S TAT DIN MOLDOVADE26 februarie, 2013. Nr.7 (141).

În această iarnă frumoasă, la sfârşit de Gerar, rectorul USM Gheorghe Ciocanu a împlinit onorabila vârstă de

60 de ani. Este un rector reformator şi inovator, savant de no-torietate în domeniul matematicii, promotor activ al unei con-cepţii avansate şi performante în domeniul dezvoltării standar-delor universitare de factură europeană. Domnia sa orientea-ză activitatea corpului profesoral didactic spre moderni-zare în spiritul concepţiei că învăţământul, în general, şi cel universitar, în special, constituie temelia progresului social-economic şi spiritual la toate etapele dezvoltării so-cietăţii, acestea fiind o prioritate naţională. Secolul XXI este considerat secol al cunoaşterii, al informati-zării, al transferului inovaţional, al conexiunii cu pia-ţa muncii, al dezvoltării autonomiei universitare şi al managementului universitar.

Realizările didactico-ştiinţifice, obţinute sub conducerea rectorului Gh.Ciocanu, demonstrează în mod convingător că USM constituie cu adevărat un factor determinant în domeniul didactico-ştiin-ţific, cultural, spiritual şi politic din R.Moldova în pregătirea specialiştilor de înaltă calificare, insti-tuţia noastră aflându-se astăzi la o nouă etapă de dezvoltare şi desăvârşire şi promovare a educa-ţiei naţionale, a învăţământului universitar, fiind un model pentru întregul proces educaţional din ţară.

Concepţia generală universitară, elaborată de rec-torul Gh.Ciocanu cu multă inteligenţă şi previziune, este orientată spre instruire-cercetare, bazată pe schimbarea de mentalitate, pe managementul performant, pe susţinerea şi promovarea realizărilor academice şi ştiinţifice şi, desigur, pe acordarea de garanţii sociale tuturor angajaţilor USM. În aşa mod comunitatea universitară realizează modernizarea învăţământului prin aplicarea metodelor managementului strategic universitar participativ, a autonomiei universita-re în contextul Procesului Bologna.

Datorită acestor eforturi la USM s-a stabilit şi funcţio-nează un parteneriat constructiv, durabil şi de perspectiva între administraţie şi comitetul sindical. Acest parteneriat prevede protecţia socială a angajaţilor, obţinerea unor sa-larii decente, ameliorarea condiţiilor de trai ale angajaţi-lor, implicarea activă în procesul instructiv-educaţional şi de cercetare, precum şi în administrarea eficientă a uni-versităţii. Remarcăm faptul că şi în situaţia complicată de as-tăzi rectorul Gheorghe Ciocanu, fiind omul faptelor concrete, caută noi posibilităţi de a majora salariile angajaţilor şi de a le

crea condiţii optime de activitate. Menţionăm, de asemenea, că domnul rector este întotdeauna foarte receptiv la demersurile comitetului sindical, precum şi la demersurile birourilor sindi-cale de la facultăţi şi subdiviziuni.

Anume datorită parteneriatului constructiv şi eficient rec-torat-sindicat, s-a reuşit ca, la sfârşitul anului academic, toate cadrele didactice să beneficieze de un ajutor material de 2000 de lei, iar angajaţii auxiliari - 1200 de lei, jubiliarii de 1000 de lei, nemaivorbind şi de alte înlesniri.

La rândul său, comitetul sindical, în spiritul acestui partene-

riat, acordă ajutor material angajaţilor pentru tratament medical în limita a 2700 de lei (40 de bilete sanatoriale pe an) din contul său, în conformitate cu ordinea depunerii cererilor şi a reco-mandărilor medicului. De asemenea, comitetul sindical acordă ajutoare materiale pentru investigaţii medicale (în situaţii extre-me), la naşterea copiilor, la jubilee, la organizarea conferinţelor ştiinţifice, a Zilelor facultăţilor, a unor evenimente marcante din viaţa universităţii, a facultăţilor şi a subdiviziunilor.

Datorită eforturilor depuse de domnul rector, a fost sta-bilit un salariu echitabil pentru tot corpul profesoral-didactic. Problema constă în faptul că, un timp îndelungat, la facultăţi erau aplicate diferite forme de salarizare, în funcţie de numărul studenţilor la taxă. De la 1 septembrie 2011, toate cadrele di-dactice beneficiază de salarii egale (conform gradului ştiinţific, vechimii în muncă prevăzute de legislaţia în vigoare). Drept urmare, în mediul universitar, s-a stabilit o atmosferă morală şi colegială mai sănătoasă, mai creativă şi mai respectuoasă. Este vorba de introducerea coeficientului de 1,5 pentru prele-

geri la ciclul I şi la cilcul II. În acest context, se înscrie perfect şi „Fondul de perfor-

manţă” şi introducerea „Gradaţiei de merit” în procesul didac-tico-ştiinţific. Conform acestor, personalul didactico-ştiinţific titular care a obţinut performanţe deosebite în instruirea stu-denţilor, în inovarea didactică, în cercetare ştiinţifică, cu im-plicarea activă în viaţa comunităţii universitare, beneficiază de gradaţia de merit, acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă la 15% din numărul posturilor didactice şi este prevă-zută pe o perioadă de doi ani.

Gradaţiile de merit sunt divizate în trei categorii: categoria I – 1500 lei lunar, categoria II – 1300 lei lu-nar, categoria III – 1000 lei lunar. De notat că activiş-tii sindicali participă la toate etapele de acordare a gradaţiei de merit.

Şi încă un exemplu concludent. De doi ani rectorul luptă pentru modernizarea căminelor studenţeşti şi con-struirea spaţiului locativ ipotecar pentru angajaţii USM. Iar datoria noastră este de a-l susţine şi de a-i acorda la timp ajutorul necesar. Graţie acestor reforme, dar şi a al-tora care urmează a fi implementate, toţi angajaţii USM sunt mai siguri în ziua de mâine, activează cu mai multă energie, exprimând un devotament deosebit faţă de Alma Mater şi recunoştinţă faţă de rectorul Gheorghe Ciocanu.

Or, datorită parteneriatului constructiv, organizaţia sindicală a devenit o parte componentă, responsabilă şi

creatoare a activităţii comunităţii universitare. Conform acestui parteneriat Comitetul Sindical participă în mod

concret la soluţionarea problemelor general-universitare, didactico-ştiinţifice, manifestându-se ca o parte activă a în-tregului proces de instruire şi cercetare.

Acest fapt distinctiv şi această nouă imagine a Comitetului Sindical i-a dat posibilitate să expună mai argumentat şi mai concret drepturile şi obligaţiunile angajatorului şi ale angajaţi-lor, pronunţându-se hotărât în apărarea intereselor social-eco-nomice ale lor.

În contextul Zilei liderului sindical (5 martie) şi cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, Comitetul Sindical îi doreşte domnului rector Gheorghe Ciocanu multă sănătate, noi reali-zări remarcabile în munca domniei sale deosebit de responsa-bile şi în modernizarea activităţii pe toate dimensiunile Uni-versităţii de Stat din Moldova.

Dumitru CĂLDARE, preşedintele Comitetului Sindical al angajaţilor USM,

doctor habilitat în filozofie

În virtutea unor împrejurări, care n-au depins de redacţia ziarului „Universitatea”, reflecţiile ce urmează n-au putut fi publicate în numărul trecut, când a fost re-flectat evenimentul omagial.

Semnatarul acestora, dl Dumitru Căldare, consideră că momentul este totuşi unul potrivit, dat fiind faptul că peste câteva zile, la 5 martie, va fi consemnată Ziua Lide-rului Sindical, iar omagiatul nostru, domnul rector Ghe-

orghe Ciocanu, este un membru activ al Sindicatului Edu-caţiei şi Ştiinţei, domnia sa contribuind la consolidarea şi dinamizarea raporturilor trainice care s-au stabilit între administraţia USM şi Comitetul Sindical al angajaţilor.

Mulți ani de acum încolo vor mai apărea glu-me despre cum am petrecut sfârșitul lumii.

Nota de seriozitate, însă, apare atunci când medităm asupra prezentului și viitorului – am primit un dar de o valoare infinită, timpul, iar modul în care urmează

să-l petrecem va defini o viață întreagă.Pentru a trăi o viață nu e suficient să ai doar timpul. Oamenii, sen-

timentele și rațiunea sunt alți 3 piloni ai trăirii fiecărui dintre noi. Așa a fost creată această lume: să se nască oamenii din iubire, să trăiască iubindu-se, acest sentiment fiind inițiatorul celorlalte trăiri – dorul, plăcerea, ura, frica..., acestea din urmă având împuternicirea de a ne forma cuge-tul.

Nu cred că aș putea vreodată să număr câți oameni am întâlnit, cert e că fiecare a lăsat câte o amprentă în istoria mea: am făcut schimb de idei și emoții. Niciodată, însă, nu aș pu-tea să-i uit pe cei pe care i-am văzut și m-au văzut pentru prima dată. Familia e cea mai temeinică școală a vieții, unde mai învăț și azi ce e respectul, afecțiunea, căldura, grija, bucuriile și tristețile care ne unesc la masa moştenită încă de la străbuni.

Timpul mi-a adus, în pragul maturității, ziua în care m-am îndră-gostit, iar aceasta a avut curajul să coincidă cu ziua în care oamenii așteptau un sfârșit de lume. Pentru mine, aceasta a însemnat un nou început, pentru mine iubirea a anulat sfârșitul lumii.

Sufletul mi s-a luminat, gândul mi-e mai cu minte. Din momentul în care mi s-au intensificat bătăile inimii știu să definesc o femeie care iubește: mai frumoasă, mai blândă, mai înțeleaptă, mai grijulie, mai îngândurată, mai visătoare – toate azi citindu-i-se în privire, mai având închipuirea spiritului rebel de ieri.

“Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost incredințată, sarcina supremă, examenul final, ope-ra pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu… Iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârșească, să devină cineva, să de-vina o lume el însuşi de dragul cuiva.” Spunea Rainer Maria Rilke.

A iubi înseamnă a fi fericit dăruind fericire, a transforma pământul

în nori ce zboară spre realizarea unui vis al nostru, a-ți impune rațiunea să asculte doar chemarea inimii, a dărui tot ce ai mai bun, a oferi ceea ce nici nu îți imaginai că ți-e în puteri să oferi, libertate prin supunere, liniște în aglomerația unde se regăsesc doar privirile noastre, trăirea unei realități ce pare a fi o închipuire și așteptarea momentului în care din nou ni se vor încălzi mâinile de la o simplă atingere.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a adus în viață acest om extraordinar, iar odată cu el profunzimea și puritatea trăirilor mele. Cu binecuvântarea Lui, îmi doresc cu toată ființa ca acest om să fie iubit și să iubească, să fie împlinit, să realizeze cu spor toate gândurile frumoase ce le are, să fie copleșit de noroc și să trăiască fiece zi cu o intensă fericire.

Azi mă gândesc la anii mei, la zilele mele, la co-pilăria și tinerețea mea... Doamne, cât îmi sunt toa-te de scumpe, dragi și doar ale mele! Azi realizez că poveștile în care credeam, mai fiind copil, acum încerc să le realizez, să-mi fie viața - o poveste, începând cu

”a fost odată” și continuând cu ”de nu ar fi, nu s-ar povesti”, sperând să apun în cele ”adânci bătrâneți”. Azi mă simt mai tânără, cu mai multe vise; azi simt cum ard în veșnicie și tot azi încă nu mai e scrum, ci doar intensitate, ardoare, voință, speranță. Azi mai sunt un copil tânăr, na-ivă și credulă, însă absolut decisă să cresc învățând arta de a trăi, să devin o femeie extraordinară, puternică, o mamă cu alți mulți copii și un om bun. Azi îmi organizez gândurile și ideile - vreau să muncesc pentru a-mi onora statutul de cetățean responsabil, să creez, să produc, să contribui la maturizarea societății. Și tot azi mă gândesc la el... Cine este și ce-a făcut cu inima mea... Azi el este cel căruia îi sunt fidelă fără să-mi fi cerut vreun jurământ. Azi sunt fericită, căci am toți anii din toate timpurile, azi sunt toate zilele mele, azi sunt copil, azi îl trăiesc astfel, pentru că am cunoscut ce e iubirea!

Lia KULEV,studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării

Continuarea acestui subiect vibrant şi înălţător – în paginile 5,6

Săgeata lui Cupidon

Premiul european- pentru doctoranzi

Asociaţia EUROSCIENCE anunţă concursul pentru Premiul tinerilor cer-cetători europeni 2013. Premiul se va acorda persoanelor ce vor demonstra performanţe remarcabile în cercetare și management.

La desemnarea celor mai reuşite lu-crări se va ţine cont de condiţia pe cât de relevant şi argumentat va fi reflectată dimensiunea perspectivei europene în studiul prezentat.

La concurs pot participa cetăţeni care activează în ţările europene, inclusiv cei din Republica Moldova. În anul curent, acest concurs tradiţional este rezervat doctoranzilor. Aceştia trebuie să fie în-cadraţi într-un program doctoral sau să fi susţinut deja teza de doctor după 30 septembrie 2012.

Mai multe informaţii referitoare la modul de depunere şi conţinutul dosare-lor de participare, criteriile de evaluare a participanţilor şi premierea câştigăto-rilor pot fi găsite pe următoarea adresă: http://www.euroscience.org/eyra-2013.html

DIRECŢIA POLITICI ȘI MONITORIZARE DOCTORAT

A CNAA

Rectorul Universității de Stat din Moldova, dl Gheorghe Ciocanu, în dialog cu sindicaliștii.

O PROVOCARE PENTRU CEI TINERI

UNIVER ITATEAOmul sfinţeşte locul

UN PARTENERIAT CONSTRUCTIV ŞI DURABIL

IUBIREA A ANULAT SFÂRȘITUL LUMIIAviz

UNIVERSITATEA2 26 februarie 2013, nr.7 (141) Caleidoscop

Au venit să-i cinstească luminoasa memorie mulţi dintre foştii săi dis-

cipoli, care în prezent activează în diferite cente ştiinţifice din ţară, în instituţii de în-văţământ superior, în licee şi colegii în cali-tate de profesori de biologie.

Numeroasa asistenţă a fost onorată de prezenţa rudelor celui omagiat în persoana soţiei, doamna Ana Melnic, important om de stat în istoria recentă a tânărului nostru stat R. Moldo-va, fiica Vic-toria Melnic, rector al Acade-miei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

Din partea r e c t o r a t u l u i Universităţii de Stat din Moldo-va, a rostit un emoţionant me-moriu dl Mihail Revenco, prorector pentru activitatea şti-inţifică, membru corespondent al AŞM.

Din echipa noastră universitară au fă-cut parte profesorii Petru Chetruş, Galina Dragalina, Eufrosinia Axenti, iar AŞM

a fost reprezentat de doamna Maria Duca, rectorul Univer-sităţii AŞM, academician.

Îi nominalizăm şi pe invi-taţii din afara USM: profesorii Teodor Ţârdea, Aurel Saulea şi doctor conferențiar Emi-lian Onea (Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testimiţeanu”); profesorii

Ştefan Ţurcanu (absolvent al Facultăţii de Biologie) şi Vasile Macari (Universitatea Agricolă de Stat); dna profesor Lora Mo-şanu, prorector pentru Ştiinţă şi profesor Nina Liogchi, cu un grup de tineri cercetă-

tori (Universitatea Agrară de Stat); profesorul de biologie de la Liceul „Ch. Asachi” din Chişinău dna Natalia Curea.

Din partea Societăţii „Omul şi Universul”, al cărui preşedinte mulţi ani la rând a fost regretatul academician Boris Melnic, au venit să-i cinstească memoria luminoa-

să dl Teodor Miroliubov şi cunoscuta scri-itoare Galina Furdui.

Despre parcursul vieţii şi activităţii ex-cepţionale a lui Boris Melnic în calitatea lui de organizator al şcolii ştiinţifice naţionale

a învăţământului universitar modern, de dascăl fără seamăn în pregătirea tinerilor cercetători în domeniu au vorbit cu multă căldură şi în cunoştinţă de cauză foştii săi colegi de la USM, Petru Chetruş, Vasile Şalaru, Mihail Coşcodan, Mihai Leşanu, Victor Şalaru.

Preotul-protoiereu Octavian Moşin de la Biserica „Întâmpinarea Domnului” a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi,

un parastas în memoria celuia care a fost şi a rămas pentru întreaga noas-tră comunitate un ivers i ta ră , dar şi pentru toţi cei care l-au cunoscut şi l-au apreci-at – rectorul tuturor timpu-rilor, Omul de

omenie cu majusculă, optimistul incurabil, academicianul Boris Melnic...

Mihai MORĂRAŞ

Galeria personalităţilor USM

Pe 11 februarie 2013, remarcabilul om de ştiinţă, savant cu renume european, aca-demicianul Boris Melnic at fi împlinit 85 de ani. Cu prilejul acestei date comemorative Facultatea de Biologie şi Pedologie, chiar în aceeaşi zi, a organizat o amplă manifestare

de omagiere, cu participarea multor personalităţi în domeniu care l-au cunoscut şi au activat cot la cot cu rectorul tuturor rectorilor, acest calificativ atribuindu-i-se drept titlu de nobleţe remarcabile-i personalităţi.

Încă din copilărie visam să cunoaştem cât mai mul-te limbi. Îndeosebi îmi plăceau limbile melodioa-

se, frumoase în pronunţare. Această posibilitate ni s-a oferit deja la universitate, când am reuşit să ne ridicăm nivelul de cunoştinţe al limbii române la un nivel mai înalt. Aceste performanţe le-am însuşit datorită orelor de studiere a limbii române prin cultură şi civilizaţie, pe care ni le predă doamna profesor Tamara Purice. Aici, la facultate, aflăm multe lucruri noi, utile şi interesan-te. Adesea ne simţim ca într-o călătorie captivantă în trecut, în istorie, cu tradiţiile şi obiceiurile băştinaşilor. Noi, studenţii alolingvi, facem cunoştinţă cu mari per-sonalităţi istorice, cu eroii naţionali ai acestui popor, toate acestea fiind în corelare strânsă, în raport cu fru-museţea literaturii romăne şi a gramaticii acesteia.

În special, ne fascinează şezătorle literare, unde, împreună cu colegii de la română, dis-cutăm şi medităm asupra multor subiecte, precum: sărbătoarea pâinii; istoria mănăstirilor şi

a cetăţilor străvechi, sărbătorile naţionale Anul Nou şi Cră-ciunul etc. La aceste manifestări noi venim bine pregătiţi: cunoaştem din cărţi diferite legende, iniţiem diferite jocuri, astfel creându-ne o atmosferă captivantă cu discuţii, polemici şi voie bună. În aşa mod ne formăm personalitatea, acumulăm noi cunoştinţe, ne îmbogăţim vocabularul, învățăm unul de la altul, acumulăm experienţă de viaţă, noi abilităţi pentru vii-toarea profesie. Şi pentru aceasta îi suntem deosebit de recu-noscători profesoarei, dna Tamara Purice. La orele dumneaei ne simţim bine, ne putem exprima liber opiniile, punctul de vedere, ne putem împărtăşi sentimentele, emoţiile.

Motoul nostru este : „Să nu-ţi fie frică de greşeli, din ele se învaţă”. Pe aceste principii, în fond, este construită lecţia noastră de limba română.

Irina IALOVENCO,Alina CONSTANTINIDI,

anul I, Facultatea de Litere, grupa rusă-engleză

Forţa argumentului

Aceste notiţe aparţin unei tinere care a obţinut studii superioare în Italia.

Dar dorul de casă, legătura congenitală cu pământul natal au fost mai presus de toate. Autoarea reflecţiilor de mai jos ne-a promis că îndată ce-și va pune la cale lucrurile, va reveni la subiectul abordat. Să-i fie într-un ceas bun!

Sunt lucruri care se întâmplă atunci când se cuvine să se întâmple. De unele ne dăm seama fără mare efort, altora ne împotrivim şi pierdem cursul acţiunilor. În cele ce urmea-ză, voi expune câteva momente pe care le-am cules din mersul evenimentelor, obiectivul acestor notiţe fiind împărtăşirea propriei ex-perienţe.

...Va veni şi timpul datelor biografice mai amănunţite dacă va fi cazul. La moment însă consider mai important să vă prezint punctul meu de vedere asupra unor lucruri, înainte de a pleca peste hotare, la care am găsit câte un crâmpei de răspuns la revenirea acasă, unde am găsit multe dintre ele schimbate în bine. Dar concluzia de bază pe care am făcut-o a fost cea că avem încă mult de lucru. De lucru în ce plan? Fraza: „Dacă doreşti ca lucru-rile să se schimbe, fii tu acea schimbare”, are pentru mine o conotaţie puternică şi este dintre acele învăţăminte pe care trebuie să le înţelegi, adică şi să începi a prinde câte ceva din ele, dacă eşti sigur de forţele proprii, de propria experienţă. Când am înţeles că repre-zentanţi ai altor societăţi nu utilizează nicio-dată în lexicul lor expresia de felul: „La noi poate se vor schimba lucrurile peste vreo 20

de ani” sau „Ei! numai la noi poate fi aşa de rău”, atunci mi s-au deschis ochii şi am per-ceput importanţa frazelor de genul: „dă - mi ca să am” sau „am, dar nu-ţi dau”.

Dintre cele multe câte mi s-au întâmplat în viaţa socială de peste hotare, voi expune doar un caz în detalii. Dar mai întâi o constatare: ad-mir atitudinea europenilor de a nu răni, de a nu jigni în nici un caz pe nimeni. Când unul greşeşte, ceilalţi (cu siguranţă sunt şi excep-ţii, nu vorbim de ei la mo-ment) îşi iau într-o anumită măsură această „carenţă” asupra lor, acordându-i ce-lui vizat timp şi bunăvoinţă în a-i explica şi a-l corecta. Investiţia de timp şi resurse sufleteşti pentru aceasta, de-sigur, nu vor fi recuperate, dar beneficiarul nici n-are nevoie de vreo răs-plată. (Forma aceasta de mulţumire sinceră şi îndeajuns de „mulţumitoare” este ceva firesc în lumea occidentală).

În cazul în care cel care se vrea angajat se comportă arogant, motivându-şi compor-tamentul precum că „ are pile”, în acest caz angajatorul îl „aşază frumuşel la loc” (în li-mitele codul deontologic), după care îi furni-zează totuşi informaţia necesară, fără a-i arăta „cine comandă acum”,” reţinându-şi supăra-rea. În această situaţie, corectitudinea faţă de cel ”cu pile” este foarte bine justificată, adică

dezarmantă într-un fel. A doua situaţie este cea când omul într-

adevăr greşeşte, dar dă dovadă de flexibilita-te, îşi recunoaşte, hai să-i spunem așa, vina. În acest caz, reacţia angajatorului este cât se poate de binevoitoare. Am avut parte şi

eu, chiar la noi acasă, de relaţii de acest gen, când ceream o informa-ţie în stradă sau apelam la vreun angajat bine educat (fapt care mă fă-cea să mă întreb dacă nu cumva persoana dată a revenit şi ea de peste hotare). Dar tabloul nu ar fi nici complet, nici pe deplin interesant, dacă nu ar exista şi cea-

laltă parte a medaliei: „caută-ţi de treabă” sau „lasa-mă în pace”.

Cuvintele responsabilitate, cumpătare, răbdare, bunăvoinţă le cunoaştem încă de pe când eram mici şi numai atunci când creştem şi observăm lipsa lor le înţelegem conotaţia. Şi aici se impune o altă întrebare: oare cei care se ocupă cu adunatul de „comori pe pământ” sunt cu adevărat fericiţi? Adesea vorbim fără să ne auzim unii pe alţii. Dar Maica Tereza ne învăţa să vorbim când deja cuvintele nu mai încap în tăcere. Îmi place expresia italienilor ”om de puţine cuvinte” şi îmi dau seama cât de importantă şi oportună ar fi pentru foarte mulţi dintre noi. Să nu uităm că excesul ni-

ciodată nu aduce la bine, mai ales în laude. Aceste şi multe alte lucruri le-am înţeles odată cu revenirea în ţară.

Când am plecat, căutam răspuns la multe întrebări, cărora nu le cunoşteam esenţa, dar ştiam că îmi sunt necesare, dar acasă nu le găseam. Atunci încă nu conştientizam că acea Căutare se numeşte căutarea de sine. Or, peste hotare, am observat şi am învăţat multe de toate, dar în dorinţa de a mă integra pentru a beneficia de drepturi egale cu acea lume riscam să mă omogenizez cu societatea care era nouă pentru mine, adică să uit cine sunt şi care-s obiectivele mele adevărate. Şi nu-mai datorită faptului că reveneam periodic acasă (odata pe an) şi îmi reîncărcam „bateri-ile” prin comunicarea cu tot ce îmi era şi-mi este mai drag am reuşit să-mi menţin balanţa, echilibrul între cele două „maluri”.

Dacă nu plecam de pe primul „mal” (pe care credeam că îl ştiu) nu era posibil să cu-nosc multe din cele ce ne amărăsc viaţa, dar şi frumuseţea ei adevărată. Prin contrast am pu-tut vedea, în toată dimensiunea lui, şi panora-ma celuilalt mal! Dacă nu plecam, bineînţeles că nu aveam de unde să revin. Fiecare dintre noi are calea sa predestinată în viaţă. Fieca-re simte nevoia de a-şi regăsi casa, echilibrul sufletesc. Este un crez al meu ce vi-l transmit în acest început de an. Vă doresc tuturora ca dragostea, regăsirea de sine să vă fie călăuză în toate câte vi le doriţi.

Elena NOICA,absolventă a Universităţii de Studii

din Trento, Italia

Punctul de sprijin

SĂ FIM OAMENI „DE PUŢINE CUVINTE” SAU DORUL DE REVENIRE ACASĂ

Vederea generală a Universităţii de Studii din Trento, pe care a absolvit-o

Elena Noica.

LECŢII DE SUFLET

UN NUME GRAVAT CU LITERE DE AUR ÎN ISTORIA REDEVENIRII NOASTRE

UNIVERSITATEA 326 februarie 2013, nr.7 (141)Cotidianul facultăţilor

ÎN OBIECTIV – FACULTATEA DE FIZICĂ ŞI INGINERIE

În primul rând, a fost completată denu-mirea acesteia - din Facultatea de Fizi-

că în Facultatea de Fizică şi Inginerie (decizia Consiliului profesoral din 14 februarie 2012 şi a Senatului USM din 28 februarie 2012). Acest fapt reflectă adecvat conţinutul activi-tăţilor noastre ulterioare didactico-ştiinţifice şi de cercetare. Concomitent cu actualizarea planurilor de studii la specialităţile deja afir-

mate („Fizica”; „Energetica netradiţională”; „Tehnologii In-formaţionale”; „Meteorologie”; „Ingineria şi Managementul Calităţii”), a fost extins numărul specialităţilor inginereşti so-licitate pe piaţa muncii din republică. Reieşind din noile priori-tăţi, au fost elaborate şi aprobate planuri de învăţământ la noile specialităţi: „Calculatoare”; „Automatică şi Informatică”; „Electronică”; „Ingineria Sistemelor Biomedicale (Fizica Medicală)”, precum şi „Fizică şi Astronomie” (specialitate dublă, 4 ani de studii).

Revenirea la înmatricularea tinerilor care urmează să-şi facă studiile la secţia învăţământ cu frecvenţă redusă, la spe-cialităţile „Tehnologii Informaţionale” şi „Ingineria şi Mana-gementul Calităţii” s-a dovedit a fi corectă, dat fiind faptul că toate cele 35 de locuri planificate (doar în bază de contract) au fost completate la admitere, întrucât mulţi tineri, absolvenţi de colegii şi chiar de licee se angajează în câmpul muncii, pre-ferând această specialitate. În luna mai 2012 a fost aprobat un nou program de master în comun cu Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău („Procedee şi Metode de Măsurare în Ingineria Mediului”), aşa încât, în perioada octombrie 2012 – ianuarie 2013, la facultate deja au activat trei profesori uni-versitari de la Bacău: prof.univ. Adriana Fînaru, prof.univ. Denisa Nistor şi prof.univ. George Culea.

Un alt program de master („Tehnologii Informaţionale în Modelare”) a fost elaborat la finele anului trecut cu eforturile profesorilor a două catedre şi include studierea noilor tehnolo-gii moderne Programarea pe procesoare grafice; Bazele crip-tografiei şi securitatea informaţională, Proiectarea şi crearea portalelor Internet; Baze de date web-orientate; Administra-rea reţelelor transport date; Programarea cipurilo; Tehnolo-gii Clou; Programarea pentru SO mobile etc.

Precizăm că aceste cursuri pentru studenţi şi masteranzi pot fi predate în limba engleză, fapt ce va facilita angajarea lor în câmpul muncii, cu atât mai mult cu cât, la nivel tehnic, documentaţia pentru produsele hard/software se editează în engleză. Dar există şi posibilitatea continuării studiilor peste hotare prin intermediul programelor de mobilitate academică (Programul Erasmus Mundus).

O analiză detaliată cu cifre, tabele şi grafice a Admite-rii-2012 s-a efectuat la Consiliul profesoral al facultăţii din 11 septembrie 2012, constatându-se că la anul întâi au fost înma-triculaţi 181 de studenţi şi masteranzi, iar 48 de masteranzi sunt înmatruculaţi anul acesta la 3 programe – „Fizica şi Ingi-neria Semiconductorilor”; „Sisteme Informaţionale” şi „Pro-cedee şi Metode de Măsurare în Ingineria Mediului”. Propu-nerile facultăţii în proiectul planului de înmatriculare în anul 2013-2014 a studenţilor în instituţiile de învăţământ superior (ciclul I) conţin 9 specialităţi, cu un număr total de înmatricu-lări de 250 de studenţi: 200 – la secţia de zi şi 50 – la secţia cu frecvenţă redusă. Un pas în direcţia promovării imaginii fa-cultăţii şi a fortificării legăturilor cu liceele şi colegiile din republică este şi formarea Secţiei „Învăţământ preuniver-sitar” în cadrul Atelierului „Fizică şi Inginerie”. În această ordine de idei, se prevede organizarea Conferinţei ştiinţifice studenţeşti (în luna mai) unde vor fi invitaţi să participe elevi şi profesori din licee şi colegii.

Pe parcursul lunilor martie-aprilie şi octombrie-noiembrie 2012, la facultate s-au ţinut lecţii cu acces public ale profe-sorilor experimentaţi de la fiecare catedră pentru colegii lor tineri în vederea perfecţionării procesului de studii, iar pen-tru semestrul curent şefii de catedră deja au aprobat graficul orelor cu acces public în perioada martie-aprilie 2013. Pen-tru controlul disciplinei şi al calităţii predării este foarte uti-lă asistenţa reciprocă a cadrelor didactice la orele teoretice şi practice, aceste asistări fiind necesare şi pentru menţinerea nivelului profesional şi perfecţionarea continuă (îndeosebi a

tinerilor angajaţi). Astfel, în luna septembrie 2012, la facultate au fost desemnaţi conducătorii (titularii) de discipline din rân-dul conferenţiarilor şi profesorilor universitari, care participă la luarea deciziilor privind angajarea personalului auxiliar în laboratoarele respective, care să poarte răspundere personală pentru asigurarea metodică şi logistică a cursurilor preconiza-te. Lista este publicată pe site-ul facultăţii pe paginile web ale catedrelor.

Comisia de calitate a propus următoarele:* ) a recomanda profesorilor facultăţii să utilizeze mate-

rial ilustrativ-video asistat de calculator în cursurile ţinute la specialităţile „Tehnologii Informaţionale”; „Ingineria şi Managementul Calităţii”;

* ) a completa lecţiile tradiţionale la disciplinele clasice de fizică cu diverse demonstraţii, utilizând proiectarea vi-deo asistată de calculator.

* ) a recomanda cadrelor didactice să utilizeze mate-rialele seminarului video (administrat de conferenţiarul universitar Viorel Enachi) pentru ghidarea lucrului indivi-dual al studenţilor, prin organizarea seminarelor pe teme-

le care corespund cursurilor aferente specializărilor de la facultate: Transportul cuantic Atom-tranzistor; Transportul electronic în semiconductori; Principiile de funcţionare a dispozitivelor semiconductoare; Nanophotonica (lista cursu-rilor video cu un volum de circa 250 Gb a fost pusă la dispo-ziţia profesorilor şi studenţilor şi afişată pe tabla de anunţuri a facultăţii).

***

La şedinţa Consiliului profesoral al facultăţii din 9 oc-tombrie 2012 s-a discutat activitatea Laboratorului

„Metrologia mediului ambiant şi astronomia” şi rolul labora-torului în pregătirea practică a studenţilor la astronomie (ra-portor - dr., conf.univ. P.Lozovanu). Această subdiviziune este înzestrată cu aparate şi dispozitive necesare pentru efectuarea lucrărilor practice de laborator la cursul de astronomie.

Pe parcursul anului 2012 s-au desfăşurat şi multe alte activităţi cu studenţii, veriga primară reprezentând tutorii (curatorii) grupelor academice. S-a decis că analiza activită-ţii de tutorat, conform Regulamentului de tutorat la USM, să se facă la şedinţele Consilului profesoral din luna apri-lie a fiecărui an, raportori fiind tutorii grupelor academice din anul întâi. Periodic, în lunile martie, mai, octombrie şi decembrie, catedrele vor sistematiza rezultatele atestărilor curente şi tutorii vor discuta personal cu studenţii slabi la învăţătură, astfel fiind preîntâmpinată neadmiterea lor la examene. Importantă este şi fortificarea legăturilor cu liceele. De exemplu, în luna aprilie 2012 (în ajunul Sfintelor Sărbători de Paşti), au fost expediate circa 100 de scrisori în liceele din republică cu mulţumiri pentru foştii elevi (actualii noştri stu-denţi) care obţin rezultate bune la învăţătură.

La facultate sunt intens mediatizate şi promovate proiecte de cercetare sau/şi mobilitate academică cu implicarea activă a doctoranzilor, masteranzilor şi studenţilor. La acest capitol avem şi unele rezultate îmbucurătoare. Bunăoară, Elena Haj-deu, masterandă anul 1, specialitatea „Fizica şi ingineria se-micondutorilor”, a obţinut Bursa de merit pentru anul 2012, iar Bursa de excelenţă a Guvernului pentru doctoranzi pe anul 2013 a fost acordată lui Alexandr Cocemasov, specialitatea „Fizică teoretică şi matematică”. Doctorandul A. Cocemasov este şi coordonatorul cercului ştiinţific al studenţilor la fizica teoretică şi matematică.

Studenţii sunt pe cale de a organiza şi alte cursuri ştiinţi-fice: cercul la fizica şi ingineria semiconductorilor, la metro-logie şi la astrofizică. Iar în rolul de coordonatori ai cercului de astrofizică pot fi chiar studenţii facultăţii care anterior au fost angajaţi în calitate de ingineri în Laboratorul „Metrolo-gia mediului ambiant şi astronomie” (Denis Marco şi Victor Bahnă). Facultatea noastră deja a primit invitaţia pentru tinerii cercetători în domeniul energeticii renovabile „10th International Conference of Young Scientists on ENergy Is-sues (CYSENI 2013)” de a participa la Conferinţa ştiinţifi-că, organizată în Kaunas, Lituania, în perioada 29-31 mai 2013, ale căror referate vor fi acceptate de către Comitetul internaţional abilitat.

La capitolul dezvoltarea facultăţii este planificată mo-dernizarea a trei laboratoare didactice şi susţinerea financiară a studenţilor şi cadrelor didactico-ştiinţifice tinere în vederea participării la alte conferinţe peste hotare.

Cu alte cuvinte, relansarea facultăţii în circuitul aca-demic şi de cercetare european (internaţional) se reali-zează prin promovarea activă a schimbului de profesori şi studenţi, dar şi prin participarea cadrelor didactice în proiecte de cercetare comune. În acest context, Consiliul profesoral al facultăţii, la data de 11 decembrie 2012, a aprobat demersul Catedrei Fizica Teoretică de a înainta candidatura dlui Alexander Balandin, Professor of Electri-cal Engineering, Founding Chair, Materials Science and Engineering, de la Universitatea din California, Riverside (SUA), la titlul de Doctor Honoris Causa al USM.

A devenit o tradiție ca decanul să convoace (o dată la două sătămâni) şedinţe cu şefii grupelor academice pentru discuta-rea problemelor studenţilor. Ne-am convins că un asemenea dialog permanent al conducerii facultăţii cu studenţii este ne-cesar şi benefic. Drept consecinţă, cu participarea studenţilor, a fost elaborat un mecanism eficient, obiectiv şi transparent de repartizare a locurilor în căminele studenţeşti (cu participarea directă a activului de studenţi al facultăţii). În particular, se aplică cererea-tip de solicitare a locului în cămin cu o grilă de punctaj, conform modelului publicat pe site, care include rubricile: reuşita studentului /masterandului; situaţia familială /gradul de invaliditate; activităţi extracurriculare (sport, ştiin-ţă, proiect/laborator de cercetare, conferinţe, diplome de me-rit, participarea în colectivele artistice studenţeşti, munca de voluntariat etc. Tot pe site-ul facultăţii a fost publicată şi lista solicitanţilor de cămin în ordinea descrescătoare a punctajului (http://phys.usm.md/md/hostel/).

La început de fiecare semestru (în lunile septembrie şi februarie), în cămine se organizează întâlniri ale studenţilor cu conducerea facultăţii, la care sunt invitaţi şi conducătorii grupelor academice de la anul 1. În această ordine de idei, în luna noiembrie 2012, a fost constituit Consiliul Studenţesc al facultăţii cu scopul impulsionării vieţii studenţeşti. O activi-tate dinamică desfăşurată de studenţi în luna decembrie 2012 a fost Caravana de Crăciun, în susţinerea copiilor orfani din comuna Tocuz, raionul Căuşeni. Iată şi alte realizări ale stu-denţilor noştri: locul II în finala Balului Bobocilor la USM (Hariton Lopotenco şi Victoria Deseatnic, gr.1.6 IMC); locul III la campionatul USM la baschet între facultăţi (echipa de băieţi: Vadim Secrieru (gr. 4.4 IMC); Evghenii Goncearenco (doctorand), Tudor Popa (gr. 4.4 IMC), Ştefan Sacaliuc (gr. 3.1 Fizica), Nicolae Maican (gr. 1.6 IMC), Octavian Costişin (gr. 1.1 Fizica)). S-au impus şi câteva activităţi de amploare desfăşurate în perioada 12–17 noiembrie 2012 din cadrul săp-tămânii studenţilor şi tineretului.

La moment facultatea a elaborat un site web funcţional şi dinamic, care se actualizează sistematic şi conţine, după modelul site-ului USM, rubricile de anunţuri şi noutăţi: http://phys.usm.md şi care prezintă, în primul rând, un portal de documentare al studenţilor şi profesorilor despre activităţile curente de instruire şi cercetare. Din primăva-ra anului curent se preconizează ca site-ul să găzduiască şi paginile web personale ale profesorilor.

Liliana DMITROGLO, lector superior,

secretarul Consiliului Profesoral al Facultăţii de Fizică şi Inginerie

2012: REALIZĂRI ŞI NOI PROIECTE PENTRU 2013Anul 2012 a fost pentru colectivul Facultăţii de Fizică şi Inginerie unul foarte impor-

tant, înainte de toate prin faptul că s-a impus o reformare managerială şi structurală mai dinamică, care îi va permite să-şi canalizeze şi să-şi perfecţioneze activitatea în diferite dimensiuni şi direcţii. Despre ce este vorba, veţi afla, în linii mari, din cele ce urmează.

Aşadar, a şedinţa Consiliului Profesoral al Facultăţii de Fizică şi Inginerie din 15 ianuarie 2013 a fost audiat raportul anual al decanului, prof. Florentin Paladi, despre cele înfăptuite pe parcursul anului 2012, fiind trasate obiective stipulate în Planului strategic de dezvoltare a facultăţii.

O dimineaţă din miez de făurar. Admir cu entuzi-

asm culorile iubirii cu care sunt decorate florile din braţele tineri-lor ce par un pic agitaţi. Realizez că ei, la fel ca şi mine, trăiesc sen-

timentul prea frumos numit „dragostea”. Fiorul acestei vibraţii nu poate fi descris în cuvinte, dar poate fi înţeles prin priviri. E o mare împă-care interioară să ştii că acolo, undeva într-un colţişor al lumii, bate o inimă special pentru

tine, te face să te simţi cu adevărat împlinit...A iubi înseamnă a trăi în lumină şi a renunţa la întuneric. Dragostea ne ajută să depăşim li-mitele propriei existenţe. Aşa precum soarele ne furnizează energia dătătoare de viaţă pe pă-mânt, iar stelele ne luminează calea, la fel şi iu-birea ştie să picteze în culori lumea noastră.

Şi această zi devine tot mai romantică cu fiecare clipă. Povestea mea este învăluită de cei mai frumoşi stropi de fericire şi împlini-re deplină. Din momentul în care mi-am dat

seama că plutesc pe valul unei chemări inte-rioare, scufundată dincolo de limita simţirii, simt că mi-am creat o altă lume, alături de el. Precum fiecare plantă se-ntinde din întuneric spre lumină, tot aşa şi dragostea se înalţă că-tre acel spaţiu infinit care ne aparţine.

Destinul nu-l putem schimba şi nu-l putem cunoaşte până nu-l trăim, pe când dragostea e motivaţia perfectă spre cunoaş-terea acelui destin. Această stare ne ajută să înţelegem de ce trăim, ce preţ are viaţa noas-

tră. Ce fericire e să descoperi adevăratul sens al acestui miracol divin numit “DRAGOS-TEA”.

Vă doresc tuturor să găsiţi acolo, în ini-mile voastre, definiţia, rostul dragostei, căci numai aşa o să înţelegeţi ce înseamnă a iubi cu adevărat.

Daniela BULHAC,studentă la Facultatea de Fizică şi

Inginerie, gr.2.3 IMC

A IUBI ÎNSE AMNĂ A TR ĂI ÎN LUMINĂ Săgeata lui Cupidon

UNIVERSITATEA4 26 februarie 2013, nr.7 (141) Disocieri

Învăţământul şi educa-ţia de astăzi ţintesc nu

doar spre obiectivele prezen-te, ci, îndeosebi, spre cele din viitor în baza autodezvoltării personale. Despre strategia acestei autodezvoltări voi vorbi, în baza experienţei acumulate de înţelepciunea filosofică, ţinând cont de

faptul că cultura noastră spirituală a avut la izvoare, după cum se ştie, conlucrarea din-tre filosofie, artă, ştiinţă şi religie să nu uităm că printre primii înţelepţi ai antichităţii erau nu doar filosofi „puri”, ci si poeţi, savanţi şi credincioşi, declaraţi ulterior sfinţi). Ceea ce înseamnă că şi după divizarea lor în domenii aparte trebuie luată în calcul, la analiza cul-turii spirituale actuale, complementaritatea lor la formarea personalităţii.

Tradiţia culturală se menţine în înţe-legerea că omul la apariţie nu este cum ar trebui să fie şi că ar trebui să fie altfel decât cum este la moment: omul este imperfect dar cu potenţialul de a se autoperfecta prin educaţie şi autoeducaţie. Savantul şi filosoful roman Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.) afirma în cunoştinţă de cauză: „Celelalte animale ur-mează instinctelor naturale: unele aleargă, al-tele zboară, altele înoată… Numai omul, fără să-l înveţe cineva, nu poate nici să vorbească, nici să meargă, nici să mănânce. El nu poate fără învăţătură decât să plângă…”.

Formarea noastră începe în familie sub influenţa benefică a grijii şi îngrijirii din partea celor mai în vârstă: soră, frate, tată, mamă, preluate în continuare de în-văţători. Cu trecerea timpului aceste „gri-ji şi îngrijiri” le trecem pe seama noastră, devenind, până la urmă, propriul nostru părinte şi învăţător, conducându-ne de mo-delele „ideale” din viaţă şi din cărţi. Acest proces, de regulă, coincide cu descoperirea de sine, inclusiv a imperfecţiunilor noastre, cum ar fi, sclavia interioară. Filosoful fran-cez contemporan Frederic Lenoir (n.1962) în lucrarea Sufletul lumii, apărută de sub tipar în traducerea română în 2012, menţionează, re-ferindu-se la sclavia interioară: „Înţeleg prin aceasta supunerea noastră, abdicarea noastră în faţa pasiunilor, a dorinţelor noastre conşti-ente şi neconştiente, în faţa legăturilor noastre refulate. Această alienare ne face propriii noş-tri prizonieri… Puţini dintre noi ar recunoaşte cu toată onestitatea că au reuşit să-şi câştige întreaga libertate interioară. Toţi suntem con-diţionaţi de prejudecăţi, de nevoi, de dorinţe sau de aversiuni uneori atât de violente, încât ne invadează spaţiul de libertate. Toţi avem, în diverse grade, deprinderi proaste ai căror sclavi am ajuns, care ne împiedică să fim în întregime noi înşine şi să stabilim o relaţie flu-idă cu ceilalţi”. Acest fapt a fost sesizat încă de Aristotel (383-322 î.Hr.) care atenţiona tineretul, că cel ce nu-şi aparţine sieşi, chiar dacă şi este om, e sclav. Referindu-se la în-vingerea propriei sclavii, marele gânditor spunea că doar înţelepciunea filosofică l-a învăţat să facă de bună voie, ceea ce alţii, până la urmă, fac de nevoie.

Şi filosoful călugăr spaniol Baltasar Graci-an (1601-1658), în lucrarea Oracolul manual şi arta prudenţei (1648), reeditată în limba română în 1994, afirmă cu deplină convin-gere, în Aforismul 8, că „nu este mai mare stăpânire decât cea de sine, a propriilor pa-timi…” şi continuă, în Aforismul 89, că „nu poţi fi stăpân pe tine însuţi, dacă mai întâi nu te cunoşti”. Există oglinzi pentru chip, nu şi pentru cuget: fie-ţi aşa ceva – îndeamnă el – discernătoarea reflecţie despre tine. Şi chiar dacă ţi-ai uita imaginea exterioară, păstrează-ţi-o pe cea interioară, ca s-o îndrepţi, ca s-o ameliorezi”.

Recomandările lui B.Gracian se sprijină pe îndemnul lui Socrate (469-399 î.Hr). „Cu-noaşte-te pe tine însuţi”. Urmându-l ar trebui să medităm asupra sentimentelor, dorinţelor şi acţiunilor noastre, adică să ne cunoaştem pe noi înşine şi mediul în care trăim. În această cunoaştere va trebui să distingem valoric între a şti şi a înţelege, ultima manifestându-se în

experienţa noastră de transformare a ceea ce ştim în acţiuni (verbale sau faptice) adecvate. Astfel, a fi liber, independent nu înseamnă a fi neutru până la nepăsare, ci acceptarea şi promovarea adevărului (ştiinţific, istoric etc.). Să fim capabili să marcăm diferenţe-le ce ne separă, dar să creăm solidarităţi în mersul nostru spre realizarea obiectivelor, rămânând consecvenţi şi oneşti. În aşa fel, independenţa are ca temei moralitatea, care ne salvează de egoism, voluntarism şi anarhism.

Neînţelegerea ar putea constitui factorul ce condiţionează menţinerea sclaviei spiritu-ale şi blocarea căii spre autorealizare. La noi astăzi rar cine nu se plânge de greutăţile vie-ţii, de parcă în general viaţa ar trebui să fie uşoară, fără efort. Aceştia mizează pe opinia eronată că s-ar putea ajunge la o viaţă bogată şi, deci, „fericită” cu efort minim şi aproape momentan. Dat fiind faptul că aşa ceva nu li se întâmplă, nemulţumiţii îi învinuiesc pe toţi, dar nu şi pe sine. Ei nu înţeleg că la teme-lia realizărilor ce le obţii stă autodesăvârşirea, că, doar depăşind greutăţile, îţi „uşu-rezi” viaţa.

Aceste posibilităţi au fost cucerite cu greu. Blocate de regimurile totalitare, ele devin realizabile în ţările cu econo-mii de piaţă şi regimuri poli-tice liberal-democratice, care au ca ţintă înlăturarea nomen-claturii de partid şi instaurarea meritocraţiei. Epoca moder-nă a realizat succese acolo şi atunci când regimul politic le-a permis oamenilor să fie liberi, să fie ei înşişi: cinstiţi cu sine şi cu alţii în realizarea la maximum a capacităţilor. Doar cei care au beneficiat de aceste posibilităţi, realizându-şi cea mai înaltă expresie de sine în baza unei culturi largi şi a unei specia-lizări, au dus la manifestarea paradoxului din legea 80/20 a lui Vilfredo Pareto (1848-1923): majoritatea participanţilor la producerea bu-nurilor materiale şi spirituale obţin doar 20 de procente din volumul acestora. Şi invers, 20 de procente din participanţi produc 80 de pro-cente din volumul bunurilor. Anume lor, celor puţini dar buni, li se datorează în principal, starea spirituală şi tehnico-ştiinţifică din societate. Aceştia, în mod firesc, ca şi toţi ceilalţi merită să fie remuneraţi pe măsura contribuţiei la instalarea bunăstării din so-cietate. Orice altă cale – prin furt, înşelăciune, eschivare de la achitarea impozitelor – trebu-ie considerată ca încercare de a parazita pe munca altora. Cu atât mai mult că eficienţa se poate învăţa prin autoeducare: cunoaşte-ţi înclinaţiile bune şi rele şi ai grijă să mizezi întotdeauna pe cele bune şi să minimalizezi până la neutralizarea completă a celor rele. Cu alte cuvinte, urmează sfatul filosofu-lui român Constantin Noica (1909-1987): „Fie-ţi milă de alţii: trăieşte frumos, învaţă mult, creează bine – trebuie să spui fiecărui om tânăr. Alţii au nevoie de împlinirea ta la fel de mult ca tine”. Schimbarea societăţii spre bine, dacă se produce, apoi inevitabil are loc doar prin schimbările măcar ale celor 20 de procente din totalul populaţiei active, dacă extrapolăm legea lui V. Pareto asupra înţele-gerii funcţionării societăţii în genere.

Tradiţia filosofico-religioasă cu grijă a conservat şi promovat informaţii despre expe-rienţa formării oamenilor de calitate. Confu-cianismul, jainismul, budismul, stoicismul cu întregul tezaur filosofic greco-roman au servit şi servesc la formarea personalităţii omului. În acest aspect prezintă interes lucrarea lui Mi-guel Ruiz Cele patru legăminte. Ghid practic pentru libertatea personală, editată în SUA în 1997, după sosirea sa la studii din Mexic şi stabilirea cu traiul în anii 70. Lucrarea a fost tradusă în limba română şi editată în 2002, la o editură din Braşov, cu titlul Cele patru le-găminte. Cartea înţelepciunii toltice (tolticii fiind un popor din centrul Mexicului de astăzi

a cărui cultură a înflorit în sec X-XI d.Hr. şi a fost preluată de cea a aztecilor). Ideea centrală a cărţii se sprijină pe convingerea că prin în-cheierea, în mod conştient, a unor legăminte cu noi înşine, care ne obligă la un comporta-ment integru, începem să dobândim controlul asupra vieţii noastre.

Pentru a ne descurca în viaţă, facem legă-minte tacite cu alţii – cu fraţii, părinţii, priete-nii, partenerul de viaţă, copiii, societatea. Dar cel mai important legământ, ne convinge M. Ruiz, este cel încheiat cu noi înşine şi care se compune din patru legăminte, pe care trebuie să le respectăm cu stricteţe, adică să nu încăl-căm niciodată principiile moralei prescriptive şi restrictive: să înţelegem ce trebuie să înfăp-tuim necondiţionat şi ce nu trebuie înfăptuit în nici un caz.

Primul legământ încheiat cu noi înşine, constă în folosirea corectă a cuvintelor în tot ce spunem. Şi nu e vorba, la M. Ruiz, doar de respectarea cuvântului dat, ci şi de conştien-tizarea faptului că ceea ce spunem, vorbind

atât cu lumea, cât şi cu noi înşine, stabileşte cine suntem şi în ce lume trăim. Nu e greu de observat că el se înscrie în paradigma, promovată asupra vorbirii de jainişti, budişti şi creştini, când cuvântul rostit poate avea atât efect benefic, terapeutic, cât şi distrugător. M. Ruiz consideră cuvintele rostite drept nişte seminţe care se răspândesc în lume şi care rodesc într-o reali-tate ce se reflectă asupra noastră. El argumentează că bârfa reprezintă un efect dăunător asupra conştiinţei noastre şi o compară cu un virus de computer. Apreci-ere analogică întâlnim şi la filosoful contemporan Ghe-orghe Vlăduţescu (n.1937),

care face trimitere la degradarea culturii limbii prin utilizarea de înjurături, cuvinte vulgare sau prin folosirea unor cuvinte străine doar pentru a produce „impresie”. Acesta menţiona, în Tribuna învăţământului din 22 august – 4 septembrie 2005: „Sunt lucruri mărunte…nu moare nimeni. Se întâmplă însă ceva mai grav: moare câte ceva din duhul omului ca om” .

Al doilea legământ ne obligă să nu inter-pretăm totul ca pe un atac la persoană, când sunt aduse obiecţii acţiunilor noastre: însu-şită slabă la învăţătură, texte ştiinţifice cu elemente „slabe” etc. În primul caz, când ni se sugerează că nu depunem destul efort la învăţătură, că suntem „afectaţi” de lenevie, în loc să ne supărăm, ar fi bine să ne gân-dim asupra slabei eficienţe a acţiunii noas-tre cognitive şi să înţelegem că lenevia are mai multe „feţe” de manifestare. Poţi fi le-neş, fiind ocupat până peste cap cu treburi, lu-crând în van. Pentru a avea succes, inclusiv la învăţătură, trebuie să lucrezi cu mintea, să acţionezi conştient şi nu doar să reacţi-onezi instinctiv. Să înţelegi că lucrurile pe care trebuie să le executăm sunt multiple şi diverse, dar pot fi împărţite, fără mare greutate, în patru categorii: 1) Urgente şi importante; 2) Importante, dar nu urgen-te; 3) Urgente, dar neimportante; 4) Nici importante şi nici urgente.

Per ansamblu, ordinea acţiunii este ca mai întâi să analizezi cu maximă responsabilitate şi apoi să decizi ce trebuie să faci, excluzând circa 50 de procente din ele, cele neimportan-te – fie urgente, fie neurgente. Contează ca în afara învăţăturii să nu rămână lucruri importante: orele de curs şi practice; acti-vitatea de cercetare; lecturarea textelor im-portante, fără de care nu te poţi „autodepă-şi”. Cât priveşte greutăţile, ele contează mai puţin, dacă acţionezi în cunoştinţă de cauză respectând, cel puţin, două adevăruri: 1) ori-ce acţiune complicată, dacă a fost realizată măcar de o persoană, în principiu, poate fi realizată de oricine; 2) cu autodisciplină rezolvăm probleme, cu autodisciplină înal-tă rezolvăm probleme complicate, iar cu o

autodisciplină absolută poate fi rezolvată orice problemă complicată, dacă se înscrie în grupa din primul punct.

Deseori critica poate fi resimţită de autor ca atac la persoană, când e vorba de elabora-rea textelor ştiinţifice de amploare, cum sunt cele din tezele de doctor sau doctor habilitat. Pornind de la o supraapreciere a propriilor ca-pacităţi investigaţionale şi, concomitent, de la subaprecierea acestora la colegii de discuţie, autorul îşi poate asuma, în mod eronat, valoa-rea de a fi „buricul pământului”, în expresia lui M. Ruiz. În asemenea situaţii avem de a face, de regulă, cu „sclavul aroganţei”, aro-ganţa fiind o pasiune compusă din orgoliu şi ignoranţă. Ultima porneşte de la opinia că, lucrurile pe care nu le cunoaşte arogantul, nici nu sunt importante. Pe când ceea ce el cu-noaşte este şi important, şi suficient pentru a se descurca în toate cazurile. Eliberarea vine de la îmbogăţirea cunoştinţelor şi înţelegerea necesităţii permanente a completării şi perfec-tării, prin eliminarea greşelilor şi prejudecăţi-lor, a cunoştinţelor noastre. Orice cercetător trebuie să înţeleagă că rezultatele obţinute de el, ori cât de importante ar fi, nu încheie cercetările din domeniul respectiv. Referin-du-se la aspectul dinamic al ştiinţei, epistemo-logul Karl R. Popper (1902- 1994), în studiul Scopul ştiinţei, scria: „…eu resping ideea unei explicaţii ultime: susţin că fiecare explicaţie poate fi dată în continuare, printr-o teorie… cu un grad mai mare de universalitate”. Şi lucrul acesta nu se referă doar la cercetările din ştiinţele naturii, ci şi la celelalte domenii. Spre exemplu, Hans- George Gadamer (1900-2002), într-un interviu acordat la 27 august 1995, referindu-se la ştiinţele socio-umane, susţinea: „…hermeneutica înseamnă să fii conştient că tot ce gândeşti ar putea să fie altul care să o spună mult mai corect”.

Logica ideilor ne duce spre al treilea le-gământ, formulat lapidar de M. Ruiz: dă tot ce poţi. Sună cam banal, dar aici stă secretul ieşirii din barbarie a grecilor antici, pentru care „a şti”, „a vrea” şi „a putea”, printr-o înţelege-re corectă a acestora, era unul şi acelaşi lucru. Doar barbarul de aiurea putea să-şi imagine-ze că „ştie” şi să nu vrea să se folosească de ceea ce ştie, sau să vrea să folosească ceea ce ştie, dar să nu poată, adică să nu ştie (înţelea-gă) cum să folosească cunoştinţele pe care le posedă. Paradoxal, dar abia peste două milenii şi jumătate la standardele educaţionale ale gre-cilor (atenienilor) antici va apela pedagogia, inclusiv Benjamin Samuel Bloom (n.1913), care, pe la mijlocul anilor 1950, va stabili iti-nerarul de formare educativă prin curriculum şi taxonomie, preluate prin Procesul de la Bo-logna, inclusiv de USM. Astăzi adevărata în-văţătură, educaţie şi autoeducaţie, în esenţa lor, trebuie să ducă la asumarea deplină de către profesori şi studenţi a acestei sarcini.

Cel de-al patrulea legământ obligă să nu facem presupuneri inutile. Aceasta nu înseam-nă să nu-ţi formulezi obiectivele, scopul vieţii. Ba dimpotrivă. Epictet (50-c.138 d.Hr.), ur-mând înţelepciunea înaintaşilor săi, constata că „viaţa la voia întâmplării, ca apa revărsată: tulbure, glodoasă, grea de răzbătut… Viaţa orientată după un ideal, ca izvorul nesecat: cu-rat, limpede, gustos, răcoritor, înviorător, cău-tat de toţi, bogat şi pururi fără de sfârşit”. Însă în această viaţă sunt lucruri ce depind de tine şi lucruri care nu depind de tine, au mersul lor determinat de propria necesitate. Acelaşi Epic-tet atenţionează: „…distinge cu precizie sfera ta proprie de cea străină ţie, faptele tale nu vor cunoaşte nici început, nici oprire forţată din afară; nu te vei plânge de nimeni, nici nu vei da vina pe nimeni;…contând în toate numai pe voinţa ta…”. Aceasta contează. Factorii care nu depind de tine, desigur, îţi vor influenţa viaţa. Dar nu ei vor determina identitatea ta, de aceea nu are rost să faci presupuneri şi prognoze chiar şi nefanteziste. Esenţiale sunt respectarea sinceră, constantă a anga-jamentelor faţă de tine însuţi în acţiunile de zi cu zi.

Vasile ŢAPOC, profesor universitar, doctor habilitat,

Catedra Filosofie şi Antropologie

Meridianul cunoaşterii

LEGĂMÂNTUL CU SINE ÎN OPTICA CONSILIERII FILOSOFICE„În ultimă instanţă, esenţialul îl constituie viaţa individului. Aceasta este singura care va fi consemnată, numai aici au loc marile

transformări, iar întregul viitor, toată istoria mondială izvorăsc până la urmă ca o gigantică însumare a acestor resurse ale individului”.Carl Gustav Jung (1875-1961).

Articolul preia, în baza strategiei metodologice a implicării cercului hermeneutic, pentru a completa şi a aprofunda, unele idei expuse de autor în materialul Terapie spirituală prin filosofie din ziarul Universitatea de Stat din Moldova nr. 9 (132) din 24 aprilie 2012. Scopul acestei reveniri se înscrie pe vectorul enunţat de principiul înscris în Magna Charta a uni-versităţilor, semnată la 18 septembrie 1988 la Bologna de către un număr mare de rectori din Uniunea Europeană, care stabileşte că universităţile au rolul de a „produce şi transmite cul-

tura prin intermediul cercetării şi învăţământului”, lucrând asupra calităţilor intelectuale şi morale ale viitorilor absolvenţi. Asumarea responsabilităţii din partea tinerilor universitari: studenţi, masteranzi, doctoranzi şi profesori prin acţiuni stabilite în proiectul personal de au-todezvoltare, numit Acord/ legământ cu sine însuşi, este, după cum o mărturisesc biografiile multor oameni de cultură şi ştiinţă cu importante contribuţii în domeniu, un factor impor-tant în formarea viitoarei elite socio-culturale de către Universitatea de Stat din Moldova.

Marii cugetători ai antichităţii Platon şi Aristotel

UNIVERSITATEA 526 februarie 2013, nr.7 (141)Cotidianul studenţesc

Se iubeşte la ro-mâni. Se iubește

naiv, rușinos, decent. Se iubește în stilul dulce ro-mânesc, în cel mai curat și mai intens mod.

Însa dincolo de această iubire sinceră, se obser-

vă, din ce în ce mai evident, că românii au tendința de a se iubi pe pământ românesc în stil… englezesc. Paradoxal și amuzant chiar, nu? Cert e că în ziua de 14 februarie se sărbătorește cu mult fast și, mai ales, cu mult adaos comercial Valentine’s Days, sărbătoarea dragostei internaționale (dacă o putem numi așa). Flori, cadouri din cele mai sofisticate, distracție, dragoste multă – sunt elementele ce par a întregi atmosfera.

E foarte bine că știm a ne croi cât mai multe sărbători, că suntem inventivi și tare petrecăreți, însă uităm din ce în ce mai des de tradițiile noastre care nu sunt deloc în-vechite. Ba, dimpotrivă, acestea rămân mereu actuale. Or, e absolut necesar să fim aproape de valorile noastre naționale, altfel ne transformăm în consumatori de cultură de masă. Așa e, noi acceptăm sa trăim în-tr-o lume a duplicatelor, a reproducerilor si a simulacrelor. Riscăm să ne transformăm în niște imitatori servili ai unor „modele” occidentale, în niște suflete moarte care vor reacționa doar la elementul străin.

Mă întreb, pentru ce e nevoie să importăm sărbători, când există corespondentul româ-nesc al lui Cupidon, al Sfântului Valentin?

Dacă nu știați, ar fi bine să facem prezen-tările: „Zeitatea” Sa, Dragobetele, e mereu pregătit să fie alături de româncele fru-moase și iubărețe.

Sărbătoarea românească a iubirii, cu o tradiție milenară pe meleagurile noas-tre, se sărbătorește pe 24 februarie. Atunci când Dragobete își intră în drepturi, e timpul perfect pentru dragoste. Și nu pen-tru oricare fel de dragoste, ci pentru cea românească. Acest personaj mitic îşi are rădăcinile încă în tradiţiile dacice. Cât ele-ment autohon se întâlnește de Dragobete, câte imagini care ne caracterizează, câtă emoție, câtă sinceritate. Însă noi preferăm să fim mai degrabă „en vogue”.

Problema cea mare e că Dragobete al nostru riscă să fie uitat (în situația în care e aproape deja uitat), el fiind înlocuit cu acel Sfânt Valentin ce nu are nicio legătură cu spi-ritualitatea românească.

Preluăm tot ce e posibil de la prietenii noștri occidentali, uitând că și noi alcătu-im un popor, o națiune. Și fiecare națiune își are specificul său, respiră din plin aerul neaoș. Însă noi ce facem? Trăim congelat, ne hibridizăm? Nu că aș avea ceva împotriva zilei de Valentine’s Days, însă vreau să se înțeleagă că, dacă vom continua în același ritm, vom simți din plin consecințele globalizării.

Astăzi totul se preia din Vest. Chiar și felul de a gân-

di, chiar și non-valorile pe care societățile respective le promovează, chiar și dragostea. Noi, cetățeni umili, crezând că tot ce vine din Vest e bun sau că tot ce zboară de acolo se mănâncă, acceptăm fără a ne lăsa prea mult rugați. Aceasta este fața societății consumiste. Se consumă fără a se produce. Și e păcat. E foarte mare păcat că se pierde specificul nostru național. Dar admit și ideea că românii au prea multă dragoste și nu pot să și-o manifeste într-o singură zi.

Dincolo de glumă, este evident că Sfântul Valentin e o sărbătoare comercială, care e tot frumoasă, nu zic, însa alta este tradițională și ne caracterizează. Oricât tam - tam s-ar face, tot Dragobetele nostru e mai simpa-tic, pentru că… e al nostru. E al nostru şi ne place! Nu e siropos, bombastic. Dimpo-trivă, e sincer, modest şi ne face să zâmbim şi să iubim: Azi e Dragobetele, / Se sărută fetele/ Și mai mari si mai micuțe / Și fru-moase si drăguțe.

Mare forfotă de Dragobete. Câtă sinceri-tate și naivitate. Și pregătirile sunt deosebite. Fetele şi flăcăii se gătesc, îmbracă haine de sărbătoare, se adună în cete şi ies pe câmp

pentru a aduna flori de primăvară. Flăcăii adu-nă lemne, fac focuri, în jurul cărora se adună tinerii pentru a glumi şi a petrece împreună. La prânz coboară în sat, fiecare băiat alergând după fata preferată.

Dacă se întâmplă că doi tineri fug după aceeaşi fată, ea se lasă prinsă de cel pre-ferat. Fata prinsă şi sărutată se consideră oarecum logodită pe durata unui an.

Se mai spune în lumea satului că în această zi bărbaţii nu trebuie să le supe-re pe femei, să nu se certe cu ele, în caz contrar nu le va merge tot anul. Aceștia trebuie să-şi găsească partenere pentru anul ce vine. Tot în credința populară, în această zi, flăcăii şi fetele ies afară, în câmp, unde fac horă, petrec şi culeg primele flori ale primăverii – ghiocelul şi brândușa. Tinerii au credinţa că de Dra-gobete trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Fetele şi femeile mai adună zăpada în ziua de Dragobete şi îşi fac rezerve de apă, cu care se spală pe faţă peste an ca să-şi păstre-ze chipul frumos şi tânăr.

Iată așa e cu dragostea aceasta.De ce avem nevoie să importăm sărbă-

tori ale iubirii? De ce îl cinstim mai mult pe Sfântul Valentin adus de peste hotare, în condițiile în care îl avem pe Dragobete? Sunt niște întrebări ce sper să nu rămână retorice.

Să încercăm să facem un efort pentru a nu ne consuma identitatea. Acesta ar mai fi elementul care ne-ar defini ca po-por. Chiar e cazul să iubim... românește! La mai multă…dragoste vă urez!

Lucia CUJBĂ, anul III, Facultatea de Litere

Săgeata lui CupidonÎntre cele două emisfere: „Valentin şi Valentina” şi „Dragobete”

Cum credeți: ce este dragostea?! Niciun om nu este în stare să răspundă

exact la întrebarea aceasta, pentru că dragostea n-are definiţie, ea este cel mai misterios și puternic sentiment din lume! Mi se pare că dragostea este darul pe care Zeii l-au dat oamenilor pentru a fi fericiţi. Dragostea e ca o floare rară ce nu creşte pretutindeni. Trebuie să ai curaj, ca să te apropii de această di-vinitate. Ea face minuni şi creeză cele mai mari valori umane. Numai dragostea îi face pe oameni să se simtă egali, să fie mai buni. Şi mai cred că dragostea este ca o pasăre: nu poți s-o ții

în colivie, pentru că îi place înaltul zborului infinit. După părerea mea, dragostea adevărată este un miracol pe care şi surzii o pot auzi, și orbii o pot vedea. Este ae-rul pe care îl respirăm, este izvorul cu care ne potolim setea. Dar dragostea poate fi şi foarte plăpândă, fiindcă este o artă sensibilă, care îi arată omului cum ar trebui să fie. Doar când iubești, descoperi în tine nebănuita bogăție și duioșie...

Aripile ei s-ar putea rupe în orice clipă, dacă nu o vei ocroti. E uşor, dar e şi greu să iubeşti. Am trecut şi eu printr-o astfel de experienţă. Şi totuşi, vă dau un sfat: nu vă temeţi de sentimentul acesta; bucurați-vă de orice clipă în care ați iubit, chiar dacă aceasta a fost neîmpărtășită! Cât timp iubești, atâta vreme eşti fericit! Nu putem fi fericiți fără dragoste. Aveți grijă de ea, pentru că anume dra-gostea este patria sufletului!

Elena ALBU,anul I,gr. rusă, nr. 113,

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

În viziunea mea, lumea trebuie să fie diferită. Pentru majoritatea dintre noi ea înseamnă mama, tatăl, fratele, sora, bunicul şi bunica, cea de-a

doua jumătate, copiii şi aşa până la capătul vieţii. Pentru alţii, lumea înseam-nă şi altceva. E regretabil că unii sunt lipsiţi de această lume mică. Dar şi unii, şi alţii trebuie să avem grijă, în primul rând, de cei care ne înconjoară cu dragoste. Nous sommes dans la réponse pour ceux qui ont apprivoisé.

După părerea mea, pacea şi dragostea există numai într-o lume unde domină armonia în toate. E necesar să ne străduim a face totul ca lumea să fie cât mai bună. La fel şi sufletul nostru. Unde au dispă-rut valorile umane? Unde le-am pierdut? De ce dragostea, înțelegerea, umanitatea, generozitatea, bunătatea, mila pentru unii nu înseamnă nimic? De ce mulţi dintre noi trecem indiferenţi pe lângă cei care într-adevăr au nevoie de ajutorul nostru. Cum putem, de-a lungul vieții, să creăm lumea noastră mică, familia noastră, dacă am pierdut multe din calitățile omeneşti de nepreţuit?

Pentru noi devine ca ceva străin să dăm o mână de ajutor celui care se ciocnește de stâncile nedreptăţii, fără a aştepta nimic în schimb. Din păcate, lumea devine mai zgârcită, lipsită de senti-mentul într-ajutorării creştine. Răutatea naşte ură. Inima pustie nu se poate umple cu nimic, e ca un pahar gol. Aşa-i viaţa trăită fără sens. E ca o frunză căzută, și nimic deja nu se va întoarce…

Să luăm aminte de cugetarea înţeleaptă care ne învaţă că dragostea este raiul, iar raiul este dragostea.

Snejana NICULCEA,anul I, grupa rusă, nr. 113,

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine

... La drept vorbind, poţi califica iubi-rea şi ca o rătăcire prin labirinturile vie-ţii...

Şi totuşi, dacă medităm mai profund, vom descoperi că ea este un dar Divin. Noi doar o cizelăm şi îi dăm formele pe care ni le dorim. Din iubire se naşte iubirea şi ea trăieşte în fiinţa noastră şi odată cu noi. Cu alte cuvinte, noi suntem cre-atorii iubirii noastre şi trebuie să ţinem

la ea ca la o sfinţenie, precum ne îndeamnă Dumnezeu, fiindcă toţi avem chipul şi asemănarea Mântuitorului. Dar există destule fiinţe pentru care sincronizarea noctur-nă sau jocul meschin al banilor se constituie drept literă de lege a trecerii lor pe pământ. Oricum, dacă asta le este vo-caţia, nu-i neapărat nevoie să-ţi faci din gloria lor deşartă, pasageră o justificare a propriei existenţe.

Fiecărui om îi este sortită o singură dragoste, egală în drept să-i aparţină. Iar femeia, receptându-ţi existenţa, indiferent la ce distanţă s-ar afla, ştie că-i născută anume pentru tine şi doar tu eşti în stare s-o desăvârşeşti în propriul ei destin.

Când fiinţa celui drag se dedublează în fiinţa ta, eşti condamnată să-i continui viaţa, destin său şi din acel moment nu te mai simţi singură.

Nici o altă libertate nu poate fi mai preţioasă decât propria libertate de a iubi, de a fi tu însuţi. Doar nici-odată nu poate fi târziu, chiar dacă sorţii par a fi că-zuţi...!

Roagă-te Domnului să-i dea fericirii tale consistenţă şi nume. Fii luptătoare, insistă. Luptă pentru dreptul de a fi fericită. Numai aşa cele ce-ţi par la început imposibi-le, pot deveni posibile...

***Te-am luat în visul meu dincolo de materialitatea efe-

meră a cotidianului şi ţi-am găsit un loc într-un univers de virtualităţi extraordinare. În aşa fel, ne-am lăsat pătrunşi de marele mister al zborului pe care îl săvârşisem. Ascultam tăcerea lacrimii iubirii noastre, care se proiecta ca o rază de lumină pe cerul presurat cu miriade de stele.

Te-am plăsmuit dintr-un vis, pe care-l am doar eu. Acum te vreau să te scufunzi în visele iubirii mele, să te regăseşti în ele şi să nu le mai părăseşti niciodată!

Aşa este: iubirea mea nu se încadrează în tipare...

Stau în genunchi în faţa ei, ca într-o smerită rugăciune şi îţi cerşesc dovada că exişti în viaţa mea.

Oferindu-mi iubirea, te conferi tăcerilor dintre noi con-ţinuturi şi vibraţii patetice de harpă, de fiece dată neasemui-te cu cele de cândva... Oricum, am învăţat să aflu, să trăiesc dragostea adevărată, pe care puţini din astă lume o simt şi o preţuiesc cu adevărat.

Fiindcă universul nostru oscilează constant între fantas-tic şi real, ambii avem sentimentul că toate stau sub semnul unei cauzalităţi de neocolit, toate se contopesc într-o singu-ră dimensiune, într-un singur spaţiu, într-o singură trăire. Nu mai înţeleg de mai exişti ori nu în viaţa mea.

Noi suntem împlinirea unuia în celălalt când sufletele amândurora se alimentează de la aceleaşi energii, de la aceeaşi forţă divină, care ne călăuzeşte paşii, visele, spe-ranţele spre imensitatea universului intim pe care ni l-am descoperit şi care ne aparţine. Acum şi pentru totdeauna.

Am nevoie de cineva care să crească o floare în pustiul ăsta. Fii împlinirea mea, te aştept.

Laura-Elena RĂILEAN,absolventă a Facultăţii de Litere,

promoţia 1986

IUBIREA NU SE ÎNCADREAZĂ ÎN TIPARE...

PRIN DRAGOSTE SPRE O LUME MAI BUNĂ

PATRIA SUFLETULUI NOSTRU

DRAGOBETELE SAU IMPORTUL DE DRAGOSTE

UNIVERSITATEA6 26 februarie 2013, nr.7 (141) Cotidianul studenţesc

Săgeata lui CupidonDe ziua îndrăgostiţilor

O relație trainică nu poate supraviețui doar pe cont pro-•priu. Ea are nevoie permanent de îngrijire și de cultivare, cu participarea celor doi;

Pentru a favoriza o relație profundă, trebuie să existe •o comunicare constantă și onestă: “Mai mult comunică, mai aproape vei fi” ;

Dorința şi puterea de rezistenţă în faţa dificultăților și •dezacordurilor;

Simțul umorului, distracție și un pic de distragere de la problemele vieții •de fiecare zi;

Împărtăşirea experienţei tale de viaţă, chiar cu recunoaşterea greşelilor. •Atunci când descoperi ceva în cotidianul nostru zbuciumat sau faci o mișcare de autocorectare, care este sănătoasă pentru relația ta, lasă partenerul tău să afle. Vei fi surprins(ă) de rezultatul obținut;

Suportul emoțional: dacă simți сă partenerul tău nu te place și nu te respectă, •n-are niciun rost să continui relaţia;

Dragostea, intimitatea romantică și sexul: acestea sunt pietrele de temelie ale •

unei relații adevărate de iubire. Trebuie să fie dorința fierbinte de a fi împreună - un cuplu în plină armonie. Uneori scânteia dispare, dar există mai multe moduri de a o reaprinde. Tot ce trebuie să faci este doar să încerci şi să nu cedezi;

Partajarea obiectivelor și a viselor care trebuie să fie în rezonanță: suntem cu •mult mai fericiți atunci când tindem spre un obiectiv nou decât atunci când deja am atins unul;

Compasiunea, acceptarea și iertarea – toate acestea vă vor arăta drumul co-•rect într-o perioadă dificilă. Chiar dacă sunteți împreună de multă vreme, pot exista pierderi, provocări și unele situaţii peste care trebuie să treceţi doar împreună;

Capacitatea de a-ți recunoaște greșelile făcute trebuie să fie însoţite de do-•rinţa de a le corecta;

La fel cum avem nevoie să respirăm, tot aşa şi dragostea are nevoie de o gură de aer proaspăt pentru a genera și pentru a înflori.

Vă doresc să iubiți cu toată inima și să fiți iubiți!Kemalia KERIMOVA,

anul II, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,grupa rusă, nr.17

CA O GURĂ DE AER PROASPĂT( Sau câteva reţete pentru ea şi el )

Viața noastră e un drum prin care trecem fiecare, învingând diver-se greutăți. Oricine își poate atinge scopul şi idealul. Este doar

nevoie să simţi la timp umărul celui drag, fiindcă nu este om care să nu-şi dorească acest lucru.

Învățăm să trăim o viața corectă, căutăm fericirea, bogățiile și foarte târziu ne dăm seama că adevărul constă din cu totul alte valori. De aceea noi nu găsim tot ce dorim imediat, pentru că viața e o filozofie pe care trebuie s-o însuşim pe tot parcursul ei. Doar spune o vorbă: „cine știe să aștepte, acela și primește răsplata cuvenită”. Acest loc unde nu se află bogația materială, dar cea suflețească este ascuns şi trebuie să

depunem foarte mari eforturi pentru descoperi. Numai atunci când înțelegem ce este primor-dial, şi nu secundar pentru noi, adică numai atunci când trăim pentru oameni și procedăm în cunoștință de cauză, putem să fim fericiți.

Omul, de regulă, menține armonia în universul nostru, sprijinindu-se unul pe altul. Flori-le, fiind înclinate de vânt, se amestecă cu altele şi devin mai aprinse, mai frumoase.

O lebădă nu poate trăi în singurătate. Doar unii oameni se retrag în singurătate. Din păca-te, mulţi dintre noi nu luptăm pentru o viața mai frumoasă, devenim cu timpul îndiferenți și pasivi. Adesea căutăm dovezi și nu observăm că ceea ce e valoros nu se vede cu ochii, ci se simte cu inima. Optând pentru bogăția materială, noi înșine ne izolăm ca într-o închisoare.

Uităm că în noi se conțin cele mai mari bogății. Să deprindem arta iubirii, să nu ne retra-gem în singurătate, pentru ca apoi să ne plângem că suntem abandonați... de soartă.

Să nu distrugem ceea ce au clădit generaţiile anterioare. Am în vedere, înainte de toate, Templul Iubirii.

Natalia SERVIŢAStudentă în anul 1, gr. rusă, nr.113L

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

SĂ NU DISTRUGEM TIMPUL IUBIRII

Această pagină a fost realizată cu suportul doamnei Eugenia DoDoN, doctor, conferenţiar universitar; Facultatea de Litere.

Din primele clipe ale vieții mele am simțit dragostea părintească, care a fost, este şi va rămâne nemai-

pomenită, adâncă și deosebită. Iată de ce m-am convins că dragostea unește familia și o face puternică.

Niciun copil, niciun tânăr, niciun matur și niciun bătrân nu pot să existe fără iubire. Ea este ca un foc nestins în inima omului, îl ţine pe verticală și îl ajută să trăiască. Dacă focul acesta se stinge, omul poate cădea.

Tinerii se îndrăgostesc, își creează familii. Dar familia devine trainică numai atunci când în mijlocul ei domină

dragostea profundă și frumoasă. În fiecare inimă trăiește iubirea ca o lumină, ea îi umple spiritul, făcându-l pe om mai puternic. Trebuie să descoperim frumusețea iubirii, dar nu să ascundem farmecul ei. Iubirea se manifestă în acțiunile, în sentimentele omului. Grija, atenția, ajutorul, susținerea, comuni-carea – acestea ar fi unele din reperele pe care se sprijină dragostea cu ade-vărat. Bucuria, căldura sufletească, gingășia, bunătatea, mărinimia, răbdarea, toate acestea stau la temelia adevăratei dragoste.

În Biblie stă scris: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nadăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri nicio-dată” 1 Corinteni, 13:4-8.

Adică, iubirea este lumina puternică din noi și fiecare are nevoie de ea. Avem o sarcină reală: să păstrăm focul iubirii şi să nu uităm de oa-meni: ei au nevoie de noi.

Victoria MICOLIUC,anul I, gr. rusă, nr. 113,

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

LUMINA CEA DIN NOI

Dragostea este un sentiment deose-bit în viața fiecărui om. Ea există de

atunci de când a apărut omenirea. Pentru fi-ecare om dragostea este o taină. Dacă n-ar fi dragoste, nimic n-ar fi pe acest pămant. Fără dragoste sufletul omului este pustiu. Acest sentiment îți inspiră încredere și optimism. Dragostea te ajută să lupți împotriva tuturor dificultăților vieții. Ea îl face pe om poet și îi înnobilează sufletul.

Omul îndrăgostit e gata să facă orice pentru ființa iubită. Dar sentimentul de dragoste, uneori, te poate înșela și omul se dezamăgeste. Şi totuşi tema dragostei e permanentă în creațiile marilor poeți. Să reţinem doar capodoperele lui Mihai Eminescu: „Dorința”, “Floare albastră”, “Lacul” etc.

Numai dragostea poate apărea ca un vis frumos şi plin de fericire. Cât de minunat a scris despre femeie şi poetul Grigore Vieru: ”Femeia pasăre trebuie să fie. / Să zboare în preajma lui Dumnezeu”.

Eu cred că fără dragoste față de tot ce ne înconjoară lumea n-ar putea exista.

Ana BORDENIUC,anul I, gr.rusă, nr.113,

Facultatea de Limbi și Literaturi Srtrăine

DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E

Pe parcursul veiții noi deseori trecem prin diferite greutăți. Acestea pot fi și

pierderi nesemnificative, dar și pierderi mari. Depășind unele dificultăți, izbândim mai greu sau mai uşor, dar apar şi unele situaţii care pot afecta foarte adânc inima noastră.

Când omul drag te părăsește, parcă pierzi simţul realităţii, parcă toate forțele dispar undeva. Trăiești un șoc adânc, nu-ţi vine a crede în adevărul amar. În inimă ta se cuibăreşte un gol adânc, încât şi atunci când e cald afară simți un frig care te învăluie. În ficare clipă îți aduci aminte de omul drag, de toate cele frumoase care v-au bucurat, v-au dat atâtea speranţe. Abia atunci înțelegi, cu amărăciune, că ai rămas cu amintirile tale de care nu vei putea fugi nicăieri. În acele clipe realizezi că, pe lângă frumusețea și farmecul ei, realitatea este crudă și nemiloasă.

Cu toate acestea, trebuie să găseşti în tine puteri să treci peste toate obstacolele ce-ţi stau în cale. Şi le vei depăşi, fiindcă îţi rămâne speranţa şi convingerea că, după o zi mohorâtă, numaidecât va răsări soarele!

Marianna UZUN, anul 1, grupa rusă, nr.113,

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

SPERANŢA NU ŢI-O IA NIMENI

UNIVERSITATEA 726 februarie 2013, nr.7 (141)

Studenţi, profesori, colaboratori şi enoriaşi din capitală au venit de

praznicul Întâmpinării să împărtăşeas-că bucuria zilei în rugăciune. Cei de la USM sunt fericiţi că au o astfel de po-doabă sfântă, biserica de o rară frumuse-ţe, care este vie prin diversele activităţi ce le desfăşoară cu tinerii. Capela din campusul universitar e în cinstea Întâm-pinării Domnului. Mai bine de un veac a fost târnosită drept bisericuţă a şcoli-lor duhovniceşti de băieţi, prin care au trecut mii de personalităţi ale vieţii bise-riceşti. Însă în perioada sovietică a fost văduvită şi transformată în sală de sport a USM. În ultimele două decenii îşi revine la frumuseţea de altă dată.

De doisprezece ani paroh al acestei biserici este părinte-le Octavian Moşin, dr. conf. univ. interimar, activ misionar

şi dascăl iscusit.Văzând oricare altă biserică, ai impresia că este rezer-

vată doar slujbelor. Nu şi în cazul celei din campusul uni-versitar. Aici săptămânal se întrunesc voluntari care merg la cei mai trişti ca noi, se organizează lecţii gratuite de stu-

diere a limbii engleze, discuţii tematice, invalizii primesc un ajutor etc.

Acelaşi lucru l-am observat în ziua Praznicului. Unii intrau, alţii ieşeau, dar toţi erau în căuta-rea blândului păstor, a părintelui Octavian, care găseşte timp pen-tru fiecare. Cu fiecare discută, îl binecuvântează, îl încurajează şi mai nimeni nu iese din biserică cu mâinile goale. Oricând pri-meşti în dar un calendar, o ico-niţă, o carte ziditoare de suflet…

dar cel mai important este că primeşti alinare sufletească.Gheorghe BORŞ,

anul I, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării

Recent, la iniţiativa studenţilor de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, un sobor de preoţi, în frunte cu Prot. Mitr. Octavian Moşin, a sfinţit căminul nr. 6 al Facultăţii.

La serviciul divin de împrospă-tare duhov-nicească au p a r t i c i p a t r e z i d e n ţ i i căminulu i , r e p r e z e n -tanţi ai ad-ministraţiei şi profesori universitari. A d r e s â n -du-se celor prezenţi, părintele Octavian a vor-bit despre importanţa comunicării în viaţa creştinilor, care duce către unitate şi întărire reciprocă întru credinţă. De fapt, după cum s-a ex-primat Sfinţia Sa, Biserica este co-municarea cu Dumnezeu şi cu con-fraţii - prin Dumnezeu.

Părintele a îndemnat studenţii ca, în calitatea lor de viitori specia-lişti în domeniul comunicării publi-ce şi a jurnalismului, să-şi ghideze activitatea în virtutea adevărului şi al promovării valorilor spirituale şi social-umane ziditoare şi paşnice.

La final, tinerii au pri-mit binecu-vântarea pre-oţilor şi ico-niţe cu chipul Sfântului Ie-rarh Nicolae, făcătorul de minuni.

M e n ţ i o -năm că între

Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii de Stat din Moldova şi Biserica uni-versitară “întâmpinarea Domnului” există o îndelungată şi prodigioasă colaborare, materializată prin mai multe conferinţe, seminare, ateliere şi acte caritabile.

Caleidoscop

LOGOSPagina de gândire şi sPiritualitate a asociaţiei

studenţilor creştini ortodocşiIcoana

Sfântului Apostolşi EvanghelistIoan Teologul

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA ŞI-A SERBAT HRAMUL

După o îndelungată perioadă de discreditare, Biserica Or-

todoxă îşi cere în prezent drepturile la care a aspirat dintotdeauna: să mărtu-risească şi să comunice credincioşilor şi întregii lumi mesajul Evangheliei. Este, aşadar evident că în pastoraţia sfârşitului de mileniu Biserica Ortodo-xă foloseşte şi va trebui să apeleze tot

mai mult la mass-media. Graţie procesului tehnico-ştiinţific, astăzi un mesaj poate să ajungă oriunde în clipe numărate. Aşadar, informarea şi comunicarea se realizează mai lesne.

Mijloacele de informare în masă joacă un rol tot mai mare în lumea contemporană. Pentru asigurarea unei vieţi normale astăzi, mai mult ca oricând, este necesară restaurarea legăturii pierdute dintre cunoaşterea ştiinţifică şi valorile spirituale, re-ligioase şi morale. Cunoaşterea ştiinţifică şi cea religioasă au un caracter cu totul diferit. Ele au puncte de plecare, scopuri, sarcini şi metodologii diferite. Sferele lor se pot intersecta sau suprapune, dar ele nu se opun pentru că, pe de o parte, în şti-inţa naturală nu sunt teorii ateiste sau religioase, ci teorii mai mult sau mai puţin adevărate, iar, pe de altă parte, religia nu se ocupă de chestiunile organizării materiei.

În acest context, Biserica Ortodoxă, tradiţional conser-vativă, s-a văzut nevoită să-şi modifice formele şi metodele de conlucrare cu instituţiile statale, cu cele ale societăţii ci-vile, inclusiv cu mass-media. Şi aceasta din mai multe con-siderente, pentru a ţine piept ofensivei declanşate de mai multe confesiuni religioase, infiltrate în societatea noastră la începutul perioadei de tranziţie. A fost necesară revizu-

irea vechilor standarde comunicaţionale şi implementarea unui şir de mecanisme menite să faciliteze accesul institu-ţiilor de presă la activitatea bisericii, mass-media rămânând a fi cea mai eficientă metodă de promovare a imaginii şi a intereselor instituţionale.

Odată cu apariţia noilor tehnologii informaţionale, omul, fără prea mare efort, prin intermediul diferitor organe mass-media, poate primi acea învăţătură de viaţă şi spiritualitate ortodoxă pe care tinde să o cunoască. Dicţionarele de spe-cialitate atestă prin mass-media aşa numitele mijloace de co-municare în masă – adică, radio, TV, presă, iar de curând şi new-media. Conceptul mass-media este, de fapt, un concept ambiguu şi această ambiguitate este determinată, în fond, de o realitate. Prin această structurare a mass-media figurează şi structurarea relaţiilor de putere, elaborarea şi reconstituirea sferei opiniei publice, totodată mass-media reprezintă un ter-min colectiv, care permite dezvoltarea formelor instituţionale pentru difuzarea pe scară largă a informaţiei şi culturii în so-cietatea contemporană.

Circuitul informaţional este perceput ca o sumă a unor factori: emiţătorul, mesajul, receptorul, codul, canalul şi si-tuaţia. De aceea reprezintă un proces liniar care înseamnă transmiterea informaţiei conţinute în mesajul ce trece de la emiţător la receptor. Şi, în cele din urmă, ea este caracterizată prin efectele produse asupra destinatarului. Comunicarea este o informaţie transmisă de la un punct la altul.

Toţi clericii şi laicii sunt chemaţi să dea o atenţie cuvenită contactelor cu mijloacele de informare în masă seculare în scopul realizării muncii pastorale şi educaţionale şi pentru a trezi interesul societăţii pentru diferite aspecte ale vieţii bise-

riceşti şi ale culturii creştine. Biserica nu trebuie să utilizeze mijloace compromiţătoare

(caracteristice presei laice), să evite problemele cele mai ac-tuale şi cele mai dureroase ale societăţii, să semene discordie între credincioşi şi cler, între credinţă şi cultură, între Biserică şi Stat. Luând în considerare importanţa mass-media în viaţa contemporană, este necesar ca între această instituţie şi Bi-serică relaţiile de conlucrare, care deja au fost iniţiate, să fie amplificate şi să implice eforturi din ambele părţi în direcţia îmbunătăţirii acestei conlucrări. Printre măsurile ce-ar trebui întreprinse se remarcă: 1. consolidarea jurnaliştilor orto-docşi; 2. popularizarea informaţiei religioase; 3. crearea „Uniunii Jurnaliştilor Ortodocşi”; 4. ridicarea măiestriei profesionale a jurnaliştilor;

În decursul relaţiilor reciproce dintre biserică şi mass- media, pot să apară complicaţii şi chiar conflicte serioase. Probleme pot apărea îndeosebi din cauza difuzării unor informaţii inadecvate sau distorsionate despre viaţa biseri-cească, care o pun într-o lumină proastă, confundând pozi-ţia personală a unui jurnalist sau a unei persoane citate cu poziţia întregii Biserici. Relaţiile dintre Biserică şi mass- media sunt umbrite uneori şi din vina clericilor şi a laicilor înşişi (de exemplu, în cazurile în care aceştia refuză ne-justificat să ofere jurnaliştilor acces la informaţii sau când reacţionează excesiv de sensibil la unele critici). De multe ori, pentru epuizarea unui conflict sau, în general, pentru evitarea lui este suficient doar profesionalismul ziaristului.

Vlad MADAN, jurnalist, lector universitar, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale

Comunicării

Mitropolia Moldovei, în parteneriat cu pos-tul de radio ”Vocea Basarabiei” și Faculta-

tea de Sociologie şi Asistență Socială, îndeamnă oamenii de bună credință să ajute familia Foltea, care creşte 6 copii, să aibă propriul acoperiș.

Ioan și Mariana Foltea, în vârstă de 33 de ani, sunt absolvenții Universității de Stat din Moldova. În căsnicie Dumnezeu i-a binecuvântat cu 4 fetițe și 2 băieței. Toți sunt frumoși, sănătoși și bine educați. Duminica și de sărbă-tori îi vezi pe toți la biserică, primind Sfintele Tai-ne. E o adevărată familie creștinească, unde virtutea este în capul mesei, iar smerenia și cumpătarea îi caracterizează. Sunt plini de viață și optimiști, tră-ind cu ziua de azi și nădăjduind că Dumnezeu le va purta de grijă și mâine.

Visul acestei minunate familii este să-și aibă pro-pria casă; oricât de modestă, dar a lor. ”Este foarte greu să găsești și să treci de la un apartament închiriat la altul, având mulți copii. La actuala gazdă, cu două camere mici, condițiile nu sunt tocmai bune. Este frig, ne încălzim de la o sobă mică din bucătărie și de

la un reșou electric, nu avem apă caldă. Am depus și o cerere la primăria capitalei… Totuși nădăjduim la o

minune, căci mare este Dumnezeu”, mărturisesc soţii Foltea.

Ideea ajutorării acestei familii s-a născut în cadrul unei emisiuni radiofonice realizate la ”Vocea Ba-sarabiei”, iar primul care a răspuns acestei inițiative a fost însuși Mitro-politul Vladimir, care le-a acordat un prim ajutor.

Astfel, demarăm o campanie de ajutorare a familiei Foltea. Din puținul fiecăruia se face mult în fața Domnului. Fie ca de Sfintele Paști,

cu contribuţia tuturor creştinilor, această familie să intre în propria casă.

Donaţiile pot fi făcute pe contul familiei Foltea în lei:

Banca de Economii S. A.c/d 28097014989c/b BECOMD2X609c/f 1003600002549cont 2225001498331/123000sau transmise direct familiei:tel.: 068017896 – Mariana.

Spre unitate și întărire întru credință(A FOST SFINŢIT CĂMINUL NR. 6 AL FACULTĂŢII DE

JURNALISM ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII, USM)

CASĂ DE PIATRĂ PENTRU CEA DE SUFLETE – SĂ DĂM O MÂNĂ DE AJUTOR FAMILIEI

FOLTEA!

INTERDEPENDENŢA MASS-MEDIA – BISERICĂ

Redactor-ºef: Mihai MORÃRAªDesign ºi machetare computerizatã: Maria BONDARI

Corector: Viorica MOleAOperatoare: Nata GRIGORIțăFotoreporteri: Marina CeBOTARI ºi Karim GRAID

editor: USM. Tiraj 1000 ex.Comanda: 101

Adresa: str. A.Mateevici 60, MD 2009Blocul II (Anexa), bir.15, tel. 57-76-39Versiunea electronicã: www.usm.md/ziar

Vorbirea corectă

Modestul cuvânt „deci”, care, de fapt, este o con-

juncţie concluzivă, se transformă pentru multe persoane într-un ele-ment fără de care nu pot începe o relatare, o expunere. Evident că locul lui „deci” nu este la înce-putul discursului, când încă nu s-a spus nimic, ci la sfârşit, când se trag concluziile, „deci” fiind sinonim cu „aşadar”, „prin ur-mare”, „în concluzie”. Şi totuşi rar de tot se întâmplă ca un stu-

dent chemat (pe neaşteptate) la răspuns să nu pronunţe mai întâi un „deci” apăsat, urmat uneori de o pauză semnifica-tivă şi, după caz, de un ă-ă-ă-ă, un î-î-î-î sau un m-m-î-î filosofic. Acest mic spectacol se face pentru a mai trage din timp şi pentru a crea impresia că respectivul se află deja în treabă, iar „deci”-ul şi mârâielile însoţitoare nu sunt decât

nişte elemente de umplutură. Însă nu doar studenţii folo-sesc un asemenea colac de salvare când nu ştiu ce să spu-nă, se întâmplă şi pe la case mai mari, căci, după cum se vede, acest „deci” incipient este foarte molipsitor.

Contaminarea discursului cu „deci” poate lua uneori forme cu totul bizare, când această vocabulă împânzeşte vorbirea, dându-i un aspect aproape grotesc. Nu demult am urmărit cu stupoare „prestaţia verbală” a unui invitat la o emisiune televizată, care se exprima cam aşa: Deci iată deci care sunt deci aceste probleme şi noi deci trebuie deci să găsim deci soluţia. În acest caz „deci” apare ca un adevărat tic verbal (tic = obişnuinţă constantă, necontrolată), care ar trebui, mai întâi de toate, conştientizat, ca să poată fi evi-tat.

Este de remarcat că vorbitorii recurg la un astfel de „deci” inopinat în situaţii de comunicare formale, mai mult sau mai puţin oficiale - în şedinţe, conferinţe, dez-bateri etc., când oamenii trebuie să-şi supravegheze, să-şi cenzureze ideile şi exprimarea. Astfel că pentru unii, câte

un „deci” pe ici, pe colo serveşte ca o bombonică menită să mai destindă încordarea.

Un alt cuvânt care apare pe unde trebuie şi pe unde nu este „vasăzică”, frate bun cu „deci” în toate privinţe-le, pentru că şi acesta poate deveni un adevărat tic ver-bal, dacă nu este ţinut în frâu. În afară de aceasta, „va-săzică” nu se prea distinge prin acurateţea pronunţării, căci mai des auzim „vazică” sau „vască”. Se cam face abuz şi de expresia noastră neaoşă „mai în scurt”, unii chiar o per-siflează replicând: „mai în scurt şi mai în lung”, or, aşa sau altfel, şi această sintagmă semnifică o concluzie. Este de-a dreptul hilar când unii le folosesc pe toate odată - „deci vasăzică mai în scurt, lucrurile sunt clare”, umplându-şi exprimarea cu atâta balast verbal, încât aproape că uită ce-au avut de spus şi lasă doar impresia că parcă au vrut (sau parcă nu) să tragă o concluzie.

Irina CONDREA,şefa Catedrei Limba Română, profesor universitar

Marele romancier francez H. de Bal-zac avea senzaţia că omul care nu

are nicio pasiune se aseamănă cu un semi-înger fără aripi. Doar nu în zadar se spune că numai cel înaripat cu un gând, cu o por-nire, cu o idee îşi poate realiza în cele din urmă scopul vieţii.

Uite că şi acest tânăr pe care-l cheamă Grigore Prepeliţă e pasionat şi el de o por-nire anume, izvorâtă din interiorul firii sale, care-l domină încă din timpul când era elev la Liceul Teoretic „Alexandru Agapi” din Pepenii Sângereilor. Obsedat de pasiunea dansului modern, Grigore, care a crescut într-o familie înzestrată de coregrafi, şi-a canalizat efortul spre acel gen de dans care îi părea mai accesibil, mai pe puterile sale, mai pe placul său, aşa încât, la absolvirea liceului, el poseda destul de bine maniere-le de interpretare a dansurilor îndrăgite de generaţia din care face parte, precum Hip-Hop, Disco ş.a.

Iar bucuria lui cea mare şi scopul pe care şi l-a pus a fost să devină student la Uni-versitatea de Stat din Moldova, dintre toate facultăţile preferând-o pe cea de Biologie şi Pedologie, această bucurie a lui fiind dubla-

tă de posibilitatea de a-şi continua pasiunea din liceu pentru dansul modern.

Chiar în primele zile de studenţie s-a înscris la Facultatea de Arte Frumoase. Iar maestrului Mihail Dudnic nu i-a fost deloc

greu să descopere în noul său discipol ve-nit de la ţară un talent plin de vigoare. Aşa se face că, al treilea an la rând, pe scena Case de Cultură USM, la toate sărbătorile şi manifestările care se organizează aici,

prezenţa renumitului ansamblu Elite-Dense rămâne a fi cartea de vizită a colectivelor artistice studenţeşti.

Şi nimeni dintre pasionaţii dansului modern, cum ar fi Jive, Cha-Cha, Rumba, Samba nu-şi poate imagina lipsa pe scenă a acestui admirabil duet - Grigore Prepeliţă şi Doina Gurău (masterandă în anul II la Facultatea de Ştiinţe Economice).

Dar protagonistul nostru are şi alte pre-ocupări ce ţin de frumoasele sale pasiuni. În puţinele ore libere dintre studiile la faculta-te şi antrenamentele în ansamblul de dan-suri sportive, găseşte totuşi timp şi pentru fotbal, şi pentru tenisul de masă.

Cu alte cuvinte, pentru absolventul de mâine al USM Grigore Prepeliţă (promoţia 2013) anii studenţiei trăiţi cu efervescenţă ar putea fi comparaţi cu un fluviu, ale cărui valuri niciodată n-au să-l prindă în digurile sale, fiindcă el mereu este ademenit de lar-gul apelor, de nemărginirea pasiunilor sale, care îi conturează sensul vieţii si al viitoru-lui ce-i aparţine.

Avante, dragă Grigore!

Mihai MORĂRAŞ

Meridianul culturii

Aceasta este aprecierea succintă, dată de recenzenţii Conţiu Şo-

itu (doctor, conferenţiar, Universitatea „Al.I.Cuza” din Iaşi) şi Aurelia Racu (doctor habilitat, confe-renţiar universitar, Uni-versitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău) amplei lucrări a doamnei Maria Bul-garu, profesor universi-tar intitulată „Asistenţa socială în contextul glo-balizării”. Este un studiu de pionierat în Republica Moldova, editat recent la CEP USM. Autoa-rea analizează relevanţa proceselor de globalizare pentru asistenţa socială, dimensiunile internaţio-nale ale asistenţei soci-ale, cerinţele faţă de formarea asistenţi-lor sociali în noile condiţii, modificările produse în principalele componente ale asistenţei sociale, percepute ca fenomen complex şi multidimensional, incluzând un şir de instrumente care facilitează în-suşirea problemelor abordate. O deosebi-tă atenţie se acordă familiei ca obiect al asistenţei sociale, schimbărilor suportate

de această instituţie socială şi probleme-lor cu care se confruntă la etapa contem-porană, metodelor aplicate de asistentul social în lucrul cu familia, fundamentelor

prognozării şi modelării în sfera socială etc.

Utilizarea expe-rienţei de cercetare a exegetului, temeinica experienţă dobândită în numeroase proiecte pro-prii sau de cooperare in-ternaţională i-au permis autoarei apropierea de modelele naţionale, pre-cum şi de cele europene, nord-americane, asiati-ce, să realizeze multiple analize comparative. Toate acestea justifică indicarea lucrării ca utilă şi necesară pentru cei ce

gândesc, redactează şi pun în valoare po-litici sociale, manuale de bune practici, standarde şi metodologii specifice dome-niului. Această operă ştiinţifică este de o importanţă excepţională pentru studenţi, profesori, specialişti în domeniul protec-ţiei sociale.

Reporter „Universitatea”

Noi apariţii editoriale

Scriitorul Petru Cărare s-a născut, nu ai ce face, la Sud, într-o parte a Ţării de Jos.

Aşa zice lumea, ştiind ea ce ştie. Aşa glăsuieşte cu fermitate şi condica bisericească a Zaimului în care i-a fost înregistrat botezul. Pre-cum şi botezul tatălui său PROFIR. Precum şi al bunicului PETREA, fiul lui IOAN CăRARE. Acolo, la Zaim, a fost botezată o pleiadă întreagă de cărăreşti, copii, nepoţi şi strănepoţi ai lui IOAN CHEORGHIE(V) sân Că-RARE, străbunul său care a sosit în-coace la vârsta de nouăsprezece ani, împreună cu băbacu-său TOADER IONIŢO(V) sân CăRARE ot Mămă-liga, din părţile Hotinului.

Aşadar, Petru Cărare, scriitorul, s-a născut la Sud, precum zice lumea. Precum glăsuiesc, cu recalcitranţă, condicile bisericeşti. Şi orice ar - zice lumea, orice - ar afirma, vrednice de crezare, catastifele vremii, totuşi Petru Cărare e de la… Nord.

Pentru că moşii şi strămoşii săi rămas-au pe vecie în ţărâna reavănă şi mănoasă a Ţării de Sus, în Mămăliga Hotinului. Acolo, în 1774, vara, o catagrafie scrisă la îndemnul insistent, cu

destul de transparente intenţii, al lui Rumeanţev, general rosian, ni-l înveşniceşte pe IONIŢă Că-RARE, ţăran împărătesc.

Spre norocul său ori poate spre nenorocul poetului, acest mic adevăr rămase necunoscut redactorilor de la edi-turile din Chişinău ale buclucaşe-lor cărţi umoristice ale sale. Totuşi bănuiau ei, în primul rând mai marii lor, că poetul ascunde ceva. Iar principalul, cu destulă înţelep-ciune şi spirit de pătrundere, el lua în coarne „spiritualitatea” nătângă a regimului existent.

Mica bănuială se adeveri a fi un lucru mare, suficient pentru a-i îngrădi calea spre programa şco-lară şi manuale, deci, spre sufletul neamului care, vedeţi şi dvs., nici dreptul la zâmbet nu-l mai avea.

Poetul însă, cu răbdare ţără-nească, demnitate nordică şi dârzie creştinească, dovedi tuturor, chiar spre propria-şi mirare, că Sudul totuşi e Nord.

Vlad CIUBUCCIU,ex-funcţionar de stat,

absolvent USM, promoţia 1962

Medalion literar

Motto: Regretatul scriitor Pavel Boţu, preşedinte al Uniunii Scrii-torilor, zicea în glumă:

- Voi, ăştia născuţi la Nord – Vieru, Cimpoi, Vatamanu, sunteţi oa-meni deştepţi. Eu, însă, născut la Sud, vă sunt Preşedinte…

DECI VASĂZICĂ MAI ÎN SCURT

UN FENOMEN COMPLEX ȘI MULTIDIMENSIONAL(O LUCRARE CE RĂSPUNDE UNEI SERIOASE

PROVOCĂRI A TIMPULUI)

PENTRU PETRU CĂRARE SUDUL TOTUŞI E NORD

ORICE CLIPĂ, TRĂITĂ CU EFERVESCENŢĂ