Mark Twain

UN YANIKETJ LA CURTEAREGELTJI ARTHTJR

Traducere din limba englezd de petru Comarnescu $i Eugen B. Marian 1^

&cltrEHao

CupRrNs

Prefald

Cuudnt ldmuitor

Capitolul I. Camelot

Capitolul IL Curtea regelui Arthur

Capitolul III. Cavalerii Mesei Rotunde

Capitolul IV Sir Dinadan cel hAtru. ; . . . .

Capitolul V O bunl inspirajie

Capitolul VI. Eclipsa de soare

CapitolulVll. Turnul lui Merlin . . . . . .

CapitolulVIII.,,$eful". . . . .

Capitolul X. Inceputurile civilizafrei . . . .

Capitolul XI. Yankeul in ciutare de aventuri

Capitolul XII. Chinuri lente .

CapitolulXlll. Oamenislobozi. . . . . . : . . : . . .

Capitolul XIV Apiri-te, Lumin[1ra Tal

5

9

II19

Z2

28

34

3B

44

51

5B

64

70

75

B3

oooo

97

l0l

Capitolul XVI. Morgan Le Fay 110

CapitolulXV[.Unospigregesc ........... ll7Capitolulxvm. tntemnigelereginei..;... 126

Capitolul XfX. Cavaleria riticitoaxe cameserie 137

CapitolulXX. Castelulclpciunului.... .l4lCapitolulXXl.Pelerinii.... L4B

Capitolul XXII. Izvorul sfhnt. . 160

Capitolul XXIII. Repararea IhntAnii. : . .,. . . l7lCapitolul XXIV Vr[jitorul riva] . lB0

Capitolul XXV Concursul. . 191

Capitolul XXVI. Primul ziar. . 20+

Capitolul XXVII. Yankeul gi regele cillroresc incognito . . . 215

Capitolul XXX. Tragedia de la conacul lordului 237

Capitolul XXXI. Marco 247

Capitolul XXXII. Umilirea lui Dowley.

Capitolul XXXII O lec9ie de economie politicit'

,Capitolul XXXIV Yankeul gi regele vAnduri ca sclavi. . . . . i

Capitolul XXXV Un incident penibil.

CapitolulXXXVI. O intAlnire in bezni

Capitolul XXXVII. O primejdie inspiimintitoare .

Capitolul XXXVil. Sir Launcelot gi cavalerii

vin si ne salveze

254

261

273

zB5

293

298

306

Capitolul XXXIX. Lupta yankeului cu cavalerii.

Capitolul XL. Trei ani mai tirziu .

Capitolul XLI. Excomunicarea

Capitolul XLII. Rizboi . . . .

Capitolul XLIIL BitSIia de la centura de nisip

Capitolul XLIV Post-scriptumul lui Clarence

309

320

328

JJJ

345

358

CAPITOLUL I

Cnumor

,,Camelot, Camelot!" mi-am zis in sinea mea. ,,Parcd. n-am maiauzit numele ista.

Pesemne cd, asa-i spune ospiciului."Intr-adev[r, didusem peste o priveli;te vilraticl., deosebit de gin-

ga;i gi tihniti, fermecS.toare ca un vis ;i stingherd" ca o zi de dumi-nicI. Aerul te imbita cu miresmele florilor, cu bAziitul gAzelor gi

ciripitul pisirelelor. Nici ripenie de om gi nici urmi de ciruge. Nici-ieri, niciun semn de viati, nicio miscare. Drumul pirea o poteciserpuitoare, cu urme de copite, si ici-colo zdreai cAte-o dAri de rotiprin iarbi, roti cu sine late cAt palma.

DeodatI, s-a ivit un bo! de fati - si tot fi avut vreo zece ani -sublrici si frumusici tare, cu o cascadi de pir auriu, ce i se revirsape umeri. Pe cap, purta o cununi de maci ro;ii ca focul, o gitealicum nu se poate mai ademenitoare. Mergea agale, cu inimi uqoari.Chipul ingenuu ii oglindea seninitatea sufletului. Omul de la circn-a luat-o in seami; parci nici n-o vizuse. Iar ea nu s-a speriatdeloc de travestiul lui fantastic, de parc5. era obisnuiti si vadide-alde igtia in fiece zi. Tiecea pe lAngi noi asa nepls5.toare, ca sicum ar fi trecut pe lAngi o pereche de boi. Abia cAnd, din intAm-plare, m-a bigat in seam5, s-a petrecut ceva mai deosebit. Fataqi-a ridicat bratele spre cer si a rimas incremenitd.. A ri.mas asa, cugura ciscati qi cu ochii holbali, pirAnd nedumerirea in persoan5..Ce mai, era trisniti de uimire si de"frici! $i a;a a rimas, cavrdjitd"

;i scoasi din mingi, privindu-ne pAni ce am cotit pe dupi o piduresi ne-a pierdut din ochi. Ci ea fusese uluiti la vederea mea, in locs-o mire insotitorul meu, iati ceaapeste puterea mea de intelegere -o intAmplare cireia nu-i puteam gisi tAlcul. Mi zgAndirea faptul

MARK TWAIN

cd.fata piruse a mi socoti pe mine bun de dus la circ, trecAnd cuvederea cd ea era mult mai indicati decAt mine. Ce si spun, pentruo fiinli atAt de fragedi, se aritase de o mirinimie uimitoare, si mi-adat mult de gAndit. Am mers mai departe, plutind ca prin vis.

CAnd ne-am apropiat de orag, s-au ivit unele semne de viagi.Din cAnd in cAnd, treceam prin fala vreunui bordei prdpidit, aco-perit cu stuf, avAnd in preajmi rnici ogoare;i petice de gridini,cultivate ca vai de lurne.

Ni s-au ardtat si oameni, birbati vAnjo;i, cu plete ligoase si nefe-silate, care le atArnau peste ochi si-i ficeau si semene cu dobitoa-cele. $i ei, si femeile lor purtau, mai togi, cimigi din pAnzi groaslde in, ce le treceau peste genunchi, iar in picioare aveau un fel deopinci grosolane. Mulli aveau cAte o zgardd" de fier. Biiegagii ;ifetitele umblau goi pusci, dar nimeni nu pirea si. se mire. Togi se

zgdiau la mine, indrugau cAte ceva, dideau fuga in colibe gi-si che-mau tot neamul ca si caste gura ca la urs. Dar niciunul nu-l bigain seami pe insotitorul meu, doar il salutau cu pleciciune, nec5.-pitAnd vreun rispuns pentru osteneali.

In ora; se aflau cAteva case de piatri mai aritoase, dar fard"ferestre, r5"sfirate prin silbiticia de bordeie acoperite cu stuf. Stri-zile erau niste biete ulicioare, intortocheate si nepietruite. Haite decAini gi puzderie de copii goi sejucau la soare, dAnd loculuiviald"gi larmi. Porcii scurmau pimAntul, grohiiau si se fAlAiau decolo-colo, grozav de multumiti, iar o scroa{d se bilicea intr-o b51-toaci puturoasS., drept in mijlocul ciii principale, ;i igi aldptaurma-sii. Deodati, ri.sunari. sunetele indepirtate ale unei fanfare militare,apoi sunetele se apropiari din ce in ce. De dupi o cotituri s-a ivito cavalcadi falnici, serpuind in soare ;i luAndu-mi ochii cu coifu-rile-i strilucitoare, cu penaje ;i zale scAnteietoare, cu flamuri flu-turAnde, cu tunicile acelea scurte, ficute din brocarturi scumpe, cuvaltrapurile bogate ale cailor gi cu sulite aurite la vArf ficAndu-siviteje;te drum prin noroaie, printre porci, printre tAncii goi ;i printrecAinii care se zbenguiau prin faga colibelor pricdjite. Ne-am luat ginoi dupi acest alai, apucAnd pe o ulicioari intortocheatS., apoi pealta, urcAnd si iar urcAnd, pAni ce-am ajuns, in cele din urmi,pe creasta dealului, bituti de vAnturi, unde se inillta castelul celurias. tndatd. s-a auzitun schimb de chemiri din trAmbite, iar dupi

UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR 21

aceea cdldreli au parlamentat cu osta;ii care stri.juiau pe ziduri, inzale si cu coifuri, invArtindu-se de colo-colo, cu halebarda la umi.r,sub {blfiitul flamuriloq care aveau pe ele chipul unui baraur fioros.Apoi, porgile cele mari s-au dat in lituri, podisca miscitoare s-alisat injos qi cipetenia cavalcadei a intrat in cetate, pe sub arcadeleincruntate. Pisind in urma lor, curand ne-am pomenit si noi intr-ocurte mare si pietruiti, cu turnuri gi turnulete care se inilgau invizduhul azuriu in toate cele patru ziri. imprejurul nostru, totidescilecau si incepeau si-gi faci temenele, iscAndu-se multitevaturi gi alergiturS. incoace si incolo si o veseli vanzoleari deculori care se miscau si se amestecau, toate acestea alcituindo larmi, o invilmisealS;i o zdpd.ceald. dintre cele mai plicute.

CAPITOLUL XXI

PELEzuNII

Abia cind, in sfhr;it m-am culcat, mi-am dat seama cit de obositeram. ce deliciu, ce des{rtare si-gi intinzi oasele gi si-gi odihnestica lumea mqchii atAt de trudiri! Dar asta a fost tot, nici pomenealisi pot alipi. imbulzelile, inciieririle si guitirile nobilimii, pe cori-doare si prin sili, ficeau o zarvd,driceasc5 si nu mi lisau si dorm.

Fiind treaz, bineingeles ci. mintea mea lucra; m[ gAndeam maiales la ciudata rluzie aAlisandei. Asa cum era, se afla printre oame-nii cei mai cu scaun la cap din tot regatul ;i, totusi, din punctul meude vedere, se purta ca o smintiti. Doamne, ce nu iac pe lumeeducatia, influenta si obignuinta! Ele au puterea de a face pe om sicreadi orice. Trebuia si mi transpun in situagia Alisandei ca si-midau seama ci nu era nebuni. Da, si s-o pun pe Alisanda in situaliamea, spre a-i ardta ce usor e si pari nebun cuiva, care a primit o edu_calie cu totul diferitd, de a ta- Dacd, i-as fi spus Alisandei ci amvdzut o cdruli nevrijiti alergand cu o vitezi de optzeci de kilometripe ord, ci mi-a fost dat si vid un om urcAndu-se intr-un cos sidispirand printre nori, IEri si fi fost inzestrat cu puteri -ugi.", ,u,cd, frrd, ajutorul vreunui necromant, stitusem de vorbi ., o p.r_soan5. triind la o depirtare de cateva sute de kilometric, Alisandanu numai ci m-ar fi socotit nebun, dar si-ar fi zis ci o stia de mult.Toati lumea din jurul ei credea in vrijitorie. Nimeni nu avea vreoindoiali. cum si te indoie;ti ci un castel putea fi preficut intr-ococini, ;i locatarii lui, in porci? Ar fi fost ca si cAnd eu, aflAndu_miprintre concetitenii mei din connecticut; m-ag fi indoit de realitateatelefonului ;i a minunilor sale. tn amandoud cazufle,indoiala ar fifost o dovadi siguri ci respectivul s-a scrantit la cap si nu maira,tioneazd" cum trebuie. Ei, da, Sandy era teafdrd.; n-am incotro,

UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR

trebuie s-o recunosc. La rAndul meu, ca si-i par Alisandei intreg la

minte, trebuia si ascund fagd de ea superstiliile mele despre loco-

motivele, baloanele gi telefoanele care functioneazd'fard' de vriji 9i

{Eri minuni. Tot aga, eu nu credeam ci pimAntul este neted gi

intins ca o tavi gi nici ci-i rezemat pe niste stAlpi; de asemenea, nu

credeam ci vizduhul de deasupra pimintului avea o bolti care atfi turnat peste el un potop de api. Dar fiind singurul om din regat

care nutrea astfel de idei lipsite de evlavie, ba chiar criminale, m-am

gAndit cd. ar fimai inlelept daci ag ticea din guri, ca si nu fiu ocolit

;i pirisit de toli ca un nebun.A doua zi, Sandy a adunat porcii in sufragerie ;i le-a oferit

prAnzul mic, servindu-i chiar dAnsa ;i ar[tindu-le in fel ;i chipmarele respect pe care bfutinagii insulei ei, cei vechi, ca gi cei noi,

I-au resimtit intotdeaunafa\d" de nobilime, oricum ar fi aritat;ioricare ar fi fost insugirile intelectuale si morale ale aristocragilor.

A; fi putut mAnca si eu cu scroafele, dacd' a; fi fost tot atit de nobilprin nagtere pe cAt eram prin inalta mea situagie. Dar nu eram, asa

cd am fost nevoit si inghit umilinla gi si tac din guri. Eu ;i Sandy

am luat gustarea la altd" masi. StipAnii castelului nu erau acasi.

Am intrebat-o:CA,ti ingi sunt in familie, Sandy, si pe unde umbli?

-Familie?Da.

-Care familie, Luminigia Ta?

-Pii, familia asta) familia ta.

Vai de mine, nu infeleg! Eu n-am neamuri.

-N-ai familie? Dar cum, Sandy, asta nu-i casata?

- Sireaca de mine, eu n-am casi.

-Pii bine, atunci a cui e casa asta?

-Vai! Dagi-mi crezare ci v-a; spune) daci a; fi luat veste'

Ei ag! Cum, nici nu-i cunosti pe oamenii igtia? Atunci cine

ne-a poftit aici?

-Nime nu ne-a poftit. Am mas nepoftigi si-atAta tot'

-Bine, femeia lui Dumnezeu, ista e un lucru de necrezut. Necu-

viinta asta intrece orice margini! Intrim pur;i simplu in casa omuhri

;i i-o umplem cu specimenele singurei nobilimi autentice sub soare

gi, abia apoi, descoperim ci nu gtim nici numele proprietarului.

t49

150 MARK TWAIN

Cum de gi-ai permis o asemenea necuviinti? Eu, bineinteles, mi_aminchipuit ci-i casa ta. Ce-o sd, zicd. omul, cAnd o veni acasi?

Ce-o si zicd! Mdrel Se va inturn a ciltre noi cu prinos de mul_limire.

-Mulgumiri! Si pentru ce?Pe fagd" i se citea o mare uimire.-Nu vd fie cu binat daci mare zdhdiald.iaste in capul meu din

pricina cuvintelor nesibuite ce le aud. Dati-mi ctezare ci a douaoari nu va mai fi cinstit cu asemenea niravuri impodobite un omdin tagma lui, gizduind fele atat de strxlucite, ca acestea cu carei-am blagoslovit noi casa!

-Ai dreptate, dac*o iei asa, ba chiar pun prinsoare cL pentruprima datd" a avut parte de un asemenea plocon.

-Atuncea, nu-i de datoria sa a ne aduce multimiti si bucuriaa-si ardta cu vorba dupi randuiali gi cu smerenia cuveniti.? Almin-trelea, cAine ar fi; coborAtor si strimos de potiil

Mie mi se pirea ci se cam ingrosa gluma, ba putea chiar si seingroase gi mai tare. N-ar fi fost riu si fi strans scroafele laolaltd,gi s-o qtergem. Am zis:

Timpul trece, Sandy, eu zic si ne adunim nobilimea si s*oluim la picior.

-De ce,luminate doamne gi $ef?-Nu trebuie si le ducem acasi la ele?

-Halr-auzivorb5! venit-au din toate colgurile lumii, si fiestecaredin ele se cuvine a purcede la casa ei! Ian socoteste, LumindliaTa,ni este oare dat noui a face atdtea cilitorii intr-o viali asa de scurt5nici cAt ai scipira pre cat ne-ahdrdzir-o cel atotputernic, carelene-a blagoslovit si cu moartea cu ajutorul lui Adam, carele a pd,cd"_

tuit indemnat de soata sa, amigitd. de viclesugul acelui mare ne-priaten al neamului omenesc, sarpele numit satana, cu toatele ciAdam fusese binecuvAntat gi oplosit de rele, de uri gi pizmi, daria cilzut in picatul trufiei ;i, din alb ca neaua, gi-a pita si cernifiptura, la inceput curati si nestricati, viind laolaltd., fEri niciosminteali., cu cetele luminoase ale fratilor sii nisculi intruminunigia qi dulceala Cerurilor, la loc de verdeati;i bogat in...

- Ei, comedie!

-Ce zis-a, Luminigia Ta?

UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR

-De d-alde astea ne arde acum? Nu vezi ci ne-ar lua mai pu,tintimp dac5 le-am duce pe fiecare acas5. decAt iri ia gie ca si-mi explicici nu se poate? Ce dracu', Sandy! Fii mai inlelegitoare! Nu-imomentul si-!i dai drumul la morisci in halul ista! $i-acum, hai lalucru! Scurt ;i cuprinzitorl Cine isi ia insircinarea si le duci pearistocratele astea acasi?

-Priatenii loq care se vor buluci din toate colgurile lumii!Rlspunsul imi fusese la fel de neasteptat ca un fulger iscat din

senin; am simgit ci mi se ia o piatrl de pe inimi, ca unui pu;ciriageliberat. Dumneaei, firegte, trebuia si rimAni cu marfa.

-Ei, daci-i a;a, expeditia noastri, dragi Sandy, a ajuns la bunsfArgit. Eu mi intorc acasX, si dau raportul, si dacd vreodati...

Si eu sunt gata. Pe dati, merg cu Luminitia Ta!Din nou, calea libertitii mi-era inchisi.

Cum? Vrei si vii cu mine? P[i, de ce?

Iaste cu putinli si-mi viclenesc cavalerul? Cui i-ar veni oare inminte a-;i pita cinstea a;a din senin! Seamini aceasta a fi eu?

Pas de te desparte de mine, pAni ce alt cavaler nu md va dobAndi,prin izbAndi impotriva Lumin[1iei Tale, intr-o lupti dreaptS!Altfel, de scArbi vrednici ag fi!

latd,-rnd. condamnat pe via9i, mi-am zis, oftAnd. Nu-mi rdrndneadecAt si m5. impac si cu nenorocirea asta! N-am avut incotro si

i-am spus:

-Bine, atunci hai si pornim!in timp ce, plAngAnd, isi lua rimas-bun de la scroafe gi purcelqe,

eu am l6sat toati nobilimea asta pe seama servitorilor. Le-am spus

insi si ia o cArpi gi si ;teargi pulintel locurile pe unde dormiseri;i se plimbaseri alesele fe9e. Servitorii au protestat, spunAnd cd asa

ceva ar insemna curati pierdere de timp, ba ar lt fost o graviabatere de la tradilie) care ar fi dat nastere la indreptilite clevetiri.Abatere de la tradilie - cu asta s-a zis totul! Oamenii aceia erau instare sI sivArgeasci orice crimi, in afard, de marea crimi de a se

abate de la tradigie. Servitorii m-au asigurat c5. aveau si respecteobiceiul care ajunsese din mosi-strimo;i o datini sfAnti si mi-auspus ci aveau si presare rumegus proaspit prin toate odiile si silile,asa incAt s[ se ;teargi orice urm5" a vizitei aristocratice. Faptulconstituia un fel de satiri impotriva naturii; era o metodi stiintifici,

151