1 A se vedea la DANIC, Fond Minsiterul Cultelor ºi Artelor (în continuare MCA),dos. 55/1923, f. 35–36.

2 Ibidem, Inventarul lãzilor, exemplarul nr. 3.

Un episod din Odiseea odoarelor mãnãstireºticuprinse în tezaurul de la Moscova

Ioan Opriº

Documentele întocmite de secretarul CMI ¯ Alexandru Lapedatu ¯ ºimarele eclesiarh al Mitropoliei Moldovei ºi Sucevei, arhimandritul PolicarpLuca, pentru odoarele bisericeºti moldave prezintã suficiente elementepentru a identifica cu precizie, cel puþin o parte dintre cele cuprinse în lotultransportat la Moscova. Lista cu acestea poartã data 15 februarie 1917 ºi afost întocmitã la Iaºi, fiind înregistratã la numãrul 214 de cãtre eparhie, iarexactitatea ei a fost confirmatã de diaconul Th. Opriºanu1. Lista în cauzã era,de altfel, parte a referatului istoricului Al. Lapedatu ce a prezentat nominal„odoarele sacre” care proveneau de la Mitropolia moldavã, bisericile ieºeneTrei Ierarhi ºi Sfântul Nicolae Domnesc, de la mãnãstirile Secu ºi Vorona,biserica Sf. Gheorghe din Râmnicu Sãrat. Referatul suferã în ceea ce priveºtenominalizarea individualã a obiectelor preluate de la mãnãstirea Vorona. Întotal, lotul ieºean de odoare a cuprins: 136 obiecte de la Trei Ierarhi (în lada I,cu 47, poziþii ºi lada II, cu 14 poziþii); 330 obiecte de la Mitropolia Moldovei(în lada II, cu 30 de poziþii, lada III, cu 16 poziþii, ºi lada IV, cu 38 poziþii);177 obiecte de la mãnãstirea Secu (în lada IV, cu 38 poziþii + 2 pachete decãrþi ºi 5 dosare) ºi lada V, cu 6 poziþii. Alte douã lãzi (nr. VI, cu icoana MaiciiDomnului din biserica Sf. Gheorghe ºi douã îmbrãcãminþi de icoane, din argintde la Râmnicu Sãrat), respectiv lada nr. VII conþinând, la rându-le, ambalateîn douã lãzi mici, odoarele de la mãnãstirea Vorona2.

Imediat dupã încheierea rãzboiului, subiectul tezaurului transportat laMoscova în vederea protejãrii sale a revenit în atenþia autoritãþilor române.Documentele confirmã atenþia acestora, stimulatã desigur de tratativele dusepentru încheierea pãcii între foºtii beligeranþi. Neîndoielnic cã grija foºtilor pro -prietari a contat mult în a menþine subiectul în atenþia oficialitãþilor, cu atât maimult cu cât Biserica nu putea renunþa în nici un chip la revendicarea odoarelor.

La 25 ianuarie 1923, Alexandru Tzigara-Samurcaº a rãspuns unui ordinal Ministerului Cultelor ºi Artelor, emis cu o zi mai devreme, prin care i se

Semnatar articol

3 Vezi în nota Inspectoratului General al Muzeelor nr. 45/25.I.1923, în DANIC,Fond cit., dosar cit.

4 Cf. proces-verbal 21.X.1916, în DANIC, Fond MCA, dosar 61/1931, f. 27.5 În articolul Jaful mãnãstirilor Olteniei, în „Epoca”, nr. 55/9.XII.1930.6 Cf. adresa MCA cu nr. 3947/13.II.1923, ibidem supra.7 Vezi adresa Mitropoliei Moldovei ºi Sucevei nr. 723/2.III.1923, ibidem.

cereau lãmuriri asupra misiunii ce i-a fost încredinþatã în 1916. Atunci, încalitatea sa de director al Muzeului de Artã Naþionalã, Tzigara-Samurcaº aadunat odoarele bisericeºti care, la insistenþele mitropolitului Moldovei, aufost predate respectivei mitropolii ºi, de aici, transportate la Moscova3. În altelocuri, întâmplarea doar a ferit obiectele de înstrãinare.

Astfel, piesele ridicate de Al. Tzigara-Samurcaº de la mãnãstirea Hurezidin Oltenia, la 21 octombrie 1916, au fost consemnate într-un proces-verbalseparat conþinând 19 poziþii. Acestea cuprindeau: un potir de argint brânco-venesc, 7 candele de argint aurit, 2 ripide de argint aurit, o cãdelniþã de argintaurit, o dverã ctitoriceascã, alte 2 dvere ctitoriceºti, 4 poale de iconostas, opoalã iconostas, un sacos de arhiereu cu 18 clopoþei de argint ºi iconiþã deargint auritã, un orar diaconesc în foi dãruit de ctitor, un epitrafil în foi cu9 nasturi auriþi, un onofor arhieresc cu 3 nasturi auriþi, o anaforniþã ctitori -ceascã de argint, o steluþã din argint aurit cu iconiþã cu 36 diamante, 2 sfeºnicectitoriceºti de argint cu picior de lemn, 2 covoare orientale vechi, o ladãbraºoveanã, 11 talere de zinc cu inscripþie4. Aceste piese n-au fost incluseîntre cele duse în Rusia, dar, nemaiînapoindu-se mãnãstirii au stârnit un marescandal, fiind acuzaþi cei din mãnãstire de înstrãinarea lor5.

În baza lãmuririlor date de învãþat, Ministerul Cultelor ºi Artelor s-aadresat, la 13 februarie 1923, Mitropoliei Moldovei ºi Sucevei, cerând „lãmuririlenecesare cu privire la odoarele ce au fost predate acelei sfinte mitropolii, întoamna anului 1916, ¯când se producea invaziunea inamicã ºi de a cãror pri-mire atestã Jurnalul Cancelariei acelei eparhii, purtând numãrul 2415 din 3noiembrie a anului mai sus menþionat”6. V.G. Ispir este cel care a cerutaceastã explicaþie, cum de altfel o atestã apostila sa pe adresa InspectoratuluiGeneral al Muzeelor, pusã la 27 ianuarie 1923.

Rãspunzând solicitãrii, la 2 martie 1923 episcopul Iacov A. Bârlã eanu,transmitea ministerului copia actelor întocmite de Al. Lapedatu. Ierarhul aprecizat cã este vorba de 7 (ºapte) lãzi cu odoare, adunate încã de Al. Tzi gara-Samurcaº ºi predate la 3 noiembrie 19167.

Din documentele prezentate se pot identifica cu precizie atât catego-riile de bunuri cuprinse în acel lot, cât ºi caracteristicile celor mai multedintre acestea. Dominã cartea veche bisericeascã, textilele liturgice, pieselede argint, iar dintre obiecte, câteva sunt excepþionale, prin semnificaþia lor:

520

Titlu articol 521

8 Între primii autori figureazã N. Romaºcu, Tezaurul român de la Moscova,Bucureºti, 1934.

panaghiarul de aur dãruit de Alexandru, fiul lui ªtefan cel Mare, bisericii dinBacãu, cutiile cu moaºtele sfinþilor Maxim ºi Mina, textilele liturgice dãruitede ctitor Trei Ierarhilor, piese de cult ce au aparþinut mitropoliþilor AnastasieCrimca, Iosif Naniescu, Varlaam sau reginei Elisabeta, icoane îmbrãcate înargint, manuscrise ce aparþineau lui Nicolae Iorga º.a.

Mai mult însã decât orice, sub raportul semnificaþiei, fiecare în parteprezintã valoarea unui atestat al vechimii ºi trãiniciei religioase în aºezãminteleMoldovei. Or, acest aspect probeazã statornica prezenþã culturalã a ortodoxieiîn spaþiul românesc, ca ºi rolul civilizator al acesteia.

De la înstrãinarea odoarelor mãnãstireºti, duse într-un alt spaþiu ortodoxspre a fi ferite de o posibilã invazie în vara anului 1917, tocmai pentru a con-serva argumentele spirituale fundamentale, au trecut peste nouã decenii. Întretimp, despre acest episod s-a scris ºi s-a dezbãtut pe larg8, în cele mai diferitemedii ºi în variate registre. Adãugând acest episod, modest, nu facem decâtsã pledãm din nou, pentru gestul creºtinesc, de restituire, pe seama aºezãmintelorunde au fost aceste odoare dãruite ºi care le ocroteau, a unor simboluri ortodoxe,care ar trebui sã revinã credincioºilor.

ABSTRACT

An Episode of the Odyssey of the Monastic Treasures Contained in theMoscow Treasure

The documents elaborated by Alexandru Lapedatu, secretary of the Commissionof Historical Monuments, and archimandrite Policarp Luca, great ecclesiarch of theMetropolitanate of Moldavia and Suceava, for the treasures of the Moldavian churchprovided enough elements to identify precisely at least some of those included in thelot translated to Moscow. This list provides the date of 15 February 1917 and wasprepared in Iaºi, being registered under number 214 by the eparchy, and its exac-tness was confirmed by deacon Th. Opriºanu. The concerned list was, actually partof the report prepared by historian Al. Lapedatu who nominally described the “sacredtreasures” that belonged to the Moldavian Metropolitan Church, the Three HierarchsChurch and the Princely St. Nicholas Church, to the Monasteries of Secu andVorona, the Church of St. George in Râmnicu Sãrat.

Semnatar articol522

Titlu articol 523

Semnatar articol524

Titlu articol 525

Semnatar articol526

Titlu articol 527

Semnatar articol528

Titlu articol 529

Semnatar articol530

Titlu articol 531