În septembrie 2011, laFacultatea de ªtiinþe Umanistea Universitãþii „Valahia” din

Tîrgoviºte a fost susþinutã teza dedoctorat intitulatã Fondul memorial-documentar Simion Florea Mariandin Suceava. Istoric. Contribuþii lacultura românã, autoarea fiindAurora Doina Brãdãþan, muzeograf laCasa Memorialã Simion FloreaMarian. Aceastã tezã a devenit carte,apãrutã cu acelaºi titlu la EdituraMuzeului Bucovinei în anul 2013,format A 4, 810 pagini. Este o lucraremonumentalã prin aspect ºi princonþinut.

Autoarea spune: „Aceastã lucrareeste un modest omagiu adus preotuluiacademician Simion Florea Marian ºifamiliei Maria (n. Marian) ºi Mihai Cãrãuºu, fondatoriivalorosului aºezãmînt cultural supranumit «casacîºtigatã cu condeiul»”.

Sunt aduse mulþumiri conducãtorului tezei de doc-torat, referenþilor ºtiinþifici ºi colegilor de la MuzeulBucovinei care au sprijinit-o pe autoare în realizareaacestei impresionante opere.

Dupã un amplu ºi elogios Cuvînt înainte semnat deprof. univ. dr. Ioan Opriº, o Introducere a autoarei,urmeazã cele ºapte capitole ale acestei monografii. AuraDoina Brãdãþan prezintã viaþa ºi opera marelui cãrturar,vorbeºte despre dragostea pãrintelui Marian pentrulimba ºi neamul sãu, despre ajutorul acordat de acestacopiilor de þãrani care urmau cursurile liceului dinSuceava, despre sfîrºitul timpuriu al acestui om dãruitmuncii ºi idealului sãu. Pãrintele Marian rãmîne pestetimp un model de urmat pentru orice cãrturar dornic sã-ºi slujeascã din toate puterile poporul cãruia îi aparþine.

Aura Brãdãþan ºi-a propus sã prezinte întreagacomoarã de culturã cunoscutã sub denumirea Fondulmemorial-documentar Simion Florea Marian, pecare îl gospodãreºte cu devotament de un sfert de veac.Ni se prezintã mai întîi casa monument istoric din sec.al XVIII-lea, cumpãratã de pãrintele Marian de labaronul armean Ariton Kapri cu banii primiþi ca premiuacordat de Academia Românã pentru una dintre cãrþilesale.

Am urmãrit cu mare interes isto-ria salvãrii de la demolare a acesteicase, lupta cu obtuzitatea unorarhitecþi ºi oameni politici, lipsa dedragoste pentru locurile noastresfinte. Ceea ce m-a deranjat cel maimult a fost uºurinþa cu care unii din-tre conducãtorii Sucevei au acceptatdemolarea faimosului edificiu, spre aconstrui o casã de culturã, pentrucare ulterior s-a gãsit un alt loc.Toate aceste informaþii sunt cuprinseîn subcapitolul Agresiunea comu-nistã asupra casei cîºtigate cu con-deiul. Aura Brãdãþan reface istoriculacestei lupte împotriva demolãriicasei lui Marian, aprobatã cuuºurinþã de acel sinistru ºef de partidcomunist Emil Bobu, arogant, incult

ºi autoritar, ajutat de o seamã de suceveni asemeni lui,chiar dacã erau arhitecþi. Este de reþinut cã multe ºiimportante instituþii din þarã au intervenit în salvareacasei celui mai mare etnograf al românilor. Trebuiemãcar amintitã aici lupta eroicã a soþilor Maria ºi MihaiCãrãuºu, fiica ºi ginerele lui Simion Florea Marian. Anide zile, prin nenumãrate scrisori trimise tuturor forurilordin þarã, cei doi soþi, susþinuþi de numeroºi cãrturari deprimã mãrime, între care George Cãlinescu ºi IorguIordan, au stãruit pentru salvarea de la distrugere a unuiedificiu cu care astãzi Suceava se mîndreºte.

Înfiinþatã între anii 1972 ºi 1974 ºi reamenajatã în1992, expoziþia permanentã a fost organizatã dupã otematicã adecvatã.

Întregul fond de Documente istorice este prezentatîntr-un tabel care cuprinde rubricile: nr. crt., data, locul,conþinutul documentului, descriere, nr. inventar. Astfelsunt 321 documente istorice datate ºi 15 nedatate (p. 107-138). Lista continuã cu Documente cartografice, înnumãr de 139, cu rubricile: nr. crt., data, titlul, autor,scara, editura sau tipografia, locul apariþiei, inventar.Urmeazã Documente culturale, cu rubricile: nr. crt., data,conþinutul documentului, descriere, inventar. În total, 311documente. Urmeazã apoi o altã listã cu Documente per-sonale Simion Florea Marian. În total 1006 documente(p. 106-399). Ultima listã cuprinde Corespondenþa cãtreLeontina Marian, soþia cãrturarului.

2828 Revista românã nr. 3 (77) / 2014

UN MONUMENT ÎNCHINAT UN MONUMENT ÎNCHINAT

LUI SIMION FLOREA MARIANLUI SIMION FLOREA MARIAN

Ion POPESCU-SIRETEANUIon POPESCU-SIRETEANU

Un alt capitol, al ºaselea, este intitulat Colecþia demanuscrise. Istoric ºi prezentare analiticã (p.181-244).

Lucrarea se încheie cu un mare rezumat în limbaenglezã, cu o Bibliografie foarte bogatã ºi cu un Indicede persoane.

În Anexe (p. 475-810) sunt reproduse Fotografii per-sonale ºi familiale, obiecte memoriale, decoraþii, fac-simile, documente, manuscrise, corespondenþã.

Întregul volum este însoþit de note de subsol fãrã decare unele informaþii din text ar fi greu de înþeles; suntºi o importantã sursã de informaþii istorico-literare saude istoria culturii. Aceste note sunt numerotate pe capi-tole ºi ajung la multe sute de unitãþi.

La p. 26, nota 45: aº preciza cã scriitorul D. FloreaRariºte (1914-1989) nu a fost nici doctor ºi nici profe-sor universitar, ci profesor suplinitor la diferite ºcoli dinþarã, redactor o vreme la „Almanahul literar“ din Cluj,poet, eseist, traducãtor, memorialist. A colaborat la

numeroase reviste, în ultimii ani la „Ateneu“,„Cronica”, „Convorbiri literare“, „Iaºul literar“, a fostredactor la revistele „Steaua“ ºi „Tribuna“. Alte infor-maþii, în Scriitori ºi publiciºti ieºeni contemporani deN. Busuioc ºi Fl. Busuioc, Ediþia a III-a, Iaºi, Ed.Vasiliana, 2009, p. 299.

Unele note sunt de mari dimensiuni, cum este cea cu nr.45 de la p. 60, despre Grigore Foit, fost director al Muzeuluisucevean, a cãrui activitate se leagã de multe evenimentememorabile. Alte note ample sunt dedicate lui Mihai D.Burlacu (nota 84, p. 68), scriitorului Eugen Dimitriu ( nota89, p. 69), Ovidiei Pentelescu (nota 9, p. 74) etc.

Îndreptãm o greºealã de corecturã: M. Sãrmãºan,nu Lãrmãºan (p.62).

Marea lucrare a doamnei Aura Doina Brãdãþan,unicã la noi, este un monument închinat unui cãrturarunic în cultura româneascã.

2929Revista românã nr. 3 (77) / 2014

În colecþia „Ideal ºi sacralitate”, Constantin Anton aajuns la volumul cu numãrul 18, un serial impunã-tor de poezie religioasã cu o mare trãire misticã. De

la Tentaþia tãcerii ºi Psalmi ultimi la Catapeteasmasfinþilor din ceruri ºi Sfinþi înfloriþi în miez de rugãciune,poetul parcurge un discurs liric cu o încãrcãturã etico-creºtinã într-o constanþã mai rar întîlnitã în literatura noas-trã contemporanã. Ne punem întrebarea fireascã: pe ceargumente cheie se întemeiazã poezia sa ºi în ce mãsurãsunt impregnate viziunile tragice ale existenþei? Se ºtie, tex-tul liric de nuanþã sacrã pune în luminã Eul deplin, legat deintuiþia miracolului în creaþie, care face ca „golul din fiinþã”sã se diminueze pînã la limpezirea stãrii sufleteºti. Negîndim aici la scrierile lui Nichifor Crainic, VasileVoiculescu ºi Radu Gyr. Din conþinutul lor se desprindestarea hristicã, acel duh al suferinþei purificatoare. Cu toþiiau crezut în justeþea divinã a propriilor lor idealuri, îniubirea de semeni ºi în adevãr. Mai mult, opera lor ni seînfãþiºeazã ca niºte „ruguri aprinse”, înzestrate fiind cu put-eri mistice capabile sã rãscoleascã adîncurile sufleteºti ºi sãle unifice în ideea ortodoxã naþionalã. Constantin Anton,bun cunoscãtor al culturii religioase, cu o sensibilitate tre-cutã de pragul iniþierii în cuvîntul care „arde ºi zideºte”,înalþã un imn de credinþã situat între ascetic ºi gnostic, areputerea exprimãrii într-o smerenie care-l ajutã sã-ºi con-ducã gîndul cãtre spiritul stelar ºi fulgurant, sã-ºi conturezeideea cã divinul este absolutul, excepþia ºi izbãvirea.

Îl cunosc pe Constantin Anton încã de la începuturilesale poetice, îl cunosc ºi mai bine în ipostaza de bibliote-car, avîndu-l coleg în ale bibliologiei, universul cãrþii fiin-

du-i un spaþiu prielnic cunoaºterii ºi dezlegãrii tainelor lec-turii. Remarcabil bibliotecar la Mogoºeºti-Iaºi, fondator alrevistei de culturã localã „Etnogeneze”, preºedinte alSocietãþii culturale „Nicolae Iorga”, director al Cãminuluicultural din localitate, ºi-a pus ºi-ºi pune amprenta în bunaconvieþuire spiritualã a comunitãþii. Pe lîngã toate acestea,el ºi-a aflat calea proprie, una strict legatã de literaturã –versul. Îi citesc cu atenþie ºi curiozitate Sfinþi înfloriþi înmiez de rugãciune (Ed. Panfilius, 2014), volum care sedeschide cu un tulburãtor gînd al marelui teolog DumitruStãniloae despre „Sfinþi ºi sfinþenie”. Versurile sederuleazã într-o structurã vãzutã ca un miracol, ca o per-petuã plutire ºi ca o stare de beatitudine în descifrarea sem-nelor Credinþei: „Tãcere rotind în strigãt de tainã,/ Sfinþiiluminînd icoanele lãuntric/ De jertfã e sieºi Cel lumiipãrãsit/ Într-o noapte continuã (la minus infinit)/ Credinþane hrãneºte cu Dumnezeu/ ªoptiri de luminã, de SfîntCuvînt minereu/ Flãcãri orbind în alint ºi-n frumuseþi/Trupul îngenunchind sub sfinte peceþi!/ Sub pleoapelemele lacrima încã plînge/ Fugara pîndã spre inima Celuibolnav/ Revoltã în umbre surpate-n Înalt/ Privirea întorcîn-du-se-n Eul destrãmat!” (Singurãtate în lacrimi). Oîndreptare a credinþei omului de azi, rãtãcit în meandrelevieþii lipsite de sens, ar fi calea spre lumina divinului, spremãrturisirea hristicã, spre atitudini ºi repere morale în faþadescreºtinãrii. Poetul îºi exprimã convingerea în misiuneaiubirii ºi dreptãþii lui Dumnezeu, fiecare poezie a luiConstantin Anton fiind un îndemn la deschiderea textuluisacru într-o strînsã legãturã cu ceea ce înseamnã culturareligioasã, tradiþia ortodoxã, modelele creºtine.

POEZIA SACRULUIPOEZIA SACRULUI

Nicolae BUSUIOCNicolae BUSUIOC