Gabriel García MárquezGabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor si scriitor columbian, care a obtinut Premiul Nobel pentru Literatura în anul 1982, pentru nuvela si scurte istorii, unde fantasticul si realul sunt combinate într-o lume linistita de bogata imaginatie, reflectând viata si conflictele unui continent. Este cunoscut de catre prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al sau este: Cien años de soledad (Un veac de singuratate).

Un veac de singuratate

Gabriel Garcia Marquez

Un veac de singuratate (în spaniola: Cien años de soledad) este un roman scris de catre câstigatorul Premiului Nobel în 1982, columbianul Gabriel García Márquez. Prima editie a romanului a fost publicata pe 5 iunie 1967 la Buenos Aires, Argentina, de Editorial Sudamericana, cu un tiraj initial de 8.000 de exemplare. Manuscrisele au ajuns la editura prin posta, trimise de autor, în doua parti. De la prima publicare a cartii si pâna în prezent, s-au vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. A fost tradusa în 35 de limbi. Este una dintre cele mai traduse si citite carti în limba spaniola. În timpul celui de-al patrulea Congres International de Limba Spaniola care a avut loc la Cartagena, Columbia, în martie 2007, cartea fost cotata, dupa importanta, ca fiind a doua opera literara majora scrisa în limba spaniola, dupa Don Quixote al lui Cervantes.Daca diversi critici au dreptate când afirma ca cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea se defineste prin remarcabila vigoare a scriitorilor din America Latina, la apogeul realizarilor lor se afla, fara îndoiala, opera în continua evolutie a lui Gabriel García Márquez. „Un veac de singuratate” reprezinta o sinteza a traditiei literare hispanice si a temelor si tehnicilor moderne internationale. Romanul poate fi citit la mai multe niveluri de semnificatie, ca o alegorie a istoriei latino-americane, a conditiei umane si ca o meditatie asupra timpului. Capodopera lui García Márquez, „Un veac de singuratate”, este un roman care îmbina realul cu fantasticul, meditatia filozofica si naratiunea captivanta într-o creatie unica, vie, tulburatoare, somptuoasa si plina de culoare.

Titlul romanului semnifica sentimentul tragic al singuratatii pe care îl traiesc membrii familiei Buendía în toate aspectele vietii lor: în dragostea redusa la aspectul sau fizic sau în moarte (Melchiade se întorsese din lumea mortilor, deoarece nu putuse îndura singuratatea).

Contextul si structura

Romanul „Un veac de singuratate” a fost scris de Márquez în 18 luni (între 1965 si 1967) la Ciudad de Mexico, unde scriitorul locuia în acea perioada împreuna cu familia sa. Ideea originala a ce sta la baza acestei opere a aparut în 1952, în timpul unei calatorii pe care autorul a facut-o, alaturi de mama sa, în satul sau natal, Aracataca (Columbia). În povestea „Un día después del sábado” (O zi dupa sâmbata), publicata în 1954, autorul face pentru prima data referire la Macondo iar o serie de personaje din aceasta opera apar în anumite povesti si romane anterioare. La început, se gândea sa îsi intituleze romanul „Casa”, dar pâna la urma s-a hotarât sa opteze pentru titlul de „Un veac de singuratate”, pentru a evita confuzia cu romanul „Marea Casa”, publicat în 1954 de prietenul sau, scriitorul columbian Alvaro Cepeda Samudio.Cartea este compusa din 20 de capitole fara titlu, în cadrul carora povestea este relatata

1

prin utilizarea unei structuri temporale ciclice; atât evenimentele satului si ale familiei Buendia, cât si numele personajelor se repeta din nou si din nou, facând realitatea si fantasticul sa fuzioneze. În primele trei capitole, este povestit exodul unui grup de familii si construirea satului Macondo. Începând cu capitolul 4 si pâna la capitolul 16, este vorba despre dezvoltarea economica, politica si sociala a satului. Ultimele patru capitole relateaza decaderea acestuia.

Rezumat

Unanim recunoscuta drept cea mai buna lucrare a lui García Márquez, „Un veac de singuratate” descrie istoria satului columbian fictiv Macondo. Actiunea se derulaza pe o perioada de peste o suta de ani si prezinta ascensiunea si prabusirea familiei Buendia. La începutul romanului, satul Macondo cuprinde doar câteva case pentru ca în decursul mai multor ani, sa se dezvolte, dar concentrat mereu în jurul locuintei familiei Buendía. Membrii ei sunt primii locatari si intemeietorii satului, nucleul tuturor evenimentelor. [4]

Relevante prin intermediul unor uimitoare falduri temporale, personajele mostenesc numele si înclinatiile familiei, dezvaluind stiluri de viata care se dedubleaza si se repeta. Puternicul José Arcadio Buendía se transforma din întreprinzatorul si carismaticul fondator al satului Macondo, într-un om în pragul nebuniei. Macondo lupta împotriva unor calamitati ca insomnia, razboiul si ploile. Misterele apar aproape ca din senin. Aceasta atractiva si colorata saga este, totodata, o alegorie sociala si politica mai larga - uneori prea suprarealista pentru a fi plauzibila, alteori mai reala decât si-ar putea permite orice lucrare realista conventionala. Actiunea cartii urmareste viata lui José Arcadio Buendía, întreprinderile sale îndraznete, temperate de prudenta Ursulei - sotia sa, viata fiilor – dintre care se remarca Aureliano, colonel si erou legendar al razboiului civil -, nepotilor si stranepotilor lor, pe parcursul a sase generatii. O data cu succesiunea generatiilor, este prezentata si viata satului, în care civilizatia înlocuieste treptat simplitatea naturala, culminând cu înflorirea artificiala adusa de instalarea companiei bananiere ce va fi urmata de declinul localitatii, recucerita de natura luxurianta. În jurul Ursulei, mama care conduce gospodaria, vor gravita toate celeltate personaje. Prin ochii ei vedem felul în care evolueaza sotul, copii, nepotii si stranepotii, dupa ce trec prin diverse încercari si întâmplari. De-a lungul vietii, Ursula se ghideaza dupa vorbele batrânilor care o îndruma si o ajuta sa supravietuiasca peste o suta de ani. Îsi pastreaza încrederea în ordinea fireasca lucrurilor, si ea este cea care va veghea asupra conduitei fetelor din familie, ea le va învata cum sa întretina gospodaria si echilibrul în viata de cuplu. De asemenea, le va dezvalui fetelor secrete ale leacurilor din strabuni care ar putea sa le vindece si de cele mai cumplite boli. Atunci când povara anilor o apasa si simte ca nu mai poate controla anumite lucruri, cu calm le lasa în voia destinului.Celelalte personaje feminine, Pilar Ternera - ghicitoarea, Rebeca, Remedios, Amaranta, se lasa dominate de simturi, sunt patimase fie în iubire, fie în ura lor, au o evolutie meteorica în roman si poate doar Fernanda, prin educatia si temperamentul ei, reuseste sa pastreze într-o oarecare masura traditiile si buna orânduire a lucrurilor în casa coplesita mereu de sosirea neîncetata a familiei si prietenilor care pleaca si se întorc, mereu mai multi si mai tulburatori.Trecerea periodica a tiganilor prin Macondo condusi de Melchiade, aduc în sat noutatile lumii, precum: o lupa, o oglinda, proteza dentara, un covor zburator, alambic pentru a face aur, sau harti.De fiecare data, José Arcadio Buendia e cuprins de febra noului, are planuri entuziaste si se inchide în camera lui, meditând si lucrând cu tenacitate si meticulozitate pâna reuseste sa realizeze ceea ce îsi pusese în gând. Dintre ceilalti barbati ai familiei Buendia, al doilea Aureliano are o traiectorie fantastica. Ajunge un curajos si apeciat luptator în razboiul civil, va fi desemnat erou national.Atunci când în Macondo este trasa calea ferata, destinul satului se schimba. Evenimente

2

precum instalarea companiei bananiere vor aduce un suflu nou. Apoi, încep apoi ploile care dureaza neasteptat de mult: patru ani, unsprezece luni si doua zile, timp în care vor transforma totul în canale pline de apa murdara si mult noroi.Dupa ploaie urmeaza o perioada nesfârsita de seceta iar oamenii încep sa moara în numar tot mai mare si satul, dupa o uimitoare ascensiune, devine din nou aproape pustiu ca la început, lipsit de culoare si vivacitate, rupt total de restul lumii.Personajele masculine sunt caracterizate de o obsesiva rutina. Sunt plini de energie si inteligenta, ce le genereaza sete si elan pentru proiecte ambitioase sau sexualitate pasionala. Sunt incapabili sa obtina realizari pe termen lung, iar vietile lor sunt dominate de o violenta irationala.

„Un veac de singuratate” nu are un subiect principal în adevaratul sens al cuvântului. În schimb, autorul foloseste romanul pentru a explora si ilustra ideea ca este foarte important ca oamenii sa-si aminteasca propria istorie, altfel, vor suferi pentru ea.Povestea satului Macondo si a familiei Buendía constituie si o alegorie a conditiei umane, a istoriei omenirii. Atmosfera anilor de dupa intemeierea localitatii evoca paradisul pamantesc al primilor oameni:

Personajele

Colonel Aureliano Buendía este cel de-al doilea fiu al lui Jose A. Bunedia si prima persoana nascuta în Macondo. Si-a primit numele dupa un vechi stramos. Aureliano s-a nascut cu ochii deschisi dupa ce a plâns în uterul mamei sale. Acest fapt i-a cauzat lui incapacitatea de a iubi. Se credea ca are premonitii fiindca tot ceea ce spunea, se adeverea. Aureliano a mostenit gândirea tatalui sau, având si el, de asemenea, înclinatii spre filozofie. A studiat metalurgia si s-a alaturat partidului liberal la izbucnirea razboiului. Lupta împotriva guvernului conservator în 32 de razboaie civile si ocoleste moartea de mai multe ori. Pierzându-si interesul pentru razboi, Aureliano a semnat un tratat de pace si s-a întors acasa. Îsi pierde capacitatea memoriei si cea emotionala din cauza vârstei înaintate si începe sa-si petreaca zilele construind si dezasamblând mici pestisori de aur. Moare în timp ce urineaza pe copacul de care tatal sau a fost legat multi ani la rând. El reprezinta nu numai luptatorul, dar si artistul datorita abilitatii sale de a scrie poezie si de a crea cu maiestrie pestisori aurii.

Remedios este cea mai tânara fiica a conservatorului Don Apolinar Mascote, care îndeplineste functia de administrator al oraselului Macondo. Cele mai deosebite trasaturi fizice ale Remedios Moscote sunt pielea ei frumoasa si ochii sai verzi precum smaraldul. Viitorul colonel Aureliano se îndragosteste de ea ignorând vârsta ei frageda. Ea este atât de tânara încât casatoria trebuie amânata pâna când Remedios va ajunge la pubertate. Spre surprinderea tuturor, ea devine o frumoasa si dulce sotie care cucereste inima întregii lumi. Este singura care are grija de José Arcadio Buendía în timp ce acesta era bolnav. Moare la scurt timp dupa casatorie din cauza complicatiilor aparute în timpul sarcinii.

Al treilea copil al lui José A. Buendía, Amaranta, creste alaturi de sora sa vitrega, Rebeca. Sentimentele sale fata de Rebeca devin ostile când vine vorba de italianul Pietro Crespi, deoarece cele doua surori l-au dorit cu aceeasi intensitate în timpul vârstelor lor adolescentine. Amaranta îsi doreste s-o omoare pe sora sa, ca ea sa fie cu Pietro, dar atunci micuta Remedios moare si Amaranta sufera o criza emotionala. Când Rebeca se casatoreste cu José Arcadio, Amaranta respinge orice barbat care o curteaza, inclusiv Pietro Crespi care începe s-o caute dupa ce Rebeca îl va parasi. Îi este atât de teama de orice angajament, încât îl respinge pe Crespi, iar acesta, din disperare, se sinucide. Apoi Amaranta este curtata de un prieten apropiat al fratelui sau - Colonelul Gerineldo Márquez, dar din nefericire îl alunga si pe acesta din acelasi motiv. Represiunea sa virginala se manifesta prin relatiile incestuoase cu neoptii sai, Aureliano José si

3

José Arcadio. La un moment dat, Amarantei i se arata moartea sub forma unei femei batrâne care îi comanda sa înceapa sa lucrul la un giulgiu. În final, singuratica si virgina, Amaranta moare, însa multumita în sinea sa dupa ce acceptase ceea ce devenise.

Rebeca este copilul celui de-al doilea var al Úrsulei Iguarán care locuieste în Manaure, capitala Guajirei. La început, Rebeca este foarte timida, refuza sa vorbeasca si are obiceiul de a mânca pamânt, varul de pe peretii casei si de a-si suge degetul. Ea soseste în Macondo carând o geanta de pânza ce continea oasele parintilor sai. Rebeca pare sa nu înteleaga limba spaniola, dar raspunde la întrebarile puse de Visitacion si Cataure în limbile guajiro si wayuu. A fost afirmat de cel putin un critic ca sacul cu oase si epidemia insomniei se refera la o practica Guajiro de purificare a ramasitelor umane, acest ritual fiind considerat ca un procedeu secund al înmormântarii. Rebeca soseste dupa plecarea lui José Arcadio cu satra de tigani. Este crescuta în casa Buendia si din aceasta cauza, viitoarea sa relatie cu José Arcadio va fi privita ca una incestuoasa, lucru ce va determina alungarea lor. Moartea misterioasa a lui José Arcadio este de neexplicat pâna si Rebecai. Va trai în izolare pentru tot restul vietii sale.

Arcadio este rodul nelegitim al relatiei dintre José Arcadio si Pilar Ternera. El este profesor, dar îsi asuma responsabilitatea conducerii orasului la cererea lui Aureliano, când Colonelul Aureliano Buendía pleaca. Arcadio devine un dictator tiranic si îsi foloseste elevii ca si propria-i armata. Are tentative de a dezradacina biserica si de a persecuta oamenii conservatori din oras (ca Don Apolinar Moscote). Când încearca sa-l execute pe Don Apolinar pentru o remarca rautacioasa, Úrsula îl biciuieste si preia conducerea orasului. Când primeste vestea ca fortele conservatoare s-au reîntors în oras, Arcadio reuseste sa înceapa o lupta împotriva lor în ciuda multiplelor dezavantaje. Fortele liberale din Macondo se prabusesc, iar Aracadio este împuscat la putin timp dupa înfrângerea sa de catre trupele conservatoare.

Aureliano José este fiul Colonelului Aureliano Buendía si al lui Pilar Ternera. I se alatura tatalui sau în mai multe razboaie, dar se întoarce în Macondo fiindca este îndragostit de matusa sa care l-a crescut de mic copil, Amaranta. Cei doi aproape ca se implica într-o relatie sexuala, dar Amaranta îl respinge odata ce întelege gravitatea faptelor sale. Aureliano José încearca sa primeasca acceptarea Aramantei, dar aceasta îl respinge în continuarea; într-un final se da batut. Ajunge sa cunoasca cine este mama lui si o accepta în viata sa. Aureliano José este împuscat în timpul razboiului de catre un capitan conservator deoarece acesta fugise din trupele de politie. De asemenea, capitanul este împuscat, iar fiecare locuitor din Macondo, îi împusca trupul neînsufletit, ca razbunare.

Santa Sofía este o frumoasa tânara virgina si fiica unui vânzator. A fost platita de catre Pilar Ternera sa întretina relatii sexuale cu fiul ei Arcadio, dupa ce acesta, necunoscând relatia lor ca mama si fiu, a încercat s-o violeze. Devine sotia lui Arcadio si mama lui Remedios cea Frumoasa, a lui José Arcadio al 2-lea si al lui Aureliano al 2-lea. Dupa executia lui Arcadio ea este primita împreuna cu copiii sai în casa Buendía. În general, este un personaj invizibil al romanului, facând parte din fundalul familiei Buendía. Lucreaza ca menajera mai mult sau mai putin voluntar si aparent prefera sa fie un personaj inexistent în istoria familiei. Într-un final, ea începe sa simta cum casa se darapaneaza oricât de mult încerca ea s-o tina în picioare. Dupa moartea Úrsulei, Santa Sofía pleaca pe neasteptate nestiind destinatia ei.

În timpul celor 32 de campanii militare întreprinse de Colonelul Aureliano Buendía, acesta lasa în urma 17 fii cu 17 femei diferite, petrecând doar o noapte cu fiecare dintre ele. Asta se explica prin traditia ca femeile tinere sa se duca cu soldatii. Casa Buendía va fi vizitata de 17 mame diferite, al caror scop comun era ca Úrsula sa le boteze urmasii. Úrsula accepta si îi boteaza pe toti Aureliano, luând numele de familie

4

al mamei. Mai târziu, fiii se vor întoarce în casa Buendía si vor fi acceptati de familie. Patru dintre acestia (A. Triste, A. Serrador, A. Arcaya si A. Centeno) ramân în Macondo si devin parte din familie. În final, fiind usor de identificat dupa crucea imprimata permanent pe fruntile lor, toti vor ajunge sa fie asasinati de catre guvern, în semn de razbunare fata colonel. Singurul supravietuitor e A. Amador, care fuge în jungla, dar va ajunge sa fie asasinat pe treptele casei tatalui sau multi ani mai târziu.

Remedios cea Frumoasa este primul copil nascut al lui Arcadio si al Santei Sofía de la care mosteneste frumusetea sa. Se spune ca ea este cea mai frumoasa femeie din lume, acest lucru cauzând moartea mai multor barbati care o iubeau sau tânjeau dupa ea. În fata întregului oras, pare naiva si inocenta iar unii dintre cei care au cunoscut-o de-a lungul vietii ar fi spus ca e chiar stupida. Totusi, colonelul Aureliano Buendía crede ca a mostenit destul de multa luciditate, „ca si cum ar fi fost în razboi”. A dus un mod de viata simplu, considerat, de catre unii, bizar. A refuzat îmbracamintea si înfrumusetarea, cosându-si o sutana si taiindu-si parul lung pentru a evita pieptanatul. Într-un sens ironic, modul ei de a stârni instinctele primare umane a transformat-o într-un obiect al dorintei pentru tot mai multi barbati, pe care îi trateaza cu pura inocenta si fara timiditate. Într-o dimineata, în timp ce împaturea rufe, Remedios se ridica la cer.

José Arcadio Segundo este fratele geaman al lui Aureliano al 2-lea, fiul lui Arcadio si al Santei Sofía. Úrsula crede ca cei doi au fost schimbati în copilarie, deoarece José Arcadio începe sa arate caracteristici ale Aurelienilor, fiind gânditor si ticiturn. El joaca un rol important în greva facuta împotriva companiei de bananiere si este singurul supravietuitor atunci când compania ucide toti grevistii. Dupa aceea, el îsi traieste restul vietii studiind pergamente si învatându-l pe tânarul Aureliano. Moare în aceeasi clipa cu fratele sau geaman, Aureliano Segundo.

În comparatie cu fratele sau, Aureliano Segundo e mai nelinistit si impulsiv. În timpul casatoriei cu Fernanda del Carpio, Aureliano Segundo o are ca si amanta pe prima sa prietena, Petra Cotes. În momentele petrecute de el cu Petra, animalele sale se înmultesc rapid, dându-i motive de bucurie. Din cauza ploilor puternice, averea sa se termina, si familia Buendía ajunge aproape falita. El începe sa caute o comoara îngropata, ajungând în pragul nebuniei. Se ofileste precum o planta, si moare de cancer la gât în exact acelasi moment cu fratele lui geaman. În timpul unei confuzii la înmormântare, corpurile sunt schimbate între ele, si ei sunt îngropati fiecare în mormântul celuilalt. El (Aureliano) reprezinta economia Columbiei: luând si pierzând din greutate în functie de situatie si moment.

Fernanda este printre putinele personaje principale (cu exceptia Rebecai si a Primei Generatii) care nu îsi gaseste originile în Macondo. Este o femeie deosebit de frumoasa si provine dintr-o familie scapatata de aristocrati, care a tinut-o departe de lume; fusese aleasa ca cea mai frumoasa femeie dintre altele 5000. Fernanda ajunge în Macondo pentru a concura cu Remedios pentru titlul de Regina Carnavalului, dupa ce tatal ei îi promite ca va ajunge sa fie regina Madagascarului. În urma esecului, se marita cu Aureliano Segundo si curând preia conducerea familiei de la Úrsula, conducând foarte strict afacerile familiei Buendía. Va avea 3 copii cu Aureliano (José Arcadio, Renata Remedios, cunoscuta si ca Meme si Amaranta Úrsula), si va ramâne stapâna în casa dupa moartea lui Aureliano, având grija de toate pâna la propria-i moarte. Fernanda nu va fi niciodata pe deplin acceptata în casa Buendía, si cu toate ca familia nu se va împotrivi conservatorismului ei excesiv, va fi întotdeauna privita ca o venetica si ca o persoana vesnic cu nasul pe sus. De-a lungul romanului, instablitatea psihologica si emotionala a Fernandei e descrisa ca paranoia, fiind zugravita prin scrisorile ei catre „doctorii invizibili” si prin comportamentul ei inexplicabil în relatia cu Aureliano, pe care încearca sa-l izoleze de restul lumii. Ea e singura care

5

cunoaste adevarata origine a lui Aureliano Babilonia, pe care i-o va marturisi fiul ei, José Arcadio, prin corespondenta.

Meme este cel de-al doilea copil si prima fiica a lui Fernanda si Aureliano al II-lea. Ea nu e la fel de frumoasa ca mama sa, în schimb, mosteneste dragostea de viata si carisma lui Aureliano al II-lea. Dupa ce mama ei se plânge ca ea cânta la clavicord si nu face nimic în rest, Meme este trimisa la scoala. Ea primeste diploma pentru performante si recunoastere pentru notele sale excelente. Continua sa cânte la clavicord pentru a o linisti pe Fernanda. Îi plac petrecerile si se expune, asemeni tatalui sau, tendintei catre exces. Meme îl întâlneste si se îndragosteste de Mauricio Babilonia, un mecanic chipes de etnie rroma care lucreaza pe plantatiile de banane. Când Fernanda afla ca cei doi au relatii sexuale, „aranjeaza” ca Mauricio sa fie împuscat învinovatindu-l ca ar fi fost hot de gaini, iar pe Meme o trimite la o mânastire de maici. Meme muteste pentru tot restul vietii sale, pe de-o parte din cauza traumei suferite, iar pe de alta parte ca un semn de rebeliune. Câteva luni mai târziu se dovedeste a fi însarcinata, ea dând viata unui fiu, Aureliano. Este trimis sa traiasca alaturi de familia Buendía. Într-un final, Meme moare de batrânete într- un spital necunoscut din Cracovia.

José Arcadio (II), botezat dupa stramosii sai în traditia Buendía, urmareste tendintele anterioare are membrilor cu numele de Arcadio. Este crescut de catre Úrsula, care îsi doreste ca el sa devina papa. Întorcându-se acasa de la Roma (fara sa fi devenit preot) dupa moartea mamei sale, el gaseste o comoara si începe s-o risipeasca pe petreceri generoase. Mai târziu, o tentativa de prietenie va aparea între el si Aureliano Babilonia, nepotul sau. José Arcadio (II) este omorat de patru elevi care îi fura aurul.

Amaranta Úrsula este cel de-al treilea copil a Fernandei si al lui Aureliano. Ea dovedeste aceleasi caracteristici cu cele ale tizei sale, Úrsula, care moare de mic copil: plina de vointa, încântatoare, se straduieste pentru fericirea ei si a celorlalti. Ea nu va afla ca bebelusul trimis familiei Buendia este nepotul sau, fiul ilegitim al lui Meme. Copilul devine prietenul sau cel mai bun din copilarie si adolescenta. Se întoarce din Europa cu un sot mai în vârsta, Gaston, care o va parasi când va afla de legatura ei pasionanta cu Aureliano, nepotul sau. Moare din cauza unei hemoragii dupa ce da nastere ultimului Aureliano al familiei.

Aureliano este fiul ilegitim al lui Meme. El este trimis acasa si este ascuns de catre bunica sa, Fernanda. Mosteneste aceleasi trasaturi ca tizul sau, colonelul: taciturn, linistit si cu o încarcatura emotionala deosebita. Aureliano Babilonia nu apuca s-o cunoasca prea bine pe Úrsula, deoarece ea moare în timpul copilariei sale. Este prieten cu José Arcadio al II-lea care îi explica adevarata poveste a masacrului tatalui sau. În timp ce ceilalti membri ai familiei vin si se duc, el ramâne mereu acasa. Se aventureaza numai în orasul pustiu, si asta dupa moartea Fernandei. Aureliano lucreaza la descifrarea pergamentelor lui Melchiade, dar se opreste din cauza relatiei sale cu Amaranta Úrsula, fara ca el sa stie ca îi este matusa. Când ea si copilul sau mor, el ajunge sa fie în stare sa descifreze pergamentele. Descopera ultimele enigme ale pergamentului si ajunge sa vada epigraful acestuia alcatuind perfect arborele genealogic al familiei în timp si spatiu. Primul personaj este legat de un copac, iar ultimul este mâncat de catre furnici. Se presupune ca a murit ca toti ceilalti în Macondo, oras deja pustiu.

Fiul ilegitim al lui Aureliano si al matusii sale, Amaranta Úrsula. Aureliano s-a nascut cu coada de porc, asa cum cea mai învârsta dintre Ursule se temea ca se va întâmpla (parintii copilului nu auzisera de acest lucru). Mama sa a murit în timp ce nastea. Din cauza neglijentei tatalui sau, el este devorat de furnici. Când acesta îi vede cadavrul, Aureliano Babilonia întelege semnificatia pergamentului.

6

Melchiade este un personaj ce facea parte din trupa tiganilor. El viziteaza Macondo în fiecare an, în martie, si atunci el începe sa povesteasca lucruri din întreaga lume. Melchiade îi vinde lui José Arcadio Buendía câteva noi invetii: o pereche de magneti si laboratorul unui alchimist. Mai târziu, tiganii spun ca Melchiade a murit în Singapore, dar el se întoarce sa traiasca alaturi de familia Buendía, declarând ca nu suporta singuratatea mortii. El sta cu familia Buendía si scrie misterioasele pergamante pe care, mai târziu, Aureliano Babilonia le traduce. Melchiade moare a doua oara, de data aceasta înecându-se într-un râu de lânga Macondo. Familia Buendía organizeaza o mare ceremonie în cinstea acestuia. Dupa moartea lui Melchiade, Marquez face referire la una dintre primele sale nuvele, „Los funerales de la Mamá Grande” (Funeraliile bunicii)

Pilar este o locuitoare a orasului Macondo care se culca cu fratii Aureliano si José Arcadio. Asadar, ea devine mama fiilor lor, Aureliano José si Arcadio. Pilar ghiceste viitorul în carti, si în acest fel, ea ajuta familia Buendía, de care este foarte apropiata, de-a lungul întregului roman. Pilar moare dupa ce împlineste 145 de ani (într-un final ea se opreste din numarat), supravietuind pâna în ultimele zile ale orasului Macondo. Numele de „Ternera” este un joc de cuvinte de la cuvântului „Ternura” care în spionola înseamna tandrete. Pilar este totdeauna prezentata ca o figura foarte iubitoare.

Pietro este un muzician italian foarte aratos si politicos. El conduce o scoala de muzica si tot el aduce pianola în casa Buendía. Se însoara cu Rebeca, dar Amaranta, iubindu-l si ea, reuseste sa amâne casatoria multi ani. Când José Arcadio declara ca Rebeca este sotia sa, si ea accepta, Pietro începe sa tânjeasca dupa Amaranta. Ea este mult prea necajita si îl respinge cu cruzime. Deznadajduit de pierderea ambelor iubite, se sinucide.

Petra este o femeie slaba si negricioasa cu ochi aurii, asemenei unei pantere. Ea este amanta lui Aureliano al II-lea, dar si iubirea vietii sale. Ajunge în Macondo, împreuna cu primul ei sot, pe vremea când era înca adolescenta. Acesta construieste loteria locala, dar moare cu câtiva ani înainte ca Petra sa-i cunoasca pe gemeni. Ea se întâlneste cu cei doi barbati crezând ca-i unul singur. Când José Arcadio se hotaraste s-o paraseasca si sa n-o mai vada niciodata, Aureliano al II-lea o iarta si-i ramâne alaturi. Aureliano al II-lea se întâlneste cu ea chiar si dupa ce el se casatoreste si, într-un final, el va locui cu ea. Acest lucru o va necaji pe sotia lui, Fernanda del Carpio. Când Aureliano si Petra faceau dragoste, animalele lor se înmulteau ajungând la o rata imensa, dar ferma lor se naruie dupa cei cinci ani de ploaie. Petra câstiga bani cu loteria si duce cosuri cu mâncare Fernandei si familiei sale dupa moartea lui Aureliano al II-lea.

Domnul Herbert este un personaj care a apare neasteptat într-o zi la masa de prânz a familiei Buendía. Dupa ce a gustat, pentru prima data, bananele locale, el vorbeste cu o companie bananiera în vederea înfiintarii unei plantatii în Macondo. Compania de banane este condusa de Domnul Brown. Meme are grija de fiica lui, Patricia. Când José Arcadio al II-lea declanseaza o greva, compania îi prinde pe grevisti în capcana si-i omoara în piata centrala a orasului, aranjând cadavrele, pe ascuns, într-un tren, ca apoi sa le arunce în mare. José Arcadio este singurul care îsi aminteste masacrul. Compania este ajutata de catre armata, ce are ca ordin sa omoare pe oricine opune rezistenta. Compania va parasi Macondo atunci când va începe o ploaie ce o sa dureze 5 ani. De altfel, evenimentul este bazat pe o fapta reala, este vorba despre „Masacul Bananelor”, care a avut loc în Santa Marta, Columbia, în anul 1928.

Mauricio este un mecanic onest si aratos care lucreaza la compania de banane. Se spune ca este un descendent al tiganilor care obisnuiau sa viziteze periodic orasul. El este, într-un mod foarte neobisnuit,

7

înconjurat constant de fluturi galbeni, care, o vreme, obisnuiau sa se tina si dupa iubita lui. Mauricio se îndragosteste de Meme, pe care o întâlneste la fabrica de banane. În momentul în care Fernanda afla de relatia lor, ea încerca sa-i puna capat. Atunci când Mauricio continua sa se furiseze în casa s-o vada pe Meme, Fernanda pune sa fie ucis pe motiv ca ar fi fost un hot de gaini. Meme ramâne însarcinata cu fiul lui Mauricio, Aureliano. Baiatul este adus într-un cos de catre o calugarita la casa Buendía.

Gastón este sotul belgian al Amarantei Úrsula cu care s-a casatorit în timpul calatoriei sale în Europa. Gastón este mai în vârsta decât sotia lui cu vreo 15 ani. Este aviator si aventurier. Într-un final, sotia sa vrea sa ramâna definitiv în Macondo. În timpul unei plecari a lui Gastón în Europa, Amaranta Úrsula îi scrie si îi trimite o scrisoare în care îi vorbeste despre dragostea ei cu Aureliano (Babilonia) Buendía.

Gabriel García Márquez nu este decât un personaj minor, dar are distinctia de a purta acelasi nume ca al autorului. El este stra-stra-nepotul Colonelului Gerineldo Márquez. El si Aureliano Babilonia sunt prieteni apropiati deoarece ei sunt singuri care cunosc istoria orasului, acea istorie în care nu crede nimeni. Pleaca la Paris dupa ce a câstigat un concurs si decide sa ramâna acolo - vânzând ziare vechi si sticle goale.

Teme majore

Subiectivitatea realitatii

Criticii deseori citeaza anumite opere ale lui Gabriel García Márquez, precum „Un domn foarte batrân si cu niste aripi enorme” si „Un veac de singuratate”, ca fiind reprezentative pentru realismului magic, cu un stil de a scrie în care supranaturalul este prezentat ca fiind lumesc, iar lumea ca fiind supranaturala sau extraordinara. Termenul de „realism magic” a fost inventat de catre criticul de arta german Franz Roh în 1925.

Fluiditatea timpului

„Un veac de singuratate” contine mai multe idei privind timpul. Desi povestea poate fi citita ca un progres liniar de evenimente, putând fi luate în considerare atât destinele personajelor cât si istoria oraselului Macondo, García Márquez face loc câtorva interpretari ale timpului:

El prezinta istoria sub forma unei metafore si ca un fenomen circular prin repetarea numelor si a caracteristicilor familiei Buendía. De-a lungul a sase generatii, toti José Arcadio au avut aceleasi trasaturi: curiozitatea si gândirea rationala, dar si o putere fizica deosebita. Aurelienii, pe de alta parte, au trasaturi inclinate spre izolare, singuratate si tacere. Repetarea trasaturilor reproduce istoria caracterelor individuale, si în final, istoria orasului.

Romanul exploreaza problema eternului prin contextul nemuririi. Una dintre metaforele majore care face referire la aceasta tema este prezenta laboratorului de alchimie din casa familiei Buendía, care a fost construit de catre Melchiade înca de la începutul povestii si ramânând neschimbat de-a lungul timpului. Laboratorul este locul unde membrii familiei Buendía îsi pot manifesta si satisface dorinta de izolare si singuratate. Atmosfera inevitabilului prevaleaza pe tot parcursul textului.

Arion Geanina Cls. a XII-a F

8