprinzătorii sunt invitaţi să:

îşi intensifice participarea în cadrul organizaţiei patronale căreia este afiliat pentru ca organizaţia patronală să devină şi să se menţină ca un partener de dialog real în societatea naţională şi cea europeană;

participarea la structurilor organizaţiei patronale; pentru interesul acesteia, al comunităţii de afaceri pe care o reprezintă:

participarea la formularea de propuneri de îmbunătăţire sau de promovare a unor acte normative în interesul comunităţii de afaceri apelându-se la sprijinul CNIPMMR;

participarea la activităţile organizate de CNIPMMR în conformitate cu statutul acestuia, în interesul dezvoltării activităţii de afaceri.

abţinerea de la acţiuni care ar putea compromite sau zădărnici eforturile desfăşurate de către CNIPMMR în interesul comunităţii de afaceri.

folosirea serviciilor oferite de CNIPMMR, fără tentative de intervenţie ilicite, sau de corupţie a angajaţilor acestuia;

IV. Implicaţiile nerespectarii codului etic4.1. ConsecinţeFără îndoială, veţi întâlni sau veţi lucra cu persoane care resping orice

discuţie despre etică. De ce? în primul rând, nu reuşesc să vadă avantajele luării în seamă a eticii şi, în al doilea rând, nu observă nici costurile atrase de practicile ce contravin principiilor eticii.

80


De aceea, înainte de a analiza costurile pe care le implica nerespectarea eticii şi beneficiile aduse de un comportament etic, trebuie ştiut ca există şi persoane care argumentează împotriva eticii în afaceri.

O justificare a acestui punct de vedere ar fi faptul ca rezultatele unor afaceri dubioase nu sunt întru totul negative. Contrar aşteptărilor, sunt oameni de afaceri care câştigă sume mari în acest mod; atunci de ce ar acţiona în mod etic?

În ciuda opiniei de mai sus, un număr tot mai mare de manageri devin conştienţi ca mulţi din oamenii de afaceri care acţionează astfel sunt prinşi politicieni corupţi îşi dau demisia şi chiar sportivi de renume sunt îndepărtaţi din competiţii. Fireşte, nu toţi vinovaţii sunt descoperiţi. Mulţi şarlatani au cariere de succes.

Unii oameni de afaceri se îmbogăţesc peste noapte profitând de naivitatea şi speranţele altora.

Cele de mai sus nu sunt menite să sugereze ca oamenii de afaceri sunt în mod inerent necinstiţi. Sigur ca nu. Dar există mulţi oameni de afaceri care nu respectă principiile de etică, deoarece, privind în jur, constată cât de mare este numărul celor care s-au comportat astfel ani de zile şi nu sunt descoperiţi. Şi deseori citează fără reţineri cazuri de încălcare a legii soldate cu succes.

Sunt infracţiuni şi crime care rămân nerezolvate, în acelaşi mod, cei care au succes în afaceri în urma aplicării unor practici contrare eticii pot, de asemenea, scăpa nepedepsiţi. Dar acest lucru nu exprimă starea unei comunităţi de afaceri, a mediului de afaceri în general, a succesului în afaceri în mod special ci dovedeşte o atitudine ce este necesară pentru societatea şi faptul că indiferent când, cei cu un comportament contrar eticii în afaceri vor plăti chiar şi prin izolarea lor de organizaţiile patronale şi de către societate.

4.2. EfecteleEfectele nerespectării eticii în afaceri sunt considerabile.Etica poate părea un subiect greu de abordat în termeni exacţi,

matematici. Totuşi, lipsa eticii poate aduce daune cât se poate de concrete şi măsurabile, în plan material şi în plan responsabil faţă de legile ţării, în plus, reputaţia şi cariera îţi pot fi distruse ireparabil atunci când ignori etica sau ai intenţia de a nu o respecta.

Globalizarea şi accesul la informaţii globale creează premisele unei izolări reale a celor ce nu respectă o etică în afaceri. Mediatizarea unor situaţii de acest fel poate duce la eliminarea întreprinzătorului din mediul de afaceri.

V. ConcluziiPrincipiile eticii în afaceri corespund unei bune practici în relaţiile

economice şi comerciale interne şi internaţionale bazate pe corectitudine, loialitate, profesionalism. Aceste principii nu au vocaţia de a se substitui pe plan intern, internaţional, textelor legale din reglementările în vigoare.

Membrii CNIPMMR sunt invitaţi să respecte obligaţiile impuse de actele normative şi relaţiile contractuale, să nu împiedice îndeplinirea obligaţiilor altor

81


oameni de afaceri, să fie disponibili la colaborări avantajoase pe pieţe interne şi din diverse ţări ale lumii, îndeosebi din UE.

Membrii CNIPMMR se vor strădui să nu-şi asume obligaţii de afaceri pe care principial, nu sunt în măsură să le îndeplinească.

În întreaga lor activitate membrii CNIPMMR vor ţine seamă de faptul că prosperitatea şi dezvoltarea unei afaceri sunt bazate în mare măsură pe încrederea pe care aceasta o inspiră acţionarilor, clienţilor şi partenerilor de afaceri.

Codul etic al întreprinzătorului, pentru membrii CNIPMMR are ca scop principal îmbunătăţirea mediului de afaceri, promovarea unui climat sănătos marcat de corectitudine şi cinste, de respect reciproc între partenerii de afaceri şi totodată o combatere a fenomenului de corupţie în interesul tuturor membrilor societăţii.

În general, acest cod etic doreşte să transpună în mediul de afaceri proverbul:

„Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face"

Subiecte pentru dezbatere1. Comentaţi situaţia prezentată din punct de vedere al conţinutului

Codului de etică.2. Dacă aţi fi managerul unei întreprinderi mijlocii de profil chimic cu

riscuri mari privind poluarea mediului, având 250 de angajaţi, ce modificări aţi aduce Codului etic prezentat mai sus?

CODUL DE CONDUITĂ ŞI ETICĂ ÎN AFACERI A FIRMEI SMITHFIELD FOODS INC., USA


I. IntroducereCodul de Conduită şi Etică în Afaceri a Smithfield Foods, Inc. continuă

politica şi practicile legate de conformitatea legală şi etică în afaceri a companiei Smithfield. Reflectă principalele valori ale companiei şi înaltele standarde etice. Fiecare director al Smithfield, funcţionar şi angajat este responsabil pentru citirea şi înţelegerea acestui Cod şi pentru derularea afacerilor în numele companiei în concordanţă cu politica şi practicile din acest Cod.

Dupa cum e folosit în acest Cod, termenul „Smithfield“ înseamnă Smithfield Foods, Inc. şi toate filialele, domestice sau străine şi societaţile mixte în care Smithfield are un interes majoritar şi /sau responsabilitatea managementului, termenii de „angajaţi” sau „reprezentanţi” înseamnă şi includ toţi angajaţii Smithfiled, funcţionari şi directori, iar termenul de „supervisor” se referă la persoana în faţa căreia raspund angajaţii.

Codul de Conduită în Afaceri acoperă o mare parte din practicile şi procedurile de afaceri. Nu se adresează, totuşi, fiecărei probleme care poate apărea, dar prevede o îndrumare generală despre aşteptările companiei privind

82


conduita şi responsabilitaţile legale şi etice ale angajaţilor ca şi reprezentanţi ai Smithfiled. Se aşteaptă de la dumneavoastră să vă supuneţi literei şi spiritului legii şi să vă îndepliniţi îndatoririle cu cea mai mare atenţie la etica practicilor în afaceri. Codul se aplică tuturor departamentelor corporaţiei Smithfield, diviziilor şi filialelor domestice sau străine, precum şi parteneriatelor şi societăţilor mixte în care Smithfiled are un interes major şi/sau responsabilităţi manageriale.

Dacă o lege e în contradicţie cu o politică sau practică stabilită de Codul de Conduită în Afaceri, trebuie să vă supuneţi acelei legi; dar, dacă un obicei sau politică locală e în contradicţie cu Codul, trebuie să vă supuneţi Codului. Dacă aveţi întrebări în legătură cu aceste conflicte, întrebaţi-vă superiorul cum să rezolvaţi situaţia.

Oricine încalcă politica şi practicile stabilite de Codul de Conduită în Afaceri va fi sancţionat disciplinar până la, şi incluzând rezilierea contractului de muncă. Dacă vă aflaţi într-o situaţie în care credeţi că veţi încălca sau urmează să încălcaţi Codul sau orice altă politică a Smithfield, sau dacă ştiţi sau suspectaţi o astfel de încălcare de către o altă persoană, trebuie să urmaţi instrucţiunile descrise în Partea V, Secţiunea 2 al acestui Cod.

II. Etică în afaceriStandarde şi practici generale Smithfield se angajează să respecte legea, regulile şi regulamentele

aplicabile counduitei în afaceri oriunde operează. Ţelul nostru este conformitate 100% , 100% din timp. Angajaţii trebuie să evite activităţi care pot angaja Smithfield sau personalul său în activitaţi care sunt în afara legii. Folosirea personalului Smithfield sau a bunurilor sale în scopuri ilegale este strict interzisă.

În plus, la aspectele legale de conformitate, toţi angajaţii Smithfield trebuie să observe standardele înalte de afaceri şi etică în desfăşurarea activităţii lor. Aceasta presupune un comportament onest şi integru, indiferent dacă e vorba de angajaţi ai Smithfield, public, comunitatea de afaceri, acţionari, clienţi, furnizori sau autorităţi guvernamentale. De asemenea, înseamnă evitarea oricărui alt tip de relaţie care nu e în sfera normalului cu persoane sau firme cu care Smithfield are sau va avea legături de afaceri, evitarea dezvăluirii informaţiilor confidenţiale acumulate pe perioada în care s-a lucrat la Smithfield, şi de asemenea evitarea unui conflict de interese în detrimentul angajaţilor şi/sau al companiei.

Acordul cu Codul de Conduită şi Etică în Afaceri al Smithfield Foods, Inc. este o condiţie de angajare. În cazul nesupunerii, pot rezulta o serie de acţiuni disciplinare, inclusiv rezilierea contractului. Dacă vreun angajat al Smithfiled ia la cunostinţa despre un asemenea caz şi nu raportează superiorilor săi, acesta de asemenea riscă măsuri disciplinare.

Conflict de intereseUn conflict de interese există când interesele personale se amestecă cu

cele ale companiei. O situaţie conflictuală poate apărea când un angajat

83


acţionează sau are interese care pot duce la performanţe slabe şi muncă ineficace în cadrul companiei. Un conflict de interese poate de asemenea apărea când un director, funcţionar sau angajat, sau un membru de familie al acestora, primeşte anumite beneficii personale ca rezultat al poziţiei sale în cadrul companiei. Împrumuturi sau garanţii pentru împrumuturi sau alte obligaţii către angajaţi şi membrii familiilor lor pot crea conflict de interese. De asemenea, se poate crea un conflict de interese dacă un angajat al Smithfield lucrează simultan, sau are un interes financiar cu un client, furnizor sau concurent.

Toate potenţialele conflicte de interese trebuie aduse la cunoştinţa companiei Smithfield. Dacă Smithfield decide că potenţialul conflict de interese va interveni în îndeplinirea datoriilor de către angajat, compania poate acţiona în consecinţă până la eliminarea conflictului. Astfel de acţiuni pot include întreruperea unui interes fînanciar sau terminarea relaţiei cu un client, competitor sau furnizor; reatribuirea atributelor şi responsabilităţilor de servici; sau interzicerea participării la luarea unor decizii.

Dacă anumite circumstanţe creează un potenţial sau aparent conflict de interese, trebuie să contactaţi un membru al departamentului juridic pentru o aprobare scrisă înainte de a se începe activitatea în cauză. Conflictele de interese nu sunt întotdeauna foarte clare, asa că dacă aveţi întrebări, consultaţi-vă cu superiorul dvs. sau cu departamentul juridic. Oricare angajat care ia la cunostinţă un conflict (sau orice tranzacţie sau relaţie care ar putea genera un conflict) trebuie să îl aducă în atenţia superiorilor sau să consulte procedurile descrise în Partea V, Secţiunea 2 din acest Cod.

Registre şi rapoarteSmithfield cere rapoarte cinstite şi exacte şi relatarea informaţiei pentru:(i) a lua decizii responsabile, (ii) pentru a asigura conformitatea cu legile şi regulamentele în vigoare

şi (iii) pentru asigurarea corectitudinii, acurateţei, clarităţii şi oportunităţii

rapoartelor şi documentelor companiei care sunt trimise şi la Comisia de Control a Bursei şi a Tranzacţiilor Bursiere în SUA şi în orice alt tip de comunicare desfăşurat de companie.

Toate registrele, rapoartele, relatările şi situaţiile financiare ale companiei Smithfield trebuie întocmite detaliat, trebuie să reflecte (în timp real) tranzacţiile companiei şi trebuie să fie în conformitate cu legile şi regulamentele în vigoare. SUA acceptă în general principiile de contabilitate şi sistemul de control intern al companiei. Orice angajat care are o preocupare în legătură cu sistemul de registre, rapoarte, contabilitate, control intern sau audit, trebuie să se consulte cu superiorul său, un funcţionar financiar superior, un membru al departamentului de audit intern sau al departamentului juridic. Linia telefonică specială pentru angajaţi a Smithfield Foods, Inc. (1-877-237-5270) este deschisă pentru plângeri anonime din partea angajaţilor. Un registru a tuturor plângerilor primite pe astfel de teme va fi întocmit şi păstrat în conformitate cu politica companiei de păstrare a registrelor.

84


Mulţi angajaţi folosesc des deconturi care trebuie înregistrate corect. Dacă un angajat este nesigur dacă o anumită cheltuială este corectă, el trebuie să-şi întrebe superiorul sau coordonatorul unităţii. Rapoartele trebuie păstrate sau distruse în conformitate cu Politica de Păstrare a Rapoartelor a Smithfield Foods, Inc.

Protejarea bunurilor companieiAngajaţilor companiei Smithfield le este interzis să profite personal de

oportunităţile care apar pe parcursul folosirii proprietăţilor companiei, informaţiilor sau a statutului fără aprobarea Consiliului de directori. Nici un angajat nu poate folosi proprietatea corporaţiei, informaţia sau statutul pentru câştiguri personale nepotrivite, şi nici un angajat nu poate concura cu Smithfield direct sau indirect. Angajaţii au datoria faţă de companie să pună interesele companiei pe primul loc când se iveşte oportunitatea de a face acest lucru.

Informaţia confidenţialăAngajaţii Smithfield nu trebuie să divulge informaţii confidenţiale

persoanelor din afara companiei fără o autorizaţie. Informaţiile confidenţiale pot include mai multe tipuri, dar cu siguranţă includ informaţiile interne, confidenţiale, particulare sau secrete ale afacerilor şi operaţiunilor companiei Smithfield. Multe din metodele de afaceri ale Smithfield, know-how-uri şi experienţe sunt protejate ca fiind secrete comerciale. Astfel de secrete comerciale sunt foarte valoroase. Alte exemple de informaţii confidenţiale includ metode de producţie şi procesare, formule şi reţete, parole de calculator şi software, rapoarte financiare, prevederi în afaceri, planuri şi strategii, preţurile către clienţi, beneficiile şi costurile de producţie şi alte informaţii despre activitate, clienţi şi vânzători. De asemenea, Smithfiled primeşte ocazional informaţii confidenţiale de la alte companii sau persoane. Divulgarea neautorizată (numită şi „furt” sau „delapidare”) poate duce la pierderea valorii secretelor comerciale şi poate constitui o infracţiune sau temei pentru rezilierea unui contract. Această obligaţie de confidenţialitate se aplică şi pe durata contractului de muncă, şi dupa încetarea sa.

Contribuţii politiceNu sunt permise contribuţii politice pentru candidaţii SUA la biroul

federal, sau din partea Smithfield Foods.Inc. sau a angajaţilor săi. Angajaţii pot face recomandări, dar numai administratorilor Comitetului pe Acţiuni Politice a Smithfield Foods, Inc. (un comitet de acţiuni politice înregistrat la Comisia Federală pentru Alegeri). Legea federală interzice contribuţiile cu fonduri corporative către candidaţi federali.

Chiar şi în jurisdicţiile de stat şi locale unde contribuţiile sunt legale, nici un angajat nu este autorizat să facă contribuţii politice, inclusiv să vândă bilete pentru strângerea de fonduri politice şi furnizarea de bunuri sau servicii pentru sau din partea Smithfield, doar dacă a primit aprobare în concordanţă cu procedurile companiei şi a fost văzut şi aprobat de personalul pentru Relaţii

85


Guvernamentale. Contribuţiile băneşti aprobate pot fi făcute doar cu cecuri ale companiei şi plătite candidatului sau comitetului politic în cauză.

Smithfield crede că nu este recomandat să ne amestecăm în politicile interne ale unei ţări străine. În consecinţă, nici Smithfield şi nici angajaţii nu pot face o contribuţie din partea Smithfield. Este de asemenea important să ne dăm seama că activitatea angajatului în acest domeniu a pus Smithfield în faţa unui mare risc de acuzare federală de crimă.

Smithfield încurajează toţi angajaţii să-şi exercite dreptul la cetăţenie prin vot, prin contribuţii politice personale, şi prin a fi activ din punct de vedere politic, în suportul candidaţilor sau partidelor alese de fiecare angajat după bunul plac. Trebuie înţeles că astfel de activităţi politice trebuie făcute doar individual şi nu în numele companiei Smithfiled. Nici un angajat Smithfield nu poate primi rambursări sau compensări de orice natură în respect cu contribuţii politice făcute de ei în orice formă.

Politici de e-mail şi internetRapoartele de afaceri sunt definite foarte pe larg. Pot include poşta

electronică şi chiar note individuale, calendare şi jurnale. Folosirea e-mail-ului are ca prim scop afacerile. Toate comunicatele pe e-mail sunt proprietatea Smithfield. Angajaţii nu trebuie să se aştepte la intimitate când folosesc sistemul de calculatoare pentru trimiterea sau primirea de e-mail-uri sau la accesul pe internet. Smithfiled poate şi chiar monitorizează sistemul de calculatoare pentru a preveni folosirea improprie şi costurile cu privire la depozitarea unor cantităţi mari de date. Angajaţii nu au voie să folosească e-mail-ul pentru beneficiul personal, publicitate, solicitare de fonduri, scrisori în lanţ, sau orice alt tip de comunicare care ar putea dăuna reputaţiei Smithfiled. E-mail-ul trebuie folosit cu discreţie când se trimit informaţii confidenţiale sau particulare întrucât comunicarea pe e-mail nu este sigură şi este de fapt o poştă electronică.

Angajaţii trebuie de asemenea să fie foarte chibzuiţi când utilizează Internetul la lucru. Tot ce se face pe Internet trebuie să fie în conformitate cu Politica de Utilizare a Internetului a companiei. Pentru a controla costurile, Internetul trebuie folosit în primul rând în scop de afaceri. Internetul este public, deci aveţi grijă să nu divulgaţi informaţii confidenţiale, sau să primiţi informaţii neautorizate pe Internet. Compania poate monitoriza utilizarea Internetului de către angajaţi, inclusiv site-uri şi informaţia accesată. Accesarea sau distribuirea de materiale pornografice sau agresive prin Internet sau e-mail este strict interzisă.

Oricând scrieţi despre afacerile companiei, nu uitaţi că rapoartele noastre de afaceri pot fi dezvăluite către guvern sau alte partide în cazul unui litigiu. Şi mai important, rapoartele noastre pot fi folosite de media pentru a oferi opiniei publice o imagine despre companie. Indiferent de unde scrieţi, ceea ce scrieţi poate avea consecinţe semnificative. Odată trimise, mesajele pot fi uşor tipărite, editate şi distribuite.

86


III. Resurse umaneOportunităţi egale de angajareCompania Smithfield nu discriminează nici un angajat sau candidat pentru

angajare pe motive de rasă, culoare, religie, origini etnice sau naţionale, sex, preferinţe sexuale, vârstă, invaliditate, sau statut de veteran. Aceasta este valabilă pentru recrutare, angajare, training, promovare şi alţi termeni sau condiţii de angajare. Discriminarea oricărui angajat sau candidat pentru angajare reprezintă o încălcare gravă a legislaţiei referitore la egalitatea oportunităţilor de angajare şi a politicii companiei Smithfield.

Smithfield va lua măsuri pentru a se asigura că aplicanţii calificaţi au şanse egale de angajare sau promovare. Toate acţiunile legate de personalul companiei şi programele sponsorizate vor fi bazate pe politica non-discriminării.

Angajaţii care au întrebări sau nemulţumiri legate de aceste norme se pot adresa superiorilor direcţi, managerilor de personal sau altor manageri oficiali. Dacă un angajat întâmpină dificultăţi în discutarea cu un superior, manager de personal sau manager oficial, plângerile ar trebui adresate Departamentului Juridic al companiei Smithfield.

HărţuireSmithfield se obligă să asigure angajaţilor noştri un mediu de lucru

nediscriminatoriu, lipsit de orice tip de hărţuire. Anumite legi internaţionale, federale, de stat sau locale interzic orice descriminare deliberată sau hărţuire, în vorbă sau acţiune, împotriva unui angajat sau candidat pentru angajare, în SUA şi în operaţiunile noastre internaţionale pe motive rasiale, sexuale, de preferinţă sexuală, origini naţionale, religioase, de vârstă, de invaliditate fizică sau mentală sau statut de veteran.

Formele de hărţuire includ: (a) hărţuire verbală, cum ar fi comentarii, glume depreciative sau

denigrări; (b) hărţuire fizică, cum ar fi contactul ofensiv, sau mişcările iminente sau

de blocare; (c) hărţuire vizuală, cum ar fi postere denigrante sau ofensive, felicitări,

calendare, caricaturi, graffiti, desene, mesage, notiţe sau gesturi.Hărţuirea sexuală consistă din avansuri sexuale nedorite, cereri de

favoruri sexuale, sau altă purtare verbală sau fizică de natură sexuală atunci când:

(a) supunerea faţă de un astfel de comportament are la bază un termen sau condiţia angajării unei persoane,

(b) supunerea la un astfel de comportament sau respingerea acestuia se foloseşte la luarea unor decizii, sau

(c) astfel de conduită are scopul sau efectul de amestecare nejustificată în munca angajatului sau crearea unui cadru de muncă intimidant, ostil sau ofensiv.

Orice angajat care consideră că a fost hărţuit de un coleg, de un superior sau colaborator de afaceri al companiei, va anunţa superiorul direct şi /sau biroul de personal. Plângerile vor fi tratate confidenţial şi nici o persoană nu va fi

87


supusă nici unei forme de represalii pentru raportarea unor incidente de hărţuire sau pentru depunerea unei plângeri. Dacă plângerea se referă la superiorul direct, aceasta ar trebui înaintată următorului superior din ierarhie. O plângere poate fi de asemenea înaintată Departamentuluui Juridic al Smithfield.

Plângerile de hărţuire vor fi investigate şi se vor lua măsuri corespunzătoare în conformitate cu rezultatele investigaţiei. Orice angajat găsit responsabil pentru hărţuire sexuală, sau altă formă ilegală de hărţuire, se va supune unei acţiuni disciplinare sau şi inclusiv încheierea contractului de muncă. Severitatea acţiunii disciplinare se va realiza în funţie de circumstanţele infracţiunii.

Ameninţări cu violenţăToate ameninţările verbale referitoare la comportament violent sunt

inacceptabile şi ar trebui raportate superiorului dumneavoastră sau reprezentantului departamentului de resurse umane. Orice raport referitor la violenţă sau ameninţări cu violenţă vor fi investigate. Angajaţii care se angajează în violenţă sau ameninţări cu violenţa vor fi supuşi unei acţiuni disciplinare, până la sau /şi încheierea contractului de muncă precum şi urmărire penală.

Droguri şi alcoolDeoarece abuzul de alcool şi de droguri poate avea consecinţe serioase

legate de siguranţa şi îndeplinirea sarcinilor precum şi repercursiuni penale, Smithfield pretinde un mediu de muncă lipsit de alcool şi droguri. Această normă se aplică tuturor angajaţilor Smithfield atâta timp cât aceştia se află pe proprietatea Smithfield sau muncesc pe proprietatea Smithfield. Angajaţii care sunt găsiţi la muncă având asupra lor droguri ilegale în sistemul lor sau consumând alcool sau alte substanţe chimice care ar prejudicia executarea muncii, vor fi supuşi acţiunii disciplinare, până la încetarea contractului. Angajaţii care au probleme grave de realizarea muncii sau care sunt implicaţi în accidente grave sau accidente care necesită concedierea dacă testele medicale arată că aceşti angajaţi au substanţe controlate în sistemul lor. De asemenea, sunt supuşi concedierii angajaţii care, în timpul serviciului sau pe proprietatea companiei, distribuie, vând, cumpără, fabrică, furnizează, posedă sau folosesc droguri ilegale.

IV. Sănătate, mediu şi securitateNorme şi practici generaleSmithfield se obligă să asigure bunăstarea angajaţilor noştri, a oamenilor

care locuiesc şi muncesc în comunităţile apropiate de fermele noastre, a mediului şi va furniza resursele umane, fizice şi financiare necesare pentru îndeplinirea acestei obligaţii. Aceste resurse vor fi folosite pentru a da posibilitatea angajaţilor şi colaboratorilor săi să lucreze în siguranţă şi să fie în conformitate cu legea, să prevină poluarea şi să protejeze mediul.

88


Activităţile Smithfield sunt supuse multor legi de sănătate, de mediu şi de securitate precum şi regulamente referitoare la aer, evacuarea în apă, evacuarea deşeurilor periculoase sau nepericuloase, transportarea materialelor riscante, gestionarea substanţelor chimice, planuri de siguranţă. Pe plan internaţional, angajaţii noştri trebuie să se supună pe deplin politicilor companiei şi să adere, în timp minim, la cerinţe adecvate de sănătate, mediu şi protecţie legală a ţării gazdă. Reglementările, aşa cum sunt ele emise de Agenţia de Protecţie a Mediului a SUA (APM), Administraţia de Sănătate şi Protecţie Profesională (ASPP), şi alte asemenea agenţii în locaţiile externe, conţin cerinţe exacte şi norme care stabilesc normele minime legale pentru amplasaţiile şi angajaţii în ţara unde reglementările respective se aplică. Procedurile recomandate în industrie furnizează instruire suplimentară pentru a ajuta managementul local să stabilească norme pentru condiţiile unice de la fiecare amplasament.

Luarea la cunoştiinţă de către angajat a procedurilor de operare Smithfield trebuie să includă şi informarea despre legislaţia de mediu şi politica Smithfield de administrare a operaţiunilor. Angajaţii trebuie să controleze şi să raporteze imediat toate scurgerile sau eliberările în conformitate cu legislaţia corespunzătoare şi cu regulamentul amplasamentului. Măsurile de securitate şi reparaţii vor fi iniţiate prompt pentru a micşora orice impact dăunător asupra mediului din astfel de incidente. Toate autorizaţiile necesare şi aprobările agenţiilor trebuie obţinute înainte de construirea fermelor, şi trebuie continuate în timpul fabricării, instalării, demarării operaţiunilor. Angajaţii trebuie să cunoască, înţeleagă şi să respecte cerinţele şi restricţiile expuse în toate autorizaţiile în baza cărora îşi desfăşoară activitatea. Cerinţele referitoare la sănătate, mediu şi protecţie trebuie stabilite în toate fazele unui proiect de la proiectare până la operarea propriu-zisă. De asemenea, aceleaşi cerinţe trebuie luate în considerare la modificarea fermelor, achiziţiilor de proprietate sau de societăţi comerciale şi exproprierilor, precum şi a închiderilor de fermă.

Natura operaţiunilor companiei Smithfield necesită organizarea diverselor monitorizări, inspecţii şi teste pentru a se asigura de conformitatea legilor aplicate, iar realizarea şi menţinerea adecvată a unor registre, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Angajaţii care au întrebări despre cerinţele legale aplicabile în asemenea domenii vor consulta superiorul direct sau un membru al Departamentului Juridic al Smithfield.

Politici ambientaleAngajaţii Smithfield se vor conforma cu legislaţia federală, de stat, locală

şi internaţională şi cu toate politicile Smithfield referitoare la mediu. Compania pretinde respectarea legislaţiei într-un procent de 100 % . Este de datoria fiecărui angajat să cunoască şi să înţeleagă cerinţele operaţionale, legale, politice de operare aplicabile muncii angajaţilor şi să notifice managementul atunci când angajatul consideră că s-a produs o încălcare a politicii Smithfield. Orice angajat care are nedumeriri în legătură cu respectarea legislaţiei în acest domeniu ar trebui să consulte imediat departamentul de mediu responsabil pentru ferma sau filiala sa, un superior de la agenţia de mediu, sau departamentul judiridic

89


Smithfield. Numărul de telefon al angajaţilor disponibil la orice oră al Smithfield Foods, Inc. este: (1-877-237-5270) este disponibil pentru reclamaţiile anonime ale angajaţilor.

Respectarea legilor de mediu şi a politicilor Smithfield este singura prioritate importantă pentru programul de mediu al companiei. Performanţa muncii angajaţilor noştri este importantă pentru noi, şi este evaluată nu doar din punctul de vedere al rezultatelor obţinute ale companiei, ci şi dacă angajaţii noştri, şi mai ales echipa managerială, acţionează conform aşteptărilor noastre pentru performanţa în domeniul mediului. Ne aşteptăm ca angajaţii noştri să aibă un standard ridicat de conduită pentru performanţa în domeniul mediului.

Mai multe informaţii despre politicile şi procedurile de mediu ale Smithfield sunt conturate în Declaraţia de Politică Ambientală a Smithfield Foods, Inc.

Siguranţa alimentelorUnităţile de producţie şi produsele Smithfield sunt supuse unor numeroase

legi şi regulamente administrate de Departamentul de Agricultură a Statelor Unite ale Americii şi alte agenţii similare legate de siguranţa alimentelor. Toţi angajaţii vor respecta aceste legi şi regulamente şi vor raporta imediat superiorului orice abatere de la acestea. Angajaţii vor raporta de asemenea orice lipsă sau deficienţă în sistemul de operare Smithfield, sau orice alt eveniment sau incident, care ar reprezenta un risc pentru alterarea sau contaminarea alimentelor.

Bunăstarea animalelorSmithfield se obligă să fie un lider în producerea şi procesarea unor

produse alimentare sigure, igienice şi sănătoase pentru clienţii noştri şi în acelaşi timp să asigure bunăstarea animalelor crescute şi procesate de către companie. În acest scop, angajaţii Smithfield vor respecta toate restricţiile legale referitoare la bunăstarea animalelor precum şi toate procedurile şi practicile companiei, pentru a îmbunătăţi continuu toate aspectele companiei noastre care ar putea avea un impact asupra bunăstării animalelor, pentru a continua munca de identificare a noilor tehnologii care să sporească nivelul de bunăstare a animalelor. Este de asemenea necesar a se verifica dacă animalele sunt îngrijite responsabil prin folosirea unor audite din partea unor terţe persoane. Respectarea principilor acestei politici este o responsabilitate a fiecărui angajat Smithfield.

V. Respectarea normelor legaleAntitrust şi competiţie cinstită /loialăCompania Smithfield trebuie, din punct de vedere legal, să ia fiecare

decizie luând în considerare în principal interesele companiei, independente în totalitate şi libere de orice înţelegere sau convenţie cu orice alt competitor. Acest standard necesită evitarea în totalitate a oricărui demers ce încalcă sau doar pare că încalcă legile antitrust care interzic orice fel de înţelegere sau convenţie între

90


competitori cu privire la preţ, termeni de vânzare, divizii de piaţă, împărţirea clienţilor sau orice altă activitate care restrînge competiţia, indiferent dacă este adoptată de vânzător sau de cumpărător.

În general, activitatea de colaborare ridică probleme legate de legile antitrust şi trebuie să fie considerată legală doar din momentul în care este confirmată ca atare de către Departamentul Juridic al Companiei Smithfield. Anumite acţiuni făcute în cooperare cu competitori ai companiei, în concordanţă cu scopurile comune de dezvoltare legală pot intra sub incidenţa legii. Exemple de acest fel sunt proiectele de cercetare şi dezvoltare şi acţiunile de lobby organizate prin asocieri comerciale.

Pedepsele penale şi civile pentru încălcarea legilor antitrust se vor aplica obligatoriu, atât pentru corporaţii cât şi pentru angajaţii acestora. Pedepsele pot include termene de încarcerare pedepse civile şi posibile pagube plătite părţilor afectate.

Legi de securitate şi informaţii interneDeoarece atât acţiunile companiei Smithfield, cât şi alte garanţii sunt

deţinute şi operate de către comunitate, compania este obligată de către diferitele legi să facă dezvăluiri publice la timp, complet şi corect cu privire la informaţiile care pot afecta, din punct de vedere economic, piaţa de acţiuni.

Pentru aceste motive, orice informaţie care poate afecta piaţa de acţiuni a Smithfield trebuie să fie ţinută sub strictă confidenţialitate până când dezvăluiri publice vor fi făcute. Angajaţii companiei care deţin materiale de orice fel, informatii care nu au fost făcute publice şi care profită de poziţia pe care o au pentru a avea profit (sau a minimaliza pierderile) în detrimental unor investitori mai puţin informaţi, pot fi traşi la răspundere civil sau penal.

Oricărei persoane care deţine astfel de informaţii îi este interzis în general de către lege să vândă sau să cumpere acţiuni comune sau alte garanţii ale companiei Smithfield dacă respectiva informaţie nu a fost făcută publică. Comerţul în astfel de situaţii este ilegal, indiferent dacă angajaţii comercializează aceste acţiuni pentru beneficiul lor sau al altora. De asemenea, este ilegal dacă un angajat al companiei nu se angajează în astfel de comerţ, dar îi dezvăluie unei alte persoane informaţii din interior de care se poate folosi pentru a putea face un astfel de comerţ.

Aceste restricţii se aplică fiecărui angajat Smithfield care are acces la orice fel de materiale din interior, nu numai preşedinţilor, directorilor companiei sau managerilor.

Cu excepţia aprobărilor anterioare ale principalului consilier al preşedintelui sau a agentului de conformitate al companiei Smithfield, nici unui angajat al Smithfield nu îi este permis să comercializeze pentru propriul interes în nici un tip de viitoare piaţă de mărfuri (exceptând cele pentru operaţiuni legale speculative pentru concesiuni proprii) sau să se implice în afaceri, investiţii sau tranzacţii financiare de aceeaşi natură. Orice angajat care doreşte să se implice în acţiuni speculative la bursă pentru concesiuni proprii trebuie să obţină aprobarea superiorului său direct.

91


Informaţii ulterioare în legătură cu legile de securitate şi comerţ în interiorul companiei este un subiect dezvoltat pe larg în Politica de Respectare a Legilor de Securitate a companiei Smithfield Foods, document emis de Departamentul Juridic al Smithfield.

Alte informaţii despre legile de securitate şi schimburi comerciale în interiorul companiei sunt subliniate în articolul 3, Document împotriva practicilor externe corupte. Această lege a Statelor Unite, precum şi legislaţia altor numeroase ţări interzic oferirea oricărei tip de valoare, direct sau indirect, oficialităţilor guvernelor străine sau candidaţilor politici străini, pentru a obţine sau a împiedica unele afaceri. Este strict interzisă achitarea unor plăţi ilegale oficialităţilor guvernului oricărei ţări.

Pe lângă aceste restricţii, guvernul Statelor Unite are un număr de legi şi reglementări cu privire la gratificaţii în afaceri care pot fi acceptate de către personalul guvernamental al Statelor Unite. Promisiunile, ofertele sau livrările de cadouri, favoruri sau alte gratuităţi făcute unui oficial sau angajat al Guvernului Statelor Unite nu numai că încalcă politica companiei, dar pot fi considerate delicte penale. Multe state şi guverne locale, la fel ca şi guverne externe, au regulamente similare.

Orice întrebări sau îndoieli cu privire la iniţiatorul propuneii unui anumit curs al acţiunii trebuie discutate cu Departamentul Juridic al Smithfield înainte de începerea oricărei astfel de acţiuni. Orice acţiune suspectată că încalcă Documentul împotriva practicilor externe corupte sau orice altă lege anti-corupţie trebuie să fie raportate prompt Departamentului Juridic al Smithfield. Numărul de telefon pentru angajaţi ai Smithfield Foods (1-877-237-5270) e disponibil pentru orice reclamaţie a angajaţilor, care va rămâne anonimă. Alte precizări ale Documentuuil împotriva practicilor externe corupte sunt disponibile la Departamentul Juridic Smithfield.

Autorizaţii şi proprietate intelectualăBunurile companiei includ nu numai bunuri palpabile şi proprietăţi reale,

dar şi proprietăţi intelectuale. IP este denumit întregul ansamblu de proprietăţi ale companiei, dar şi informaţii tehnice a căror valoare este protejată de brevete, mărci înregistrate, drept de autor sau legi comerciale secrete.

Este în interesul companiei Smithfield să îşi protejeze şi menţină IP –ul şi să nu facă nimic care să pericliteze valorile companiei şi astfel să obţină maximum de profit /câştig. Conducerea fiecărei divizii de activitate are ca responsibilitate de bază problemele de IP care sunt sub incidenţa acestora. Indiferent cum, datorită unicităţii problemelor de IP, Departamentul Juridic al Smithfield trebuie să se ocupe de toate problemele mai importante de IP ale corporaţiei şi să aleagă, dacă situaţia o cere, consiliere externă în domeniul IP-ului.

La fel cum Smithfield tratează brevetele, secretele de marcă şi drepturile de autor ca şi bunuri de valoare ale companiei, noi trebuie să respectăm validitatea drepturilor IP ale celorlalte companii sau persoane fizice. Smithfield nu va încălca cu bună ştiinţă brevetele, mărcile înregistrate sau drepturile de

92


autor ale altor companii şi nici nu îşi va însuşi neadecvat secretele de marcă sau orice alt fel de proprietate intelectuală ale altor companii. De importanţă specială a operaţiunilor zilnice şi ceea ce angajaţii companiei vor trebui să evite este copierea neautorizată a unor articole din ziare şi reviste, cărţi, programe de calculator sau orice alt material protejat de drepturi de copiere.

VI. Cursuri de pregătire şi educaţie; aplicare şi responsabilitate; renunţări la drepturiCursuri de pregătire şi educaţieSmithfield va sprijini în totalitate fiecare angajat în responsabilitatea pe

care o au de a acţiona în totalitate conform acestui cod de principii, regulamente şi legi şi va asigura toate resursele necesare pentru conformitate cu acestea, inclusiv informaţii şi sesiuni de cursuri de pregătire. Orice întrebare privind îndatorirea morală sau juridică a angajaţilor poate fi lămurită sunând la Departamentul Juridic Smithfield sau la Telefonul Angajatului Smithfield Foods (1-877-237-5270). Membrii ai Departamentului Juridic Smithfield pot da directive departamentelor despre zone legale specifice. Orice angajat care necesită o astfel de directivă poate contacta un reprezentant al Departamentului Juridic Smithfield.

Aplicare şi responsabilitateConcordanţa cu politicile companieiÎn cadrul companiei Smithfield, Concordanţa cu politicile proprii este o

parte integrantă a preocupărilor fiecărui angajat. Ca o condiţie de angajare în cadrul companiei Smithfield, fiecare angajat trebuie să fie familiar şi să acţioneze în concordanţă cu acest set de reguli sau orice altă parte a politicii companiei. Încălcarea acestiu cod sau a oricărui alt set de reguli a companiei Smithfield sunt baze pe care se pot lua măsuri disciplinare până la şi incluzând încetarea contractului de muncă şi posibilitatea urmăririi penale.

Orice întrebări sau îndoieli cu privire la cum se aplică în cazul tău acest cod sau orice altă politică Smithfield, caută clarificarea la superiorul tău direct sau la unul dintre membrii Departamentului Juridic Smithfield. Dacă preferi să ridici aceste probleme anonim, poţi folosi numărul de telefon Smithfield Foods (1-877-237-5270). Pentru îndrumare şi alte informaţii referitoare la folosirea acestui număr de telefon sunt afişate în anunţurile montate în toate birourile şi fabricile companiei Smithfield. Copii ale acestor anunţuri pot fi obţinute contactând Departamentul de Audit Intern Smithfield sau sunînd direct la numărul de telefon de mai sus.

Raporturi de neconformitateDacă ştii sau suspectezi comportamente necorespunzătoare, acţiuni ilegale

fraudă sau utilizare necorespunzătoare a bunurilor Smithfield sau încălcări ale acestui set de reguli, ai responsabilitatea să raportezi aceste lucruri companiei. Nu va fi cazul de nici o retribuţie pentru angajatul respectiv, care a făcut acest lucru din bună credinţă. De fapt, acest cod de reguli interzice cu stricteţe

93


ameninţările făcute din răzbunare împotriva oricărui angajat care raportează acţiuni necorespunzătoare reale sau doar suspecte de care acea persoană crede că s-au întâmplat.

Primul pas în raportarea celor mai multe dintre preocupări trebuie să fie discutate cu superiorul direct. Dacă ai ridicat o problemă de acest tip cu superiorul direct şi crezi că nu i se dă atenţia cuvenită sau superiorul tău nu îţi poate răspunde la întrebări, vorbeşte cu următoarea persoană de pe linia de conducere. În rarele cazuri în care nu este potrivit să discuţi despre temerile tale cu superiorul tău direct sau cu următoarea persoană de pe linia de conducere (sau nu te simţi în largul tău să faci asta) poţi contacta unul dintre membrii Departamentului Juridic Smithfield, sau dacă preferi să ridici aceste probleme anonim, poţi folosi numărul de telefon Smithfield Foods (1-877-237-5270). Această linie este în totalitate gratuită şi nu foloseşte serviciul Caller ID sau alte servicii de identificare a apelantului.

AncheteCooperare totală în cazul anchetelor interne este o condiţie de angajare a

fiecărui angajat. Orice efort al unui angajat de a împiedica o investigaţie prin oferirea de informaţii false sau confuse sau prin refuzul de a furniza informaţii pe care le deţine va fi pasibil de luarea unor măsuri disciplinare, incluzând încetarea contractului de muncă. Smithfield va coopera, în timp ce îţi va menţine dreptul de a-şi folosi drepturile şi privilegiile legale, cu referinţă asupra oricărei anchetei guvernamentale asupra unei acţiuni necorespunzătoare a unui angajat.

AdministrareComitetul de verificare a respectării acestui set de reguli (de

conformitate).Un comitet condus de Consiliul General va administra acest cod de reguli.

Conducerea acestui comitet va desemna membrii respectivului comitet.

Agent de conformitateConducerea comitetului de conformitate va funcţiona ca Agentul de

conformitate al companiei Smithfield. Acest comitet va avea responsabilitatea de a asigura implementarea efectivă a programului de conformitate în toate privinţele în interiorul Smithfield, incluzând aici acest cod de reguli, cât şi toate celelalte politici şi proceduri Smithfield. Agentul de conformitate e răspunzător pe mai departe pentru a se asigura că aceste politici de corporaţie sunt comunicate eficace şi impuse în întreaga companie.

Certificarea Anuală a Comportamentului în AfaceriComitetul de conformitate va cere toturor directorilor şi celor din

executivul companiei, precum şi angajaţilor Smithfield pe care comitetul îi va desemna din timp în timp să completeze, correct şi complet, o certificare anuală cu privire la etica şi conformitatea legilor în vigoare, acestui regulament şi cu privire la alte politici Smithfield. Este o condiţie necesară a angajării fiecărui

94


angajat în compania Smithfield prin care e obligatorie completarea în întregime şi în timp util a acestei certificări. Neputinţa de a face acest lucru va genera în acţiuni disciplinare până la /incluzând încetarea contractului de muncă.

Raporturi pentru Comitetul de Audit al Consiliului DirectoralAgentul de conformitate Smithfield va raporta periodic, dar nu mai puţin

de o dată pe an Comitetului de Audit al Consiliului Directoral în legătură cu administrarea acestui regulament. În plus, agentul de conformitate va raporta prompt orice încălcare a acestui regulament de către unul dintre membrii executivului sau a unuia dintre directorii Comitetului de Audit al Consiliului Directoral.

Excepţii ale Codului de Conduită şi Etică în afaceriConform cerinţelor legislaţiei sau a regulamentelor de bursă, orice

excepţie a unui articol din acest regulament pentru membrii executivului sau directori ai companiei poate fi făcută doar de către directoratul companiei Smithfield sau de către Comitetul de Audit al companiei. Excepţii ale prezentului regulament pentru orice alt angajat poate fi făcută doar de către Comitetul de conformitate.

Subiecte pentru dezbatere1. Care sunt după opinia dumneavoastră elementele Codului de etică

prezentat mai sus de unde reiese un element de conţinut esenţial, privind orientarea către client?

2. Enumeraţi câteva aspecte din prezentarea cazului de mai sus care caracterizează o funcţie importantă a codului de disciplină.

CODUL DE ETICA ŞI CONDUITĂ ÎN AFACERI LA ROŞIA MONTANĂ GOLD CORPORATION S.A.


I. Principii generaleRoşia Montană Gold Corporation S.A. („RMGC” sau „Societatea”) îşi

defăşoară activităţile economice şi afacerile cu onestitate, integritate şi în conformitate cu cele mai înalte standarde etice şi legale.

Prezentul Cod de Etică şi Conduită în Afaceri („Codul”) prevede o serie de standarde etice care vor trebui respectate de fiecare administrator, funcţionar, salariat, consultant şi contractant al RMGC şi care constituie condiţii esenţiale pentru angajarea la RMGC sau pentru furnizarea de servicii către Societate.

Codul se aplică tuturor administratorilor, funcţionarilor, salariaţilor, consultanţilor şi contractanţilor RMGC şi fiecare dintre aceştia se obligă să respecte prevederile prezentului Cod, în forma cea mai recentă pusa la dispoziţie de către Societate.

95


Codul de Etică şi Conduită în Afaceri constituie anexă la Regulamentul Intern („Regulamentul”) al RMGC şi este parte integrantă a acestuia.

Codul are scopul de a prezenta în ansamblu cerinţele impuse de RMGC pentru administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţi săi. Societatea a adoptat politici cu privire la o largă varietate de probleme şi se adresează, printre altele, următoarelor aspect.

II. Respectarea legilor, regulilor şi regulamentelorToţi administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii, în

îndeplinirea sarcinilor care le revin, vor respecta legile, regulile şi regulamentele locaţiei în care RMGC îşi desfăşoară activităţile economice şi vor furniza o declaraţie anuală („Declaraţia”) în acest sens.

În cazul în care există neclarităţi sau incertitudini cu privire la cele de mai sus, va trebui obţinută consilierea juridică adecvată cu privire la acestea. Preşedintele sau Directorul General al RMGC va răspunde pentru obţinerea tuturor Declaraţiilor la finele primului semestru al fiecarui an sau înainte şi pentru confirmarea în scris adresată Consiliului de Administraţie privind obţinerea acestor Declaraţii însoţită de un sumar al rezultatelor acestora.

Nici o persoană care lucrează pentru RMGC, indiferent de poziţia sa, nu va comite niciodata un act neetic sau ilegal şi nu va determina pe ceilalţi salariaţi în acest sens şi va acorda o Declaraţie anuală care să ateste îndeplinierea acestor obligaţii, în forma ataşată la prezentul Cod. În cazul în care există neclarităţi sau incertitudini, va trebui obţinută consilierea juridică adecvată.

III. Standarde de bună etică profesionalăRMGC intenţionează ca buna sa reputaţie să fie păstrată şi prin urmare,

toate activităţile RMGC vor fi desfăşurate etic şi cu onestitate şi integritate, în perspectiva faptului că aceste activităţi vor fi aduse la cunoştinţa publicului. O conduită care nu respectă cu stricteţe aceste reguli nu este acceptabilă şi va fi tratată ca o abatere disciplinară gravă, conform Regulamentului.

Nici un angajat al RMGC, indiferent de poziţia sa, nu va comite niciodată un act lipsit de etică şi nu va comanda nici unui alt funcţionar, salariat, consultant sau contractant comiterea unui astfel de act.

IV. Protejarea şi folosirea adecvată a activelorToţi administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii

RMGC vor gestiona activele RMGC, inclusiv informaţiile, materialele, faciliăţile şi echipamentele cu deosebită diligenţă şi cu consideraţia necesară faţă de interesele acţionarilor şi ale tuturor.

Activele RMGC nu vor fi folosite în scop personal. În acelaşi timp, toţi administratorii, anagajaţii şi consultanţii trebuie să acţioneze astfel încât să protejeze aceste active faţă de pierderi, daune, folosire greşită, furt şi risipă şi să se asigure că respectivele active sunt folosite doar în scopuri legitime.

96


V. Buna reprezentareToţi administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractorii sunt

reprezentanţi ai RMGC, atât în activităţile lor profesionale, cât şi în viaţa personală. În timp ce RMGC susţine libertatea individului de a se manifesta în societate în felul său propriu, în afara orelor de program, administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractorii sunt încurajaţi să acţioneze astfel încât să îşi păstreze atât buna lor reputaţie cât şi pe cea a RMGC.

Toţi administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractorii vor reprezenta RMGC cu profesionalism în orice moment. Reputaţia şi imaginea RMGC nu vor putea fi puse în pericol în nici un moment. Comportamentul tuturor administratorilor, funcţionarilor, salariaţilor, consultanţilor şi contractorilor trebuie să reflecte atitudinea Societăţii, astfel încât toate acţiunile acestora să reflecte politicile RMGC.

VI. Conflictul de intereseAdministratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii, în

îndeplinirea îndatoririlor lor, vor acţiona cu onestitate şi cu bună credinţă pentru a proteja interesele Societăţii.

Administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii vor evita situaţiile care implică un conflict sau care pot genera un conflict între interesele lor personale, de familie sau de afaceri şi interesele RMGC.

Administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii îşi vor îndeplini atribuţiile şi îşi vor rezolva problemele personale în aşa fel încât aceasta să nu interfereze cu independenţa deciziilor acestora. Nici o persoană care lucrează pentru RMGC nu va accepta orice fel de compensaţie financiară, reducere specială, împrumut sau favoare, din partea unor persoane fizice, persoane juridice sau organizaţii care au legaturi sau pot avea legaturi cu RMGC.

VII. OportunităţiAdministratorilor, funcţionarilor şi salariaţilor le este interzis să obţină

profituri proprii prin folosirea sau ca urmare a folosirii în mod personal a proprietăţii Societăţii, informaţiilor Societăţii sau poziţiei corporative. Administratorilor, funcţionarilor şi salariaţilor le este de asemenea interzis să intre în concurenţă directă sau indirectă cu RMGC şi au datoria de a promova interesele legitime ale RMGC oricând apare o ocazie în care se poate acţiona în acest sens.

VIII. Cadouri şi mese de protocol. Avantaje necuveniteAdministratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii, contractanţii

împreuna cu familiile lor nu vor da şi nu vor accepta cadouri, gratuităţi sau mese de protocol cu o valoare mai mare de valoarea lor nominală.

Avantajele necuvenite nu trebuie să fie nici acordate şi nici primite, fie direct fie indirect.

97


Avantajele necuvenite sunt avantajele acordate pentru a influenţa deciziile sau acţiunile autorităţilor sau ale unei persoane prin încălcarea responsabilităţilor. Ele pot lua forma mitei, cadourilor, asigurării de protocol excesiv sau discount-urilor.

IX. Contribuţii politiceRMGC respectă şi susţine dreptul administratorilor săi, al funcţionarilor şi

al salariaţilor de a participa la activităţile politice. Totuşi, aceste activităţi nu ar trebui să fie efectuate pe durata timpului de lucru şi nu vor implica folosirea vreunei resurse ale RMGC, cum ar fi telefoanele, computerele sau papetăria. Administratorii, funcţionarii şi salariaţii nu vor fi despăgubiţi pentru contribuţiile politice.

RMGC poate furniza periodic suport financiar partidelor politice sau candidaţilor acolo unde legea permite, cu condiţia ca RMGC să furnizeze această susţinere doar cu consimţământul prealabil al Consiliului de Administraţie. Nici un administrator, funcţionar sau salariat nu se va angaja să aducă contribuţii politice în numele RMGC fără aprobarea prelabilă şi scrisă a Consiliului de Administraţie.

X. Relaţiile cu autorităţile publiceÎn relaţiile cu autorităţile publice, RMGC şi administratorii, funcţionarii,

salariaţii, consultanţii şi contractanţii săi nu vor participa în acţiuni de dare sau luare de mită şi nu vor fi asociaţi cu bună ştiinţă cu orice tranzacţie care să implice mită.

XI. Informaţii confidenţialeAdministratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii vor

proteja informaţiile de afaceri confidenţiale ale RMGC împotriva pierderilor, furtului sau folosirii în mod inadecvat.

Fiecare funcţionar, salariat, consultant şi contractant va semna un Contract de Confidenţialitate care să restricţioneze dezvăluirea de informaţii.

XII. Tranzacţii bursiere ilegaleNici un administrator, funcţionar, salariat, consultant sau contractor nu va

tranzacţiona valori mobiliare emise de RMGC, de către Gabriel Resources Ltd. sau de orice societăţi deţinute sau controlate de acestea, dacă are informaţii privilegiate care pot influenţa piaţa de tranzacţionare sau valoarea acestor titluri.

XIII. Siguranţă şi sănătateRMGC s-a angajat să protejeze sănătatea şi siguranţa salariaţilor săi, a

consultanţilor, a contractanţilor şi a persoanelor care trăiesc şi lucrează în zone în care funcţionează RMGC.

Fiecare persoană care lucrează pentru RMGC, va respecta în orice moment politica de siguranţă a RMGC şi legislaţia referitoare la protecţia muncii din ţara în care RMGC îşi desfăşoară activitatea. Este o condiţie ca orice

98


persoană care lucrează în cadrul RMGC să cunoască şi să fie familiarizat cu aceste politici şi prevederi ale legislaţiei şi să le urmeze în orice moment.

Toti funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii îşi vor asuma răspunderea cu privire la propria siguranţă şi vor acţiona cu diligenţă pentru a asigura siguranţa celor care lucrează împreună cu ei. Niciunei persoane nu i se vor atribui sarcini fără a avea pregătirea necesară astfel încât să asigure siguranţa.

XIV. MediuToate persoanele care lucrează pentru RMGC vor respecta în orice

împrejurare întreaga politică de mediu a Societăţii şi legislaţia de mediu a ţării în care RMGC îşi derulează activitatea. RMGC este hotarât să respecte şi să adere la standardele de mediu recunoscute pe plan internaţional şi solicită tuturor celor care colaborează cu Societatea RMGC să procedeze în acelaşi fel.

RMGC este hotărât să implementeze şi să adere la procedurile şi programele care micşorează în mod rezonabil impactul pe care îl au activităţile sale asupra mediului înconjurător.

Toţi administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii se angajează în mod responsabil că vor lua în considerare şi vor respecta aspectele de mediu.

XV. Relaţiile cu comunitateaRMGC s-a angajat să susţină şi să îmbunătăţească relaţia sa cu

comunităţile din jurul locaţiilor în care îşi desfăşoară activităţile economice. Activităţile economice ale RMGC aduc personalul Societatii în contact cu publicul şi pot implica folosirea atât a domeniului privat cât şi a celui public. În orice moment, RMGC, administratorii săi, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii vor respecta drepturile tuturor persoanelor, inclusiv ale oficialilor publici şi guvernamentali.

RMGC va încerca să recruteze angajaţi din comunităţile învecinate sediilor sale, atunci când sunt disponibile persoane cu aptitudinile necesare. RMGC poate asista persoanele din comunităţile locale în obţinerea aptitudinilor necesare atunci când se dovedeşte a fi practic şi în interesul RMGC.

Administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii vor respecta şi vor susţine cultura, drepturile, tradiţiile, oamenii şi bunurile tuturor comunităţilor, în special ale acelora cu care se află în apropierea locaţiilor RMGC.

XVI. Oportunităţi egaleRMGC s-a obligat să furnizeze un mediu de lucru care să dea posibilitatea

tuturor salariaţilor să fie recrutaţi şi să îşi urmeze carierele, fără a fi afectaţi de orice formă de discriminare neautorizată.

În special, RMGC nu va face discriminări pe baza vârstei, rasei, credinţei, handicapurilor, originilor etnice, genului, stării civile, naţionalităţii, poziţiei

99


politice, religiei sau orientării sexuale, cu excepţia cazului în care va fi necesar din motive de plasare a forţei de muncă sau dacă este prevăzut de lege.

XVII. HărţuireToţi salariaţii au dreptul de a lucra într-un mediu care să nu implice nici o

formă de hărţuire. Hărţuirea este definită ca orice comportament sau conduită neautorizate care sunt intimidante, ostile sau jignitoare în mediul de lucru.

XVIII. Alcool şi droguriOrice abuz de alcool sau droguri legale (prescrise sau ne-prescrise), sau

utilizarea oricăror droguri ilegale care pot periclita protecţia muncii şi /sau performanţa, sunt interzise în spaţiile de lucru ale RMGC. Nici un funcţionar, angajat, consultant sau contractant nu va intra în spaţiile de lucru sub influenţa alcoolului sau a drogurilor care pot diminua siguranţa la locul de munca şi /sau performanţa.

XIX. Raportarea încălcărilor coduluiRMGC s-a anagajat să îşi conducă activităţile şi afacerile în mod legal şi

etic. Toţi administratorii, funcţionarii şi angajaţii sunt încurajaţi să discute cu personalul special desemnat al RMGC cu privire la conduita potrivită într-o anumită situaţie şi să raporteze încalcarea legilor, regulilor, regulamentelor şi Codului. RMGC interzice acţiunea represivă împotriva oricărei persoane care, de buna credinţă, a raportat o posibilă încălcare. Este inacceptabilă depunerea intenţionată a unui raport fals.

XX. Consecinţele încălcării coduluiÎncălcarea acestui Cod poate avea consecinţe severe, care pot include

sancţiuni disciplinare sau rezilierea contractelor de muncă sau de consultanţă fără notificare.

Nerespectarea acestui Cod poate avea drept efect încălcarea legislaţiei în vigoare şi în cazul în care un administrator, funcţionar sau salariat încalcă aceste norme legale, Societatea va sesiza autorităţile competente, fapt care ar putea determina aplicarea de amenzi sau tragerea la răspundere contravenţională sau penală.

XXI. Revizuirea coduluiSocietatea va revizui şi evalua acest Cod anual pentru a determina că

acest Cod asigură derularea activităţilor şi afacerilor RMGC cu onestitate, integritate şi în conformitate cu normele legale şi etice.

XXII. ÎntrebăriDacă aveţi orice întrebare legată de modul în care acest Cod trebuie urmat

în cazuri particulare, adresaţi-vă Directorului General sau Vicepreşedintelui şi Consilier pe Probleme Juridice al RMGC.

100


XXIII. Publicarea codului pe site-urile webAcest Cod va fi publicat pe site-ul web al RMGC: www.rmcg.ro

POLITICA DE PREVENIRE A PRACTICILOR ILEGALE LA ROŞIA MONTANĂ GOLD CORPORATION S.A.

I. IntroducereÎn desfăşurarea activităţilor şi operaţiunilor comerciale, Roşia Montană

Gold Corporation S.A. (“RMGC” sau „Societatea”) acordă o importanţă deosebită atât respectarii cu stricteţe a tuturor prevederilor legale aplicabile cât şi a unor înalte standarde de etică şi conduită în afaceri.

Conduita etică şi legală constituie un aspect esenţial pentru toate companiile implicate în industria internaţională a resurselor minerale şi de aceea, RMGC a decis să instituie un set de reguli şi practici care să guverneze modul în care angajaţii RMGC îşi desfăşoară activitatea profesională şi maniera de gestionare a relaţiilor dintre angajaţii Societăţii şi autorităţile publice sau reprezentaţii partenerilor de afaceri ai RMGC.

Politica de Prevenire a Practicilor Ilegale („Politica”) are rolul de a sumariza câteva din prevederile legale relevante – Codul Penal, Legea pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, legislaţia anticorupţie etc. (denumite „Prevederile Legale”) - şi de a asigura informarea directă a angajaţilor Societăţii cu privire la aceste reglementari cât şi respectarea acestora.

Politica de Prevenire a Practicilor Ilegale constitutie anexă la Regulamentul Intern („Regulamentul”) al RMGC şi este parte integrantă a acestuia.

II. Obiectivele politiciiObiectivul acestei Politici este de a pune în practică o serie de

reglementări cu scopul de a asigura ca Societatea, împreună cu administratorii, funcţionarii, salariaţii, consultanţii şi contractanţii acestuia nu încalcă Prevederile Legale şi respectă cele mai înalte standarde etice.

III. Aplicarea politiciiPolitica se aplică tuturor adminsitratorilor, funcţionarilor, salariaţilor,

consultanţilor şi contractorilor Societăţii. Conducerea executivă a Societăţii trebuie să dezvolte, să implementeze, să monitorizeze şi să menţină un sistem de control intern pentru a facilita respectarea Politicii, precum şi pentru a menţine standarde înalte de etică.

Toţi administratorii şi funcţionarii RMGC, împreună cu salariaţii, consultanţii şi contractorii desemnaţi de Societate vor furniza o declaraţie anuală prin care să certifice respectarea acestei Politici, în forma ataşată la prezentul document. Directorul General al Societăţii va fi obligat să se asigure de faptul că toate declaraţiile anuale sunt obţinute la sfârşitul sau înainte de sfârşitul primului trimestru fiscal al fiecărui an şi să confirme în scris Consiliului de Administraţie al RMGC faptul că asemenea declaraţii au fost obţinute.

101


IV. Comunicarea politiciiPentru a se asigura că toţi administratorii, funcţionarii, salariaţii,

consultanţii şi contractanţii RMGC au luat cunoştinţă de această Politică, o copie a Politicii va fi distribuită tuturor administratorilor, funcţionarilor şi salariaţilor, sau alternativ vor fi informaţi cu privire la faptul că Politica este disponibilă pe adresa de web a Societăţii pentru analiză.

Toţi administratorii, funcţionarii şi salariaţii vor fi informaţi atunci când se produc schimbări importante ale Politicii. Noilor administratori, funcţionari şi salariaţi li se va înmâna o copie a acestei Politici şi vor fi instruiţi cu privire la importanţa acesteia.

V. Conduite ilegale şi infracţiuniUrmătoarele acte şi fapte sunt considerate de Prevederile Legale drept

infracţiuni, RMGC solicitând tuturor administratorilor, funcţionarilor, salariaţilor, consultanţilor şi contractanţilor Societăţii să nu comită, direct sau indirect asemenea acte sau de fapte.

5.1. Darea de mităLegea consideră drept infracţiuni promisiunea, oferirea sau darea, direct

ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar public sau unui funcţionar ori unei persoane care exercită un serviciu de interes public, pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întarzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, şi pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani săvârşirea unei astfel de infracţiuni.

Tot astfel promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin sau al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1an la 7 ani.

În acelaşi mod,legea sancţionează promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întarzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri uneia dintre urmatoarele persoane :

(i) funcţionarii sau persoanele care îşi desfăsoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;

(ii) membrii adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;

(iii) funcţionarii sau persoanele care îşi desfăsoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori persoanele care exercită atribuţii similare, în cadrul Comunitătilor Europene

102


(iv) persoanele care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor internaţionale a caror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarii de la grefele acestor instanţe;

(v) funcţionarii unui stat străin; (vi) membrii adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat

străin.

5.2. Traficul de influenţăLegea consideră infracţiune primirea ori pretinderea de bani sau de alte

foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşsite de către o persoană care are influenţa sau lasă să se creadă ca are influenţa asupra unui funcţionar public sau a unui funcţionar pentru a-l determina să facă, să nu facă ori să întârzie un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu sau să facă un act contrar acestor atribuţii, şi se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 10 ani.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public sau a unui funcţionar, pentru a-l determina să facă, să nu facă ori să întârzie un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu sau să facă un act contrar acestor atribuţii.

5.3. TăinuireaPrimirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea

valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 5 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevazută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit.

5.4. Spălarea banilorLegea consideră infracţiune şi pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la

12 ani: (i) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand că provin din

săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

(ii) ascunderea sau disimularea adevarătei naturi, a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

(iii) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

103


RMGC impune tuturor administratorilor, funcţionarilor şi salariaţilor săi să raporteze imediat Societăţii orice suspiciuni cu privire la o operaţiune ce ar putea fi efectuată în scopul spălării banilor.

VI. Relaţiile cu funcţionarii autorităţilorRMGC nu va da, oferi sau conveni să dea sau să ofere un împrumut,

avantaj sau beneficiu de orice natură unui funcţionar public pentru recompensarea unei acţiuni sau omisiuni facută de către un funcţionar public în legatură cu îndeplinirea sarcinilor şi îndatoririlor acestuia sau pentru îndemnarea acelui funcţionar public de a-şi folosi poziţia cu scopul de a influenţa orice acţiuni sau decizii. În consecinţă, nici un administrator, funcţionar, salariat, contractant sau consultant al Societăţii nu va da, oferi, promite, autoriza sau face o plată ilegală sau necorespunzatoare, cum ar fi mita, compensaţie sau reducere în oricare dintre scopurile precedente.

RMGC se opune plăţii de foloase necuvenite şi va lua toate măsurile necesare în vederea eliminării unor asemenea practici .

VII. Raportarea încălcărilor politiciiOrice funcţionar sau salariat care ia la cunoştiiţă acţiuni care ar putea

constitui o încălcare a acestei Politici este solicitat să o raporteze şefului ierarhic. În orice caz, dacă nu va simţiţi confortabil să discutaţi chestiunea cu şeful dvs. ierarhic sau nu consideraţi că acesta a tratat chestiunea în mod corespunzător, atunci trebuie să relataţi problema Directorului General. Angajaţii care raportează cazuri reale de încălcări ale Politicii nu vor fi supuşi nici unei sancţiuni disciplinare sau de altă natură.

VIII. Consecinţele nerespectării politiciiNeconformarea cu Politica poate avea consecinte grave, incluzând

sancţiuni disciplinare conform Regulamentului şi legislaţiei aplicabile.Nerespectarea acestei Politici poate avea drept efect încălcarea

Prevederilor Legale sau a altor reglementări şi în cazul în care un director, funcţionar sau salariat încalcă aceste Prevederi Legale, Societatea va sesiza autorităţile competente, fapt care ar putea determina tragerea la răspundere penală.

IX. Revizuirea politiciiSocietatea va revizui şi va evalua această Politică anual, în scopul

determinării eficienţei Politicii în asigurarea respectării Prevederilor Legale precum şi în scopul actualizării acesteia în conformitate cu noile acte normative incidente.

X. IntrebăriDacă aveţi întrebări legate de felul în care această Politică trebuie urmată

într-un anume caz, vă rugăm să contactaţi Directorul General, un membru al Consiliului de Administraţie sau Departamentul Juridic al RMGC.

104


XI. Publicarea politicii pe site-ul web al societăţiiAceasta Politică va fi publicată pe site-ul web al RMGC: www.rmgc.ro

XII. Declaraţie anualăAceastă declaratie atestă faptul că am primit, citit recent şi înţeles

următoarele documente comunicate de Roşia Montană Gold Corporation S.A. (“RMGC”):

• Codul Etic şi de Conduita în Afaceri, revizuit în martie 2005;• Politica Privind Prevenirea Practicilor Ilegale, revizuită în martie 2005;

şi • Ghidul de Conduită în Afaceri, revizuit în iulie 2005.(denumite colectiv “Politicile”)Declar: am înţeles că Policitile sunt obligatorii şi constituie parte

integrantă ale Regulamentului Intern al RMGC, că sunt răspunzator de inţelegerea respectarea şi implementarea Politicilor, în masura în care acestea sunt aplicabile postului şi domeniului meu de responsabilitate.

Înţeleg totodată că trebuie să respect politicile şi regulile care guvernează activitatea desfăşurată la locul meu de muncă sau în funcţia pe care o deţin.

Accept şi îmi asum această responsabilitate ca o condiţie a angajării mele şi înţeleg că dacă încalc aceste Politici, angajarea mea la RMGC va înceta.

După toate cunoştiinţele mele, am respectat şi respect aceste Politici, exceptând cele notate mai jos sau care deja au fost raportate reprezentanţilor RMGC.

(Pe verso descrieţi orice circumstanţe care pot veni în conflict cu Politicile. Includeţi cât mai multe detalii.)

Nume (Editat) SemnăturaData

Subiecte pentru dezbatereCare din funcţiile codului de etică vi s-a părut cel mai relevant ?Comentaţi punctul XIV „Mediu”, referitor la influenţa producţiei acestei

companii asupra mediului înconjurător precizând că la Baia-Mare când a fost poluarea cu cianură a Dunării s-a folosit aceeaşi tehnologie ca şi în cazul prezentat mai sus .

CODUL ETIC ANTREPRENORIAL


Scopul coduluiCodul etic de conduită pentru vânzarea directă (în context se va regăsi sub

denumirea de ”Cod”) este publicat de Asociaţia de Vânzări Directe din România pentru antreprenorii care desfăşoară activităţi având ca obiect principal vânzarea directă (în context “antreprenori”). Codul se referă la relaţiile dintre antreprenori şi distribuitorii lor (care prestează activităţi de vânzare directă) pe de-o parte şi

105


consumatori pe de altă parte. Totodată, Codul se referă la relaţiile dintre antreprenori şi distribuitori, precum şi la relaţiile dintre antreprenori. Codul are ca scop asigurarea satisfacţiei şi protecţiei consumatorilor, asigurarea protecţiei distribuitorilor, promovarea unei competiţii corecte între întreprinzătorii individuali, formarea unei imagini publice a antreprenorilor şi întreprinzătorilor, precum şi prezentarea etică a oportunităţilor de câştig în industria vânzărilor directe.

AntreprenoriiFiecare antreprenor se angajează să respecte Codul ca o condiţie de

obţinere şi păstrare a calităţii de membru. Fiecare antreprenor va promova în public afilierea la Codul acesteia.

Certificarea angajamentului de respectare a Codului se face prin semnarea şi parafarea formularului .

DistribuitoriiAntreprenorii vor comunica tuturor distribuitorilor conţinutul Codului şi

vor pretinde să se conformeze acestuia, ca o condiţie a calităţii de membru a sistemului de distribuţie al antreprenorilor.

LegeaSe presupune că antreprenorii şi distribuitorii respectă legile în vigoare şi

prin urmare Codul nu prevede toate obligaţiile membrilor din punct de vedere legislativ.

StandardeleCodul conţine standarde de comportament etic pentru antreprenori şi

distribuitori. Se recomandă utilizarea Codului ca o dovadă a existenţei unui standard unificat în industria vânzărilor directe.

Conduita faţă de consumatori

Practici interziseEste interzisă folosirea de către distribuitori a unor practici de vânzare

prin corupere, înşelăciune sau incorectitudine faţă de consumatori.

IdentificareaIdentificarea ofertantului se face prin prezentarea personală a

distribuitorilor în faţa potenţialilor consumatori, fără a i se solicita acest lucru, la începutul prezentării ofertei de vânzări şi prin prezentarea antreprenorului, a produselor sale şi a scopului ofertei. La vânzările în grup, distribuitorii vor prezenta de la început gazdei şi participanţilor scopul întâlnirii.

106


Promovarea produselorProspectele promoţionale, reclamele, corespondenţa scrisă şi ofertele de

promovare a produselor nu va conţine informaţii care să inducă în eroare sau să înşele consumatorii. Descrierea produselor, revendicarea performanţelor şi ilustraţiile produselor vor fi reale şi vor conţine numele şi adresa sau numărul de telefon al antreprenorului sau distribuitorului.

Respectarea intimităţii personaleContactele personale sau telefonice se vor face într-un mod rezonabil şi la

ore potrivite pentru a se înlătura momentele inoportune. Distribuitorul va întrerupe demonstraţia sau prezentarea ofertei de vânzare la cererea consumatorului.

CorectitudineaDistribuitorii nu vor face abuz de credibilitatea consumatorilor individuali

şi nu se vor folosi de vârsta, boala, neînţelegerea sau necunoaşterea limbii vorbite. Distribuitorii trebuie să ţină cont de lipsa de experienţă comercială a consumatorilor.

Vânzarea condiţionatăAntreprenorii şi distribuitorii nu vor determina un consumator să

achiziţioneze un produs sau serviciu, bazat doar pe faptul că se poate reduce sau acoperi preţul de cumpărare prin recomandarea unor potenţiali clienţi pentru achiziţii similare, dacă astfel de reduceri sau acoperiri ar fi posibile la un eventual eveniment viitor.

CONDUITA FAŢĂ DE DISTRIBUITORI

Conformarea distribuitorilorAntreprenorii vor solicita distribuitorilor din reţelele lor de distribuţie să

respecte Codul sau să se conformeze regulilor de conduită ale acestor standarde, ca o condiţie a calităţii de membru în sistemul de distribuţie al antreprenorilor.

RecrutareaNu este permisă utilizarea de către antreprenori şi distribuitori a unor

practici de recrutare prin corupere, înşelăciune sau incorectitudine.

Informaţiile despre afacereInformaţiile furnizate de antreprenori către distribuitorii lor şi către

distribuitorii prospectanţi, referitor la oportunitatea afacerii şi la drepturile şi obligaţiile corespunzătoare, vor fi precise şi complete. Antreprenorii nu vor face nici o prezentare faptică care să nu poată fi verificată şi nu vor promite ceva ce nu poate fi onorat. Antreprenorii nu vor prezenta avantajele oportunităţii de vânzare, nici unui prospectant, într-o manieră incorectă sau prin înşelăciune.

107


Prezentarea câştigurilorAntreprenorii şi distribuitorii nu vor prezenta în mod fals şi nereal nivelul

actual şi potenţial al vânzărilor şi câştigurilor distribuitorilor din reţelele lor de distribuţie. Orice prezentare a vânzărilor şi veniturilor se va baza pe fapte care pot fi demonstrate.

Relaţia antreprenorialăAntreprenorii vor pune la dispoziţia distribuitorilor o convenţie scrisă sau

o declaraţie scrisă, care să conţină toate datele esenţiale ale relaţiei dintre antreprenori şi distribuitorii lor şi care va fi semnată de către ambele părţi, antreprenori şi distribuitori.

Antreprenorii îi vor informa pe distribuitorii lor despre obligaţiile lor legale, inclusiv despre utilizarea licenţelor, înregistrarea activităţii şi declararea veniturilor, precum şi despre sistemul de asigurări sociale.

TaxeleAntreprenorii şi distribuitorii nu vor solicita distribuitorilor prospectanţi

să achite taxe nerezonabile pentru înregistrare, instruire, franchiză, materiale promoţionale sau alte aspecte legate de participarea lor la afacere.

APLICAREA CODULUI

Responsibilitatea antreprenorilorCea mai importantă repsonsabilitate în respectarea Codului o poartă

fiecare antreprenor în parte. Orice situaţie care relevă o încălcare a Codului va fi soluţionată în primă instanţă de către membrii implicaţi, prin depunerea tuturor eforturilor antreprenorilor de a satisface pretenţiile reclamantului.

Procedurile de aplicare a reglementărilor CoduluiAcţiunile care pot fi întreprinse de către antreprenori, Administratorul de

Cod pentru aplicarea şi respectarea Codului vor include următoarele proceduri: anularea comenzilor incorecte, returnarea bunurilor achiziţionate, răscumpărarea stocurilor de produse, plata drepturilor distribuitorilor, excluderea membrilor publicarea acţiunilor întreprinse şi a sancţiunilor date.

Subiecte pentru dezbatere1. Care sunt elementele prezentului Cod etic ce privesc direct asigurarea

satisfacţiei şi protecţiei consumatorilor2. Arătaţi principalele norme etice ale relaţiei antreprenor – distribuitor.

108


CODUL DE ETICĂ ŞI CONDUITĂ ÎN AFACERI LA S.C. NORD AUTO S.R.L


Principii generaleS.C Nord Auto S.R.L. îşi desfăşoară activităţile economice şi afacerile cu

onestitate, integritate şi în conformitate cu cele mai înalte standarde etice şi legale.

Prezentul Cod de Etică şi Conduită în Afaceri prevede o serie de standarde etice care vor trebui respectate de fiecare administrator, funcţionar, salariat al SCNASRL şi care constituie condiţii esenţiale pentru angajarea la SCNASRL sau pentru furnizarea de servicii către Societate.

Codul se aplică tuturor administratorilor, funcţionarilor, salariaţilor SCNASRL şi fiecare dintre aceştia se obligă să respecte prevederile prezentului Cod, în forma cea mai recentă pusă la dispoziţie de către Societate.

Codul de Etică şi Conduită în Afaceri, constituie o anexă la Regulamentul Intern al SCNASRL şi este parte integrantă a acestuia.

Codul are scopul de a prezenta în ansamblu cerinţele impuse de SCNASRL pentru administratorii, funcţionarii, salariaţii săi.

Societatea a adoptat politici cu privire la o largă varietate de probleme şi se adresează următoarelor aspecte:

Respectarea legilor, regulilor şi regulamentelorToţi administratorii, funcţionarii, salariaţii, în îndeplinirea sarcinilor ce le

revin, vor respecta legile, regulile şi regulamentul locaţiei în care SCNASRL îşi desfăşoară activitatea economica şi vor furniza o declaraţie anuala (“Declaraţia”) în acest sens.

În cazul în care exista neclarităţi sau incertitudini cu privire la cele de mai sus, va trebui obţinută consilierea juridică adecvată cu privire la acestea.

Nici o persoană care lucrează pentru SCNASRL, indiferent de poziţia sa nu va comite niciodată un act neetic sau ilegal şi nu va determina pe ceilalţi salariaţi în acest sens şi va adopta o Declaraţie anuală care să ateste îndeplinirea acestor obligaţii în forma ataşată la prezentul Cod.

În cazul în care există neclarităţi sau incertitudini, va trebui obţinută consilierea juridică adecvată.

Standarde de buna etica profesionalaSCNASRL intenţionează ca buna sa reputaţie sa fie păstrată şi prin

urmare toate activităţile SCNASRL vor fi desfăşurate etic şi cu onestitate şi integritate, în perspectiva faptului că aceste activităţi vor fi aduse la cunoştinţa publică.

O conduită care nu respectă cu stricteţe aceste reguli nu este acceptabilă şi va fi tratată ca o abatere disciplinară gravă, conform Regulamentului.

109


Buna reprezentareToţi administratorii, funcţionarii, salariaţii vor reprezenta SCNASRL cu

profesionalism în orice moment. Reputaţia şi imaginea SCNASRL nu vor putea fi puse în pericol nici un moment.

Comportamentul tuturor administratorilor, funcţionarilor, salariaţilor trebuie să reflecte atitudinea Societăţii astfel încât toate acţiunile acestora să reflecte politicile SCNASRL.

Conflictul de intereseAdministratorii, funcţionarii, salariaţii în îndeplinirea îndatoririlor lor, vor

acţiona cu onestitate şi cu buna credinţă pentru a proteja interesele Societăţii.Administratorii, funcţionarii, salariaţii vor evita situaţiile care implica un

conflict intre interesele lor personale, de familie sau de afaceri şi interesele SCNASRL.

Administratorii, funcţionarii, salariaţii îşi vor îndeplini atribuţiile şi îşi vor rezolva problemele personale în aşa fel încât acestea să nu interfereze cu independenţa deciziilor acestora.

OportunităţiAdministratorilor, funcţionarilor, salariaţilor le este interzis sa obţină

profituri proprii prin folosirea sau ca urmare a folosirii în mod personal a proprietăţii Societăţii, informaţiilor Societăţii sau poziţiei corporative.

Administratorilor, funcţionarilor, salariaţilor le este de asemenea interzis sa intre în concurenţă directă sau indirectă cu SCNASRL şi au datoria de a promova interesele legitime ale SCNASRL oricând apare ocazia în care se poate acţiona în acest sens.

Informaţiile confidenţialeAdministratorii, funcţionarii, salariaţii vor proteja informaţiile de afaceri

confidenţiale ale SCNASRL, împotriva pierderilor, furtului sau folosirii lor inadecvate.

Fiecare funcţionar, salariat va semna un Contract de Confidenţialitate care să restricţioneze dezvăluirea de informaţii.

Siguranţă şi sănătateSCNASRL s-a angajat să protejeze sănătatea şi siguranţa salariaţilor săi.

Fiecare persoană care lucrează pentru SCNASRL va respecta în orice moment politica de siguranţă a SCNASRL şi legislaţia referitoare la protecţia muncii.

Este o condiţie ca orice persoană care lucrează în cadrul SCNASRL să cunoască şi să fie familiară cu aceste politici şi prevederi ale legislaţiei şi să le urmeze în orice moment.

ConcurenţaAdministratorii, funcţionarii, salariaţii vor respecta Societăţile concurente

şi nu vor păta imaginea acestora prin comparaţii de superioritate, se va promova

110


marca şi imaginea acesteia prin mijloace de conduită proprii, fără a denigra concurenţa; aceasta trebuie respectată.

Relaţiile cu clienţiiOrice administrator, funcţionar, salariat la SCNASRL trebuie să facă

dovada priceperii şi a inteligenţei verbale în inter-relaţiile cu clienţii Societăţii.Trebuie respectat clientul mai presus decât propria identitate profesională

şi nu se admite neglijarea de orice natură a acestuia. Acesta din urmă trebuie privit precum un factor social, tratat cu respect şi niciodată judecat , astfel încât relaţiile cu clienţii nu trebuie să depindă de natura socio-politică a acestora sau a statului financiar.

Egalitatea reprezintă sinonimul succesului în aceste inter-relaţii şi în special, SCNASRL nu va face discriminări pe baza vârstei, rasei, credinţei, handicapurilor, originilor etnice, genului, stării civile, orientării sexuale, naţionalităţii sau religiei.

HărţuireToţi salariaţii au dreptul de a lucra într-un mediu care să nu implice nici o

formă de hărţuire. Hărţuirea este definită ca orice comportament sau conduită neautorizată care sunt intimidante, ostile sau jignitoare în mediul de lucru.

Alcool şi droguriOrice abuz de alcool sau droguri legale (prescrise sau ne-prescrise) sau

utilizarea oricăror droguri ilegale care pot periclita protecţia muncii şi/sau performanţa sunt interzise în spaţiile de lucru ale SCNASRL.

Nici un funcţionar, salariat nu va intra în spaţiul de lucru sub influenţa alcoolului sau a drogurilor care pot diminua siguranţa la locul de muncă şi/sau performanţa.

Consecinţele încălcării coduluiÎncălcarea acestui Cod poate avea consecinţe severe, care pot include

sancţiuni disciplinare sau rezilierea contractului de muncă, fără notificare.Nerespectarea acestui Cod poate avea drept efect încălcarea legilor în

vigoare şi în cazul în care un administrator, funcţionar, salariat încalcă aceste norme legale, Societatea va sesiza autoritatea competentă şi se va autosesiza, fapt care ar putea determina aplicarea de amenzi sau tragerea la răspundere contravenţională sau penală.

Revizuirea coduluiSocietatea va revizui şi evalua acest Cod anual pentru a determina că

acest Cod asigură derularea activităţilor şi afacerilor SCNASRL cu onestitate, integritate şi în conformitate cu normele legale şi etice.

111


ÎntrebăriDacă aveţi orice întrebări legate de modul în care acest Cod trebuie urmat

în cazuri particulare, adresaţi-vă Directorului General al SCNASRL.

Publicarea codului pe site-urile webAcest Cod va fi publicat pe site-ul web al SCNASRL:

www.kiaromania.ro

Subiecte pentru dezbatereComentaţi drepturile şi obligaţiile angajaţilor ce rezultă din Codul etic al

S.C Nord Auto S.R.L.

CODUL ETICII ORIFLAME

Prezentarea studiului Un Consultant sau un Client Direct are obligaţia să respecte Codul şi

Regulile şi orice amendamente la acestea, publicate sau despre care a fost înştiinţat în scris.

Oriflame îşi rezervă dreptul să anuleze în orice moment şi imediat calitatea de membru Oriflame a oricărui Consultant sau Client Direct care a furnizat informaţii false în Contract sau a încălcat Codul sau Regulile. Consultanţii sau Clienţii Direcţi terminaţi îşi pierd toate drepturile şi toate privilegiile care decurg din calitatea de membru, inclusiv reţelele lor.

PrincipiiConsultantul, Managerul sau Directorul, este de acord să-si desfăşore

afacerea Oriflame după următoarele principii: Va fi de acord şi va respecta regulile de conduită stipulate în

manualul politicii Oriflame, precum şi în alte publicaţii Oriflame. Va respecta nu numai litera ci şi spiritul acestor reguli.

Principiul după care se va călăuzi în relaţiile cu partenerii săi de afaceri, în calitate de Lider Oriflame, va fi să îi trateze la fel de corect cum i-ar plăcea lui să fie tratat.

Va prezenta într-o manieră cinstită şi realistă produsele Oriflame şi oportunitatea de afaceri pe care o oferă Oriflame Consultanţilor sau Clienţilor săi Direcţi. Cerinţele sale vor fi în conformitate cu cele prezentate în publicaţiile oficiale Oriflame.

Pentru rezolvarea oricăror plângeri, va urma procedurile specificate în publicaţiile oficiale Oriflame în ceea ce priveşte schimbarea produselor.

Va fi de acord şi va îndeplini toate responsabilităţile unui Consultant (precum şi pe cele ale unui coordonator superior sau Director, atunci când va ajunge la aceste niveluri), după cum se stipulează în publicaţiile oficiale Oriflame.

112


Se va comporta în aşa fel încât imaginea lui să reflecte cele mai înalte standarde de integritate, onestitate şi responsabilitate.

Nu va folosi reţeaua Oriflame în nici o circumstanţă pentru a comercializa alte produse decăt cele aprobate de Oriflame. Va respecta metoda de distribuţie direct-către-consumator, deci nu va folosi altă metodă de vânzare, de altă natură.

Va respecta legile şi reglementările din România.

Reguli de conduită pentru Cumpărătorul DirectRegulile care decurg din calitatea de Cumpărător Direct şi alte obligaţii

mutuale sunt specificate în Contract.Un Cumpărător Direct Oriflame trebuie să respecte Regulile de Conduită

şi amendamentele făcute la acestea, care au fost publicate sau comunicate prin intermediul Directorilor Naţionali.

În general, un solicitant poate deveni Cumpărător Direct dacă este recomandat de un Consultant Oriflame deja înregistrat.

Oriflame îşi rezervă dreptul de a refuza orice cerere (chiar repetată) pentru acordare de credit.

Subiecte pentru dezbaterePrezentaţi elemente de comparaţie între Codul etic Oriflame şi Codul etic

antreprenorial.

CODUL ETIC AL ASOCIAŢIEI INVESTIGATORILOR DE CRIMINALITATE ÎN INFORMATICĂ


Rolul codului etic 1. Menţine cel mai ridicat nivel de obiectivitate în toate investigaţiile

criminalistice şi prezintă în mod corect faptele;2. Examinează şi analizează în cele mai mici detalii probele;3. Realizează examinarea respectând principii consacrate şi validate de

practică;4. Emite opinii pe baze ce pot fi demonstrate în mod rezonabil;5. Nu ascunde nici un fapt, încriminator sau de natură a înlătura

răspunderea penală, care ar putea distorsiona elementele unei investigaţii;6. Nu îţi prezenta în mod fals educaţia, experienţa şi calitatea de membru

în organizaţii profesionale;7. Ajută şi consiliază pe oricare investigator membru IACIS, indiferent de

instituţia pentru care lucrează.

113


Subiecte pentru dezbatere1. Se va consulta Ghidul introductiv pentru aplicarea dispoziţiilor legale

referitoare la criminalitatea informatică de pe www.mcti.ro şi se va completa codul de mai sus cu elemente specifice ţării noastre.

2. Care din elementele codului supus analizei vi se par cele mai vulnerabile?

PROGRAMELE DE MONITORIZARE (PE BAZĂ DE INTERVIU) A CLIMATULUI ETIC DIN ORGANIZAŢII


I. Etica şi sfera ei de cuprindereAccentul pus în ultimii ani pe etica în afaceri se datorează schimbărilor

rapide în domeniul forţei de muncă, ca rezultat al apariţiei noilor tehnologii, internaţionalizării afacerilor, impactului diferiţilor factori economico-sociali şi politici atât asupra sectorului privat cât şi a celui public.

1.1. DefiniţieDonaldson descrie etica în afaceri ca fiind un studiu sistematic al

aspectelor morale cu care se confruntă domeniul afacerilor, industriei sau activităţile, instituţiile sau practicile şi credinţele relaţionate acestora. Într-o manieră mai concretă, Johns precizează că etica poate fi definită ca o reflecţie sistematică asupra consecinţelor morale ale deciziilor (potenţiale daune pentru personalul din interiorul organizaţiei cât şi pentru persoanele din exteriorul acesteia).

1.2. Dileme în etica afacerilorDe George şi Webley enumeră o serie de subiecte care constituie frecvent

dileme în etica de afaceri: etica personală drepturile salariaţilor securitatea /siguranţa consumatorului discriminarea codurile de conduită practicile financiare (contabile) utilizarea energiei negocierea în interiorul/exteriorul organizaţiei globalizarea afacerilor responsabilitatea organizaţiilor relaţiile cu corporaţiile semnalele de alarmă Internetul şi protejarea intimităţii protecţia animalelor şi cercetarea

114


spionajul industrial practicile de corupţie salariile directorilor eradicarea foametei în ţările subdezvoltate

Un sondaj pe această temă, efectuat pe un eşantion de 300 de companii din S.U.A., a ilustrat faptul că în topul dilemelor etice se află conflictele de interes ale angajaþilor, darurile incorecte pentru persoanele de la nivel central, hãrþuirea sexualã (91%), plãþile neautorizate (85%), acþiunea afirmativã, spaþiul privat al angajatului (84%), problemele de protecþie a mediului (82%), urmãrirea sãnãtãþii angajatului (79%), conflictele între etica firmei ºi practicile de afaceri (77%). Semnalele de alarmã preocupă un procent de 63% dintre respondenţii anchetei. După cum se pare, salariile directorilor nu constituie un motiv de îngrijorare, situându-se pe ultimul loc în topul respectiv (37%).

Cele trei întrebãri ale Testului de eticã1. Este legal?Această decizie va încălca legea sau este în dezacord cu politica

întreprinderii?2. Această decizie este echilibrată?Această decizie este echitabilă pentru toate părţile implicate, atât pe

termen scurt cât şi pe termen lung? Va favoriza nişte relaţii armonioase?3. Voi fi mândru de această decizie?Mă voi simţi mândru de mine?Voi fi mulţumit de mine dacă decizia mea va fi mediatizată?Voi fi satisfăcut dacă familia mea va afla de această decizie?

1.3. Cauze ale comportamentului neetic în organizaţieCunoaşterea cauzelor comportamentelor neetice în organizaţie poate ajuta

la prevenirea acestora. Se pot anticipa consecinţele şi costurile pentru firmă (în termeni de timp consumat în rezolvare şi de bani) şi, în consecinţă, atenţia din partea membrilor organizaţiei va fi considerabil mărită pentru evitarea blamurilor.

Sondajele de opinie în rândul angajaţilor din firmă, rezultatele studiilor de caz încadrul training-urilor organizate pentru instruirea în probleme de etică, răspunsurile la simulările pe calculator pe aceste teme au selectat următoarele cauze generatoare de practici incorecte:

• dorinţa de câştiguri imediate• conflictul de roluri (vezi cazul managerului de resurse umane care este

nevoit să-şi concedieze prietenul)• concurenţa pentru resurse deficitare• personalitatea indivizilor – oamenii orientaţi spre valori economice fiind

mai expuşi la comportări neetice decât cei slab orientaţi în acest sens iar cei cu o mare nevoie de putere („machiavelicii”) sunt mai dispuşi la decizii neetice.

• cultura organizatiei si a ramurii din care face parte firma este de asemenea un factor determinant în înclinaţia firmelor de a acţiona sau nu ilegal.

115


Consideraţia acordată angajaţilor, respectul pentru lege şi respectarea regulamentelor interioare diferă de la organizaţie la organizaţie. Dacă „eroii” acestora au un comportament etic, vor fi urmaţi ca model de către toţi ceilalţi membri, cu atât mai mult cu cât acest comportament este răsplătit de către conducere. În cazul în care practicile incorecte rămân nepedepsite iar acţiunile în spiritul eticii şi legalităţii nu sunt nici măcar lăudate, salariaţii vor fi demotivaţi, ceea ce va afecta instaurarea unui climat etic.

S-a constatat că, datorită presiunii concurenţei, disponibilitate mare pentru încălcarea normelor se înregistrează în domeniul alimentar, forestier, al industriei extractive, de prelucrare a ţiţeiului, forestieră şi de automobile.

1.4. Politici organizaţionale orientate spre respectarea standardelor etice

Cum poate un manager, după stabilirea unei politici orientate spre respectarea standardelor etice şi prezentarea acesteia membrilor organizaţiei, să crească disponibilitatea celor din jurul său pentru implicarea în acest domeniu? Poate fi predată şi învăţată etica prin programele de pregătire a salariaţilor?

Nouă atribute ale unei politici de natură etică• Abordarea problemelor-cheie ale eticii: sunt abordate atât problemele

generale cât şi problemele de natură situaţională relevante pentru organizaţie?• Sistemul etic: această politică ghidează organizaţia astfel încât aceasta să

opereze în cadrul unui sitem etic?• Autocorectia: politica conduce schimbarea, încurajează, sprijină

documentarea, furnizează rezerve pentru sistem în scopul schimbării?• Abilităţi /competenţe etice: sunt specificate în fişa posturilor abilităţile

/competenţele /cunoştinţele etice necesare membrilor organizaţiei; programele de formare profesională a angajaţilor pun accentul pe formarea acestor abilităţi în cadrul sistemului etic respectiv?

• Deschidere /Transparenţă: poate oricine, în funcţie de competenţa sa, să conteste sau să discute aspectele etice ale unei decizii fără teama de a suporta sancţiuni?

• Acces: poate oricine, în funcţie de competenţa sa, să aibă acces la sistemul de etică al organizaţiei în scopul unei revizuiri speciale a unor aspecte fără teama de a suporta sancţiuni?

• Participare: este respectat şi utilizat sistemul etic de către toţi membrii organizaţiei?

• Consistenţa internă: echipa de conducere înţelege conceptul de consistenţă internă, se angajează pentru susţinerea acestui sistem, reflectează la această angajare?

• Eficienţă: contribuie acest sistem la eficienţa şi creşterea performanţei organizaţiei?

II. Monitorizarea climatului etic. Programele-interviu de evaluare a comportamentelor etice din organizaţie.2.1. De ce sunt necesarele programele de pregătire pe teme de etică?

116


Multe organizaţii au recunoscut necesitatea unei mai mari implicări decât simpla stabilire a unor standarde etice. Este important să se explice angajaţilor de ce se impune nevoia unui comportamnet etic, să se ia iniţiativa formării valorilor etice în rândul angajaţilor şi să le ofere oportunitatea participării la diferite programe de formare specifice. Există însă opinii cu privire la ce se poate obţine printr-un program de acest gen. De multe ori, organizaţiile apreciază că aceste programe de pregătire a personalului nu se ridică la nivelul aşteptărilor pe care le au.

Programele de pregătire etică a forţei de muncã de la toate nivelurile organizaţiei sunt necesare pentru a avea certitudinea că toţi angajaţii au aceleaşi principii, aceleaşi modalităţi de a înţelege, a aprecia şi de a asigura resursele necesare rezolvării eficiente a dilemelor etice.

Designul programului trebuie să fie în concordanţă cu nevoile diferitelor niveluri ale organizaţiei şi în conformitate cu specificul responsabilităţilor poziţiilor acestora.

Ce se obţine prin desfăşurarea unui program de monitorizare a climatului etic din organizaţie. Stabilirea unei baze etice.

Un program de pregătire performant trebuie să furnizeze echipei de angajaţi cunoştinţe şi posibilităţi de înţelegere a următoarelor aspecte:

• recunoaşterea implicaţiilor etice asupra problemelor cu care se confruntă;

• examinarea cu obiectivitate a dilemelor etice şi aplicarea unei reflecţii corespunzătoare pentru rezolvarea lor;

• corectarea practicilor incorecte care nu au fost recunoscute anterior sau care au fost ignorate;

• abordarea cu tact a dilemelor etice, ţinând cont că acestea ar putea afectarelaţiile interpersonale;

• mediatizarea necesităţii de a aplica principiile etice la toate nivelurile organizaţiei.

Disponibilitatea către promovarea unui comportament etic trebuie iniţializată încă din faza de socializare a noilor salariaţi.

O discuţie despre misiunea, viziunea şi valorile organizaţiei va facilita înţelegerea respectării standardelor etice în comportamentul profesional şi în luarea deciziilor. Numai în momentul în care superiorii vor stabili cu succes scopurile şi valorile organizaţiei, când vor adera la acestea printr-o comunicare şi printr-un control efective, doar atunci subordonaţii vor recunoaşte dificultăţile etice şi vor aduce în discuţie dilemele cu care se confruntă.

2. 2. Etapele necesare implementării unui program de monitorizare (pe bază de interviu) a comportamentelor etice din organizaţie

1. Pregătirea primei runde de desfăşurare a programului-interviu:Selectarea aleatorie a angajaţilor (un număr reprezentativ de la fiecare

specializare şi de la fiecare nivel ierarhic)• Organizarea sălii (se încearcă să se aleagă o sală cât mai aproape de

locul de muncă al angajaţilor pentru a nu perturba activitatea organizaţiei; este

117


important să se încerce crearea unui climat relaxant, propice comunicării, care să nu inhibe angajaţii)

• Stabilirea programului de desfăşurare a interviului (pentru fiecare salariat se stabileşte un interval orar)

• Trimiterea scrisorii de invitaţie fiecărui salariat care a fost selectat pentru interviu. Se trimite personal fiecărui angajat, semnată de către top-manager.

Se precizează că participarea este voluntară şi că se asigură confidenţialitatea informaţiilor.

• Pregătirea listei de întrebări pentru interviu: se vor evita întrebările cu răspuns dihotomic; întrebările vor fi astfel formulate încât să cuprindă situaţii ipotetice care ar putea exista în cadrul unei organizaţii. Se încearcă descoperirea principalelor dileme etice.

2. Desfăşurarea primei runde a interviului. În această primă rundă participă consultantul pe etică /managerul care se ocupă în cadrul organizaţiei cu problemele etice şi angajaţii. Top-managerul nu va participa în prima rundă pentru a nu inhiba salariaţii.

3. Elaborarea raportului intermediar şi prezentarea acestuia managerului: sunt prezentate concluziile primei runde de desfăşurare a programului-interviu şi se încearcă, împreună cu consultantul, să se descopere cauzele dilemelor constatate.

4. Desfăşurarea unui program de pregătire pe teme de etică, pentru toţi salariaţii, ţinându-se cont de dilemele constatate în organizaţie. Se propune un cod de etică (luându-se în considerare şi sugestiile angajaţilor) şi se specifică modul în care acesta trebuie interpretat în funcţie de situaţiile apărute şi care sunt factorii de care trebuie să se ţină cont pentru ca acesta să devină operativ. Codul de etică trebuie să precizeze şi care sunt recompensele şi ameninţările pentru comportamente etice /neetice.

5. Desfăşurarea unei a doua runde de interviu (la un interval de 6 luni - 1 an) pentru a se constata dacă, în urma programului de monitorizare, climatul din organizaţie s-a îmbunătăţit.

La această rundă participă şi top-managerul împreună cu consultantul /responsabilul de program. Este evident că angajaţii nu au motiv de temeri atât timp cât managerul a dorit iniţierea acestui program şi atât timp cât el a fost un bun exemplu de comportament etic. Concomitent, la dispoziţia angajaţilor trebuie să existe mijloace care să promoveze participarea lor în asigurarea unui comportament etic: cutii cu sugestii, reuniuni periodice cu reprezentanţi de la diferite niveluri ierarhice (inclusiv muncitori), o linie de e-mail în colaborare cu consultantul sau responsabilul de program etc.

6. Raportul final al programului de monitorizare.

Ce trebuie să ştii la fiecare etapăSelectarea aleatorie a angajaţilor (un număr reprezentativ de la fiecare

specializare şi de la fiecare nivel ierarhic) Pentru a evalua cu acurateţe

118


eficacitatea iniţiativelor etice, trebuie stabilit un cadru al credinţelor etice, al atitudinilor şi al comportamentului salariaţilor.

O analiză a climatului etic poate fi realizată eficient prin evaluarea (intervievarea) tuturor salariaţilor sau printr-o selecţie aleatoarie reprezentativă din toate categoriile de personal şi din toate departamentele. Pentru a obţine o selecţie aleatoare, fiecare al treilea salariat trebuie să participe la acest program. Este necesar un număr de persoane reprezentativ de la fiecare nivel ierarhic şi de la fiecare specializare, pentru a se reflecta compoziţia întregii forţe de muncă. Dacă de exemplu, un anumit grup de salariaţi cuprinde 10% din totalul angajaţilor, atunci persoanele selectate din acest grup ar trebui să reprezinte aproximativ 10% din totalul salariaţilor care vor participa la interviu.

Recomandări pentru obţinerea unei participări efective din partea salariaţilor Iată câteva recomandări de care ar trebui să ţină cont managerii pentru obţinerea unei participări substanţiale la un program de evaluare a climatului etic din organizaţie :

1. Trimiteţi salariaţilor care vor participa la program o scrisoare prin care să explicaţi importanţa cooperării lor în atingerea scopului proiectului – dezvoltarea unui program educaţional pe teme de etică în luarea deciziilor.

2. Faceţi astfel încât participarea sã fie voluntară, dar puneţi accentul pe importanţa problemei şi pe nevoia implicării personalului de la toate nivelurile ierarhice.

3. Asiguraţi-vă că salariaţii au fost selectaţi aleatoriu şi nu pe baza unei predispoziţii la un comportament neetic a acestora.

4. Informaţi-vă angajaţii participanţi că identitatea lor va rămâne anonimă de-a lungul întregului proces.

5. Facilitaţi salariaţilor participarea prin amenajarea mai multor locuri unde să se desfăşoare întâlnirile pentru interviuri, apropiate posturilor lor de lucru şi prin stabilirea unor ore convenabile, în timpul programului lor de muncă.

6. În final, împărtăşiţi cu salariaţii rezultatele evaluării, prezentându-le astfel încât aceştia să simtă că sunt o parte importantă într-un program de pregătire pe teme de etică.

Model de scrisoare-invitaţie la interviuStimate domn IOAN Mihai,Pentru îmbunătăţirea climatului de muncă din organizaţia noastră şi

pentru o mai bună imagine a acesteia în exterior, ne-am propus să organizăm un program special care are drept scop să descopere care sunt principalele dileme din sfera eticii, dileme cu care ne confruntăm în munca noastră de zi cu zi.

Având în vedere scopul programului şi importanţa lui pentru desfăşurarea activităţii organizaţiei din care facem parte, vă invităm să participaţi la interviul coordonat de echipa de consultanţi pe teme de etică de la firma “Consulting” din CLUJ, împreună cu specialiştii noştri în managementul resurselor umane.

119


Selecţia participanţilor la interviu a fost aleatorie iar participarea este voluntară. De asemenea, vrem să menţionăm că informaţiile furnizate în cadrul interviului sunt confidenţiale iar rolul lor este doar acela de a ne îmbunătăţi condiţiile în care ne desfăşurăm munca.

Interviul va avea loc în perioada 15-20 mai a.c., în sala de protocol, iar programul îl puteţi stabili (în funcţie de orarul dvs. de lucru) în colaborare cu echipa de consultanţi.

Pentru participare, vă rugăm ca începând de mâine, orele 8, să luaţi legătura cu noi la Departamentul de Resurse Umane, pentru a stabili de comun acord ziua şi ora interviului.

Vă mulţumim anticipat pentru colaborare şi vă asigurăm că la sfărşitul programului de monitorizare veţi fi informat despre rezultatele obţinute, aşteptând sugestiile dvs.

CLUJ, 13 mai 2005Cu stimă,dir. gen. Ion POPInterviul de evaluare va utiliza întrebări formulate cu atenţie pentru a se

asigura validitatea procesului. Scopul fiecărei întrebări este de a determina percepţia salariaţilor faţă de standardele etice ale organizaţiei şi ale celorlalţi membri.

Evaluarea trebuie să verifice răspunsuri la întrebări-problemă de genul:- Nu este neobişnuit pentru membrii departamentului meu să accepte mici

daruri pentru a-şi îndeplini responsabilităţile;- Am încredere în supervizorul meu;- Şeful este un bun exemplu de comportament etic.Sunt indicate şi întrebările cu răspuns liber, de exemplu, dacă există vreo

practică sau vreun comportament la nivel de autoritate publică locală care creează dileme etice pentru salariaţi. Aceasta ar putea indica o atenţie particulară într-un program de pregătire.

O intervievare iniţială este esenţială, pretestul (runda I-a de desfăşurare a programului-interviu) stabilirii nivelului de disponibilitate spre comportamente etice ; devine o posibilitate de comparaţie cu un post-test (runda a doua de desfăşurare a programuluiinterviu) efectuat după finalizarrea unui program de pregătire a salariaţilor şi a altor iniţiative de acest gen. Dacă eforturile programului vor avea un răspuns pozitiv, atunci se va înregistra cu siguranţă o diferenţă măsurabilă în sensibilitatea angajaţilor faţă de implicaţiile etice în îndeplinirea responsabilităţilor care le sunt desemnate. O analiză a rezultatelor programului de evaluare va evidenţia de asemenea unele diferenţe între percepţiile managerilor superiori şi cele ale subordonaţilor lor de pe nivelele inferioare cu privire la standardele etice.

Exemple de întrebări care pot fi puse salariaţilor în cadrul interviuluiUrmătoarele întrebări constituie exemple care pot fi incluse într-un proces

de evaluare (prin intervievare) a climatului etic dintr-o organizaţie. Scala de

120


evaluare folosită poate include categorii de aprecieri de genul : sunt total de acord, acord, dezacord sau total dezacord.

• Membrii departamentului meu s-au folosit de poziţia lor în organizaţie pentru aşi angaja rudele sau prietenii în organizaţie.

• Calitatea reprezintă o prioritate esenţială în departamentul în care lucrez.• Nu este nimic rău în a accepta cadouri de la persoane care colaborează

cu organizaţia mea, atât timp cât aceste cadouri nu-mi influenţează modul în care îmi desfăşor munca.

• Superiorii mei sunt un bun exemplu de comportament etic.• Membrii departamentului meu „scurg” uneori informaţii în beneficiul

anumitor persoane care fac afaceri în oraş.• În ultimele 12 luni am observat la locul meu de muncă comportamente

neetice din partea colegilor din departament.• Când se iau deciziile comentez multe aspecte, ceea ce îmi afecteazã

siguranţa locului meu de muncă.• Există vreo practică sau vreun comportament din activitatea unor

angajaţi din organizaţie care te preocupă din punct de vedere etic? Dacă da, descrie pe scurt aceste preocupări.

Aspecte care trebuie abordate în orientarea şi pregătirea noilor salariaţi pentru ca aceştia să aibă un comportament etic:

• o clară şi concisă specificare, din partea superiorului, a expectativelor de comportament etic din partea tuturor salariaţilor

• formularea de coduri de etică, regulamente de ordine interioară, reguli şi proceduri în cadrul cărora trebuie să se desfăşoare activitatea şi impunerea de penalităţi pentru cazurile în care nu s-au respectat

• managementul filosofiei-misiunii-valorii şi regulilor, care reguli trebuie înăsprite, ce modalităţi de argumentare există împotriva acuzaţiilor nefondate sau neoneste, cum se întăresc codurile disciplinare ţi ce proceduri pot fi aplicate

• stabilirea practicile etice în cadrul organizaţiei, care sunt cele mai des întâlnite dileme în interiorul organizaţiei: conflictele de interese, cadourile sau favorurile, informaţiile care pot sau nu să fie furnizate, semnalele de alarmă; este important să se menţioneze şi resursele disponibile pentru discutarea sau primirea de consultanţă în ceea ce priveşte dilemele etice potenţiale sau clarificările necesare

• împuternicirea angajaţilor de a avea iniţiativa, la nivelul ierarhic de care aparţin, în obiectivele organizaţiei şi în promovarea valorilor, reprezintă o dimensiune etică a mediului lor de lucru

• programele de succes impun sprijinul top-managerilor. În primul rând sunt pregătiţi managerii superiori în identificarea şi rezolvarea problemelor de etică. Numai în aceste condiţii vor fi capabili să facă aceasta şi pentru salariaţii lor

• de asemenea, este importantă revizuirea periodică, punându-se accentul pe respectarea standardelor etice.

121


Un „audit al eticii” oferă salariaţilor posibilitatea de a cunoaşte efectele pozitive ale eforturilor lor şi insistă pe menţinerea şi dezirabilitatea acestor eforturi. Managerii sunt încurajaţi să revizuiască, împreună cu subalternii lor toate deciziile din sfera eticii, judecând astfel:

„Ce trebuie să facem pentru a fi totul corect? Ce ar trebui să nu facem? Ce ar trebui să facem în viitor în situaţii similare?”

Managerii au responsabilitatea de a dezvolta un mediu mai etic iar pentru aceasta se impune ca ei să reprezinte un model de comportament pentru ceilalţi membri ai organizaţiei. Nimic nu are un impact mai puternic decât atunci când salariaţii observă că managerii lor acţionează în conformitate cu valorile şi standardele pe care le-au declarat; nimic nu este mai devastator pentru dezvoltarea unui cadru de acţiune etic decât un manager care violează standardele etice ale organizaţiei.

• este avantajoasă organizarea de întâlniri săptămânale cu scopul de a revizui toate discuţiile şi deciziile cu implicaţii etice

Atunci când este identificată o problemă potenţială, un membru al staff-ului poate fi desemnat pentru clarificarea acesteia şi pentru a dezvolta o strategie de rezolvare a acesteia în următoarea întâlnire.

• un alt aspect, deloc de neglijat, îl reprezintă comunicarea şi ascultarea cu atenţie a angajaţilor; orice informaţie ambiguă trebuie corectată.

Climatul etic al organizaţiei poate afecta performanţa şi productivitatea salariaţilor şi disponibilitatea lor de a sprijini valori ca eficienţă, eficacitate, calitate şi munca în echipă.

Un program de pregătire de succes se va focaliza pe studii de caz, stabilirea de diagnostic, audituri periodice şi dialoguri consistente la întâlnirile prevăzute unde se vor analiza problemele nou-apărute.

Provocări pentru superiori sunt convingerea subordonaţilor de implicaţiile eticii în activitatea pe care o desfăşoară şi abilităţile lor de a utiliza un proces structurat pentru rezolvarea dilemelor etice.

Test rapid pentru aprecierea calităţii eticii organizaţionale1. Eşti mândru de etica adoptată de grupul tău de lucru /organizaţia ta?2. Comunicarea care are loc evită pretextele false sau acţiunile ascunse?3. Codurile, politicile şi practicile etice de la locul de muncă acţionează

pozitiv pentru orice membru al organizaţiei?4. Rezistenţa curentă la schimbare este normală şi/sau inconsecventă?5. Există suficientă încredere şi deschidere pentru rezolvarea problemelor

de etică importante?6. Există practici şi politici cu standarde duble de apreciere?7. Superiorii sunt un bun exemplu de comportament etic? Scot în evidenţă

şi recompensează exemplele de comportament etic?8. Etica grupului /organizaţiei reprezintă o evaluare care să contribuie la

rezultatele organizaţiei?

122


Subiecte pentru dezbatere1. Dacă aţi fi managerul unei firme cu 1000 de angajaţi în domeniul

serviciilor, din care 15% au tangenţă cu publicul, când aţi lua decizia de evaluare a climatului etic din organizaţia pe care o conduceţi?

2. Ce întrebări aţi propune în plus salariaţilor pentru a evalua mai precis climatul etic dacă aţi fi managerul unei companii de software cu 80 de angajaţi?

3. Care din caracteristici vi se par mai importante la angajare pentru a vă asigura că noul salariat va avea un comportament etic?

4. Faceţi testul rapid pentru a aprecia calitatea eticii organizaţionale în care vă desfăşuraţi activitatea şi faceţi propuneri de îmbunătăţire.

ETICA ÎN LUME. STUDII DE CAZ PRIVIND PROGRAME DE MONITORIZARE ALE ETICII LA MARI COMPANII AMERICANE


I. La AEP, interviurile despre etică sunt “despre pasiunile salariaţilor”.America Electric Power – AEP - (Columbus, Ohio) furnizează energie

electrică pentru 7 state din Midwestern, cu un venit de 6,9 mld.de dolari în 1999. La fel ca şi alte companii care se preocupă serios de etica afacerilor pe care le desfãşoară, a început cu “creionul şi hârtia” pentru a măsura cât de eficace sunt eforturile sale intreprinse în materie de etică şi legalitate şi cât de eficiente sunt trainingurile organizate în acest domeniu. Această metodă nu s-a dovedit însă pe deplin satisfăcătoare (deşi nu s-a renunţat în totalitate de a o aplica); însemnările au avut importanţa lor, dar ofereau “date reci”, după părerea managerului Al Moeller, Jr. care se ocupă cu protecţia mediului. Compania trebuie să se intereseze, să cunoască “pasiunile” angajaţilor săi, despre ce simt şi gândesc despre companie şi practicile sale din punct de vedere al eticii.

În 1996 AEP abordează o nouă viziune: interviuri individuale sau sesiuni de grup (4-6 persoane), cu peste 300 de salariaţi. Scopul acestor interviuri organizate regulat de către companie (la fiecare trei ani), era să se descopere ce schimbări s-au produs de-a lungul acestei perioade în percepţia salariaţilor intervievaţi privind compania şi etica sa.

Această acţiune a fost recunoscută mai târziu sub denumirea de :“300 de interviuri”. Programul a inclus întreaga firmă, atât din punct de vedere funcţional cât şi geografic, atât mecanicii de la linia de utilităţi cât şi top-managerii. Personalul angajat recent nu a fost intervievat deoarece s-a considerat că nu putea să-şi formeze o părere suficient de pertinentă în legătură cu comportamentul firmei în acest domeniu. Una dintre condiţiile selectării participanţilor, impuse consultantului extern Tim Mazur, care a condus în prima rundă interviul, a fost aceea de a alege doar personalul care doreşte să-şi exprime sincer opinia faţă de ce se întâmplă în organizaţie, să vorbească deschis

123


şi nu persoane care doresc să o sprijine oricum. De asemenea, nu au fost incluşi salariaţii care au făcut probleme firmei sau au avut o atitudine în mod particular negativă. Subiecţii nu erau cunoscuţi până în momentul intervievării.

Interviurile au fost conduse în grupuri mici (4-6 persoane) sau individual, cu o durată de o oră sau o oră şi jumătate şi s-au desfăşurat în peste jumătate din locaţiile firmei.

Cele mai frecvente întrebări referitoare la etică au fost de tipul:- Cât de mult susţin supervizorii practicile etice?- Cât de deschis abordează managerii mijlocii aceste probleme? Sunt ei

disponibili în orice moment pentru discuţii referitoare la aceste teme?- Se păstrează mereu în atenţia salariaţilor problematica eticii?După opinia managerilor implicaţi, avantajele sesiunilor “live” constau în

faptul că sunt mai oneste, iar limbajul corporal al persoanelor intervievate poate aduce un plus de informaţii: “Cineva poate să spună ceva, iar altcineva se poate supăra destul de tare pentru a mai spune ceva”.

Salariaţii au răspuns cu hotărâre despre ceea ce agreează sau nu în etica firmei.

Grupurile au fost dinamice iar “conversaţiile au fost vii”.În 1999 - la a doua rundă - datorită faptului că mulţi salariaţi au părăsit

firma, s-au ţinut doar 265 de interviuri, de data aceasta conduse de managerul companiei – Moeller, asistat de consultantul Tim Mazur. Cele mai importante întrebări au fost:

-Cum definţi expresia “etica afacerilor”?-Care este opinia dvs. cu privire la climatul etic al companiei AEP în

prezent?Aţi observat în perioada parcursă de la ultimul interviu vreo schimbare în acest sens?

-Au fost create de către firmă programe sau documente pentru a vă ajuta în rezolvarea dilemelor etice?

-V-ati simtit liber de a vă comporta etic, aşa cum aţi dorit, la locul dvs. de muncă în AEP? (aceasta fiind o întrebare care a stârnit vii reacţii printre salariaţi).

-Ce aţi propune să se schimbe în organizaţie?Comparativ cu anul 1996, când s-a desfăşurat prima rundă de interviuri,

consultanţii au concluzionat că s-au înregistrat schimbări, în unele domenii s-au adus îmbunătăţiri, în altele nu.

O decizie din partea managerilor firmei a fost aceea de a colabora permanent cu firma de consultanţă “Concerns Line”, punându-se astfel la dispoziţia salariaţilor o linie telefonică prin care să semnaleze comportamentele neetice din organizaţie. În acelaşi timp s-a creat o bază de date, pentru a poziţiona atât din punct de vedere funcţional cât şi geografic problemele apărute precum şi pentru eliminarea punctelor slabe ale programelor de etică/legalitate. Din ce în ce mai mulţi angajaţi au început să agreeze această metodă de atenţionare, având mai mult curaj să-şi exprime părerile; conversaţiile au devenit mai puţin formale, situaţie diferită faţă de cea din trecut, când managerii nu

124


abordau serios semanalele de alarmă despre practicile incorecte ale firmei, “stând în faţa cafelei şi glumind”.

Programul continuă, American Electric Power a introdus recent o nouă şi perfecţionată metodă de autoevaluare: organizarea de sesiuni de grup (8 - 12 persoane), cu o durată de până la 3 ore, fiecare participant având la dispoziţie aparatură pentru a vota electronic. Procesul este centrat în jurul a 5 obiective corporative:

- Cât de mult este deschisă spre etică compania AEP?- Cât de bine reuşeşte acest lucru (abordarea eticii)?- Are compania o politică clară de retribuire?- Unde aţi raporta, în ultimă instanţă, comportamentele neetice observate,

fără a avea teama de a fi sancţionat?După ce participanţii la reuniune prezintă o serie de situaţii cu care s-au

confruntat, au loc discuţii pro şi contra pe aceaste teme. Totul e înregistrat, apoi se sintetizează şi se afişează pe un ecran. Persoanele apreciază 33 de probleme pe o scală de la 1 la 7. Votul este confidenţial. În urma acestor întâlniri se compară punctul de vedere al salariaţilor cu modul în care managementul abordează aceste aspecte. Doar top-managerii au acces la aceste analize. S-au desfăşurat 50 de sesiuni iar compania acordă o atenţie deosebită problemelor atunci când se constată o deviaţie mare între optica managerilor şi cea a personalului.

Comparativ, la “300 de interviuri” procesul este mai subiectiv, cu scopul de a se oferi salariaţilor oportunitatea de a-şi exprima “pasiunile”, ceea ce simt.

Noua metodă, autoevaluarea, pare a fi mai mult o supraveghere şi dă ocazia de a se interveni repede acolo unde se înregistrează abateri (atât funcţional, cât şi geografic).

Managerul companiei, Al Moeller care verifică zi de zi baza de date, precizează că programul presupune o mare responsabilitate şi implicare iar managementul companiei sprijină la cel mai înalt nivel aceste acţiuni.

II. La Howmet Corporation, managerul responsabil cu etica firmei, "poartă două pălării"Responsabilii cu etica din cadrul firmelor provin, cel mai adesea, din

domenii de specializare foarte diferite: drept, finanţe, resurse umane, apărare etc. La Howmet Corporation (Greenwich, CT), atât managerul funcţional respectiv, cât şi asistentul şef sunt auditori interni.

Anumite caracteristici ale acestei meserii - auditul intern - implică şi amprenta eticii: independenţă, accesul la top-management, rapoarte regulate de audit despre implicarea conducerii, obiectivitate. Auditorii interni călătoresc de obicei foarte mult, având astfel posibilitatea de a cunoaşte salariaţi ai multor firme, precum şi persoanele responsabile de respectarea eticii în practicile firmelor lor.

Howmet Corporation este specializată în turnarea metalelor folosite la avioanele cu reacţie şi înregistrează vânzări anuale în jur de 1 miliard de dolari. Van Mill este noul său manager pe probleme de etică şi deşi a lucrat ca manager

125


de audit intern la McDonnel-Douglas (compania aerospaţială care face parte astăzi din Boeing), a primit ca misiune să "reîmprospăteze" programul firmei în acest domeniu, deşi exista deja o politică şi un consiliu pe probleme etice. După părerea sa, compania nu avea însă un program "diligent", nici traininguri, nici helpline-uri şi nici o comunicare adecvată în această direcţie, iar etica este de fapt "o extensie naturală a ceea ce facem".

Cursurile de formare pe care le-a iniţiat şi implementat s-au desfăşurat secvenţial pe durata a 12 luni, cuprinzând toţi cei 10.000 de salariaţi, inclusiv personalul de supraveghere. Sesiunile de training durau aproximativ o oră şi erau conduse de către managerul unităţii locale şi de reprezentantul firmei de consultanţă etică Compliance Liaison. Studiile de caz au format baza acestor sesiuni. Managerii au evidenţiat resursele de care pot dispune salariaţii, cum ar fi de exemplu, hotline-ul AlertLine pentru problemele de etică/legalitate. Discuţiile au fost "modelate" în funcţie de audienţă: de exemplu, când participa personalul de la magazine, temele discutate se centrau pe gestionarea timpului şi pe utilizarea corectă a proprietăţii companiei. Sesiunile cu manageri aveau o altă tematică, iar pentru salariaţii de la aprovizionare sau vânzări, trainingurile erau specializate.

Dorinţa managerilor companiei este ca acest proces să devină anual, iar cheia succesului constă în a păstra acest program în atenţia salariaţilor: dacă aceştia au o problemă sau nelămurire, ei pot contacta fie Consiliul de Conformitate (Compliance Council), managerul Van Mill, AlertLine, compania Compliance Liaison sau consiliul local Business Compliance Representative.

Van Mill a optat pentru contactarea din exterior a unei linii de ajutor AlertLine, apelând la firma Pinkerton Services Group's (Charlotte, NC), deoarece serviciul este disponibil 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Firma respectivă are experienţă în rezolvarea apelurilor ce vizează practicile incorecte şi o bună reputaţie în păstrarea confidenţialităţii. S-au estimat, anual, în jur de 20-23 de apeluri la fiecare 1.000 de angajaţi. În general, cele mai multe apeluri sunt în legătură cu probleme de Resurse Umane şi în astfel de cazuri, managerul Van Mill lucrează împreună cu personalul de la departamentul respectiv pentru a descoperi acea persoană care a fost neglijată în ciuda performanţelor sale anuale. Dacă este doar o problemă de promovare sau de evaluare şi nu include şi aspecte de etică, atunci cazul ar putea fi rezolvat doar de acest departament.

Personalul care recepţionează mesajele la AlertLine trebuie să informeze salariatul care dă semnalul de alarmă despre procesul care va fi urmat, precizând că în cazul în care nu i se va da un răspuns satisfăcător în termen de 30 de zile, el poate reveni cu aceeaşi doleanţă.

Cu toate acestea, chiar dacă este doar o problemă de personal, responsabilul cu etica nu “se spală pe mâini" în această privinţă.

Există o corelaţie directă între frecvenţa şi durata cursurilor de formare pe teme de etică şi numărul de apeluri la AlertLine, acestea reprezentând un semn de "sănătate", aşa cum precizează managerul Van Mill. Salariaţii au curajul de a contacta direct managerii responsabili - înainte ca un eveniment să aibă loc. De exemplu, un angajat îl poate contacta pe Van Mill pentru a-l anunţa că are

126


oportunitatea de a lucra ceva în afara programului său de lucru; este acesta însă un conflict de interese?

Fiecare organizaţie sau industrie are propriile sale norme etice/legale, dar unele sunt mai sensibile decât altele. De exemplu, spitalele acordă o atenţie specială modului în care se facturează plăţile asigurărilor sociale. Pentru Howmet Corporation, asigurarea calităţii este un factor-cheie, firma fiind specializată în operaţiuni de turnătorie a metalelor pentru motoarele avioanelor cu reacţie şi, cel puţin teoretic, orice avion cu reacţie comercial de astăzi utilizează produsele companiei pentru motoarele sale, ceea ce implică o mare responsabilitate din partea acesteia. De aceea, orice raportare care arată o disfuncţiune în procesul de control este privită cu multă seriozitate.

Deşi Van Mill nu avea prea multă experienţă în organizarea unor iniţiative care să privească întreaga companie, pregătirea sa de auditor intern l-a ajutat în rezolvarea multor cazuri: purtând "pălăria" eticii, el descoperă că uneori este necesară o intervenţie de tip "control". Dacă un apel la hotline-ul de etică anunţă că un salariat pleacă mai repede şi el nu este pedepsit, la o examinare mai atentă se poate constata că acesta poate avea un motiv de a pleca mai repede, dar în acelaşi timp, funcţia de gestionare a timpului, de respectare a programului necesită o "mână mai forte".

Compania Howmet are filiale în Canada, Franţa, Marea Britanie şi Japonia, iar programele de etică trebuie implementate şi în aceste filiale, chiar dacă traducerea materialelor necesare este o sarcină care ia timp şi chiar dacă există unele diferenţe culturale faţă de cele ale S.U.A.: etica este etică, iar procesul este de fapt acelaşi.

Consiliul de Conformitate al firmei se reuneşte trimestrial. Acesta revizuieşte activităţile programului şi urmăreşte ca acesta să fie în concordanţă cu politica generală a firmei.

Van Mill aduce în atenţia acestuia detalii, cum ar fi, de exemplu, activitatea de la AlertLine. Pe lângă întâlnirile regulate, el păstrează un contact strâns, zi de zi, cu unii dintre membrii consiliului. Jumătate din timpul său este destinat sarcinilor de auditor, iar cealaltă parte funcţiei de responsabil pe probleme de etică. Sprijinul top-managerilor este extrem de important pentru succesul unor astfel de programe, la fel ca şi în cazul auditului intern. De asemenea, la fel de important este să se dispună de resurse, în mod special de o reţea internă de comunicare în interiorul companiei.

Unii experţi susţin că un bun manager al problemelor de etică este înainte de toate un bun ascultător dar, de asemenea, este necesar de a merge printre oameni şi pentru a-i asculta. Chiar dacă, de cele mai multe ori, apelurile furnizează şi adevăratul motiv al practicii neetice, responsabilitatea acestuia este de a căuta adevărata cauză, iar un auditor intern are deja experienţă în aceasta.

III. Etica la Compania BoeingProgramul de etică la compania Boeing instruieşte peste 145.000 de

salariaţi, folosind de asemenea un canal de comunicare care oferă posibilitatea angajaţilor de raporta infracţiunile sau preocupările legate de acest subiect. Un

127


alt instrument folosit este broşura care se numeşte "Recomandări de conduită" şi care cuprinde politicile etice ale firmei şi standardele de comportament şi conformitate. De asemenea, programul include şi o înregistrare video personalizată, adresată managerului general al fiecărei divizii.

Instruirea este condusă de către un consilier de etică în fiecare divizie şi sunt prezentate atât cazuri excepţionale (cum ar fi, de exemplu, descinderi ale FBI) cât şi cazuri de rutină (probleme între angajaţi, furnizori, manageri şi subordonaţi).

Succesul programelor de training va apropia salariaţii în cunoaşterea şi în înţelegerea aspectelor care presupun:

- recunoaşterea implicaţiilor etice ale problemelor care apar;- examinarea obiectivă a dilemelor etice şi aplicarea unor modalităţi

raţionale de a le rezolva;- corectarea comportamentelor neetice care au fost neglijate sau

neobservate în trecut;- gestionarea diplomatică a dilemelor etice care ar putea afecta relaţiile

personale;- comunicarea necesităţii de a aplica principiile etice la toate nivelurileorganizaţiei.Acestea ar trebui să faciliteze un proces de revizuire problemelor de etică,

iar aceasta s-ar putea demonstra, utilizând studii de caz pe această temă. Următorii paşi sunt recomandaţi de specialişti în rezolvarea acestora:

Etape necesare în rezolvarea unui studiu de caz pe teme de eticã1. Definirea problemei, luând în considerare valorile organizaţionale şi

liniile de acţiune. Care sunt factorii implicaţi? Există alte persoane în organizaţie cu care trebuie să se colaboreze: acele grupuri sau acei indivizi care sunt cei mai afectaţi de această decizie?

2. Determinarea naturii problemei: dacă este de domeniul eticii sau dacă este doar o decizie administrativă.

3. Definirea rezultatului asteptat pentru situaţia în care s-a constatat o abatere de la etică. Cine va fi afectat de decizie? Cine altcineva trebuie să fie implicat în rezolvarea dilemei pe parcursul acţiunii?

4. Identificarea elementelor problemei care privesc etica.5. Identificarea dificultăţii rezolvării obstacolelor şi determinarea modului

în care acestea pot fi depăşite.6. Dezvoltarea de soluţii alternative şi evaluarea acceptabilităţii acestora

din punct de vedere legal, moral şi al afectării perspectivelor afacerii. Soluţia respectivă este în concordanţă cu misiunea, valorile şi imaginea care se doreşte pentru organizaţie?

7. Selectarea celei mai bune soluţii care poate fi implementată cu costuri rezonabile, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, cu minimum de afectare (întrerupere) a derulării activităţilor şi cu o înaltă probabilitate de succes.

128


Subiecte pentru dezbatereFaceţi o comparaţie între angajaţii A.E.P. ŞI ELECTRICA din România

privind modul de respectare a Codului de etică privind componenta ,,orientarea către client”.

2. Dacă la firmele româneşti aveţi cunoştiinţă de Manager cu Etica şi dacă da, nominalizaţi, vă rog .

ANGAJAT VS.ANGAJATOR: NEÎNCREDEREA CA MOTIV

Prezentarea studiului Încredere – “sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau

sinceritatea cuiva.”,,Increderea este cea mai mare virtutute a omului, dar bazată pe suspiciune

“ spunea un prelat Spaniol .Persoană de încredere – “persoană căreia i se poate încredinţa orice secret,

orice misiune.” (DEX, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996)Încredere (engl. “trust”) – sentiment pe care îl avem faţă de “cineva

despre care considerăm că este bun, sincer, onest etc. şi că nu va încerca să facă rău ori să înşele”.

Poziţie de încredere (engl. “position of trust”) – “slujbă ce presupune o anumită responsabilitate, bazată pe încrederea acordată cuiva.” (Oxford Advanced Learner’s Dictionary, Oxford University Press, 2001)

Problemă: Definiţiile de mai sus ne spun că încrederea / neîncrederea este un o sentiment, opinie, nu o certitudine.

Se pune întrebarea dacă acest sentiment este un motiv suficient de puternic pentru a lua decizii pe baza lui.

Totodată, vedem că încrederea implică valori morale pe care le luăm în calcul atunci când apreciem o persoană şi atunci când luăm decizii ce privesc raportul cu acea persoană. Încrederea presupune, deci, trecerea unui test moral pe care cel cu care întreţinem un anumit raport îl dă continuu. Cu toţii dăm un astfel de test în viaţa de zi cu zi, în raporturile cu cei din jur. Cum funcţionează acest test moral? Este el suficient pentru a lua decizii privind raporturile cu ceilalţi?

Studiu de cazPandectele Române – Repertoriu de jurisprudenţă, doctrină şi legislaţie,

Nr. 5, sept.-oct., 2003, pp. 127-8. (Caz preluat din jurisprudenţa franceză, 31 oct. 2001, publicat în JCP, 2003.)

Date caz: „Contract individual de muncă. Desfacere. Cauză serioasă şi reală. Salariat urmărit penal pentru viol. Stare de tulburare în sânul întreprinderii. Viaţă privată.

Un salariat angajat în cadrul unei societăţi în calitate de animator, este concediat pe motiv de pierdere a încrederii angajatorului său, salariatul fiind cercetat penal pentru viol împotriva unei tinere.”

129


„Angajatorul decisese, de altfel, într-o primă fază, că o îndepărtare momentană a celui vizat era suficientă pentru a salvgarda interesele asociaţiei.” Ulterior, angajatul este concediat.

1. Viaţă privată vs. responsabilitate faţă de angajator„Faptele ce i s-au reproşat s-au petrecut în afara orelor şi locului de

muncă, cu prilejul unei relaţii de natură privată a salariatului întreţinute cu o tânără, care nu aparţinea în acel moment grupului de adolescenţi” pe care salariatul îi avea în grijă.

„Un fapt ţinând de viaţa personală a angajatului nu poate, în principiu, să constituie o culpă contractuală susceptibilă a justifica o sancţiune sau o concediere disciplinară.”

2. Condiţiile legale ale concedieriiO concediere nedisciplinară putea fi decisă în condiţiile în care

„comportamentul sancţionatului prezumat nevinovat crease o stare de tulburare în sânul intreprinderii şi ţinând cont de natura funcţiilor sale şi a obiectului de activitate al intreprinderii.”

3. Decizia juridică şi argumentarea eiParchetul a decis neînceperea urmăririi penale. Faptele, „ţinând de viaţa

personală a salariatului, nu puteau fi invocate în sprijinul unei concedieri nedisciplinare..” Nici un element obiectiv, precum reacţii negative ale părinţilor sau ale adolescenţilor, nu a stabilit existenţa unei tulburări ce s-ar fi creat în sânul asociaţiei. În plus, concedierea nu este justificată nici de vreo divulgare a faptelor în afara asociaţiei. (…) Ca urmare, concedierea este lipsită de o cauză reală şi serioasă.”

Subiecte pentru dezbatere1. Ce se poate spune despre problema încrederii, formulată mai sus,

aplicată în domeniul afacerilor, în cazul raportului dintre angajat şi angajator?2. Ce conflicte etice sunt implicate?3. Este justificată din punct de vedere etic decizia juridică?

BUSSINES, BRANDING, BLOGGING: LA MEDII NOI, DILEME NOI

Prezentarea studiului Noile tehnologii de comunicare impun schimbări în retorica mesajelor

comunicatorilor. Companiile nu sunt ocolite de aceste schimbări. Noile medii de comunicare modifică strategiile de comunicare ale marketerilor.

Kevin Allison demonstreză acest lucru într-un articol cu un titlu sugestiv: “Who’s afraid of the big, bad blog?”, publicat în Financial Times, 4 noiembrie. El arată că, prin amploarea şi impactul său, fenomenul blogging-ului nu mai poate fi neglijat de către companii. Pornind de la demonstraţia lui Allison, pun în evidenţă problemele etice generate la intersecţia dintre comunicarea organizaţională şi blogging.

130


To blog or not to blog?Întrebarea care deschide articolul lui Allison ne ajută să înţelegem de ce

este bloggingul interesant pentru companii. Identific trei argumente: audienţa, targetarea şi efectele. (…)

Allison descrie dilema cu care se confruntă companiile în faţa acestui fenomen. Pe de o parte, corporaţiile sunt interesate de blogging pentru a se apăra de criticile venite din partea utilizatorilor blogurilor. Desigur, pentru a se răspunde eficient la critici, trebuie să se folosească aceleaşi mijloace de comunicare utilizate de mesajul critic. Dar, pe de altă parte, companiile au constatat destul de repede că mesajul corporatist publicat pe blog după reţetele tradiţionale nu se bucură de credibilitate. De aici, nevoia companiilor de a-şi modifica strategiile de comunicare, adaptându-le la discursul de tip blogging. (…)

Primul principiu al bloggingului corporatist: Pentru a avea succes în comunicarea prin blogging, companiile trebuie să renunţe la a-şi promova ele însele mesajul, lăsând acest lucru pe seama angajaţilor bloggeri. Altfel spus, bloggingul corporatist trebuie dezinstituţionalizat, redus la comunicarea individuală a angajaţilor bloggeri, prin intermediul site-urilor lor. (…)

Al doilea principiu al bloggingului corporatist: mesajul nu trebuie să fie părtinitor faţă de companie, ci cât mai realist; firma trebuie să permită angajaţilor bloggeri să critice produsele propriei firme ori să le laude pe cele ale firmei concurente. (…)

IBM, avangarda bloggingului corporatistConştientă de importanţa bloggingului, IBM şi-a încurajat cei 320.000 de

angajaţi să îl practice, cerându-le, totodată, să-şi stabilească ei înşişi un set de reguli simple. În zece zile, bloggerii IBM au elaborat un cod de conduită alcătuit din 11 principii de bază.

1. Trebuie să cunoşti şi să urmezi codurile interne de conduită ale IBM.2. Fii conştient de ceea ce scrii. Eşti personal responsabil de ceea ce

publici.3. Foloseşte numele real, iar atunci când te referi la anumite chestiuni

privind IBM precizează-ţi rolul în companie.4. Precizează că textele tale publicate nu reprezintă neapărat poziţiile,

strategiile sau opiniile IBM.5. Respectă dreptul de autor, legile privind utilizarea corectă a

informaţiilor şi legile privind difuzarea informaţiilor financiare.6. Nu dezvălui informaţii confidenţiale ori informaţii din sfera proprietăţii

private.7. Nu te referi clienţi, parteneri de afaceri ori furnizori fără acordul

acestora.8. Respectă-ţi auditoriul. Nu jigni pe considerente etnice, nu profana. (…)Medii noi, dileme etice noiBloggingul corporatist, înţeles ca blogging practicat de angajaţii unei

companii în cadrul unui sistem de reguli autoimpuse sau impuse de companie, generează două tipuri de dileme etice.

131


Mai întâi, o problemă ce ţine de etica în afaceri. (…) Se pune întrebarea ce poate şi ce nu poate publica angajatul blogger în site-ul personal: ce opinii poate susţine, ce informaţii poate dezvălui. Problema se complică atunci când angajatul blogger deţine informaţii despre practici corporatiste ilegale sau imorale, despre produse nocive, despre situaţii în care este afectat mediul înconjurător etc. Aici angajatul blogger se loveşte de dilema whistle-blower-ului, a trâmbiţaşului. (…)

În al doilea rând avem de a face cu o problemă de etică mass media. Se joacă o dispută între libertatea de comunicare din blogging şi restricţiile sau reglementările impuse de către companie angajaţilor bloggeri. (…)

Sursă: Kevin Allison, “Who’s afraid of the big, bad blog?”, în Financial Times, 4 noiembrie 2005.

Subiecte pentru dezbatere1. Sunteţi managerul unei Societăţi Comerciale din România şi un

angajat al dumneavoastră a spus secrete despre firmă pe blogul personal, el a publicat sub pseudonim, blogul sau e găzduit în SUA sau în altă parte şi numele societăţii a fost înlocuit cu altceva îl cocediaţi sau nu şi dacă da pe ce temei legal ?

2. Enumeraţi avantajele şi dezavantajele blogghingului corporatist.3. Care ar fi drepturile şi obligaţiile bloggherilor într-un cod de etică în

blloging ?

COADA LA GHIŞEU ŞI SOLUŢIA ETICĂ

Prezentarea studiului În cazul următor va fi prezentată situaţia unităţilor de colectare a taxelor şi

impozitelor de la populaţie, unde majoritatea funcţionarilor publici din cadrul unităţilor sunt total dezinteresaţi de relaţia cu clientul aflat la ghişeu.

Perioada de strângere a taxelor şi impozitelor (în general perioada în care se acordă o bonificaţie la plata impozitelor, respectiv primele 3 luni din an) de la populaţie poate deveni un moment traumatic pentru marea majoritate a populaţiei acestei ţări.

Din cauza proastei organizări a serviciilor respective şi a neprofesionalismului funcţionarilor de la ghişeu, marea majoritate a populaţiei se confruntă cu statul la cozi interminabile care duc adesea la conflicte greu de aplanat, tocmai în rândul celor care ar trebui să aibă condiţii normale de a-şi plăti datoriile către stat.

Faptul că funcţionarii publici sunt în general suprasolicitaţi la ghişee, îi face să devină irascibili şi mai puţin concentraţi la munca pe care o fac, iar uneori se întâlnesc cazuri în care un funcţionar strigă sau se comportă total anormal în anumite situaţii în care ar trebui să dea dovada de tact şi bun simţ.

O altă problemă este cea a "şpăgii" oferite funcţionarului pentru a nu mai sta la cozi interminabile. În asemenea cazuri funcţionarii dau dovadă de foarte multă bunavoinţă faţă de respectivele persoane.

132


Nu poate fi generalizată această problemă la nivelul întregii ţări deoarece sunt şi unităţi în care există adevaraţi profesionişti care aduc un plus de valoare instituţiilor în care lucrează.

Pentru a mări eficienţa şi profesionalismul funcţionarului de la ghişeu, ar fi nevoie de cursuri care să prezinte o etica profesională demnă de urmat.

Soluţia de îmbunătăţire a respectivelor servicii ar fi să se publice cât mai multă informaţie legată de plata taxelor şi impozitelor prin intermediul internetului şi a mijloacelor de plată electronice.

Prin intermediul informării corecte şi de lungă durată a populaţiei, asupra acestor modalităţi de plată, se va putea putea obţine degrevarea serviciilor de încasări la ghişeu, de stresul la care sunt supuse în respectiva perioadă a anului, de aici rezultând o mulţime de factori benefici.

Subiecte pentru dezbatereÎn situaţie în care ar trebui să elaboraţi un cod etic al unui serviciu public de colectare a taxelor şi impozitelor de la populaţie, faceţi o declaraţie a principiilor etice de bază a acestui tip de serviciu.

SECRETARA, O LEGĂTURĂ PERMANENTĂ ÎNTRE FIRMĂ ŞI PUBLIC

Prezentarea studiului O secretară trebuie să dovedească politeţe desăvârşită, conduită

ireproşabilă, mai ales atunci când se adresează publicului sau când acesta i se adresează în mod direct sau indirect.

Trebuie să-i fie clar ce doreşte solicitantul să ştie, dacă nu cumva respectiva dorinţă vizează probleme ce sunt de competenţa altuia.

Când solicitantul nu se exprimă destul de clar, se vor adresa întrebări corespunzătoare, urmărind înlăturarea oricărei neînţelegeri sau interpretări greşite a dorinţelor persoanei respective. Numai după aceea se va da lămurirea, orientarea, explicaţia cerută de solicitant.

Lămurirea să fie cât mai scurtă, clară şi completă, astfel devenind cu adevărat folositoare solicitantului.

Decât să spună persoanei respective un neadevăr sau să-i prezinte o orientare greşită, este preferabil să-l îndrume pe solicitant la cel în măsură să-l ajute.

Prin atitudinea politicoasă faţă de public, prin răspunsul la solicitările acestuia, se va dobândi atât sporirea prestigiului, cât şi exercitarea unei influenţe psihologice asupra mentalităţii oamenilor, care, astfel trataţi, vor începe să-şi piardă aversiunea faţă de măsurile – unele nepopulare – luate de autorităţi, încercând să găsească nu doar un înţeles coercitiv, neplăcut, ci şi un rost obştesc, devenind în cele din urmă participanţi voluntar la menţinerea ordinii de drept.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, secretara intră într-un complex de relaţii cu publicul, din iniţiativa sa, în cadrul cărora trebuie să aibă o atitudine

133


politicoasă, să evite bruscarea sau atitudinea provocatoare, să fie respectuoasă, dar autoritară.

Câteva norme obligatoriiCând se naşte o relaţie cu cineva, la iniţiativa sa sau a instituţiei, să se ţină

seama de motivele care îl determină şi obiectivul pe care îl urmăreşte persoana respectivă şi cui i se adresează.

Solicitarea trebuie adresată potrivit, maniera şi tonul corespunzătoare, iar mimica şi gesturile adaptate situaţiei.

Când relaţia se naşte din nevoia unor acţiuni de corectare a comportamentului cuiva care a depăşit limitele toleranţei, dar nici nu este în deplin acord cu normele sociale, se apela atât la pregătirea sa profesională, cât şi la o gamă de alte mijloace: vorbire, ton, ţinută, gesturi, idei etc.

Politeţea se impune chiar şi faţă de un om nepoliticos, deoarece ea este o armă puternică şi are o putere coercitivă proprie, căreia nu i se poate sustrage nici chiar omul incult. Nu este permis nimănui a se lăsa prins în atitudini provocatoare sau jignitoare, putând astfel să-şi piardă calmul şi stăpânirea de sine, făcând în acest fel poate chiar jocul adversarului.

În ansamblul relaţiilor cu publicul, secretara trebuie să fie politicoasă, dar şi hotărâtă, în toate acţiunile sale. Dacă după o temeinică analiză a luat o hotărâre corectă, a dat un răspuns corect, a dat o dispoziţie justă, atunci el trebuie să persiste în cele hotărâte; în caz contrar, riscă să-şi slăbească sau chiar îşi slăbeşte autoritatea.

Hotărârile luate, indiferent de natura acestora, trebuie duse la îndeplinire cu energie în folosul serviciului şi al publicului (prin energie nu trebuie să se înţeleagă bădărania, ci o atitudine sigură, hotărâtă şi calmă).

În acţiunile sale, secretara trebuie să fie călăuzită de o imparţialitate desăvârşită în ansamblul relaţiilor cu publicul, indiferent că acestea s-au născut la iniţiativa unei părţi sau a alteia.

Prin atitudinea şi comportamentul ei, îşi va atrage nu numai respectul publicului iubitor de ordine, ci îşi va asigura sprijinul populaţiei.

Adevărata secretară capabilăEste discretă. Nu vorbeşte despre şeful ei, viaţa privată sau afacerile lui

financiare. Niciodată nu transmite mai departe bârfa din interiorul sau afara companiei.

Răspunde la telefon cu mult tact, calmând şi dând satisfacţie tuturor, de la soacra directorului până la membrii din consiliu.

Este meticuloasă, ţinând evidenţele la zi – calendarul şefului, cartea de adrese, rolodexul ei, lista felicitărilor de Crăciun etc.

Manifestă iniţiativă de a cere scuze în numele şefului ei când ştie că acesta va întârzia la prânz, recunoaşte că i-a scăpat din vedere o anumită dată, scrie scrisori care pot fi trimise, în mod dibaci, fără semnătura lui, cum ar fi notele de mulţumiri.

Îl informează pe şeful ei cu ceea ce se întâmplă în organizaţie – cine se

134


descurcă bine, cine-şi bagă nasul unede nu-i fierbe oala. Ţine în permanenţă legătura cu toţi cei interesaţi în colaborarea cu compania ei.

Înţelege priorităţile – ce telefon trebuie dat mai întâi, ce scrisoare trebuie scrisă şi expediată prima, care persoană trebuie primită mai întâi.

Înţelege importanţa intereselor familiale şi ajută aranjarea problemelor legate de familie.

Ţine cont de cheltuielile şefului ei şi, de asemenea, ţine la zi documentele biroului.

Urmăreşte programul şefului ei – ştie cum şi când să-l salveze dintr-o întâlnire extrem de lungă sau de o convorbire telefonică nedorită.

Are grijă ca cei din companie să fie informaţi de programul şefului lor sau de planurile acestuia.

Secretariatul este centrala de comutaţie a informaţiilor oficiale şi neoficiale, gradul de informatizare al secretarelor fiind corespunzător de ridicat, competenţa în domeniul social stimulând lucrul în echipă, ele ştiind adesea unde trebuie căutate cu adevărat punctele slabe ale proceselor de lucru.

Secretara este mâna dreaptă a şefului. Pentru postul de secretară (Asistant Manager), accentul cade, în ultimul timp, pe latura executivă, adică pe posibilitatea persoanei respective de a-şi asuma responsabilităţi (în anumite limite) şi de a oferi soluţii pentru problemele care se ivesc.

Cerinţe: capacitate foarte bună de comunicare; cunoştinţe de protocol, respectarea tuturor regulilor de stocare a informaţiei şi de acces la aceasta; cunoştinţe de birotică.

Cunoaşterea foarte bună a cel puţin o limbă străină (în general, engleza sau franceza) este aproape indispensabilă.

Secretara organizează agenda (întâlniri, şedinţe etc.) managerului, a cărui asistentă este, eventual întâmpinând persoanele din afară şi îndeplinind cerinţe de protocol (pregătirea locului în care se va desfăşura întâlnirea, răspunsuri la invitaţii).

Preia şi transmite informaţia în mod corespunzător şi în timp util, cu accent pe discreţie, corectitudine, promptitudine.

Eliberează şi păstrează la zi o bază de date cu nume, adrese şi numere de telefon.

Rezolvă o parte din corespondenţă (cea de rutină), redactează rapoarte pe baza notiţelor luate în cadrul unor întâlniri, face traduceri etc. Primirea apelurilor telefonice şi direcţionarea lor (la care se pot adăuga preluarea mesajelor şi, uneori, răspunsuri la diferite întrebări); recepţionarea şi direcţionarea corespondenţei (inclusiv a mesajelor fax); primirea şi îndrumarea vizitatorilor.

Uneori, la acestea se adaugă ajutorul acordat coordonatorului serviciului administrativ în diverse activităţi: oferte de preţuri de la diferiţi furnizori, rezervări (bilete de avion, camere de hotel, maşini) etc.

Păcatele capitale ale secretarei la locul de muncăCele mai mari greşeli pe care le poate comite cineva în mediul de lucru

135


este aceea de a “adresa critici unui angajat când sunt şi alţii de faţă”. Ca să se fereasca de această greşeală, ca şi de altele, trebuie sa urmeze întotdeauna câteva mici reguli:

Nu adreseaza niciodată critici unui angajat când sunt şi alţii de faţă.Dă întotdeauna angajaţilor posibilitatea de a-şi exprima opiniile.Nu întârzie niciodată la o întâlnire.Să fie punctuală este un concept atât de

simplu, de bază.Pune ceasul să sune mai devreme.Când îsi programezi întâlnirile, se concentrează asupra orei la care trebuie

să plece, nu asupra celei la care trebuie să ajungă. Făcând astfel, se va simţi mai stăpână pe timpul ei .

Când se pregăteşte sa plece la o întrunire sau la o întâlnire, renunţă la obiceiul de a sta în ultimul moment să mai faca încă ceva sau să mai răspunda la telefon. Se concentrează asupra angajamentului pe care si le-a luat.

E mândră de felul în care ceilalţi te percep.

Subiecte pentru dezbatereSintetizaţi cele de mai sus în capitole ale unui Cod etic general al unei

secretare.

HAINELE IL FAC PE OMUL DE AFACERI

Prezentarea studiului Codul vestimentar reprezintă o parte foarte importantă a vieţii

profesionale pentru că reprezintă primul element pe care il percep partenerii de afaceri, clienţii sau colegii. Într-un mediu de lucru în care ţinuta este obligatorie, bărbatii au desigur mai puţină bătaie de cap în a se integra codului vestimentar cerut de instituţia în care lucrează. Cămaşa, cravata şi costumul sunt elementele care compun o ţinută simplă şi potrivită, fără prea mari probleme. Femeile au, ce-i drept, de unde alege: există o varietate întreagă de ţinute pe care le pot purta şi care li se potrivesc, dar nu toate se armonizează cu ceea ce înseamnă mediul de lucru din compania în care lucrează. Există anumite standarde pe care şi firmele româneşti le impun angajatelor lor, atât în beneficiul imaginii companiei faţă de partenerii de lucru şi de clienţi, cât şi pentru a menţine mediul din firma la un standard ridicat de profesionalism.

De la teorie la exempluFirmele de consultanţă românesti, spre exemplu, au reguli clare în privinţa

a ceea ce este considerat o ţinută de afaceri, propice mediului de lucru cu clienţii. Firma de consultanţă Deloitte&Touche stabileşte clar ceea ce angajatele ar trebui să poarte ca ţinuta business:

- costum de afaceri sau combinaţii de bluze sobre cu fuste de o lungime decentă şi pantaloni eleganţi; sunt recomandate călduros taioarele;

- pantofii trebuie să se conformeze şi ei aceloraşi reguli de potrivire cu mediul de afaceri şi decenţei.

136


Cei care lucrează pentru compania Deloitte&Touche trebuie să respecte aceste reguli chiar şi atunci când nu au intâlniri cu clienţii, normele de ţinută se aplică la orice nivel, de la secretară, asistentă, receptioneră până la nivelurile înalte de conducere. Ţinuta la seminarii de pregătire sau călătorii de afaceri poate fi business sau business casual, după situaţie.

În codul vestimentar impus la Deloitte&Touche sunt descrise ţinutele considerate necorespunzatoare cu mediul de afaceri. Hainele sport, jeansii, T-shirts, puloverele, fustele mini, bluzele indecente sau transparente, rochiile fără mâneci, pantalonii de tip stretch sau foarte strâmţi sunt elemente care, potrivit codului vestimentar al Deloitte&Touche, nu au ce căuta la birou.

Nici sandalele, pantofii fără călcâi, pantofii cu tălpi groase sau pantofii sport nu îşi găsesc locul în ţinuta considerată „business attire“, adică potrivită pentru birou.

Business casual – ţinuta de vineri poate fi mai puţin rigidăExistă însă şi ţinute care îndeplinesc reguli mai puţin rigide, şi anume

acelea potrivite stilului „business casual“. Deşi standardele, după cum am spus, sunt mai puţin convenţionale, imaginea proiectată prin acest tip de ţinută trebuie să fie tot una profesională, existând reguli pentru menţinerea în limitele impuse de mediul de afaceri.

Codul vestimentar business casual trebuie adoptat ţinând seama de nişte reguli simple.

Ţineti cont de mediul de lucru, dar şi de ceea de aveţi de făcut în ziua respectivă. O ţinută îngrijită este un semn de respect profesional.

Aveţi grijă la consistenţa ţinutei pe parcursul săptămânii de lucru. „Casual Friday“ (vinerea cu ţinuta de voie) nu înseamnă că puteţi merge la lucru ca şi cum abia v-aţi fi dat jos din pat, scăpaţi de constrângerea costumului din celelalte patru zile ale săptămânii.

Întâi întrebaţi şi abia apoi îmbrăcaţi-vă. Arătaţi respect atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru conducere evitând ţinute ca jeansii, sepcile sau T-shirts. Consultarea cu managerul de resurse umane este foarte importantă înainte de a aparea la muncă îmbrăcat pentru picnic. Departamentul de resurse umane este cel care elaborează în mod obişnuit politicile vestimentare ale companiei şi poate oferi mai multe informaţii în acest sens. Pentru cei nou-angajaţi în special, este foarte important să afle aceste lucruri, respectarea codului vestimentar al locului de muncă, respectiv, fiind una dintre modalităţile de integrare şi adaptare la mediul de lucru respectiv. Chiar dacă respectivul angajat a lucrat pe o poziţie similară la o altă companie, standardele diferă de la caz la caz.

Observaţi stilul ţinutelor de business expuse în vitrinele din oraş şi apoi priviţi în interiorul propriului dulap: este posibil să puteţi adapta o parte din garderoba şi să nu fie nevoie de reînnoirea ei într-un timp foarte scurt.

Codul vestimentar de afaceri in strainatateDesigur, ţinutele business prezintă mici variaţii de la ţară la ţară, chiar şi

la sucursale ale aceleaşi companii. Pentru a face o comparaţie, am studiat

137


codurile vestimentare ale Deloitte&Touche din România, Cehia şi Ungaria.În Cehia, spre exemplu, este facută o diferenţă clară între "convenţional

formal business attire", adică, stilul business conservator şi formal, şi "business casual attire on Fridays", adică stilul mai puţin oficial din zilele de vineri. Pentru stilul formal, se recomandă costumul, taioarele şi cravatele, fustele, rochiile şi pantofii închişi la culoare, şi, atenţie, curaţi. Se recomandă angajaţilor să aleagă haine care să comunice o atitudine profesională. Vinerea însă, angajaţii din Cehia pot alege vestimentaţia business casual, adică pantalonii, fustele şi rochiile pot fi de tip informal, dar recomandarea facută de specialiştii în HR ai Deloitte este ca angajatţi să combine elemente din ţinuta formală cu elemente din cea informală, cum ar fi cravate mai colorate la costume, pulovere peste camasa etc. Pantofii contează foarte mult: pantofii cu platforme sau de sport nu sunt permişi nici măcar în zilele de vineri.

În Ungaria, standardele generale sunt aceleaşi ca în Cehia şi Romania. Sunt însă făcute şi alte precizări legate de ţinuta formală şi informală:

- cămaşile pot fi atât cu maneci lungi, cât şi cu mâneci scurte, dar în culori deschise

- este recomandată purtarea şosetelor de culoare închisă;- pantofii închişi sau sandalele cu aspect elegant trebuie să fie curate şi de

o culoare potrivită cu aceea a hainelor; Igiena şi îngrijirea personală sunt considerate ca parte a ţinutei de afaceri,

aşa încât codul vestimentar din Ungaria cuprinde şi prevederi legate de acest aspect.

Subiecte pentru dezbatereDefiniţi norme etice ale ţinutei de afaceri.

GLOSAR DE TERMENI

Acţionar posesor de acţiuniAdministrare 1) gestionarea bunurilor unei entităţi;

2) acţiunile pe care le îndeplineşte o persoană în derularea afacerii sale sau a altora în baza unei contract

Afacere activitate comercialăAngajament obligaţie luată de cineva pentru efectuarea unui lucruAngajat persoană încadrată la un loc de muncă; salariatAptitudine Înclinaţie, dispoziţie naturală sau câştigată de a face

unele lucruriAsociat persoană fizică sau juridică care participă la constituirea

unei societăţi comercialeAutorităţi ale Statului

organ sau instituţie de stat care reprezintă puterea politică şi administrative, ex. Prefectura, primării, instituţiile fiscale

Blog Blog-ul este un site de web complex, care include şi toate facilităţile oferite de forumuri, publicaţii, poze,

138


articole şi alte informaţii de interes general, având posibilitatea de a se adăuga informaţii de către autorii blogului.

Calomnie afirmaţie mincinoasă făcută cu scopul de a discredita pe cineva; defăimare;

CCIR acronim Camera de Comerţ şi Industrie a RomânieiCNIPMMR acronim Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private

Mici şi Mijlocii din RomâniaColaborare formă de relaţii care se stabilesc între state sau grupări

economice, politice, culturale etc. în interes comunCompetiţie întrecere intre două sau mai multe persoane sau state,

organizaţii, care urmăresc acelaşi avantaj sau acelaşi rezultat; concurenţă; luptă

Conduită mod de a se purta; manieră; comportament; ţinutăConsecvenţă mod de acţiune în conformitate cu principiile proprii;

credincios convingerilor sale până la finalizarea obiectivelor

Contract Convenţie, înţelegere scrisă prin care două sau mai multe părţi se obligă reciproc la ceva

Corectitudine 1) caracter corect; conştiinciozitate; scrupulozitate 2) ţinută corectă 3) comportament corect

Corupţie 1) abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare 2) influenţarea unor persoane în scopul săvârşirii unor fapte sau luarea unor decizii prin acordarea şi primirea de foloase necuvenite

Declaraţie falsă

Document oficial prin care se comunică ceva neadevărat cu scopul cu scopul premeditat de a denatura sau a ascunde o faptă

Dedicare consacrare, depunere a tuturor eforturile în slujba unei idei, a unei activităţi

Deontologic privitor la ansamblul normelor şi obligaţiilor specifice unei activităţi profesionale

Deontologie parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei anumite profesiuni

Dezvoltare trecere de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex; extindere, creştere

Etică ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi

Excelenţă (în afaceri)

nivelul superior de derulare a unei afaceri

139


Flexibilitate putere de adaptare, receptivitate la schimbareFraudă act de rea-credinţă cu scop de profit prin provocarea

unei pagubeFurnizor unitate, persoană care furnizează cevaGATT acronim engl. General Agreement on Tariffs and Trade

(Acordul Mondial de Tarife şi Comerţ)Iniţiativă predispoziţie de a întreprinde primul ceva sau de a avea

îndrăzneală să facă cevaIntegritate caracter integru; sentiment al demnităţii, dreptăţii şi

conştiinciozităţii, care serveşte drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate

încredere sentimentul de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritatea cuiva

înşelătorie fapta celui care induce în eroare, excrochează, fraudează, abuzează de buna credinţă a cuiva

întreprinzător persoană cu spirit de acţiune, cu iniţiativă; cel care întreprinde o acţiune

Lider 1) conducător2) persoană care se găseşte în fruntea unei competiţii

Manipulaţie acţiune necinstită, făcută cu scopul de a înşela pe cinevaMoral Ansamblu de calităţi psihice şi spirituale ale unui omMorală ansamblul ideilor, concepţiilor, convingerilor privind

normele de convieţuire şi de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei şi faţă de societate

Moralitate calitatea a ceea ce este moral; corectitudine, cinsteONG acronim Organizaţie NeguvernamentalăOptimism atitudine a omului care priveşte cu încredere viaţa şi

viitorul, tendinţă de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor

Organizaţie patronală

organizaţie neguvernamentală, independentă, non-profit şi apolitică care reprezintă şi apără interesele unui grup de întreprinzători (patroni)

Partener persoană care participă la o acţiune comună, luată în raport cu alta (sau cu altele)

Perseverenţă însuşirea de a fi perseverent; stăruinţă, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini; tenacitate

Preocupare faptul de a (se) preocupa, interes deosebit; grijă pentru ceva sau cineva; (p. ext.) activitate susţinută într-un anumit domeniu

Principiu element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem, o normă de conduită

Relaţie legătura de dependenţă sau de influenţă reciprocă între persoane, popoare sau state

Respect atitudine, sentiment de stimă, de consideraţie, de

140


preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferentăResponsabilitate

1) simţ de răspundere; atitudine responsabilă faţă de obligaţiile proprii; răspundere 2) funcţie sau sarcină de răspundere

Tăinuire 1) acţiunea de a păstra o taină, a ţine un secret, de a nu lăsa să se ştie, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi 2) jur. infracţiune constând în primirea ori transmiterea unui bun provenit din comiterea unui act condamnat de legea penală şi urmărind obţinerea unui folos material

Viziune 1) mod de a vedea, concepe lucrurile; concepţie, opinie2) intuiţie cu privire la evoluţia diferitelor curente

BIBLIOGRAFIE:

1. Balanoff, H.R. - Public Administration, third edition, Ed. Dusshkin Publishing Group (The Banta Company, Harrisonburg, Virginia) 1993

2. Blanchard, K., Vincent Peale, N. - Ethique et management, Les Edition d´Organisation, Paris, 1988

3. Bouvier, C. - Audit des achats, Les Editions d’organisation, Paris, 1990

4. Dupuy, E., Cintas, Y. - Communiquer avec la presse - l’entreprise a la une, Les Editions d’organisation, Paris, 1990

5. Gönczi Ştefan – Etica managerială, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 20066. Gusti Dimitrie – “Idealul etic şi personalitatea”, Editura Floare

Albastra, 1998, pag. 272-2747. Hoffman, W. M., Mills Moore, J. - Business Ethics (Readings and

Cases in Corporate Morality), Ed. McGraw-Hill Book Company, New York, 1984

8. Hofstede, G. - Managementul structurilor multiculturale, Ed. Economică, Bucureşti, 1996

9. Horngren Charles T., Sundan Gary L., Stratton William O., Teal Howard D.– “Management Accounting”, Editura, Prentince Hall Canada Inc., Ontario, Canada, 1996, pag. 21,23

10. Inamori, K. - Oameni şi profit – o filosofie pentru secolul XXI, Ed. Economică, Bucureşti, 1998

11. Jhons, G. - Comportament organizaţional, Ed. Economică, Bucureşti, 1998

12. Kotler, Ph. ş.a. - Principiile marketingului (ediţia europeană), Ed. Teora, Bucureşti, 1999

13. Mahoney, J. – Cadeaux, corruption, extorsion în L’art du management, Pearson Professional Limited et Editions Village Mondial, Paris, 1997

14. Marian L., coord., - „Etica si responsabilitatea manageriala”, Editura EFI-ROM, Tg.-Mures, 2002;

141


15. Mercier S., - „L’etique dans les entreprises”, Editions La Decouverte et Syros, Paris, 1999;

16. Mihut I., Pop M., - „Consumatorul si managementul ofertei”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996;

17. Mills Ann E. şi Wicks Andrew C., - „Healthcare ethics and business ethics”, în The Blackwell Encyclopedia of Management, Vol. II, Blackwell Publishing, 2005

18. Molle, P. - La négocommunication – pratique de la relation commerciale producteur-distributeur, Les Editions d’organisation, Paris, 1987

19. Moscovici, S. - Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Ed. Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 1995

20. Mullins, L. - Management and Organisational Behaviour, fourth edition, Pitman Publishing, London, 1996

21. Murray David - "Cele 7 valori esenţiale. IMM-urile şi beneficiarii lor", în cadrul conferinţei internaţionale "Calitate şi integritate în afaceri" , octombrie 1999, Tg. Mureş, cu sprijinul Fundaţiei „OSANA”

22. Sabath, A. M. - Codul bunelor maniere în afaceri, Ed. Vremea, Bucureşti, 2000

23. Shermerhorn John R.– „Management and Organizational Behavior. Essentials”, Editura John Wiley & Sons Inc., New York, SUA, 1996, pag. 50-51, 55-56

24. Singer P., ed., - „A Companion to Ethics”, Blacwell, 1996.25. Steinhard, N. - Dăruind vei dobândi, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 199426. Trevino Linda K., Nelson Katerine A.– “Managing Business. Ethics

(manual)”, Editura Jhon Willey & Sons Inc., New York, SUA,1995, pag. 19

27. Văcarul Emilian, coordonator – “Finanţele publice”, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti, 1999, pag. 256-259

28. Văleanu Ivanciu Nicolae – “Curente de gândire economică”, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 1996

29. Winnepenninckx, J. – Étude anthropologique du cadeau dans la relation marchande, www. faculteantropologie.fr./economie/Jw_cadeau.htm

30. *** Cronica Română, nr.2132/19.01.2000 , pag.3 31. *** Cronica Română, articolul "Politica şi morala" publicat în nr. din

10.02.2000, pag. 5.32. *** http://www.bcci.bg/kodex.htm33. *** http://www.css.edu/users/dswenson/web/

TWAssoc/ethicissueinteam&lead.html34. *** http://www.ethics.ubc.ca/chrismac/publications/guide.html35. *** http://www.singerpubs.com/ethikos/Howmet story.htm.36. *** http://www.singerpubs.com/ethikos /AmericanElectric Power.htm

142


37. *** Transparency International - http://www.transparency.org /documents/newsletter/99.4/index.html), cu sprijinul Laboratorului de Informatica al Universităţii „Spiru Haret”

143

unsprezece porunci ale managerului etic

Documents