universitatea din piteşti

UNIVERSITATEA DIN PITETI


FACULTATEA DE EDUCAIE FIZC I SPORT

LUCRARE DE LICEN

COORDONATOR TIINIFIC:

ABSOLVENT:

UDREA ANAMARIA ANDREEA

PITETI

2015


FACULTATEA DE EDUCAIE FIZC I SPORT

STUDIUL PRIVIND OPTIMIZAREA PREGTIRII JUCTOAREI DE HANDBAL SPECIALIZAT PE POSTUL DE EXTREM (DIVIZIA A)

COORDONATOR TIINIFIC:

ABSOLVENT:

UDREA ANA-MARIA ANDREEA

PITETI

2015

CUPRINS

INTRODUCERE

Tendine ale evoluiei jocului de handbal pe plan mondial4 Caracteristicile jocului de handbal..CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA TEORETIC

1.1. Modelul somatic i motric pentru selecie la nivelul seniori...................................

1.2. Calitile motrice implicate n handbal

1.3. Competene specifice i coninuturi..

1.4. Caracteristicile efortului de antrenament n handbal..

1.5. Principiile antrenamentului n jocul de handbal..

1.6. Bazele fiziologice si biochimice in antrenamentul de handbal la senioare..

1.7. Particularitile pregtirii individuale n jocul de handbal

INTRODUCERE

TENDINE ALE EVOLUIEI JOCULUI DE HANDBAL

Handbalul a aprut recent n rndul jocurilor sportive. n perioada n care a trecut, de la anii de pionierat i pn n prezent, acest joc sportiv a reuit s cuprind ntreaga arie mondial, ptrunznd i n arena olimpic, devenind din acest punct de vedere unul dintre sporturile cu o mare popularitate.

Creterea gradului de practicare se datoreaz faptului c este un joc de echip, dinamic i uor de practicat i faptului c are influenele deosebite asupra celor care l practic, contribuind la formarea personalitii. Tendinele n handbalul mondial sunt:

- creterea miestriei tehnico-tactice, care permit aplicarea cu exactitate a unor sisteme de joc n atac i n aprare, prin aceasta jocul ntmpltor fiind pe cale de dispariie;

- faza de finalizare se pregtete n mod gndit, cu ajutorul unor circulaii de minge i de juctori care preced, de regul , mijloacele tactice de prefinalizare i finalizare, precum i aruncrile la poart executate prin surprindere. Contraatacul i atacul susinut sunt mijloace de lupt intrate n arsenalul majoritii echipelor;

- aciunea imdividual este subordonat ideii jocului colectiv, de atragere asupra atacantului respective a doi aprtori, ceea ce conduce la apariia unui raport supranumeric n alte zone ale atacului;

- anumite procedee tehnice, care n trecut erau apanajul unor juctori de excepie, sunt executate astzi cu siguran i eficien de un numr tot mai mare de juctori. Aruncrile la poart din plonjon srit de pe extrem pentru mrirea unghiului de aruncare, aruncrile cu cdere pe partea braului de aruncare, aruncrile din sritur cu btaie pe piciorul din partea braului de aruncare, cele de lng sold sau prin evitare, ca i numeroasele pase de angajare ale juctorilor de semicerc, fentele de pasare sau de aruncare la poart, toate acestea au devenit execuii accesibile multor juctori;

- mrirea vitezei de joc n toate fazele atacului este evideniat la majoritatea echipelor. Alturi de mbuntirea tehnicii i tacticii ea reprezint unul din cei mai importani factori de progress ai handbalului i de mrire a spectaculozitii jocului;

- jocul de aprare tinde s se perfecioneze pe seama aplicrii mai exacte a sistemului de joc, n funcie de particularitile echipei adeverse. Jocul individual de aprare a devenit un joc atletic, brbtesc cu un angajament fizic total;

- specializarea temeinic a juctoarelor pe posturi, att n atac ct i n aprare, este o tendin vizibil i cu efecte pozitive asupra eficienei n joc a acestora. Specializarea pe posturi a aprut din necesitatea obinerii unei eficiene maxime din partea fiecrei juctoare n funcie de dezvoltarea sa fizic, de calitile motrice i psihice i de miestria ei tehnico-tactic;

- prezena intelectului n construcia i desfurarea aciunilor de joc este tot mai evident.Juctoarele aplic n practic cunotine teoretice de tactic i strategie, ceea ce demonstreaz c, n handbalul actual, gndirea joac un rol important n obinerea succesului.

2. CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL

Handbalul este un joc colectiv care se desfoar n alergare, uneori n cea mai mare vitez, ceea ce imprim jocului un caracter dinamic. El poate fi considerat ca o sintez fericit a deprinderilor motrice de baz ale omului ca alergarea, sritura, aruncarea, prinderea, ceea ce i confer pe lng atributele sale sportive de joc de echip practicat n competiii i atributele de mijloc al educaiei fizice.

Datorit faptului c majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu mna, jocul de handbal poate fi nvat i practicat cu uurin de indivizi fr o pregtire special ndelungat. Prin reuita aciunilor de atac d satisfacie imediat nceptorilor, care se simt astfel atrai spre practicarea lui regulate.

Jocul de handbal este accesibil tuturor ntruct el poate fi practicat de copii i tineri de ambele sexe, barbate i femei i chiar de oameni de vrst ceva mai naintat.

Regulamentul de joc cuprinde reguli puine i simple i uor de neles. Aplicarea lor n joc se face cu uurin chiar din primele lecii inute cu nceptorii. Materialele, echipamentul i instalaiile sunt simple i nu att de costisitoare.

Cu toate c handbalul este un joc sportiv n care contactul corporal este admis, pericolul de accidentare este redus n cazul n care se respect regulile de joc i partenerul de ntrecere. Pentru obinerea rezultatelor mari este necesar practicarea lui n cadrul unor colective sportive n care munca de instruire trebuie s fie planificat, bine organizat i desfurat, pe baze tiinifice. Drumul spre culmile miestriei sportive este greu, cere mult munc i o pregtire atent i, mai ales, continua.

Jocul modern, avansat, se desfoar n plin vitez, n ritm susinut, ceea ce presupune depunerea unor eforturi fizice foarte mari. Pe lng viteza de deplasare, de execuie, de reactive, a rezistenei fizice specific, a ndemnrii n executarea fentelor i schimbrilor de direcie, pe lng mobilitatea general i supleea necesare executrii celor mai complicate micri, a forei de aruncare, a coordonrii i a echilibrului, mai este necesar s fie cultivat i simul mingii, care d siguran n prindere, n aruncare, n precizia paselor i a aruncrilor la poart.

Procedeele tehnice, numeroase i variate, trebuie s fie astel nsuite nct s poat fi aplicate n joc, n condiii de vitez i de lupt cu adversarul.

Combinaiile tactice n atac desfurate n vitez sub form unor aciuni variate, pline de subtilitate i neprevzut, ca i contramsurile luate de aprtori, necesit o pregtire tehnico-tactic complex, precum i dezvoltarea calitilor intelectuale, de gndire, de anticipaie.

Fiind un joc sportiv relativ tnr, handbalul cunoate o necontenit dezvoltare, n

fiecare mare competiie international tezaurul tehnico-tactic al jocului se mbogete cu

noi elemente, ceea ce demonstreaz c are nc frumoase perspective i c nc este departe de vremea unei stabilizri depline.

Pentru o specializare optima pe posturi, antrenamentul colectiv cu echipa nu este suficient, de unde i necesitatea unor antrenamente individuale, n care programul s urmreasc realizarea strict a unor obiective specific acestui post.

Modelele echipelor campioane mondiale i olimpice din ultimii ani sunt, n majoritatea cazurilor, atlete competente, cu o musculatur bine reliefat i armonioas, cu indici superiori de for, vitez dar, n acelai timp, cu indici foarte ridicai ai calitilor motrice combinate i complexe specific juctorului de handbal specializat pe postul de extrem.

Lucrarea este actual prin fapul c i propune s optimizeze modelul juctoarei de handbal specializat pe postul de extrem la senioare i, n acelai timp, s elaboreze un model de pregtire a juctoarei respective, n vederea sprijinirii activitii de formare sau de perfecionare a juctoarei specializate pe postul amintit.

CAPITOLUL I

FUNDAMENTAREA TEORETIC

MODELUL SOMATIC I MOTRIC PENTRU SELECIE LA NIVELUL SENIORI

MODELUL SOMATIC EXTREM Talia 160;

Anvergura 169;

Lungimea palmei 18;

T -100/G 1,01;

Greutate 70 kg;

Diametru biacromial 37;

Diametru bitrohanterian 32.

MODELUL MOTRIC EXTREM 30 m plat cu start din picioare 46/10;

10*30 m plat cu 30pauz ntre repetri 48/10;

Dribling printre 7 jaloane 30m 69/10;

Decasalt - 8 m;

Aruncarea mingii de handbal la distan cu elan 3 pai 28 m;

Deplasare n triunghi 3 trasee 200;

Testul Cooper (9 min) 1.500 m.

CALITILE MOTRICE NECESARE HANDBALISTELOR SPECIALIZATE PE POSTUL DE EXTREM

Calitile motrice pot fi definite ca fiind caracteristici specific ce se manifest n activitatea motric a omului sau a sportivului. Se consider c toate micrile au patru caracteristici mai importante: fora, rezistena, viteza i ndemnarea. Pe lng aceste caliti motrice de baz, n literatura de specialitate mai apar mobilitatea, precum i alte caliti combinate ca: fora-viteza, rezistena n regim de vitez etc.

Factorii principali care determin nivelul calitilor motrice sunt: fora, rezistena si elasticitatea muscular, mobilitatea i echilibrul proceselor fundamentale corticale, mobilitatea articular, capacitatea cardio-respiratorie, coordonarea neuromuscular etc.

Toi aceti factori sunt legai ntre ei prin unitatea organismului, dar fiecare reflect ntr-un fel special un anumit aspect al capacitii de effort a organismului. n acest sens calitile motrice pot fi considerate ca fiind forme de manifestare a corelaiei factorilor morfo-funcionali. Aadar calitile motrice depind de anumite posibiliti ale organismului ce au la baz fondul ereditar al individului, dare le depind i de nsuirile dobndite n cursul dezvoltrii i maturizrii organismului.

Alegerea mijloacelor i metodelor de antrenament, pentru educarea calitilor motrice, poate viza dezvoltarea unei singure caliti, a unei caliti combinate, sau poate urmri dezvoltarea complex i simultan a tuturor calitilor motrice. n general aciunea exercitat asupra unei caliti motrice influeneaz i asupra celorlalte, datorit faptului c organismului reprezint un tot unitar. n handbal calitile motrice se caracterizeaz prin:

- un anumit grad de complexitate al structurilor aciunilor motrice, complexitate care const n ndemnarea general i specific;

- viteza de deplasare, viteza de execuie, viteza de reactie, viteza n regim de rezisten;

- fora necesar executrii cu eficacitate a micrilor specifice n atac i aprare, fora de aruncare la poart i detenta;

- rezistena general i rezistena n regim de for i vitez.

NDEMNAREAndemnarea reprezint capacitatea de a coordona aciunile ntregului corp sau ale unor segmente ale acestuia, aflate n micare, pentru a efectua actul motric correct la timp, cu cheltuial minima de energie i cu randament optim.

ndemnarea trebuie privit sub dou aspect:

ndemnarea general

ndemnarea specific

Privitor la ndemnarea general, trebuie amintit coordonarea micrilor, uurina n micare. Aceast coordonare este necesar juctoarelor de handbal i realizarea ei poate ncepe nc din etapa de preselecie. Ea const din precizia n timp i spaiu a micrilor libere.

ndemnarea specific, trecerea de la ndemnarea general la cea specific, se face n urma procesului de nvare a elementelor specific. n jocul de handbal, anumite elemente ale tehnicii devin stereotipuri. Execuia acestora este legat n mare msur de prezena obiectului de joc.

ndemnarea poate fi considerate ca fiind o mbinare armonioas ntre ceilali factori vitez i for. n jocul de handbal, ndemnarea se manifest n condiii de lupt. Un aspect al ndemnrii specifice des ntlnite n jocul de handbal este precizia.

Pentru a realiza la juctori aceast calitate intervin elemente:

De ordin senzorial: simul distanei, simul echilibrului i simul mingii,

Precum i elemente de ordin motor: stpnirea aparatului motor, suplee n micare, coordonarea micrilor, execuie corect din punct de vedere tehnic.

Mobilitatea este calitatea de a efectua micarea cu mare amplitudine. Mobilitatea depinde de forma suprafeelor articulare, de elasticitatea muchilor, a ligamentelor i a tendoanelor. Mobilitatea insuficient limiteaz micarea liber a handbalistelor, viteza acestora, exactitatea i duce la traumatisme de prisos. Gradul de mobilitate necesar handbalistei este bine s se obin pn la vrsta de 17 ani, iar n urmtorii ani s se menin nivelul de mobilitate obinut.

Criterii de evaluare n ceea ce privete ndemnarea sunt:

Coordonarea complex a efecturii micrii

Exactitatea efecturii caracteristicilor spaiale, temporale i de for a micrii

Timpul de formare a micrii

ndemnarea handbalistului se manifest n capacitatea de a efectua la timp i n mod eficient procedeele complicate de joc, n situaii care se schimb brusc. Viteza, exactitatea i executarea la timp a procedeelor depinde de faptul ct de bine sunt dezvoltate deprinderile motrice ale sportivului. Posibilitatea de coordonare se formeaz la vrsta copilriei i adolescenei i se perfecioneaz n decursul ntregii vieti.

n dozarea exerciiilor destinate dezvoltrii ndemnrii trebuie s se in seama de urmtoarele aspect:

Natura efortului characteristic jocului de handbal solicit complex sistemul nervos i marile funcii ale organismului, determinnd apariia oboselii

nsuirea unor deprinderi noi, schimbarea condiiilor de execuie a procedeelor tehnice, a aciunilor tactice, precum i interveniile adversarului solicit din partea juctoarelor o capacitate de concentrare mare.

Aceste considerente duc la concluzia c folosirea exerciiilor pentru dezvoltarea ndemnrii trebuie s se fac pe un fond general de odihn, cu stabilirea timpului optim pentru revenirea complet a organismului, asigurnd participare contient i creatoare a juctorilor, la desfurarea eficient a jocului.

Exerciiile de ndemnare fiind spectaculoase i atrag pe executani, influennd favorabil i dezvoltarea celorlalte caliti motrice i competente ale pregtirii, motiv pentru care ele sunt folosite frecvent n cadrul leciilor.

VITEZA

n activitatea sportive, prin vitez se nelege capacitatea organsimului de a aciona rapid la un semnal, de a excuta rapid un act motric, de a efectua un numr mare de micri ntr-o unitate mica de timp. Viteza este calitatea motric condiionat de rapiditatea rspunsurilor organismului la diferii excitani. Valoarea vitezei depinde n cea mai mare msur de zestrea ereditar a individului, care poate fi influenat printr-o pregtire sistematic pn la pubertate.

Diferitele forme de manifestare ale vitezei i corelarea ei cu alte caliti motrice sunt prezente i n jocul de handbal i hotrtoare pentru realizarea procedeelor tehnice i a aciunilor tactice, a cror succesiune trebuie s fie rapid. Factorii mai importani de care depinde realizarea vitezei mari n actele motrice sunt numeroi. Dintre acetia menionm:

Mobilitatea i fora proceselor nervoase fundamentale;

Alternarea rapid a excitaiei i inhibiiei provoac contracia i relaxarea muchilor;

Frecvena cu care se succed impulsurile neuromotoare;

Dezvoltarea musculaturii sportivului (capacitatea lui de a manifesta for exploziv);

Lunigimea segmentelor, mobilitatea articular i elasticitatea muscular;

Viteza maxima se manifest n concordan cu nivelul perfecionrii tehnicii sportive, cu mbuntirea coordonrii musculare;

Din punct de vedere biochimic depinde de coninutul A.T.P. din muchi, de rapiditatea disocierii lui sub influena impulsului nervos, precum i de viteza de resintz a lui.

Exerciiile de vitez fiind de scurt durat, resinteza A.T.P.-ului se realizeaza aproape exclusive pe seama mecanismelor anaerobe.

Formele de manifestare ale vitezei sunt:

Viteza de reacie constituie iueala cu care se produc rspunsurile la diferite semnale i se msoar prin timpul de reacie, adic timpul ce se scurge de la apariia unor excitani i pn la efectuarea micrii propriu-zise ( pornirea pe contraatac, blocarea mingiilor, plonjonul portarului). Reaciile pot fi simple i complexe. Viteza de reacie depinde n mare msur de starea de funcionare a centrilor nervosa motori (analiz-comand) i de organul efector (temperatur, gradul de oboseal al muchiului).

Viteza de decizie rspunsul la excitani diveri, poat s apar mai repede sau cu oarecare ntrziere. Viteza de rspuns la acetia este conditionat de repeziciunea cu care sunt sesizate sau anticipate anumite situaii. Aadar semnalele care declaneaz rspunsurile sunt extreme de complexe, iar la jocurile sportive acestea i iau originea n sesizarea inteniilor adversarului sau al partenerului, precum i n ambiana general a jocului.

,,Viteza de execuie numit i viteza micrilor singular sau viteza de angrenare, este viteza cu care se execut o anumit aciune motric, ea depinznd de gradul de nsuirii a tehnicii jocului de handbal i de nivelul forei dinamice a muchiului. Pentru a mbunti viteza de execuie este necesar ca exerciiile s fie efectuate corect i n condiii ct mai apropiate de joc,,.

Viteza de repetitive constituie repetarea n vitez a unor micri ntr-o unitate de timp. Fiziologic, frecvena micrilor este condiionat de mobilitatea proceselor nervoase i de posibilitatea acestora de a alterna rapid excitaia cu inhibiia n yonele motorii ale scoarei cerebrale. La nivelul muchilor, viteza de repetitive este condiionat de alternarea contraciilor cu relaxrile. n handbal se ntlnesc forme mbinate ale vitezei, aa numita vitez integral.

Creterea vitezei micrilor la handbal se obine pe doua ci, fie datorit lucrului n votez maxima, fie datorit lucrului n vitez-for. n prima alternative, care este i de baz, principalul progres este dat de creterea intensitii efortului, prin mrirea frecvenei micrilor. n a doua alternative se lucreaz pentru creterea vitezei, mrind efortul de lucru.

Aa cum s-a mai artat, calitatea de vitez, se poate manifesta atunci cnd exist o mobilitate funcional a sistemului nervos central, o coordonare neuromuscular foarte bun , o bun for-vitez i o coordonre corespunztoare ntre fazele de lucru ale muchilor agoniti i antagoniti. n acelai timp este tiut c mobilitatea, fora i echilibrul proceselor de excitaie i inhibiie sunt caliti care deosebesc tipurile de activitate nervoasa superioar. Aceste caliti se deosebesc n funcie de vrst. n perioada 15-18 ani paralel cu nsuirea corect a tehnicii elemntelor de handbal, se vor efectua exerciii de vitez n regim de for i de rezisten n regim de vitez.

Educarea vitezei are implicaii mult mai largi, fiind strns legat de celelalte caliti motrice, de principalele componente ale efortului (volum, intensitate, complexitate) i de perioadele de pregtire.

Metode de dezvoltare a vitezei

Pentru dezvoltarea vitezei se folosesc eforturi care solicit rapiditatea maxima a micrilor, cu contracii rapide i scurte la nivelul muchilor antrenai n micare. Dup opinia unor specialist, prelungirea eforturilor pentru dezvoltarea vitezei nu se poate face peste 6-7 secunde, cu pause sufficient de lungi, 5-7 minute, pentru revenirea organismului la starea de excitabilitate optim.

Dupa parerea altor specialisti, activitatea pentru dezvoltarea vitezei trebuie sa continue si dupa aparitia oboselii, acest lucru ducand la intensificarea proceselor de refacere si la aparitia fazei de supracompensare. Dezvoltarea vitezei se realizeaza in conditiile in care sistemul nervos este odihnit, in conditii de excitabilitate maxima, metoda executiei la semnal. In concluzie, indifferent de perioada calendaristica in care ne aflam, dezvoltarea acestei calitati motrice se planfica in prima parte a lectiei dupa incalzire si inainte de lucrul pentru forta si rezistenta.

Principalele metode de dezvoltarea a vitezei:

-Metoda execuiei la semnal. Este o metoda care contribuie la dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare. Se pot folosi diverse semnale: la fluier, la btaia din palme, la cderea unei mingi etc.

-Metoda execuiei in condiii uurate. Insusirea si executarea unui procedeu tehnic se va face initial intr-un tempo mai lent, crescandu-se treptat viteza de executie, pe masura insusirii respectivului procedeu tehnic. Aceasta reprezinta o modalitate de usurare a conditiilor de lucru. Alte modalitati de usurare a conditiilor de lucru se realizeaza prin: alergari pe plan inclinat, alergari la vale, lucru cu mingi mai usoare, lucru fara adversar. Scopul exercitiilor executate in conditii usurate este de a forma deprinderi stereotype de executie a diferitelor procedee tehnice. Insusirea tehnicii se face prin alternarea exercitiilor in tempo lent cu cele in tempo mai mare, dar perfectionarea se face numai in conditiile unui tempo maxim. O problema care poate aparea este instalarea barierei de viteza. Aceasta este un process fiziologic ce nu poate fi inlaturat, dar poate fi intarziat cat mai mult dupa varsta junioratului. Metoda lucrului in conditii usurate este o metode de spargere a barierei de viteza.

-Metoda executiei in conditii ingreuiate. In timpul jocului de handbal procedeele tehnice, precum si toate actiunile de joc trebuie executate in conditii de adversitate, deci in conditii ingreuiate. Posibilitatea realizarii acestui lucru presupune ca si in cadrul procesului de antrenament sa se foloseasca metode pentru dezvoltarea vitezei in conditii ingreuiate. Aceasta metoda se va putea folosi numai dupa dezvoltarea fortei maxime optime si se recomanda numai in lucrul cu junior 1 si seniorii. Reprizele de lucru vor fi mai scurte, crescand progresiv pe masura cresterii fortei, dar nu vor depasi 7 secunde.

-Antrenamentul cu repetari. Antrenamentul cu repetari se efectueaza de doua ori pe saptamana spre sfarsitul perioadei pregatitoare si o data pe saptamana in timpul perioadei competitionale.

FORTA

Forta reprezinta capacitatea organismului uman de a invinge o rezistenta interna sau externa prin intermediul contractiei musculare.

Factorii de conditionare ai fortei

Calitatea motrica forta, la fel ca si viteza, este conditionata de o serie de factori, cum ar fi: capacitatea de concentrare a proceselor corticale fundamentale (excitatia si inhibitia); numarul fibrelor musculare angrenate in effort, calitatea proceselor metabolice si substratul energetic al contractiei; durata contractiei musculare; varsta sportivilor; sexul sportivilor, factori psihici (motivatia,vointa); nivelul de dezvoltare al celorlalte calitati motrice.

Forme de manifestare a fortei:

Forta maxima se realizeaza prin contractii izometrice sau intermediare sub forma de miscari lente sau statice. Forta maxima reprezinta forta cea mai mare pe care o poate o poate dezvolta sistemul neuromuscular in situatia contractiei maxime voluntare;

Forta in regim de viteza (forta exploziva) reprezinta capacitatea de a dezvolta o forta cat mai mare intr-un timp cat mai scurt. Este forma de manifestare cu cea mai mare pondere in instruirea juniorilor;

Forta in regim de rezistenta reprezinta capacitatea de manifestare a fortei o perioada cat mai indelungata. In timpul jocului o aruncare la poarta trebuie executata cu aceeasi forta atat in primele, cat si in ultimele minute.

Metode de dezvoltarea a fortei

Dezvoltarea fortei presupune aplicarea unui exercitiu de o anumita valoare, care trebuie sa realizeze un anumit grad de incordare musculara.

- Lucrul cu greutati mici. Se realizeaza repetari pana la refuz, ceea ce determina o hipertrofie musculara si o intarire articulara si ligamentara. Cu juniorii mici marimea incarcaturii trebuie sa fie de 30-40% din capacitatea lor maxima, iar pentru juniorii mari si pentru seniori de 50-60%. Pentru lucru cu greutati mici, greutatea incarcaturii trebuie aleasa in asa fel incat sa permita un numar de 20-25 repetari, iar numarul seriilor sa fie de 5-10. Se folosesc benzi elastic, bara halterei sau gantere. Aceasta metoda de lucru determina dezvoltarea fortei in regim de rezistenta.

-Lucrul cu greutati mijlocii. Valoarea incarcaturii este in functie de nivelul de pregatire, incadrandu-se intre 55-75% din posibilatile maxime, in asa fel incat sa permita executarea miscarii in viteza maxima. In lectie se excuta 4-7 repetari. Acesta metoda determina dezvoltarea fortei explosive, a fortei in regim de viteza.

-Lucrul cu greutati mari. Se aplica pentru dezvoltarea fortei maxime. Eforturile se realizeaza in mod progresiv de la 80% pana la 100%. In lectie se executa 6-9 serii in modul urmator: cu 80% 1-3 repetari, cu 90% 1-2 repetari, cu 100% 1-2 repetari, dupa care se coboara din nou la 80%

-Lucrul cu greutati maximale. Valoarea incarcaturii este de 110-115% si se utilizeaza la junior mari si la seniori. Aplicarea acestei metode se face la interval de 2 saptamani, deoarece solicita toate unitatile neuromusculare din grupele musculare supuse efortului. Se executa o miscare care se repeat de 1-3 ori pe antrenament, aceasta realizandu-se in regim dinamic lent.

-Lucrul care solicita contractii izometrice. Aceasta modalitate de lucru face parte din categoria eforturilor maxime, valoarea acestor eforturi fiind data de timpul in secunde necesar acestor contractii. Lucrul care solicita contractii izometrice are la baza contractile musculare statice care nu sunt specific handbalului. Pentru dezvoltarea fortei se recomanda metoda halterofilului, metoda power-training si metoda antrenamentului in circuit.

a) Metoda halterofilului este o metoda in care se folosesc mijloace specific halterelor, executate cu bara si discurile iar cresterea efortului se poate face in mai multe modalitati:

-cresterea continua a intensitatiide la o serie la alta, sau la distante de timp mai mari (ciclu de lectii) : 45%-50%-55%-60%-65%-70%;

-cresterea in val, in care se face o crestere urmata de o descrestere, fara a se ajunge la incarcatura initiala: 45%-50%-50%-55%-55%-60%-60%-65%-65%

b) Cresterea continua a intensitatii este o metoda specifica lucrului cu juniorii mari, contribuind la dezvoltarea fortei maxime. In timpul lucrului se urmareste pe cat posibil mentinerea vitezei de executie, atat cat permite valoarea incarcaturii. In cadrul unei lectii se pot executa 2-4 serii cu 3-5 executii cu o pauza de 2-4 minute intre serii

c) Prin folosirea metodei power-training se determina dezvoltarea fortei in regim de viteza, deci a fortei explosive, dinamice si se folosecs trei grupe de exercitii: exercitii acrobatice, exercitii cu mingi medicinale si exercitii cu greutati.

Toate aceste grupe de exercitii vor fi concepute in asa fel incat sa se asemene cu o structura tehnica de baza. Aceasta metoda se aplica in modul urmator: se executa cele trei exercitii din prima grupa, urmate de o pauza de 2-3 minute, dupa care se executa cele din grupa a doua cu o pauza de 2-3 minute si urmeaza cele din grupa a treia cu o pauza de 2-5 minute. Seria integral se poate relua de 2-3 ori. Marimea incarcaturii se realizeaza in functie de posibilatile maxime, in asa fel incat miscarea sa se excute cu maxim de viteza. Cresterea efortului se poate face fie pe seama incarcaturii , fie pe seama reducerii pauzelor dintre grupele de exercitii sau serii.

Metoda efortului in circuit. Folosirea acestei metode are ca rezultat dezvolatrea fortei generale, atat in regim de viteza cat si in regim de rezistenta, in functie de modul in care se efectueaza exercitiile si de durata pauzelor. In practica se pot diferentia mai multe variante:

Dupa numarul de ateliere: circuit scurt 4-5 ateliere; circuit mediu 6-8 ateliere; circuit lung 9-12 ateliere;

Dupa incarcatura : circuit usor: 10-20%; circuit mediu 30-40%; circuit greu peste 50%

Dupa modalitate de lucru: circuit de durata; circuit cu interval; circuit cu repetari.

Pentru dezvoltarea fortei, generale cat si specifice pentru handbalistii junior se recomanda circuitul cu interval, la juniorii mici si cu repetari la juniorii mari. Circuitul cu interval consta in repetarea exercitiilor la fiecare atelier cu incarcatura data o perioada de timp bine stabilita cu pause intre ateliere de 15-45 secunde si 3-4 minute pauza intre serii. Circuitul cu repetari vizeaza dezvoltarea fortei generale si se recomanda juniorilor mari si seniorilor. Se folosesc exercitii clasice cu haltere si se efectueaza la valori cuprinse intre 80-100%. Se va utiliza o data pe saptamana.

REZISTENTA

Face parte din categoria calitatilor motrice labile, usor de perfectionat. Ca urmare a efectuarii exercitiilor fizice, continuu se dezvolta calitatea motrica rezistenta indiferent de varsta practicantilor. A . Demeter defineste rezsitenta astfel: mentinerea capacitatii de lucru in timpul efectuarii unor eforturi de lunga durata prin invingerea fenomenului de oboseala si printr-un tempo ridicat al restabilirii organismului dupa o activitate obositoare. Principalul factor care limiteaza rezistenta pe o perioada cat mai lunga este oboseala.

Factorii de conditionare a rezistentei

Dezvoltarea rezistentei face parte din categoria calitatilor motrice perfectibile si este conditionata de o serie de factori dintre care amintim: capacitatea sistemului nervos de a coordona aparatul locomotor si pe cea a functiilor vegetative; adaptarea la efort a sistemului cardiovascular si respirator, calitatea surselor energetice si a metabolismului muscular oxidative. Cu cat capacitatea musculaturii de a furniza energia necesara lucrului muscular intens este cea mai mare, cu atat valoarea rezistentei este apreciata ca fiind mai buna.

Formele de manifestare a rezistentei

Deoarece satisfacerea cerintelor energetice care sustin contractile musculare se realizeaza pe cale aeroba si anaeroba, efortul depus imbraca doua aspect: effort aerob si anaerob.

Rezistenta la efort de intensitate mica se realizeaza prin efort pur aerob cu care asigurarea cheltuielilor energetice se realizeaza din arderi in prezenta oxigenului asigurat tesuturilor chiar in timpul efortului, aceasta asigurand resinteza ATP ca sursa energetica a contractiei musculare. Acest tip de eforturi duce la dezvoltarea rezistentei generale. Se desfasoara pe o perioada de 2-3 ore, efectuandu-se in mod uniform o singura repriza. Intensitatea efortului nu trebuie sa depaseasca o valoare a pulsului de 120 batai/minut.

Rezistenta la efort de intensitate medie. Se realizeaza tot prin cheltuieli datorate arderilor efectuate in prezenta oxigenului. Intensitatea este ceva mai crescuta de 145-150 batai/minut, iar durata efortului este de 1,5-2 ori realizat intr-o singura ora sau in mai multe reprise cu interval. Efortul este predominant aerob si duce la dezvoltarea rezistentei generale. Desfasurarea in bune conditii a eforturilor aerobe de intensitate medie si mica este asigurata de urmatoarele conditii: rezervele energetice ale organismului; posibilitatile completarii acestora in timpul efortului; capacitatea muschilor de a oxigena grasimile; continutul de glocogen; capacitatea de adaptare si transport a oxigenului, printr-o functionare corespunzatoare a sistemului respirator si cardiovascular

Rezistenta la efort de intensitate mare. Sunt eforturi care se desfasoara pe o durata cuprinsa intre 5 si 30 de minute intr-o singura repriza sau in mai multe intervale. Intensitatea efortului este mare, valoarea medie a pulsului fiind de 175-18-b/min. efortul este mixt-aerob-anaerob- cu precadere anaerob. Folosirea in antrenamente a unor asemenea eforturi duce la dezvoltarea rezistentei specific. Marimea reprizelor si a pauzelor dintre ele este stabilita de catre antrenor, in functie de capacitatea de efort si de starea de antrenament

Rezistenta la efort de intensitate submaximala. Durata acestui tip de efort nu trebuie sa depaseasca 5 minute datorita starii de oboseala temporala provocata de intensificarile bruste ale proceselor anaerobe, in special a glocozei, care duce la scaderea oxigenului si la acumularea acidului lactic. Efortul se desfasoara intr-o singura repriza pana la limita sau sub forma unor repetari cu intervale. Intensitatea efortului este submaximala (186-208b/min) ducand la dezvoltarea rezistentei in regim de forta-viteza

Rezistenta la efort de intensitate maximal. Se utilizeaza eforturile anaerobe alactacide. Aceste eforturi pot dura pana la maximum 20 de secunde, din care doar in primele 7-8 secunde intensitatea se manifesta in mod maximal. Valoarea medie a pulsului in asemenea eforturi este de 200 b/min. Cunoscand aceste forme de manifestare ale rezistentei, specific diferitelor tipuri de efort precum si influentele pe care acestea le au asupra organismului handbalistilor, putem stabili in lectii, sarcini de antrenament orientate spre realizarea unor obiective concrete in activitatea competionala. In activitatea cu copii si junior III folosirea efortului de intensitate submaximala si maximal trebuie sa se faca cu prudenta, tinand cont de faptul ca se lucreaza cu limite superioare ale posibilitatilor organismului si orice exagerare in acest sens poate avea urmari negative. Cu juniorii II si I se pot utiliza cu mai mult curaj aceste eforturi, organismul acestora facand fata cu success acestor solicitari. In cadrul unui ciclu saptamanal se pot folosi chiar doua lectii in care intensitatea efortului poate fi submaximala sau chiar maximal.

Metode pentru dezvoltarea rezistentei

Potrivit opiniei lui A.Demeter, pentru dezvolatrea rezistentei, intensitatea optima a efortului se situeaza in zona care nu se formeaza acid lactic din glicoza anaeroba, sau se formeaza doar in cantitati mici.

Metoda cresterii duratei. Aceasta metoda se bazeaza pe cresterea treptata a volumului de lucru.

Metoda cresterii tempoului. Are ca substrat, cresterea progresiva a intensitatii efortului de la un ciclu saptamanal la altul. Stabilirea tempoului initial precum si cresterea lui de la un ciclu la altul se va face in functie de starea de antrenament a handbalistilor in momentul initial, precum si cu varsta acestora. Cresterea intensitatii lucrului se va realiza prin accelerarea actiunilor, urmarindu-se executarea mai multor actiuni in unitate de timp.

Metoda alternarii efortului (cu intensitate variabila). Se caracterizeaza prin modificarea intensitatii lucrului, pastrandu-se aceeasi durata. Acest timp se va imparti in mai multe reprize fara pauza intre ele.intensitatea efortului va fi diferita de la o repriza la alta, alternand reprizele cu intensitate de effort mica, medie,mare, submaximala si maximala. Stabilirea intensitatii din fiecare repriza de lucru se face in functie de modul in care fiecare handbalist suporta efortul, precum si de locul pe care il ocupa lectia respectiva in cadrul ciclului saptamanal si al etapei de pregatire. Aceasta metoda da rezultate bune in diferite situatii special, cand din motive de accidente sau alte cause sportivul este obligat sa intrerupa pregatirea pentru o perioada de timp. Pe masura ce sportivul se va readapta la efort, numarul reprizelor cu intensitate crescuta se va mari treptat.

Metoda antrenamentului cu intervale. Consta in impartirea timpului de lucru in reprize, alternate cu reprize de odihna, in toate reprizele lucrandu-se cu intensitate mare sau maxima. Durata reprizelor, a pauzelor precum si intensitatea lucrului se stabilesc de la un ciclu de antrenament la altul in raport cu adaptarea organsimului la efort. Pe masura ce se imbunatateste capacitatea de efort, se scurteaza durata pauzelor si creste durata reprizelor de efort, mentinandu-se activitatea la nivelul eforturilor anaerobe alactacide. Metoda antrenamentului cu intervale se utilizeaza la nivelul juniorilor I si II, precum si la seniori, folosind chiar eforturile maxime. Reprizele de lucru vor fi de 15-30 secunde, urmate de pauze de 1-1,5 minute, numarul acestor reprize intr-o lectie putand ajunge pana la 6-8.

Metoda antrenamentului in circuit. Asigura dezvoltarea simultana a mai multor calitati motrice ducand in final la dezvoltarea rezistentei. Este mult utilizata in pregatirea handbalistilor de toate varstele, datorita posibilitatii dozarii foarte exacte a efortului.

COMPETENE SPECIFICE I CONINUTURI

COMPETENE SPECIFICECONINUTURI

1.1. Utilizarea terminologiei specifice n diferite situaii de comunicareINDICI SOMATO-FUNCIONALI GENERALI

troficitatea i tonicitatea ntregii musculaturi

consum maxim de oxigen

capacitate vital

putere maxim aerob i anaerob

DEPRINDERI MOTRICE

alergri variate

sritur

aruncare

prindere

CALITI MOTRICE DE BAZ

Viteza

de reacie

de execuie

de deplasare

de repetiie

Fora

absolut a ntregului aparat locomotor

ndemnarea

n deplasri, manevrri de obiecte i corelarea aciunilor cu partenerii

Rezistena

local i la eforturi mixte

Mobilitatea

- articular, coxofemural, a gleznei i a genunchiului

INDICI SOMATO-FUNCIONALI SPECIFICI

relaie talie-greutate specific postului timp de revenire rapid dup efort anaerobCALITI MOTRICE SPECIFICE

Viteza

de reacie (pornire-plecare)

de execuie decizie

de deplasare

specific postului din echip

Fora

exploziv (brae i picioare) de cedare (brae i picioare) n regim de vitez, ndemnare, rezisten ndemnarea

n regim de for

n condiii de for i vitez

n condiii de rezisten specific jocului

n condiii de adversitate

Rezistena

n regim de vitez

n regim de for

n regim de tehnic specific postului

n regim de ndemnare

Mobilitatea

articular

coxofemural

scapulohumeral

tibiotarsian

METODE I MIJLOACE DE DEZVOLTARE

a forei maxime, explozive, n diferite regiuni

a vitezei de reacie, de execuie, de repetiie, de deplasare

a rezistenei la eforturi aerobe, anaerobe, mixte

a ndemnrii

a mobilitii i a supleei

METODE/ PROCEDEE DE CRETERE a masei musculare active

a greutii corporale optime

a troficitii

a tonicitii

2.1. Utilizarea mijloacelor i metodelor specifice i nespecifice domeniului pentru propria dezvoltare fizic

2.2. Folosirea mijloacelor media electronice pentru culegerea informaiilor necesare dezvoltrii capacitii motrice generale i specifice disciplinei sportive

3.1. Relaionarea adecvat n diferite grupuri, constituite n funcie de cerinele activitilor de pregtire i competiional

3.2. Rezolvarea sarcinilor specifice activitilor de pregtire i competiional, prin interaciunea optim cu ceilali membri implicai

4.1. Maximizarea nivelului indicilor de manifestare a calitilor motrice

4.2. Valorificarea potenialului tehnic n activitatea de pregtire i n cea competiional

5.1. Abordarea permanent a unei atitudini corporale corecte

1.1. Utilizarea terminologiei specifice n diferite situaii de comunicarePROCEDEE TEHNICE

a) n atac - perfecionarea procedeelor tehnice nsuite pn la atingerea gradului de miestrie poziia fundamental specific postului ocupat n echip

micarea n teren:

variante de alergare specifice jocului

deplasare cu diferite structuri de pai

schimbri de direcie:

dubl

tripl

cu piruet

- opriri din deplasare i ntoarcere:

cu faa

cu spatele

prinderea mingii:

cu o mn

cu dou mini n condiii de lupt corp la corp cu adversarul

inerea i protejarea mingii n condiii de adversitate

pasarea mingiei:

toate procedeele tehnice de baz i speciale

din sritur

aruncarea la poart:

toate procedeele tehnice de baz

procedeele specifice postului i a postului nvecinat

din sritur cu evitare

aruncare de la nivelul umrului

plonjon i aruncare cu ducerea braului cu mingea n toate planurile

fenta (micarea neltoare):

simpl i dubl de pornire (corp)

schimbri duble i triple de direcie

de pasare / de aruncare, urmat de fiecare n acest procedeu tehnic

b) n aprare

micarea n teren:

- variante de deplasare cu pai:

adugai nainte / adugai napoi

lateral / oblic

alergare nainte, napoi i combinarea cu opriri

sritura cu btaie:

pe un picior / pe dou picioare

precedat de un pas (volei) cu ducerea braelor n toate planurile blocarea mingiilor:

- de pe loc - nalte cu o mn

- din sritur - medii cu dou mini

- joase

atacarea adversarului cu corpul n toate situaiile cnd exist un grad de pericol n apropierea mingii (provocarea juctorului n atac)

poziia fundamental:

- la aruncrile:

de la distan

de pe extreme pivot

de la semicerc vrf de contraatac

de la 7 m / de la 9 m

deplasarea n poart:

- pai i combinaii de pai i alergare, executai ntr-un timp ct mai scurt

respingerea mingii:

cu braele / cu picioarele

cu braele i picioarele

plonjonul la poart:

cu respingerea mingiilor nalte / cu respingerea mingiilor joase

fentele la aruncarea de la:

7 m / semicerc, cu adversar aflat pe contraatac

recuperarea mingiei, degajarea acesteia:

- la punct fix pe orice poriune a terenului, inclusiv aruncarea n poarta advers

- activitatea ca juctor de cmp

PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE INDIVIDUAL

conform specializrii pe posturi

ACIUNI TACTICE RECOMANDATE INDIVIDUAL

conform specializrii pe posturiACIUNI TACTICE INDIVIDUALE DE ATAC

anticiparea aciunilor adversarului

efectuarea aciunilor n timp util folosind procedee tehnice adecvate

sincronizarea aciunilor proprii cu cele ale posesorului mingiei

reducerea numrului de greeli tehnico-tactice

respectarea disciplinei de joc

ACIUNI TACTICE INDIVIDUALE DE APRARE

ntrzierea lansrii contraatacului advers

atacarea adversarului cu mingea:

anticiparea

ieirea la braul ndemnatic

replierea la semicerc

atacarea hotrt a celui mai periculos adversar fa de propria poart

demarcajul direct cnd echipa intr n posesia mingiiACIUNI TACTICE COLECTIVE N ATAC

recuperarea rapid a mingiei i declanarea contraatacului:

direct cu 1 vrf

cu intermediar, cu 2 vrfuri + ncruciarea lor

blocaje :

duble pentru inter

pentru favorizarea ptrunderilor

pentru favorizarea aruncrilor la poart

din circulaie

circulaia juctorilor n:

arj rapid, interioar i exterioar, combinat

colectiv

paravanul din micare

combinaii tactice n momente fixe:

- 9 m

- 7 m

- aruncarea de la col

- minge de arbitru

fazele atacului (I-IV)

atacul diferitelor sisteme de aprare (cele de la nivelul avansai)

3+2+1

combinate: 4 n zon i doi om la om

ACIUNI TACTICE COLECTIVE N APRARE predarea i preluarea adversarului

alunecarea

flotarea

suplinirea

fazele aprrii (I-IV)

sistemele de aprare (cele de la nivelul avansai) +

om la om n zon;

superioritate numeric.

Modelul de joc la nivelul handbalului de performan:

FAZELE JOCULUI N ATAC

faza I a atacului contraatacul

faza a II-a a atacului contraatacul susinut

faza a III-a a atacului organizarea

faza a IV-a a atacului jocul n sistem

Faza I a atacului contraatacul

cu un vrf de contraatac

cu dou vrfuri de contraatac

direct

cu intermediar

Verigi tehnico-tactice de realizare

intrarea n posesia mingii: recuperarea

startul rapid

alergarea de vitez

degajarea mingii

prinderea mingii venite din urm

driblingul

aruncarea la poart din sritur sau din alergare

Faza a II-a a atacului contraatacul susinut

aruncarea la poart de la distan

aruncri de la semicerc

Verigi tehnico-tactice de realizare

plecarea vrfurilor de contraatac primul val

recuperarea mingiei i plecarea celui de al doilea val

transportarea mingiei n atac de ctre cel de al doilea val

finalizarea prin aruncare de la distan de ctre un juctor din cel de al doilea val

Contraatacul susinut finalizat de la semicerc

plecarea vrfurilor de contraatac primul val

recuperarea mingii i plecarea celui de-al doilea val

transportarea rapid a mingii de ctre juctori, celui de-al doilea val (cu pase rapide i lungi, ncruciri, schimburi de locuri)

infiltrarea juctorilor din primul val pe semicerc

demararea unui juctorilor pe semicerc

angajarea juctorului demarcat (din sritur, pe la spate, cu pmntul etc.)

Faza a III-a a atacului organizarea

Organizarea jocului se face innd seam de urmtoarele principii tactice:

asigurarea mingii

ocuparea posturilor n echip

asigurarea unui front larg de atac

ameninarea permanent a porii

Mijloacele tehnico-tactice de realizare a fazei a II-a

fazele n potcoav

fazele n ptrundere succesiv

pasele 1-7

Circulaia de mingi i de juctori n sistemul de 1 i 2 pivoi

Not: n timpul desfurrii fazei a II-a de organizare a atacului nu se va urmri aruncarea la poart, dect atunci cnd a aprut o situaie clar de gol datorit unei greeli grave de aprare.

Faza a IV-a a atacului jocul n sistem

Sistemul de joc n atac

atacul cu 1 pivot

atacul cu 2 pivoi

Formele de joc n atac

atacul poziional

atacul n circulaie

Procedee tehnice

pasarea mingii n ptrundere succesiv

pasa peste semicerc

pasele de angajare a juctorilor de semicerc

fentele sau micrile neltoare:

de depire

de pasare

de aruncare la poart

combinaii de fente, de depire, pasare i aruncare la poart

aruncare la poart de la semicerc

aruncarea la poart de la distan

ACIUNI TACTICE INDIVIDUALE

ptrunderea

depirea

demarcajul : direct i indirect

Combinaii tactice de baz n atac

ntre centru pivot

ntre extreme

ntre centru i extreme

Mijloace tactice colective de atac

ncruciarea: simpl, dubl

paravanul ntmpltor (n timpul circulaiilor de juctori)

paravanul premeditat (din micare la aruncarea de la 9 m)

blocajul, pentru juctorii liniei de 9 m

pentru juctorii liniei de semicerc

plecarea din blocaj

nvluirea

Aciunile tactice colective de atac n momente fixe

aruncarea liber de la 9 m

aruncarea de la 7 m

Circulaia de mingi i de juctori n atac

circulaia de mingi:

pasarea mingii n potcoav

pasa peste semicerc

pas n ptrundere succesiv

pasele 1-7, n sistemul cu 1 sau 2 pivoi

circulaie de juctori:

circulaia juctorilor pe semicerc

circulaia n atac

Sistemul de joc n atac atac cu un pivot

atac cu 2 pivoi

Atacul diferitelor sisteme de joc n aprare

atacul aprrii om la om

atacul aprrii combinate

Atacul n superioritate numeric

Atacul n inferioritate numeric

Fazele jocului n aprare

faza I a aprrii replierea n aprare

faza a II-a a aprrii zona temporar

faza a III-a a aprrii organizarea

faza a IV-a a aprrii jocul n sistem

Not: Aceast sistematizare corespunde fazelor de atac i se nva concomitent.Faza I a aprrii replierea n aprare

oprirea contraatacului

alergarea de vitez

alergarea cu spatele

atacarea posesorului mingii

marcarea adversarului

scoaterea mingii din dribling

intercepia mingii

Faza a II-a a aprrii zona temporar

Mijloacele tehnico-tactice de realizare a zonei temporare vor fi expuse la faza a IV-a a aprrii

Faza a III-a a aprrii organizarea

n timpul aciunilor de aprare n lupta cu adversarul

la ntreruperea jocului de ctre arbitru

Faza a IV-a a aprrii jocul n sistem

poziia fundamental:

nalt/ medie/ joas

deplasarea n teren:

cu pai adugai/ cu pai ncruciai

alergarea nainte/ alergarea cu spatele

pornire rapid, oprire, ntoarcere

atacarea adversarului cu mingea

scoaterea mingiei de la adversar

blocarea aruncrilor la poart

Tactica individual a aprtorului

ACIUNI TACTICE INDIVIDUALE

atacarea adversarului cu mingea

retragerea la semicerc

micarea de translaie

nchiderea ptrunderilor

marcajul adversarului:

strns

de supraveghere

la intercepie

acoperirea braului de aruncare

marcarea hotrt a celui mai periculos atacant fa de poart colaborarea cu portarul

Tactica colectiv de aprare

preluarea adversarului

predarea adversarului

schimbul de oameni n aprare

alunecarea

nchiderea ptrunderii

zidul de aprare la aruncrile de la 9 m

plasamentul aprtorilor la aruncrile de la 7 m

Forme de joc n aprare

sisteme de aprare pe zone (6: 6, 5+1, 4+2, 3+3, 3+2+1)

sisteme de aprare om la om

presing pe tot terenul

n propria jumtate de teren

n apropierea semicercului de la 9 m

sisteme de aprare combinate

Specializri pe posturi

portar nu se pune problema specializrii ci aprofundarea pregtirii pn la miestrie. extrem stng subspecializarea principal este postul de pivot; specializarea secundar este postul de extrem dreapt; n anumite cazuri se poate specializa pe postul de inter-stg., mai ales pentru aciunile de nvluire interioar. extrem dreapt subspecializarea principal este postul de pivot; specializarea secundar este postul de extrem stng; n anumite cazuri se poate specializa pe postul de inter-dr.mai ales pentru aciunile de nvluire interioar. pivot-pentru principalul pivot sunt necesare dou subspecializri fr prioritate una fa de alta i anume posturile de extrem stg. sau extrema dr. inter stnga i inter dreapta fiecare trebuie s-i nsueasc jocul pe celelalte dou posturi din linia de la 9 m n afara postului pe care este specializat. Dac particularitile juctorilor permit, acetia pot s-i nsueasc cel puin o parte din coninutul tehnico-tactic al postului de pivot centru subspecializarea principal este de pivot. n secundar este necesar s-i nsueasc subspecializarea de inter.TRSTURI PSIHICE DOMINANTE

tenacitate

eliminarea sentimentului de team fa de adversar

atenie distributiv

curaj

iniiativ

stpnire de sine

colaborare i ntrajutorare

amplificarea combativitii

stpnire afectiv n orice situaie

ncredere n posibilitile de afirmare proprii i ale echipei


3.2. Rezolvarea sarcinilor specifice activitilor de pregtire i competiional, prin interaciunea optim cu ceilali membri implicai

3.3. Manifestarea unui comportament bazat pe fair-play fa de antrenori, parteneri, adversari i arbitri

4.2. Valorificarea potenialului tehnic n activitatea de pregtire i n cea competiional

4.3. Iniierea i finalizarea de aciuni tactice individuale/ colective, n condiii de pregtire/ de concurs/ de competiie

4.4. Susinerea eforturilor generale i specifice impuse de activitatea de pregtire i cea competiional

4.5. Manifestarea n ntreceri a trsturilor psihice dominante, specifice disciplinei sportive

5.2. Aprecierea obiectiv a nivelului valoric al unor competiii la care particip

2.2. Folosirea mijloacelor electronice pentru culegerea informaiilor necesare dezvoltrii capacitii motrice generale i specifice disciplinei sportivePROTECIE INDIVIDUAL

tehnici de reechilibrare

modaliti de atenuare a ocurilor

cunotine teoretice despre:

importana nclzirii

respiraia cu caracter de refacere

tehnicile de acordare reciproc a ajutorului/ sprijinului n execuii

2.1. Utilizarea mijloacelor i metodelor specifice i nespecifice domeniului pentru propria dezvoltare fizicRANDAMENT SPORTIV

factorii care condiioneaz performana

cauzele care reduc randamentul

criterii de apreciere a randamentului

specificul autocaracterizrii i evalurii randamentului

personalizarea echipamentului de concurs

caracteristicile materialelor i echipamentului de concurs performante

criterii de analiz

specificul analizei de caz i a autoanalizei

2.2. Folosirea mijloacelor electronice pentru culegerea informaiilor necesare dezvoltrii capacitii motrice generale i specifice disciplinei sportive

4.4. Susinerea eforturilor generale i specifice impuse de activitatea de pregtire i cea competiional

4.6. Valorificarea factorilor care favorizeaz randamentul sportiv

1.2. Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicatePREVEDERI REGULAMENTARE

regulament de concurs

principalele abateri de la prevederile regulamentare i consecinele acestora

semnificaia comenzilor, semnalizrilor arbitrilor i a aparaturii de specialitate

REGULI DE COMPORTAMENT relaii specifice de subordonare

caracteristicile rolurilor de responsabil de grup i arbitru

comportamentul n concurs

situaiile critice din concurs

relaiile cu oficialii concursului

criteriile de evaluare a arbitrajelor

greeli frecvente


3.3. Manifestarea unui comportament bazat pe fair-play fa de antrenori, parteneri, adversari i arbitri

1.1. Utilizarea terminologiei specifice n diferite situaii de comunicareCULTURALITATE

Criterii de evaluare a valorilor sportive, n sportul practicat

Valori sportive etalon, n sportul practicat

5.2. Aprecierea obiectiv a nivelului valoric al unor competiii la care particip

CARACTERISTICILE EFORTULUI DE ANTRENAMENT IN HANDBAL

Handbalul, ca disciplina sportive reprezinta o imbinare armonioasa a miscarilor naturale (alergari , sarituri si aruncari) cu deprinderi motrice simple si accesibile. Acest joc se desfasoara pe fond de solicitari intense psihice cu un pronuntat caracter formative. Practicarea handbalului contribuie in mod essential la intarirea sanatatii. Dezvoltarea multilaterala a capacitatii psihice si fizice ale organismului, la insusirea unor deprinderi motrice si a unor cunostinte specific de tehnica si tactica.

Este cunoscut ca un joc de handbal dureaza doua reprize de 30 de minute cu 10 minute pauza intre acestea. In acest interval de timp, intensitatea efortului variaza: effort maximal, effort submaximal si momente de pauza. Utilizarea celui mai adecvat effort, atat in ceea ce priveste intensitatea, precum si corelarea acestora cu odihna si refacerea, constituie secretul viitoarei performante. Este vorba de urmarirea si realizarea pe parcursul intregului process de antrenament a unei dinamici a efortului care sa corespunda cerintelor realizarii si mentinerii la un nivel cat mai ridicat al formei sportive. De fapt, alegerea celor mai adecvate mijloace de pregatire , selectionarea celor mai eficiente metode de antrenament sunt subordinate scopului final al pregatirii, forma sportive si deci performantele sportive maxime.

Handbalul este un joc sportive caracterizat printr-o complexitate de miscari executate in conditii schimbatoare de forta si viteza, determinate de colaborarea dintre coechipieri si lupta directa cu adversarii. Jocul modern de handbal presupune biotipuri somatice deosebite, care actioneaza intr-un ritm lent in care se imbina din punct motric viteza si forta cu rezistenta si indemanarea. Pentru a face fata unor asemenea cerinte biologice, jocul de handbal pretinde din partea practicantilor calitati motrice ( forta, viteza, rezistenta si indemanare) si psihice deosebite.

Din punct de vedere al calitatilor motrice, handbalul se caracterizeaza prin: viteza sub toate formele ei de manifestare, in regim de forta si rezistenta; forta de aruncare la poarta si forta necesara executarii cu eficacitate a miscarilor din atac si aparare, indemanarea generala si specifica dublata de o atentie concetrata si distributive pentru a corespunde cerinelor tehnico-tactice in ceea ce priveste siguranta, precizia, oportunitatea si eficacitatea actiunilor, gradul de complexitate al jocului solicita o pregatire psihica adecvata in care calitatile affective de vointa si trasaturile de personalitate trebuie dezvoltate corespunzator.

Invatarea tehnicii si tacticii se realizeaza in principal pe seama cresterii volumului de munca, iar adaptarea organismului la effort se face in special pe seama intensitatii. Cresterea complexitatii efortului duce in mod implicit la cresterea intensitatii, aceasta realizandu-se prin cresterea gradului de dificultate a mijloacelor si combinatiilor tehnico-tactice care se invata si prin crearea de situatii tot mai grele ce trebuie rezolvate de sportive in cadrul antrenamentelor.

Complexitatea mijloacelor folosite , in care variaza in mod judicious intensitatea si volumul, asigura o pregatire cat mai apropiata de solicitarile de efort din timpul antrenamentelor. Raportul dintre volum, intensitate, densitate, durata si complexitatea mijloacelor variaza in functie de particularitatile etapelor de pregatire si ale posibilitatilor echipelor, impunand insa respectarea caracteristicilor efortului in handbal.

PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI IN JOCUL DE HANDBAL

Antrenamentul sportive, ca process pedagogic, a adoptat si adaptat principiile didacticii, acestea impreuna cu principiile proprii ale antrenamentului sportive au condus la definitivarea urmatoarelor principii specific antrenamentului in jocul de handbal:

Principiul continuitatii: cresterea numarului de competitii pe plan national a nuantat caracterul ciclic al pregatirii cu cel al continuitatii, iar din punct de vedere metodologic l-a orientat spre modelare, competitia determinandu-l si conditionandu-l. In acelasi timp acest principiu asigura continuarea pregatirii dintr-o perioada mai scurta , intr-una cuprinsa intr-un plan pe o perioada mai indelungata.

Principiul solicitarii optime: si a cresterii in trepte ale efortului, se asigura solicitari graduale pana la cel al eforturilor maxime, tinandu-se cont in permanenta de dezvoltarea fizica si motricitatea sportivilor.

Principiul prioritatii efortului specific: competitional, asigura consistenta antrenamentului dar si nuantarea efortului specific de handbal, diferit din anumite puncte de vedere din cele din alte jocuri sportive.

Principiul completarii efortului specific: prin folosirea in pregatire a unor sporturi ajutatoare inclusive alte jocuri sportive. Principiul pregatirii multilaterale: in antrenamentul de performanta urmareste doua aspect- cel al pregatirii fizice specific fazelor jocului si al pregatirii complexe a jucatorilor pentru a-I face apti sa joace cu randament mare,mai multe posture de atac si aparare. Principiul individualizarii continutului: si efortului in antrenament, care va da garantia unei pregatiri rationale, indepartandu-se riscul aparitiei unor factori limitative in pregatire. Principiul rationalizarii si standardizarii: mijloacelor folosite in antrenament in functie de nivelul de pregatire, conditii, orar, etc, se apeleaza numai la acele mijloace modern-complexe care isi gasesc justificarea in functie de sarcinile acestuia si care vor fi modelate in functie de competitive. Principiul programarii instruirii: sportivilor, determinat de durata mare, se refera la stabilirea programului de pregatire pe esaloane de varsta si valoare, precum si prin planificarea pregatirii. Principiul asigurarii formei sportive: la fel de importanta fiin pastrarea acesteia pe o perioada si durata prestabilite. Principiul asigurarii unui raport optim: intre efort si recuperare- refacere dupa efort, care pe langa selectarea mijloacelor, trebuie planificate cu strictete in ciclurile saptamanale de antrenament.BAZELE FIZIOLOGICE SI BIOCHIMICE IN ANTRENAMENTUL DE HANDBAL LA SENIOARE

Competitille de handbal desfasurate in ultimii ani ne-au demonstrate ca dinamica jocului de handbal s-a schimbat foarte mult. Viteza de deplasare si de executie a diferitelor procedee tehnice a crescut, atacul a devenit mult mai rapid si mai incisive, apararea este mult mai agresiva si hotarata.

In aceste conditii tehnico-tactice jocul de handbal solicita deosebit de intens organismul sportivului. Pentru a putea face fata indicilor de effort crescuti, aparatele si organelle corpului uman trebuie sa posede o inalta capacitate functionala. Rezistenta bazata atat pe capacitatea aeroba, cat sip e cea anaeroba, la nivel inalt, reprezinta una din calitatile importante necesara in jocul modern. Pe fondul capacitatii anaerobe se lanseaza contraatacurile si momentele decisive, aruncarea la poarta, elemente si actiuni care trebuie sa se situeze la cote superioare.

Handbalul actual este un joc atletic, care prezinta inalte cerinte ale posibilitatilor motrice si functionale din partea sportivului.Participand in competitii, handbalista depune effort sustinut. In timpul jocului o handbalista a unei echipe de categorie superioara parcurge in medie o distanta de 4500-6500 m. Prin trecerea rapida in atac si din atac in aparare, sportive executa in jur de 50 de sprinturi si accelerari, parcurgand prin aceasta cam 25% din distanta de joc pe care o acopera.

Activitatile motrice ale handbalistelor include mersul, alergarea, sariturile, sprinturile, in majoritatea cazurilor in lupta directa cu adversarele, in proportii diferite in functie de postul incadrat in cadrul echipei.Handbalul este un joc cu miscari nestandardizate si lucru dinamic de forta cu intensitate variabila. Intensitatea efortului se schimba permanent. Alternarea fazelor active cu cele passive in activitatea motrica a jucatorului, in general, apare la 3-20 de secunde.

Pentru planificarea lectiilor de antrenament este necesara informatia privind efortul pe care il depune handbalista in procesul competitional. Cercetarea eforturilor competitionale ale handbalistelor,folosind aparatura de specialitate, a condus la concluzia ca la fiecare 10 secunde frecventa cardiaca se schimba cu 1-3 batai , reflectand activitatea schimbatoare a efortului pe terenul de joc. Jocul de fapt se defasoara cun un puls de 60-180batai/min.

La fluctuatia amplitudinii frecventei cardiace influenteaza caracterul concursului, calificarea adversarului,scorul jocului. In jocurile din calendarul competitional unde adversarii sunt diferiti, pulsul nu se afla mai jos de 162 batai/min.. In competitiile incordate mai mult de 50% din timpul de joc, handbalista il efectueaza cu o frecventa cardiaca de 180batai/min si peste. Perioada de revenire dupa terminarea jocului, in timpul pauzelor dintre reprize, la schimbari de jucatoare e caracterizeaza printr-o scadere brusca a frecventei cardiace in primele 2 minute pana la 15-120batai/min.

In continuare se observa o oscilatie, iar in minutul 5 frecventa se stabileaza la 84-96 batai/min, scazand treptat pana la nivelul initial in functie de particularitaile individuale ale jucatorului. Jocul necesita o anumita aprovizionare cu energie. Pe parcursul unei perioade de joc, sportiva pierde in greutate cam 2-4 kg.

Activitatea competitionale cu intensitate foarte mare necesita cerinte crescute fata de sursa anaeroba a aprovizionarii cu energie, iar munca prelungita necesita un randament aerob foarte ridicat ( dezvoltarea functiilor respiratorii) la cel mai inalt nivel. Consumul de energie in joc, la sportivele cu grade diferite de calificare, prezinta deosebiri.

Dupa pubertate, copilul e transforma apropiindu-se tot mai mult de adult, in ceea ce priveste dezvoltarea morfo-functionala, capacitatea de efort si caracteristicile psihice. Studierea comparativa a datelor dezvoltarii fizice ale tinerilor si adultilor arata ca la 18-20 de ani, unii indici morfologici ai dezvoltarii fizice ca inaltimea, greutatea si perimetrul cutiei toracice se apropie de valorile adultilor, iar la 18-19 ani atinge nivelul acestora din urma.

Sistemul osos crescand in lungime se apropie de aspectul si dimensiuinle constante la adulti, insa duritatea si rezistenta oaselor raman inca din urma. Dezvoltarea grupelor musculare ale membrelor inferioare si superioare, latimea umerilor si a bazinului, precum si indicii dinamometrici sunt mult mai mici ca la adulti.

Aparatul cardiovascular, desi din punct de vedere morfologic se apropie de cel al adultului, inca nu poseda capacitatea functioanala a acestuia. Volumul miocardului este in general mai mic ca la adult. Volumul sistolic, fiind mai mic ca la adult, influenteaza in mod negativ capacitatea de efort si reduce eficienta adaptabilitatii sistemului circulator la cerintele impuse de eforturile mari si de lunga durata. Aparatul respirator se apropie si el foarte mult de nivelul caracteristicilor la adulti, dar atat dezvoltarea respiratiei externe cat si intensitatea schimburilor gazoase de la nivelul plamanilor raman inca in urma fata de cele ale adultilor.

La inceputul perioadei postpurtare se recomanda limitarea efortului de viteza folosind distante foarte scurte si scurte, deoarece ele corespund particularitatilor morfo-functionale ale sportivilor de varsta postpubertara. Treptat distantele pot fi marite putand fi acoperite fara solicitarea mare a aparatului respirator si a celui circular si fara eliberarea masiva de acid lactic, fiind stiut faptul ca organismul nematurizat complet face fata greu hiperacidifierii.

Efortul de tip neuromuscular anaerob alactacid este bine tolerat de sportivele de varsta potbuertara, deoarece se adreseaza mai mult sistemului nervos si a celui muscular, aflate intr-o stare fiziologica avantajoasa. Daca viteza de reactie poate fi mai putin dezvoltata in aceasta etapa, celelalte forme de manifestare ale ei pot fi dezvoltate cu succces, pe baza cresterii fortei musculare, a coordonarii si imbunatatirii tehnicii.

Dezvolatarea indemanarii este strans corelata cu viteza, de aceea cunoaste in linii mari aceleasi etape. Totusi indemanarea este o calitate motrica complexa la baza careia, pe langa viteza, se afla si coordonarea, care la randul sau este determinata de stadiul de maturizare morfologica si functionala a sistemului nervos. Cu cat interactiunea dintre sistemul nervos i muschii scheletici va fi mai buna si radierea excitatiei la nivelul zonelor corticale motoare va fi limitata, pentru indeplinirea unei sarcini motrice date, cu atat angrenarea muschilor va fi mai oportuna, miscarea mai precisa, mai limitata in timp si spatiu.

Dezvoltarea fortei are loc datorita hipertrofiei musculare, fenomen fiziologic care, la randul sau, are la baza un excitant biologic, aportul corespunzator de proteine si o cantitate suficienta de hormoni anabolizanti, ce favorizeaza formarea de tesut muscular nou, prin sinteza proteica accelerata.

Lucrul cu halterele grele trebuie totui limitat in cazurile in care dezvoltarea somatica a sportivului este in avan remarcabil fata de media varstei cronologice respective, orientandu-se mai ales dupa dezvoltarea si starea functionala a coloanei vertebrale, asupra careia poate avea repercursiuni negative. Lucrul muscular de forta, practicat sub forma antrenamentului in circuit, satisface cerintele dezvoltarii fortei la sportivii de varsta postpubertara, cu grija ca la selectionarea exercitiilor si succesiunea lor sa solicite in mod simetric musculatura corpului si coloana vertebrala.

Antrenamentul de rezistenta reprezinta un lucru dinamic cu o durata de minimum 3 min, care solicita cel putin 1/6-1/7 din totalul musculaturii scheletice si care mobilizeaza minimum 50% din capacitatea functionala a sistemului cardio-respirator.

PARTICULARITATIILE PREGATIRII INDIVIDUALE IN JOCUL DE HANDBAL

Este procesul instructive-educativ caruia i se aplica practico-metodic individualizarea si cuprinde:

Antrenamentul colectiv, cand se lucreaza cu mai multe sportive deodata;

Antrenamentul individual indrumat, cand sportiva lucreaza singura, sub indrumarea antrenorului;

Antrenamentul individual independent, cand sportive lucreaza singura, sub propria conducere, avand sau nu indicatii de la antrenor;

Antrenamentul combinat, sportiva aplicand celelalte forme de antrenament mentionate mai sus.

Controlul antrenamentului individualizat se face pe trei cai obiective: date biologice, probe de control,rezultatele cursurilor. In planificare se va tine cont de: datele personale, evolutia rezultatelor, evidenta si compararea lor; planuri individuale; planuri de lectie, exercitii urmate de repetari si durata.

Individualizarea antrenamentului este o forma superioara a perfectionarii individuale si chiar collective. Intreaga munca de individualizare a pregatirii sportive trebuie sa se intemeieze pe cunoasterea profunda prin cercetari variate, analize evidente. Sportivul trebuie atras si convins despre utilitatea antrenamentului individualizat, care trebuie sa fie deliberat, adaptat , creator, atragator si stimulativ.

Antrenamentul individualizat trebuie sa se desfasoare intr-un cadru psihic, moral, favorabil,oferit de: sportive, antrenori, familie, coal, medic , mediu professional si social. Sportivul trebuie sa ramana un cetatean sanatos, echilibrat, bine pregatit pe plan professional, moral , social si cultural.

APE1Descriere terminologicReprezentare grafic/imagine

Juctorii sunt aezai pe posturile de interi i extreme. Se vor executa aruncri la poart precedate de pase din pronaie i pe la spate.

Dozarea efortului/pauza i natura ei

3 serii x 20 aruncri, pauz 30 secunde.

Indicaii metodiceGreeli de execuie

Angajarea extremei va fi precedat de o fent de aruncare.


Juctorii sunt aezai pe mijlocul terenului n ir cte unul, iar la semicercul opus sunt dou extreme.

Se va executa dribling pe mijlocul terenului, extremele apar simultan din stnga i din dreapta, una din ele va fi angajat i arunc la poart apoi schimb locurile ntre ele.


4 serii x 20 aruncri.


Angajarea extremei se face cu pase: pe la spate, cu pmntul, napoi pe deasupra umrului.

Aruncrile la poart se fac din plonjon i plonjon cu sritur.


Juctorii sunt aezai pe dou iruri. Pase n doi din deplasare finalizate cu angajarea juctorului la semicerc i aruncri la poart.




Se perfecioneaz pasele n vitez.

Juctorii sunt dispui pe trei iruri. Portarul degajeaz mingea spre juctorul din stnga ( 1 ), acesta paseaz juctorului ( 2 ) care ncrucieaz, se ntoarce rapid i alearg la semicerc unde primete mingea de la juctorul ( 3 ) i apoi arunc la poart.




Se perfecioneaz degajarea mingii, ncruciarea i transmiterea ei n alergare.

APE4APE5Descriere terminologicReprezentare grafic/imagine

Juctorii sunt aezai pe posturile de interi i extreme. Extrema paseaz interului din partea opus, pleac n alergare pn n dreptul acestuia, este angajat i execut aruncare la poart, apoi recupereaz mingea i trece la irul din partea opus.




Angajarea extremei va fi precedat de o fent de aruncare convingtoare. Procedeele de angajare folosite de interi sunt pasele: pe la spate, din pronaie i napoi.

Descriere terminologicReprezentare grafic/imagine




universitatea din piteşti

Documents