universitatea de ŞtiinŢe agricole Şi …universitatea de ŞtiinŢe agricole Şi medicinĂ...

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII

Ing. MOLNAR FLORIN

INFLUENŢA UNOR ADITIVI FURAJERI

ADMINISTRAŢI ÎN HRANA CRAPULUI (CYPRINUS CARPIO) ŞI A AMURULUI ALB

(CTENOPHARYNGODON IDELLA) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI A STĂRII

DE SĂNĂTATE (REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)

THE INFLUENCE OF SOME FODDER ADDITIVES

ADMINISTRATED IN FODDER FOR COMMON CARP (CYPRINUS CARPIO) AND GRASS CARP

(CTENOPHARYNGODON IDELLA) ON PRODUCTION PERFORMANCES AND HEALTH

STATUS (SUMMARY OF THESSIS)

Conducător ştiinţific: Prof.univ. dr. ing. AUREL ŞARA

CLUJ-NAPOCA 2011

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII

Ing. MOLNAR FLORIN

INFLUENŢA UNOR ADITIVI FURAJERI

ADMINISTRAŢI ÎN HRANA CRAPULUI (CYPRINUS CARPIO) ŞI A AMURULUI ALB

(CTENOPHARYNGODON IDELLA) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI A STĂRII

DE SĂNĂTATE (REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)

Conducător ştiinţific:

Prof.univ. dr. ing. AUREL ŞARA

CLUJ-NAPOCA 2011

Molnar Florin Rezumat Teză de Doctorat

CUPRINS pag pag 5 PARTEA I-A. STUDIU BIBLIOGRAFIC 9 5 CAPITOLUL I. 10 5 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CIPRINICULTURA PE PLAN MONDIAL ŞI NAŢIONAL

10

1.1 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI CARACTERIZAREA CIPRINICULTURII PE PLAN MONDIAL

11

1.2 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI CARACTERIZAREA CIPRINICULTURII ÎN ROMÂNIA

14

CAPITOLUL II. 16 5 SPECIFICUL DIGESTIEI ŞI VALORIFICĂRII HRANEI LA CIPRINIDE 16 5 2.1 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV LA CIPRINIDE 16 2.1.1 Anatomia aparatului digestiv la crap şi amurul alb 16 2.1.2 Fiziologia digestiei la crap şi amurul alb 23 2.2 DIGESTIA SUBSTANŢELOR NUTRITIVE ŞI VALORIFICAREA HRANEI LA CRAP ŞI AMURUL ALB

24

2.2.1 Digestia proteinelor 24 2.2.2 Digestia lipidelor 25 2.2.3 Digestia glucidelor 25 2.2.4 Digestia microbiană 26 2.2.5 Comportamentul alimentar la crap şi amurul alb 26 CAPITOLUL III. 28 5 SURSE DE HRANĂ SPECIFICE NUTRIŢIEI CRAPULUI ŞI AMURULUI ALB 28 5 3.1 HRANA NATURALĂ 28 3.2 HRANA SUPLIMENTARĂ 28 3.2.1 Materii prime 29 3.2.2 Nutreţuri combinate 31 CAPITOLUL IV. 34 5 CERINŢELE NUTRIŢIONALE LA CRAP ŞI AMURUL ALB 34 5 4.1 CERINŢELE DE ENERGIE 34 4.2 CERINŢELE DE PROTEINE 36 4.3 CERINŢELE DE LIPIDE 39 4.4 CERINŢELE DE GLUCIDE 40 4.5 CERINŢELE DE SUBSTANŢE MINERALE 41 4.6 CERINŢELE DE VITAMINE 45 CAPITOLUL V. 49 5 ADITIVI FURAJERI CU ACŢIUNE BIOSTIMULATOARE ASUPRA PRODUCŢIILOR ŞI SĂNĂTĂŢII LA PEŞTI

49 5

5.1 ENZIMELE DE UZ FURAJER ŞI ROLUL LOR ÎN ALIMENTAŢIA PEŞTILOR 49 5.1.1 Caracterizarea generală şi mecanismul de acţiune al enzimelor de uz furajer 49 5.1.2 Efectele utilizării enzimelor de uz furajer în alimentaţia peştilor 51 5.1.3 Actualităţi privind utilizarea complexului enzimatic Allzyme SSF în alimentaţia peştilor

53

5.2 PREBIOTICELE ŞI ROLUL LOR ÎN ALIMENTAŢIA PEŞTILOR 55

1


5.2.1 Caracterizarea generală a prebioticelor utilizate în alimentaţia peştilor 55 5.2.2 Mecanismul de acţiune al prebioticului Bio-Mos în organismul peştilor 58 5.2.3 Efectele utilizării prebioticului Bio-Mos în alimentaţia peştilor 59 5.3 MINERALELE ORGANICE ŞI ROLUL LOR ÎN ALIMENTAŢIA PEŞTILOR 60 5.3.1 Influenţa utilizării mineralelor organice în alimentaţia peştilor 60 5.3.2 Efectele utilizării mineralelor organice în alimentaţia peştilor 61 PARTEA A II-A. CERCETĂRI PROPRII 63 5 CAPITOLUL VI. 64 5 ORGANIZAREA GENERALĂ A CERCETĂRII 64 5 6.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII 64 5 6.2 MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU 65 5 6.2.1 Materialul biologic 66 5 6.2.2 Nutreţul utilizat şi metoda de furajare 67 5 6.2.3 Parametrii fizico-chimici şi biologici ai apei 68 6 6.2.4 Metode de lucru utilizate 70 6 6.3 SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIENŢELOR 78 7 CAPITOLUL VII. 80 8 CERCETĂRI PRIVIND EFECTELE UNOR ADITIVI FURAJERI (COMPLEXUL ENZIMATIC ALLZYME SSF; BIO-MOS) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI A STĂRII DE SĂNĂTATE LA CRAP (CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMURUL ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA VAL.)

80 8

7.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI 80 8 7.2 MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU 82 8 7.2.1 Materialul biologic utilizat 82 8 7.2.2 Sistemul de creştere 83 8 7.2.3 Hrana administrată 84 8 7.2.4 Metode de lucru şi tehnici de laborator 88 9 7.3 SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI 91 10 7.4 REZULTATE ŞI DISCUŢII 92 10 7.4.1 Rezultatele fizico-chimice şi hidrobiologice ale apei (2009 şi 2010) 92 10 7.4.2 Rezultate obţinute privind performanţele de creştere şi consum la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.)

94 10

7.4.2.1 Indici de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.), anul 2009

94 10

7.4.2.2 Indici de creştere şi consum înregistraţi la crapul (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) de o vară, anul 2010

101 13

7.4.3 Efectele aditivilor utilizaţi (complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra indicilor histologici la crapul (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) de o vară

110 14

7.4.4 Rezultate privind starea de sănătate a crapului (Cyprinus carpio L.) şi amurului alb (Ctenopharyngodon idella Val.)

117 16

7.4.4.1 Rata de supravieţuire la puietul de crap şi amur alb, anul 2009 117 16 7.4.4.2 Rata de supravieţuire la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010 118 17 7.4.5 Efectele aditivilor furajeri (complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra unor indici sangvini la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010

119 18

2


7.4.6 Efectele aditivilor furajeri (complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra indicilor imunologici la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010

128 20

7.4.7 Rezultate privind calitatea cărnii de crap şi amur alb 130 21 7.4.7.1 Randamentul la sacrificare 130 21 7.4.7.2 Compoziţia chimică a cărnii de crap şi amur alb 131 21 7.4.8 Efectele economice ale cercetării 133 22 7.5 CONCLUZII PARŢIALE 134 CAPITOLUL VIII. 140 22 CERCETĂRI PRIVIND EFECTELE ADAOSULUI COMBINAT DE ADITIVI FURAJERI (ALLZYME SSF+BIO-MOS; ALLZYME SSF+SEL-PLEX; ALLZYME SSF+BIO-MOS+SEL-PLEX) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI STĂRII DE SĂNĂTATE LA CRAP(CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMURUL ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA VAL.)

140 22

8.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI 140 22 8.2 MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU 143 22 8.2.1 Materialul biologic utilizat 143 22 8.2.2 Sistemul de creştere 143 22 8.2.3 Hrana administrată 145 23 8.2.4 Metode de lucru utilizate 148 8.3 SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI 151 23 8.4 REZULTATE ŞI DISCUŢII 152 24 8.4.1 Rezultatele privind parametrii fizico-chimici ai apei de cultură (anul 2009 şi anul 2010)

152 24

8.4.2 Rezultate obţinute privind efectele adaosului conbinat de aditivi furajeri asupra performanţelor de creştere şi consum la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.)

155 24

8.4.2.1 Indici de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.), anul 2009

155 24

8.4.2.2 Indici de creştere şi consum înregistraţi la crapul (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) de o vară, anul 2010

161 26

8.4.3 Rezultate privind efectele adaosului combinat de aditivi furajeri (Allzyme SSF+Bio-Mos; Allzyme SSF+Sel-Plex; Allzyme SSF+Bio-Mos+Sel-Plex) asupra indicilor histologici la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.)

171 27

8.4.4 Rezultate obţinute privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri asupra starii de sănătate la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.)

177 30

8.4.4.1 Rata de supravieţuire la puietul de crap şi amur alb, anul 2009 177 30 8.4.4.2 Rata de supravieţuire la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010 178 30 8.4.5 Rezultate privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri asupra unor indici sangvini la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.)

180 31

8.4.6 Rezultate privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri (Allzyme SSF+Bio-Mos; Allzyme SSF+Sel-Plex; Allzyme SSF+Bio-Mos+Sel-Plex) asupra indicilor imunologici la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010

186 33

8.4.7 Rezultate obţinute privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri asupra 189 34

3


calităţii cărnii la crap şi amur alb 8.4.7.1 Randamentul la sacrificare 189 34 8.4.7.2 Compoziţia chimică a cărnii la crap şi amur alb 191 34 8.5 CONCLUZII PARŢIALE 193 CAPITOLUL IX. 199 34 INFLUENŢA COMPLEXULUI MULTIENZIMATIC ALLZYME SSF ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE LA PUIETUL DE CRAP (CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMUR ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA VAL.) ÎN URMA INTRODUCERII ÎN HRANĂ A FĂINII DE LUCERNĂ

199 34

9.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI 199 34 9.2 MATERIAL ŞI METODE DE LUCRU 200 34 9.2.1 Materialul biologic 200 34 9.2.2 Sistemul de creştere 201 35 9.2.3 Hrana administrată 203 35 9.2.4 Metode de lucru utilizate 204 36 9.3 SCHEMA DE ORGANIZARE A EXERIMENTULUI 206 36 9.4 REZULTATE ŞI DISCUŢII 207 37 9.4.1 Rezultate privind digestibilitatea aparentă a nutreţurilor 207 37 9.4.2 Rezultate obţinute privind indicii de creştere şi consum la puietul de crap şi amur alb

209 37

9.5 CONCLUZII PARŢIALE 211 CAPITOLUL X. 212 38 INFLUENŢA UNOR ADITIVI FURAJERI (SEL-PLEX; SEL-PLEX+ALLZYME SSF ) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI STĂRII DE SĂNĂTATE LA PUIETUL DE CRAP (CYPRINUS CARPIO L.) CRESCUT ÎN SISTEM RECIRCULANT

212 38

10.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI 212 38 10.2 MATERIAL ŞI METODE DE LUCRU UTILIZATE 213 38 10.2.1 Materialul biologic 213 38 10.2.2 Sistemul de creştere 213 38 10.2.3 Hrana administrată 214 39 10.2.4 Metode de lucru utilizate 216 39 10.3 SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI 216 39 10.4 REZULTATE ŞI DISCUŢII 217 39 10.4.1 Rezultate obţinute privind indicii de creştere şi consum la puietul de crap crescut în sistem recirculant

217 39

10.4.2 Efectele aditivilor furajeri asupra unor indici sangvini la puietul de crap crescut în sistem recirculant.

219 40

10.5 CONCLUZII PARŢIALE 222 CAPITOLUL XI. 223 41 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI 223 41 BIBLIOGRAFIE 230 42

4


PARTEA I STUDIU BIBLIOGRAFIC Prima parte a tezei de doctorat cuprinde cinci capitole după cum urmează:

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CIPRINICULTURA PE PLAN MONDIAL ŞI NAŢIONAL.

În acest capitol este prezentată istoria acvaculturii, situaţia actuală a cipriniculturii pe plan mondial (atât a situaţiei privind producţiile de peşte cât şi a pescuitului), situaţia producţiilor de peşte din acvacultură şi pescuit la nivel european şi de asemena evoluţia producţiilor ciprinicole din pescuit şi acvacultură pe principalele specii ciprinicole pe plan naţional.

CAPITOLUL II. SPECIFICUL DIGESTIEI ŞI VALORIFICĂRII HRANEI LA CIPRINIDE. În cadrul acestui capitol este descrisă anatomia ciprinidelor evidenţiind unele particularităţi ale

crapului şi amurului alb, precum fiziologia digestiei, digestia proteinelor, lipidelor, glucidelor, digestia microbiană şi unele particularităţi ale comportamentului alimentar întâlnite la crap şi amurul alb.

CAPITOLUL III.SURSE DE HRANĂ SPECIFICE NUTRIŢIEI CRAPULUI ŞI AMURULUI ALB.

În acest capitol sunt descrie succint sursele de hrană naturală a crapului şi amurului alb, luând în vizor componentele principale care intră în hrana artificială şi principalele tipuri de nutreţuri utilizate.

CAPITOLUL IV. CERINŢELE NUTRIŢIONALE LA CRAP ŞI AMURUL ALB Acest capitol prezintă cerinţele de energie şi modul de utilizare a acesteia, cerinţele de proteine

şi aminoacizi, cerinţele de lipide, cerinţele de glucide, cerinţele de substanţe minerale, cerinţele de vitamine ale crapului şi amurului alb.

CAPITOLUL V. ADITIVI FURAJERI CU ACŢIUNE BIOSTIMULATOARE ASUPRA PRODUCŢIILOR ŞI SĂNĂTĂŢII LA PEŞTI.

În acest capitol sunt caracterizaţi o serie de bioaditivi. Este descris modul de acţiune al unor bioaditivi precum enzimele de origine exogenă utilizate, prebioticele şi mineralele organice. Pe lângă acestea mai este prezentată şi situaţia utilizării acestor categorii de aditivi pe plan naţional şi mondial şi efectele utilizării acestora în alimentaţia peştilor. Pentru realizarea acestui deziderat a fost făcută o selecţie de lucrări de specialitate actuale.

PARTEA A-IIA CERCETĂRI PROPRII CAPITOLUL VI.ORGANIZAREA GENERALĂ A CERCETĂRII

6.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII Scopul cercetărilor realizate a fost acela de a evidenţia efectele administrării unor bioaditivi

(complexul multienzimatic Allzyme SSF, prebioticul Bio-Mos şi seleniul organic Sel-Plex) atât separat cât şi asociaţi asupra performanţelor de producţie şi stării de sănătate la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharingodon idella V.).

6.2. MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU 6.2.1. Materialul biologic

Materialul biologic a fost reprezentat de două varietăţi de crap (Cyprinus carpio L.) Lausitz şi Galiţian şi de Amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.) Materialul biologic pentru realizarea cercetărilor a provenit din cadrul fermei piscicole din localitatea Mărtineşti, judeţul Cluj.

6.2.2. Nutreţul utilizat şi metoda de furajare Pentru alimentaţia peştilor din primul şi cel de al doilea experiment s-a folosit furaj granulat cu următoarea compoziţie chimică brută : 38% proteină, 7% grăsime, 4% celuloză, 10% umiditate, vitamina A 1500 U.I./kg. Furajul a fost administrat sub formă de granule presate având un diametru cuprins între 3 şi 5 mm diametru şi o lungime de 2 până la 7 mm. Acest nutreţ a constituit raţia de bază, ea fiind ulterior suplimentată cu aditivi pentru fiecare lot experimental în parte.

5


În cadrul primului experiment lotul martor a primit raţia de bază, lotul 1 experimental a primit un furaj suplimentat cu 0,02% cu Allzyme SSF, lotul 2 experimental 0,2% Bio-Mos.

În cadrul celui de al doilea experiment lotul martor a primit raţia de bază, lotul 1 experimental 0,02% Alzyme SSF şi 0,2% Bio-Mos , lotul 2 experimental 0,02% Allzyme SSF şi 0,03% Sel-Plex iar lotul 3 experimental a primit suplimentar în raţie toţi cei trei aditivi în doză de 0,02% Allzyme SSF, 0,2% Bio-Mos şi 0,03% Sel-Plex.

În cadrul celui de al treilea experiment s-a utilizat un furaj de bază pentru lotul martor. Pentru primul lot experimental furajul administrat a fost compus din 70% furaj de bază şi 30% făină de lucernă. Furajul administrat celui de al doilea lot experimental a avut administrat suplimentar faţă de primul lot complexul enzimatic Allzyme SSF.

Pentru realizarea celui de al patrulea experiment s-au alcătuit trei loturi care au primit un furaj granulat cu următoarea compoziţie chimică brută : 38% proteină, 7% grăsime, 4% celuloză, 10% umiditate. Lotul martor a primit raţia de bază, lotul 1 experimental a primit un furaj suplimentat cu 0,03% cu Sel-Plex iar lotul 2 experimental 0,03% cu Sel-Plex+ 0,02% Allzyme SSF.

6.2.3. Parametrii fizico-chimici şi biologici ai apei Pentru a urmări evoluţia calităţii apei s-au luat în considerare o serie de parametri fizici şi

chimici ai apei de cultură care au fost urmăriţi pe întreaga perioadă a experimentului. Pentru a urmări evoluţia parametrilor fizico-chimici ai apei din bazinele luate în studiu, zilnic, pe parcursul desfăşurării experimentelor, s-au efectuat analize chimice după metode cunoscute (ŞTEŢCA şi HEGHEDUŞ, 2008; MAN şi MAN, 2006, LUJERDEAN şi BUNEA, 2005).

6.2.4. Metode de lucru utilizate Pe parcursul desfăşurării experimentelor a fost urmărită evoluţia unor indici biometrici prin

intermediul unor măsurători biometrice şi somatice în vederea stabilirii performanţelor de creştere. S-au mai urmărit de asemenea rata de supravieţuire şi consumul de furaje.

În vederea efectuării examenului histologic au fost prelevate probe de intestin pentru determinarea înălţimii vilozităţilor şi a microvilozităţilor. Probele obţinute au fost fixate în parafină iar apoi au fost realizate preparate fixate şi colorate cu hematoxilină-eozină. Preparatele astfel obţinute au fost analizate la microscopul optic Olympus BX51 cu ajutorul camerei digitale Olympus SP 350 şi prelucrate cu ajutorul programului aferent Olympus DP soft.

Investigaţiile hematologice au fost efectuate în cadrul disciplinei de Fiziologie din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Cluj-Napoca prin metode cunoscute (DE LUCA şi col., 1983; OGNEAN şi col., 2007) şi au inclus determinarea hematocritului, hemoglobinei, numărul total de eritrocite, examenul morfologic al sângelui pe frotiuri colorate MMG şi determinarea formulei leucocitare. De asemenea a mai fost determinată şi concentraţia glutationperoxidazei prin metoda cinetică în ultraviolet.

Examenul imunologic a constat în dozarea imunoglobulinelor totale cu ajutorul testului de precipitare cu reactiv Serb şi dozarea complexelor imune circulante prin metoda Haskova.

Pentru determinarea calităţii cărnii la peşte alături de indicele de carnozitate s-au mai efectuat o serie de măsurători asupra carcasei peştelui (greutatea carcasei întregi; greutatea capului, greutatea înotătoarelor, greutatea organelor interne) şi determinarea compoziţiei chimice brute a acesteia.

Compoziţia chimică brută a cărnii (% apă, %substanţă uscată, %proteină brută şi %grăsime brută) a fost determinată în cadrul laboratorului de Nutriţie şi alimentaţie a animalelor din cadrul Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca utilizând metodele consacrate (ŞARA şi ODAGIU, 2005).

Conţinutul de Seleniu din carne a fost determinat prin metoda AAS (spectrofotometrie de absorbţie atomică) în cadrul Institutului de Igienă Cluj-Napoca.

6


Prelucrarea statistică s-a realizat prin metode uzuale, determinând valorile mediei aritmetice şi a deviaţiei standard. Datele obţinute au stat la baza interpretărilor şi analizei statistice cu ajutorul programului GraphPad Instat 3 iar semnificaţia diferenţelor a fost stabilită prin intermediul testului comparaţiilor multiple Student-Newman-Keuls şi a testului comparaţiilor multiple Tukey-Kramer.

Tabelul 1 Schema generală de organizare a experimentelor.

Specificare Variante

experimentale Specia de cultură

Număr de exemplare

Variabila

Lotul martor Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian,

Ctenopharyngodon idella

50 50 50

-

Lotul 1 experimental(Allzyme SSF)

Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian,


50 50 50

Allzyme SSF® 0,02%

Experimentul I

Lotul 2 experimental(Bio-Mos)



50 50 50

Bio-Mos® 0,2%

Lotul martor Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian,


50 50 50

-

Lotul 1 experimental(Allzyme SSF+Bio-

Mos)



50 50 50

Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2%

Lotul 2 experimental(Allzyme

SSF+Sel+Plex)



50 50 50

Allzyme SSF 0,02% +Sel-Plex 0,03%

Experimentul II

Lotul 3 experimental(Allzyme SSF+Bio-

Mos+Sel-Plex)



50 50 50

Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2% +Sel-Plex 0,03%

Lotul martor Cyprinus carpio

Ctenopharyngodon idella 25 25

-

Lotul 1 experimental (făină de lucernă)

Cyprinus carpio Ctenopharyngodon idella

25 25

Făină de lucernă 30% din raţie

Experimentul III

Lotul 2 experimental (făină de lucernă +

Allzyme SSF)

Cyprinus carpio Ctenopharyngodon idella

25 25

Făină de lucernă 30% din

raţie+Allzyme SSF 0,02%

Lotul martor Cyprinus carpio 20 - Lotul 1 experimental

(Sel-Plex) Cyprinus carpio 20 Sel-Plex 0,03% Experimentul IV

Lotul 2 experimental(Sel-Plex + Allzyme

SSF) Cyprinus carpio 20

Sel-Plex 0,03% + Allzyme SSF 0,02%

7


CAPITOLUL VII. CERCETĂRI PRIVIND EFECTELE UNOR ADITIVI FURAJERI ( COMPLEXUL ENZIMATIC ALLZYME SSF; BIO-MOS ) ASUPRA PERFORMANŢELOR

DE PRODUCŢIE ŞI A STĂRII DE SĂNĂTATE LA CRAP ( CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMURUL ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA V.)

7.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI Scopul cercetărilor a fost reprezentat de evidenţierea efectelor aditivilor furajeri (complexul

multienzimatic Allzyme SSF şi prebioticul Bio-Mos) asupra performanţelor de creştere şi a stării de sănătate exprimate prin intermediul indicilor de creştere şi consum, indicilor histologici, ratei de supravieţuire, indicilor hematologici, indicilor imunologici şi a calităţii cărnii la crap (Cyprinus carpio L.) şi la amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.).

7.2. MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU 7.2.1. Materialul biologic utilizat

Experimentele au fost efectuate pe un număr de 150 exemplare de crap (Cyprinus carpio L.) varietatea Lausitz cu greutate de 1,6 g/exemplar şi 150 exemplare de crap (Cyprinus carpio L.) varietatea Galiţiană, cu o greutate la populare de 1,6g/ exemplar şi 150 exemplare de amur alb (Ctenopharyngodon idella V.) cu o greutate medie la populare de 2,5g/ exemplar. Peştii au fost distribuiţi în mod randomizat în 3 loturi, fiecare lot fiind format din 50 exemplare de crap Lausitz, 50 exemplare de crap Galiţian şi 50 exemplare de amur alb după cum urmează:

Lotul martor (M)-lot furajat cu raţia de bază Lotul 1 experimental (1E)-lot furajat cu raţia de bază suplimentată cu Allzyme SSF 0,02% Lotul 2 experimental (2E)-lot furajat cu raţia de bază suplimentată cu prebioticul Bio-Mos 0,2%

7.2.2. Sistemul de creştere Peştii au fost întreţinuţi şi crescuţi într-un bazin de dezvoltare din cadrul fermei piscicole

Mărtineşti, judeţul Cluj în sistem semiintensiv. În cadrul acestui bazin au fost realizate compartimente de 150 m2 fiecare, necesare pentru desfăşurarea experimentelor. Pentru compartimentarea ţarcurilor s-a folosit plasă de nylon multifilament ţesută cu ochiuri de 5 mm. Plasa a fost montată pe pari de lemn cu fir de pescuit de 0,7 mm diametru şi fixată din centimetru în centimetru. Pentru a evita trecerea peştilor între loturi, plasa a fost îngropată şi fixată pe fundul bazinului la o adâncime de 40-50 cm, iar la suprafaţa apei a fost înălţată cu aproximativ 70 cm peste nivelul apei.

7.2.3. Hrana administrată Pentru alimentaţia peştilor s-a folosit un furaj combinat granulat autohton având compoziţia

chimică prezentată în tabelul 2. Furajul a fost administrat sub formă de granule presate având un diametru cuprins între 3 şi 5 mm şi o lungime de 2 până la 7 mm. Acest nutreţ a constituit raţia de bază, ea fiind ulterior suplimentată cu aditivi pentru fiecare lot experimental în parte. Lotul martor (LM) a primit raţia de bază, lotul 1 experimental (L1E) a primit un furaj suplimentat cu 0,02% Allzyme SSF iar lotul 2 experimental (L2E)a primit un furaj suplimentat cu 0,2% Bio-Mos.

La începutul perioadei experimentale furajul a fost administrat de trei ori pe zi. Intervalul dintre mese a fost stabilit în funcţie de temperatura apei, masa corporală a peştilor şi de etapa în care a fost plasat experimentul. Scăderea numărului de mese a fost determinată de creşterea temperaturii apei, creşterea masei corporale şi spre finalul perioadei de furajare pe parcursul fiecărui an. Administrarea furajului s-a făcut manual pe masa de furajare, cu excepţia primei săptămâni a fiecărei perioade experimentale, când furajul a fost administrat de-a lungul malului, scăzând treptat până la determinarea exactă a masei de furajare. Cantitatea de furaj administrată într-un tain a ţinut cont de o serie de factori precum biomasa de peşte existentă în bazin, temperatura apei, cantitatea de oxigen dizolvat dar şi de apetitul peştilor (BUD şi VLĂDĂU, 2004; GROZEA şi BURA, 2003).

8


Tabelul 2 Structura şi valoarea nutritivă a furajului combinat granulat utilizat

Specificare % din structură Făină de peşte 15 Şrot de soia 33

Şrot de floarea soarelui 14

Făină de porumb 25

Făină de grâu 10

Premix vitamino-mineral 3

Total 100

Caracteristici nutritive ale furajului

Proteină brută % 38

Grăsime brută % 7 Umiditate % 12 Celuloză % 4

7.2.4. Metode de lucru şi tehnici de laborator

Pentru a urmări evoluţia calităţii apei s-au luat în considerare o serie de parametri fizici şi chimici ai apei de cultură care au fost urmăriţi pe întreaga perioadă a experimentului. Parametrii urmăriţi au fost reprezentaţi de temperatura apei, concentraţia oxigenului dizolvat, pH-ul, concentraţia nitriţilor şi a nitraţilor.

Măsurători somatice şi indici de creştere Pentru a urmări starea de dezvoltare a peştilor s-au efectuat o serie de cântăriri la intervale de

timp regulate pe întreaga perioadă de desfăşurare a experimentului. La finele perioadei experimentale pe lângă determinarea masei corporale s-au mai efectuat o serie de măsurători folosite la determinarea unor indici precum: indicele de profil, coeficientul de îngrăşare, indicele Kiselev şi indicele de carnozitate. Măsurătorile au fost efectuate conform descrierilor oferite de Voican şi col.(1981) dar şi de către Bud şi Vlădău (2004).

Metode de determinare a calităţii cărnii de peşte Pentru determinarea calităţii cărnii la peşte alături de indicele de carnozitate s-au mai efectuat o

serie de măsurători asupra carcasei peştelui (greutatea carcasei întregi; greutatea capului, greutatea înotătoarelor, greutatea organelor interne) şi determinarea compoziţiei chimice brute a acesteia.

Compoziţia chimică brută a cărnii (% apă, %substanţă uscată, %proteină brută şi %grăsime brută) a fost determinată în cadrul laboratorului de Nutriţie şi Alimentaţie a Animalelor din cadrul Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca utilizând metodele consacrate (ŞARA şi ODAGIU, 2005).

Investigaţiile hematologice au fost efectuate în cadrul disciplinei de Fiziologie din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Cluj-Napoca prin metode cunoscute (DE LUCA şi col., 1983; OGNEAN şi col., 2007) şi au inclus determinarea hematocritului, hemoglobinei, numărul total de eritrocite, examenul morfologic al sângelui pe frotiuri colorate MMG, determinarea formulei leucocitare. De asemenea a mai fost determinată şi concentraţia glutationperoxidazei prin metoda cinetică în ultraviolet.

În vederea efectuării examenului histologic au fost prelevate probe de intestin pentru determinarea înălţimii vilozităţilor şi a microvilozităţilor. Probele obţinute au fost fixate în parafină iar apoi au fost realizate preparate fixate şi colorate cu hematoxilină-eozină.

9


Examenul imunologic a constat în dozarea imunoglobulinelor totale cu ajutorul testului de precipitare cu reactiv Serb şi dozarea complexelor imune circulante prin metoda Haskova.

7.3. SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI

Tabelul 3 Schema generală de organizare a experimentului I: Cercetări privind efectele unor aditivi

furajeri ( complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos ) asupra performanţelor de producţie şi a stării de sănătate la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.).

Perioada Loturi Factori experimentali Indicatori urmăriţi 1. Compoziţia chimică a nutreţului combinat granulat şi determinarea consumului de hrană. 2. Stabilirea şi determinarea indicilor de producţie şi consum la speciile studiate.

3. Stabilirea ratei de supravieţuire.

03.07. 2009 – 03.11.2009

Puiet crap var. Lausitz, var. Galiţian şi amur alb

M Lausitz

M Galiţian M amur alb 1E Lausitz

1E Galiţian

1E amur alb

2E Lausitz

2E Galiţian

2E amur alb

- - -

Allzyme SSF 0,02% Allzyme SSF 0,02% Allzyme SSF 0,02% Bio-Mos 0,2% Bio-Mos 0,2% Bio-Mos 0,2%

4. Compararea datelor obţinute cu cele din literatura de specialitate.

1. Compoziţia chimică a nutreţului combinat granulat şi determinarea consumului de hrană. 2. Stabilirea şi determinarea indicilor de producţie şi consum la speciile studiate. 3. Stabilirea ratei de supravieţuire. 4. Indici histologici.

5. Indici hematologici.

6. Indici imunologici.

03.05. 2010 – 15.09.2010

Crap de o vară var. Lausitz, var. Galiţian şi amur alb de o vară

M Lausitz


1E Galiţian

1E amur alb

2E Lausitz

2E Galiţian

2E amur alb

- - -

Allzyme SSF 0,02% Allzyme SSF 0,02% Allzyme SSF 0,02% Bio-Mos 0,2% Bio-Mos 0,2% Bio-Mos 0,2%

7. Compoziţia chimică a cărnii şi determinarea proporţilor comestibile şi necomestibile

7.4 . REZULTATE ŞI DISCUŢII

7.4.1. Rezultatele fizico-chimice şi hidrobiologice ale apei ( 2009 şi 2010 ) Valorile parametrilor fizico-chimici ai apei se înscriu în limitele date de literatura de specialitate (MAN C. şi A.C. MAN, 2006) şi corespund cerinţelor de creştere şi dezvoltare a speciilor de cultură.

7.4.2. Rezultate obţinute privind performanţele de creştere şi consum la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.)

7.4.2.1. Indici de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap ( Cyprinus carpio L.) şi amurul alb ( Ctenopharyngodon idella V.), anul 2009

Cântărirea materialului piscicol s-a realizat la data instalării experimentului şi la finalul perioadei experimentale precum şi pe parcursul experimentului pentru a urmări dinamica de creştere a puietului din cele 3 loturi. . Pe durata experimentelor au fost efectuate măsurători de control pentru a urmări evoluţia masei corporale şi pentru a putea realiza corecţiile necesare administrării furajelor. La fiecare pescuit de control s-au capturat câte 20 de exemplare din fiecare varietate de crap din fiecare lot.

10


Tabelul 4 Greutatea medie corporală la puietul de crap şi amur alb (g) la finalul anului 2009

Specificare Crap var. Lausitz Crap var. Galiţian Amur alb M 1E 2E M 1E 2E M 1E 2E n 20 20 20 20 20 20 20 20 20

_ _ X±Sx

287± 3.694

300± 8.742

305± 12.931

241± 5.183

259± 6.377

263± 6.833

120± 5.086

130± 4.803

134± 3.044

P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

La sfârşitul perioadei experimentale la lotul 2E s-a înregistrat o greutate medie de 305g, cu 6,27 % mai mare comparativ cu lotul M (287g). Rezultatele obţinute pot fi comparabile cu cele raportate de Staykov şi col. (2005) care a studiat efectele adaosului de Bio-Mos în hrana crapului. Se remarcă influenţa favorabilă a adaosului de Allzyme SSF 0,02% asupra acumulării de masă corporală a puietului de crap var. Lausitz 300g, rezultate similare cu cele obţinute la tilapia (FILER şi col, 2010). Greutatea corporală înregistrată la cele două loturi experimentale, 1E Lausitz şi 2E Lausitz fiind cu 4,53% respectiv cu 6,27% mai mari comparativ cu lotul M Lausitz.

Cea mai mare greutate corporală a puietului de crap Galiţian, a fost înregistrată la lotul 2E (Bio-Mos 0,2%), cu o greutate medie de 265 g, cu 9,13% mai mare comparativ cu lotul M (241 g), rezultatele obţinute fiind similare cu cele raportate şi de către alţi cercetători (STAYKOV şi col.,2005; CULJAK şi col., 2005). În urma administrării complexului enzimatic Allzyme SSF 0,02% la lotul 1E Galiţian(259g), cu 7,47% mai mare comparativ cu lotul M Galiţian (241 g), efect evidenţiat şi la puietul de pangasius (LE THANH HUNG şi TRAN NGOC THIEN KIM, 2007). Comparând cele două varietăţi de crap (Lausitz şi Galiţian), la finele perioadei experimentale în ceea ce priveşte greutatea corporală finală a materialului biologic se observă diferenţe în favoarea puietului din var. Lausitz.

Administrarea de Bio-Mos 0,2% în hrana puietului de amur alb a determinat o creştere a masei corporale la lotul 2E (134g) cu 11,66% comparativ cu lotul martor (120g), efectul asupra creşterii fiind similar cu cel obţinut de Staykov şi col. (2007). Se observă faptul că amurul alb din lotul 1E (Allzyme SSF 0,02%) a înregistrat un spor în greutate superior lotului martor, cu 8,33% mai mare, rezultate similare cu cele din literatura de specialitate (TRAN NGOC THIEN KIM şi LE THANH HUNG, 2008).

Pe baza performanţelor de creştere s-au determinat efectele bioaditivilor administraţi în hrană asupra indicilor de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap din ambele varietăţi cât şi la puietul de amur alb.

Analizând principalii indici de producţie înregistraţi la finele perioadei experimentale se constată o influenţă favorabilă a adaosului de aditivi administraţi în hrană (Allzyme SSF în doză de 0,02% şi Bio-Mos în doză de 0,2%) asupra sporului de creştere atât la puietul de crap cât şi la puietul de amur alb.

11


Tabelul 5 Valorile indicilor de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap var. Lausitz şi Galiţiană şi

amur alb pentru anul 2009

FCR

Spor de creştere Rata

specifică de creştere Lotul

g % g/zi

kg furaj/ kg masă corporală

M(n=20) 285.4 100 2.3 2.10:1 1E(n=20) 298.4 104.55 2.4 2.01:1

Crap var. Lausitz

2E(n=20) 303.4 106.31 2.45 1.97:1 M(n=20) 239.4 100 1.93 2.51:1 1E(n=20) 257.4 107.52 2.07 2.33:1

Crap var. Galiţian

2E(n=20) 263.4 110.02 2.12 2.27:1 M(n=20) 117.4 100 0.98 2.55:1 1E(n=20) 127.4 108.52 1.07 2.35:1 Amur alb 2E(n=20) 131.4 111.92 1.1 2.28:1

M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) Pentru puietul de crap, var. Lausitz, se constată o îmbunătăţire a sporului de creştere la ambele

loturi experimentale. Cele mai bune rezultate ale sporului de creştere au fost înregistrate la lotul experimental 2E (Bio-Mos 0,2%)(303,4g), cu 6,31% mai mare comparativ cu lotul M (285,4g), fiind urmat de lotul 1E (298.4) cu 4,55% mai mare comparativ cu lotul M. Analizând rata de creştere (g masă corporală/zi) a puietului de crap, var. Lausitz, cele mai bune rezultate sunt înregistrate la lotul 2 experimental (2E) cu 2,45 g/zi urmat de lotul 1 experimental (1E) de 2,40g/zi comparativ cu lotul martor (M) (2,30g/zi), atestând efectele pozitive ale administrării de Bio-Mos (ZHOU şi LI, 2004) şi Allzyme SSF (GUILHERME şi col. 2011,a)

Analizând indicii de producţie înregistraţi la finele perioadei experimentale se constată o îmbunătăţire a sporului de creştere la ambele loturi experimentale pentru puietul de crap din varietatea Galiţiană în comparaţie cu lotul martor. În privinţa ritmului de creştere cele mai bune rezultate pentru puietul de crap var. Galiţian au fost înregistrate la lotul 2E cu 2,12 g/zi în comparaţie cu lotul martor (1,93g/zi). Cel mai bun factor de conversie al furajului a fost înregistrat la lotul 2E, 2,27:1 comparativ cu lotul martor (M) care a înregistrat un factor de conversie al hranei de 2,51:1, fapt ce evidenţiază efectul pozitiv al adaosului de Bio-Mos 0,2% în hrana puietului de crap var. Galiţian, confirmând datele obţinute şi de către alţi cercetători (STAYKOV şi col., 2007; CULJAK şi col.,2005). La finele primei perioade experimentale se observă un ritm de creştere şi o valorificare superioară a hranei la crapul din varietatea Lausitz comparativ cu crapul din varietatea Galiţian.

Se constată o îmbunătăţire a sporului de creştere la ambele loturi experimentale. Cele mai bune rezultate au fost obţinute de către loturile experimentale 2E (Bio-Mos 0,2%) cu 11,92% mai mare decât lotul martor, fiind urmat de lotul experimental 1E (Allzyme SSF 0,02%) care au avut un spor de creştere cu 8,52% superior lotului martor. Gradul de valorificare a hranei prezintă valori favorabile la ambele loturi experimentale cu cele mai bune rezultate înregistrate de către loturile experimentale 2E (Bio-Mos 0,2%) cu 2,28:1(kg furaj/kg masă corporală)(tabelul 26). Efectele fiind similare cu cele descrise în literatura de specialitate (FILER şi col.,2010; ZHOU şi LI , 2004).

12


7.4.2.2. Indici de creştere şi consum înregistraţi la crapul ( Cyprinus carpio L.) şi amurul alb ( Ctenopharyngodon idella V.) de o vară, anul 2010

Pe parcursul anului 2010, în perioada mai-septembrie, au fost urmăriţi principalii indici de creştere şi consum înregistraţi de către crap var. Lausitz şi var. Galiţian dar şi de către amurul alb la puietul care a supravieţuit în anul 2009. Pentru a putea urmări performanţele înregistrate s-au efectuat cântăriri lunare pe întreaga perioadă experimentală 2010 pe un număr de 20 de exemplare din fiecare lot.

La finele perioadei experimentale la crapul de o vară varietatea Lausitz, s-a înregistrat o greutate corporală superioară în cazul loturilor experimentale comparativ cu lotul M (794, 66 g). Astfel, la lotul 1E s-a înregistrat o greutate medie de 908,36g, cu 14,36 % mai mare comparativ cu lotul M iar la lotul 2E 825,61 g, cu 3,89 % mai mare comparativ cu lotul M. În ceea ce priveşte greutatea corporală finală a crapului de o vară var. Galiţian, la finele perioadei experimentale cea mai mare greutate corporală a fost înregistrată la lotul 1E 790,37 g, cu 6,33 % mai mare comparativ cu lotul M iar la lotul 2E s-a înregistrat o greutate corporală finală de 786,44 g, cu 5,79 % mai mare comparativ cu lotul M (743,37 g). Greutatea corporală a loturilor de crap din varietatea Lausitz a fost superioară loturilor de crap din varietatea Galiţian. Greutatea corporală finală a amurului alb din cele două loturi experimentale a fost superioară celei înregistrate la lotul M. Cele mai bune rezultate au fost obţinute la loturile 1E (724,9 g) şi 2E (718,50 g), valori superioare lotului martor (695 g).

Tabelul 6 Greutatea medie corporală la puietul de crap şi amur alb (g) la finalul anului 2010

Specificare Crap var. Lausitz Crap var. Galiţian Amur alb M 1E 2E M 1E 2E M 1E 2E

N 20 20 20 20 20 20 20 20 20 _ _ X±Sx

794.66± 26.61

908.36± 34.33

825.61±17.49

743.37±39.64

790.37±39.20

786.44±40.52

695± 15.42

724.9±13.35

718.5±12.43

P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

Influenţa favorabilă a aditivilor furajeri se remarcă şi analizând ritmul de creştere şi coeficientul

de conversie al hranei la crapul şi amurul alb de o vară. Cele mai bune rezultate ale ritmului de creştere la crapul de o vară, varietatea Lausitz, au fost înregistrate la lotul 1E (3,50 g/zi) urmat de lotul 2E (3,18 g/zi), valori superioare lotului M (3,06 g/zi). Şi în cazul crapului de o vară varietatea Galiţian, s-a constatat o îmbunătăţire a ritmului de creştere la ambele loturi experimentale în comparaţie cu lotul martor (lotul 1E, 3,05 g/zi, lotul 2E 3,03 g/zi respectiv 2,86g/zi la lotul M). Analizând ritmul de creştere al amurului alb de o vară, la finele perioadei experimentale s-a remarcat un ritm de creştere superior la loturile experimentale comparativ cu lotul M (4,45 g/zi). La lotul 1E s-a înregistrat un ritm de creştere de 4,74 g/zi iar la lotul 2E, 4,69 g/zi. La crapul de o vară varietatea Lausitz, cele mai bune valori ale FCR-ului au fost înregistrate la lotul 1E (2,31:1) iar la lotul 2E 2,54:1, cele mai mari valori fiind înregistrate la lotul M (2,64:1). În ceea ce priveşte coeficientul de conversie al hranei la crapul de o vară varietatea Galiţian, cel mai bun coeficient de conversie al furajului a fost înregistrat la lotul 1E şi 2E, 2,66:1 comparativ cu lotul martor (2,83:1). La finele perioadei experimentale se remarcă un ritm de creştere superior şi o valorificare a hranei superioară la crapul din varietatea Lausitz comparativ cu crapul din varietatea Galiţian. La amurul alb de o vară, cele mai bune rezultate privind coeficientul de conversie al hranei au fost înregistrate la lotul experimental 1E, 2,70:1. La lotul 2E, FCR-ul a avut valori de 2,72:1 iar la lotul M, 2,81:1.

13



amur alb pentru anul 2010

FCR

Spor de creştere Rata


g % g/zi

kg furaj/ kg masă corporală

M(n=20) 793.06 100 3.06 2.64:1 1E(n=20) 906.76 114.34 3.5 2.31:1

Crap var. Lausitz

2E(n=20) 824.01 103.9 3.18 2.54:1 M(n=20) 741.77 100 2.86 2.83:1 1E(n=20) 788.77 106.34 3.05 2.66:1

Crap var. Galiţian

2E(n=20) 784.84 105.81 3.03 2.66:1 M(n=20) 604.4 100 4.54 2.81:1 1E(n=20) 630.2 104.27 4.74 2.70:1 Amur alb 2E(n=20) 624 103.24 4.69 2.72:1

M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

7.4.3. Efectele aditivilor utilizaţi ( complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra indicilor histologici la crapul ( Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.) de

o vară. Pentru a evidenţia efectele pozitive ale administrării adaosului de aditivi furajeri asupra

performanţelor de creştere şi consum au fost efectuate investigaţii histologice la nivel intestinal cu privire la înălţimea vilozităţilor intestinale şi la înălţimea periei de microvili.

Tabelul 8 Valorile înălţimii vilozităţilor intestinale (µm) şi semnificaţia statistică la crap.

Înălţimea vilozităţilor Lot n

Min. _ _ X±Sx

Max. V%

M 25 725.14 1078.5±36.01 1416.5 16.69 1E 29 659.83 1130.71±33.05 1453.3 15.74 2E 28 963.58 1232.67±28.69 1447.9 12.32

Loturile comparate

Diferenţa mediilor

q P

M vs 1E -52.2 1.936 P>0.05 M vs 2E -154.2 5.671 **P<0.01 2E vs 1E 101.96 3.895 P>0.05

P>0,05 diferenţe nesemnificative; P<0,01 diferenţe distinct semnificative M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

Administrarea prebioticului Bio-Mos a dus la creşterea lungimii vilozităţilor, diferenţele fiind distinct semnificative (P<0,01) în comparaţie cu lotul martor, situaţie similară cu cea prezentată în literatura de specialitate la Diplodus sargus şi Salmo salar (DIMITROGLOU şi col.,2005).

14


Tabelul 9 Valorile înălţimii vilozităţilor intestinale (µm) şi semnificaţia statistică la amurul alb.

Înălţimea vilozităţilor Lot

n Min

_ _ X±Sx

max V%

M 25 793.49 964.36±22.2 1155.6 11.511 1E 34 847.68 988.01±15.33 1285.9 9.0452 2E 25 725.14 1078.51±36.01 1416.4 16.695 Loturile comparate

Diferenţa mediilor

q P

M vs 1E -23.66 0.9479 P>0.05

M vs 2E -114.2 4.26 * P<0.05

1E vs 2E -90.49 3.626 P>0.05 * P<0.05%- diferenţe semnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

Administrarea de Bio-Mos în proporţie de 0,2% a determinat o dezvoltare distinct semnificativă (P<0.05%) a vilozităţilor la indivizii din lotul experimental 2 comparativ cu lotul martor. Rezultatele obţinute sunt comparabile cu cele obţinute la Dicentrachus labrax (TORECILLAS şi col., 2008) şi la păstrăvul fântânel (ŞARA şi col., 2010a).

Administrarea de Bio-Mos 0,2% a determinat o creştere a vilozităţilor intestinale şi implicit a suprafeţei de absorbţie, fapt ce explică ritmul de creştere superior atât al crapului şi al amurului alb.

Tabelul 10 Valorile înălţimii medii (μm) ale microvilozităţilor şi semnificaţia statistică a diferenţelor înregistrate la

crap. Înălţimea microvilozităţilor Lot

n

min _ _ X±Sx

max V%

M 33 1.49 2.41±0.08 3.24 18.6 1E 26 1.56 2.95±0.08 3.89 13.56 2E 38 1.72 3.01±0.05 3.8 11.67 Loturile comparate

Diferenţa mediilor

q P

M vs 1E -0.532 7.219 *** P<0.001

M vs 2E -0.589 8.806 *** P<0.001

1E vs 2E -0.057 0.7951 P>0.05 (P>0,05 diferenţe nesemnificative ); (P<0,001 diferenţe foarte semnificative); X= media; Sx= eroarea

standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

Analizând diferenţele mediilor obţinute la înălţimea microvilozităţilor la crap se poate remarca faptul că suplimentarea raţiei cu aditivi furajeri ( Allzyme SSF 0,02% şi Bio-Mos 0,2%) a dus la dezvoltarea superioară a lungimii microvilozităţilor la ambele loturi experimentale (1E şi 2E) în comparaţie cu lotul martor (M), diferenţele fiind foarte semnificative (P>0,001). Diferenţele obţinute în

15


ceea ce priveşte lungimea microvilozităţilor între cele două loturi experimentale nu sunt semnificative din punct de vedere statistic.

Tabelul 11 Valorile înălţimii medii (μm) ale microvilozităţilor şi semnificaţia statistică a diferenţelor la

amurul alb. Înălţimea microvilozităţilor

Lot n Min

_ _ X±Sx

Max V%

M 30 1.52 2.51±.09 3.72 20.12 1E 26 1.76 3.14±0.09 4.04 15.38 2E 31 1.72 3.16±0.08 3.83 14.61 Loturile comparate

Diferenţa mediilor

q P

M vs 1E -0.621 7.066 *** P<0.001

M vs 2E -0.65 7.731 *** P<0.001

1E vs 2E -0.028 0.3257 P>0.05 (P>0.05 diferenţe nesemnificative); (P<0,001 diferenţe foarte semnificative); X= media; Sx=

eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

Analizând tabelul 11 se observă influenţa pozitivă a adaosului de Bio-Mos în hrana amurului alb asupra structurilor microviliare. Diferenţele înregistrate între lotul 2 experimental (Bio-Mos 0,2 %) şi lotul Martor sunt foarte semnificative, datele fiind similare cu cele obţinute la păstrăvul fântânel (ŞARA şi col.,2010a).

Administrarea de Bio-Mos 0,2% a determinat o creştere a microvilozităţilor intestinale şi implicit a suprafeţei de absorbţie, fapt ce explică ritmul de creştere superior atât al crapului şi al amurului alb a cărui raţie a fost suplimentată cu Bio-Mos 0,2 %.

7.4.4. Rezultate privind starea de sănătate a crapului ( Cyprinus carpio L.) şi amurului alb

( Ctenopharyngodon idella V.) 7.4.4.1. Rata de supravieţuire la puietul de crap şi amur alb, anul 2009

Un indice deosebit de important urmărit în cadrul unei ferme ciprinicole este reprezentat de rata de supravieţuire a materialului biologic. La finele perioadei experimentale a fost stabilită rata de supravieţuire pentru puietul de crap din var. Lausitz şi Galiţian şi puietul de amur alb din cele trei loturi implicate în experiment.

16


Tabelul 12 Rata de supravieţuire a puietului de crap şi amur alb în anul 2009.

Lotul Număr iniţial

Număr final

Supravieţuire%

Pierderi %

M 50 45 90 10 1E 50 46 92 8

Crap var.

Lausitz 2E 50 47 94 6 M 50 44 88 12 1E 50 45 90 10

Crap var.

Galiţian 2E 50 47 94 6 M 50 42 84 16 1E 50 42 84 16

Amur alb

2E 50 44 88 12 M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

Analizând valorile pierderilor înregistrate la puietul de crap var. Lausitz se observă o rată de supravieţuire superioară la loturile experimentale comparativ cu lotul M. La finele perioadei experimentale s-a constatat o rată de supravieţuire de 94 % în cazul lotului experimental 2E (Bio-Mos 0,2%) şi de 92% la lotul 1E (Allzyme SSF 0,02%) spre deosebire de lotul martor (M) unde nivelul ratei de supravieţuire a fost de 90%. La puietul de crap, var. Galiţian, lotul 2E (Bio-Mos 0,2%) a avut o rată de supravieţuire cu 6,81% mai mare decât lotul martor iar la lotul 1E (Allzyme SSF 0,02%) a fost înregistrată o rată de supravieţuire de 90% în timp ce la lotul martor rata de supravieţuire a fost de 88%. Acest fapt atestă rolul benefic al prebioticului Bio-Mos asupra ratei de supravieţuire la crap (ZHOU şi LI, 2004; STAYKOV şi col., 2005; CULJAK şi col., 2006).

La puietul de amur alb cea mai bună rată de supravieţuire a fost înregistrată la lotul 2E (Bio-Mos) (88%), cu 4 % mai mare decât rata de supravieţuire înregistrată la lotul 1E şi lotul martor (84 %) datorită implicaţiilor avute de Bio-Mos asupra ratei de supravieţuire (STAYKOV şi col.,2005; BOGUT şi col., 2006).

7.4.4.2. Rata de supravieţuire la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010

Rata de supravieţuire la finele perioadei experimentale 2010 atât pentru crap var. Lausitz şi Galiţian cât şi pentru puietul de amur alb este prezentată în tabelul 13.

Tabelul 13 Rata de supravieţuire a crapului şi amurului alb de o vară în anul 2010

Lotul Număr iniţial

Număr final

Supravieţuire

% Pierderi

%

M 45 38 84.44 15.56 1E 46 42 91.30 8.7

Crap var. Lausitz

2E 47 44 93.62 6.38 M 44 38 86.36 13.64 1E 45 40 88.88 11.12

Crap var. Galiţian

2E 47 43 91.49 8.51 M 42 40 95.24 4.76 1E 42 40 95.24 4.76

Amur alb

2E 44 44 100 0 M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

17


Analizând valorile pierderilor înregistrate la crap var. Lausitz se observă o rată de supravieţuire superioară la loturile experimentale comparativ cu lotul M. La finele perioadei experimentale s-a constatat o îmbunătăţire a ratei de supravieţuire în cazul lotului 1E Lausitz cu 8,12% mai mare comparativ cu lotul martor (M) şi de 10,87 % în cazul lotului 2E comparativ cu lotul martor.

Cea mai bună rată de supravieţuire la crapul din varietatea Galiţiană a fost înregistrată la lotul 2E Galiţian, cu 5,94 % mai mare comparativ cu lotul M Galiţian. În cazul lotului experimental 1E Galiţian s-a remarcat o îmbunătăţire a acestui indice cu 2,91 % comparativ cu lotul M Galiţian.

Analizând valorile pierderilor înregistrate se observă o rată de supravieţuire superioară la toate loturile experimentale comparativ cu lotul M. La finele perioadei experimentale s-a constatat o rată de supravieţuire de 100 % în cazul lotului experimental 2E (Bio-Mos 0,2%) comparativ cu lotul martor M (84%). La finele perioadei experimentale 2010 lotul 1E (Allzyme SSF 0,02%) a înregistrat aceeaşi rată de supravieţuire cu lotul martor (95,24%).

La finalul perioadei experimentale se constată efectul pozitiv avut de către prebioticul Bio-Mos asupra ratei de supravieţuire la crapul var. Lausitz şi Galiţian şi amurul alb de o vară, fapt relatat şi de literatura de specialitate la crap (STAYKOV şi col.,2005), păstrăv fântânel (ŞARA şi col., 2010a) şi somn (BOGUT şi col., 2006) .

7.4.5. Efectele aditivilor furajeri (complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra unor indici sangvini la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010

Evoluţia de ansamblu a indicilor hematologici determinaţi la crapul şi amurul alb din loturile investigate a relevat oscilaţii ale valorilor individuale şi medii înscrise în general în limitele fiziologice, respectiv în cele stabilite pe eşantionul martor, existând însă şi abateri mai mult sau mai puţin importante faţă de acestea referinţe. Corelarea şi analiza datelor obţinute a stat la baza cuantificării stării de sănătate şi a efectelor biologice consecutive utilizării celor 2 formule de bioaditivare a raţiilor furajere.

Este relevantă evoluţia parametrilor eritrocitari, caracterizaţi prin oscilaţii individuale importante ale hematocritului (30,73-56,25 respectiv 31,67-40,02 %), numărului total de eritrocite (0,95 – 2,12 respectiv 1,21-1,81 milioane/mm3), hemoglobinei (5,28-8,32 respectiv 5,84-7,48 g/dl) şi constantelor eritrocitare medii – VEM (158,30 – 362,90 respectiv 183,85-286,09 fl), HEM (34,49 – 62,11 respectiv 41,36-52,34 pg) şi CHEM (12,23 – 24,79 respectiv 14,85-22,64 g/dl). În cazul indicilor eritrocitari de bază, au fost semnalate creşteri uşoare ale valorilor medii pentru numărul total de eritrocite şi hemoglobină la loturile experimentale comparativ cu referinţele stabilite pe lotul martor (1,21±0,07 milioane/mm3 respectiv 6,28± 0,31 g/dl), cele mai ridicate nivele (1,81±0,01 respectiv 1,65±0,10 milioane/mm3; 7,48±0,31 respectiv 6,94±0,34 g/dl), înregistrându-se la lotul 1E. Situaţia a fost asemănătoare şi în cazul hematocritului şi constantelor eritrocitare medii, ale căror evoluţii au fost însă mai strânse în intervalele limitelor fiziologice, variaţiile individuale fiind nesemnificative.

Pe baza evoluţiei numărului total de leucocite, cu valori individuale între 3,5 şi 15 mii/mm3 şi medii între 6,50 (lotul martor) şi 11,75 mii/mm3 (lotul experimental 1) nu putem aprecia exercitarea de efecte stimulatoare ale bioaditivilor utilizaţi asupra mecanismelor celulare de apărare la crapul şi amurul alb (tabelul 42). În privinţa unei eventuale stimulări a răspunsului leucocitar nespecific, mai evidentă ar fi compararea valorilor determinate de noi cu cele raportate în literatura de specialitate. În acest context este remarcată mai întâi marea diversitate a datelor semnalate, majoritatea cercetătorilor în domeniu apreciind valori medii cuprinse între 10 şi 25 mii leucocite/mm3. Există însă şi autori care susţin că numărul total de leucocite la crapul sănătos poate varia chiar între 45 şi 95 mii/mm3 (PÎRVU C., 1980).

Pentru a evalua funcţia hepatică şi pancreatică a crapului şi amurului alb de o vară, au fost determinate valorile enzimelor care caracterizează starea ficatului (ALAT, ASAT, GGT, şi PAL) şi cea a pancreasului (amilaza şi lipaza).

18


Tabelul 14 Valorile enzimogramei la crap şi amurul alb (n=30).

Specificare ALAT ASAT GGT PAL α-

amilaza Lipaza

U.M. U/L U/L U/L U/L U/L U/L

M 10.32±

0.44 94.4± 9.46

2.47± 0.26

64.6± 8.52

37.6± 3.92

13.32±1.37

1E 11.22±

2.18 152.05±

36.48 4.95± 1.13

73.82± 15.44

45.3± 3.78

16.52±1.5

Crap

2E 14.32±

1.6 160.10±

26.55 3.37± 1.04

66.32± 5.26

52.05± 4.84

16.7± 0.39

M 6.735±1.267

66.875± 6.336

2.286±0.253

177.66±20.122

361.2± 36.777

33.96±1.29

1E 3.595±0.547

44.1± 7.227

2.348±0.265

143.54±16.904

282.1± 28.702

35.26±1.748

Amur alb

2E 9.9± 2.828

186.125±27.834

3.526±0.498

174.50±22.671

259.16± 29.008

38.4± 0.558

ALAT alanin aminotransferaza; ASAT aspartaminotransferaza; GGT gama glutamiltranspeptidaza; PAL fosfataza alcalină; ; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-

Mos 0,2%) Aceste valori evidenţiază faptul că aditivii utilizaţi nu au acţiune negativă asupra organismului

peştilor la nivel hepatic şi pancreatic şi sunt uşor mai mari decât cele existente în literatură (SVOBODOVÁ şi VYKUSOVÁ, 1991).

Determinarea proteinelor totale din sânge permite evaluarea statusului nutriţional al crapului şi al amurului alb la finele perioadei experimentale. Rezultatele privind valorile proteinogramei sunt prezentate în tabelul 15.

Tabelul 15 Valorile proteinogramei înregistrate la crap şi amurul alb (n=30).

Proteine totale

Albumine γ-globuline Lotul

g/dl g/dl g/dl M 4.23±0.09 1.06±0.02 0.38±0.05 1E 5.25±0.37 1.23±0.07 0.23±0.02 Crap 2E 5.15±0.22 1.35±0.05 0.39±0.03 M 4.882±0.104 1.632±0.036 0.598±0.031 1E 4.856±0.095 1.704±0.086 0.648±0.030

Amur alb

2E 5.200±0.309 1.950±0.131 0.783±0.084 P>0,05 diferenţe nesemnificative; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos

0,2%) Analizând datele prezentate în tabelul de mai sus se remarcă mici diferenţe ale valorilor

proteinogramei între loturi dar diferenţele înregistrate sunt nesemnificative (P>0,05). Proteinele totale la crap prezintă valori cuprinse între 4,23 şi 5,25 g/dl iar la amurul alb proteinele totale serice sunt cuprinse între 4,85 şi 5,20 g/ dl. La crap albuminele serice sunt cuprinse între 1,06 şi 1,35 g/dl iar la amurul alb albuminele din sânge înregistrează valori cuprinse între 1,63 şi 1,95 g/dl. Cantitatea de γ-globuline din sângele de crap are valori cuprinse între 0,23 şi 0,39 g/dl iar la amurul alb valorile sunt

19


cuprinse între 0,59 şi 0,78 g/dl. Aceste valori sunt puţin diferite de cele întâlnite în literatura de specialitate (KUMAR V. şi col., 2010; METWALLY şi FOUAD, 2008; KUMAR P. şi col., 2011).

7.4.6. Efectele aditivilor furajeri ( complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra

indicilor imunologici la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010. Imunoglobulinele serice reprezintă cel mai important mecanism de auto apărare al

organismului. Imunoglobulinele serice acţioneză la nivel sangvin şi la nivelul lichidelor limfatice fiind primul mecanism de apărare al organismului care răspunde la infecţii. Imunoglobulinele serice declanşează acţiunea altor componente sangvine pentru neutralizarea substanţelor străine pătrunse în organism.

Tabelul 16 Concentraţia imunoglobulinelor totale (grade Vernes) la crap şi amur la finele perioadei

experimentale Lotul Crap Amur alb

Specificare M 2E M 2E

n 10 10 10 10 _ _ X±sx

2.77±0.14 3.00±0.15 3.36±0.17 3.61±0.24

V% 11.913 11.333 11.83 14.958 P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de

exemplare, V%=variabilitatea; M lotul martor; 2E (Bio-Mos 0,2%) Analizând valorile prezentate în ceea ce priveşte concentraţia imunoglobulinelor totale la crap

se remarcă o uşoară creştere a acestora la lotul 2 experimental la 3,00 grade Vernes comparativ cu cele înregistrate de către lotul martor (2,77 grade Vernes). La amurul alb concentraţia imunoglobulinelor totale creşte de la 3,36 grade Vernes în cazul lotului martor la 3,61 grade Vernes pentru lotul 2 experimental în urma administrării de Bio-Mos 0,2% în raţie fapt întâlnit şi de către alţi cercetători ( HEIDI B.T. HUTTENHUIS, 2005).

Datele obţinute cu privire la concentraţia imunoglobulinelor totale la crap şi amurul alb demonstrează rata de supravieţuire superioară înregistrată de către loturile experimentale.

Complexele imune circulante sunt formate prin legarea imunoglobulinelor organismului de antigenele detectate formând un ansamblu circulant anticorp-antigen. Există unele cercetări care sugerează faptul că anticorpii şi complexele imune pot determina răspunsul anticorpilor la antigeni (O’Dowd citat de ROBERTS, 2001).

Tabelul 17 Concentraţia complexelor imune la finele perioadei experimentale.

Lotul Crap Amur alb Specificare M 2E M 2E N 10 10 10 10

_ _ X±sx

31.0±2.168 33.4±2.25 34.2±1.71 35.6±1.99

V% 15.639 15.06 11.211 12.5 P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de

exemplare, V%=variabilitatea; M lotul martor; 2E (Bio-Mos 0,2%)

20


Analizând valorile din tabelul 46 cu privire la complexele imune circulante se poate observa o uşoară îmbunătăţire a valorilor obţinute de către lotul experimental atât la crap (2E) cât şi la amurul alb (2E). Diferenţele obţinute fiind nesemnificative.

Concentraţia complexelor imune înregistrate la finele perioadei experimentale vin să justifice valorile obţinute cu privire la rata de supravieţuire înregistrată la crap şi amurul alb de către loturile experimentale (BOGUT şi col. 2006).

7.4.7. Rezultate privind calitatea cărnii de crap şi amur alb 7.4.7.1. Randamentul la sacrificare

Un indice care determină valoarea comercială a producţiei de peşte este reprezentat de randamentul la sacrificare, indice care permite evaluarea părţilor comestibile ale peştelui. La finalul perioadei experimentale s-au efectuat sacrificări de control în vederea stabilirii randamentului la sacrificare şi a proporţiilor corporale la crapul şi la amurul alb de o vară. Datele obţinute cu privire la proporţiile reprezentate de părţile corporale se încadrează în limitele descrise de literatura de specialitate (JÄHNICHEN, H., 1971; BUD şi MIREŞAN 2008), fără a exista diferenţe din punct de vedere statistic. În ceea ce priveşte randamentul la sacrificare, nu s-au remarcat diferenţe semnificative între loturi. Randamentul la sacrificare stabilit la finele perioadei experimentale la crapul de o vară a fost de 63,12 % la lotul 2E, 61,80 % la lotul 1E respectiv 63,45 % la lotul M. La amurul alb de o vară, valorile înregistrate privind randamentul la sacrificare au fost de 62,33 % la lotul 2E, 62,01 % la lotul 1E şi 62,08 % la lotul M.

7.4.7.2. Compoziţia chimică a cărnii de crap şi amur alb. Tabelul 18

Compoziţia chimică brută a cărnii de crap şi amur alb la finalul perioadei experimentale.

SU % PB % GB % Lot

X±sx V% X±sx V% X±sx V%

M(n=5) 24.64±0.39 3.49 18.80±0.35 4.15 4.62±0.18 8.57

1E(n=5) 24.07±0.26 2.41 17.94±0.12 1.5 3.86±0.21 12.43Crap

2E(n=5) 24.13±0.30 2.73 18.22±0.46 5.7 4.28±0.27 14.49

M(n=5) 23.36±0.24 2.35 18.468±0.54 6.53 3.864±0.15 9.24

1E(n=5) 22.09±0.25 2.59 18.068±0.33 4.28 3.71±0.09 5.86 Amur

alb 2E(n=5) 22.7±0.42 4.164 18.226±0.37 4.49 3.614±0.11 6.86

P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%)

Compoziţia chimică a cărnii de crap şi amur alb stabilită la finele perioadei experimentale s-a încadrat în valorile întâlnite în literatura de specialitate. Substanţa uscată a cărnii de crap a înregistrat valori de 24,64 % la lotul M, 24,07 % la lotul 1E şi 24,13 % la lotul 2E. Conţinutul de proteină brută la crap a scăzut la toate loturile experimentale, cele mai reduse valori fiind înregistrate la lotul 1 experimental, 17,94%, la lotul 2E, 18,22 % iar la lotul martor 18,80% proteină brută. Concentraţia de grăsime brută din carnea de crap a avut valori de 4,62 % la lotul M, 3,86 % la lotul 1E şi 4,28 % la lotul 2E. La amurul alb substanţa uscată a înregistrat valori de 23,36 % la lotul M, 22,09 % la lotul 1E respectiv 22,70 % la lotul 2E. Conţinutul de proteină brută din carnea de amur alb a fost de 18,47 % în

21


cazul lotului M, 18,07 % la lotul 1E şi 18,23 % la lotul 2E. În carnea amurului alb, grăsimea brută a avut valori de 3,86 % la lotul M, 3,71 % în cazul lotului 1E respectiv 3,61 % la lotul 2E.

7.4.8. Efectele economice ale cercetării Analiza indicatorilor economici a evidenţiat faptul că administrarea de Allzyme SSF 0,02% în

hrana crapului, var. Lausitz, a determinat scăderea cheltuielilor cu furajul cu 0,87 RON/kg peşte, administrarea de Bio-Mos a determinat scăderea cheltuielilor cu furajul cu 0,15 RON/kg peşte, administrarea de Allzyme SSF 0,02% în hrana crapului, var. Galiţian, a determinat scăderea cheltuielilor cu furajul cu 0,43 RON/kg peşte iar administrarea de Bio-Mos a determinat scăderea cheltuielilor cu furajul cu 0,32 RON/kg peşte. De asemenea, şi administrarea de Allzyme SSF 0,02% în hrana amurului alb a determinat o scădere a cheltuielilor cu furajul cu 0,46 RON/kg peşte iar administrarea de Bio-Mos a condus la scăderea cheltuielilor cu furajul cu 0,11 RON/kg peşte, aceste reduceri ale cheltuielilor cu furajul conducând în final la o uşoară scădere a preţului de producţie a unui kg de crap şi de amur alb.

CAPITOLUL VIII.

CERCETĂRI PRIVIND EFECTELE ADAOSULUI COMBINAT DE ADITIVI FURAJERI (ALLZYME SSF+BIO-MOS; ALLZYME SSF+SEL-PLEX; ALLZYME SSF+BIO-

MOS+SEL-PLEX) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI STĂRII DE SĂNĂTATE LA CRAP (CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMURUL ALB

(CTENOPHARYNGODON IDELLA V.) 8.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI

Scopul cercetărilor a fost reprezentat de evidenţierea efectelor administrării de aditivi furajeri combinaţi (complexul multienzimatic Allzyme SSF + prebioticul Bio-Mos; complexul multienzimatic Allzyme SSF + seleniul organic Sel-Plex şi complexul multienzimatic Allzyme SSF + prebioticul Bio-Mos + seleniul organic Sel-Plex) asupra performanţelor de creştere şi a stării de sănătate exprimate prin intermediul unor indici de creştere şi consum, indici histologici, ratei de supavieţuire, indici hematologici, indici imunologici şi a calităţii cărnii la crap (Cyprinus carpio L.), var. Lausitz şi Galiţian şi a amurului alb (Ctenopharyngodon idella V.).

8.2. MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU 8.2.1. Materialul biologic utilizat

Experimentele au fost efectuate pe un număr de 200 exemplare crap (Cyprinus carpio L.) varietatea Lausitz cu o greutate de 1,6g, 200 exemplare crap (Cyprinus carpio L.) varietatea Galiţiană, cu o greutate la populare de 1,6 g/exemplar şi 200 exemplare amur alb (Ctenopharyngodon idella V.) cu o greutate medie la populare de 2,6g/exemplar. Peştii au fost distribuiţi în mod randomizat în 4 loturi, fiecare lot fiind format din 50 exemplare de crap var. Lausitz, 50 exemplare de crap var. galiţian şi 50 exemplare de amur alb după cum urmează:

Lotul martor (M)-lot furajat cu raţia de bază Lotul 1 experimental (1E)-lot furajat cu raţia de bază suplimentată cu complexul multienzimatic

Allzyme SSF 0,02% + prebioticul Bio-Mos 0,2 % Lotul 2 experimental (2E)-lot furajat cu raţia de bază suplimentată cu complexul multienzimatic

Allzyme SSF 0,02% + seleniul organic Sel-Plex 0,03% Lotul 3 experimental (3E)-lot furajat cu raţia de bază suplimentată cu complexul multienzimatic

Allzyme SSF 0,02% + prebioticul Bio-Mos 0,2% + seleniul organic Sel-Plex 0,03% 8.2.2 Sistemul de creştere

Peştii au fost întreţinuţi şi crescuţi în sistem semiintensiv într-un bazin de dezvoltare în cadrul fermei piscicole Mărtineşti, judeţul Cluj. Pentru realizarea experimentelor s-au realizat compartimente de 150 m2 fiecare similare cu cele din experimentul anterior.

22


8.2.3. Hrana administrată Pentru alimentaţia peştilor s-a folosit un furaj combinat granulat autohton având compoziţia

chimică prezentată în capitolul 7.2.3. Furajul a fost administrat sub formă de granule presate având un diametru cuprins între 3 şi 5 mm şi o lungime de 2 până la 7 mm. Acest nutreţ a constituit raţia de bază, aceasta fiind ulterior suplimentată cu aditivi pentru fiecare lot experimental în parte. Lotul martor a primit raţia de bază, lotul 1 experimental (1E) a primit un furaj suplimentat cu 0,02% Allzyme SSF + Bio-Mos 0,2%, lotul 2 experimental (2E) 0,02% Allzyme SSF +Sel-Plex 0,03% iar lotul 3 experimental (3E) a primit suplimentar în raţie 0,02% Allzyme SSF + Bio-Mos 0,2% + Sel-Plex 0,03%.

8.3. SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI

Tabelul 19 Schema generală de organizare a experimentului II: Cercetări privind efectele adaosului

combinat de aditivi furajeri (Allzyme SSF+Bio-Mos; Allzyme SSF+Sel-Plex; Allzyme SSF+Bio-Mos+Sel-Plex ) asupra performanţelor de producţie şi stării de sănătate la crap (Cyprinus carpio L.) şi

amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.). Perioada Loturi Factori experimentali Indicatori urmăriţi

1. Compoziţia chimică a nutreţului combinat granulat şi determinarea consumului de hrană. 2. Stabilirea şi determinarea indicilor de producţie şi consum la speciile studiate.

03.07. 2009 – 03.11.2009

Puiet crap var. Lausitz şi Galiţian şi amur alb

M Lausitz


1E Galiţian

1Eamur alb

2E Lausitz

2E Galiţian

2Eamur alb

3E Lausitz

3E Galiţian

3Eamur alb

- - -


Allzyme SSF 0,02% + Sel-Plex 0,03%

Allzyme SSF 0,02% +

Bio-Mos 0,2% + Sel-Plex 0,03%

3. Stabilirea ratei de supravieţuire.

1. Compoziţia chimică a nutreţului combinat granulat şi determinarea consumului de hrană. 2. Stabilirea şi determinarea indicilor de producţie şi consum la speciile studiate. 3. Indici histologici. 4. Stabilirea ratei de supravieţuire. 5. Indici hematologici. 6. Indici imunologici.

03.05. 2010 – 15.09.2010

Crap de o vară var. Lausitz şi Galiţian şi amur alb de o vară

M Lausitz

M Galiţian Mamur alb 1E Lausitz

1E Galiţian

1E amur alb

2E Lausitz

2E Galiţian

2E amur alb

3E Lausitz

3E Galiţian

3E amur alb

- - -


Allzyme SSF 0,02% + Sel-Plex 0,03%

Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2% + Sel-Plex

0,03%

7. Compoziţia chimică a cărnii şi determinarea proporţilor comestibile şi necomestibile

23


8.4. REZULTATE ŞI DISCUŢII

8.4.1. Rezultatele privind parametrii fizico-chimici ai apei de cultură (anul 2009 şi anul 2010).

Analizând valorile parametrilor fizico-chimici ai apei se remarcă faptul că acestea se înscriu în limitele date de literatura de specialitate (MAN C. şi A.C. MAN, 2006) şi corespund cerinţelor ecofiziologice ale speciei de cultură.

8.4.2. Rezultate obţinute privind efectele adaosului combinat de aditivi furajeri asupra performanţelor de creştere şi consum la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb

(Ctenopharyngodon idella V.) 8.4.2.1. Indici de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap (Cyprinus carpio L.) şi

amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.), anul 2009. Tabelul 20

Greutatea corporală a puietului de crap var. Lausitz şi Galiţian şi a puietului de amur alb la finalul perioadei experimentale 2009

Lot n X±Sx V% M 20 287±3.70 4.08 1E 20 304±7.07 7.36 2E 20 301±5.31 5.58

Crap var. Lausitz

3E 20 304±8.66 9.01 M 20 241±5.18 6.8 1E 20 262±6.65 8.03 2E 20 265±5.44 6.49

Crap var. Galiţian

3E 20 264±5.935 7.38 M 20 120±5.81 13.4 1E 20 134±2.66 6.05 2E 20 132±2.36 5.65

Amur alb

3E 20 134±2.27 5.36 P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de

exemplare; M- lotul martor; 1E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 %); 2E-(Allzyme SSF 0,02% + SelPlex 0,03%); 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%)

Încorporarea în furajul destinat puietului de crap şi amur alb a combinaţiilor de aditivi furajeri (Allzyme SSF, prebioticul Bio-Mos şi seleniul organic Sel-Plex) a determinat o îmbunătăţire a indicilor de creştere urmăriţi. Astfel, la finele primei perioade experimentale la lotul 1E şi 3E Lausitz s-a înregistrat o greutate medie de 304 g, cu 6,29 % mai mare comparativ cu lotul M (287 g) iar la lotul 2E a fost înregistrată o masă corporală de 301 g, cu 5,24 % mai mare comparativ cu lotul M. Rezultate similare au fost înregistrate şi în cazul puietului de crap varietatea Galiţian. La lotul 3E Galiţian s-a înregistrat la finele perioadei experimentale o greutate medie de 264 g, cu 9,54 % mai mare comparativ cu lotul M (241 g). La lotul 2E s-a înregistrat o greutate medie de 265g, cu 9,95 % mai mare comparativ cu lotul M. Aceste rezultate arată o mai bună creştere a puietului de crap varietatea Lausitz comparativ cu puietul de crap varietatea Galiţian. Administrarea combinaţiilor de aditivi furajeri în hrana puietului de amur alb a determinat o mai bună creştere a masei corporale la lotul 1E şi 3E (134g) cu 11,66% mai mare comparativ cu lotul martor (120g). La lotul 2E, greutatea corporală atinsă la finele primei perioade experimentale a fost de 132 g.

24


Pe baza performanţelor de creştere s-au determinat efectele bioaditivilor administraţi în hrană asupra indicilor de creştere înregistraţi la puietul de crap şi de amur alb. Valorile indicilor de creştere pentru puietul de crap var. Lausitz şi Galiţian dar şi puietul de amur alb sunt prezentate în tabelul 21.


amur alb pentru anul 2009 Spor de

creştere Rata


G % g/zi %

FCR

M 285.4 100 2.3 100 2.10:1 1E 302.4 105.96 2.44 105.96 1.98:1 2E 299.4 104.91 2.41 104.91 2.00:1

Crap var. Lausitz

3E 302.4 105.96 2.44 105.96 1.98:1 M 239.4 100 1.93 100 2.51:1 1E 263.4 110.03 2.12 110.03 2.27:1 2E 258.4 107.94 2.08 107.94 2.32:1

Crap var. Galiţian

3E 262.4 109.61 2.12 109.61 2.28:1 M 117.4 100 0.98 100 2.55:1 1E 131.4 111.92 1.10 111.92 2.28:1 2E 129.4 110.22 1.09 110.22 2.31:1

Amur alb

3E 131.4 111.92 1.10 111.92 2.28:1 M- lotul martor; 1E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 %); 2E-(Allzyme SSF 0,02% +

SelPlex 0,03%); 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%) Influenţa favorabilă a combinaţiilor de aditivi furajeri se remarcă şi din rezultatele obţinute

privind ritmul de creştere al puietului de crap şi amur alb. Cele mai bune rezultate ale ritmului de creştere la puietul de crap, varietatea Lausitz, au fost înregistrate la lotul 1E şi 3E, 2,44 g/zi, urmate de lotul 2E, 2,41 g/zi valori uşor superioare lotului M (2,30 g/zi). S-a constatat o îmbunătăţire a ritmului de creştere la loturile experimentale pentru crapul din varietatea Galiţiană în comparaţie cu lotul martor (lotul 1E şi 3E, 2,12 g/zi, lotul 2E 2,08 g/zi respectiv 1,93g/zi la lotul M). Analizând ritmul de creştere al puietului de amur alb, la finele primei perioade experimentale s-a remarcat un ritm de creştere superior la loturile experimentale comparativ cu lotul M (0,98 g/zi). La lotul 1E şi 3E s-a înregistrat un ritm de creştere de 1,10 g/zi iar la lotul 2E 1,09 g/zi.

Analizând valorile coeficientului de conversie al hranei se observă că acesta a înregistrat valori mai scăzute la loturile experimentale. La puietul de crap, varietatea Lausitz, cele mai bune valori ale FCR-ului au fost înregistrate la lotul 3E şi 1E (1,98:1). La lotul 2E valoarea FCR-ului a fost de 2,00:1 iar cele mai mari valori au fost înregistrate la lotul M, 2,10:1. În ceea ce priveşte coeficientul de conversie al hranei la puietul de crap varietatea Galiţian, cel mai bun coeficient de conversie al furajului a fost înregistrat la lotul 1E, 2,27:1 comparativ cu lotul martor (2,51:1), urmat fiind de lotul 3E (2,28:1) şi 2E (2,32:1). Cele mai bune rezultate privind coeficientul de conversie al hranei (FCR) la puietul de amur alb au fost înregistrate la lotul experimental 1E şi 3E, 2,28:1, la lotul 2E, 2,31:1, valori mai scăzute decât cea înregistrată la lotul M, 2,55:1.

25


8.4.2.2. Indici de creştere şi consum înregistraţi la crapul (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.) de o vară, anul 2010.

Tabelul 22 Greutatea corporală a crapului var. Lausitz şi Galiţian şi a amurului alb de o vară la finalul

perioadei experimentale 2010 Lot n X±Sx V%

M 20 794.66±26.61 20.641E 20 859.60±26.57 20.742E 20 887.47±27.46 21.21

Crap var. Lausitz

3E 20 904.23±25.74 19.51M 20 743.37±39.64 15.081E 20 784.75±30.31 10.922E 20 782.12±42.97 15.54

Crap var. Galiţian

3E 20 791.73±35.05 14.68M 20 695±15.42 7.02 1E 20 721.9±13.46 5.9 2E 20 717.9±11.28 4.97

Amur alb

3E 20 722.6±11.89 5.2 P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de

exemplare; M- lotul martor; 1E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 %); 2E-(Allzyme SSF 0,02% + SelPlex 0,03%); 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%)

La finele perioadei experimentale la crapul de o vară, varietatea Lausitz, s-a înregistrat o greutate corporală superioară în cazul loturilor experimentale comparativ cu lotul M (794, 66 g). Astfel, la lotul 3E s-a înregistrat o greutate medie de 904,23g, cu 13,75 % mai mare comparativ cu lotul M. La lotul 2E masa corproală finală a fost de 887,47 g, cu 11,62 % mai mare comparativ cu lotul M iar la lotul 1E greutatea corporală finală a fost de 859,60 g, cu 8,17 % mai mare comparativ cu lotul M. În ceea ce priveşte greutatea corporală finală a crapului de o vară, var. Galiţian, la finele perioadei experimentale cea mai mare greutate corporală a fost înregistrată la lotul 3E, 791,73 g, cu 6,50 % mai mare comparativ cu lotul M. La lotul 1E s-a înregistrat o greutate corporală finală de 784,75 g, cu 5,56 % mai mare comparativ cu lotul M (743,37 g) iar la 2E s-a înregistrat o greutate corporală finală de 782,12 g, cu 5,21 % mai mare comparativ cu lotul M. Greutatea corporală finală a amurului alb din loturile experimentale a fost superioară celei înregistrate la lotul M. Cele mai bune rezultate au fost obţinute la loturile 3E (722,6 g) şi 1E (721,90 g), valori superioare lotului martor (695 g). La lotul 2E s-a înregistrat o greutate corporală finală de 717,90 g.

Pe baza performanţelor de creştere s-au determinat efectele bioaditivilor administraţi în hrană asupra indicilor de creştere înregistraţi la crap si amurul alb de o vară.

Influenţa favorabilă a aditivilor furajeri se remarcă şi analizând ritmul de creştere şi coeficientul de conversie al hranei al crapului de o vară şi amur alb de o vară. Cele mai bune rezultate ale ritmului de creştere la crapul de o vară varietatea Lausitz au fost înregistrate la lotul 3E (3,49 g/zi) urmat de lotul 2E (3,42 g/zi) şi 1E (3,31 g/zi), valori superioare lotului M (3,06 g/zi). Şi în cazul crapului de o vară varietatea Galiţian, s-a constatat o îmbunătăţire a ritmului de creştere la loturile experimentale în comparaţie cu lotul martor (lotul 3E, 3,05 g/zi, lotul 1E 3,02 g/zi, 2E 3,01 g/zi respectiv 2,86g/zi la lotul M). Analizând ritmul de creştere al amurului alb de o vară, la finele perioadei experimentale s-a remarcat un ritm de creştere superior la loturile experimentale comparativ cu lotul M (4,54 g/zi). La lotul 1E şi 3E s-a înregistrat un ritm de creştere de 4,72 g/zi iar la lotul 2E, 4,69 g/zi. La crapul de o vară, varietatea Lausitz, cele mai bune valori ale FCR-ului au fost înregistrate la lotul 3E (2,33:1) şi la

26


lotul 2E 2,37:1. La lotul 1E, valoarea FCR a fost de 2,45:1 iar cele mai mari valori au fost înregistrate la lotul M (2,65:1). În ceea ce priveşte coeficientul de conversie al hranei la crapul de o vară varietatea Galiţian, cel mai bun coeficient de conversie al furajului a fost înregistrat la lotul 3E, 2,66:1 comparativ cu lotul martor (2,83:1). La 1E valoarea FCR a fost de 2,68:1 iar la 2E 2,69:1. La amurul alb de o vară, cele mai bune rezultate privind coeficientul de conversie al hranei au fost înregistrate la lotul experimental 1E şi 3E, 2,71:1. La lotul 2E, FCR-ul a avut valori de 2,73:1 iar la lotul M, 2,81:1

Tabelul 23 Valorile indicilor de creştere şi consum înregistraţi la crap, var Lausitz şi Galiţian şi la amurul

alb la finele perioadei experimentale Spor de creştere Rata de creştere FCR

Lot g % g/zi %

kg furaj/kg masă corporală

M 793.06 100.00 3.06 100.00 2.65:1 1E 858 108.19 3.31 108.19 2.45:1 2E 885.87 111.70 3.42 111.70 2.37:1

Crap var. Lausitz

3E 902.63 113.82 3.49 113.82 2.33:1 M 741.77 100.00 2.86 100.00 2.83:1 1E 783.15 105.58 3.02 105.58 2.68:1 2E 780.52 105.22 3.01 105.22 2.69:1

Crap var. Galitian

3E 790.13 106.52 3.05 106.52 2.66:1 M 604.4 100 4.54 100 2.81:1 1E 627.2 103,77 4.72 103,96 2.71:1 2E 623.3 103,12 4.69 103,30 2.73:1

Amur alb

3E 627.9 103,89 4.72 103,96 2.71:1 M- lotul martor; 1E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 %); 2E-(Allzyme SSF 0,02% +

SelPlex 0,03%); 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%). 8.4.3. Rezultate privind efectele adaosului combinat de aditivi furajeri (Allzyme SSF+Bio-

Mos; Allzyme SSF+Sel-Plex; Allzyme SSF+Bio-Mos+Sel-Plex) asupra indicilor histologici la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.).

Pentru a evidenţia efectele pozitive ale administrării adaosului combinat de aditivi furajeri asupra performanţelor de creştere şi consum au fost efectuate investigaţii histologice la nivel intestinal cu privire la înălţimea vilozităţilor intestinale şi înălţimea periei de microvili.

Înălţimea medie a vilozităţilor intestinale la crapul de o vară din lotul 2 experimental a fost de 1070,81 µm, cu 45,87% mai mare comparativ cu lotul martor (733,96 µm). De asemenea şi înălţimea medie a vilozităţilor la celelalte loturi experimentale a înregistrat valori superioare lotului martor ceea ce arată efectul pozitiv avut de administrarea combinată de aditivi aditivi furajeri (Allzyme SSF 0,02%+ Bio-Mos 0,2%; Allzyme SSF 0,02%+Sel-Plex 0,03% şi Allzyme SSF 0,02%+ Bio-Mos 0,2%++Sel-Plex 0,03%) în hrana crapului asupra înălţimii vilozităţilor intestinale. Astfel, la lotul 1E, înălţimea vilozităţilor a fost de 843,82 µm iar la lotul 3E de 1034,54 µm, valori superioare celor înregistrate la lotul martor (733,96 µm).

27


Tabelul 24 Valorile înălţimii vilozităţilor intestinale la crap (µm) şi semnificaţia statistică.


Min. X±Sx Max. V%

M 36 548.58 733.96±16.31 900.73 13.34 1E 29 536.81 843.82±31.24 1248.6 19.94 2E 27 672.15 1070.81±40.67 1567 19.73 3E 38 679.99 1034.54±31.88 1523.3 19

Loturile comparate

Diferenţa mediilor

q P

M vs 1E -110.13 3.73 P>0.05 M vs 2E -337.13 11.192 ***P<0.001 M vs 3E -300.85 10.933 ***P<0.001 1E vs 2E -227 7.174 ***P<0.001 1E vs 3E -190.72 6.537 ***P<0.001 2E vs 3E 36.279 1.218 P>0.05

*** P<0.001 diferenţe foarte semnificative; P>0.05 diferenţe nesemnificative X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M- lotul martor; 1E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 %); 2E-(Allzyme SSF 0,02% + SelPlex 0,03%); 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%)

Analizând valorile obţinute asupra înălţimii vilozităţilor intestinale la amurul alb se observă că administrarea de aditivi furajeri a determinat o dezvoltare uniformă din punct de vedere al înălţimii vilozităţilor la indivizii din toate loturile experimentale comparativ cu lotul martor. Înălţimea vilozităţilor intestinale înregistrate la finele perioadei experimentale la amurul alb de o vară din lotul 2E a fost de 1232,67 µm, cu 27,82 % mai mare comparativ cu lotul M (964,36 µm). Valori superioare au fost înregistrate şi la celelate două loturi experimentale, 3E (1168,62 µm) respectiv 1E (1013,15 µm).

Tabelul 25 Valorile înălţimii vilozităţilor intestinale (µm) şi semnificaţiile statistice la amurul alb.


Min X±sx Max. V%

M 25 793.49 964.36±22.2 1155.6 11.511 1E 28 821.43 1013.15±20.96 1243.1 10.949 2E 28 963.58 1232.67±28.70 1447.9 12.318 3E 29 862.96 1168.62±27.92 1453.3 12.868

Loturile comparate Diferenţa mediilor q P M vs 1E -48.791 1.872 P>0.05 M vs 2E -268.31 10.294 *** P<0.001 M vs 3E -204.27 7.901 *** P<0.001 1E vs 2E -219.52 8.671 *** P<0.001 1E vs 3E -155.48 6.195 *** P<0.001 2E vs 3E 64.046 2.552 P>0.05

*** P<0.001 diferenţe foarte semnificative; P>0.05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M- lotul martor; 1E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 %); 2E-(Allzyme SSF 0,02% + SelPlex 0,03%); 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%)

28


Administrarea de Bio-Mos 0,2% a determinat o creştere a vilozităţilor intestinale şi implicit a suprafeţei de absorbţie, fapt ce explică ritmul de creştere superior atât la crap şi la amurului alb.

Înălţimea medie a microvililor intestinali la crapul de o vară din lotul 2 experimental a fost de 2,96 µm, cu 22,41% mai mare comparativ cu lotul martor. De asemenea şi înălţimea medie a microvilozităţilor la celelalte loturi experimentale a înregistrat valori superioare lotului martor ceea ce arată efectul pozitiv avut de administrarea combinată de aditivi aditivi furajeri (Allzyme SSF 0,02%+ Bio-Mos 0,2%; Allzyme SSF 0,02%+Sel-Plex 0,03% şi Allzyme SSF 0,02%+ Bio-Mos 0,2%+Sel-Plex 0,03%) asupra lungimii microvilozităţilor. Astfel, la lotul 1E, înălţimea microvililor a fost de 2,93 µm iar la lotul 3E de 2,94 µm, valori superioare celor înregistrate la lotul M (2,41 µm).

Tabelul 26 Valorile înălţimii microvilozităţilor intestinale la crap (µm) şi semnificaţiile statistice.

Înălţimea microvilozităţilor Lot

n Min X±Sx Max.

V%

M 33 1.49 2.41±0.08 3.24 18.6 1E 49 1.66 2.93±0.05 3.48 11.6 2E 41 1.62 2.96±0.6 3.46 13.22 3E 43 1.65 2.94±0.07 3.78 14.63

Loturile comparate Diferenţa mediilor q P M vs 1E -0.5163 8.157 ***P<0.001M vs 2E -0.5399 8.212 ***P<0.001M vs 3E -0.5197 7.988 ***P<0.0011E vs 2E -0.02355 0.3959 P>0.05 1E vs 3E -0.00336 0.0571 P>0.05 2E vs 3E 0.0202 0.3292 P>0.05 *** P<0.001 diferenţe foarte semnificative; P>0.05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx=

eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M- lotul martor; 1E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 %); 2E-(Allzyme SSF 0,02% + SelPlex 0,03%); 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%)

Înălţimea medie a microvililor intestinali la amurul alb o vară din lotul 2 experimental a fost de 3,12 ±0.07µm, cu 24,32% mai mare comparativ cu lotul martor. De asemenea şi înălţimea medie a microvilozităţilor la celelalte loturi experimentale a înregistrat valori superioare lotului martor ceea ce indică efectul pozitiv avut de administrarea combinată de aditivi furajeri în hrana amurului alb asupra lungimii microvilozităţilor. Astfel, la lotul 1E, înălţimea microvililor a fost de 3,10 µm iar la lotul 3E de 3,09 µm, valori superioare celor înregistrate la lotul M (2,51 µm).

29


Tabelul 27 Valorile înălţimii microvilozităţilor intestinale la amurul alb (µm) şi semnificaţiile statistice.

Înălţimea microvilozităţilor Lot n Min. X±Sx Max.

V%

M 30 1.52 2.51±.09 3.72 20.12 1E 37 1.78 3.10±0.08 4.07 16.28 2E 41 1.7 3.12±0.07 3.91 14.1 3E 36 1.87 3.09±0.07 3.97 13.59

Loturile comparate Diferenţa mediilor q P

M vs 1E -0.5905 7.324 ***P<0.001M vs 2E -0.6025 7.641 ***P<0.001M vs 3E -0.5782 7.126 ***P<0.0011E vs 2E -0.0119 0.1608 P>0.05 1E vs 3E 0.01236 0.1609 P>0.05 2E vs 3E 0.02433 0.3245 P>0.05 *** P<0.001 diferenţe foarte semnificative; P>0.05 diferenţe nesemnificative ; X= media; Sx=

eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea ; M- lotul martor; 1E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 %); 2E-(Allzyme SSF 0,02% + SelPlex 0,03%); 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%).

8.4.4. Rezultate obţinute privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri asupra

stării de sănătate la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.). 8.4.4.1. Rata de supravieţuire la puietul de crap şi amur alb, anul 2009

Analizând valorile pierderilor înregistrate la puietul de crap, var. Lausitz, se observă o rată de supravieţuire superioară la loturile experimentale comparativ cu lotul M. La lotul 3E, la finele primei perioade experimentale, s-a înregistrat o rată de supravieţuire de 100%. La lotul 2E, rata de supravieţuire a fost de 98%, iar la lotul 1E rata de supravieţuire înregistrată a fost de 94%, valori uşor superioare lotului M (90%). Cea mai bună rată de supravieţuire la puietul de crap din varietatea Galiţiană a fost înregistrată la loturile 2E şi 3E, 100%. La lotul 1E s-a înregistrat o rată de supravieţuire de 96% iar la lotul M, 88%. La puietul de amur alb, la finele primei perioade experimentale s-a înregistrat o rată de supravieţuire de 100% la lotul 3E, 96% la lotul 2E, 90% la lotul 1E şi 84% la lotul M.

8.4.4.2. Rata de supravieţuire la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010 La finele perioadei experimentale, la crapul de o vară, var. Lausitz, a fost înregistrată o rată de

supravieţuire de 94% în cazul lotului 3E, 91,84% în cazul lotului 2E, 95,74% la lotul 1E respectiv 84,44% în cazul lotului M. Cea mai bună rată de supravieţuire la crapul de o vară din varietatea Galiţiană a fost înregistrată la loturile 2E şi 3E 88%, urmat de lotul 1E 80% respectiv 76% valoare înregistrată la lotul M. Analizând valorile pierderilor înregistrate la finele perioadei experimentale la amurul alb de o vară, se observă o rată de supravieţuire de 100% în cazul lotului 3E. Rata de supravieţuire înregistrată la lotul 2E a fost de 94% iar la lotul 1E 88%, valori superioare celei înregistrate la lotul martor (80%).

30


8.4.5. Rezultate privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri asupra unor indici sangvini la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.).

Corelarea şi analiza indicilor hematologici a stat la baza cuantificării stării de sănătate şi a nivelelor de supravieţuire - mortalitate, reflectând efectele biologice benefice produse de cei 3 aditivi furajeri, cu impact major în sectorul piscicol (SAKAI şi col., 1996; VERBURG şi col., 1994).

La nici unul dintre loturi nu au fost depistate stări de anemie sau alte boli care să afecteze tabloul eritrocitar. În această privinţă este relevantă evoluţia parametrilor eritrocitari, caracterizaţi prin oscilaţii individuale importante ale hematocritului (30,73-56,25 respectiv 31,67-40,02 %) numărului total de eritrocite (0,95 – 2,12 respectiv 1,21-1,81 milioane/mm3), hemoglobinei (5,28-8,32 respectiv 5,84-7,48 g/dl) şi constantelor eritrocitare medii – VEM (158,30 – 362,90 respectiv 166,30-318,45 fl), HEM (34,49 – 62,11 respectiv 28,43-52,34 pg) şi CHEM (12,23 – 24,79 respectiv 10,31-23,05g/dl). În cazul indicilor eritrocitari de bază, au fost semnalate modificări uşoare ale valorilor medii pentru numărul total de eritrocite şi hemoglobină la loturile experimentale comparativ cu referinţele stabilite pe lotul martor (1,21±0,07 milioane/mm3 respectiv 6,28± 0,31 g/dl), cele mai ridicate nivele (1,81±0,01 respectiv 1,65±0,10 milioane/mm3; 7,48±0,31 respectiv 6,94±0,34 g/dl), înregistrându-se la lotul 3E.

Situaţia a fost asemănătoare şi în cazul hematocritului şi constantelor eritrocitare medii, a căror evoluţii au fost însă mai strânse în intervalele limitelor fiziologice, variaţiile individuale fiind nesemnificative.

Spre deosebire de nivelul scăzut al mediilor la numărul total de leucocite, o evoluţie aparte au prezentat subpopulaţiilor leucocitare. La loturile experimentale, interpretarea parametrilor leucogramei a indicat, conform datelor consultate, o tendinţă clară spre granulocitoză, cu heterofilie (22,25-48,0 %), uneori asociată cu monocitoză (16,75-7,75 %), ceea ce a determinat reducerea ponderii limfocitelor (41,00-65,25 %). Această tendinţă s-a menţinut şi în cazul lotului martor, ceea ce se poate corela cu evoluţia unui potenţial crescut de apărare nespecifică cu fagocite şi monocite-macrofage în efectivul de peşti luaţi în studiu. În lipsa evoluţiei unor stări patologice în acest efectiv nu se poate vorbi însă, despre potenţialul de stimulare a apărării nespecifice sau specifice a acestor bioaditivi adăugaţi în hrană la crap şi amur alb.

Rezultatele interpretărilor noastre sunt susţinute într-o anumită măsură de compararea datelor obţinute cu cele raportate de câţiva dintre cercetători avizaţi în domeniu ( SVOBODOVA şi VYKUSOVA, 1991).

Glutationperoxidaza (GPx) este răspunzătoare cu apărarea organismului contra acţiunii radicalilor liberi. Principalul rol al acestui antioxidant este cel de împiedicare a propagării reacţiilor radicalice.

Tabelul 28 Valorile glutation-peroxidazei înregistrate la crap şi amur alb la sfârşitul perioadei

experimentale (UGPx/ml hematocrit). Crap Amur alb

Lotul M 2E 3E M 2E 3E

n 5 5 5 5 5 5

X±sx 76,1± 1,131

81,69±2,41

85,06±3,195

65.236±3.712

65.342±4.609

67.188± 2.949

P>0,05 nesemnificativ statistic; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M- lotul martor; 2E-(Allzyme SSF 0,02% + SelPlex 0,03%); 3E-

(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%) Analizând rezultatele din tabelul 28 se observă o creştere a concentraţiei glutationperoxidazei la

crap cu 7,35% în cazul lotului 2E şi cu 11,77% în cazul lotului 3E. În urma rezultatelor obţinute la

31


amurul alb se observă o uşoară creştere a concentraţiei de glutationperoxidază la loturile experimentale cu 0,162% mai mare în cazul lotului 2E şi cu 2,99% în cazul lotului 3E.

Datele privind cconcentraţia glutation peroxidazei la loturile experimentale de crap şi amur alb indică o stare de sănătate superioară lotului martor în urma introducerii seleniului organic Sel-Plex asociat cu Allzyme SSF cât şi alături de Allzyme SSF şi Bio-Mos justificând astfel rata de supravieţure obţinută.

Profilul enzimatic

Tabelul 29 Valorile enzimogramei la crap şi la amurul alb (n=40).

Specificare

ALAT ASAT GGT PAL α-amilaza Lipaza Lotul

U.M. U/L U/L U/L U/L U/L U/L M 10.32±0.44 94.4±9.46 2.47±0.26 64.6±8.52 37.6±3.92 13.32±1.371E 9.7±0.90 109.52±11.3 3.87±0.6 85.27±7.68 52.5±1.99 16.95±0.212E 27.25±1.6 143.32±31.8 1.9±0.6 98.97±13.68 38.02±4.23 13.72±1.53

Crap

3E 11.37±0.89 74.48±8.04 6.2±1.12 86.27±12.19 40.12±4.55 14.52±1.92M 6.73±1.267 66.87±6.34 2.28±0.25177.66±20.12 361.2±36.78 33.96±1.291E 4.28±1.008 68.57±11.73 3.54±1.02 164.1±15.53 405.28±39.3940.32±2.632E 4.87±0.25 151.72±12.471.77±1.80 173.82±10.4 389.28±73.0433.86±1.02

Amur alb

3E 3.93±0.27 159.25±5.83 1.49±0.17 195.66±26.7 321.78±13.3335.68±1.41P>0,05 nesemnificativ statistic; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare,

V%=variabilitatea; ALAT alanin aminotransferaza, ASAT aspartaminotransferaza, GGT gama glutamiltranspeptidaza, PAL fosfataza alcalină

Aceste valori evidenţiază faptul că aditivii utilizaţi nu au acţiune negativă asupra organismului peştilor la nivel hepatic şi pancreatic şi sunt uşor mai mari decât cele raportate de Svobodová şi Vykusová (1991). Profilul proteic

Determinarea proteinelor totale din sânge permit evaluarea statusului nutriţional al crapului şi amurului alb de o vară la finele perioadei experimentale.

Tabelul 30 Valorile proteinogramei la crap şi amur alb la sfârşitul perioadei experimentale (n=40).

Proteine totale

Albumineγ-

globuline Lotul g/dl g/dl g/dl

M 4.23±0.09 1.06±0.02 0.38±0.05 1E 4.60±0.16 1.35±0.70 0.38±0.04 2E 3.77±0.21 1.32±0.16 0.22±0.01

Crap

3E 4.45±0.23 1.47±0.80 0.20±0.02 M 4.88±0.10 1.63±0.03 0.59±0.031 1E 4.69±0.16 1.71±0.10 0.67±0.037 2E 4.78±0.13 1.67±0.08 0.64±0.01

Amur alb

3E 4.81±0.17 1.71±0.07 0.67±0.04 P>0,05 nesemnificativ statistic; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de

exemplare, V%=variabilitatea; M- lotul martor; 1E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 %); 2E-(Allzyme SSF 0,02% + SelPlex 0,03%); 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex 0,03%)

32


Analizând datele prezentate în tabelul de mai sus se remarcă mici diferenţe ale valorilor proteinogramei între loturi dar diferenţele înregistrate sunt nesemnificative (P>0,05). Proteinele totale la crap prezintă valori cuprinse între 3,77 şi 4,60 g/dl iar la amurul alb proteinele totale serice sunt cuprinse între 4,69 şi 4,88 g/ dl. La crap albuminele serice sunt cuprinse între 1,06 şi 1,47 g/dl iar la amurul alb albuminele din sânge înregistrează valori cuprinse între 1,63 şi 1,71 g/dl. Cantitatea de γ-globuline din sângele de crap are valori cuprinse între 0,20 şi 0,38 g/dl iar la amurul alb valorile sunt cuprinse între 0,59 şi 0,67 g/dl. Aceste valori sunt puţin diferite de cele întâlnite în literatura de specialitate (KUMAR V. şi col., 2010; METWALLY şi FOUAD, 2008; KUMAR P. şi col., 2011).

8.4.6. Rezultate privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri (Allzyme

SSF+Bio-Mos; Allzyme SSF+Sel-Plex; Allzyme SSF+Bio-Mos+Sel-Plex ) asupra indicilor imunologici la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010.

Tabelul 31 Concentraţia imunoglobulinelor totale la finalul perioadei experimentale (grade Vernes)

Lotul Crap Amur alb Specificare M 3E M 3E

n 10 10 10 10 X±sx 2.77±0.14 2.8±0.19 2.96±0.16 3.36±0.17 V% 11.913 15.361 12.321 11.83

P>0,05 nesemnificativ statistic; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M- lotul martor; 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex

0,03%) Analizând valorile din tabelul 31 cu privire la concentraţia imunoglobulinelor totale se constată

o creştere cu 1,08% faţă de lotul martor în cazul crapului şi cu 13,51% a acestora la amurul alb din lotul 3 experimental (3E), fapt semnalat în literatura se specialitate (HEIDI B.T. HUTTENHUIS, 2005). În urma administrării în raţie a complexului multienzimatic Allzyme SSF alături de seleniul organic Sel-Plex şi prebioticul Bio-Mos datorită creşterii capacităţii de absorbţie a nutrienţilor oferit de complexul multienzimatic, datorită implicarii seleniului organic în procesele oxidative şi datorită creşterii suprafeţei de absorbţie datorită prebioticului Bio-Mos se observă o îmbunătăţire a stării de sănătate atât la crap cât şi la amurul alb.

Datele obţinute cu privire la concentraţia imunoglobulinelor totale la crap şi amurul alb demonstrează rata de supravieţuire superioară înregistrată de către loturile experimentale.

Tabelul 32 Concentraţia complexelor imunocirculante înregistrate la crap şi amurul alb la finalul perioadei

experimentale. Lotul Crap Amur alb Specificare M 3E M 3E n 10 10 10 10 X±Sx 31.0±2.168 35.0±1.67 34.2±1.71 40.2±2.27 V% 15.639 10.691 11.211 12.612

P>0,05 nesemnificativ statistic; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M- lotul martor; 3E-(Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2 % + SelPlex

0,03%) Concentraţia complexelor imune circulante a crapului a crescut cu 12,90% la lotul 3

experimental datorită suplimentării raţiei acestuia cu complexul de aditivi format din Allzyme SSF 0,02%, Sel-Plex 0,03% şi Bio-Mos 0,2%. Analizând valorile obţinute cu privire la concentraţia

33


complexelor imune circulante la amurul alb se observă o creştere cu 17,54% a complexelor imune circulante la lotul 3 experimental ca urmare a adaosului combinat de aditivi (Allzyme SSF0,02% + Sel-Plex 0,03%+ Bio-Mos 0,2%). Concentraţia complexelor imune înregistrate la finele perioadei experimentale vin să justifice valorile obţinute cu privire la rata de supravieţuire înregistrată la crap şi amurul alb de către loturile experimentale.

8.4.7. Rezultate obţinute privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri asupra

calităţii cărnii la crap şi amur alb. 8.4.7.1. Randamentul la sacrificare

În cazul crapului cele mai bune rezultate au fost înregistrate la lotul M cu un randament la sacrificare de 63,39 %. Cel mai scăzut randament a fost înregistrat la lotul 2E cu 61,04 %. Diferenţele sunt nesemnificative statistic. Rezultatele obţinute sunt similare cu cele descrise în literatura de specialitate (BUD şi MIREŞAN, 2008).

La amurul alb, cele mai bune rezultate s-au înregistrat la lotul 2 experimental cu un randament la sacrificare de 62,33 % iar cel mai scăzut randament a fost înregistrat la lotul 1E cu 62,01%. Randamentul la sacrificare obţinut la amurul alb se încadrează în cel descris de literatura de specialitate (JÄHNICHEN, H., 1971; OKONIEWSKA şi OKONIEWSKI, 1968). Diferenţele obţinute sunt nesemnificative din punct de vedere statistic.

8.4.7.2. Compoziţia chimică a cărnii la crap şi amur alb

Compoziţia chimică a cărnii de crap şi amur alb stabilită la finele perioadei experimentale s-a încadrat în valorile întâlnite în literatura de specialitate. Substanţa uscată a cărnii de crap a înregistrat valori de 24,64 % la lotul M, 24,20 % la lotul 1E, 24,23 % la lotul 2E şi 24,33 la lotul 3E. Conţinutul de proteină brută la crap a înregistrat valori apropiate între loturi, fiind înregistrate la lotul 1E, 18,23 %, la lotul 3E, 18,25 %, la lotul 2E, 18,30 % iar la lotul martor 18,80% proteină brută. Concentraţia de grăsime brută din carnea de crap a avut valori de 4,62 % la lotul M, 4,47 % la lotul 1E, 4,36 % la lotul 2E şi 4,16 % la lotul 3E. La amurul alb substanţa uscată a înregistrat valori de 23,36 % la lotul M, 22,67 % la lotul 1E, 22,60 % la lotul 2E şi 22,98 % la lotul 3E. Conţinutul de proteină brută din carnea de amur alb a fost de 18,47 % în cazul lotului M, 18,28 % la lotul 1E, 18,39 % la lotul 2E şi 18,42 % la lotul 3E. În carnea amurului alb, grăsimea brută a avut valori de 3,86 % la lotul M, 3,73 % în cazul lotului 1E, 3,78 % la lotul 2E şi 3,63 % la lotul 3E.

CAPITOLUL IX.

INFLUENŢA COMPLEXULUI MULTIENZIMATIC ALLZYME SSF ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE LA PUIETUL DE CRAP (CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMUR ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA V.) ÎN URMA INTRODUCERII ÎN HRANĂ A

FĂINII DE LUCERNĂ 9.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI

Scopul cercetărilor a fost reprezentat de evidenţierea efectelor administrării complexulului multienzimatic Allzyme SSF, în urma introducerii în raţie a făinii de lucernă, asupra performanţelor de producţie la puietul de crap (Cyprinus carpio L.) şi amur alb (Ctenopharyngodon idella).

9.2. MATERIAL ŞI METODE DE LUCRU 9.2.1 Materialul biologic

Experimentele au fost efectuate pe un număr de 25 exemplare puiet de crap (Cyprinus carpio L.) cu o greutate medie la populare de aproximativ 47,5g şi 25 exemplare puiet de amur alb (Ctenopharyngodon idella) cu o greutate medie la populare de 24g/ exemplar. Peştii au fost distribuiţi în mod randomizat în 3 loturi.

34


Lotul martor (M)-lot furajat cu raţia de bază, Lotul 1 experimental (1E)-lot furajat cu raţia de bază în proporţie de 70% şi făină de lucernă în

proporţie de 30%, Lotul 2 experimental (2E)- lot furajat cu raţia de bază 70% şi făină de lucernă 30% suplimentată

cu complexul multienzimatic Allzyme SSF 0,02%.

9.2.2 Sistemul de creştere Sistemul recirculant utilizat în cadrul acestui experiment a fost compus din trei mini sisteme

independente. Fiecare mini sistem are în componenţa sa bazinul de creştere, coloana de sedimentare a rezidurilor solide (resturi de furaj şi/sau materii fecaloide), filtru pentru particule în suspensie, pompă pentru recircularea apei, sistem de aerare.

Sistemul recirculant a fost dimensionat pentru a îndeplini condiţiile necesare pentru efectuarea testelor de digestibilitate pornind de la sistemul Guelph-system–CYAQ2 (CHO şi col., 1985). Pe scurt sistemul este compus dintr-un bazin de 100x100x100 cm cu partea inferioară înclinată pentru a permite colectarea cât mai completă a furajelor rămase neconsumate şi a materiilor fecaloide, ţeavă de scurgere, coloană de decantare, filtru pentru particule fine dotat cu pompă de recirculare, pompă aeratoare.

Pentru a preveni evadarea peştilor din bazine coloana de apă a fost de 80 cm şi bazinele au fost acoperite cu plasă de protecţie.

9.2.3 Hrana administrată Pentru alimentaţia peştilor s-a folosit un furaj combinat granulat. Furajul a fost administrat sub

formă de granule presate având un diametru cuprins între 3 şi 5 mm diametru şi o lungime de 2 până la 7 mm. Acest nutreţ a constituit raţia de bază, ea fiind ulterior suplimentată cu aditivi pentru fiecare lot experimental în parte.

Tabelul 33 Structura şi valoarea nutritivă a furajului combinat granulat utilizat.

Lot Martor Lot 1E Făină de lucernă

30% Lot 2E Făină de lucernă 30%+ Allzyme

SSF 0,02% Materii prime % % %

Făină de peşte 15 10.5 10.5

Şrot de soia 33 23.1 23.1

Şrot de floarea soarelui

14 9.8 9.8

Făină de porumb 25 17.5 17.5

Făină de grâu 10 7 7

Premix vitamino-mineral

3 2.1 2.1

Făină de lucernă - 30 30

Total 100 100 100

Caracteristici nutritive

Proteină brută % 38 32.11 32.11 Grăsime brută % 6.86 6.43 6.43

Cenuşă % 9.10 9.50 9.50

Celuloză % 3.87 12.30 12.30

35


9.2.4 Metode de lucru utilizate Programul de furajare şi colectarea probelor de fecale Pe întreaga perioadă experimentală furajul a fost administrat manual de trei ori pe zi, hrana

administrată a reprezentat aproximativ 6% din greutatea corporală. La aproximativ 30 de minute după ce peştii au încetat să se mai hrănească activ, resturile de hrană au fost extrase din bazin prin sifonare cu ajutorul unui furtun. Hrana rămasă ne consumată a fost ulterior uscată la etuvă şi apoi cântărită pentru a putea determina cât mai exact consumul de furaje.

Fecalele au fost colectate în fiecare dimineaţă începând cu a doua zi a experimentului, cu o oră înainte de prima administrare a hranei. Fecalele au fost colectate cu ajutorul unui pahar Berzelius apoi au fost lăsate să sedimenteze, după ce materiile fecale au sedimentat a fost eliminat supernatantul, având grijă ca să nu se elimine şi parte din probă. Proba astfel obţinută a fost introdusă la etuvă timp de 24 de ore la 60ºC. După răcire probele au fost introduse în recipiente necontaminate şi apoi depozitate la congelator până la efectuarea determinărilor.

Tehnici de laborator utilizate Pentru stabilirea digestibilităţii aparente a nutrienţilor au fost efectuate o serie de determinări

chimice atât asupra furajelor utilizate cât şi asupra probelor de fecale recoltate. Determinările privind compoziţia chimică brută a furajului şi fecalelor au fost efectuate prin metode de laborator consacrate (ŞARA şi ODAGIU, 2005).

Determinarea conţinutului de oxid de crom din furaj şi fecale a fost determinat prin metoda spectofotometrică (FURUKAWA şi TSUKAHARA, 1966) modificată.

9.3 SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI

Tabelul 34 Schema de organizare a experimentului III: Influenţa complexului multienzimatic Allzyme SSF

asupra performanţelor de producţie la puietul de crap (Cyprinus carpio L.) şi amur alb (Ctenopharyngodon idella V.) în urma introducerii în hrană a făinii de lucernă

Perioada Loturi Factori experimentali Indicatori urmăriţi 1. Compoziţia chimică a nutreţului combinat granulat şi determinarea

consumului de hrană. 2. Stabilirea coeficientului de digestibilitate al nutrienţilor.

3. Determinarea indicilor de producţie şi consum la speciile studiate.

01.02. 2011 –

15.02.2011 Puiet crap

M(25 exemplare puiet crap) L1E(25 exemplare puiet crap)

L2E(25 exemplare puiet crap)

-

Furaj de bază 70% +

făină de lucernă 30% Furaj de bază 70% +

făină de lucernă 30%+ Allzyme SSF 0,02%

4. Compararea datelor obţinute cu cele

din literatura de specialitate 1. Compoziţia chimică a nutreţului combinat granulat şi determinarea

consumului de hrană. 2. Stabilirea coeficientului de digestibilitate al nutrienţilor.

3. Determinarea indicilor de producţie şi consum la speciile studiate.

01.03. 2011 –

15.03.2011 Puiet amur

alb

M(25 exemplare puiet amur alb)

L1E(25 exemplare puiet amur alb)

L2E(25 exemplare puiet amur alb)

-

Furaj de bază 70% + făină de lucernă 30%

Furaj de bază 70% + făină de lucernă 30%+ Allzyme

SSF 0,02% 4. Compararea datelor obţinute cu cele

din literatura de specialitate.

36


9.4. REZULTATE ŞI DISCUŢII 9.4.1. Rezultate privind digestibilitatea aparentă a nutrienţilor

Tabelul 35 Coeficientul de digestibilitate aparentă a nutrienţilor.

Lotul PB % GB % CELB %

M 73.33 61.34 65.34

1E 70.89 56.92 60.45 Crap

2E 72.73 57.77 66.02

M 78.47 63.31 70.06

1E 75.07 56.93 66.71 Amur alb

2E 77.1 58.26 72.28

Valori de referinţă 70-90% 55-90% 60-80%

Referinţe Kirchgessner şi col., 1986

Spurny, 1996 Jimoh şi col.,

2010

M lotul martor; 1E (făină de lucernă 30%) 2E (făină de lucernă 30% + Allzyme SSF 0,02%) Analizând rezultatele obţinute în tabelul 94 se poate afirma că suplimentarea raţiei cu

complexul multienzimatic Allzyme SSF în urma introducerii în raţie a făinii de lucernă determină creşterea coeficientului de digestibilitate a nutrienţilor.

În ceea ce priveşte utilizarea făinii de lucernă ca materie primă se poate observa că valorificarea proteinei în urma suplimentării raţiei cu Allzyme SSF 0,02% a crescut cu aproximativ 2%, atât în hrana puietului de crap cât şi cea a puietului de amur alb.

Coeficientul de digestibilitate a grăsimilor a fost uşor îmbunătăţit la puietul de crap cu 1,49% în urma suplimentării furajului cu complexul enzimatic Allzyme SSF faţă de lotul1E (făină de lucernă 30%), iar la puietul de amur alb coeficientul de digestibilitate al grăsimilor a crescut cu 2.33% faţă de lotul 1E (făină de lucernă 30%).

Eficienţa cea mai puternică a complexului multienzimatic Allzyme SSF este dovedită în procesul de descompunere al celulozei brute, crescând astfel coeficientul de digestibilitate aparentă a celulozei brute cu peste 6% în cazul puietului de crap şi amur alb.

Administrarea complexului multienzimatic Allzyme SSF în urma introducerii în raţie a făinii de lucernă asigură o creştere a coeficientului de digestibilitate aparentă pentru proteine, lipide şi glucide, oferind astfel o scădere a costurilor cu materiile prime.

9.4.2. Rezultate obţinute privind indicii de creştere şi consum la puietul de crap şi amur alb

Datorită capacităţii ciprinidelor de a folosi eficient glucidele ca sursă de hrană se poate observa o îmbunătăţire a sporului în greutate la puietul de crap de către lotul experimental a cărei raţie a avut în componenţă făină de lucernă şi Allzyme SSF. În urma administrării complexului multienzimatic Allzyme SSF masa corporală a crescut la lotul 2E cu 3,26% faţă de lotul 1E. Rata specifică de creştere a puietului de crap din lotul 2E a fost de 0,42g/zi, cu 27% mai mare comparativ cu lotul 1E (făină de lucernă 30%) iar coeficientul de conversie al furajului a scăzut de la 1,78 la lotul 1E (făină de lucernă 30%) la 1,43 la lotul 2E (făină de lucernă 30% + Allzyme SSF 0,02%).

Administrarea complexului multienzimatic Allzyme SSF în hrana puietului de amur alb a dus la creşterea sporului în greutate la lotul 2 experimental cu 3,89% faţă de lotul 1 experimental (făină de lucernă 30%). Rata specifică de creştere la lotul 2E (făină de lucernă 30% + Allzyme SSF 0,02%) fost

37


de 0,69g/zi cu 13,11% mai mare comparativ cu lotul 1E (făină de lucernă 30%). Coeficientul de conversie al furajelor a fost de 1,32:1 la lotul 1E (făină de lucernă 30%) iar la lotul 2E (făină de lucernă 30% + Allzyme SSF 0,02%) de 1,21:1, demonstrând astfel efectul benefic al complexului multienzimatic Allzyme SSF asupra creşterii digestibilităţii materiilor prime de origine vegetală.

Tabelul 36 Principalii indici de creştere şi consum urmăriţi la puietul de crap şi amur alb pe perioada

testului. Lotul

Crap Amur alb Specificare

M 1E 2E M 1E 2E

n 25 25 25 25 25 25 Masa iniţială(g) 47.50±3.05 47.00±3.31 47.45±3.42 23.72±0.44 23.96± 0.41 23.96± 0.43Masa finală(g) 52.75±3.25 52.00±3.46 53.7±3.73 33.02±1.31 33.11± 1.19 34.4±1.45

Spor de creştere(g) 5.25 5.00 6.25 9.3 9.15 10.44 Rata specifică de creştere(g) 0.35 0.33 0.42 0.62 0.61 0.69

FCR kg furaj/kg masă corporală

1.62:1 1.78:1 1.43:1 1.30:1 1.32:1 1.21:1

P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; 1E (făină de lucernă 30%) 2E (făină de lucernă 30% + Allzyme SSF

0,02%)

CAPITOLUL X. INFLUENŢA UNOR ADITIVI FURAJERI (SEL-PLEX; SEL-PLEX+ALLZYME SSF)

ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI STĂRII DE SĂNĂTATE LA PUIETUL DE CRAP (CYPRINUS CARPIO L.) CRESCUT ÎN SISTEM RECIRCULANT

10.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI Scopul cercetărilor a fost reprezentat de evidenţierea efectelor administrării seleniului organic

Sel-Plex şi al adaosului combinat de seleniu organic Sel-Plex alături de complexulul multienzimatic Allzyme SSF în raţie asupra performanţelor de producţie la puietul de crap (Cyprinus carpio L.) crescut în sistem recirculant. În tabelul următor sunt prezentate obiectivele experimentului şi activităţile desfăşurate.

10.2 MATERIAL ŞI METODE DE LUCRU UTILIZATE 10.2.1. Materialul biologic

Experimentul s-a desfăşurat în laboratorul disciplinei de Nutriţie şi Alimentaţia Animalelor din cadrul Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca pe un număr de 60 exemplare de puiet de crap. Materialul biologic a provenit din ferma piscicolă Mărtineşti, judeţul Cluj. Peştii au fost repartizaţi în trei loturi experimentale a câte 20 de exemplare pe lot, un lot martor şi două loturi experimentale: lotul L1E (Sel-Plex 0,03%) şi lotul L2E (Sel-Plex 0,03%+Allzyme SSF 0,02%).

10.2.2. Sistemul de creştere Sistemul recirculant utilizat în cadrul acestui experiment a fost compus din trei circuite

independente. Fiecare circuit are în componenţa sa bazinul de creştere, coloana de sedimentare a rezidurilor solide (resturi de furaj şi/sau materii fecaloide), filtru pentru particule în suspensie, pompă pentru recircularea apei, sistem de aerare.

10.2.3 Hrana administrată Furajul a fost administrat sub formă de granule presate având 3 mm diametru şi o lungime de 2

până la 5 mm. Acest nutreţ a constituit raţia de bază, ea fiind ulterior suplimentată cu aditivi pentru

38


fiecare lot experimental în parte. Lotul martor a primit raţia de bază, lotul 1 experimental (L1E) a primit un furaj suplimentat cu 0,03% Sel-Plex iar pentru lotul 2 experimental (L2E) a fost adăugat in raţie Sel-Plex 0,03% alături de Allzyme SSF 0,02%.

10.2.4 Metode de lucru utilizate Pentru a putea determina sporul în greutate, rata specifică de creştere şi factorul de conversie a

furajului la crapul crescut în sistem recirculant s-au efectuat cântăriri individuale pe toate exemplarele implicate în experiment la începutul perioadei experimentale şi la sfârşitul perioadei experimentale.

Pentru a urmări efectele administrării de aditivi furajeri atât singuri (Sel-Plex) cât şi combinaţi (Sel-Plex+Allzyme SSF) asupra performanţelor şi stării de sănătate la puietul de crap crescut în sistem recirculant s-a determinat concentraţia glutation peroxidazei, enzimograma şi proteinograma din sânge.

10.3 SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI Tabelul 37

Schema de organizare a experimentului IV: Influenţa unor aditivi furajeri ( Sel-Plex; Sel-Plex+Allzyme SSF ) asupra performanţelor de producţie şi stării de sănătate la puietul de crap (Cyprinus carpio L.) crescut în sistem recirculant. Perioada Loturi Factori experimentali Indicatori urmăriţi

1. Compoziţia chimică a nutreţului combinat granulat şi determinarea consumului de hrană. 2. Determinarea indicilor de

oducţie şi consum la loturile diate.

prstu

01.04. 2011 – 30.06.2011

M ( 20 exemplare puiet crap) L1E (20 exemplare puiet crap) L2E (20 exemplare puiet crap)

- Sel-Plex 0,03% Adaos de Allzyme SSF 0,02% + Sel-Plex 0,03%

3. Stabilirea unor indici sangvini.

10.4. REZULTATE ŞI DISCUŢII 10.4.1 Rezultate obţinute privind indicii de creştere şi consum la puietul de crap crescut în

sistem recirculant. Tabelul 38

Masa corporală a puietului de crap la finele perioadei experimentale.

Lot n Greutatea iniţială

(g) X±sx

Greutatea finală (g)

X±sx V%

Greutatea minimă

(g)

Greutatea maximă

(g) M 20 86.30±1.63 201.75±8.41 18.65 151 2651E 20 86.45±1.62 221.00±9.51 19.25 164 2792E 20 86.35±1.70 225.60±7.45 14.76 164 282

P>0,05, diferenţe nesemnificative; M lotul martor; 1E Sel-Plex 0,03%; 2E Sel-Plex 0,03% + Allzyme SSF 0,02%

Administrarea de Sel-Plex în proporţie de 0,03% în hrana puietului de crap crescut în sistem recirculant a dus la acumularea de biomasă de către lotul 1 experimental cu 9,54% mai mare comparativ cu lotul martor, datorită reducerii proceselor oxidative şi a creşterii suprafeţei de absorbţie a nutrienţilor oferit de seleniul organic.

Administrarea combinată de aditivi (Sel-Plex+Allzyme SSF) a dus la o acumulare de biomasă de către lotul 2 experimental cu 11,82% mai mare, comparativ cu lotul martor, aceasta datorându-se reducerii proceselor oxidative şi creşterii suprafeţei de absorbţie oferite de Sel-Plex cumulată cu creşterea digestibilităţii nutrienţilor asigurată de către complexul multienzimatic Allzyme SSF.

39


10.4.2 Efectele aditivilor furajeri asupra unor indici sangvini la puietul de crap crescut în sistem recirculant.

Indicele care permite aprecierea efectelor seleniului la nivel sangvin este glutation-peroxidaza. Tabelul 39

Concentraţia glutation peroxidazei la finele perioadei experimentale (UGPx/ ml hematocrit).

Lot

Semnificaţie

M n=5

1E n=5

2E n=5

X±sx 177.69±5.48 193.92±9.22 187.5±7.57 V% 6.90 10.63 9.03 Min 160.9 169.34 167.18 Max 191.37 226.17 213.72

P>0,05 nesemnificativ statistic; M lotul martor; 1E Sel-Plex 0,03%; 2E Sel-Plex 0,03% + Allzyme SSF 0,02%

Analizând valorile din tabelul 39 se remarcă o creştere a cantităţii de GPx la lotul experimental 1E cu 9,13 % comparativ cu lotul M, ca răspuns la suplimentarea hranei acestuia cu seleniu organic SelPlex. Această creştere a concentraţiei glutationperoxidazei evidenţiază efectul pozitiv al administrării seleniului organic în hrana crapului crescut în sistem recirculant. Administrarea combinată de aditivi (Sel-Plex+Allzyme SSF) a dus la creşterea cantităţii de GPx la lotul 2 experimental cu 5,52% comparativ cu lotul martor.

Pentru a evalua funcţia hepatică şi pancreatică a puietului de crap crescut în sistem recirculant, au fost determinate valorile enzimelor care caracterizează starea ficatului (ALAT, ASAT, GGT, PAL) şi cea a pancreasului (amilaza şi lipaza).

Tabelul 40 Rezultatele enzimogramei înregistrate la puietul de crap crescut în sistem recirculant la finele

perioadei experimentale. Specificare ALAT ASAT GGT PAL α-Amilază Lipază U.M. U/L U/L U/L U/L U/L U/L M (n=5) 27.2±2.54 96.7±1.24 2.32±0.38 161.2±6.44 153.4±39.18 55.2±0.931E (n=5) 24.86±2.50 95.24±2.17 2.72±0.47 127.7±11.31 128.8±20.55 55.4±1.132E (n=5) 29.32±1.46 98.50±2.52 2.74±0.52 132.8±9.26 126.3±24.58 56.9±0.96

ALAT alanin aminotransferaza ASAT aspartaminotransferaza GGT gama glutamiltranspeptidaza PAL fosfataza alcalină M lotul martor; 1E Sel-Plex 0,03%; 2E Sel-Plex 0,03% + Allzyme SSF 0,02%

Valorile înregistrate ale enzimelor (ALAT, ASAT, GGT şi PAL) arată un status fiziologic normal al ficatului şi împreună cu valorile amilazei şi lipazei care se înscriu în limitele normale (SOBECKA., 2001; EKREM, 2004) indică buna desfăşurare a proceselor digestive.

Lipaza şi Alfa-amilaza caracterizează starea fiziologică a pancreasului. Pancreasul reprezintă sursa majoră a acestor enzime. Valorile amilazei şi lipazei înregistrate la finele perioadei experimentale arată desfăşurarea normală a activităţii pancreatice.

Pentru evaluarea statusului nutriţional la puietul de crap crescut în sistem recirculant au fost determinate valorile proteinelor serice.

40


Tabelul 41 Rezultatele proteinogramei înregistrate la puietul de crap la finele perioadei experimentale

Specificare Proteine totale Albumine γ-Globuline U.M. g/dl g/dl g/dl M (n=5) 4.16±0.12 1.78±0.07 0.22±0.02 1E (n=5) 4.32±0.15 1.53±0.16 0.32±0.06 2E (n=5) 4.4±0.18 1.60±0.11 0.31±0.04

P>0,05%; M lotul martor; 1E Sel-Plex 0,03%; 2E Sel-Plex 0,03% + Allzyme SSF 0,02% Acest test detectează suma proteinelor serice, care poate suferi variaţii atât în condiţii

fiziologice normale cât şi patologice. Determinarea proteinelor totale permite evaluarea statusului nutriţional şi a statusului imunitar prin intermediul γ -globulinelor. Cu toate că se remarcă mici diferenţe ale valorilor proteinogramei la cele trei loturi, diferenţele înregistrate sunt nesemnificative (P>0,05) şi sunt puţin diferite de cele întâlnite în literatura de specialitate (HAJIBEGLOU şi SUDAGAR, 2010; METWALLY şi FOUAD, 2008; KUMAR P. şi col., 2011).

CAPITOLUL XI.

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI 1. Utilizarea complexului multienzimatic Allzyme SSF 0,02% a prebioticului Bio-Mos 0,2% şi a seleniului organic Sel-Plex 0,03%, administraţi singuri cât şi asociaţi în hrana crapului şi amurului alb în diferite stadii de dezvoltare au determinat o îmbunătăţire a principalilor indici bioproductivi, a ratei de supravieţuire şi a stării de sănătate. 2. Adaosul de aditivi furajeri singuri şi asociaţi în hrana puietului de crap şi amur alb dar şi a crapului şi amurului alb de o vară a determinat creşterea sporului de creştere şi o mai bună valorificare a hranei. 3. Valorile indicilor hematologici atestă efectele pozitive ale administrării de aditivi singuri şi asociaţi asupra stării de sănătate a crapului şi amurului alb. 4. Valorile indicilor imunologici atestă rolul imunostimulator şi efectele pozitive ale aditivilor administraţi asupra stării de sănătate şi ratei de supravieţuire al aditivilor testaţi. 5. Se remarcă efectul pozitiv al aditivilor administraţi singuri şi asociaţi asupra morfologiei intestinale prin creşterea înălţimii vilozităţilor şi microvilozităţilor. 6. Valorile superioare ale glutation-peroxidazei înregistrate la crap şi amur alb crescuţi în sistem semiintensiv şi la puietul de crap crescut în sistem recirculant, evidenţiază efectul benefic al seleniului organic Sel-Plex, administrat singur şi asociat, asupra reducerii proceselor oxidative şi asupra performanţelor de creştere şi consum şi a ratei de supravieţuire. 7. Administrarea de aditivi furajeri separat şi combinaţi nu au influenţat indicii corporali, randamentul la sacrificare şi compoziţia chimică brută a cărnii la crap şi laamurul alb, valorile obţinute fiind apropiate şi nesemnificative statistic. 8. Rezultatele privind conţinutul cărnii de crap şi amur alb în seleniu atestă efectul cumulativ al seleniului în carne ca rezervă pentru organism în urma administrării de Sel-Plex combinat cu Allzyme SSF. Valorile crescute ale seleniului din carnea crapului şi amurului alb pot oferi calitatea de aliment funcţional. 9. Administrarea complexului multienzimatic Allzyme SSF asigură creşterea coeficientului de digestibilitate aparentă al nutrienţilor în urma introducerii în raţia puietului de crap şi amur alb a făinii de lucernă, permiţând reducerea ponderii materiilor prime de origine animală.

41


Recomandări

Complexul multienzimatic Allzyme SSF acţionează asupra nutrienţilor din furaje pe care îi descompune în forme simple, mai accesibile peştilor, crescând astfel coeficientul de digestibilitate al nutrienţilor şi reducând consumul de furaje, motiv pentru care recomandăm utilizarea complexului multienzimatic Allzyme SSF în proporţie de 0,02% în alimentaţia crapului şi amurului alb.

Prebioticul Bio-Mos acţionează la nivel intestinal eliminând agenţii patogeni prezenţi în intestin şi totodată oferind un suport energetic necesar dezvoltării enterocitelor ceea ce determină mărirea suprafeţei de absorbţie şi o utilizare mai eficientă a nutrienţilor, favorizând astfel atingerea unui ritm de creştere mai accelerat, motiv pentru care recomandăm folosirea Bio-Mos-ului în proporţie de 0,2% în hrana crapului şi amurului alb.

Recomandăm utilizarea seleniului organic Sel-Plex în proporţie de 0,03% în hrana crapului şi amurului alb datorită gradului crescut de asimilare a seleniului organic în organism şi al efectului pozitiv asupra stării de sănătate a peştilor datorită protecţiei împotriva reacţiilor radicalice.

Datorită concluziilor formulate recomandăm administrarea combinată a aditivilor furajeri (Allzyme SSF 0,02%+Bio-Mos 0,2%+Sel-Plex 0,03%) în hrana crapului şi amurului alb, datorită efectelor pozitive demonstrate asupra creşterii indicilor de producţie şi consum şi ratei de supravieţuire, îmbunătăţirea statusului imunitar.

BIBLIOGRAFIE

1. BARBU, A., ŞARA, A., ANI ALINA, BENTEA, M, 2009, The effects of some fodder bioadditives on the production performances of brook trout (Salvelinus fontinalis M.), In: Scientifical Papers Animal Sciences and Biotechonologies, 42(2): 8-13, 2. BOGUT I.,MILAKOVIC Z., PAVLICEVIC J. & PETROVIC D.,2006, Effect of Bio-Mos on performance and health of European Cat-fish. Poster presented at Alltech’s 22nd International Animal Nutrition and Health Symposium, 23-26 April, Lexington, KY, USA 3. BUD, I. şi V. VLĂDĂU, 2004, Ghid lucrări practice în piscicultură, Ed. Risoprint Cluj-Napoca 4. BUD, I., MIREŞAN VIOARA, 2008, Contributions concerning the quality indices’ appreciation in main aquatic organisms, which fall under human consumption. AACL Bioflux 1:73-83. Printed version: ISSN 1844-8143 Online version:ISSN1844-9166 available at: http://www.bioflux.com.ro/docs/vol1/2008.1.73-83.pdf 5. CHO, C.Y., COWEY, C.B., WATANABE, T., 1985, Methodological approaches to research and development. In: Cho, C.Y., Cowey, C.B., Watanabe, T. (Eds.), Finfish Nutrition in Asia. IDRC, Ottawa, Canada, pp. 10–80. 6. CULJAK, V., BOGUT, I., HAS-SCHON, MILAKOVIC, Z., CANECKI, K., 2006, Effect of Bio-Mos® on performance and health of juvenile carp. Nutrition and Biotechnology in the Feed and Food Industries: Alltech’s 22nd Annual Symposium,2006, (Suppl. 1 - Abstracts of posters presented) Lexington, KY, USA 7. DE LUCA D., M. WILSON & G.W. WARR., 1983. Lymphocyte heterogeneity in the trout, Salmo gairdnerii, defined with monoclonal antibodies to IgM. Eur. J. Immunol. 13:546-551 8. DIMITROGLOU, A., DAVIES, S., DIVANACH, P., CHATZIFOTIS, S., 2005, The role of mannan oligosaccharide in gut development of white sea bream, Diplodus sargus. Alltech’s 21st Annual Nutritional Biotechnology in the Feed & Food Industries Symposium, Lexington, KY 9. FILLER, K.; BEN L., SCHAFER; STEVEN R., CRAIG; BRIAN, HOSKINS and JAMES L. PIERCE, 2010, Effects of Allzyme® SSF on the Growth Performance of Nile Tilapia, Aquaculture

42

http://www.bioflux.com.ro/docs/vol1/2008.1.73-83.pdf


2010 - Meeting Abstract( poster), Aquaculture 2010 San Diego, California, Feeds/Nutrition Posters,posted online: http://www.was.org/WasMeetings/meetings 10. FURUKAWA, H., and H. TSUKAHARA, 1966, On the acid digestion method for the determination of chromium oxide as an index substance in the study of digestibílity of fish fed. Bulletin of the Japanese Society of Scientific Fisheries 32(6):502.508. 11. GROZEA A. şi M. BURA, 2003, Creşterea crapului, Editura Waldpress, Timişoara, România 12. GUILHERME DE SOUZA MOURA, EDUARDO ARRUDA TEIXEIRA LANNA, MOISÉS QUADROS, PATRÍCIA DE SOUZA CUNHA, SYLVIA SANAE TAKISHITA, RAFAEL ALVES VIANNA, 2011a, ENZYME COMPLEX SSF IN DIETS FOR NILE TILAPIA Oreochromis niloticus FINGERLINGS, World Aquaculture 2011 - Meeting Abstract: 468 13. GUILHERME DE SOUZA MOURA; EDUARDO ARRUDA TEIXEIRA LANNA; MOISÉS QUADROS; KEITH FILER; JUAREZ LOPEZ DONZELE; MARIA GORETI ALMEIDA OLIVEIRA, 2011b, Performance Of Nile Tilapia Oreochromis Niloticus Fed With Diets Containing Enzyme Complex Ssf (Solid State Fermentation), World Aquaculture 2011 - Meeting Abstract: 474 14. HAJIBEGLOU ABASALI and SUDAGAR MOHAMAD, 2010, Immune Response of Common Carp (Cyprinus carpio) Fed with Herbal Immunostimulants Diets, Journal of Animal and Veterinary Advances, 9(13): 1839-1847 15. HUTTENHUIS HEIDI B.T., 2005, The Ontogeny of common carp (Cyprinus carpio L.) immune system, PhD Thesis. Wageningen University, Department of Animal Sciences, Cell Biology and Immunology group, Netherlands, ISBN 90-8504-254-2 16. JÄHNICHEN, H., 1971, Organmassen und chemische Zusammensetzun des Fleisches von Graskarpfen ( Ctenopharyngodon idella ) und Silberkarpfen (Hypothalmichthys molitrix). (greutatea organelor şi compoziţia chimică a cărnii de amur alb( Ctenopharyngodon idella ) şi crap argintiu Hypothalmichthys molitrix)). Dtsch. Fischereiztg., 18(2):34-40(în germană) 17. KUMAR PARVATHI, PALANIVEL SIVAKUMAR, MATHAN RAMESH and SARASU, 2011, Sublethal Effects Of Chromium On Some Biochemical Profiles Of The Fresh Water Teleost, Cyprinus Carpio.IJABPT 2(1): 295-300 18. KUMAR VIKAS , HARINDER P.S. MAKKAR , WERNER AMSELGRUBER , KLAUS BECKER, 2010, Physiological, haematological and histopathological responses in common carp (Cyprinus carpio L.) fingerlings fed with differently detoxified Jatropha curcas kernel meal, Food and Chemical Toxicology, 48: 2063 2072 19. LE THANH HUNG and TRAN NGOC THIEN KIM, 2007, Reducing Fish Meal Utilisation In Pangasius Catfish Feeds Through Application Of Enzymes, Asian-Pacific Aquaculture 2007-Meeting abstract:27 20. LUJERDEAN AUGUSTA, ANDREA BUNEA, 2005, Chimia apei şi a solului. Lucrări practice. Editura AcademicPres, Cluj-Napoca 21. MAN C. şi MAN A.C., 2006. Igienă piscicolă. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca 22. METWALLY M.A.A. and I.M. FOUAD, 2008, Some Biochemical Changes Associated with Injection of Grass Carp (Ctenopharyngodon idellus) with Oviaprim and Pregnyl for Induction of Artificial Spawning, Global Veterinaria 2 (6): 320-326 23. MOLNAR F, AUREL ŞARA, ALINA RODICA ANI, 2010. The Influence of Some Fodder Additives on the Growth Indices and Survival Rate of Common Carp (Cyprinus carpio L.) and Grass Carp (Ctenopharyngodon idella L.) Juveniles. Lucrǎri Ştiinţifice Zootehnie şi Biotehnologii, USABT (2010), vol 43 (1), ISSN 1221-5287, E-ISSN 1841-93641221- 5287, p. 84-87. 24. MOLNAR F, AUREL ŞARA, EROL-FLORIAN GABOR, MIHAI BENŢEA, 2011. The Influence of Some Additives to Growing Indices and Meat Quality for one Summer Common Carp

43


44

(Cyprinus Carpio L.). Scientific Papers Animal Science and Biotechnologies, volum 44 (2), 2011, ISSN 1221- 5287, Electronic ISSN 1841- 9364, p.24- 30. 25. OGNEAN L., CRISTINA CERNEA, 2007. Aplicaţii practice de Fiziologie Medical – Veterinară. Ed. AcademicPres Cluj-Napoca 26. OKONIEWSKA, Z. AND Z. OKONIEWSKI, 1968, Nutitional and organoleptic proprieties of herbivorus fish flesh – White amur and white tolpyga. Prezemysl Spozywezy, 22(7): 304-307 27. ROBERTS J.R., 2001, Fish Pathology,therd edition, W.B.Saunders 28. SAKAI M., M. KOBAYASHI & H. KAWAUCHI, 1996, In vitro activation of fish phagocytic cells by GH, prolactin and somatolactin. J. Endocrinol. 151:113-118 29. STAYKOV Y, SPRING P, DENEV S, SWEETMAN J ,,2007, Effect of a mannan oligosaccharide on the growth performance and immune status of rainbow trout (Oncorhynchus mykiss). Aquac. Int. 15: 153-161 30. STAYKOV, Y., DENEV, S., SPRING, P., 2005, The effects of mannan oligosaccharide (Bio-Mos) on the growth rate and immune function of common carp (Cyprinus carpio L.). Lessons from the past to optimise the future, Ed. by B. Howell and R. Flos. European Aquaculture Society, Special Publication, No. 35, June, p. 431-432 31. SVOBODOVÁ, Z., VYKUSOVÁ, B., 1991, Diagnostics, prevention and therapy of fish diseases and intoxications. Manual for International Training Course on Fresh-Water Fish Diseases and Intoxications: Diagnostics, Prophylaxis and Therapy. Research Institute of Fish Culture and Hydrobiology Vodñany Czechoslovakia. Redakce: MVDr. Z. Svobodá, DrSc., Ing. B. Vykusová. Obálka: J. Vinklát. Tisk: AP Písek. ISBN 80-901087-0-9. 32. ŞARA A., A. BARBU, F. MOLNAR, ALINA ANI, 2010a,,The Effect of Some Fodder Additives on the Growth and Consumption Indices of Brook Trout (Salvelinus fontinalis M.). Buletin UASVM- Animal Science and Biotechnologies, 67 (1-2)/2010 ISSN 1843- 5262, ISSN 1843- 536X, p.321- 325 33. ŞARA A., A. BARBU, M. BENŢEA, L. PANTǍ, 2009a, Effects of Bio-Mos, NuPro, or Sel-Plex in diets for brook trout juveniles (Salvelinus fontinalis M.). The sustainability principle the next agricultural imperative. Abstracts of posters presented. Alltech’s 25th International Animal Health and Nutritional Symposium May 17-20, Lexington, Kentucky, USA 34. ŞARA AUREL şi ODAGIU ANTONIA, 2005. Controlul calității nutrețurilor. Ed. AcademicPres Cluj-Napoca 35. ŞTEŢCA GHEORGHE ŞI HEGHEDUȘ CRISTINA, 2008. Ghid practic de igienă. Ed. Risoprint Cluj-Napoca 36. TRAN NGOC THIEN KIM AND LE THANH HUNG, 2008, Effect Of Allzyme Ssf On Growth Performances And Feed Utilization In Tra And Basa Catfish Fingerlings Pangasius hypophthalmus AND Pangasius bocourti, World Aquaculture 2008 - Meeting Abstract: 596 37. TORRECILAS S., A. MAKOL, M.J. CABALLERO, D. MONTERO, J. SWEETMAN & M.S. IZQUIERDO, 2008, Enhanced Nutrient Utilisation And Bacterial Infection Resistance In European Sea Bass (Dicentrarchus labrax) fed mannan oligosacharides. Poster presented at XIII ISFNF Meeting, Brazil, 1-5 June 38. VERBURG-Van-KEMENDE & J.H.W.M. ROMBOUT, 1994, Characterization of immunoglobulin-binding leucocytes in carp (Cyprinus carpio L.) Dev. Comp. Immunol. 18:45-56. 39. VOICAN, V.; I. RĂDULESCU; L. LUSTUN, 1981, Călăuza piscicultorului ediţia a II-a, Ed. Ceres Bucureşti 40. ZHOU X. & LI Y.-L., 2004, The effect of Bio-Mos on intestinal microflora and immune function of juvenile Jian Carp (Cyprinus carpio Var. Jian). Poster presented at Alltech’s 20th International Animanl Nutrition and Health Symposium. 24-26 May, Lexington, K.Y., USA

universitatea de ŞtiinŢe agricole Şi …universitatea de ŞtiinŢe agricole Şi medicinĂ...

Documents