fumuri proletcultiste scornite din lulele preistorice · lãria scriitorului într-un mediu idi-...

www. revista-mozaicul.ro

Parafrazez titlul unui maipuþin cunoscut pamflet allui Alexandru Odobescu, la

175 de ani de la naºterea autoru-lui celebrului Pseudo – Kyneghe-tikos, motivat de redescoperirea,în mica mea bibliotecã, a volumu-lui Mihnea-Vodã cel Rãu. Doam-na Chiajna, apãrut în anul 1953la Editura Tineretului a C.C. alU.T.M., în colecþia „Bibliotecaºcolarului”. Dincolo de textul ce-lor douã nuvele istorice, atrageatenþia „Prefaþa” nesemnatã, ve-hiculând, în anul morþii lui Stalin,toate poncifele ºi cliºeele proli-ferate în climatul de represiune ºiconfuzie axiologicã a anilor dedictaturã a proletariatului: copi-lãria scriitorului într-un mediu idi-lic rural (câmpiile întinse ale Bã-rãganului), contactul cu folclo-rul (povestirile iscusitului MoºVlad), mama iubitoare de carte,dorul de þarã, existenþa exempla-rã, munca neobositã pe tãrâmulliteraturii etc.

Toate acestea reprezintã in-venþiile („scornelile”) unor dile-tanþi aserviþi regimului politic deinspiraþie moscovitã, depãºind cumult, prin fãþãrnicie, complicitateºi cameleonism, naivitatea „ar-heologicã” a unui Cezar Bolliac,ironizat de cãtre Odobescu pen-tru articolul „Uzul fumatului întimpii preistorici”, apãrut în„Trompeta Carpaþilor”.

Deºi clasicizatã de timpuriu,prin contribuþii de primã mãrime(Eminescu, Maiorescu, Lovines-cu, Vianu, Caracostea), opera luiAlexandru Odobescu nu a fost,cum se vede, ocolitã de grimase-le culturnicilor, promotori ai uneicritici paradoxale, care se credeasãnãtoasã pentru cã era ghidatãde ideologia unicã ºi generoasãpentru cã reda maselor o moºte-nire literarã strident rãstãlmãcitãîn cheie propagandisticã. EugenNegrici vorbea în Iluziile litera-turii române despre „specia cri-ticii valorizatoare” care, în primafazã fundamentalistã a comunis-mului românesc, îºi confecþiona-se „un set de trucuri ºi de proce-dee de prelucrare, actualizare ºirecuperare a operelor trecutuluiîn scopul configurãrii unei tradi-þii progresiste legitimatoare”.

„Prefaþa” anonimã amintitã maiînainte oferã posibilitatea cu-noaºterii in actu a acestui funest

fumuriproletcultiste

scornite din lulelepreistorice

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

echipament „critic”. Mai întâi suntcãutate argumente biograficeconvenabile, închise de obiceiîntr-un sistem de referinþe obli-gatorii. Un scriitor din alte vea-curi devine dezirabil prin aparte-nenþã ori numai simpatii popula-re ºi este cu asupra de mãsurãpreþuit pentru legãturi cu marelefrate de la rãsãrit. „În casa pãrin-teascã Odobescu a luat cunoº-tinþã pentru prima datã de limbaºi literatura rusã, cãrora le-a pãs-trat o credincioasã dragoste tottimpul vieþii sale. Pãrinþii trãiserãmulþi ani în Rusia, unde tatãl fu-sese militar de carierã...”. Afirma-þiile sunt golite de „amãnunte”nedorite (se trece sub tãcere fap-tul cã era vorba despre armataþaristã) ºi despãrþite de atitudini-le fundamentale. Polcovnicul IonOdobescu, tatãl, arestase guver-nul provizoriu la 1848, în timp cefiul este un admirator al luiBãlcescu. Numai platitudinea,schematizarea ºi potrivelile forþa-te puteau genera astfel de „con-sideraþii”: „Suferinþele poporuluicrunt exploatat ºi robit strãbat înoperã ca un ecou venit din fundulîntunecoaselor temniþe boiereºti”.

Format la ºcoala istoricã ºinaþionalã a paºoptismului, pa-triot autentic, raþional, fãrã exce-se demagogice, Odobescu estesupus metaplaziei, iar opera saredusã la dimensiunea patuluiprocustian al luptei de clasã ºi aldirijismului jdanovist: „Alexan-dru I. Odobescu a fãurit o operãnepieritoare, pentru cã a ºtiut sãculeagã frumuseþea literaturii ºilimbii poporului, împletind-o trai-nic cu învãþãtura desprinsã dinopera înaintaºilor sãi. Aceste mariînvãþãturi Odobescu le-a îmbo-gãþit, aplecându-se cu dragosteasupra literaturii clasice ruse... Elia atitudine împotriva claselordominante care cãutau sã sã-deascã ura împotriva marelui po-por rus, trecând peste legãturilede veacuri ale acestuia cu popo-rul nostru”.

Aristocrat prin naºtere, educa-þie ºi naturã artisticã, spiritrafinat, ilustrând estetismul li-vresc ºi senzual (Pompiliu Con-stantinescu), Odobescu a dusviaþa proprie „omului de lume”,cum spune Cãlinescu, dar în nici-un caz „fãrã evenimente”.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XII • NR. 2 (124) • 2009 • 20 PAGINI • 2 lei

(Continuare în pag. 2)

avantext

Mih

ai Þ

op

escu

NicolaeManolescu:„pânã va venicineva sã maiscrie istoriepe cinci secolede literaturãcu o altã listãcanonicã,o sã rãmânãa mea”

interviu

analizãistoria literaturiica „specie”a criticii literare

arte

handmade –MihaiÞopescu

2 , serie nouã, anul XII, nr. 2 (124), 2009

No 2 (124) • 2009

ab

le o

f c

on

ten

ts

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian IrimescuAdrian Michiduþã

Ion MilitaruSorina Sorescu

REDACTORILuminiþa CorneanuCosmin Dragoste

Gabriela GheorghiºorSilviu Gongonea

Xenia Karo-NegreaPetriºor MilitaruTiberiu Neacºu

Adriana TeodorescuMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Revista apare cu sprijinulAutoritãþii Naþionale

de Cercetare ªtiinþificã

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail:[email protected]

ISSN 1454-2293

9 7714 54 2290 02

Cãsãtorit cu Saºa, descendentã a prin-þilor ruºi Bagration ºi fiicã naturalã a ge-neralului Kiseleff, scriitorul, sibarit risipi-tor, aparþine, în acelaºi timp, categoriei co-lecþionarilor (de cãrþi, tablouri, mobile,bronzuri, dar ºi de femei). El, s-a spus, facefigura unui personaj balzacian. Cuceritor,frumos („În toatã frumuseþea lui Alexan-dru Odobescu, român în întindere ºi adân-cime, pe toate dimensiunile lui neaoº ro-mân, era excepþionalã, aleasã de norocpentru figura unui Domnitor”, exagereazãTudor Arghezi), comod, cu toate cã nulipsit de ambiþii, încolþit de creditori, esteºi erou de roman sentimental. „Un Rastig-nac devenit Des Esseintes”, noteazã N.Manolescu, cel care îl absolvã de pãcatulsinuciderii. Victimã a vulgaritãþii unei fe-mei fatale, cu treizeci de ani mai tânãrã,Hortensia Keminger, (fostã soþie a lui Al.Davila, apoi a lui D. Racoviþã ºi, în celedin urmã, cãsãtoritã cu Gh. Buzoianu),Odobescu, bolnav de gutã, îºi dubleazãdoza letalã de morfinã în seara de 8 noiem-brie 1895. „Accident”, spune acelaºi N.Manolescu, autor al unui structuralism suigeneris, operând, în sensul descopeririiunitãþii prozei odobesciene cu termeniide Ficþiune (Scene istorice), Temã (Pseu-do-Kyneghetikos; Istoria arheologiei) ºiNomenclaturã (Le Trésor de Petrossa),întreaga Operã apãrându-i ca o permanentãezitare în cãutarea/afirmarea Obiectului (v.Introducere în opera lui Alexandru Odo-bescu, 1976).

Dacã amintim ºi excelentul eseu al Doi-nei Curticãpeanu, Odobescu sau lecturaformelor simbolice, 1982, aserþiunea re-centã a lui Mircea Anghelescu, potrivitcãreia „aceastã operã se refuzã încã uneiîncercãri globale de caracterizare printr-oexpresie emblematicã ºi memorabilã”, neapare lipsitã de temei.

Timpii preistorici ai uzului critic de treilulele (munca în colectiv redacþional), pri-mitiv ºi dogmatic au trecut de mult.

(Urmare din pagina 1)

fumuriproletcultistescornite dinlulelepreistorice

In this issue:

Constantin M. POPA: Fumuri prolet-cultiste scornite din lulele preistorice

With the occasion of 175 years sincethe birth of Al. Odobescu, the author ana-lyzes the preface of the historical short-stories volume published after Stalin’sdeath. According to Constantin M. Popa,all the clichés proliferate in a repressiveclimate and in the years of axiological con-fusion caused by dictatorship. l 1

MIªCAREA IDEILOR„Istoria criticã a literaturii române”,

lansatã la CraiovaOn the 4th of February 2009, the repu-

ted critic Nicolae Manolescu presentedhis latest book, Istoria criticã a literatu-rii române. 5 secole de literaturã, in BuiaTheatre from University of Craiova.Gabriel Dimisianu, Cãlin Vlasie and GabrielCoºoveanu talked about the critic’s workand the importance of history of literatu-re. Nicolae Manolescu has also grantedus an interview, which can be read in thisissue. l 3-6

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Istoria literaturii ca

„specie” a criticii literareIn his article, Ion Buzera debates on

Istoria criticã a literaturii române. 5 se-cole de literaturã by Nicolae Manoles-cu. By positioning at the border betweenCritics and History of Literature, the re-viewer builds a strong case on the above-mentioned book. l 7

LECTURIRodica-Magdalena STOVICEK:

Romantism ºi infrastructurã. Anxietateadiferenþei

Rodica-Magdalena Stovicek chose tospeak, in her article, about the secondedition of Originile romantismului româ-nesc. Spiritul public, miºcarea ideilor ºiliteratura între 1780-1840 by Paul Cor-nea, published in 2008 at Cartea Româ-neascã Publishing House. The book re-presents a formidable style exercise. l 10

Ovidiu MUNTEANU: Blank sau poe-zia ca înãlbitor

This article analyzes the debut volumeof Vlad Moldovan, Blank, which containsa minimalistic, biographical poetry inwhich the real is an imitation and the on-tological consistency is the reflex of a cer-tain mechanics. l 10

Cosmin DRAGOSTE: Modificãri ºipercepþii temporale

Joachim Wittstock, in his novel, Bes-tätigt und besiegelt, reveals certain aspectsof the history of the Germans in Romania,as the deporting after the Second WorldWar. It is a very attentively built book, po-werful at the compositional level, revealingcertain truths, sometimes not at all comfor-table for some people. l 11

Alina GIORCEANU: Greºeli de ieri ºi(ne)greºeli de azi

The aim of Valeria Guþu Romalo’s book,Corectitudine ºi greºealã (limba româ-nã de azi), is not only to condemn theerror according to the literary language,but also to explain it. In the same time, theauthor succeeds in drawing the linguisticsystem in order to be understood by thenon-specialist reader of the book. l 12

Ana BAZAC: Purtãtorii de filosofieThe philosophy from the past of Ro-

mania reaches the contemporary publicwith pages from the Romanian philosop-hical thinking, which reveal important as-pects: the Romanian philosophers offe-red strong interpretations on the existen-ce of man, many times on the same wave-length as the Western philosophy. l 13

SERPENTINEAdrian MICHIDUÞÃ: In memoriam

Gh. Al. CazanAdrian Michiduþã’s article pays homa-

ge to professor Gh. Al. Cazan, recently

passed away. Gh. Al. Cazan left an impres-sive philosophical work behind, valuablethrough its themes and ampleness. l 14

Ion Bogdan LEFTER: Mãrunte, perso-nale (2)

One of the moments Ion Bogdan Lefterevokes is an encounter with a young manwho used to be the writer’s student duringthe communist époque in a village in Ro-mania. In that period, the hardness of anabsurd system could be counterattackedonly by the satisfaction that one teachercould have from his students. l 14

Þuþu Bãrbulescu:“Avem toate semne-le cã devenim doar o populaþie care trã-ieºte pe un teritoriu care se numeºte, încã,România”

The interview that Nicolae Marinescutook to Þuþu Bãrbulescu comprises a fewessential data regarding the celebrationon January 24 from Bãnie and also a dis-cussion on how people perceived the im-portance of this date, at 150 years afterthe Romanian Regions had united.l 15

ARTEDivanul cu pãpuºiRodica Prisãcaru speaks about the dif-

ficulties, but also about the joys of theactor from the Puppet Theatre, in an inter-view with Adriana Teodorescu. “The pup-pet is an extension of myself in every-thing…” seems to be the belief of the ar-tist. l 16

Mihaela VELEA: Hand Made – MihaiÞopescu

In her article, Mihaela Velea speaksabout the artist Mihai Þopescu. His workscan be found in important collections: TheGlass Museum in Prague, the Banity Mu-seum, Cottbus Museum (Germany), Ya-blonec Museum (The Czech Republic),Ebeltoft Museum (Denmark), Philadelphia(the USA), Vilnius (Lithuania) etc. l 17

Gheorghe FABIAN: Agendã muzica-lã craioveanã

Gheorghe Fabian speaks about theconcerts and the shows recently perfor-med at the „Oltenia” Philharmonic and at“Elena Teodorini” Lyrical Theatre. Amongthe personalities who enchanted the pu-blic from Craiova there were conductorGianna Fratta, the soprano Laura Nicu-lescu and the tenor Gabriel Nãstase. l 18

This issue is illustrated by work of artby Lucian Irimescu and Mihai Þopescu.The poems published are signed by IoanAnastasia, Gabriel Nedelea, Andreea Des-pina Popovici, Adina Mocanu and Ralu-ca Laura Rusu (Canada). In its “Transla-tions” column we present the work ofMauro Corona, translated by Elena Pîrvuand the poems of Marius Hulpe, transla-ted by Cosmin Dragoste.

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

, serie nouã, anul XII, nr. 2 (124), 2009 3

Eu sunt unul dintremartorii acestei

activitãþi

Gabriel Dimisianu: Carteaeste opera întregii lui activitãþi decritic literar, de critic care a creatopinie în lumea noastrã literarãîncã de la primele sale scrieri dinanii ’60 din Contemporanul ºi,apoi, în România literarã. Eusunt unul dintre martorii acesteiactivitãþi, întrucât s-a întâmplatca la România literarã sã fiu pri-mul cititor al textelor lui NicolaeManolescu. S-a discutat dejamult despre aceastã carte. Amconstatat, ºi nu numai eu, cã ulti-ma secþiune a cãrþii, consacratãliteraturii contemporane, a stâr-nit cea mai mare vâlvã, lucru fi-resc prin faptul cã scriitorii, înprimul rând, oamenii din mediulliterar artistic sunt interesaþi depropria imagine, de cum se rãs-frânge imaginea lor în aceastãcarte. În primul rând, sunt intere-saþi dacã sunt sau nu luaþi în aten-þie, cum sunt vãzuþi de critic, cuce imagine rãmân, pe care, sigur,criticul ºi-o asumã. Nu este co-mod pentru autor sã primeascãobservaþii, obiecþii, care uneorimerg pânã la injurii, admones-tãri… În orice caz, evident cã esteo carte vie, o carte pe lângã carenu se poate trece cu nepãsare.Au mai apãrut ºi alte istorii aleliteraturii în ultimii ani, unele din-tre ele nu au creat nici un fel de

a dorit sã facã un dicþionar descriitori, ci o structurã, vorba luiCãlinescu, credibilã, funcþionalã,o ipotezã pe care sã putem creaniºte lucruri acceptabile. NicolaeManolescu este încrezãtor cã þe-sãtura culturii este topologicã,aceasta vrând a spune cã, unapeste alta, tot o expresie cãlines-cianã, literatura reprezintã cea maiclarã artã a unui popor. Chiar dacãse produce îndoirea spaþiului to-pologic, imaginea poporului rã-mâne aproape la fel de clarã prinliteraturã, ºi aceastã îndoire a fap-tului topologic se poate produceprintr-o schimbare de zeitgeist,prin schimbarea orizontului deaºteptare, schimbarea, sã zicem,a regimului politic, însã prin lite-ratura unui popor avem o radio-grafiere, un portret moral, psihic,mintal, un portret al potenþialuluisãu, al nereuºitelor, eºecurilor, ilu-ziilor, dar ºi un portret al împlini-rilor sale.

Ce este, iarãºi, profesoral însensul bun, în aceastã Istoriecriticã…, mi se pare cã tonul de-cis ºi pragmatic ajutã la configu-rarea unui demers care sã impu-nã. Un singur exemplu: apropode preocupãrile pentru metodã,spune Nicolae Manolescu foar-te exact dupã anumite preambu-luri, dupã exemplificãri prin her-meneutica modernã aºa cum erapracticatã ea de un Jauss, de unGadamer, de un Wellek, spune,pânã la urmã, un lucru care îi poa-te irita intens pe ficþionari: nu li-teratura a dat naºtere criticii ºiistoriei literare, ci critica ºi istorialiterarã au dat naºtere literaturii.Este un adevãr care poate sunadestul de bizar pentru unii, pen-tru practicanþii de poezie, de pro-zã, de dramaturgie ºi pentru ceicare nu se ilustreazã ºi nu se apãrãprin criticã literarã, totuºi mi separe un mare adevãr pe care îlstatueazã aceastã istorie. Herme-neutica modernã este cea carepoate decide o ierarhie, care poa-te sistematiza ºi care þine de aceacredibilitate a unui discurs.

Existã valori absolute, afirmãNicolae Manolescu, pe urmeleunor Harold Bloom sau Valentine

reacþie, ceea ce iarãºi spune cevadespre destinul unor astfel decãrþi. Cartea domnului Manoles-cu este în atenþie ºi va fi în conti-nuare. Eu aº vrea ca o astfel decarte sã fie dincolo de mulþumiri-le sau nemulþumirile autorilor im-plicaþi în ea, sã fie judecatã în ra-port cu intenþiile autorului în pri-mul rând, sã se þinã seama de cea urmãrit ºi ceea ce explicit decla-rã ºi în introducere.

Una dintre caracteristicileacestei lucrãri este aceea cã seraporteazã la alte opinii criticeemise de-a lungul timpului, estevorba de Cãlinescu, în mod repe-tat, dar nu numai despre el, ci ºide Lovinescu ºi de criticii con-temporani care au emis opinii înlegãturã cu literatura. Cineva în-treba dacã Manolescu a citit totce s-a scris în toatã literatura ro-mânã ºi toate operele care ar tre-bui sã fie în atenþie. Eu îmi amin-tesc de un profesor al meu dintimpul facultãþii, Dimitrie Mantea,care fãcuse un inventar al tutu-ror cuvintelor care apar la Emi-nescu ºi în ce context apar toateaceste cuvinte ºi ce sens li se dã.Apoi, au apãrut întrebãri în legã-turã cu faptul cum poate fi verifi-catã aceastã investigaþie ºi îmiamintesc cã Alexandru Rosetti aspus cã acela care nu îl crede sãfacã ºi el la rândul lui aceastãnumãrãtoare. La fel spun ºi eudespre cartea lui Nicolae Mano-lescu, cine nu îl crede sã se apu-ce sã scrie la rândul lui cartea pecare a scris-o dânsul.

Am impresia cãreprezintã un reper

al acestei culturi

Gabriel Coºoveanu: Nu o datãprofesorul Nicolae Manolescu ascris cã toatã viaþa i-a plãcut sãfie profesor, altundeva spune cãnu a fãcut decât ºcoalã. Vocaþiadidacticã transpare în fiecare pa-ginã a acestei istorii. Este foarteclarã, prin urmare, preocupareapentru metodã, chestiune capi-talã la asemenea întreprindere.Este iarãºi limpede cã autorul nu

Cunningham, aceste valori, chiardacã sunt puþine, nu înseamnã cãele nu existã. ªi atunci este nevoiede o anumitã seriozitate în discurs,de o ironie mãsuratã ºi astfel seexplicã scepticismul autorului înprivinþa unor teorii precum celesemnate de, sã zicem, SusanSontag care spune cã au apuscomentariile acelea care se rostescºi se rotesc în jurul logicii, a venitvremea nu a unei logici moderne,ci unei erotici postmoderne. Astfelde speculaþii, deºi le cunoaºtefoarte bine, îi sunt destul destrãine lui Nicolae Manolescu, însensul cã le suspecteazã de multprea multã retoricã în daunasubstanþei, or Istoria criticã…este o carte de substanþã, ea aputut fi ºi meditatã ºireconsideratã de-a lungul unorani. Este foarte clar cã nu este ocarte care poate apãrea într-oculturã la 5 sau 10 sau 20 sau 30de ani, nu numai prin volumul sãu,ci prin arhitectura sa. Cât priveºtepartea contemporanã, care astârnit atâtea discuþii, autorul arecuraj, de la un capãt la altul, ºiiarãºi suntem lãmuriþi din premize,orice ierarhizare, orice discuþieasupra literaturii, orice istorieliterarã este o judecatã pe contpropriu. Spunea anterior ºidomnul Gabriel Dimisianu, câtãvreme autorul îºi asumã acestunghi subiectiv ºi admite, chiarapãsat, cã obiectivitate deplinã nuexistã, atunci este foarte greu sãriposteze, sã ricaneze în faþaacestei istorii altfel decât pringestul întemeietor, sã scrii tu în-suþi o variantã, o altã versiune aistoriei literaturii române. Deocam-datã aceasta, dupã episodul 1941,am impresia cã reprezintã un reperal acestei culturi ºi este o artã apoporului român în acest moment.

Istoria lui NicolaeManolescu a fost

clasicizatãinstantaneu

Cãlin Vlasie: Vreau sã vã spuncã nu întâmplãtor prima lansare

în afara Bucureºtiului se petrecela Craiova. Mie mi se datoreazãacest fapt. Eu i-am propus dom-nului profesor Manolescu sã vinãîn Muntenia întâi. El, având ospiþã munteneascã puternicã, amþinut sã fie la Craiova deoarece,dupã Bucureºti, care este capita-la þãrii ºi înseamnã altceva, cel maicultural ºi mai interesant oraº dinaceastã zonã este Craiova. Amavut de ales dintre Timiºoara,Cluj, Iaºi… eu am ales Craiova.

În momentul acesta, NicolaeManolescu este cel mai iubit ºicel mai înjurat scriitor actual dintoatã România. Ceea ce, însã, nueste corect sã fie atacat este au-toritatea pe care toþi i-o recunoaº-tem domnului Nicolae Manoles-cu. Nici nu se putea concepe alt-fel, ca altcineva sã producã o ast-fel de operã, decât cineva cu oimensã autoritate, cu o imensãpracticã, pe care nimeni altul nua mai avut-o ºi nu ºtiu dacã o vaavea de acum înainte. Aici estemunca a 40 de ani. Nu este o is-torie perfectã ºi nici nu poatemulþumi pe toatã lumea, la modulvulgar vorbind, deoarece estepunctul sãu de vedere. Istoria luiNicolae Manolescu a fost clasi-cizatã instantaneu.

Din punctul meu de vedere,un lucru este fãrã nici un dubiu –în aceastã carte, care pare extremde tãioasã, nu existã paginã încare sã nu fie tãioasã, nu numaicu scriitorii contemporani, dar ºicu scriitori pe care îi ºtiam mai demult. Folosesc termenul pe carel-a folosit ºi Mircea Cãrtãrescu laGaudeamus, domnul Manolescuface vivisecþie acolo, nu „iartã”nimic! Ani ºi ani de zile am trãitîntr-un semãnãtorism critic senil,cu anumite formule consacrate,despre fiecare cum este, ne mul-þumeam sã reþinem douã-trei cu-vinte, o frazã, o propoziþie. Nico-lae Manolescu vine ºi face o tã-ieturã, ne propune o altã literatu-rã, ne invitã sã gândim o altã lite-raturã. Cred cã dupã aceastã car-te, generaþiile care vor urma vorscrie cu totul altfel, pentru cã eareuºeºte sã fie în acelaºi timp ºiun canon dacã vreþi, este greu

işc

are

a i

de

ilo

r

ð

„Istoria criticã a literaturii române”,lansatã la Craiova

















Pe data de 4 februarie a.c.,în Aula „Alexandru Buia“ a Fa-cultãþii de Agronomie s-alansat cel mai recent volumsemnat de Nicolae Manolescu,Istoria criticã a literaturiiromâne, apãrut la EdituraParalela 45. Au vorbit desprecarte criticul literar GabrielDimisianu, conf.univ.dr. GabrielCoºoveanu, decanul Facultãþiide Litere a Universitãþii dinCraiova ºi Cãlin Vlasie, editorulacestei cãrþi ºi director alediturii Paralela 45.


işc

are

a i

de

ilo

r

de fãcut literaturã dupã o carteca aceasta, în sensul în care ºtimnoi cei mai în vârstã, cum se fã-cea literaturã, pentru cã acestexamen pentru o întreagã litera-turã, nu una dintre cele mai gro-zave, dar nici una micã. Acest duºrece pe care îl provoacã, cred eu,este marea valoare a acestei cãrþi.Nu vom întâlni nici un scriitorcare sã fie total pus într-o luminãde icoanã, în toatã cartea nu exis-tã aºa ceva. De aceea dumnealuispune la un moment dat, într-untext, cã aceastã carte nu este obiblie, nu ne invitã sã o învãþãmºi apoi sã o predãm ºi sã devinãmaterial didactic pentru seriilecare vin. Dacã spuneþi cã Mano-lescu a spus o prostie, trebuie sãdemonstraþi cã a spus o prostie.Este foarte greu pentru cã esteimensa autoritate care funcþionea-zã în spate, acest lucru nul-au înþeles foarte mulþi, cel puþindin cronicile pe care le-am cititpânã acum, mulþi spun cã uite, nua înþeles genul douãmiist, nu aînþeles pe Buzura, nu a înþeles pePreda ºi aºa mai departe. Estefoarte greu sã demonstrezi altce-va, îþi trebuie o operã, îþi trebuieautoritate, credibilitate, adicã ceeace profesorul Manolescu adobândit. Receptarea acestei cãrþinu se va termina anul acesta, esteo carte de care vor þine cont deaici înainte generaþii întregi.

Cele care seschimbã cel maipuþin sunt totuºivalorile artistice

Nicolae Manolescu: Nu ºtiudacã sunt cel mai insultat, înjuratsau cel mai iubit scriitor critic ro-mân acum, dar ºtiu cu siguranþãcã sunt cel mai stingherit. Meri-tul pe care eu personal mi-l recu-nosc, principalul merit, este cã amterminat aceastã carte care a re-prezentat o mare aventurã pen-tru mine însumi. Îmi aduc amintecu multã cãldurã ºi emoþie ºi înacelaºi timp cu un imens regretde omul cãruia într-un fel, la în-ceputul începuturilor i-o datorez,este vorba prietenul meu, regre-tatul Zigu Ornea, care s-a þinutde capul meu acum vreo treizecide ani sã scriu o istorie aliteraturii, spunându-mi cã lacincizeci de ani orice critic seriostrebuie sã scrie una. Nu era nicimomentul când el se pusese pecapul meu, nici eu nu erampregãtit, deºi mã apropiam decincizeci de ani nu prea aveammintea sã mã înham la oasemenea carte. Pânã la urmã,mai mult ca sã scap de gura lui,m-am apucat ºi dacã m-am apucat,mi-am propus sã o termin; a fostun fel de pariu cu mine însumi dea nu lãsa lucrurile neterminate. Amai fost un pariu la mijloc, ºianume am vrut sã încep sã-iprovoc pe ei care o vor citi înmãsura în care de foarte multãvreme, nu numai la noi, ci pretu-tindeni în lume, istoriile literaresunt considerate ca demodate.Am fãcut un pariu cu mine însumisã fiu demodat pânã la capãt, decisã fac ceea ce nu se mai face, nunumai pentru cã asemenea operesunt astãzi rezultatul unei muncicolective, al unor întregi echipe,cu specialiºti pe domenii, specia-liºti pe curente literare, specialiºtipe epoci, specialiºti pe genuri ºiaºa mai departe. Dar ºi pentru cãîn literaturile moderne care aucâteva sute de ani e foarte greu

pentru cineva sã se apuce sãscrie despre cãrþi apãrute acumcâteva sute de ani sau mai multºi sã aibã cât de cât antenele po-trivite pentru aceastã perioadãcare poate sã depãºeascã jumã-tate de secol ºi mai mult. Mi-ampermis la un moment dat afirma-þia cã existã ºi valori absolute.Lovinescu spune cã valorile semutã, se schimbã ºi cã noi nu maiavem astãzi acces la literaturaantichitãþii decât într-o anumitãmãsurã, nu mai citim sau nu maiînþelegem întotdeauna din toatepunctele de vedere autori ºi ope-re care dateazã de secole. Am ci-tit de câteva ori istoria aceasta alui Lovinescu, a mutaþiei valori-lor estetice ºi de fiecare datã m-afrapat un lucru ºi anume teza luiLovinescu este perfect adevãra-tã dacã o rãsturnãm, cum învã-þam noi la ºcoalã cã a procedatMarx cu Hegel, când a rãsturnatdialectica. Istoria lui Lovinescueste perfect îndreptãþitã dacã opriveºti invers ºi dacã spui cãtoate valorile se schimbã, se pe-rimã ºi chiar dispar. Cele care seschimbã cel mai puþin, nu deloc,sunt totuºi valorile artistice. Mi-avenit în cap ºi o poezie în careCãlinescu spune „Când mã gân-desc cã pânã ºi Sirius o sã explo-deze/ Cum poate sã dureze o foa-ie de hârtie în mileniul celãlalt?”.Dar dacã ne raportãm la mareleunivers ºi la Sirius ºi la alte ase-menea lucruri fireºte cã absolu-tul valorilor artistice devine ex-trem de relativ. Ce se schimbã? ªimi-am dat seama cã se schimbãtocmai modul nostru de a le re-cepta, de a le privi, de a le inter-preta, pentru cã toate celelaltevalori sunt relative, sã nu ne amã-gim cu ideea cã noi atunci cândcitim o carte o facem strict dinpunct de vedere literar, chiar dacãacesta ar fi þelul, noi citim totuºicãrþile într-un halou aºa care neînconjoarã cu tot fel de valori.Intrã acolo valori morale, valorisociale, valori istorice, intrã va-lori de conjuncturã, intrã întâm-plãri de toatã ziua. Nu spuneaFreud cã ceea e visãm noaptease compune de fapt din elementepe care le-am trãit ziua, doar cãse combinã într-un fel mai greude explicat? Lectura noastrã estefãcutã din asemenea lucruri, carese amestecã într-un mod foartegreu de explicat, în care toate joa-cã un rol ºi pe care nu le putemignora.

Faptul cã o carte poate fi cititãîn feluri foarte diferite ºi chiaropuse reprezintã un semn de în-trebare, dar nu referitor la valoa-rea relativã sau absolutã a litera-turii. Este un semn de întrebarereferitor la altceva, ºi anume lacapacitatea noastrã de a întoar-ce pe toate pãrþile o carte, un ta-blou, o bucatã muzicalã; la capa-citatea noastrã de a pune în jocde fiecare datã când citim altecombinaþii cam ale aceloraºi ele-mente. De fiecare datã, percepþianoastrã se schimbã pentru cã seschimbã aranjamentul elemente-lor care intrã în ea, percepþia noas-trã fiind întotdeauna extrem debogatã, de variatã, de complica-tã câteodatã. Nu am avea nici oexplicaþie pentru faptul, de pildã,cã, la un interval de o jumãtatede secol, despre Sadoveanu s-au putut emite douã pãreri opuse.Prima este din 1905 ºi îi aparþinelui Sanielevici. Era unul dintre ceimai inteligenþi cititori de la înce-putul secolului trecut ºi spuneadespre Sadoveanu cã este unautor violent, amator de bestiali-tãþi, de violuri ºi de adultere, lip-sit de farmec ºi de poezie. ªi lanici jumãtate de secol, G. Cãlines-cu spunea cã nu poate fi cititdintr-o datã, pentru cã este ca unbutoi de miere din care trebuie sãmãnânci cu linguriþa, cã dacã mã-nânci cu polonicul þi se apleacã.Sadoveanu este acelaºi de la în-ceput pânã la sfârºit, cãrþile luisunt din ce în ce mai bune, din ceîn ce mai temeinice, dar, de fapt,esenþa lor, structura intimã esteaceeaºi din 1904, când debutea-zã ºi pânã la ultima pe care o scrie,chiar dacã exceptãm Mitrea Co-cor ºi Aventurã în lunca Dunã-rii, ultimele lui cãrþi care sunt cumsunt. Sadoveanu nu se schimbãºi nu este numai cazul lui, este ºicazul lui Eminescu.

Nu este mai puþinadevãrat cã nuexistã valoare

esteticã în sine, pusãîn borcan precum

fluturii dinMuzeul Antipa

De multe ori, mai ales când ne-am îndepãrtat foarte tare de anu-mite opere, receptarea lor este maicaptivantã decât receptareaînsãºi, receptarea lor este maispectaculoasã, mai vie, mai

atractivã, mai contemporanã aºspune, decât operele înseºi pecare le citim din obligaþie sau dinnevoie didacticã, dar nu le maicitim neapãrat de plãcere. Suntnenumãrate exemple. „Þigani-ada”, care pentru cea mai mareparte dintre cititorii de astãzi esteilizibilã, este o operã extrem dedificilã ºi nu o mai citeºte nimeniîn afarã de noi, profesorii deliteraturã, care suntem obligaþi demeseria noastrã. Însã ce s-a scrisdespre „Þiganiada” de la apariþiasa la sfârºitul secolului 19, cã dinpãcate nu a apãrut când a fostscrisã, ºi pânã astãzi, esteextraordinar. S-au spus lucruriatât de diferite încât nu îþi vine sãcrezi cã este aceeaºi epopee eroi-comicã pe care a scris-o BudaiDeleanu, apar mai multe lucruriacolo ºi ajungi la ideea aceeaparadoxalã a lui Borges cã dacãDon Quijote ar fi scris astãzicuvânt cu cuvânt ºi literã culiterã, ar fi altã carte decât cartealui Cervantes. „Þiganiada”, aºacum a fost interpretatã, estemereu altã epopee, de toatefelurile, ca sã zic aºa, nu maiseamãnã cu ea însãºi. Acest lucruse întâmplã cu foarte multe cãrþi,mai ales din perioada veche.Sigur cã problema cea mai mare oridica pentru mine, care scriamaceastã carte în cea mai mare par-te a ei dupã revoluþie, modifica-rea din ce în ce mai perceptibilãºi tot mai rapidã a modului de lec-turã a generaþiilor care veneaudupã noi. Eu nu sunt de pãrereaunora, care spun cã astãzi nu semai citeºte, cã toatã lumea se uitãla televizor sau cã navigheazã peinternet. Eu cred cã cine trebuiesã citeascã, citeºte ºi cine nu tre-buie sã citeascã, nu citeºte ºi estefoarte bine aºa. Niciodatã, în toa-tã istoria, nu s-a citit la fel de multca acum. În România sunt 4216edituri. Nu ºtiu câte scot carte li-terarã, dar sã zicem cã un sfert,cam o mie de edituri, ºi dacã scotîn medie de trei cãrþi, cinci cãrþisau zece cãrþi, tot sunt zece miide cãrþi pe an, în tirajelerespective. Vã daþi seama cãtotuºi se citeºte în þara asta. Credcã s-a modificat felul de a citi, astacred ºi nu mã întrebaþi dacã înbine sau în rãu, aici nu existãprogres nu existã regres, deciexistã modificare, transformare.S-ar putea ca peste zece ani sã seciteascã cu totul altfel decât amcitit noi, acum deja se citeºtealtfel. Nu ºtiu dacã e bine sau erãu, fiecare societate are modulsãu de a citi, modul ei de lecturã,ceea e mi se pare absolut normal.Problema mea era când scriam maiales despre romanele anilor ’60,’70, ’80, când literatura românã aînviat dupã un deceniu de somndogmatic. Evident, eu am cititaceste cãrþi când au apãrut, am ºiscris despre ele, le citesc acumîncã o datã, însã nu le mai citesccum le-am citit atunci.

Dar studenþii mei de astãzi,care aveau la Revoluþie doi ani,trei ani, patru ani sau chiar maimult habar nu aveau ºi nuauziserã la vârsta aia de Buzurasau de D.R. Popescu sau de Iva-siuc sau de alþii, ei cum le citesc?ªi mi-am dat seama cã sunt obli-gat într-un fel sã le spun douãlucruri ºi sã ghicesc un al treilea.Primul lucru era sã le aduc amin-te cum citeam eu înainte, când auapãrut, cum le citesc eu acum ºisã le sugerez cam cum sã le ci-teascã ei, lucru cel mai greu din-tre toate, pentru cã în mintea meade acum patruzeci de ani mã mai

pot pune, dar în mintea unui ado-lescent care are astãzi douãzecide ani mã pun destul e greu. Eibine, aceastã operaþie am fãcut-oºi cine citeºte cu oarecare atenþiecapitolele despre Þoiu, despreBuzura, despre Ivasiuc poate sãobserve cã existã în acestecapitole o încercare de triplãlecturã a cãrþilor. Sigur cã num-am apucat sã spun de undepânã unde este lectura mea de latreizeci de ani, de unde pânãunde este lectura mea de acum ºide unde începe lectura de undepoate sã fie a tinerilor. Eu fac olecturã esteticã, dar nu este maipuþin adevãrat cã nu existãvaloare esteticã în sine, pusã înborcan precum fluturii dinMuzeul Antipa ai lui MirceaCãrtãrescu. Esteticul este, dupãcum spunea, complicat de toateaceste lucruri, nu poþi sã nu þiiseama de toate astea ºi dacã nuai experienþa respectivã foartegreu te pui în situaþia de a vedeacum suna acest roman, aceastãfrazã, acest capitol acum treizecide ani, cum sunã astãzi ºi cum vasuna în viitor. ªi de aici sedezvoltã o întreagã panoramã dedificultãþi de interpretare, pentrucã intrãm în lucruri din ce în cemai complexe, începem sã ne dãmseama cã scriitori cu cel mai marecuraj ºi care au mizat cel mai tarepe aspectul politic în anii aceia,pierd astãzi în favoarea scriitorilorcare au trãit cumva într-un fel devid, apolitici, cum se spune.Prietenul nostru Ion BogdanLefter, de pildã, vrea de ani dezile sã reabiliteze ªcoala de laTârgoviºte, adicã pe RaduPetrescu ºi pe ceilalþi în defavoa-rea lui Preda, a lui Buzura, spu-nând cã cei dintâi sunt adevãra-þii scriitori. Da, adevãraþii scriitoriar fi aceia care plãtesc el mai mictribut sau deloc cenzurii ºi stan-dardelor ideologice din anii ’70,’80. E de discutat care dintre eisunt mai valoroºi, dar un lucrueste sigur cã mai reprezentativipentru ce a fost atunci sunt ceicare au luat în piept cenzura ºinu au fost ei, ci au fost ceilalþi.Cã peste douãzeci de ani o sã ci-tim mai degrabã „Matei Iliescu”(romanul de dragoste al lui RaduPetrescu, care a debutat în 1970)decât „Moromeþii” este posibil.Deocamdatã eu mãrturisesc cã mãpasioneazã mai tare romanele as-tea cu problemele lor, chiar rea-list-socialiste în parte, decât une-le din romanele foarte „pure” alealtora dintre cei din generaþia ’60.

Critica nu e probãde vitezã, e slalomVã spun aceste lucruri ca sã

încerc sã vã conving, sã spunaºa, cã problema unei lecturi aunei literaturi de la un cap la altulînsemnã de fapt ºi lectura tuturorpunctelor de vedere critice – mãrog, este o exagerare, pentru cãniciodatã nu poþi sã le citeºti petoate.

Din momentul în care ampredat cartea, au mai apãrut vreozece, douãzeci de cãrþi despreautori despre care eu scrisesem,deci nu toate, dar în orice caz pecele importante ºi pe cele careconstituie repere. O asemeneacarte nu este o coborâre peschiuri, e un slalom ºi este un sla-lom special, cu porþile apropiate,ºi acolo se vede mãiestria schio-rului. Critica nu este probã de vi-tezã, e slalom, trebuie sã treciprintre tot felul de obiecte, tre-buie sã schimbi poziþia, sã ð


işc

are

a i

de

ilo

r

„pânã va veni cineva sã mai scrieistorie pe cinci secole de literaturã

cu o altã listã canonicã,o sã rãmânã a mea”

– interviu cu Nicolae Manolescu –

Tiberiu Neacºu: Domnule Ni-colae Manolescu, ce s-a schim-bat în percepþia criticã de la Is-toria... lui Cãlinescu pânã lalucrarea dumneavoastrã, Istoriacriticã a literaturii române. 5 se-cole de literaturã?

Nicolae Manolescu: Foartemulte. În primul rând, aº spune,s-a schimbat locul pe care astãzieu, dar nu numai eu, îl acord re-ceptãrii critice, care la Cãlinescunu existã. Dar aceste lucruri suntinevitabile, intervin, nu au nici olegãturã cu valoarea unei istoriisau a alteia. Peste 30-40 de ani seva mai scrie o Istorie a literaturiide la origini pânã în prezent ºiacolo vor fi tot felul de lucruri lacare eu nu m-am gândit nicioda-tã. Cãlinescu nu avea în vederereceptarea... Nu era la modã! Ni-meni nu-ºi pusese pânã atunciproblema; nici o istorie a literatu-rii, nici de la noi ºi nici din altepãrþi, nu lua în considerare punc-tele de vedere critice exprimateanterior. Acum, de ce astãzi re-

ceptare ºi ieri nu, asta e mai greude spus. Poate standardeleactuale presupun receptarea cape un factor esenþial în discutarealiteraturii pe perioade mai lungide timp.

T.N.: Cum se vede acum Isto-ria... lui Cãlinescu, dupã experi-enþa, aventura scrierii Istorieicritice...?

N.M.: Istoria... lui Cãlinescueste, fãrã îndoialã, cartea care aconsolidat canonul cu care auoperat toate generaþiile literare dedupã aceea. Paradoxul face ca ocarte care nu a mai fost reeditatãdin ’41 pânã în 1982 niciodatã (facabstracþie de o ediþie scoasã deIosif Constantin Drãgan în strãi-nãtate, plinã de tot felul de „fiti-le”, cum se spune), deci o carte,care vreme de 40 de ani nu a fostaccesibilã publicului larg, a reu-ºit sã fixeze canonul pentru ge-neraþiile de critici din perioadapostbelicã. Când eram student,mergeam la Biblioteca micã a Fa-cultãþii de Litere, unde Ioan Pe-

tricã, bibliotecarul, pe cei pe carene aprecia în mod deosebit, neînchidea într-o camerã separatãºi ne dãdea sã citim Istoria... luiCãlinescu în fascicole. Erau pa-tru. Când auzeam bãtãi în uºã,ºtiam cã le ascundem sub masãºi deasupra aveam niºte cãrþi careerau permise spre lecturã. Eu amvãzut Istoria... lui Cãlinescu laIon Petricã în bibliotecã, mai apoila niºte prieteni ai pãrinþilor mei,la Sibiu, care aveau un exemplarºi când se întâlneau ºi stãteau devorbã, eu mã refugiam într-uncolþ lângã sobã ºi citeam Cãlines-cu ºi mai târziu, prin anii ’60, amcumpãrat-o de la un celebru anti-car din Bucureºti, Sterescu, cu,þin ºi acum minte, în 1964, cu 400de lei. Leafa mea, în momentulacela, era 800 de lei. Desigur cãaceastã carte, nereeditatã vremede 40 de ani a reprezentat carteacare a construit, pentru noi, ca-nonul. Una peste alta, cel maiimportant eveniment literar dinviaþa noastrã de critici literari.

T.N.: Dar acum, dupã ce ºidumneavoastrã aþi pus bazeleunei „piramide”, sã spunemaºa?

N.M.: Sigur cã, din 1941 încoa-ce, s-au întâmplat în literaturaromânã foarte multe lucruri. Ine-vitabil, literatura contemporanãeste, astãzi, alta decât era pe vre-mea lui Cãlinescu. Nu-mi placecomparaþia cu el. Aº fi vrut eu sãam talentul lui ºi geniul lui literar.Numai cã astãzi, o istorie literarã,cum este a mea, consacrã pentrucontemporani, adicã pentru post-belici, aproape acelaºi spaþiu capentru toþi scriitorii români de laNeacºu ºi cu Scrisoarea lui din1521 ºi pânã la al doilea rãzboi.La Cãlinescu istoria era mairestrânsã. În al doilea rând, Cãli-nescu nu citeazã, niciodatã, niciun critic. Cartea mea e plinã decitate din critici, la fiecare autorexistã comentariile anterioare ºiîn plus, pentru contemporani,sunt 27 de critici ºi vreo 18 poeþi.Aceste reprezintã, de fapt, niºteschimbãri, alte standarde decâterau în 1941.

Sunt tot atâtea listede autori omiºi saucare trebuia sã nu

fie, câte comentariiT.N.: Cartea dumneavoastrã

a avut o mulþime de receptãri,recenzii, o mulþime de discuþiiîn reviste. Care au fost criteriilede selecþie din Istoria... dumnea-voastrã?

N.M.: Fiecare Istorie îºi arecriteriile ei de selectare. Eu le-amavut pe-ale mele, alþii le au pe alelor. Dacã citim cu atenþie zecilede comentarii, pot sã spun cãsunt tot atâtea liste de autori omiºisau care trebuia sã nu fie, câtecomentarii. Numai cã aici nuîncape referendum. Fiecare culista lui. Provocarea mea pentrucei care spun cã lista trebuia sãfie alta este sã scrie ºi ei propriaIstorie în care sã spunã lista lor,dupã care confruntãm ºinegociem. Deocamdatã nu am cucine sã negociez.

T.N.: Istoria... dumneavoastrãcanonizeazã (în sensul lui PaulCornea, piramidal) sau încear-cã sã instituie o paradigmã, însensul lui Kuhn, adicã revolu-þionarã, reactivã?

N.M.: Este, mai degrabã, o ca-nonizare. Orice istorie de genulacesta, care apare dupã atâþia anide la ultima, canonizeazã ºi dincauza aceasta ºi marea supãrarea foarte multora care ºtiu cã anibuni de-aici încolo nu va mai facenimeni o asemenea istorie. Sigur,vrând-nevrând, cine a intrat înIstorie... rãmâne, cine nu, nu. Nuo spun nici cu ranchiunã, nici curesentiment, nici cu plãcere: astaeste situaþia. Postmodernismul, ð

ð schimbi viteza, trebuie sã teadaptezi, trebuie sa te laºi pe unpicior sau pe celãlalt, e foartecomplicat. Eu cred cã nu se poatealtfel. Din pãcate nu am avut niciun model, nu existã nici o singurãistorie literarã care sã fi luat înconsiderare într-o mãsurã impor-tantã critica anterioarã, absolutniciuna, nici în alte pãrþi ºi nici lanoi, nici la De Sanctis, nici laCãlinescu, nici la Lovinescu.Citeam ieri în „România literarã”un articol al lui Mihai Zamfirdespre Odobescu ºi Hasdeu.Mihai Zamfir, care este unextraordinar critic literar ºi carenu are cota pe care ar merita-o,scrie despre Hasdeu un articolfoarte interesant, în care nupomeneºte absolut nici un punctde vedere despre Hasdeuformulat înainte, nici unul, nu peal meu neapãrat, nici unul, nuexistã, nu a mai scris nimeni de-spre Hasdeu, el este primul carescrie ºi scrie foarte interesant. Darnu au mai scris ºi alþii? Recunosccã am crezut întotdeauna cã a tereferi la ce au spus alþii înainteata este ºi o formã de politeþe ºi decivilitate, dacã au spus, de ce sãnu luãm în considerare? Eºti, nueºti de acord, nu are nici o impor-tanþã, cum vã spuneam, lucrurilese schimbã atât de tare încât deregulã nu mai eºti de acord, darnu poþi sã nu þii seama de faptulcã omul acela a spus la un mo-ment dat în premierã un lucru ºicare era strãlucit ca pãtrunderela data respectivã, chiar dacãacum lucrurile schimbându-se,nu þi se mai pare la fel de importantsau nu ni se mai pare la fel deadevãrat, cã important rãmâne.

Ce vã pot spune în încheiereeste cã am plecat de la niºte pro-vocãri care erau mai degrabãpentru mine însumi. Am încercatsã fiu atât de onest cu mine în-sumi pe cât este cu putinþã. ªi nueste vorba aici cã eu îmi asumselecþia ºi criteriile ºi judecãþile,sigur cã mi le asum, aici este vor-ba de faptul cã aºa cum am gân-dit eu aceste lucruri, aºa cum amfãcut eu selecþia, aºa a ieºit car-tea ºi atunci îi dau dreptate luiDimisianu sã spunã cã dacã nucredeþi cã este bunã lista aceas-ta, faceþi alta ºi discutãm, nu ampretenþia de infaibilitate. Sunt si-gur cã am greºit în foarte multecazuri ºi dacã am sã pot, am sãîndrept pe unde am greºit dacãmã voi lãmuri. Sigur, asta este in-contestabil, dar atât am putut sãfac, mai mult nu am putut ºi atuncivã rog, dacã aveþi alte liste ºi altepropuneri, cu mare bucurie vreausã le vãd, poate învãþ ceva ºi la oaltã ediþie, dacã Vlasie îºi mai iariscul. Nu sunt atât de limitat in-telectual încât sã nu mã folosescde sugestiile bune pe care le pri-mesc. Aº fi fericit sã mai aparãdouã istorii literare acum, în aniiviitori, ale oamenilor din alte ge-neraþii, eventual, ºi aº scrie o edi-þie nouã cu bucurie folosindu-mãde ele. Deocamdatã m-am folositºi eu de ce am avut. Vorba luiMiron Costin „eu dau socotealãde toate ale mele câte scriu”.

Vã mulþumesc.

Pagini realizate dePetriºor Militaru

Au consemnatGabriel Nedelea ºi

Cosmin Militaru


vorba lui Mircea Cãrtãrescu, nuexistã, dar dacã nimeni nu vascrie o carte care sã spunã „Post-modernismul românesc, cartea luiMircea Cãrtãrescu, este oprostie!”, va rãmâne pe-a lui. Pânãva veni cineva sã mai scrie isto-rie pe cinci secole de literaturãcu o altã listã canonicã, o sã rã-mânã a mea.

În ce priveºte paradigma, eucred ca abia acum, în 2000 seschimbã. Ce va ieºi de-aici, nuºtiu. Dacã aº fi ºtiut, aº fi scriscapitolul despre generaþia 2000.O s-o scriu, poate, în ediþia adoua, peste câþiva ani.

T.N.: S-au semnalat greºeli defactologie sau inadvertenþe detot soiul în Istoria... dumnea-voastrã. La un volum atât demare, ele pot fi normale. Totuºi,s-au fãcut multe reproºuri peaceastã temã, cât ºi în alte di-recþii. Care a fost reproºul (nunumai legat de greºeli) care vis-a pãrut cel mai nedrept?

N.M.: Greºelile astea sunt ine-vitabile. Unele îmi aparþin, alteleaparþin corecturii, altele aparþinredactorilor. Sigur, un an în plussau în minus la Radu G. Þepo-su... Le-am corectat, o sã aparã oediþie corectatã acum. I-am rugatpe toþi prietenii mei care au ci-tit-o sã-mi facã listã de greºeli detipar ºi de literã. Unii dintre ei aufãcut-o foarte serios, eu am þinutseama de observaþiile lor. În acestmoment existã pe mâinile edito-rului un exemplar corectat – era-re humanum est, perseverarediabolicum, dar nu am de gândsã perseverez, aºa cã ne menþi-nem în limitele umanului.

Existã douã tipuri de observa-þii care-mi displac din principiu,dar nu rãspund la chestiile astea– fiecare pasãre pe limba ei piere.Fiecare critic va fi întrebat ce aspus el despre mine, nu ce-amspus eu despre el.

Primul tip de erori este cel carenu þine seama de, sã spunem,opþiunile mele terminologice.Când eu spun, de exemplu, cã is-toria la douã mâini înseamnã is-toria la mâna mea, a celui de as-tãzi (un „eu” generic, nu eu capersoanã), a doua mânã este ceaa generaþiilor anterioare care aucomentat acea carte, cineva îmispune cã poate era mai bine sãnumesc mâna dreaptã intuiþie,mâna stângã, luciditate ºi sã scriudouã cãrþi, conform poieticilormoderne, în sensul ãsta, la douãmâini. Da, pot, dar eu nu am fã-

cut-o în sensul ãsta. Deocamda-tã, concepþia mea asta este. Îmiaduc aminte când am publicatArca lui Noe, mulþi mi-au zis: „Darmai existã ºi alte categorii decâtcele trei, de roman, pe care le aiacolo, adicã doric, ionic ºi corin-tic”. Eu am zis cã dupã criteriilemele, nu existã decât trei. Dacãschimbi criteriul, poþi gãsi patru,cinci, ºase tipuri, dar pe criteriulacesta, al patrulea nu existã, decihai sã discutãm valabilitatea cri-teriului. Dacã avem un criteriubun, atunci clasificarea mea rã-mâne, nu e bun, face altul ºi cu oaltã clasificare. Este primul tip deobservaþie care nu are, de fapt,nici un sens.

Al doilea tip de observaþieeste cel care rezultã, de obicei,din necitirea textului. Unul dintrecei mai buni comentatori, nu areimportanþã cine, un critic la careþin, spune între altele cã Slavicinu e recuperat nici ideologic, niciestetic. Estetic, el e recuperat deCãlinescu din 1941. Pânã atuncinimeni nu spusese cã Slavici eun mare scriitor. Eu aici am merspe mâna lui Cãlinescu. Ideologicnu a fost recuperat niciodatã

pânã acum. Sunt primul care aspus cã Slavici a fost considerato povarã pentru opera lui, moar-tea a eliberat opera de om, spuneCãlinescu, deºi, în realitate Sla-vici a avut o altã pãrere decât ceicare au þinut la România Mare în1918. Eu cred cã dacã istoria ar ficonfirmat teza lui Slavici (legatãde faptul cã Transilvania trebuiesã meargã împreunã cu Austria,în Austria Mare), astãzi Slavici arfi avut dreptate, ºi nu cei care aufãcut România Mare. Noi acumam fi fost în Europa, nu din 2007,ci cu mult mai devreme. Ideolo-gic, pe Slavici eu l-am recuperat.Când unul dintre cei mai buni cri-tici contemporani spune cã Sla-vici nu e recuperat ideologic, mãîntreb dacã a citit capitolul saudacã are ceva cu mine.

T.N.: În general, în Istoria...dumneavoastrã, operele se limi-teazã, în majoritatea cazurilor, lamomentul 1989. Din acest punctde vedere, literatura postdecem-bristã este ea creativã? Cu altecuvinte, critica literarã trebuiesã inventeze mai mult decât ofãcea înainte, sã creeze „motoarede cãutare” mai puternice?

N.M.: În primul rând, eu nu mãopresc în 1989, mã opresc, defapt, în 2000. Pentru deceniul ul-tim din secolul trecut nu am învedere decât fie „întârziaþii”, adi-cã acei autori care, în mod nor-mal trebuia sã debuteze înainte,sau au debutat înainte, dar s-auconsacrat mai târziu, fie acel ca-pitol pe care l-am consacratmemorialiºtilor, care mi se pare ca-pitolul esenþial pentru anii ’90, încare câteva zeci de scriitori, poli-ticieni, oameni de toate facturileau compus opere de memorii saujurnale, indiferent de generaþie,de la oameni din interbelic pânãla contemporani. Acesta dinurmã este un capitol care nu eregãsit în alte istorii literare. Pen-tru adevãrata generaþie nouã,care dupã pãrerea mea apare înjur de 2000 nu am, încã, un capi-tol. Celor care întreabã de ce nusunt cutare ºi cutare, o sã le rãs-pund cã nu sunt pentru cã num-am ocupat de generaþia 2000.Mi se reproºeazã degeaba, amspus cã o sã vãd aceastãgeneraþie peste câþiva ani.Deocamdatã nu sunt fixaþi, nu amo perspectivã de ansamblu. O sãvãd ce se întâmplã ºi, pestecâþiva ani o sã fac un pariu pecâþiva poeþi, câþiva prozatori,câþiva critici. Aºtept sã se legeceva pentru cã nu pot, încã, sãspun nimic.

Ne întoarcem lavitraliu dacã nu

gãsim altã formã deieºire în exterior

T.N.: În Despre poezie vor-beaþi despre vitraliu ºi fereastrã,despre limbajul literar ºi cel re-ferenþial. Literatura postdecem-bristã are ceva din vitraliul lacare v-aþi referit?

N.M.: Nu, au trecut la fereas-trã, limbajul a redevenit referen-þial ºi în prozã, ºi în poezie ºi nunumai în jurul lui 2000. Chiar ºioptzeciºtii, într-o bunã mãsurã,nu mai sunt moderni, sunt post-moderni, deci au trecut la fereas-trã, au ºi deschis-o. Au mai des-chis ºi toate uºile, bate vântul.

T.N.: Ce mai rãmâne de fãcut,atunci?

N.M.: O sã ne întoarcem la vi-traliu dacã nu gãsim altã formãde ieºire în exterior, poate unoberlicht, Dumnezeu ºtie ce-o sãmai fie! Deocamdatã este limpe-de cã referenþialitatea a revenitîn forþã.

T.N.: O întrebare care o poa-te adresa oricine din redacþiarevistei „Mozaicul”. Pentru cãAdrian Marino este pãrintelespiritual al revistei noastre, neîntrebam de ce nu e prezent înnucleul Istoriei... dumneavoas-trã. El este, totuºi, doar menþi-onat...

N.M.: Nu vreau sã fiu rãu cuAdrian Marino, pe care l-am cu-noscut foarte bine ºi i-am citittoate cãrþile. Adrian Marino in-trã, dupã pãrerea mea, poate unpic maliþioasã, în categoria pecare Iorga o numea „adunãtoriituturor nisipurilor”. AdrianMarino avea o culturã exorbi-tantã ºi nici o idee. Toatã operalui, cu excepþia, poate, a lucrãriidespre Macedonski, care este ocarte cãlinescianã, se compunedin tot ce a adunat toatã viaþa luicu foarte mare conºtiinciozitate:definiþii, informaþii, referinþe pecare anumite concepte literarele-au avut ºi nu a avut nici o ideepersonalã. Din cauza asta nu l-ampus în istorie. Dupã cum nu l-ampus pe Al. Piru, în sala cu numelecãruia am luat masa mai devre-me: nu a avut niciodatã nici oidee, doar niºte prejudecãþi cãli-nesciene.

T.N.: Puteþi numi un critic deforþã? Sã spunem, un vârf de lan-ce dintre contemporani?

N.M.: Din cei 27 de critici dincartea mea, se pot alege critici deforþã dintre contemporani. De laEugen Negrici, sã spunem, careeste, în primul rând, un extraordi-nar teoretician, unul dintre puþi-nii critici români care au pus încirculaþie concepte, pânã la Mi-hai Zamfir, care este cel mai bunistoric al paºoptismului ºi al lite-raturii moderne pe care-l avem,sunt o mulþime.

işc

are

a i

de

ilo

r


N icolae Manolescuavea în mânecã aproa-pe toþi aºii pentru a

scrie o mare istorie a literaturiiromâne, nu numai în sens strictcantitativ: era ºi este cel mai im-portant critic literar postbelic; areun fler al orientãrii literare inde-negabil; a vãzut în Cãlinescu unmaestru; are o remarcabilã preci-zie a scriiturii. Sã vedem cum ºi-ajucat în Istoria criticã a litera-turii române. 5 secole de litera-turã (Editura Paralela 45, 1528 p.)acest potenþial.

Pledoaria în favoarea unei is-torii literare estetice (care este pepunctul de a fi încheiatã) devinepateticã în Postfaþã, subintitula-tã Nostalgia esteticului (pp.1445-1457). Mesajul întregii cãrþidevine orbitor de transparent, iaranaliza ei finalã expune germeniiîntregii acþiuni: e o polemicãpurtatã cu tot ce nu intrã învederile estetice ale autorului.Lucrul ar fi de-a dreptul comic,dacã nu ar avea (nu ar fi avut)consecinþe practice ºi de reperajteoretic foarte dure. Dimensiuneaneaºteptat-ultimativã, „hegelia-nã”, finalistã a cãrþii (pentru ci-neva care admite, totuºi, posibi-litatea „diferenþei”, p. 1457) esteizbitoare în aceste pagini. Nu maivorbesc de faptul cã pare sã uitecomplet de ce afirmase la p. 18:„unul dintre zecile de carto-grafi...” etc.. Cea mai adâncã vul-nerabilitate a Istoriei critice... ºicare le „justificã” ºi pe celelalteeste aceastã autoeroizare „este-ticã”, poziþionarea ca „ultim mo-hican” al literaturii române sau,în orice caz, al istoriei literaturiiromâne. La sfârºitul lecturii, înþe-legem pe deplin ce fel de circula-ritate perfidã, pe care numai o in-tuiam pe parcurs, s-a creat: Nico-lae Manolescu s-a simþit obligatsã se constituie ca o linie ultimãde rezistenþã a esteticului, iar celcare are de suferit (a avut) estetocmai esteticul.

Felul în care un istoric literarîºi configureazã selecþia autori-lor comentaþi, îi pune în contexteºi în valoare este imprescriptibil.(E clar cã nu se poate referi la toþi,cã nu-i poate comenta pe toþi cei„admiºi” cu aceeaºi intensitate ºicã nu are criterii infailibile de cla-sificare). Mult mai importantesunt principiile care ghideazã al-cãtuirea unei istorii literare ºi carepot conduce direct la distorsiunisub care se manifestã impre-scriptibilitatea tocmai enunþatã.Astfel, Introducerea la Istoriacriticã... este gânditã ca un sis-tem de precauþii, cu discutareasagace a cunoscutei aporii a luiWellek, dar ºi cu o temeinicã în-vârtire în jurul cozii, întrucâtJauss ºi ceilalþi sunt citaþi pentrua ajunge de unde am plecat, adi-cã la ideea cã „o istorie a literatu-rii nu poate fi, în definitiv, altce-va decît expresia îndelungã ºimeticuloasã a unui gust”, (p. 15).Din douã, una: ori luãm în calculteoriile care au construit profilulidentitar al disciplinei (ceea ce

Manolescu pare sã vrea),ori rãmânem la gust, ceeace Manolescu pare sãpractice. Concilierea nu eneapãrat imposibilã, câtnesustenabilã: s-auîntâmplat atâtea în ultimasutã de ani în materie depremisã a discursuluiliterar-istoriografic, încâta nu þine cont de ele (saua le persifla prin proiectaretautologicã) marcheazã unputernic handicap de con-cepþie.

Cel puþin douã calitãþimajore pot fi trecute îndreptul masivului tom.Prima e limpiditatea expri-mãrii, atu-ul dintotdeau-na al lui Nicolae Mano-lescu. Informaþia e binestructuratã, perioadeleistorico-literare, excelentdecupate, fãrã marisurprize, iar multe dintrecomentariile operelor suntviabile, dar ºi lipsite de specta-culozitatea care ar fi rezultat dinconexiunile fãcute pe deasupra„micilor istorii” ale receptãrii. Prinurmare, a compara felul în carescrie contemporanul nostru cuacela al lui Cãlinescu e aproape oimpietate. Cãlinescu scriastrãlucitor, Manolescu scrie nu-mai accesibil. Poate cã nicãieri,cu excepþia lui Negoiþescu (a cã-rui Istorie este excesiv amenda-tã, p. 920), nu se vede mai bine cala Nicolae Manolescu diferenþaradicalã dintre critica ºi istoria li-terarã. Poþi sã fii un critic literarfoarte bun ºi sã scrii ºi o istorie aliteraturii extraordinarã (cazul luiCãlinescu), dar poþi, la fel de bine,ºi sã fii un critic literar mai multdecât creditabil ºi un istoric lite-rar cel mult pasabil. Sã recunoaº-tem cã, din punct de vedere psi-hologic, Nicolae Manolescu poa-te fi înþeles: validat drept criticulliterar numãrul unu al perioadeicomuniste, ºi-a autoindus –treptat – credinþa, fãrã a întâmpi-na cine ºtie ce obiecþii din exte-rior, cã e un fel de master al între-gii literaturi române. Cu alte cu-vinte, indiferent ce, cum, cândetc. ar scrie despre ea, aceastatrebuie sã i se supunã, necondi-þionat, ca o domniþã, întinsã le-neºã pe canapea. Singura obser-vaþie pe care o pot face aici estecã, atunci când „victima” e cuce-ritã înainte de orice act de seduc-þie, devii neglijent. Acum, când aapãrut ºi Istoria... lui Manoles-cu, ne putem da seama cât demare a fost Cãlinescu ºi cât deinoportunã e punerea celor doipe acelaºi plan. Cãlinescu aregeniu în Istoria... lui (admirabilsemnalat în Istoria criticã..., p.378), Manolescu are, din când încând, talent. Autorul a ºtiut in-stinctiv unde sã pluseze: în re-gistrul strict critic, acolo unde sesimþea acasã. Din aceastã per-spectivã, titlul e corect. Dar o is-torie a literaturii e mult mai multdecât exersarea unei vocaþii do-minante. Stringenþa criticã nu

prea învioreazã atmosfera, lipsescschemele mentale spectaculoase,interpretãrile dislocante, analo-giile forte. Foarte multe lucrurisunt puse la punct, chiar dacãfãrã prea multe comentarii. (Deexemplu: poetica generalã a post-modernismului în literatura româ-nã e expediatã în câteva rânduri,pp. 1303-1304). Creditul acordattãieturii pur critice mi se pare su-pradimensionat, atât de cãtre au-tor, cât ºi de cãtre unii cititori. (Demulte ori, ai senzaþia acutã cãautorul tranºeazã, devine hiper-critic, pentru cã nu mai are, purºi simplu, chef sã interpreteze,contextueze, descrie, nu pentrucã ar fi „epuizat” materia). Oistorie a literaturii rezistã prin cepropune, prin calitatea inter-pretãrilor, a partiturii generale ºia criteriilor desfãºurate, nu prin„nihilisme” publicistice, prinºocuri electrice produse dedragul spasmului victimei.

O altã calitate „nonnegociabi-lã” este inteligenþa caracterizãri-lor perioadelor ºi operelor, însã curazã de acþiune (deliberat) micã.Lipsesc viziunea puternicã,integratoare, metajustificarea însine a scrierii. (Dacã nu luãm încalcul – ºi nu pierdem nimic dacãnu o luãm! – autoconvincþiuneapur retoricã.). Nicolae Manoles-cu are dreptate în privinþa utilizã-rii ideilor critice anterioare, însã unistoric literar cu personalitate vadepãºi (tacit sau prin nominalizãri,dupã caz) interpretãrile anterioa-re, mãcar pentru faptul cãpropune un alt scenariu. Din acestpunct de vedere, constatãrile înlegãturã cu absenþa citãrilor dincritici (p. 5) în Istoria... luiCãlinescu nu au sens: simplul faptcã a scris acea Istorie demonstrea-zã cã G. Cãlinescu a mers maideparte decât orice antecesor alsãu. În Prefaþã, NicolaeManolescu scrie cu subliniere: „Oadevãratã istorie literarã estetotdeauna o istorie criticã aliteraturii.” (p.13). Tot douãposibilitãþi se deschid ºi aici: fieIstoria... lui Cãlinescu nu e„adevãratã” (ceea ce e absurd), fie

ro

nic

a l

ite

ra

răistoria literaturii ca „specie”

a criticii literare

nnnnn ION BUZERA

titlul cãrþii lui Manoles-cu, dacã Istoria criti-cã... se vrea a fi una „ade-vãratã”, e pleonastic.

Mai mult: poþi sã ci-tezi oricâþi înaintaºi, ni-mic nu va garanta cã in-terpretarea ta nu esteuna gata caducã. Dar,de fapt, problema e ºimai adâncã: de multeori, Nicolae Manolescunu citeazã chiar cele maibune interpretãri depânã la el, alege oare-cum la întâmplare câteun critic, de care sã sepoatã despãrþi mai uºor.Dau un singur exemplu,dintre zecile, dacã nusutele, posibile: a nucita, atunci când anali-zeazã (p. 399) nuvelaCezara, oricât de multar devalua-o, studiul

din 1939 (publicat în volum în1943) al lui Mircea Eliade Insulalui Euthanasius e ca ºi când nul-ai cita pe Manolescu însuºiatunci cînd îl analizezi pe Maio-rescu.

O bunã sintezã, în schimb, estecea referitoare la literatura pe-rioadei comuniste (pp. 885-897),cu cele douã decupaje majore aleei, legate de cenzurã. O anularetragicã a ideii de creaþie, a oricãreiposibilitãþi a ei ºi o dezmorþirerelativã, în niºte cadre foarte rigi-de ºi ele, acestea sunt trãsãturilemajore ale perioadei. Orice spe-culaþie e de prisos.

Ce iritã cel mai mult în zonarezervatã literaturii postbelice înIstoria criticã a literaturii româ-ne e o anumitã superficialitate ainterpretãrilor. Ceea ce autorul nuînþelege (ºi nu înþelege destule)devine automat obiect al persi-flãrii. Medalioanele par scrise „lafoc automat”, fãrã nicio intenþiede aprofundare. Multe verdictesunt corecte, dar nesusþinute deo minimã analizã. De exemplu, cespune despre Adrian Alui Gheor-ghe („este un caligraf melancolicºi minor al intimitãþii vulnerate”,p. 1354) e perfect adevãrat în le-gãturã cu respectivul autor, darºi în legãturã cu alte câteva zeciºi nu numai de azi. Dacã jurnalullui Mircea Cãrtãrescu devine „ocapodoperã a genului” (p. 1350),iar „proza lui Eminescu este, îngeneral, supraapreciatã” (p. 395),ca sã nu mai vorbesc despre jur-nalul lui Radu Petrescu, cel maiimportant al literaturii române(despre care se afirmã numai atât:„calitatea lui literarã este, înaintede orice, remarcabilã”, p.1170, caºi când s-ar fi îndoit cineva deasta!), orice discuþie despre su-pra ºi subapreciere devine ridi-colã. Cantitatea de idei critice dis-cutabile, atacabile, amendabile edeloc neglijabilã în Istoria criti-cã.... E un paradox, pentru cã Ni-colae Manolescu a vrut sã scrieo istorie sincer criticã, dar a fostextrem de neatent la contexteleliterare propriu-zise, a aplicatmecanic un set foarte restrâns de

idei pe care ºi le-a construit, lamodul personal, în legãturã cuesteticul. Nu corectitudinea pro-cedeului este în discuþie, ci chiarprocedeul. Impresionismul e bunpânã la un punct, dincolo de carenu numai cã nu mai e util, ci e de-a dreptul catastrofal, pentru cãîþi creeazã cea mai pernicioasã ilu-zie posibilã. Limita inteligenþeiunui critic ºi istoric literar de fe-lul lui Nicolae Manolescu e purcoincidentã cu fetiºizarea capri-ciului: intrã în joc acea autosu-gestie uºor paranoidã, care teface sã crezi cã, indiferent ce aiscrie, totul se „aºazã” foarte bine,fãrã vreun efort suplimentar, dela sine, ca mãrgelele pe aþã. Or,nu se aºazã. Alergia la teoretic, laorice formã de teorie, se manifes-tã, în ultimã instanþã, ca alergie lainteligenþã. Evident, la un alt tipde inteligenþã, mai amplã, decâtcea strict criticã, întrucât Mano-lescu este un excelent practicianal criticii literare, dar alocã medita-þii superficiale asumãrii teoreticea literaturii, formelor literare ºigenealogiilor acestora. Am speratcã Nicolae Manolescu a conºtien-tizat pericolul, dar nu s-a întâm-plat aºa: Istoria... înscrie un regreschiar prin raportare la alte cãrþi alelui, Arca lui Noe, de exemplu.

Autorul recunoaºte existenþapostmodernismului în literaturaromânã, opunându-se, în cel maifiresc mod, acelor opinii aberan-te ale unor critici sau eseiºti carenegau aerul pe care îl respirau.Numai cã nici aici nu sunt cineºtie ce lucruri noi. Despre o cartea lui Vasile Popovici se spune cãe „superbã ºi încântãtoare” (ca ºicum cele douã epitete n-ar semni-fica acelaºi lucru!), tocmai cândmã aºteptam sã releve limitele cãrþiidespre Rimbaud în cauzã. Deºiacceptã formulele postmoderne, înIstorie... Nicolae Manolescu paresã lucreze cu o concepþie rigidãasupra literaturii, mult preanostalgicã, precãlinescianã.

Istoria criticã a literaturiiromâne. 5 secole de literaturãpoate fi folositã ca un referenþialcritic util, ca un corpus de idei ºiopinii gândite ca inovatoare, darcare au o dozã consistentã dealeatoriu, la care te poþi raporta,cel mai adesea, prin contrast.Normal cã se pot evidenþia dreptcalitãþi ale Istoriei... absenþa com-plezenþei, efectele de distanþare,tranºanþa caracterizãrilor. Numaicã toate astea se învaþã (sau artrebui sã se înveþe) o datã cuabc-ul criticii literare. Se observãtot aºa cum e vizibilã „sursa cer-vantescã ºi ariostescã” (p. 124) alui Beºcherec Iºtoc (adicã cuochiul liber) cã literatura românãîl ºi plictiseºte pe autor. Destulãforþã interpretativã, mult capriciu,ceva mai mult decât este dispusautorul sã recunoascã, generoaselacuri subterane de umoare,foarte greu camuflatã. Pe scurt:dacã te laºi dus de val, critica abiaaºteaptã sã dizolve istoria literarã.


ele

tri

sti

că

PremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDemPremiileTraDem

Gabriel Nedelea(Craiova)

Premiul II

Aplauze de toamnã

Întoarce ºi obrazul celãlaltCând mã gândesc la tineSã dãm drumul în lumeOchilor de varã-toamnã,Rãmaºi goi pânã la brâuDe teama pisicilorDin Cartierul de Nordªi Sâmbãta Cailor…

ªi iar numele tãuScãpat de la nebuniCând podul piciorului tãuÞi-a înecat corãbiileªi palmele de pe mineÎn paharul de pe noptierãDin oraºul în care plouãPe unde se plimbã ºi pisicâinele luiMircea.

În-tâmplare

Tatãl meu de treflãªi porumbeii tãi diacroniciNe-au tãiat drum sã te aºteptCu mâinile care mã dorÎn aer liberCu trupul tãu grozav,De nedus la bisericãÎn hainele ce dau colþu’De câte ori ne ies în palme numere

Xenia Karo-Negrea, a acordat urmãtoa-rele premii: Premiul Tradem – PãduraruCarmen, Premiul I – Chiriac George,Premiul II – Nedelea Gabriel, Premiul III –Popovici Andreea Despina, Premiul spe-cial Oltenia – Adina Mocanu. Ca parte-ner al concursului, revista „Mozaicul”continuã sã publice selecþii din grupajelecâºtigãtoare.

(ultimul poem, gãsitîn buzunarul paltonuluide soþia sa, Neli )

nu mã puteam împãca cu Moarteamai ales cã mã speriase într-un vis tulburei-l tãlmãceam vecinului de suferinþãcare mã privea pe sub geanãdeodatã mi se aratã frumoasa doctoriþãîn alb cu sufletul împãcat cãvisul nu fusese tradus bine...dacã tulbureala s-ar fi limpezitm-aº fi apropiat de fatalitate...fã-þi semnul crucii îmi zise doctoriþaizbãveºte-te de viseoricând pot deveni Realitate.

Transhumanþã

Bunicul meu când cobora din muntepe albia Gilortului, mai joslãsa norocul ºi-nãlþa în fruntelumina de la Soarele frumos (…)

nnnnn IOAN ANASTASIA(25.VI.1951 – 26.I.2009)

Cu nouãzeci de ani peste luminãbunicul meu de dincolo-a venit;într-o vîlcea cu nopþile vecinãluând în stãpânire iarba de argint!

Lacrimile curg stingher

Am murit fãrã sã morîntr-un luminiº opaccu parfumul de mohorîntr-o coajã de copac!

Am trecut dintr-un pistilsufletu-mi într-un unghercuminte ca un copilstrãjuind un lãncier

Lãmpile s-aprind târziu –stele-s candele-n ger;nu mai pot ºi nu mai ºtiusã-nþeleg acest mister...!

Lucian Irimescu - Family 3

S-a în-Tâmplat sã te vãdChiar dacã nu e aºaªi eu sunt cel ce eºtiDe câte ori apaSau pielea noastrã

În sinea noastrã ºtimªi toate ne cad bineTrupesc de bineCând sânii tãi livreºtiRup tãcerea,Domesticind.

Dar tu eºti altfel.

Desculþã

Mã cãlcasei pe mâiniªi numai Dumnezeu ºtiePe câte voci ajunsesei la mine;Uneori veneai ziuaJumãtate femeie – jumãtate mãrÎn cãmaºa ta de noapteDe care se prindeau peºti înfloriþiCu aripi înfipteÎn carnea mea de zi.

Purtam inelul ºi numele tãuPe versul arãtãtorDe la poemul meu dreptCare mi-a rãmas nevãtãmatCâteva ceasuri pe noapte.

Îþi schimbasei pielea ºi mersul lumiiSã vii mai aproape cu un cuvântCând eu aveam o cutie cu virguleCa niºte chei ascuþiteªi îþi ghiceam pe limbã prezentul.

În octombrie 2008, s-a desfãºurat ceade-a XXX-a ediþie a Concursului Naþionalde Poezie „TRADEM”. Juriul, din care aufãcut parte Nicolae Coande, Mihai Ene ºi


ele

tri

sti

că

Adina Mocanu(Craiova)

Premiul special Oltenia

***Liniuþa e doar factorul oblic ce se aºazãîn drumul negru.Acum scriu, cãrþile sunt pe masã –Ochiul ars împinge frica,Mintea carbonizatã se aºazã,Pe ce dracu’ se aºazã?Stai mã puþinBun, deci se aºazãBãi, animalelorAscultaþi aici!Procesul vacilor încã n-a început!Alo, Alo! Rãspunde!

***Cum face trenul? Tãgâdâm,Tãgãdâm.ªi litera curge.Înceteazã sã mai foloseºti degetul!Se stinge, mai e un pic.Gata, nu mai vãd!

Pârghia usucã iubirea,Nu mai existã cruci,Hai, fã-i sã tacã!Nicio urmã, faþã fãrã faþã.

Ce e mic ºi negru ºi îi curge sânge dinnas?Copilul de la meditaþie.Am întors-o pe partea cealaltã. Încã maiarde...

centre villeªerpuiri de strãzi aromate te provoacãla hoinarealã,eºarfe diafane flirteazã cu privireacelibatarilor convinºi.

Realizezi subit cã „Sex and the City”nu este doar un film ciînsãºi vocea exaltatã a metropolei laora prânzului.

Fãrã sã vrei devii martorul incomod aluneimutãri de ºah-mat pe trecerea depietoni.

Feu vert!

dreptul lacafeinãCine a spus cã banii nu aduc fericireadeþineacu siguranþã o cartelã de fidelitate laSecond Cup.

pentru cã suprema desfãtare teaºteaptã într-o ceaºcã îndrãzneaþãde mokacino.

Boabe de cafea bronzate te privesccu melancolie dinumbra esspresorului.

indEXprimãri

Linguriþe mignone din inox trepideazã înritmuri columbiene.în timp ce arome fierbinþi te învãluie fãrãavertisment.

Vrei cu disperare sã-ti prelungeºtiextazuldar un articol din ziarul de azi îþi reteazãdreptul la reverie.

Raluca Laura Rusu (Canada)

Andreea DespinaPopovici(Iaºi)

Premiul III

ad te[vreau ºi eu flori de hârtie pe caresã le coloreze cineva ºi sã mi lepunã în pãr sã mã simt ca veronica]

noaptea trece la nivelul urmãtor dar eu totaici rãmân ascunsã în topul de hârtie desubmasã turtitã de toate cuvintele pe care încãnu le-am scris care încã îmi zbiarã în pieptca niºte greieri bolnavi de reumatism

îmi adorm grijile la cald sub pãturãîntre douã jucãrii mâine le trezescdevreme ºi le pun la treabã în locul meu

strivesc între gene un poem cu îngerialtãdatã þi-aº fi dat mesaj acum mã joccu fermoarul sã-l pãcãlesc pe copilaºulacela dolofan care-ºi tot face arcuri ºi-mifixeazã colþul stânga jos al cutiei toracice

în seara asta n-am chef nici de vogue lilanici de cafea aºtept doar sã-mi vinãinspiraþiasã o pun sub pernã lângã poemele asteamototolite recent ºi sã te visez în versuri

încerc sã-mi ard conturul cu chibrituri udeîn pat picioarele confuze mi se topescîncetatente la blue october ºi la mine peacropole

azi iaºul se vede ca prin ochelarii deeclipsã

vreau sã te vãd dincolo de balonul ãstaportocaliu pe care scrie ceva cu v de careîmi apropii buzele zdrobite de câte orivreausã-þi vorbesc un cordon ombilicalsubþire ºifierbinte îmi furã gâtul din eºarfã îþi place?acum atârn de tine ca ultimul ºir despânzuraþi

mai nou stau cu mâinile la spate ºi cuspatelela mine întoarsã înspre partea aceea decarenu te-ai atins mi-e ºi fricã de porumbeiiãºtiatupeiºti din faþã de la unirea sã nu-miînfigãciocul în ceafã sã nu mi te smulgã dintreinterstiþii

îmi vine sã-mi bag picioarele în ea dedragosteidioatã cã nu vine niciodatã de mânã cucinetrebuie cã-mi întoarce pe dos toatecelulelecã rãmân strivitã ºi cu nucleii în ploaie

[de ce nu vii sã mã iei naibii de-aici?ºi cere ºi tu o recompensã colosalã sã nutrebuiascã sã mã mai întorc niciodatã]

epistolã cu zoommã eschivez iar de la scris cu huruitul luinemernic buldozerul de sub fereastrãîmi apasã degetele îmi împinge minteasã-þi mai spunã câte ceva despre minemã tot gândesc la ceva sferic genfericirea e cea mai contagioasã boalãtoþi ne molipsim frecvent devenimbolnavi pânã în calciul oaselorºi terra un mare spital în carantinã

când mã plimb celãlalt eu îºiprelungeºtemâinile descãrnate cuprinde trotuarulcartierele mãrginaºe kalaºnikovurilegheþarii pentagonul armele nuclearenaveleextraterestre ºi cântã în cor cu pacifiºtiipãcat cã n-am câteva zeci de milioanede dolari sã-mi cumpãr ºi eu un costumde astronaut ºi sã m-arunc în cer

mai nou ascult cuvinte lipsã mai alesnoapteacând cutele cerºafului îmi rãsucesccredinþade mã trezesc cu degetele înfipte în aerca într-oincizie pentru operaþie nu mint când spuncã-mi doresc implantul acela în pânteceºi puþinãbinecuvântare mâinile se roagã mai multpe furiººi-mi turtesc amprentele în semn depenitenþã

ºtii încã am grijã de fetiþa care aproapeþipãîn faþa fotografiilor cu fetuºi avortaþinu poate fi cum o vor ceilalþi deºifrecventface concesii dupã îºi reneagã mâinile ºipieleaîn care i se aciueazã toate gesturiledezertoare pluszâmbetul neîntrerupt pe care uitã sã-ldezlipeascãnoaptea cand devine rânjet ºi începe sãdoarã

în rest sunt bine asearã am visat cã aveamtrei copii ºi o vilã pe coasta de azur aºa cãpe lângã poeme bune îmi mai doresc ºicalitãþi premonitorii parcã vãd cã se ialuminaîn tot cartierul ºi iar nu pot vedea maimult decât în mine în rest sunt

Aspecte de la festivitatea de premiere


Paul Cornea – Originile ro-mantismului românesc. Spiritulpublic, miºcarea ideilor ºi lite-ratura între 1780-1840 (ediþia aII-a), Editura Cartea Româneas-cã, Bucureºti, 2008, 624 p.

Mai este oare actualefortul de a decantace este valabil ºi ce

trebuie abandonat sau reformu-lat – ca viciat ºtiinþific, în urmapulsaþiilor sau a constrângerilorideologice – din cuprinsul lucrã-rilor produse în timpul comunis-mului? E de crezut cã, pe mãsurãce anii au trecut, fãrã ca tentati-vele de acest fel sã treacã din fazaspasmodicã în cea sistematicã,unii dintre pasionaþii subiectuluiau dezertat. Printre cei rãmaºi,existã câþiva convinºi cã operaþi-unea în cauzã este mult uºuratãatunci când are ca obiect texte încorpul cãrora premisele teoreti-ce, liber asumate ºi adânc interi-orizate, deþin o pondere mare înraport cu adeziunea declarativãºi superficialã. Subsemnata senumãrã printre ei. Cred deci cã,în mãsura în care au dezvoltatconsecvent opþiuni individuale,încercãrile locale de a interpretateme istorice pot fi analizate, re-trospectiv, la fel ca toate celelal-te demersuri de aceeaºi naturã.Mult mai dificil e sã trecem printr-o grilã criticã interpretãrile „înfã-ºurate“ conjunctural în idiomulmarxist.

Ne place sau nu, evoluþia cul-turalã a epocii comuniste trebuiesã facã parte din preliminariileoricãrei încercãri de a regândi, înlimbaje alternative, pentru noiînºine sau împreunã cu alþii, sub-iecte româneºti esenþiale. Pânã în1947 – ºi începând de prin anii1860 –, chestiunea a constituitterenul de înfruntare dintre gru-pãri culturale ºi tabere ideologi-ce. Conflictul interpretãrilor s-aextins prodigios, fãrã a beneficia,însã, de o fazã de bilanþ ºi auto-reflecþie. Dupã 1948, idealulobiectivitãþii istorice, eliberat desarcina de a oferi argumente unorcrezuri rivale, a cãzut victimã noi-lor presiuni ale istoriei. Cei careau abordat-o au obþinut, doaruneori, ce-i drept, rezultate nota-bile. Cartea lui Paul Cornea,Originile romantismului româ-nesc. Spiritul public, miºcareaideilor ºi literatura între 1780-1840, publicatã prima oarã laEditura Minerva în 1972 ºi reluatãîn 2008 la Cartea Româneascã,este unul dintre cele mai buneexemple. O splendidã carte deistorie literarã, din ale cãrei 17capitole, 10 sunt consacratefundalului social, politic ºiideologic al literaturii.

Harold Bloom mãrturisea cã,practicând în tinereþe ingratameserie de corector, a ajuns la oasemenea rutinã încât astãzi nu-ºi poate reciti – decât cu mari efor-turi de voinþã – ºpalturile pro-priilor cãrþi. Paradoxul colocvialal cizmarului desculþ pare sã-ºigãseascã, pânã ºi în opera criti-cilor literari de primã mânã, neaº-teptate justificãri. Existã cãrþi pur

ºi simplu – de la un punct încolo– nemodificabile. Scrise, parcã, odatã pentru totdeauna ºi capabi-le sã motiveze, dincolo de pedan-terii, minuþia ieºitã din graniþelefirescului pe care o pretinde filo-logia. Cum sã excluzi ceva dindecriptarea jocului scenic al per-sonajelor lui Beckett, cel din Sfâr-ºit de partidã? Nu alta e situaþiacâtorva – deloc puþine – dintrecãrþile profesorului Paul Cornea.Observaþia nu e numaidecâtnouã. Ea se regãseºte, infiltratãdifuz sau notatã explicit, în toateverdictele publicistice care auîncercat, timid, în timp, sã depã-ºeascã faza obligatorie a con-spectului. Restrictivul dosar depresã care însoþeºte, de pe ulti-ma copertã, aceastã ediþie secun-dã din Originile romantismuluiromânesc este o dovadã de ne-contestat. Mircea Anghelescu,Nicolae Manolescu, H.-R. Pata-pievici ºi Mihai Zamfir gloseazã,pe rând, în jurul acestei eviden-þe, fiindcã, deºi bãtãtor la ochipentru orice lector conºtiincios,caracterul unei asemenea cãrþidespre romantism trebuie, prinfirea lucrurilor, amintit la fiecarenouã intervenþie.

intensã a credinþelor marxiste aleanilor mei de studenþie“. Am aveade-a face, deci, cu o reconstruc-þie istoricã ale cãrei raþionamentesunt doar insignifiant afectate delogica marxismului.

Cu toate declaraþiile profeso-rului Paul Cornea despre perma-nenta relevanþã a ambiþiei de ainsera faptele culturale în desfã-ºurãrile curentelor istorice, elpare sã transmitã, în cele din urmã,mesajul contrar, dupã care rapor-tarea istoricului literar la realitãþi-le „infrastructurii“ ar putea fiabandonatã, asemeni unei preju-decãþi vetuste. Justificatã atunciºi asumatã ca necompromiþãtoa-re astãzi, laborioasa explorare aconexiunilor dintre „mersul idei-lor“ ºi reconfigurãrile societãþiinu ar face parte, deci, din nucleuldur al disciplinei, ci doar dinevantaiul exerciþiilor sale faculta-tive. Oricâtã rãspândire ar aveaaceastã concepþie prin alte pãrþi,la noi, ea pare sã dea glas deruteipostcomuniste referitoare la uti-lizarea oricãror noþiuni – de felulcelor din sfera „socialului“ – cefãceau parte din dispozitivul le-gitimator al „orânduirii“ prãbuºi-te în 1989. În orice caz, chiar dacãcititorii noii ediþii a Originilorromantismului îºi vor fi însuºitasemenea concluzii, ei vor aveamult de furcã pentru a le pune deacord cu mesajul ce se degajã latot pasul din cele peste 500 depagini dense ºi magnetice.

A respecta întocmai drumulparcurs – fãrã a ºtirbi din tato-nãri ºi fãrã a adãuga în zonele fer-tile – iatã un obiectiv care aduceneîntârziat cinste celor care ºi-lfixeazã, dar care – nu în mod ne-cesar din pricini etice – devine,în timpurile de acum, din ce în cemai greu de emis. Cum recitimînsã, cu ochi analitic, dupã 36 deani, aceastã sintezã impunãtoa-re dedicatã în primul rând apari-þiei, la noi, a spiritului public ºi,abia apoi, aº adãuga eu, literatu-rii din perioada 1780 – 1840?Rãspunsul cuvenit e scuturat deornamente: oricum, numai de-scriptiv nu. Multe dintre ideiletutelare ale Originilor roman-tismului românesc au intrat deja,pe cale didacticã sau eseisticã,într-un fel de folclor intelectualde bunã calitate. Repetarea lor arconduce, cred, la spectacolecronicãreºti complet lipsite deinteres, de nivelul examenelorbine pregãtite. Pe de altã parte, arezuma convingãtor Originileromantismului ar reprezenta închip esenþial un formidabil exer-ciþiu de stil: contragerea, scrisãbine, a unei cãrþi scrise încã ºimai bine. Exerciþiu la care –personal – recunosc cã nu mãîncumet.

nnnnn Rodica-MagdalenaStovicek

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

romantism ºiinfrastructurã.

anxietatea diferenþei

Vlad Moldovan, Blank, Edi-tura Cartea Româneascã, Bucu-reºti, 2008

Deºi formaþia intelectua-lã a poetului Vlad Mol-dovan este tributarã

„rigorilor” filosofiei, prin volumulBlank (volum distins cu Premiulpentru Poezie la Concursul deDebut al Editurii Cartea Româ-neascã – 2007), acesta îºi supri-mã orice polarizare în jurul vreu-nui centru absolut. Acum, axeledominante sunt date de relativi-zarea valorilor, de pluralismul ºiecumenismul ideologic, de carac-terul proteic ºi impur al formelorliterare, de simultaneitate ºi sin-cronism. Dacã definitorie tinde sãfie întoarcerea în real ºi în con-cret, exact în contrapondere paresã se manifeste o conºtiinþã tex-tualã care ignorã realul din per-spectiva identificãrii unei singu-re realitãþi, a textului suficientsieºi ºi devorant, fragment almarelui text care e lumea. Aºadar,avem, pe de o parte, o reificarealienantã sau carnavalescã, iar pede altã parte, o acutã conºtiinþã aartificiului ºi tematizarea literatu-rii ca fapt istoric, dar ºi ca facerepermanentã ce-ºi gãseºte moti-vaþia în sine însãºi.

Cartea se deschide „progra-matic” prin poemul „Nimic devãzut” („Nu-i chiar aºa de rãu,nu-i nimic de vãzut: / busculadede cartoane ude în curþile / pe lân-gã care am trecut.”). Mai depar-te, gliseazã spre indeterminare:„Un om intrã pe un hol” („Totuldespre viaþã”), ori spre un purmecanicism: „Mã plimb în garso-nierã – din bucãtãrie în camerã”(„Dar nevrozele”) – „Trecem apadintr-un pahar de plastic în altul/Ne convingem cã nu se pierdenimic astfel” („Prinºi ºi slobozi”),pentru a observa: „Dar acum / dince se întâmplã acum / iese un versbun / Ce greþos!” („Cristal / im-pas”). Poetul încearcã reumani-zarea fiinþei concrete: o identita-te psihologicã, esteticã sau so-cialã dezvãluie resorturile recu-peratoare ale unui tip de autenti-cism, care pune în complementa-ritate, depãºind orice mizã maiînaltã, fixarea detaliului ºi înregis-trarea derizoriului, a anodinului,a marginalului cu deschidereacãtre totalitate: „ – un batik / nuvoia sã pluteascã luat de vânt /ca în American Beauty” („Ro-mantik”); „Un ceai înaintea tre-nului de sâmbãtã / în restauran-tul din garã” („Blank”); sau: „Pebune, am dus gunoiul ºi / m-amoprit lângã tomberon” („Sfººº”)– poate cãutând cu Al. Muºina„paradisul din tomberon”. ªi dacãvorbim de o poezie a realului,aceasta nu înseamnã cã asistãmla o simplã înregistrare autenti-cist-naturalistã a derizoriului orio fotografiere a unei „anatomii”,

blanksau

poeziaca înãlbitor

poetul mizând pe un efort „vizio-nar“ în maniera la care se gândeaSimona Popescu. Iar dacã inocen-þa a dispãrut ºi s-a instaurat mi-tologia lipsei de mitologie, poe-zia lui Vlad Moldovan va creºtepe jocul neliniºtitor dintre proli-ferarea unei materii lipsite de sensºi relevarea, chiar în aceastã pro-liferare, a unei bucurii a inteligen-þei ºi a senzorialitãþii în acelaºitimp; dar „De fapt n-aº putea sãpovestesc, / e de ajuns peticulãsta de lângã pinii ºi brãduþii /din parc, / nici n-aº face altcum-va pentru cã / privirea mea zgârieca un 0,5 pe terminate” („Excur-sii”). Aºadar, metafizica e înlocui-tã de fizicã, iar educarea ºi iniþie-rea cititorului, de seducerea lui.

Poetul devine uneori ludic,gratuit, captivat de estetizarearealului ori de biografism, lucidînsã înainte de toate ºi convinsde artificialitatea efectelor, anga-jat fiind în criza pe care o trãieºte.Locuit de aceastã conºtiinþã aartificiului ºi a imanenþei, realul ebutaforic, iar consistenþa onto-logicã e doar reflexul unei meca-nici: „Apoi deodatã / cineva în-chide ochii într-un tunel. / Pen-tru el noaptea din oraº e / noap-tea din pãduri de pe lacuri, / noap-tea iluminatã de pe zidurile ºi /din ºanþurile colectoare ale auto-strãzilor.” („Niºte învingãtori”). Înprivinþa omului din poezia lui VladMoldovan, acesta este unul „al-cãtuit din spaþii albe, un omblank, dar albul din care e com-pus e suma unui întreg spectru.Un blank originând într-un rog-vaiv bine tratat.” (Radu Vancu).Pãstrând ideea, tendinþa de „în-ãlbire” generalã e vãditã; totulalunecã spre spre non-culoare,spre alb (volumul conþine nouãpoezii cu titlul „Blank”); sã fieasta o valoare de crizã a expresieisale poetice sau un suport, un„spaþiu” al manifestãrilor ulte-rioare? („Am scris patru cuvinte/ºi le-am ºters / adicã am tras olinie peste”– „Supernumeri”).

nnnnn Ovidiu Munteanu

Mãrturisesc cã am fost întot-deauna tentatã sã privesc aceas-tã reuºitã a anilor de relativã „li-beralizare“ a regimului comunist(încheiaþi prin 1971) ca fiind da-toratã, în bunã mãsurã, coerenþeidesãvârºite dintre cadrele inter-pretative ale epocii ºi remarcabilde finele ramificaþii ale analizeiistorice. Iatã însã cã, reeditândcartea fãrã nicio modificare sub-stanþialã, autorul mizeazã, totuºi,pe o lecturã total diferitã. Potrivitexplicaþiilor din postfaþã, sintezade acum mai mult de trei deceniiar fi fost compusã dupã o preala-bilã slãbire a convingerilor saleideologice, ale cãror urme ar fi,prin urmare, abia identificabile întextul ce îºi poate începe acum onouã carierã fãrã reconsiderareatezelor centrale. Dacã proiectulraportãrii fenomenului cultural la„tulburãrile existenþei sociale“rãmâne în continuare valabil,spune Paul Cornea, el a fost ur-mat cu circumspecþie ºi la adã-post de tentaþiile dogmatismului:„am scris Originile romantismu-lui într-o perioadã de eroziune


Joachim Wittstock, Bestätigtund besiegelt. Roman in vierJahreszeiten, editura ADZ, Bu-cureºti, 2003

Istoria a devenit un dome-niu periculos, mai alesdupã 1945. Ea existã ca

adevãr unic al unora, constituin-du-se prin eliminarea oricãror re-alitãþi care nu contribuie la ima-ginea „oficialã”, impusã ºi indu-sã de anumite grupuri. Tocmai deaceea am admirat întotdeaunacurajul intelectualilor autentici,care nu s-au sfiit sã evidenþiezeºi acele adevãruri mutate impru-dent ºi arbitrar în „conul de um-brã”, de cãtre cei care cred cã audreptul sã confiºte istoria univer-salã. Un capitol istoric trecut la„ºi altele” este deportarea germa-nilor din România în fosta URSSºi, apoi, în Bãrãgan, dupã înche-ierea primei conflagraþii mondia-le, sub pretextul aberant al „vineicolective”. Tragediile germanilordin lagãrele sovietice nu sunt cunimic mai prejos decât cele me-diatizate intens. Herta Müller pre-gãteºte o carte-document despredeportãrilor nemþilor din Româ-nia în Ucraina, un volum la carelucra cu regretatul Oskar Pastior.În mod cert, cartea va face sen-zaþie, va stârni controverse, în-trucât se va scoate din „recyclebin”-ul istoriei un capitol ce nuva fi pe placul multora. Însã, îna-inte de Herta Müller, în 2003, si-bianul Joachim Wittstock a ieºitpe piaþã cu un roman, Bestätigtund besiegelt. Roman in vier Ja-hreszeiten (Confirmat ºi sigilat.Roman în patru anotimpuri), cetrateazã aceeaºi problematicã.Din pãcate, ecoul acestei cãrþi nua fost pe mãsura meritelor sale.

Thomas Böhm este un bãtrânºi respectat notar din Cisnãdie.Fiul sãu mai mic, Philipp, se oferãsã plece în lagãr în locul celorlalþimembri ai familiei sale. Autoritã-þile garantaserã celor plecaþi cãse vor întoarce repede. Este untimp în rupturã, ce urmeazã ime-diat celui de al Doilea RãzboiMondial, o perioadã fracturantã,care schimbã forþat din temeliidestine la nivel macro-ºi micro-social. Timpul trece ºi revenireacelor plecaþi nu mai pare sã poa-tã avea loc vreodatã. În acestcadru al aºteptãrii, analizatã cuminuþiozitate ºi putere de pãtrun-dere, se încheagã desfãºurareaevenimenþialã a romanului.

Este o epocã în care, într-unorãºel conservator precum Hel-tau / Cisnãdie, se petrec gravemodificãri structurale: vechiulpatriciat este înlocuit brutal denoii deþinãtori ai puterii. Dintr-ocomunitate cantonatã parcã înatemporalitate, Cisnãdie se trans-formã într-o structurã a noii or-dini. Timpul este, de altfel, palie-rul aglutinant al cãrþii, în funcþie

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

modificãri ºi percepþii temporalede care se organizeazã ficþiuneaºi care determinã rezonanþe ºiconsonanþe noi, nebãnuite. Lo-cuitorii rãmaºi acasã dobândesc,brusc, aºteptându-i pe deportaþi,conºtiinþa temporalitãþii, suntsmulºi din neutralitatea lor. Ro-manul este împãrþit în patru maricapitole, ce urmeazã traiectulanotimpurilor: toamna, iarna, pri-mãvara, vara. Inclusiv la nivelulstructurãrii formale a universuluiepic se observã apelul la deter-minanþi temporali.

Ficþionalitatea se organizeazãin absentia, aºteptând fiul ple-cat pentru a expia presupusa vinãa familiei, ca parte integrantã a„vinei colective”. Notarul Tho-mas, o notabilitate a urbei, trã-ieºte sub apãsarea conºtiinþei, îºireproºeazã „delegarea” lui Philipppentru întreaga familie, mai alescã bãiatul era proaspãt cãsãtoritcu Senta. Cronica unui nou timp,pe palier major, dar ºi interstiþiiletemporale individuale sunt sur-prinse de cãtre Böhm în lungilescrisori pe care i le scrie fiului, înideea cã acesta le va lectura vreo-datã, dupã tot mai ipotetica în-toarcere în þarã. Scrisorile cãtreun posibil cititor refac istoria in-dividualã ºi pe cea colectivã, dinperspectiva notarului. Autoruldeleagã pe Böhm ca instanþã na-rativã, într-un efort de obiectiva-re aparentã, însã natura percep-þiei determinã o redare eminamen-te subiectivã a celor petrecute.

Joachim Wittstock se dove-deºte un adevãrat maestru al jo-cului cu timpul în acest roman alsãu, pe care în defragmenteazã, îlvalorizeazã ºi îi descoperã nebã-nuite valenþe. Aºteptarea creea-zã un cadru permisiv pentru infil-trarea celor mai diverse modali-tãþi de anihilare temporalã. Hein-rich Schirmer, mãrunt amploaiatal oficialitãþilor, om cu valenþeartistice ºi mistice reprimate, de-vine un secondant tragi-comic alvocii narative. Pe fundalul aºtep-tãrii, Schirmer începe sã concea-pã diverse modalitãþi dacã nu deanulare, cel puþin de apropieretemporalã. El începe sã facã uz,la nivel amatoristic, de tehnicidiverse care frizeazã domeniulparapsihologiei: telepatie, clair-voyance, astrologie etc. Privit laînceput cu mefienþã de cãtre lo-cuitorii urbei, Heinrich se trans-formã treptat în unicul liant (ºiacela problematic ºi puþin plauzi-bil) cu cei plecaþi dincolo de Prut.Tentativele sale, deºi uneori de-a dreptul hilare ºi aprioric sortiteeºecului prin lipsa lor de verosi-militate, dobândesc un aspecttragic. Lipsa de perspectivã adu-ce cu sine un orizont al aºteptãri-lor (pe care autorul îl manevreazãcu abilitate) ce îºi modificã pro-porþiile, mãrindu-se gradat, princonvulsii ºi abdicãri, prin obduc-þii ºi relativizãri. Lumea realã, do-vedindu-ºi ineficienþa ºi suficien-þa, începe sã fie substiuitã.Rezultatele preocupãrilor luiSchirmer însã reuºesc sã întreþinãsperanþa, iar spre final se dove-deºte, bulversant aproape, cã„profeþiile” tânãrului, precum ºiviziunile sale, îºi aflaserã, într-omãsurã apreciabilã, împlinirea în

lumea depãrtatã a celor aflaþi înlagãre.

„Patima” ocultismului în carecad aproape toþi cei care îºiaveau rude în lagãrele sovietice,are ºi mobilul de anulare a spaþi-alitãþii prin temporalitate. Dacãtimpul poate fi anulat, înseamnãcã ºi celelalte cadre „obiective”se pot supune comandamentelorminþii umane. Sunt, în fapt, ges-turi supreme ale disperãrii, ale

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

acutei lipsei de informaþie, ce lasãloc larg jocurilor presupunerilor.Practic, în roman, realitatea „dedeparte” este structuratã ºi des-tructuratã continuu de locuitoriidin Cisnãdie, pe baza unor veºtiextrem de precare, ce nu depã-ºesc decât rareori stadiul de zvo-nuri colportate din multe surse ºia unor „trãiri” ale lui Heinrich.Dacã distanþa nu poate fi învin-sã, timpul poate fi reorganizat.

Evenimenþialul lagãrelor nu apa-re decât ca proiecþie, ca wishfullthinking al celor rãmaºi în micu-þa localitate transilvanã, ei înºiºiprizonieri ai „terorii istoriei” întoatã amploarea sa.

În ciuda organizãrii aparentobiective la nivel temporal (con-form succesiunii sezoniere), ro-manul se constituie dintr-o am-plificare, partajare, reconfigurarea timpului. În carte apare enig-matica ºi diabolicã figurã a unuianume doctor Lupini, ardelean deorigine, care, se presupune, ar fifost unul dintre principalii actanþiai naziºtilor în celelalte orori, abiaîncheiate. O figurã de medic ceva apãrea ºi la Dieter Schlesak,în Capesius, farmacistul de laAuschwitz. Joachim Wittstocknu disculpã pe nimeni, vinovaþiisunt vinovaþi, indiferent de etnialor. Cãutãrile care îl vizeazã peLupini, recupereazã ºi dimensiu-nea temporalã a trecutului, fie elºi unul recent încheiat. Eforturileauctoriale din acest roman, înceea ce priveºte palierul tempo-ral, sunt unele cu efecte totali-zante, iar Wittstock se dovedeº-te un atent observator al acestoraspecte, pe care le redã extremde pertinent, într-un joc amplu cutimpul, un joc extrem de serios.Bestätigt und besiegelt împru-mutã parcã ceva din arta lui Tho-mas Mann din Muntele vrãjit,configurãrile temporale fiindatent modulate, subiectivizate lamaxim, controlat augmentate. Seremarcã, la nivelul alcãtuirii roma-neºti, atenþia pe care o acordãJoachim Wittstock acestui as-pect, nefãcând rabat de la mãies-tria marilor romancieri germani.Un roman al agoniei, scris cu lu-ciditate ºi curaj, o istoriei a pul-verizãrii ºi a ultimelor tentative derecuperare a unei conºtiinþe in-dividuale ºi colective.

Lucian Irimescu - Compoziþie 4

Joachim Wittstock


Valeria Guþu-Romalo, Corec-titudine ºi greºealã (limba ro-mânã de azi), versiune nouã,Bucureºti, Humanitas, 2000 (edi-þia I), 2008 (ediþia a II-a).

A coordonat Gramaticalimbii române, editatãde Academia Românã

în 2005 (noua Gramaticã a Acade-miei). Este profesor universitar laUniversitatea din Bucureºti. Ar-ticolele, studiile, cãrþile de spe-cialitate, semnate de Valeria GuþuRomalo, au marcat (v. citãrile decare s-au bucurat) domeniul lin-gvisticii româneºti. Am trasat ast-fel, din câteva tuºe, schiþa-portreta unui autor de referinþã pentrustudiul limbii române contempo-rane ori actuale.

Un tip de sistemdinamic

În 1972, lucrarea Corectitudi-ne ºi greºealã, care îºi propuneasã nu se limiteze la constatarea ºicondamnarea greºelilor potrivitnormelor limbii literare, ci sã în-cerce explicarea lor, se afla la pri-ma ediþie. Limba românã a anilor1969 ºi 1970, în aspectul ei scrisºi vorbit, devine materialul cer-cetãrii lingvistice. Din punctul devedere al cititorului nespecialist,meritul cãrþii este acela cã nu seînchide în trimiteri recunoscutedoar de filologi, ci „topeºte” teo-riile ºi noþiunile de specialitate înexplicaþii pe înþelesul ... tuturor.

Ideea în jurul cãreia se con-struieºte textul este cea cunos-cutã în ºtiinþa limbii: limba esteun sistem dinamic, care implicãfoarte multe elemente, guvernatde reguli necesare pentru a-i asi-gura coerenþa internã, dar în ace-laºi timp sensibil la „compromi-suri”, datoritã relaþiei cu factoriiexterni (v. p. 19: contactul cu altelimbi, evoluþia gândirii, schimbãriistorice etc.). Influenþa externã ºiraporturile complexe dintre ele-mentele sistemului conduc trep-tat la modificãri. Factorul timp, caîn orice sistem dinamic, este cel

greºeli de ieri ºi(ne)greºeli de azila care se raporteazã descrierileprivind „stãrile” sistemului. Re-marcãm acum cã versiunile urmã-toare ale lucrãrii Valeriei GuþuRomalo (2000 – 2008) nu fac de-cât sã radiografieze (materialulsupus analizei se completeazã cuexemple din anii ’90) ºi sã com-pare aceste stãri prin intermediulunui concept, chemat sã regleze,sã asigure stabilitatea sistemului:norma literarã.

Parametrul desistem: norma

literarã

Remarca prin care se deschi-de lucrarea este cã cele douã no-þiuni care compun titlul cãrþii suntopuse, dar corelative (greºealase raporteazã la forma corectã)ºi, cum reiese din explicaþiile ul-terioare, concurente (în timp, re-gula care determinã apreciereacorect/greºit este înlocuitã ºiceea ce era greºit devine corect).Limba literarã, variantã a sistemu-lui limbii române, caracterizatã deaspectul îngrijit ºi unitar este fi-xatã de norme. Potrivit autoarei,ºi accepþiei ºtiinþifice generale„normele limbii literare se creea-zã prin selectare, pornind de latotalitatea mijloacelor ºi posibili-tãþilor de expresie a unei limbi îndiversele ei realizãri” (p. 15). Con-sider necesar aici, bazându-mã peprestigiul autoarei, ca în loculdescrierii felului în care sunt con-semnate normele în lucrãrile spe-ciale, sã fie exprimatã viziuneaasupra modului de stabilire a prin-cipiilor care guverneazã sau ar

trebui sã guverneze selectarea,precum ºi a metodelor de selec-tare.

Datoritã diferenþei temporale,versiunile cãrþii se raporteazã lalucrãri normative diferite. Astfel,dacã la prima apariþie repereleerau constituite din Îndreptarulortografic, ortoepic ºi de punc-tuaþie, gramaticile cu caracternormativ sau dicþionarele gene-rale, versiunile noi recurg fie laediþia I (1982), fie la ediþia a II-a(2005/2007) a Dicþionarului or-tografic, ortoepic ºi morfologic.Tocmai de aceea, apelul la diferi-tele ediþii/versiuni ale lucrãrii aratã

modul în care forma greºitã devi-ne formã corectã: indicativul pre-zent (eu) continui (2008) în locde (eu) continuu (2000), plurale-le coperþi, creveþi (2008), con-damnate anterior de normã etc.Uzul („favoritul” vechilor anoma-liºti ºi nu numai) continuã sã im-punã forme care îºi gãsesc, pe bazaanalogiei, loc în sistem, iar locurile„gri”, cu sau fãrã voinþa foruluioficial (care stabileºte norma pebaza faptelor, mereu trecute, darcu efecte pentru viitor), devintreptat „albe” sau „negre”.

Constrângeride sistem

În topul greºelilor românilor seaflã, potrivit autoarei ºi, proba-bil, cu aprobarea fiecãrui vorbi-tor atent, cele de acord (capitolulII, Gramaticã), în special aceleacare privesc acordul dintre sub-iect ºi predicat. Pãcat mai vechial utilizatorilor, se întâlneºte atâtla nivelul variantei vobite, cât ºila nivelul variantei scrise. Exem-

lingvistica. Roplele din presa ori din literaturaanilor ’60-’70 sunt completate cuexemple din presa anilor ’90, ilus-trând treceri fie de la singular laplural, fie de la plural la singular.

Spre deosebire de acordul gra-matical, care impune corespon-denþe formale, acordul semantic(capitolul III, Lexic) implicã „oatentã ºi conºtientã utilizare acuvintelor” (p. 115). Iar exemple-le de dezacord semantic sunt su-ficiente pentru a demonstra folo-siri abuzive sau, cel puþin, nein-spirate! Cu toate acestea, cele maimulte rãmân cele din „vechea”versiune.

Consideraþiile privind Limbaromânã actualã (capitolul V –ediþia 2000) sau referirile laDOOM² (ediþia 2008) recomandãlucrarea Valeriei Guþu Romalo tu-turor celor interesaþi de cunoaº-terea ºi cultivarea unui aspectesenþial al identitãþii culturale,propria limbã.

nnnnn Alina Giorceanu

ZIARUL DE DUMINICĂ(16. 01. 2009)Ne-am învãþat, de ziua lui Emi-

nescu, fie cu texte ultraliricoide,fie cu contestãri pe diverse to-nuri. Sceptici de ani buni în legã-turã cu posibilitatea de a mai vorbiazi cu miez ºi la obiect desprepoet, citim cu plãcutã surprizã, înZD, cuvintele lui Ioan Es. Pop:„Totuºi, o datã la treizeci/ patru-zeci/ cincizeci de ani, atunci cândse petrec cutremure din speciarevoluþiilor, primul invocat, pri-mul chemat sã adevereascã spi-ritul timpului pe cale sã erupã esteMihai Eminescu. Atunci, icoanalui rãsare din nou pe cer. Cu lacri-ma lui se plânge, cu speranþa luise sperã. Iar poezia acestui bas-tard al Bucureºtilor, trist ºi mut,timid ºi bizar, scurt la viaþã ºi lungla posteritate, redevine un mesajde o uriaºã energie vitalã.Cândzici cacealma electoralã ºi circtelevizistic, te gândeºti laCaragiale. Acolo unde e durere,revoluþie ºi revelaþie, e Emines-cu”. Un editorial exemplar în for-mã ºi atitudine, semnat de unuldintre cei mai valoroºi, discreþi ºipuþin cunoscuþi poeþi ai timpuluinostru. (L.C.)

Revista „Contemporanul” în-cepe în forþã anul 2009. În numãrul1 publicã o dezbatere despre car-tea anului 2008, Iluziile literatu-rii române de Eugen Negrici. Ladezbatere au participat, alãturi deEugen Negrici ºi Aura Christi,Nicoale Breban, Paul Cernat, Li-vius Ciocârlie, Barbu Cioculescu,Paul Cornea, Radu Cãlin Cristea,Daniel Cristea-Enache, IleanaMãlãncioiu. Dezbaterea continuãtonul „sãrbãtoresc” cu care a fostîntâmpinatã aceastã carte. Con-stestãrile aproape cã nu se maiaud! Este meritul profesoruluiNegrici, dupã cum se observã ºiîn interveniile participanþilor ladezbatere, de a fi ºtiut sã pãstre-ze distanþa (calitate rarã în zilelenoastre), de a nu „trãda” altcevadecât, aºa cum a surprins PaulCornea în rândurile de pe coper-ta a patra: mistuirea unei mariiubiri rãnite. Dincolo de ideileenunþate la „Clubul Contempo-ranul”, toate în susþinerea ºi pre-

lungirea demitizãrii pe care o pro-pune cartea, reþinem din interven-þia lui Eugen Negrici: „Subiectulacelui capitol despre îmbãtrâni-rea valorilor va fi mãrit, materiava fi extinsã într-o carte care senumi Despre perimare ºi despreînnoirea valorilor”. Aºadar,dupã cum bãnuiau mulþi, „eseul”,„atitudinea” din Iluzii... nu repre-zintã un acces de spontaneitate,un accident pe parcursul mareluiproiect, care este studiul litera-turii române din timpul comunis-mului. (XKN)

TIMPULSub titlul „Rãmîn la pãrerea cã

scriitorul nu trebhuie sã fie unprocuror”, revista ieºeanã „Tim-pul” publicã în numãrul pe ianua-rie 2009 un interviu cu scriitorulNorman Manea. Prin ºirul de trau-me – deportarea, exilul, antisemi-tismul, decorarea prezidenþialã,teama Nobelului – de abia mairãzbate câte o idee... scriitoriceas-cã, ºi aceea de delimitare întrematerie ºi literaturã. Un autor pecare biografia pare sã-l asfixieze.Doar pare! Dincolo de episoade-

le groteºti pe care le evocã în celedouã pagini de revistã, scriitorulconcluzioneazã astfel: „Aº fi vrutsã scriu numai romane de dragos-te... Nu am simpatii de stânga,nici nu urãsc stânga. Ruinareaidealului de stânga nu a fost pânãîn momentul acesta urmatã de unproiect autentic ºi valabil. Dupãcum am mai spus-o: nu mai su-port prostia stângii ºi aroganþadreptei. Rãmân la mijloc, cu cãrþi-le mele”. ªi noi? (XKN)

Între festivaluri (de teatru, defilm) ºi „aºchii de memorie”, la or-dinea zilei, în nr. 153/2009 al pu-blicaþiei bilunare clujene, se aflã„cazul” Marian Papahagi, pusîn paginã, cu emoþie reþinutã, decãtre profesorul ºi criticul IonPop. La un deceniu de la dispari-þia celui ce a fost „omul unor an-gajãri multiple” se vede din ce înce mai clar, câtã nevoie ar fi avutcultura ºi chiar societatea româ-neascã de „luciditatea lui exigen-tã, de þinuta lui eticã demnã, depresiunea curatã a angajamente-

ocheanul întorsocheanul întorslor sale”. Ce rãmâne azi din operalui Marian Papahagi, dupã ce nicimormântul nu i-a fost ocrotit deprofanarea unor mâini murdare?Rãmâne „un raft emblematic debibliotecã ºi reperele unei biogra-fii umane ºi intelectuale ce potda o idee despre geometria încare ar trebui, totuºi, sã mai cre-dem”, conchide prietenul celuiprematur trecut în nefiinþã. (CMP)

La început de an nou, revistatinerilor scriitori ajunsã la nr. 20,anunþã în „dosarul” de idei ac-tuale, dezbaterea privind „statu-tul traducãtorului, contracte, ta-rife” în România, un statut delocîncurajator. „Situaþia traducãtoru-lui literar este precarã, material ºimoral”, considerã un profesionistal meseriei, Sorin Mãrculescu, iarRoman Herzog, fostul preºedin-te al Germaniei se aratã ºi mai tran-ºant: „Faptul cã cineva care faceuna dintre cele mai importantemunci din lumea de azi nu poatetrãi din munca sa este revoltãtor”.(CMP)

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

Lucian Irimescu - Nude 4


Constantin Rãdulescu-Motru, Filoso-fia în România veche, Ediþie criticã, textstabilit, studiu introductiv, note ºi biblio-grafie de Adrian Michiduþã, Iaºi, EdituraFundaþiei „ªtefan Lupaºcu”, 2008, 292 p.

Volumul aparþine unei serii de fi-losofie româneascã ctitorite deAdrian Michiduþã, neobositul

editor al lui Mircea Florian, Ion Petrovici,Heineccius, P. P. Negulescu, EufrosinPoteca, Constantin Rãdulescu-Motru, înediþii succesive biobibliografice. Este ex-trem de importantã aceastã acþiune deeditare, deoarece ea apropie de publiculactual pagini din istoria gândirii româneºticare ne relevã aspecte surprinzãtoare: fap-tul cã filosofii români au oferit interpretãriforte asupra existenþei omului, de multeori pe aceeaºi lungime de undã cu proble-matica filosoficã în filosofia occidentalã.De ce spunem aceasta? Nu pentru a de-plânge soarta restrânsã a creaþiilor în limbistrict locale, nici pentru a lovi în vreuncomplex de inferioritate legat, fariseic, decondiþionarea acestei sorþi de cãtre o „cul-turã minorã” (Blaga), ci pentru a arãta cã,odatã cu instituirea modernitãþii ºi în Þãri-le Române ºi, apoi, în România, filosofiinu doar cã s-au racordat la subiectele lamodã – înscriºi în inevitabila matrice a sin-cronismului cultural – ci pur ºi simplu aureflectat la acelaºi nivel de profunzimeasupra obiectului filosofiei. Pecetea cul-turalã localã s-a resimþit, fireºte, dar odatãce spiritul dobândeºte aripi (Platon) elzboarã „fãrã frontiere”, urmându-ºi pro-priul interes de a înþelege viaþa ºi sensuri-le umanului, deci ºi ale gândirii.

Constantin Rãdulescu-Motru nu doarcã a ilustrat acest fapt, dar studiile dinvolumul discutat aici relevã acelaºi pro-ces în cadrul filosofiei româneºti.

Studiile sunt selectate, în principal,potrivit temei filosofiei româneºti în inter-pretarea lui Rãdulescu-Motru, mãrginitede „Filosofia lui Kant” (1924) ºi teza delicenþã „Realitatea empiricã ºi condiþiileconºtiinþei” (1889), volumul cuprinzând ºistudiul introductiv al lui Adrian Michidu-þã „Filosofia româneascã sub noi priviricritice”, 3 Addende, Note ºi comentarii ºiBibliografie: „Filosofia în România veche”(1933), „Filosofia româneascã” (1926),„Filosofia lui Friedrich Nietzsche în Ro-mânia” (1916), „Titu Maiorescu înfilosofie” (1920), „Actualitatea lui TituMaiorescu” (1940), „Filosofia la «Con-vorbiri literare»” (1927), „Filosofia luiCaragiale (1946), „Învãþãmântul filosoficîn România” (1931), „Învãþãmântul filosoficîn universitãþile noastre” (1909), „Roluleducativ al filosofiei” (1944), „Gândireafilosoficã. Înþelesul ºi scopul” (1941),„Însemnãtatea filosofiei pentru formareaspiritului ºtiinþific” (1912-1913), „Ofensivacontra filosofiei ºtiinþifice” (1943), „WilhelmWundt ºi filosofia ºtiinþificã” (1944). Seobservã o ordine, nu cronologicã, ci, maiinteresantã, aceea potrivit faþetelor diferiteale filosofiei româneºti, în care o problemãeste aceea a caracterului ºtiinþific alcercetãrii filosofice.

purtãtorii de filosofieÎntr-adevãr, trebuie amintit cã Rãdules-

cu-Motru a fost adeptul exprimãrii clare ºidistincte – ce reflectã nu numai o înþele-gere a lucrurilor în inter-relaþiile lor, dar ºio folosire a conceptelor în rigurozitatealor. El a scris limpede, deoarece avea con-ºtiinþa finalitãþii educative a textului, ºi,ajutându-i pe cititori sã-ºi formeze o ideeprecisã despre subiecte mai mult sau maipuþin dificile, a avansat ºi concluzii pro-prii despre acestea. Cu alte cuvinte, Rã-dulescu-Motru – ca ºi P. P. Negulescu,Nicolae Bagdasar, Ion Petrovici sau Mir-cea Florian – a fost adeptul filosofiei ºtiin-þifice, nu ca un vulgar empirism sau ca unepifenomen al ºtiinþelor particulare, ci cao concepþie unitarã ºi coerentã desprelume (ºi nu despre ceea ce este în afaralumii, p. 110), de anticipaþie controlatã ra-þional, realizatã „prin cumpãnire ºi verifi-care de argumente” (p. 95), prin criticã, „încontra frazeologiei deºarte ºi a idolatriei”(ibidem), folosind „raþionamentul logic înlocul fanteziei” (p. 109). Cu alte cuvinte,filosofia este o construcþie teoreticã logi-cã (p. 155) – deci filosofia trebuie sã fieraþionalistã, ºi în formã (neînlocuind con-ceptele precis conturate – tocmai pe bazacunoaºterii lor istorice – cu metaforele) ºiîn conþinut – cercetând logic valoareaperspectivelor diferite, filosofice ºi aleºtiinþelor, asupra lumii. Filosofia nu seconfundã cu ºtiinþa (vezi ºi P.P. Negules-cu, „Filosofia în viaþa practicã” (1896), înP. P. Negulescu, Filosofia în viaþa practi-cã, Ediþie criticã, text stabilit, studiu intro-ductiv, note ºi bibliografie de Adrian Mi-chiduþã, Bucureºti, EuroPress Group,2007, pp.74-78: filosofia ca unitate coeren-tã creatoare de idealuri), dar modul filoso-fiei de a interpreta existenþa, inclusiv toa-te felurile de cunoºtinþe, implicã desfãºu-rarea argumentelor, a criticii.

În legãturã cu aceasta, nu trebuie subnici un motiv ignoratã problema educaþieifilosofice. Studiile lui Rãdulescu-Motru auarãtat cum trebuie sã se predea filosofia(ºi nu numai, am îndrãzni noi, ci toate dis-ciplinele socio-umane): este necesarã in-terpretarea, adicã legarea lucrurilor cu aju-torul argumentelor duse pânã la capãt, ºinu transmiterea informaþiei în sine: sã setrezeascã puterea judecãþii, deci critice, ºinu pur ºi simplu sã se încarce memoria (p.96). Este, din pãcate, demn de remarcat,cã acelaºi aspect a fost semnalat cu o sutãde ani înainte – de cãtre Nicolae Bãlcescuîn scrisorile cãtre Ion Ghica – ºi, iatã, sim-þim nevoia ºi astãzi sã discutãm pedago-gia filosofiei, destul de deficitarã. Este, înfond, vechea cerinþã subliniatã de Socra-te: de a-i învãþa pe oameni sã judece, ºiastfel sã ajungã la adevãr, care este, desi-gur, istoric, dar fãrã de care oamenii nupot sã se manifeste ca fiinþe libere – ºi câta insistat Socrate asupra acestui fapt – ºicapabile sã ducã mai departe povara li-bertãþii lor.

Volumul menþioneazã, în comentarii,polemica dintre aceastã concepþie a lui

Rãdulescu-Motru ºi Blaga, redând uneledocumente integral ºi degajând superio-ritatea teoreticã ºi moralã a lui ConstantinRãdulescu-Motru, susþinut, de altfel, deIon Petrovici, Nicolae Bagdasar, MirceaFlorian, Anton Dimitriu.

Rãdulescu-Motru a explicat sociologicprestigiul diferitelor ºcoli filosofice în pe-rioade istorice diferite, ºi diferenþa dintredogme, pãreri preconcepute ºi, pe de altãparte, concluzii filosofice relative la cu-noºtinþele anterioare implicate ºi relativela momentul istoric al realizãrii lor. Dupãcum, el a explicat momentele filosofiei ro-mâneºti ºi sub aspectul purtãtorilor de fi-losofie ºi sub aspectul doctrinelor ºi idei-lor susþinute ºi, în sfârºit, sub acela al le-gãturii dintre operele filosofice ºi nevoileculturale ale poporului: surprinzând fru-mos dialectica valorilor universale susþi-nute de filosofie ºi, în acelaºi timp, a fap-tului cã operarea în câmpul valorilor uni-versale de cãtre un teoretician aparþinând,desigur, unui anumit spaþiu cultural nuduce, dacã este vorba de creaþie, la imita-rea ºi reproducerea teoriilor deja existente– deci acreditate „universal” –, ci la trans-figurarea valorilor universale din punctulde vedere al nivelului ºi problematicii pecare cultura naþionalã i-o pune filosofu-lui, ca ºi a rãspunsului pe care avansareaacestor valori îl reprezintã pentru viaþaspiritualã a unui popor. Ideea lui Motru cãfilosofia româneascã modernã nu a reieºitdin „nevoile spirituale populare”, ci a re-flectat ideile preluate de tinerii intelectualiromâni din universitãþile occidentale nu aavut drept urmare concepþia cã filosofiaromâneascã ar fi „o floare exoticã” – pen-tru a-l cita pe Gherea ce a combãtut o ideeasemãnãtoare, despre socialismul în þãrileînapoiate – ci, dimpotrivã, orice culturãavând nevoie de perspectiva filosoficãasupra vieþii, filosofia româneascã s-a dez-voltat tocmai ºi în mãsura în care, pornindde la fondul de idei comun filosofiei, decioccidental, s-au construit perspectiveoriginale în abordarea acestora, pornindmereu de la rezonanþa unicã a timpului ºispaþiului asupra creatorului.

Studiul introductiv al lui Adrian Michi-duþã este interesant prin informaþiile ine-dite despre momentele de început a filo-sofiei în Þãrile Române, referinþe biblio-grafice ºi interpretãri, ca ºi prin abordareaconceptului de filosofie româneascã înimaginea diferiþilor reprezentanþi ai aces-teia. În totul, este vorba despre o carteplãcutã, mobilizatoare, necesarã despresãnãtatea filosofiei prin varietatea ºcoli-lor ei ºi despre toleranþã dublatã de spiritcritic – cu multe trimiteri, necruþãtoarechiar, despre limbajul esoteric, aluziv ºimetaforic ce nu este semnul decât al „slã-biciunii sufleteºti” (p. 155) –, cu atât maimult în timpul actual al filosofiei româneºti:când spiritul auto-reflexiv pare, uneori, cãdoarme.

nnnnn Ana Bazac

vã recomandã

Revista„Mozaicul”

Întocmitã cu respectarea rigorilordisciplinei, lucrarea se deschide cu oevocare, în contextul epocii, a familieiîntemeietorilor Alexandru ºi Aristia Aman,urmatã de un studiu introductiv care pre-zintã împrejurãrile constituirii colecþieinumismatice ºi îmbogãþirii ei ulterioare, gra-þie, mai ales, pasiunii ºi priceperiidirectorului Fundaþiei „Alexandru ºi AristiaAman“ ºi întemeietor al Muzeului Oltenieide astãzi, profesorul ªtefan Ciuceanu.

Sunt descrise, conform normelor inter-naþionale, cele 48 de monede antice gre-ceºti (din aur ºi argint), 249 de monedegeto-dacice (din aur ºi argint), 183 de mo-nede republicane romane (din argint) ºi275 de monede imperiale romane (din aurºi argint). 100 de planºe, color ºi alb-ne-gru, dau imaginea faþã-verso a celor 755de piese din aur ºi argint din „ColecþiaAman”. Unele piese sunt unicat, în timpce altele reprezintã raritãþi de catalog.

Informaþia ºtiinþificã este completatã cudate privind arealul de circulaþie al mone-delor, atelierele de monetãrie emitente, listamagistraþilor, emitenþilor ºi coemitenþilor,lista abrevierilor, un glosar ºi o bogatã bi-bliografie.

Addenda întregeºte corpul lucrãrii cutestamentele generoºilor donatori, cu fo-tografii ale acestora, ale muzeului ºi bi-bliotecii întemeiate de Fundaþie, cudiverse înscrisuri.

www.aius.ro

TomaRãdulescuColecþia„Alexandru ºiAristia Aman”Catalognumismatic.

Vol. I. Monede de aurºi argint

Editura Sim Art, 360 p., 40 lei

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

Lucian Irimescu - Nude 8

Volumul poate fi comandat

direct, la sediul Editurii

Aius Craiova, la

tel./ fax 0251 596 136 ºi

0745 438334 sau prin

magazinul virtual de pe

www.aius.ro


A murit profesorul Gh. Al.Cazan, dupã o lungãsuferinþã, în seara zilei

de 5 ianuarie 2009 la Bucureºti.Relaþiile dintre oameni se împle-tesc îndeobºte din firele afinitãþiisufleteºti, se clãdesc pe bazaposibilitãþii de ecouri reciproce,ori din întâlniri efective în preo-cupãri, idealuri sau îndeletniciri.Eu ºi profesorul aveam o preo-cupare comunã – filosoful Mir-cea Florian.

Ultima datã când ne-am vãzut,mi-a dãruit Metafizica româneas-cã ºi cel din urmã interviu – Vino,moarte! Poþi veni! Eu nu mã temde tine!, un adevãrat testamental Profesorului.

Gh. Al. Cazan s-a nãscut la 27aprilie 1936 în comuna Aprozi,judeþul Ilfov, într-o familie degospodari. Dupã primele patruclase primare, din 1948 ºi pânã în1951 este elevul ºcolii elementa-re din Budeºti Ilfov, urmând apoiLiceul „Mihai Viteazul“ din capi-talã. Între anii 1955 - 1960 estestudent al Facultãþii de Filosofiedin Bucureºti, la absolvireafacultãþii fiind repartizat la catedrade Istoria filosofiei.

În 1968 susþine teza de docto-rat în filosofie cu tema Metafizi-ca la Mircea Florian. „Titlul în-suºi era o replicã viguroasã datãtendinþelor pozitiviste susþinute,tacit, de un marxism primitiv(opus în esenþã antipozitivismu-lui propriu lui Marx) ºi aceloracare apreciau cã metafizica nu afost vizitatã de spiritul filosoficromânesc, ori cã, dacã metafizicas-a edificat în România, ea s-acaracterizat prin dimensiuni careo fac mai degrabã o biatã copie ametafizicilor spiritualiste occi-dentale decât o creaþie valabilãsau interesantã“.

A condus, între anii 1974-1999,catedra de istoria filosofiei, logi-cã ºi esteticã de la Facultatea deFilosofie din Bucureºti, a fostmembru al Senatului Universitã-þii (aproximativ douã decenii);membru al Biroului SenatuluiUniversitãþii (1970-1974), iar în-tre 1986-1990 a fost directorulInstitutului de Filosofie din Bu-cureºti.

Gh. Al. Cazan a lãsat o operãimpresionantã prin tematicã ºiamploarea sa. Fundamentul fi-losofiei la Mircea Florian,(1971); Marxismul în gândireacontemporanã, (1972); Istoriafilosofiei româneºti, (1975); Is-toria filosofiei marxiste, (1984);Istoria filosofiei româneºti,(1985); Filosofia anticã, (1994);Filosofie medievalã ºi moder-nã, (1995); Introducere în filo-sofie, (1997); Filosofie româ-neascã. De la Zalmoxis la TituMaiorescu, (2001); Scufundareaîn adâncuri. Filosofia lui TituMaiorescu, (2002); Dincoace deMaiorescu. C. Rãdulescu-Mo-tru, P.P. Negulescu, Ion Petro-vici, (2004); Metafizica liricã ºimetafizica datului, (N. Ionescuºi Mircea Florian) (2006); Re-flecþii ºi polemici. Despre filo-sofie, politicã ºi moralã (2007);Metafizica româneascã (2008).

nnnnn Adrian Michiduþã

in memoriamGh. Al. Cazan

În cuvânt înainte la Istoria fi-losofiei româneºti autorul men-þiona: „Valorificarea patrimoniu-lui gândirii filosofice naþionaleeste o necesitate teoreticã ºi otrebuinþã practicã echivalentã cusatisfacerea cerinþelor funda-mentale ale conºtiinþei critice,antidogmatice. Procesul de valo-rificare trebuie sã depãºeascãsimplul act al rememorãrii, în fo-losul gândirii ºi al faptei atitudi-nale, al aºezãrii lucide a lumii tre-cute în prezentul pe care îl dãl-tuim”.

Lucrarea a fost premiatã decãtre Academia Românã cu pre-miul „Vasile Conta”. Gh. Al. Ca-zan este astfel, cronologic vor-bind, cel de-al patrulea istoric alfilosofiei româneºti (dupã Marinªtefãnescu, Nicolae Bagdasar,Lucreþiu Pãtrãºcanu) care oferãculturii române o istorie scrisã deun singur autor.

În discuþiile avute cu Profeso-rul, mi-a povestit atmosfera caredomnea la începutul anilor ’70 înceea ce priveºte receptarea gân-dirii filosofice româneºti. Sunt denotorietate, în acest sens, inter-venþiile pe care le-a fãcut. „Estevorba – preciza el – de interven-þia din 1970 la Conferinþa Naþio-nalã a P.C.R când, în prezenþa luiPaul Niculescu-Mizil care prezi-da ºedinþa ºi a altora, desigur, amspus, referindu-mã la cauzelepentru care filosofia româneascãnu se aflã acolo unde i-ar fi fostlocul, cã una dintre cauzele aces-tei stãri rezidã în eliminarea, în1948, la reforma învãþãmântului,din învãþãmântul superior româ-nesc a marilor sale valori ºi amexemplificat adãugând o consi-

deraþie care a produs uluire sãlii:în locul marilor valori au venittoboºari, violoniºti, frizeri, den-tiºti etc. Îmi amintesc: în pauzã înjurul meu se fãcuse vid. Nu mãmai cunoºtea nimeni. Nici colegiimei de la Universitate. Doar unsingur personaj s-a apropiat demine, m-a bãtut superior ºi con-descendent pe umãr spunându-mi limpede: «tinere, n-ai înþelesnecesitatea istoricã». Zisa îi apar-þinea celebrului Valter Roman,tatãl lui Petre Roman”.

„De ce era o necesitate istoricã– se întreba mirat profesorul –izgonirea din ºcoalã a lui Blaga sauMircea Florian, ca sã dãm doardouã din atâtea multe exemple ?”

În pofida celor care susþin cãnu se poate vorbi de o istorie afilosofiei româneºti, profesorulCazan îi contrazice cu fapte ºidocumente pe aceºti pseudois-torici; mãrturie stau cãrþile profe-sorului de istorie a filosofiei ro-mâneºti.

Încet, dar sigur, el a clãdit cupricepere ºi devotament o monu-mentalã istorie a gândirii neamu-lui românesc, pe fascicole (volu-me), aºa cum a fãcut în FranþaÉmile Bréhier, sau în DanemarcaHarald Höffding.

Filosofia româneascã de as-tãzi îi datoreazã mult profesoru-lui Gh. Al. Cazan, mult mai multdecât unora dintre aceia ale cãrornume sunt azi la modã în societa-tea româneascã.

4 martie 2008. Filmez pen-tru „Cartea” („Carte.ro”)în atelierul de butaforie

al TVR. Emisiunea migreazã decolo-colo, în cãutare de spaþii in-teresante sau mãcar acceptabile,nu se mai face într-o locaþie con-stantã, ca pe vremea episoadelorzilnice filmate sãptãmînal la Librã-ria Cãrtureºti sau într-un studioanume, ca ediþiile dialogate decîte o jumãtate de orã din martie-decembrie 2006. Tot aici am fil-mat în ianuarie, pe 22, episodulaniversar despre Mircea HoriaSimionescu – octogenar (a împli-nit 80 de ani miercuri 23 ianuarie,iar sîmbãtã 26 s-a difuzat „[email protected]” cu „Carte.ro” despre el).Un lucrãtor mi s-a adresat atunci,folosindu-mi numele complet:„Domnul ...?”. „Da, eu sînt!” M-aîntrebat dacã am fost profesor laun liceu din cartierul Militari. „Nu,niciodatã!” „Dar, poate...” „Nu,deloc!” „Dar sînteþi dl...?” „Da,eu sînt!” Ne-am despãrþit cu zîm-bete amabile ºi cu o oarecare ne-dumerire.

Îl revãd acum, dupã o lunã ºiceva, pe 4 martie. E un tînãr camde 30-35 de ani, în halat de lucru,foarte îngrijit. Aspect liniºtit, debãiat la locul lui, mai degrabã tã-cut. Zîmbet modest, discret. Re-iau discuþia, zîmbind ºi eu. „To-tuºi”, zice el, „la un liceu din car-tierul Militari...”. Poate cã, dacãn-am fost profesor acolo, am în-locuit un coleg... „Nu, nicioda-tã!”. Avansez altã ipotezã: am fostde multe ori în ºcoli ºi licee, cascriitor, pentru „întîlniri cu ele-vii”; poate am ajuns cîndva în li-ceul lui. „Da, da!”, zice el, pãrîndconvins cã asta e soluþia dilemei.

Mai stãm un pic de vorbã ºi-mispune cã a terminat liceul în 1989.Nici nu se putea pune problemape-atunci, în comunism, sã þiilocul cuiva fãrã aprobare oficia-lã. Pînã în toamna lui 1990, decînd predau la Universitate, n-amfost profesor decît în stagiul obli-gatoriu de trei ani de dupã absol-virea facultãþii, 1981-1984, cîndam fãcut naveta în comuna Ber-ceni, judeþul Giurgiu. „De-acolo!De-acolo vã ºtiu! Sînt din Ber-ceni!”, se însufleþeºte companio-nul meu – ºi nãvãlesc amintiriledespre copiii extraordinar de drã-guþi pe care i-am avut atunci elevi.

Au fost trei ani grei de lungidrumuri zilnice, însã ei, copiii,compensau totul. În primul rînd– bineînþeles – cei dintr-a V-a pecare i-am preluat în primul an ºii-am dus pînã într-a VII-a. O clasãadorabilã, de care m-am despãr-

Însemnãri nocturne

mãrunte,personale (2)

nnnnn ION BOGDAN LEFTER

þit cu inima strînsã. O sã scriucîndva despre ei, despre perioa-da ºi îngrozitoare, ºi minunatã deatunci. Pãstrez un teanc gros defoi de caiet cu lucrãri ale lor, cucompunerile pe care-i puneam sãle scrie pe teme neconvenþiona-le. ªi-i pãstrez în memorie pe toþi,bieþii ºi sãrãcuþii copii din satulde lîngã Bucureºti, puºi de pã-rinþii lor, pieþari, sã munceascã lagrãdinile de zarzavaturi, sãlbãti-cuþi ºi rigizi, incapabili la începutsã se exprime, apoi brusc dezghe-þaþi, dupã ce-au înþeles cã le ce-ream sã fie ei înºiºi, copilãroºi,îndrãzneþi, fanteziºti, sã nu maifie „disciplinaþi”, adicã uniformi,ºterºi, lipsiþi de personalitate.M-am gîndit de multe ori la ei, lace-o fi fãcut viaþa din ei. Deºi dis-tanþa nu e mare, nu i-am mai re-vãzut decît pe cîþiva, cu totul în-tîmplãtor. Odatã m-a vãzut Adri-an – Adi cel grãsuþ, cel mai silitordin clasã, el ºi Adriana cea blon-duþã ºi însufleþitã, mereu roºie-nobraji – ºi-am stat un pic de vor-bã. Altãdatã m-a abordat alt bã-iat – nu-i mai þin minte numele –în Piaþa Amzei, unde eu fãceamcumpãrãturi, iar el venise cu zar-zavaturi sau fructe la vînzare. Îmiamintesc ºi seara de-acum anibuni, mi-e imposibil sã spun cîþi,cînd mã-ntorceam cu metroulspre casã, destul de tîrziu, eraufoarte puþini cãlãtori, priveam înjos ºi deodatã în faþa mea s-auoprit douã perechi de încãlþãri.Am ridicat ochii ºi-am vãzut douãfete mãriºoare, adolescente, mutede emoþie. Una dintre ele era Ma-riana cea mititicã ºi cu gene ne-maipomenit de lungi, de sub carese uita vinovatã spre mine, în sus,de cîte ori o certam cã nu rãspun-dea bine. Crescuse mare, ca ºicolega ei, pe care n-o recunos-cusem. Abia au reuºit sã îngaimeceva pînã la staþia la care a tre-buit sã cobor. O sã scriu cîndvadespre ei toþi, despre pirpiriul,translucidul Nicolae Lupu, Nicudin banca-ntîia, despre Fane celblonziu-spãlãcit care, împreunãcu pãrinþii ºi cu sora lui, dormeaîntr-un grajd ºi pe care l-am des-coperit povestitor talentat –de-ajunsese sã i se ducã vesteaprin ºcoalã – despre scena cu cio-colãþelele, cu Scufiþa Roºie, cu lu-pul ºi cu vînãtorul pe care le-amîmpãrþit copiilor într-un 1 iunie –ºi altele, ºi altele...

Pe tînãrul de 30 ºi ceva de ani,angajat al TVR, îl cheamã MarinCreþu. Lucreazã la Atelierul depicturã de acolo, din zona buta-foriei.

„Agora culturalã” cu Simona LicaÎn fiecare miercuri, de la ora 20. 30

asculta

þi!

erp

en

tin

e


Nicolae Marinescu: Domnu-le Bãrbulescu, dupã câte ºtiu, aþifost delegat sã realizaþi expozi-þia Muzeului Oltenia dedicatãaniversãrii a 150 de ani de laUnirea Principatelor Românesub domnia lui Alexandru IoanCuza.

Þuþu Bãrbulescu: E adevãratºi, cumva, paradoxal. Dar Labo-ratorul de restaurare a avut câte-va iniþiative privind modul de pre-zentare mai atractivã a exponate-lor, care au avut succes la publicºi de aici, se pare, am rãmas solu-þia de urgenþã.

N.M.: De ce „urgenþã”? Toa-tã lumea ºtia cã în 2009 se îm-plinesc 150 de ani de la UnireaPrincipatelor, iar în programulmanifestãrilor anuale eveni-mentul ocupa firesc un loc spe-cial! Ca sã nu mai spun cã Mu-zeul Olteniei împlineºte ºi 100de ani de la întemeiere. Vorbesc,evident, de centenarul Funda-þiei Alexandru ºi Aristia Aman.

Þ.B.: Într-o lume normalã, da.Nu e ºi cazul nostru.

N.M.: Fiindcã sunteþi ºi pro-fesor de istorie, consideraþi cã24 Ianuarie mai reprezintã odatã importantã pentru români?

Þ.B.: Problema noastrã pro-fundã, din acest punct de vede-re, este cã ne-am schimbat de atâ-tea ori, conjunctural, „sãrbãtori-le naþionale”, încât oamenii numai simt cu adevãrat un astfel deeveniment. Lãsând la o parte con-textul imediat!..

Toate marile popoare au o sãr-bãtoare naþionalã legatã de înte-meiere sau independenþã, în timpce noi ne-am schimbat la câtevadecenii nu numai momentul sim-bolic, dar ºi imnul sau steagul,încât lipsa de reacþie a comunitã-þii nu mai surprinde. A devenitstringent pentru noi sã ne hotã-râm care ne sunt valorile ºi, im-plicit, simbolurile de popor, îna-inte de a ne fi transformat cu to-tul în populaþie.

Însã mi se pare trist ºi faptulcã n-am reuºit niciodatã sã avemun mod anume de a sãrbãtori unasemenea eveniment la nivelulcelor 18 - 20 de milioane de ro-mâni, câþi am fost sau vom mai fi.Fiindcã sã te duci ca preºedinte,prim-ministru sau alt lider într-opiaþã publicã, dintr-un oraº saualtul al României, ca sã joci HoraUnirii nu mi se pare cã induci co-munitãþii o intensã trãire a soli-daritãþii ºi angajamentului pentruun ideal comun. Ca sã nu maivorbim de confiscarea politicia-nistã a imaginii ºi discursuluipublic, în beneficiul personal, defapt cu un eventual efect pe mo-ment, dar dezastruos în perspec-tivã. Odatã plecaþi acasã oameniise întorc la nevoile lor, uitând efe-mera simpatie datoratã unui dis-curs gol, chiar dacã a fost flatant.Când spui „Voi, focºenenii, aþiavut la 1859 un rol la fel de im-portant ca ieºeni” sau „Voi, cra-iovenii, aþi fost mai importanþidecât bucureºtenii” transmiþi maidegrabã un mesaj de concurenþãºi dezbinare, decât unul de soli-daritate ºi angajare. Fiindcã artrebui sã conteze, mãcar într-unasemenea moment, doar întregul,nu partea.

Un mesaj solemn, care sã punãîn evidenþã valorile care ne unescºi ne dau identitate, care sã pro-iecteze perspectiva comunã ºicãruia sã i se asocieze manifes-tãri de sãrbãtoare, generate de in-stituþiile sau comunitãþile care opot face, ar inspira mai degrabãsentimentul durabil cã, dincolo

de neîmplinirile sau necazurilepersonale, rãmâne certitudinea cãaparþii la ceva mai puternic, maiînalt, care te poate ajuta sã speriºi sã mergi mai departe, care sã-þidea încrederea cã viaþa, dacã nue, poate deveni mai bunã.

Poate de aceea sunt þãri în careoamenii, nu mai vorbim de insti-tuþii, fãrã sã aibã o lege, îºi pundrapelul acasã ºi la locul de mun-cã, ba chiar ºi-l înalþã în propriacurte.

N.M.: Cred cã America ne-adat iarãºi o lecþie despre ce în-seamnã o mare naþiune. Prezen-þa tuturor preºedinþilor în viaþãla ceremonia de investiturã anoului Preºedinte, indiferent departide ºi confruntãrile politi-ce, a fost un simbol al solidari-zãrii elitei naþionale într-unmoment de crizã acutã, necesarpentru a transmite încredereamericanilor. Discursul prezi-denþial în esenþã a transmis unmesaj simplu ºi clar: noi, albi,negri ºi de ce culori vom mai fi,instruiþi sau mai puþin instruiþi,mai bogaþi sau mai sãraci, cutoþi înaintaºii noºtri, mai vechiºi mai noi, am clãdit America,þarã a libertãþii, a legii ºidemnitãþii fiecãrui cetãþean.Acum Þara noastrã ºi valorileei, valorile noastre, sunt în pe-ricol. Împreunã vom lucra demâine sã fim iarãºi cine am fost.ªi douã milioane de americaniau venit din proprie voinþã, pecheltuiala lor, sã participe laceva important, la un momenthotãrâtor de istorie naþionalã.Biblia lui Abraham Lincoln ºisteagul american au fost simbo-lul asumãrii unei istorii ºi alsolidaritãþii în numele Americii,a valorilor cu care þara se iden-tificã.

Se pare cã noi nu putem sãne desprindem de pâra la ÎnaltaPoartã, ca sã gustãm o clipã deputere chiar cu preþul vieþii fra-þilor sau pãrinþilor noºtri.

Þ.B.: De asta ºi spuneam cã,pânã la urmã, sãrbãtoarea erafoarte importantã. Era un prilej dea spune românilor tot mai dezori-entaþi, a cãror mizã existenþialã adevenit pentru cei mai mulþi ziuade mâine, cã România este o mareconstrucþie, fãcutã de multe ge-neraþii cu jertfe, dar ºi cu voinþã,cu tenacitate ºi inteligenþã, înconjuncturi uneori favorabile ºide multe ori ostile, cu prieteni darºi cu neprieteni de afarã, cu ro-mâni care au vãzut diferit bineleþãrii sau care l-au ignorat ºi cãtoate aceste ne îndreptãþesc sãsperãm ºi sã lucrãm pentru ca noiºi copiii noºtri sã avem o þarã, olimbã, o culturã, pânã la urmãdreptul al demnitate ºi la respect.

Mi se pare uimitor sã vãd oa-meni, mai în vârstã dar mai alestineri, cãrora 1 Decembrie sau 24Ianuarie nu le spun nimic, fiind-cã bune, rele sunt date ale isto-riei noastre ºi deci ale fiinþei noas-tre. Mai rãu, vãd oameni cu rolpublic liniºtindu-ne cã enormal..., cã ºi în alte pãrþi…, cãse poate trãi ºi fãrã…

N.M.: Putem trãi fãrã sã ºtimcine ne sunt pãrinþii, când ne-am nãscut ºi cum ne cheamã.Dar „cine” trãim de fapt? ªi„ce” trãim?

Þ.B.: Exact! Sigur cã putemspune: ce am eu cu 1859, cã eum-am nãscut în 1979 ºi trãiesc înRomânia asta, cu spitale undemori degeaba, cu justiþie care eli-bereazã criminali ºi aresteazã bã-trâni care nu au pâine, n-am banide întreþinere ºi nici nu pot sã duccopilul la grãdiniþã ºi aºa mai

tive, care sã se adreseze directpublicului divers. Faptul pe de oparte ne-a onorat, pe de altã par-te a fãcut ca materialul rãmas ladispoziþie sã fie mai puþin bogatºi semnificativ. Eu aº fi expus lu-crãrile noastre la Craiova, pentrucã 24 Ianuarie nu a fost numai laBucureºti ºi aº fi vrut sã arãt ro-mânilor solidaritatea Craiovei cuþara, iar craiovenilor cã aparþinacestui mare întreg care este Ro-mânia. Am conceput aceastã ex-poziþie astfel încât sã evidenþie-ze cã 24 Ianuarie este, cum spu-neam, rezultatul unui proces delimpezire a unei conºtiinþe naþio-nale, care a ºi continuat ºi careeste în miºcare. Am folosit piese-le pe care domnul Toma Rãdu-lescu, ºeful secþiei de Istorie-Ar-heologie, le-a pus la dispoziþie cafiind cele mai reprezentative, toatelegate strict de contribuþia Cra-iovei la acest moment importantal istoriei naþionale.

Dar, cum avem multã grijã deodihna personalã, noi, români, am„sãrbãtorit”, cât de festiv s-a pu-tut, 24 Ianuarie, joi, pe 22, sauvineri, 23 ianuarie, sã nu ne tul-burãm sâmbãta. Nu e nicio pro-blemã, dacã toatã lumea zice cã ebine!...

N.M.: Ba este! AcademicianulDinu C. Giurescu se întreba cudurere, nu cu prea mult timp înurmã, în Sala Mare a Primãrieidin Craiova, câþi români ar fiastãzi voluntari dacã ar trebuisã apere vreo bucatã din trupulRomâniei. ªi rãspunsul era pe-simist. Poate nu e întâmplãtorcã ni se induce sã credem cã ro-mânii n-au luptat vreodatã cucineva, cã ei au lut mereu bãta-ie ºi alþii le-au fãcut cãrþile isto-riei, ca ºi în decembrie 1989,când n-au fãcut nicio revoluþie,fiind doar o turmã de naivi miº-caþi ca figuranþi de regizori is-cusiþi ºi oculþi ºi cã, deºi conti-nuã sã existe aici de atâta timp,nu e cine ºtie ce de capul lor.

Þ.B.: ªi suntem paºnici ºi pri-mitori, ºi cine vine ãla e! Tocmaiasta putea sã arate aniversareaaceasta. Cã deºi am avut ºi con-servatori, ºi individualiºti ºi pro-fitori, ºi prieteni ºi duºmani în afa-rã, naþia asta a noastrã a reuºit sãrãzbeascã printr-o elitã ºi un po-por cu conºtiinþã naþionalã, pen-tru a face ce era mai bine pentruromâni. Dacã vom lãsa ca româ-nii sã creadã cã valorile care for-meazã identitatea lor naþionalã nuþin de foame, cã n-au legãturã cuviaþa lor de fiecare zi, s-ar puteasã constate cã lipsa acestora îiva face sã le fie foame.

N.M.: O curiozitate! Ce ofi-cialitãþi au onorat deschidereaexpoziþiei?

Þ.B.: Ca de fiecare datã,doamna Daniela Tarniþã, preºe-dinta comisiei pentru culturã aConsiliului Judeþean Dolj, apoidomnul Dan Lupescu, directo-rul Direcþiei pentru Culturã,Culte ºi Patrimoniu Dolj, dom-nul Ion Zarzãrã, directorul Arhi-velor Statului, filiala Dolj.

N.M.: Prefectul, PreºedinteleConsiliului Judeþean, parla-mentari?

Þ.B.: Nu.N.M.: Subprefect, vicepreºe-

dinþii Consiliului Judeþean?Sunt oameni politici, mãcar îivedea lumea! Poate îi delegauºefii lor!

Þ.B.: Nu ºtiu.N.M.: Dacã pe 1 Decembrie

au fost alegeri, pe 22 Decembries-a investit Guvernul, pe 24Ianuarie s-o fi împãrþit ceva!...

departe. Dar încotro se îndreap-tã aceºti oameni?

Spuneaþi de americani. Ei vorieºi din crizã, poate chiar mai pu-ternici. Pentru cã au valori cu carese identificã ºi lideri care ºtiu cãtrãiesc prin poporul lor, nu carese cred deasupra ºi îl dispreþu-iesc. Ei au captat atenþia la insta-larea Preºedintelui lor a sute demilioane de oameni din întreagalume, noi la 24 Ianuarie nici mã-car atâtor români câþi s-au uitatla Obama. Cred cã asta spunemult!

Conducãtor sau simplu cetã-þean, când e vorba de conºtiinþãnaþionalã, n-ai ce sã-i ceri dacãnu este educat sã ºtie ºi sã res-pecte valorile care dau identitatepoporului ºi fiinþei sale. Mi-e tea-mã cã avem toate semnele cã de-venim doar o populaþie care trã-ieºte pe un teritoriu care se nu-meºte, încã, România.

Am „sãrbãtorit”, câtde festiv s-a putut,24 Ianuarie, joi, pe

22 ianuarie, sã nu netulburãm sâmbãtaN.M.: ªi expoziþia de la Mu-

zeul Olteniei?Þ.B.: Mai întâi trebuie spus

cã Muzeul de Istorie Naþionalã aRomâniei, din Bucureºti, a plani-ficat de mult o mare expoziþie de-dicatã acestei aniversãri a zilei de24 Ianuarie ºi a solicitat lucrãriimportante tuturor muzeelor dinþarã. Evident, ºi nouã. M-am bu-curat cã au solicitat piese ºi nudocumente, pentru cã este dejamultã vreme de când pledez pen-tru expoziþii care sã nu se bazezepe texte, ci pe obiecte semnifica-

erp

en

tin

e

„avem toate semnele cãdevenim doar o populaþie

care trãieºte pe unteritoriu care se numeºte,

încã, România”Gânduri la o aniversare – 150 de ani de la Unirea

Principatelor Române


rte

Acum ºaizeci de ani, ur-mând exemplul sovie-tic (cum altfel?!), în

România apãreau teatre de pã-puºi în toate oraºele importanteale þãrii, cu misiunea de a contri-bui la procesul de educaþie cul-turalã a copiilor. La Bucureºti exis-ta deja Teatrul „Þãndãricã”. Ast-fel, craiovenii aplaudã pe data de1 iunie 1949 în sala „Lumina” pri-mul spectacol „autohton” de pã-puºi – „Iliuþã ºi coºarul”, pregã-tit încã din 1948 de un nucleu depãpuºari amatori, format din ca-dre didactice. În toamna anului1949, autoritãþile locale craiove-ne transferã evidenþele ºi inven-tarul instituþiei de la Inspectora-tul ªcolar la Teatrul Naþional, ur-mând ca din 1955 sã devinã insti-tuþie autonomã. Pentru cele ºai-zeci de stagiuni neîntrerupte,pentru drumul glorios ºi greu pecare l-a parcurs prin lume, fãcândistorie culturalã Craiovei, aceas-tã rubricã este dedicatã Teatruluide Pãpuºi, actualmente Teatrul„Colibri”.

Aºadar te invit, dragã spec-tatorule, sã iei loc pe Divanulcu pãpuºi, alãturi de invitaþiinoºtri – pãpuºarii, „responsa-bili” cu poveºtile copilãriei, ceice ne bucurã ºi acum, redesco-perindu-i în plinã maturitate,ducându-ne copiii ºi nepoþii lateatru. Primul oaspete, RodicaPrisãcaru, este întruparea pãpu-ºarului iremediabil.

Sunt îndrãgostitãde meseria mea,una dintre celemai speciale ºimai frumoase!

Adriana Teodorescu: Festiva-lul „Bucurii pentru copii...” alTeatrului „Þãndãricã” din de-cembrie 2008 te-a „bucurat” cuun premiu pentru „prospeþimeaºi complexitatea interpretãriirolului Pinocchio”. Al câteleapremiu este pentru tine?

Rodica Prisãcaru: Primul.AT: În peste treizeci de ani de

carierã??RP: Treizeci ºi trei. Am primit

peste douãzeci de premii cu tru-pele de amatori pentru regie saupentru spectacol. De fapt, ca pro-fesionist am mai primit un premiuacum mulþi ani, la Gala recitaluri-lor pãpuºãreºti de la Botoºani,dar împreunã cu Mugur (actorul,colegul ºi soþul Mugur Prisãca-ru, n.n.), unde fusesem cu „Dupãmelci”... Dar acest lucru mi-a atrasneplãceri din partea multora.

AT: Acest premiu numai pen-tru tine vine târziu, vine la timp?

RP: Sincer? Nu are importan-þã. Nu mã intereseazã ºi nu credîn premii. Deci... E multã ipocrizieîn unele dintre ele. Bucuria jocu-lui e mai puternicã decât premii-le. Eu sunt într-o lume a poveºti-lor. Nu vreau sã devin însã me-lancolicã.

AT: Cum ai ajuns în teatru?RP: Fãceam cursuri de teatru

la ªcoala Popularã de Artã prinanii ’70 ºi a venit Ivona Rudeanu(fostã actriþã la Teatrul de Pã-puºi din Craiova, n.n.) sã-ºi facão echipã de amatori pentru Tea-trul de Pãpuºi... Pânã în ’75 amfost o amatoare înfocatã, apoi amdevenit profesionistã. ªi sunt în-drãgostitã de meseria mea, pecare o consider una dintre celemai speciale ºi mai frumoase!Pentru cã lucreazã cu copiii. Este

în jurul meu foarte multã candoa-re, curãþenie... E, aºa... ºtii, ca unizvor din care te adapi cu sete.

…O fetiþã mi-a zisdezamãgitã:

„da’ ce, e o pãpuºã?”„Dar tu ce credeai?”

„Cã e om...”.E unul dintre cele

mai frumoasecomplimente...

AT: Cum þi s-a lipit mâna depãpuºã?

RP: La început eram mai multîn faþa paravanului, nu în spate,mânuind. Dar la o reciclare, GigiNicolau (extraordinarã actriþãde la Constanþa, care mi-a de-venit cea mai bunã prietenã,n.n.) mi-a pus o pãpuºã în mânã.Eu habar n-aveam, m-am speriatºi am început sã plâng. Atunci eami-a spus cã, pentru a mânui opãpuºã, trebuie sã ºtii ce vrei sã-þi spunã ea. Am fãcut un exerci-þiu de gimnasticã cu pãpuºa ºi,când am reuºit, am început sãplâng de emoþie ºi bucurie.

AT: ªi de-atunci te tot þii depãpuºi!

RP: Aceleaºi emoþii le-am trãitcând am descoperit pãpuºa dinspectacolul lui Valentin Dobres-cu, „Fantezii pentru copii”. Era unalt mod de a se mânui ºi am fosttare mândrã de mine când am„simþit-o”.

AT: Mi-ai plãcut enorm ºi în„Mica Vrãjitoare”, pusã în scenãde Liviu Steciuc (regizor, directo-rul Teatrului „Arlechino” dinBraºov, n.n.). Tu ai personaje-pãpuºi preferate, mânuite de tine?

RP: Da. Mi-a plãcut mult Gre-tel din „Hansel ºi Gretel”. Ca mâ-nuire, sã ne-nþelegem. O fetiþãmi-a zis dezamãgitã, dupã termi-narea spectacolului ºi dupã ce-lpupase pe Dan (actorul DanBordeianu, n.n.), „da’ ce, e o pã-puºã?” „Dar tu ce credeai?” „Cãe om...”. E unul dintre cele maifrumoase complimente...

AT:... pe care ºi-l doreºte ori-ce pãpuºar.

RP:...dar sã ºtii, cã meseriaasta nu se face singur, se face înechipã, unde fiecare are impor-tanþa lui.

AT: Profesional, cine te-amarcat?

RP: Anda Cãlugãreanu. Amvãzut la „Þãndãricã” niºte spec-tacole cu ea ºi m-a fascinat. Aveao carismã extraordinarã. ªi m-amai marcat Alexandrina Halic princandoare ºi naturaleþe.

AT: Mugur Prisãcaru este unactor de excepþie. Cât de impor-tant e ca partener de scenã pen-tru tine?

RP: Foarte important! Atât deimportant, încât, dacã n-ar fi fostaºa, nu cred cã aº fi rãmas îndrã-gostitã de el.

AT: Sunteþi o familie în fami-lia teatrului nostru.

RP: Niciodatã nu m-am simþitîn teatru ca într-o familie. Nicicând nu eram cãsãtoritã cu Mu-gur. Cel mai potrivit cuvânt pen-tru definiþia relaþiei cu ceilalþi estecolegialitate.

AT: Tu ºi Mugur de ce aþi rã-mas aici? De ce n-aþi plecat?

RP: Am vrut sã plecãm. ªi nuo datã. N-au fost oportunitãþi.Mugur a fost dorit de MargaretaNiculescu (director al Teatrului„Þãndãricã” pânã prin anii ’80,actualmente Preºedintele deonoare al UNIMA, n.n.), apoi amfost doriþi amândoi de CristianPepino la „Þãndãricã”. Dar…

…de câte ori amcãderi, citesc

poveºti...AT: Cum reuºeºti sã-þi pãs-

trezi tonusul? E un secret?RP: Da, am un secret. Dar

acum, dacã þi-l spun, nu mai esecret. Neîmplinirile sunt ineren-te oricui. De câte ori am cãderi,citesc poveºti. Fac o „curã” deºapte - zece zile ºi apoi altfel pri-vesc în jurul meu.

AT: Rodica, cum e acum tea-trul de pãpuºi?

RP: Cred cã ar trebui sã facemmai mult pentru meseria noas-trã... E un uºor declin. Se cautãalte forme...

AT: Paradoxal! Dupã ’90 s-aînfiinþat învãþãmânt superiorpentru pãpuºari.

RP: Tocmai. Dar existã mulþiabsolvenþi ai secþiilor de pãpuºica nu-ºi mai doresc sã facã aceas-tã meserie, mergând în teatrele„mari”. Dar acolo unde ajung, îºiconstruiesc personajele cu aju-torul elementelor de animaþie în-vãþate în ºcoalã.

AT: Dar de ce crezi tu cã fugde teatrele de pãpuºi?

RP: Poate sunt mai bine plãtiþi,poate au altã poziþie în societate.Noi, pãpuºarii, suntem priviþi cuironie. De exemplu ºi acum, cândvizitez anumiþi prieteni, suntîntâmpinatã cu „a venit ºi pãpu-ºa”! Înþelegi? ªi mai e ceva: tea-trul de pãpuºi, din pãcate, nu semai face cu profesionalism. ªiatunci… Sã ºtii cã în perioada cândera director Horia Davidescu ºilucram cu mari actori ai TeatruluiNaþional (care îºi „împrumutau”vocile pãpuºilor din spectacole-le Teatrului de Pãpuºi, n.n.), erampriviþi cu mare respect.

AT: ªi acum?RP: Dacã-mi fac meseria, nu

simt superioritatea lor…

…cu pãpuºa mergumãr la umãr,

pãpuºa eo prelungire

a mea în toate…AT: De câtva timp s-a cam pus

pãpuºa-n cui. Ce ar trebui sãfacem?

RP: Sã facem cursuri de mâ-nuire. Simt nevoia. Veneau oa-meni care ne împãrtãºeau nu nu-mai tehnica lor, ci ºi pasiunea,determinarea lor. Era molipsitor ºitonic. Dar îi înþeleg ºi pe cei pecare nu-i intereseazã asta… Mi-aº fi dorit sã facem schimburi deexperienþã, sã mergem, câte unul,în alte trupe, sã vedem cum selucreazã acolo. E foarte important.

Sunt trupe foarte motivate, cuactori implicaþi, te uiþi la ei – niºteoameni bãtrâni cu suflet de copii– colosal exemplu! Ei cred foartemult în ceea ce fac. E fascinantcum lucreazã. Nu ºtiu dacã mi-arfi plãcut naivitatea lor, dar suntadmirabili! Simþi cum miros a can-doare!

AT: Existã o dilemã (din carecred cã se poate ieºi): progrescu abandonarea treptatã a pã-puºilor sau progres cu valorifi-carea tradiþiei în pãpuºãrie?

RP: ªtii ceva? Publicul e fasci-nat ºi de pãpuºã, ºi de mascã, ºide om. În schimb, eu aº face nu-mai pãpuºi. Dar asta nu þine nu-mai de mine. Sunt oameni în tea-tru care nu doresc numai asta…Existã câþiva actori la noi care arface asta cu plãcere. Dar nu estesuficient. O ierarhie valoricã ade-vãratã nu existã, cel puþin la noi.ªi oboseºti cerând. Mie resemna-rea mi-aduce liniºte. Altfel ar fi oluptã fãrã câºtigãtori.

AT: Ai adunat frustrãri profe-sionale?

RP: Nu. Fiecare rol îl primesccu drag ºi încerc sã-l fac ca pe-obijuterie. Iese sau nu iese, depin-de ºi de spectacol.

AT: Ai regretat vreodatã cãai fãcut pãpuºãrie?

RP: Niciodatã! Lucrez ºi acumcu copii din grãdiniþe, cu elevi degimnaziu. Fac ateliere de creaþiepe ideea de teatru, nu lecþii pro-priu-zise.

AT: De ce eºti aºa discretã?RP: Din timiditate. Dar cu pã-

puºa nu sunt aºa. Cu pãpuºamerg umãr la umãr. Nu m-a pusniciodatã în dificultate.

AT: ªtii ce spunea Obrazþov(renumit pãpuºar rus, n.n.)? Cãpãpuºa îºi începe creaþia de-acolo de unde înceteazã posibi-litãþile actorului. Ce este pãpu-ºa pentru tine?

RP: Pãpuºa e o prelungire amea în toate…

AT: Îþi mulþumesc pentru asta.ªi pentru tot.

RP: Sã nu închei pânã nu mãlaºi sã chem copiii la teatru, laorice teatru! E felul meu de a spu-ne „La mulþi ani!”

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

divanul cupãpuºi

Atelier de creaţie

Artistul plastic

Cristina OPREA

propune copiilor,

tinerilor și

adulţilor să

descopere, în

cursurile pe care le

susţine, tehnicile

picturii și graficii.

Noţiuni de istoria

artei completează

cunoștinţele

dobândite.

Pentru detalii:

0770.559557


rte

Decembrie ne-a adus ºianul acesta excitantulaer de sãrbãtoare îm-

podobit pompos cu o atitudinedin ce în ce mai accentuatã:shopping-mania. Frenezia cum-pãrãturilor, inflaþia de super ofer-te „care îþi taie rãsuflarea”, cozilede la supermarket-uri par sã nealinieze la un standard de viaþãoccidental (sau doar accidental).Comentariile ºtiriºtilor vin de-adreptul descumpãnitoare: „româ-nilor nu le pasã de crizã...”, punc-tate cu opinii zeflemitoare ale ce-tãþenilor pentru care cuvântul„crizã” este o o bagatelã, urmatela scurt timp de altele: „viaþa ro-mânilor este puternic afectatã decrizã...”.

Dacã la sfârºitul anului trecutla Galeria Arta din Craiova s-aorganizat un Târg de artã – ex-poziþie colectivã a artiºtilor ce fac

nnnnn MIHAELA VELEA

hand made – Mihai Þopescuparte din acestã Filialã –, anulacesta pe simezele aceleiaºi ga-lerii au fost prezenþi doi artiºti:George Vlãescu ºi Mihai Þopes-cu. George Vlãescu este un numebinecunoscut tuturor celor ce ur-mãresc peisajul plastic craiovean.În aceste condiþii, eu am ales sãvã vorbesc despre Mihai Þopes-cu, artist de o realã anvergurã ºia cãrui prezenþã nu este atât defamiliarã publicului de la noi.

Despre Mihai Þopescu mulþidintre noi ºtiu cã este unul dintrecei mai cunoscuþi sticlari din Ro-mânia. CV-ul sãu ne prezintã unlung ºir de expoziþii în þarã ºi înstrãinãtate. A absolvit în 1981 In-stitutul de Arte Plastice „Ion An-dreescu” din Cluj – secþia „Sticlã”,având de asemenea o specializa-re la Academia de Sticlã Baden-Austria. Locuieºte ºi lucreazã laTârgu-Jiu unde, din anii ’90, arepropriul Studio de sticlãrie artisti-cã: TOPI NEW GLASS DESIGN.

Cu siguranþã mulþi dintre vizi-tatorii Muzeului de Artã din Cra-

iova au empatizat ºi au încã vie înminte expoziþia GLASS (2006), oabordare cu adevãrat nouã pen-tru spaþiul plastic de aici. Þopes-cu a avut atunci iniþiativa prezen-tãrii unei „poveºti” a sticlei ce re-memora drumul transfigurãrii aces-teia de la groapa de gunoi a ora-ºului pânã la produsul artistic,într-o suitã de imagini video deo-sebit de percutante puse în dia-log direct cu creaþia sa artisticã.

Lucrãrile lui Mihai Þopescu segãsesc în colecþii importante:Muzeul Sticlei Praga, MuzeulBanity, Cottbus (Germania), Mu-zeul Sticlei ºi Ceramicii Bucureºti,Muzeul de Artã Târgu-Jiu, NovyBor, Yablonec (Cehia), Ebeltoft(Danemarca), Philadelphia(SUA), Vilnius (Lituania) ºi enu-merarea poate continua. Este unparcurs nu doar al succesului, cial muncii susþinute, al punerii înrelaþie ºi competiþie cu arta pro-dusã în zone culturale cât mai di-verse. Mihai Þopescu este unuldintre acei artiºti care face totceea ce este posibil pentru a fivizibil, iar pentru aceasta inves-teºte susþinut idei, talent ºi, lu-cru deloc de neglijat, o manuali-tate deosebit de importantã înmeseria sa. Cu o energie debor-dantã Mihai Þopescu participã laTârgul de sticlã de la Düsseldorfdin toamna anului trecut, urmândca la scurt timp dupã aceasta sãfie prezent la Craiova.

O expoziþie de artã decorativãmarca Þopescu este un eveni-ment pentru Craiova; lucrãrilesale pot fi admirate în galerii deartã din lumea întreagã; a fost odeosebitã ocazie pentru iubitoriide artã de aici care au putut ve-dea cea mai recentã colecþie a ar-tistului. Sticla lucratã manual este

un meºteºug foarte apreciat, carenu ºi-a pierdut niciodatã presti-giul. Fiecare piesã semnatã Þo-pescu trece prin mâna artistuluiîntr-un procedeu deosebit de mi-gãlos ºi de complex. În acestevremuri ultratehnologizate MihaiÞopescu nu face „producþie”, cipreferã subtilitatea seriilor mici.Este greu, este costisitor, dar estenerepetitiv ºi fascinant, reuºind sãcreeze obiecte cu finalitate con-cretã care îºi depãºesc pe deplincondiþia de „cenuºãreasã”.

Pe 24 decembrie la GaleriaArta, în mod evident, nu era coa-dã ca la Real. Cãtre artã vin aceiacare evitã monotonia, stereotipulºi simt nevoia sã vadã ceva cuadevãrat special. În ritmul din ceîn ce mai alert al lumii în care trãim,

viaþa noastrã se schimbã cu ovitezã uimitoare chiar pentru noiînºine. Tehnologia accelereazã,se impune ºi se depãºeºte grãbitîn propriul ritm. Un obiect artis-tic bine ales nu va fi niciodatãdemodat, ci va face mereu dife-renþa între o „hainã” de duzinã ºiuna haute-couture.

În aceeaºi zi, doi pãrinþi, decondiþie evident modestã, auvrut sã cumpere copilului, cadoude Crãciun, un ºevalet. I-am ur-mãrit aºteptând, din ce în ce maiimpacientaþi, mai mult de jumãta-te de orã cu speranþa cã poate-poate... „o sã deschidã”. Nu ºtiudacã „s-a deschis” pânã la urmãsau dacã nu cumva, de voie, denevoie, s-au lãsat ºi ei ispitiþi deun alt cadou din galeria supero-fertelor: poate un telefon mobilde ultimã generaþie...

Luni, 26 ianuarie 2009,mozaicarii au pus în apli-care o altã idee. În noua

redacþie, mai mare ºi mai frumoa-sã (cum altfel?), într-un elan sin-cretic, am propus artiºtilor plas-tici sã-ºi expunã lucrãrile. Primulcare a „rupt sigiliul” pereþilor re-dacþiei a fost Lucian Irimescu.Pânã la finalul vernisajului, toatelucrãrile sale au fost vândute.Poate, aºa cum spunea Mihaela

Cartea sãptãmâniicu Xenia Karo-Negrea

Em

il B

ãnuþ

i Spiritul muziciicu Iulia Negreasâmbãta (22.00) ºiduminica (14.00 ºi 18.30)

sâmbãta (21.30) ºi duminica (13.30 ºi 18.00)

Lucian Irimescu la„Galeriile” Mozaicul

Velea în speech-ul inaugural,formula neconvenþionalã con-vine mai mult, poate, pânã laurmã, arta apare ºi supravieþuieº-te exact acolo unde trebuie, adi-cã printre noi. Dan Cherciu, omde afaceri, consilier, a anunþat ºiel o „propunere” asemãnãtoare,susþinut fiind de lucrãrile luiGabriel Giodea. Aºadar, dispu-neþi de spaþiul nostru! Dar puteþisã ºi propuneþi spaþii!

Lucian Irimescu - Dance 2


rte

Tradiþionalul concert alînceputului de an, ca deobicei, a atras ºi în

acest an, la Filarmonica „Oltenia”,un public deosebit de numerosºi – ceea ce este încã mai bine –un public foarte atent, pãtrunsde frumuseþea intrinsecã a muziciivieneze, aparþinând familieiStrauss, urmãrind cu plãcere des-fãºurarea celor 17 piese incluseîn programul serii, într-o interpre-tare fãrã cusur a orchestrei, afla-tã sub conducerea dirijorului aus-triac Adolf Vasicek. Invitat pen-tru prima datã la pupitrul ansam-blului simfonic craiovean, ºefulde orchestrã-oaspete a doveditcã ºtie sã interpreteze o aseme-nea muzicã, cã o trãieºte ºi o redãcu dezinvoltura unui adevãratmaestru. Publicul a ascultat val-suri, polci, marºuri, uverturi deoperetã ºi alte lucrãri semnate deautori mai puþin cunoscuþi la noi,înmãnunchiate într-un electrizantdiscurs sonor. Am remarcat câte-va intervenþii solistice din rândulartiºtilor instrumentiºti ai orches-trei: Liviu Fãrcaº (oboi), LiviuChisãr (clarinet), Rozalia Pataki(harpã), Aurel Piculeaþã (vioarã),Paul Stoenescu (violoncel), Bog-dan Pop (percuþie).

Un alt concert tradiþional alFilarmonicii este cel dedicat ani-versãrii lui Mihai Eminescu. Subbagheta dirijorului Eugen-PetreSandu, corala academicã ne-aoferit piese muzicale inspirate dinopera poetului: „Sara pe deal” deV. Popovici, „Revedere” de D. G.Kiriac, „Serenada” de T. Flondor(soliºti Nelu Iorga, Mircea Tudo-ra), „ªi dacã...” de V. Spãtãrelu,„Floare albastrã” de V. Spãtãrelu(soliºti Olga ªain, Florin Nea-goie), „Când amintirile” de I. Ale-xandrescu, „Ce te legeni, codru-le” (solistã Mirela Duþã), „De cenu-mi vii?” de Gh. Dima, „Lacul”de Gh. Bazavan, „ªi dacã...” deF. Donceanu, „Dupã ce atâta vre-me” de V. Timiº, „Adio” deV. Timiº, „La mijloc de codru des”de P. Constantinescu. Actorul

Angel Rababoc a „pigmentat” deo manierã profesionistã aceastãminunatã searã muzicalã, ofe-rindu-ne o demonstraþie deautentic recitator, cu o dicþie im-pecabilã ºi cu prezenþã de spiritîn derularea convingãtoare aconcertului.

Am avut ocazia sã urmãrim „lalucru” corala academicã a Filar-monicii „Oltenia” într-un alt con-cert ce a avut loc în cursul luniiianuarie 2009. De aceastã datã,ansamblul craiovean a fost con-dus de dirijorul american AlanBennett, care s-a dovedit a fi unmuzician de clasã prin modul dea concepe programul concertu-lui, pe de o parte, ºi prin þinutarealizãrii artistice, pe de altã par-te. Programul dens ºi deosebit deinteresant a cuprins lucrãri deTh. Tallis, W. Byrd, J. S. Bach,M. Duruflé, J. Brahms, precum ºiimnuri religioase tradiþionale dinAmerica. Alan Bennett, profesor

de canto ºi studii muzicale alUniversitãþii din Bloomington(Indiana), desfãºoarã o intensãactivitate ca dirijor de cor ºi cân-tãreþ (tenor) în S.U.A., Europa ºiAsia. Cu o carte de vizitã impre-sionantã, tânãrul muzician a rea-lizat o veritabilã performanþã lapupitrul coralei craiovene, izbu-tind într-un timp relativ scurt (de12 zile) sã pregãteascã un pro-gram extrem de pretenþios ca stilºi diversitate interpretativã. Sepoate spune cã am asistat la unconcert bine pus la punct, la unsucces real al coralei.

Un concert de mare atractivi-tate al orchestrei simfonice cra-iovene a fost cel dirijat de maes-trul moldav Leonard Dumitriu,având în program uverturi ºi ariidin opere de Suppé, Massenet,Rossini, Meyerbeer, Delibes ºiDonizetti; solistã – LãcrãmioaraRoatã de la Opera din Iaºi, careºi-a evidenþiat calitãþile excepþi-

onale de frazare impecabilã, spe-cifice unei soprane de coloratu-rã, alternând arpegii ºi salturi, demulte ori mai mari decât o octa-vã. La rândul sãu, Leonard Du-mitriu a fost la înãlþimea aºteptã-rilor. A izbutit sã construiascãspaþii sonore de o specifitate ui-mitoare, „provocând” ansamblulcraiovean la autodepãºire, faptce a contribuit la succesul uneiseri muzicale îndelung aplaudatede numerosul public melomanprezent în sala Filarmonicii.

La Teatrul Liric „Elena Teodo-rini”, anul 2009 a debutat subsemnul muzicii lui JohannStrauss-fiul, cu opereta „Voievo-dul þiganilor”, spectacol în careau debutat doi soliºti importanþiai instituþiei: tenorul Marian So-meºan, în rolul lui Barinkay, ºisoprana Georgeta Grigore, înSaffi, ambii interpreþi reuºind sãse situeze la nivelul aºteptãrilordin punctul de vedere al miºcãrii

în scenã (în acut, glasurile lornecesitã o mai bunã „aºezare” înceea ce priveºte rotunjimea ºiegalitatea sunetului). Conduce-rea muzicalã i-a revenit dirijoru-lui Florian-George Zamfir. În sãp-tãmâna imediat urmãtoare, amasistat la o veritabilã galã de ope-rã, în „distribuþie” figurând so-pranele Georgeta Grigore, AncaPârlog ºi Doina Sãrsan, mezzo-sopranele Daniela Iliuþã ºi Miha-ela Popa, tenorii Bogdan Olaru,Marian Someºan, Ion SanduFilip, baritonul Sandor Balla ºiactorul-cântãreþ Teodor Ispas. Lapupitrul dirijoral, Marius Hristes-cu. Am rãmas plãcut impresionaþide prestaþia tuturor interpreþilor,inclusiv a ansamblului de balet(soliºti Floriana Ion, Eva ªtefã-nescu, Lelia Vais, Emilian Belcin);o subliniere în plus pentru Da-niela Iliuþã, Sandor Balla, MarianSomeºan.

Un spectacol cu trei invitaþi –dirijoarea Gianna Fratta (Italia),soprana Laura Niculescu (Italia)ºi tenorul Gabriel Nãstase (Bu-cureºti) – a fost prezentat publi-cului craiovean în ultima sãptã-mânã a lunii ianuarie de cãtreLiricul din Bãnie, cu opera într-un act „Cavalleria rusticana”, pur-tând semnãtura lui Pietro Mas-cagni. Soprana Laura Niculescua parcurs, cu o inteligenþã pro-prie talentului ei dramatic, difici-lul rol al Santuzzei. DirijoareaGianna Fratta a stãpânit cu auto-ritate dificilul aparat vocal ºi in-strumental, iar corul teatrului aavut o contribuþie pozitivã la suc-cesul spectacolului. Aport meri-toriu l-au avut tenorul GabrielNãstase (Turiddu), mezzosopra-na Mihaela Popa (Lola) ºi Danie-la Iliuþã, alto (Lucia). Am înregis-trat ºi un debut craiovean: bari-tonul Ioan Cherata (în rolul luiAlfio), care, la rându-i, a subli-niat trãsãturile adânc umane alepersonajului.

nnnnn Gheorghe Fabian

CE ÎNSEAMNÃ EUROPENI-TATEA ROMANULUI ROMÂ-NESC? „Am preferat sã dau unrãspuns aparent simplu: romane-le româneºti «europene» suntcele mai bune romane, conside-rate ca atare de criticã ºi de pu-blic. Am transformat astfel o pro-blemã de compatibilitate temati-cã ºi de difuzare (ce ar merge? ces-ar potrivi?) într-o problemã axio-logicã. Cele mai bune romane ro-mâneºti sunt (ar trebui sã fie), înacelaºi timp, ºi romane europe-ne. Mai pe scurt: europenitate =valoare”. ION SIMUÞ, Europe-

nitatea romanului românesccontemporan, Ed. Universitãþiidin Oradea, 2008.

CUI OARE? „În ce sens ºi cui/îmi vine sã spun da? / Tuturor ºinimãnui. // Permanenta mea mi-rare / îmi vine atât de bine pe chip/cã mã întreb / cui oare seamãn?”.NICOLETA COJOCARU, Îþiscriu poeme iar tu nu bãnuieºti,Ed. Ramuri, Craiova, 2008.

LEAGÃNUL DE COPII. „Abiadupã ce m-au înregimentat în Lea-gãnul de copii, dupã ce am primitcazarmamentul, un pat ºi o salteaîmpuþitã, pe care închisese defi-nitiv ochii un confrate – încã mai

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul de superioritate lllll

mirosea a el – dupã ce mi s-a pusun numãr la mânã ºi mi s-a spus :asta e locul tãu ºi sã nu zici pâs,fi-þi-ar mã-ta a dracu, cã dracu teia! – am tras cu urechea în jur ºiam mai comentat ºi eu”. NICO-LAE BÃLAªA, Mãtãniile Ale-xandrei, NewEst, Tg. Jiu, 2008.

RITUAL. „Searã de searã/ În-mugurim amândoi poeme./ Cu-vintele fredoneazã în palmã/ Aº-teptând lumina/ Care sã le grave-

ze.”. BEATRICE SILVIA SORES-CU, Vârtej ºoptitor timpului,NewEst, Tg. Jiu, 2008.

JOACA DE-A SE NAªTE PO-EMUL. „acum, / precum aºteptasocrate în mijlocul demonstraþiei/venirea pe lume a adevãrului,/privesc cu uimire / cum se naºtepoemul/ (de unde împãcãrii do-vadã aceasta/ aceasta ºi-aceastaîntâmplãri nepetrecute,/ amare ºijucãuºe frunze de salcie?)”. IONMUNTEANU, În aceastã junglãprietenoasã, Ed. Ramuri, Craio-va, 2008.

TRECUTUL RECENT AL LI-TERATURII. „Astãzi se vorbeº-te mai frecvent de realizãri deexcepþie, de omul zilei, de vipuriºi vedete decât de capodopere ºide genii. Timpul trece mult maiaccelerat, alte vedete vin la rând,pe câtã vreme capodoperele ºigeniile aveau nevoie de duratã ºide anvergurã, chiar de universa-litate”. IOAN LASCU, Actuali-tatea capodoperei, Ed. Univer-sitaria, Craiova, 2008.

agendã muzicalãcraioveanã


















nnnnn MAURO CORONA

Mauro Corona (n. 1950), scriitor, alpinist ºi sculptor, originar dinErto, este unul dintre cei mai cunoscuþi sculptori contemporani înlemn, de talie europeanã. În acelaºi timp, este un celebru romancier.Dintre romanele sale, traduse în diverse limbi, inclusiv în chinezã,amintim: Il volo della martora (Saltul jderului, 1997), Le voci delbosco (Vocile pãdurii, 1998 ºi 2008), Finché il cuculo canta (Pânãcând cucul cântã, 1999), La montagna (Muntele, 2002), Nel legno enella pietra (În lemn ºi în piatrã, 2003), Storie del bosco antico(Poveºti din pãdurea veche, 2005), I fantasmi di pietra (Fantasmelede piatrã, 2006).

Fantasmele de piatrã, împãrþit în patru capitole, corespunzãtoarecelor patru anotimpuri ale anului: Iarna, Primãvara, Vara, Toamna,este un roman dedicat zilei de 9 octombrie 1963, când partea lateralãa muntelui Toc s-a prãbuºit în digul Vajontului, un omagiu aduslocului de origine ºi populaþiei sale, care în acel dezastru a lãsat 1910victime.

(traducere din limba italianã ºi prezentareElena Pîrvu)

Totul a început în noap-tea aceea. Pentru noi,data care a schimbat

viaþa este cea de 9 octombrie1963. ªi va fi aºa pentru totdeau-na. Aºa cum, pentru a situa uneveniment într-un timp determi-nat, se spune înainte de rãzboi,dupã rãzboi, înainte de cutremur,dupã cutremur, noi spunem îna-inte de Vajont ºi dupã Vajont. Dataaceea reprezintã graniþa, fractu-ra, schimbarea care a despãrþitdouã lumi, douã moduri completdiferite de a trãi. Arhaicã, activã,marcatã de ritmuri naturale, pri-ma; confuzã, haoticã, pierdutã, adoua. Erto e acum doar un satabandonat, tãcut ºi trist, în carezilele nu lasã urme. Aºezat într-ovale închisã, înconjuratã de pã-duri inaccesibile, traversate, înfundul vãii, de cursul Vajontului,aºteaptã lovitura de graþie. Rosde vânt, ruinat de intemperii, des-puiat de prãdãtori precum un cerbde dinþii vulpilor, satul se întinderãvãºit, fãrã suflare. Casele înal-te ºi strâmte, coaste ale unui di-nozaur antic, înãlbite de var, pri-vesc spre cer. Biserica milenarã edespuiatã, casa parohialã goalã,în paraginã, fãrã geamuri, ochiiciuguliþi de corbi. Mergând prinsat, ai impresia cã viaþa nu se vamai întoarce pe acele strãzi. A fu-git pentru totdeauna, departe, înAmerica, pentru a nu vedea, a nu-ºi aminti. Casele, grajdurile, fânã-riile, grãdinile de zarzavat: e ca ºicum totul ºi-a pierdut cãldura, aîngheþat, indiferent, mut, fãrãpoftã de râs, nici de plâns.

Dincolo de ruinele care aratãfaþa schimonositã a cheii de bol-tã, spre apus, o bucatã de pãmântnecultivat, mare cât o camerã, îºiare istoria sa tragicã. Este singurabucatã de pãmânt necultivatãvreodatã din 1601 pânã în zilelenoastre. Se cheamã „’l s-ciampde le strie”, câmpul vrãjitoarelor.

În toamna anului 1601, pe 16noiembrie, pe acel teren pe carese coboarã corbii sã ciuguleas-cã, a fost strânsã o mare cantita-te de crengi uscate. Crengi dezadã, pentru cã ard mai bine, ardrepede ºi dau o cãldurã care to-peºte fonta. De multã vreme, oa-menii din sat priveau cu suspi-ciune trei femei de circa cincizecide ani care, chiar dacã nu eraurude, locuiau împreunã. Credeaucã erau vrãjitoare. Ca sã spunadevãrul, locuitorii sesizaserãunele semne. Aceste femei um-blau noaptea, dar nimeni nu ºtiaunde mergeau. Ziua lucrau pã-mântul ºi þineau un þap ºi vreotreizeci de capre. Cu acelea vor-beau precum cu creºtinii ºi ca-prele le ascultau. Pãrea cã înþele-geau, dar lucrul cel mai ciudat eracã refuzau sarea. Nu era chip sãle faci sã lingã un gram de sare. Eposibil, se întrebau oamenii, caaceste animale sã nu lingã sarea,când, prin firea lucrurilor, ar mân-ca sare pânã sã crape? De la aceaciudãþenie au apãrut suspiciuni-le. Femeile sosiserã în sat în urmãcu doi ani, împreunã cu caprelelor. Au spus cã veneau din Vene-þia. Un bãtrân a zis cã la Veneþianu erau pãºuni ºi, prin urmare,nici capre. Oricum, au fost primi-te cu inima deschisã. Au primit ocasã izolatã cu acoperiºul de paieºi un pic de pãmânt.

Pe atunci, tot satul era acope-rit cu paie. Într-o noapte din no-iembrie 1602 a izbucnit un incen-diu care l-a transformat în cenu-ºã de la prima pânã la ultima casã,ucigând doisprezece oameni. Întimpul incendiului, care a luminat

fantasmele de piatrãnoaptea pânã la Cimolais, locui-torii ºi-au amintit cã, în urmã cuun an, auziserã la cele trei femeicuvinte ciudate. S-au privit înfaþã, fãrã sã deschidã gura. ªi-auamintit cã, abia sosite, vorbeauîntre ele într-o limbã de neînþelesºi cã, doar dupã doi ani, reuºise-rã sã înveþe vechiul dialect ertan,atât de diferit de cel de azi.

Suspiciunile au crescut cândoamenii au descoperit cã, de pa-tru ori pe an, în apropiere de fazade lunã plinã, în toiul nopþii, lân-gã un foc, pe colina cu salcâmi,ciudatele prietene înjunghiau ocaprã. «Sã facã ce vor», au zisatunci þãranii, «noi nu ne bã-gãm». Dar, în sãptãmâna caprei,Putìn Corona del Gobio, un omu-leþ mic ºi curios, le-a urmãrit. S-aîntors gâfâind cu sufletul la gurã,cu spaima în ochi. A povestit cã,în timp ce o înjunghiau, capra urlaca o femeie. Atunci a fugit. Ni-meni nu l-a crezut, dar toþi au în-ceput sã fie atenþi. Între timp,strãinele îºi continuau viaþa re-trasã, pentru a nu spune miste-rioasã. Însã cel mai bãtrân din sat,acela care, în procesiunea din vi-nerea mare, ducea prãjina cu co-coºul de lemn în vârf, nu a întâr-ziat sã-ºi manifeste îndoielile cuprivire la cele trei femei. A spuscã nu-i plãceau deloc ºi cã poatear fi fost mai bine sã le alunge.Oamenii s-au opus, pentru cã,pânã atunci, nu fãcuserã nimicrãu. Dacã i-ar fi dat dreptate bã-trânului, ar fi evitat o grãmadã denecazuri. A izbucnit o epidemieneaºteptatã printre vite. Mai multde cincizeci de capre au cãzut în-cremenite. Femeile misterioase, înloc sã fie îndurerate, pãreau mul-þumite. Râdeau ºi dansau între eleîn piaþã. I-au întrebat pe stãpâniicaprelor moarte dacã puteau sãia ele coarnele. Aceºtia au fostde acord ºi, aºa, femeile ºi-au îm-podobit exteriorul casei cu mã-nunchiuri de coarne agãþate deziduri.

Viaþa satului pãrea sã se fi în-dreptat spre nenorociri, de cândacele femei puseserã piciorul înel. Într-o zi, a dispãrut un copil. Afost gãsit pe pãºunile de pe Por-

gait fãrã maþe. Fusese curãþat,cum se face cu mieii. O nenoroci-re aºa de mare nu se întâmplaseniciodatã. ªi-au închipuit cã unvultur îl ridicase de pe pãmânt, îldusese acolo, sus, ºi apoi, dupãce îl deschisese, îi mâncase maþe-le, cum face cu caprele-negre.Putìn Corona del Gobio, care au-zise capra urlând ca o femeie, îm-preunã cu Vittorio Antonio Panciºi un anume Giuseppe Martin deGòvoi, a decis sã le supraveghe-ze pe acele femei ciudate.

În noaptea de 15 noiembriele-au vãzut plecând spre obiºnui-ta destinaþie misterioasã. Le-auurmãrit de la o distanþã potrivitã.Era aproape lunã plinã, mergeauîn noaptea clarã ca într-o camerãvãruitã în alb. Prietenele au luat-ope cãrarea care duce la pajiºtilede pe Porgait. Dupã douã ore demarº, au ajuns în vârf. Era trecutde miezul nopþii. Oamenii s-auascuns dupã un tufiº desfrunzitde toamnã. Pe o întindere de pã-mânt arid, femeile rele au aprinsun foc, pe care l-au alimentat pânãl-au transformat într-un foc uriaº.Cei trei priveau, fãrã sã scoatã uncuvânt. La un moment dat, femei-le s-au luat de mânã ºi au începutsã vorbeascã în limba lor ciuda-tã. În acel moment, prietenii s-aucãit amarnic cã se gãseau acolo,sus. Imediat dupã, au auzit sunet

de tãlãngi. Vreo treizeci de capre,plus un þap, au sosit în procesiu-ne pentru a se aºeza în cerc înjurul focului, cu botul îndreptatspre flãcãri. Pânã aici putea ficeva normal: în acel timp, munte-le era plin de capre. Aºa ºi-au zisîn ºoaptã. Dar nu au mai adãugataltceva, pentru cã au îngheþat.

Dupã o formulã ciudatã, rosti-tã cu voce tare de una dintre vrã-jitoare, toate cele treizeci de ca-pre s-au transformat în femei.Femei goale, de diverse vârste,tinere de douãzeci de ani ºi bã-trâne de optzeci, cu sânii zbâr-ciþi. Cel puþin aºa au consideratobservatorii paralizaþi din spate-le tufiºului, cu spaima în oase.Þapul a devenit diavol ºi a sãritimediat în foc. Vrãjitoarele s-auluat de mânã ºi au început sã dan-seze în jurul focului, scoþând ur-lete atât de sãlbatice, de þi se fã-cea pielea de gãinã. Cele trei prie-tene, dezbrãcate ºi ele, s-au prinsîn horã, cu excepþia uneia, care s-a îndepãrtat pentru o clipã. A re-venit repede, þinând în mânã unciorchine oribil de maþe ºi o micãinimã asupra cãrora s-au nãpus-tit toate deodatã, mârâind ºi muº-cându-se, precum câinii asupraosului. Erau mãruntaiele copilu-lui. Diavolul a ieºit din foc, a luat-ope una dintre acele posedate ºi aîncãlecat-o. Cei trei prieteni, tâ-rându-se cu burta de pãmânt, aufãcut rapid stânga împrejur, co-borând spre sat. Imediat ce auajuns acolo, l-au trezit pe bãtrâ-nul care ducea prãjina cu coco-ºul ºi pe ceilalþi înþelepþi ai satu-lui. Au povestit bâlbâindu-seceea ce vãzuserã. Dacã nu i-ar ficunoscut bine, nu i-ar fi crezut.Bãtrânul cu cocoºul, cu ochi gla-ciali, a zis: «Trebuie sã le ardemimediat!». Iatã de ce, pe 16 no-iembrie 1601, dimineaþa devreme,pe un mic câmp de la margineastrãzii Alta, au fost îngrãmãditecrengi de zadã. Au mers sã le iadoisprezece oameni, printre careºi cei trei care asistaserã la sabat.Era aproximativ ora patru dupã-amiaza, umbra soarelui indica orarespectivã. Tot satul s-a adunat.Au legat femeile de parul caresusþinea grãmada ºi au dat foccrengilor. Înainte sã ajungã ce-nuºã, vrãjitoarele, rãsucindu-seîn flãcãri ca ºoriciul pe slãninã,au lansat un blestem care încã neurmãreºte. «Nu veþi avea nicio-datã pace!», urlau pe rând. «ªivoi veþi sfârºi arºi. Cine nu va

muri în foc, va crãpa de ciumã,cine nu va muri de ciumã, va muriînecat! Satana sã vã blesteme petoþi!». Crengile cãpãtaserã forþã,flãcãrile trosneau ca grindinapeste pãdure. Deodatã, urleteleau încetat. În acelaºi timp, casafemeilor a luat foc, transformândîn cenuºã toate cele treizeci decapre ºi þapul. Din fericire, casaera izolatã, altfel ar fi ars tot satul.

Blestemul femeilor avea sã seconfirme curând. Anul urmãtor,pe 16 noiembrie 1602, satul cuacoperiºuri de paie a ars în între-gime, inclusiv biserica în careerau pãstrate vechile registre. Aumurit doisprezece oameni, aceiacare merseserã sã le ia pe vrãji-toare pentru a le conduce la rug.Despre incendiu, am gãsit o de-scriere precisã în noile registre alebisericii, care pornesc de la anul1605. În acelaºi an cu incendiul,a izbucnit ciuma neagrã, care adecimat populaþia. Ertanii au fã-cut un legãmânt. Aceia care su-pravieþuiau epidemiei urmau sãpregãteascã reprezentarea vie acrucificãrii lui Hristos, perpe-tuând-o de-a lungul vieþii natu-rale. ªi azi, dupã peste patru sutede ani, în fiecare vinere mare,aproximativ optzeci de figuranþirepetã, în plinã noapte, patimileºi moartea lui Hristos pe o Gol-gotã care se înalþã lângã sat. Maiera al treilea blestem, cel cu apa.A sosit pe 3 octombrie 1963, cudezastrul Vajontului. Dar încã nus-a terminat, vrãjitoarele au fostclare: «Nu veþi avea niciodatãpace!» ºi pânã azi au avut drep-tate: câmpul pe care au fost arsea fost împrejmuit cu pari de sal-câm galben, ce rezistã timpului ºiîndepãrteazã deochiul. Timp desecole, nimeni nu a îndrãznit sãplanteze aici un cartof, un bobde fasole, o cicoare. Când pariicãdeau terminaþi, îi înlocuiau, tre-cându-ºi aceastã sarcinã din tatãîn fiu, aºa cum, din tatã în fiu, setransmite povestea vrãjitoarelor.

În primãvara anului 1917, erarãzboi. O femeie lipsitã de tabu-uri a decis sã cultive câmpul cucartofi. Cineva a zis: «Lasã acelloc, este atâta teren!». Dar ea, în-cãpãþânatã, a semãnat chiar aco-lo, pentru cã era la un pas de casãºi erau atâtea de fãcut. În noiem-brie a scos din belºug cartofi dedimensiuni medii. Când a tãiatunul, pentru a-i verifica pulpa, înlocul lichidului obiºnuit, s-ascurs un lichid roºu, sânge. Fe-meia a scãpat cartoful cu un þi-pãt. A chemat oamenii. Au încer-cat sã taie alþi cartofi. Au aruncattoþi sânge. Femeia ºi-a amintit cã,în timp ce îi scotea, tãiase câþivacu sapa ºi imediat au apãrut niº-te pete roºii, dar nu a fãcut caz deacest lucru. Pãmântul a absorbitimediat acele picãturi, care astfelau dispãrut.

Au ars toatã recolta într-un focaprins pe câmpul unde fuseserãsemãnaþi cartofii ºi unde fusese-rã arse vrãjitoarele. Bunica meapovestea cã, în timp ce cartofiiardeau, se auzeau urlete ºi ace-lea care urlau erau femei. Au che-mat preotul sã stropeascã cu apãsfinþitã terenul, care a fost din nouizolat cu pari de salcâm galben.Numai dupã Vajont parii cãzuþi nuau mai fost înlocuiþi, totuºi, ni-mãnui nu-i trece prin cap sã se-mene acel pãmânt al diavolului.La trei zile dupã sabatul din 15noiembrie 1601, cinci oameni aumers sã controleze pajiºtile de pePorgait. Din focul aprins de vrã-jitoare nu mai era nicio urmã.

niv

ers

ali

a

Lucian Irimescu - Roºu


niv

ers

ali

a

Seara de Ajuncu Marthafrontoane de ferestre lustruite de ger, eleau fost primul lucrude care s-a izbit privirea. orfanã fântânaîn piaþãroze de gheaþãpe gresia verde, câþiva þurþuripe zãbrele. liniºtea de aici a tatuatoboseala în ochii ei calzi, care zãreau maimultdecât un anotimp. nu departe de aici:stâlpul cu antene al concernului detelefonie. elne-a fãcut sã fim atenþi ºi sã ne holbãmîn vis întreaga noaptela scântei ºi fulgere galbene.

Listening lunã plinã

doar câþiva stropi pe fereastrã.la sfârºit de sãptãmânã, spune bãrbatulde la radio,se însenineazã. coatele-þise odihnesc liniºtite pe pervaz,ca un prespapier. sau ca niºte mâini depedagog.aºa ai învãþat. la marginea pãduriiauzi niºte vieridând lupte pentru puterea din genom.de data asta, toamna a venit prea repedenimic nu se aºtepta sã vinã ºi acumcastanele ºi alunele de pãdure cad cuzgomotprin pãdure, asemenea paraºutiºtilor.avioane-n picaj le urmeazã.ºi tu, pititã la fereastrã, asculþi,prin depãrtãrile nopþii, cãderea.

Legendãde cele mai multe ori erau nocturnecãlãtorii-n lunã,iar dimineaþa întoarcerea în antiparadis,acolo unde-ncepe bãtaia inimii, înlacurile cotidienedin cauciuc, ºnaps ºi vizualizare, undenimeni altcinevanu are voie sã ridice tonul, ca armã,precisaparat de luptã la depãrtare ºi apropiere.

locurile-nchipuite, undene-am ars temerile,au luat ele însele foc în curând,pãlãlaie vesperalã,nedorite jocuri finale.

mai erau unele, ca sã poatã fi plauzibilun de la capãt, în aceste gânduri prãjite.era un joc curat, ca la carte,al celor exersaþi ca roluri la hollywoodsauafarã-n port pe cheiul nemiºcat.

Grijã minimalãte gâdilam cu exageratã empatie,aºtri ai nopþii, iepuri ºi cântecelealbanezepe hârtia ta igienicã publicã.m-am gândit cã asta n-ar da rãupoeticii noastre private.încã ºedeam legaþi cu centurile desiguranþãîn aceste jet-uri izvorâte din fantezie,apãsate de hybris.asta a mers bine mult timp doar în gând.cine se-ndoia, alegea grosolanvarianta înroºirii la faþã ºinici mãcar asta nu aducea cine ºtie ce.

pe Marius Hulpe l-amrecunoscut dupã nume: poet.

Inteligent, manierat, cu zâmbetul mereu pe buze, el poartã un nume moldovenesc(despre misterul ãsta, altãdatã), deºi are tatã iranian ºi mamã nemþoaicã. În celimbã aþi dori sã-ºi scrie poezia?

Poetul, nãscut în 1982, la Soest, la vreo 50 de kilometri de Dortmund, a ajuns anultrecut ºi în România, atunci când a venit pentru 10 zile la un festival internaþional depoezie desfãºurat la Suceava. Din câte mi-am dat seama, i-a plãcut, dar s-a ºi amuzat peseama scrobelii organizatorilor.

Înainte de a-l întâlni vara trecutã prin Münsterland, unde am stat împreunã douãluni în „satul artistic Schöppingen”, vãzusem în site-ul Editurii „Ammann”, din Zurich,cã debutase cu un volum de poeme, wiederbelebung der lämmer („resuscitareamieilor”). Trebuie spus cã „Ammann”, care poate cã nu spune mare lucru izolaþilor – ºiizolaþioniºtilor – noºtri scriitori, este o casã editorialã prestigioasã, cu nume mari prin-se în portofoliu. Nu mai amintesc numele unor prestigioºi scriitori strãini. Este de ajunssã spun cã unii dintre cei mai buni poeþi români au fost editaþi aici: Gellu Naum, AnaBlandiana, Mircea Dinescu, Nora Iuga.

Am colindat cu Marius cât am putut prin regiunea împânzitã de morile eoliene, bachiar ºi prin Olanda, în cãutare de lungi joint-uri ºi de olandeze deºirate pânã la nori, învara caldã ºi ploioasã (cu Leffe, Amstel ºi Krombacher) a anului trecut; am jucatîmpreunã fotbal împotriva unui prozator german din Berlin, care alerga crãcãnat, pecrampoane adevãrate, pe iarba naturalã din satul fotbalistico-artistic. Am combinat,am marcat de la distanþã ºi am înscris din apropiere. Am fãcut febrã sportivã – aºa, caiepurii tãvãliþi de propria spaimã prin lucerna germanã. Marius are stil ºi în fotbal, nudoar în poezie.

Mã bucur cã prietenul meu Cosmin Dragoste a tradus poemele pe care Marius mile-a trimis special pentru „Mozaicul”: este un poet adevãrat, cu o voce clarã, nu lipsitde melancolie, ca ºi de ironia care uneori rãsuceºte jovial mustaþa gravitãþii poezieigermane. „Poetica privatã” de care se învredniceºte este gata sã se decupleze de acelecenturi de siguranþã ale unei fantezii ce înfruntã deja hybris-ul oricãrui creator luândlumea ºi viaþa în serios.

Îl aºtept pe Marius Hulpe în România pentru o partidã de fotbal cu poeþii români, cubere Timiºoreana.

nnnnn Nicolae CoandeMãrturisire light

câteodatã am nevoie de comete,ca sã mai spun ceva.ele strãlucesc atât de tendenþios.

poate c-ar fi de-ajuns ºi melcii.pe calea lor, ei absorb idiomuriºi le târãsc în noapte.

în faþa mea e-o hartã albã,cursurile de apã, mã mai gândesc.nicio imagine a unei pietre nucompenseazã piatra.

cu toate acestea, în vidul de-aici,mai abitir îmi plac legumele.ele prosperã consecvent în cap.

Martie prea puþin,martie prea mult

acesta a fost al tãu martie tãcut, în iarbã,gata de zbor, ºedeau primii mesageri,târândspre cer fiecare gând, razantpe lângã norii dorinþei, o primãvarã-ntreagãa þinut depresia.

un fulger scurt, în cap, pe cer,pe hârtie. muºtele bâzâiau, stoici vecini,înainte de a intra în epifanie.de niciun ajutor nu ne erau dorinþele.

dar ce nu zãcea pe-acolo, obligatorii floriîn aceste mãrturisite sufrageriiapocaliptice.dupã cum s-a recunoscut, o chestiunede amãgire.dar mãrul din grãdinãa notat totul conºtiincios.

ºi cum îl sileamcu imbatabilã nerãbdare ºi cu un cuþitînfipt în circulaþia sangvinã.

acesta a fost un martie prea puþinunul prea multpentru aceastã dorinþã nespus desimplã.

Grãdini, anotimpurimulte-au venit ºi s-au dus, au fostînlocuite sauduse-au fost de bunã voie. mai cu seamã

soarelede toamnã târzie sau cel care vesteaprimãvara. ºi alþii s-au dus: prieteni,învãþãtori, antrenori,cu ale lor metode ºi ceva mai multechipamentpentru urmãtoarea legãturã fãrã de viitor.respectivele acþiuni-surogat nu auîmbunãtãþit situaþia.stãri pentru moment.mãrul din grãdinã a fost deºtept: timpuli se pãrea doar o condiþie marginalã,ceea ce contaera doar vara, fãrã culegãtori la poale.mierlele aveau mãcar habar ce cãutau.când nucile cãdeau în iarbã, era adeseaprea târziu. apoi stolurile îºi luau zborul,aminteaude jet-set-uri ºi de neruºinata mãrimeplinã de iubire a întregului.

Balcon moabitaerul scoate astãzi numaizgomote de frecare. pe locul de joacãodinioarãinfestat zboarã câteva pietriceleasemenea salvelorunei rãzbunãri în faþa zidului de lalovituri libere.un camion trece hurducat peste asfalt,traverseazãatent waldenserstraße. peste drumbrutarul a redus preþul la prãjituri, caîntotdeaunacând se apropie ora 17. câteva balcoanemai susdoi veriºori lanseazã bomba cu apã.explodeazã chiar în faþa pantofiloraministratorului.o femeie de vreo 90 de ani îndeasãrelaxatã sub acoperiºcâteva kile de doze ºi de legume.nu liftul, urlã isteric administratorul,azi au fost meºterii aici.nu liftul, se poate sfârºi naºpa.

Nimic nu dureazã aicin-are rost sã cari asta cu tine. nu sevede nimicdin mâna ce mult timp fost-a generoasã.pânã ºi pe dorinþe s-a pus praf. nu ajutã

decât înghiþitura cea mai puternicã ce sepoate închipui.cin’ sã fi ºtiut ce iese din asta. aceastãmonedã,a zis unul dintre noi, o sã valorezecândva ceva.în ziua de azi nu foloseºte la nimic sã olustruieºtisãptãmânal de ruginã. deci, arunc-o, îþitrece prin cap, darnumai pentru scurt timp. cu asta, reaparelocul de joacã,clondirul spart de vin, banca udatã detoamnã.

Întunecate zile(requiem dupã friederike mayröcker)

din ramuri fulgerã 7 berze (sau bufniþe?),o zia ieºit în întâmpinarea alteia, când lunadomneapeste acest peisaj plin de pãºuni:dispoziþiile mele sunt împletite aici,m-am gândit eu în cãruþa asta numitãnoapte, în primãvara târziete-ai gândit, ar fi timpul pentru apelecare þâºneau din tablourile de piatrãpline de calcar.curgea ploaia în râpa livrãrii de lemndulce,râurile mulþumeau cu metaforeîndrãzneþe, eu,eu ºedeam pe mal, în speranþa tâmpã aunui castelîn urechea tâlharilor, care ziceau cã nu-ifoarte înþeleptsã merg prea repede pe drum, o bãnuialãm-a dusdeodatã cãtre sat, de ce,de ce vocalele au aici un gust atât debun, astami-a lovit din interior diafragma, când avenit de sustunetul ºi a fixat mut tot ceea ce eraexterior, te rog...

(traducere din limba germanãCosmin Dragoste)

nnnnn MARIUS HULPE

poemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoemepoeme

fumuri proletcultiste scornite din lulele preistorice · lãria scriitorului într-un mediu idi-...

Documents