1

Foto din tinereţe

Ultimele luni au fost pline de evenimen-te frumoase pentru Roua stelară – de la ac-ţiuni culturale sau cognitiv-educaţionale până la apariţia de noi autori de valoare – tineri ale căror creaţii frapează, minunează şi te invită la săvârşirea de fapte nobile – benefice atât pen-tru ei, cât şi pentru societate. Dintre evenimen-

te ale notorii enumerăm: Conferinţa naţională ,,Tradiţii asociative ale învăţătorilor”, desfăşurată la Biblioteca Municipală ,,Onisifor Ghibu” din Chişinău, manifestare orga-nizată cu concursul AND (Academia „Nicolae Dumitrescu”); serbarea Zilei Bibliotecii la Liceul Teoretic ,,Ginta latină” din capitală; întâlnirea cu citito-rii publicaţiei Roua stelară la Măgdăceşti, la care au evoluat tânăra autoare Diana STAN, criticul Vitalie JEREGHI, poeta Mihaela JOSAN.

Dintre autorii care au impresionat prin originalitate şi prospeţime li-terară evidenţiem: Elena CHIRILĂ, Anişoara ILESCU, Victoria BALTAG, Cătălina DANU, Otilia GAFTON, Alina ŞALAMOV.

Inspiraţie şi aspiraţii dintre cele mai elevate tinerilor condeieri de la Roua stelară, dar şi tuturor cititorilor şi simpatizanţilor ei.

Redactor-şef – Dumitru MIRCEA

Elena CHIRILĂ, elevă, Măgdăceşti

NU MAI E POETUL

Plânge plaiul, Plânge cerulNu mai e Vieru. Plâng şi stelele pe cer,Plânge şi Moş Ger,Plânge natura de ore.Nu mai e Grigore.

O lumânare se stinge cu încetul.În Moldova noastră Nu mai e poetul. O ţară a rămas îndurerată,Căci inima Basarabiei A încetat să bată.(18 ianuarie 2009, pe când aveam 9 ani)

Victoria BALTAG

ŢIE, BASARABIE!

Ne-am născut în cea mai limpede apă de izvor.Am crescut în miros de levanţică şi stejar mirositor.Călcat-am pe pământul ce străbunii ne-au lăsat,Şi viaţa părea mai frumoasă când se jucau horele în sat. Slăvesc un neam, ce cu demnitate a luptat.Rupt a fost în anii grei ai vieţii.Ca nişte lăcuste până la maduv-au intrat, Dar nu au şters de pe pământ ce Dumnezeu a dat.

2

1436

Prin strangulări şi deportări de casă şi de Mamă am fost rupţi,Am fost trimişi şi în Siberii şi la munci grele puşi,Dar niciodată n-am uitat de unde pornim, unde-am ajuns,Căci suntem un neam şi niciodată n-am rămas căzuţi. Ţie, Basarabie, îţi închin cununa de mândrie,Căci dup-atâtea lacrimi câte-ai îndurat,Respiră liber într-o horă de Unire,Căci demult acasă toţi te-au aşteptat.

UNDE EŞTI, COPILĂRIE, CU PĂDUREA TA CU TOT…

Mi-e dor de mine când eram mică şi săream toate pietrele din apă, mi-e dor de adolescenta timidă şi senină, mi-e dor de cochetăriile cu colegii de clasă, mi-e dor de... parfumul dragostei adolescentine, de mare şi valuri, când fugeam să nu mă prindă, de soare şi de ploaia de atunci... ieşeam întodeauna să mă plouă... ridicându-mi faţa spre picături… mi-e dor de plânsul de atunci, ce repede uitam de ce plâng… şi râdeam de mine… mi-e dor să merg prin oraş şi să admir vitri-nele, râzând de trecători, mi-e dor de florile ce le furam de prin gard, de merele muşcate cu poftă nebună, de râsul nebunatic... de pădurea mea cea sfântă, unde mă jucam ascunsă, prindeam fluturi şi greieri, buburuze... mi-e atât de dor de mine!

(FACEBOOK, PODURI DE DOR - Club de comuniune spirituală. Din seria: Fata pădurii)

Concursul nostru

Mariana ŢÂBULEAC, doctor în Istorie,Institutul de Istorie al AŞM

Bine te-am găsit, dragă echipă a revistei Roua stelară!Curtez de ceva timp pagina voastră de pe facebook şi mi-am zis: De ce să nu-mi încerc şi eu

norocul la acest concurs lansat de DVS. – ,,Ma simt frumoasă!” Chiar dacă sunt istoric şi jurna-list de specialitate, picturile şi creaţiile literare lirice mă determină să fiu o persoană creativă. Din acest motiv, în loc de mesaj, vreau să vă las un vers din poeziile mele, dedicat tuturor mamelor, tuturor femeilor cu prilejul zilei de 8 Martie!

DE ZIUA TA, MAMĂ!

O, rămâi tu, dragă mamă,Luminată-n bucurie,Cea mai fericită mamă,Doamne, mama mea să fie!

Ca o floare primăvaraChipul tău a înveselit,Şi pe buza-ţi ca cireaşa,Zâmbetul ţi-a răsărit!

Râul, vântul te mângâie, Iar sărutul tău cel sfânt, Îmi şopteşte-n poezie - Ziua ta pe-acest pământ!!!

3

MĂ SIMT FRUMOASĂ!

D.M. Cum ţi s-a părut ideea noastră de o organiza concursul ,,Mă simt frumoasă!”, concurs pentru viitoarea eroină de pe coperta revistei?M.T. Aflându-ne în plină primăvară, mi s-a părut o idee frumoasă de a consacra acest număr fe-meii, mamei – etalon al frumuseţii şi eternităţii. Aceasta a şi fost o adevărată provocare pentru mine de a dedica câteva versuri celei ce mi-a dat viaţă – mamei – astfel intrând în concurs.D.M. Ce ai ştiut până acum de revistă?

M.T. Pentru prima dată am frunzărit-o anul trecut, în una din şedinţele avute la CIDO (Centrul de Informare pentru Drepturile Omului), când a intrat cineva şi a lăsat-o pe masă în faţa mea. Mi s-a părut o publicaţie deosebită prin faptul că dă sens şi valoare creaţiilor tinerilor iubitori de frumos. Imediat mi-a şi venit ideea de a-mi încerca şi eu norocul, deşi experienţa mâ-nuirii condeiului o am încă de pe băncile şcolii.D.M. Ce ne poţi spune acum, după ce o cunoşti?M.T. Consider că publicaţia deschide noi oportunităţi de promovare a tinerilor, aceştia fiind viitorii oameni de creaţie ai Moldovei. Aici este locul în care tinerii au bucuria de a-şi vedea afişate public propriile opere de artă, într-o perioadă în care statul acordă tot mai puţină atenţie culturii. Această practică ar trebui altoită bine spre prosperarea frumosului în ţara noastră, căci, după cum ştim, oamenii de cultură sunt consideraţi aleşii celui de Sus pentru a lumina sufletele.D.M. Ce-mi poţi spune despre tine?M.T. Vin din Nordul Republicii, satul Ciuciulea, raionul Glodeni, mediul rural în care s-au năs-cut oameni de creaţie precum: Valentina Cojocaru, Igor Cuciuc, Titus Bogdan Jucov, Veronica Grigoraş, Valentina Vatavu, Petru Gaşin etc. Personalităţi care mi-au marcat într-un fel sau altul copilăria, oameni de la care am avut ce învăţa şi care m-au inspirat în propriile creaţii de viitor - marea mea pasiune pentru poezie şi desen. Debutul în lumea poeziei l-am avut în anii ’90, în ziarul raional „Lunca Prutului”, după care au urmat „Literatura şi Arta”, „Universitatea” şi culegerea „Nu e om să nu fi scris o poezie”, editată de Universitatea de Stat din Moldova. Referitor la desen, încă nu am avut ocazia să expun lucrăile în public, decât doar că am participat în câteva emisiuni televizate. Legătura dintre poezii şi desene este intercalată în latura spiritualităţii mele interioare atunci când le dau viaţă. D.M. Mă uit la tine şi te văd foarte tânără pentru doctor în istorie. Cercetarea e vocaţia ta?M.T. Mulţumesc pentru apreciere. Referitor la vocaţie, încă nu pot să dau un răspuns exact. Îmi place ceea ce fac. Pasiunea de cercetare vine din interior, deoarece în aceste momente am ocazia să descopăr lucruri inedite ce merită a fi puse în valoare nu doar prin articolele ştiinţifice publicate, ci şi prin propria viziune asupra lucrurilor, exprimată într-un mod artistic, mai libertin. D.M. De ce anume istoria? De ce nu ai ales o altă sferă de activitate? Şi ce înseamnă pentru tine, în general, istoria?M.T. Istoria, pentru că alături de Limba şi Literatura Română, a fost întotdeauna cea mai iubită disciplină. Prin istorie am putut să imortalizăm anumite momente, situaţii, lucruri importante, atât din viaţa popoarelor, cât şi a noastră proprie. D.M. Cum se îmbină munca ştiinţifică cu poezia?M.T. Cercetările mele sunt legate în esenţă de ceea ce îmi place, şi anume tematica „Relaţiile cul-turale dintre Republica Moldova şi România (1991-2005)” îmi oferă un spectru larg de informaţii, ca sursă de inspiraţie în creaţiile-mi literare şi nu numai.

Foto din tinereţeD. Mămăligă

Mariana ŢÂBULEAC

4

1436

D.M. Ce ar însemna creaţia pentru tine?M.T. Creaţia nu este altceva decât un moment de reverie, este festivalul primăverii prin care sufle-tul meu călătoreşte liber. Creaţia proprie este vocea minţii când îşi ascultă inima cu atenţie.D.M. Ce părere ai despre literatura zilelor noastre?M.T. Consider că fiecare generaţie are aspectele ei pozitive şi mai puţin pozitive în afirmarea lite-rară. Pentru a judeca o carte cred că printre altele este nevoie de a fi cunoscut şi motivul apariţiei acesteia. Fiecare operă scrisă, ca şi omul, îşi are soarta sa, depinde în mâinile cărui cititor nime-reşte. D.M. Care e scriitorul tău preferat?M.T. Grigore Vieru.D.M. Cum apreciezi tineretul şi cum ţi-ai dori să evolueze în viitorul apropiat treburile în Repu-blica Moldova?M.T. Cu părere de rău, pentru o bună parte din tinerii de astăzi, mărcile de îmbrăcăminte capătă prea multă semnificaţie, în timp ce valorile externe şi interne rămân pe planul secundar. Pentru puţini dintre ei cărţile mai au importanţă în formarea personalităţii, lucru care ar trebui schimbat. Lucrurile nu sunt pierdute însă atâta timp cât avem şi tineri olimpici internaţionali, tineri voluntari, tineri antrenaţi în activismul civic. Moldova are nevoie de cât mai mulţi tineri de acest fel, genera-ţii pe care să se pună baza unui viitor proeminent. Iar pentru a obţine acest rezultat, ţara trebuie să investească şi să-i promoveze cât mai mult posibil.D.M. Ce le-ai dori cititorilor noştri?M.T. Dorinţa mea ar fi ca orice cititor să publice lucrări apreciabile în revista „Roua Stelară”, aces-tea constituind un izvor de inspiraţie pentru posteritate. Să aveţi mereu siguranţa şi încrederea că pasul făcut spre creaţie e un pas frumos, un pas ce va ajuta la dezvoltarea şi făurirea talentului din noi! Să aveţi parte de cât mai multe succese remarcabile!!!

Irina BINDERNOI, FEMEILE…

Noi, femeile, suntem un univers de trăiri. Suntem pe cât de fragile, pe atât de puternice.

Suntem capabile să plângem o noapte întreagă, iar dimineaţa să ieşim...în lume cu un zâmbet fru-mos pe chip, înfruntând toate provocările cotidiene. Plângem atunci când suntem fericite şi râdem atunci când suntem triste şi nervoase. Suntem neînţelese pentru sensibilitatea noastră, fiindcă ne emoţionează orice este frumos: o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag... Plângem la nunţi, plângem când o prietenă aduce pe lume un copil, plângem când cineva drag suferă, când pierdem o persoană apropiată, când suntem părăsite, când suntem nedreptăţite, când ne simţim singure şi când ne este dor.

Ne sperie singurătatea şi incertitudinile, dar nu obosim aşteptând...Visăm, apoi ne abandonăm visurile pentru a trăi şi a împlini visurile celor pe care-i iubim.Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase.Muncim cu dăruire, fiind capabile să fim şi mame, şi soţii şi să avem şi un loc de muncă. Şi

găsim întotdeauna timp pentru a fi alături de o prietenă care are nevoie de noi. Suntem capabile să trăim zile întregi cu un compliment, păstrăm cu sfinţenie orice amintire care ne-a făcut sufletul să vibreze, uscăm flori şi îmbrăţişăm mascotele de pluş pe care le-am primit în dar. Renunţăm la noi, ne abandonăm şi ne sacrificăm în numele iubirii, dăruind totul copiilor, soţilor, părinţilor, prietenilor...

Ne lăsăm rănite şi apoi iertăm. Iertăm neobosit indiferenţa şi răutăţile celor pe care-i iubim. Avem dureri capabile să ne distrugă sufletul, dar avem sufletul capabil să se regenereze cu o simplă îmbrăţişare, cu un „Iartă-mă!”, cu un „Te iubesc!”, cu o promisiune...

5

Iubim neobosit şi necondiţionat. Îi iubim chiar şi pe cei care nu ne iubesc.Avem momente când suntem capricioase şi imposibile, când obosim să fim perfecte şi să

ne prefacem că ne este bine..., pentru că în fiecare zi ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri...

Uneori suntem percepute ca fiind complicate şi pretenţioase, fără să se ştie că avem nevoie de atât de puţin pentru a fi fericite! Avem nevoie să fim alintate, ascultate, acceptate, apreciate, mângâiate... Avem nevoie să ni se recunoască meritele, să fim înţelese, să ni se ofere iubirea de care depind atât de mult sufletele noastre fragile...

Suntem dependente de dragoste, de mângâieri şi de cuvinte frumoase. Avem bucurii şi vi-suri copilăreşti, pe care nu ar trebui să ni le tulbure nimeni. Punem iubire în tot ce facem şi în tot ce dăruim. Suntem frumoase, pentru că suntem delicate, tandre, sensibile, empatice, copilăroase şi iubitoare. Suntem puternice, pentru că suntem responsabile, prezente, atente, capabile, harnice, iertătoare şi ambiţioase.

Avem priviri admirative care înfrumuseţează orice lucru. Avem mângâieri care alină orice durere. Avem vorbe calde care încurajează...

Suntem greu de înţeles, dar atât de uşor de iubit!

Elena CHIRILĂ, cl. VIII-a, L.T. Măgdăceşti

MAMA

Divină, ca un înger,Cobori din cer uşoară.Eşti viaţă şi lumină,Eşti dulce primăvară.

Cu harul bunătăţiiAlini orice durere,Floare a eternităţii,Izvor de mângâiere.

Eşti patria mea, mamă,Pământul roditor,Iar alba ta năframăE-un cer rătăcitor. Eşti armonia dragosteiŞi graiul meu matern,O pasăre măiastrăŞi-al meu soare etern.

CORABIE ÎN LARGTinere,

dacă ţii cu adevărat la tine, implică-te. Nimeni nu o să-ţi facă viitorul, iar Roua stelară, şi cu atât mai mult UTC (Uniunea Tine-rilor de Creaţie), ar putea să te ajute considerabil. Iată în ce constă ideea: de unul singur (singură) niciodată nu vei reuşi, împreună - da. Eu zic aşa: suntem puţini, vom fi mulţi! Apelul meu este a rea-liza o implicare serioasă în viaţa ta. Consider că Roua stelară e o platformă bună pentru afirmare, cel puţin o văd trambulină excelentă pentru ascensiune. A-ţi crea un nume nu este uşor, a deveni o persoană publică cunoscută la fel e foarte greu.

Propun o schemă elementară, care e realizabilă. Fiecare dintre noi, autori şi cititori ai revistei Roua stelară, prin cercul său de cunoştinţe, prieteni şi amici, pasionaţi de creaţie, să promovăm şi să ridicăm Roua stelară la o nouă treaptă. Ce câştigăm prin acest fapt? Se extinde numărul de cititori, este un plus de publicitate pentru numele tău, pentru creaţiile sau cărţile tale. Nişte finanţe

6

1436

în plus vor merge la remunerarea autorilor mai valoroşi, prin organizare de concursuri. Un număr cât mai mare de autori şi cititori ar însemna o echipă capabilă să scoată corabia în larg. Nu trebuie să-mi justific afirmaţia. Dar Roua stelară este baza propice pentru realizarea ca personalitate, ca nume notoriu, benefic mai apoi pentru realizări nu doar la nivel de creaţie, ci şi în chestiuni politi-ce. Asta pentru a produce o schimbare în viaţa personală şi în societate.

O condiţie sigură şi reală de a obţine ce dorim ne-o oferă UTC. Stându-i la dispoziţie Roua stelară, organul ei de presă, editura ANCESTRALA şi teatrul MAESTRO, ea poate să asigure calea cea mai scurtă spre succes. Or, ceea ce propun este să facem tot ce ne stă în puteri, ca să transformăm Uniunea Tinerilor de Creaţie într-o organizaţie cu pondere şi eficientă. Societatea e amorfă, suferă de apatie. Iar misiunea noastră este a o face să se trezească, să o resuscităm, să revigorăm ceea ce se poate revigora. Prin Roua stelară şi UTC, sunt sigur, vom ajunge la desti-naţie, unde ne aşteaptă lucruri frumoase, demne de noi şi de neamul din care ne tragem, sânge din sângele străbunilor.

Apelul de final este: Te invit să fii autor şi cititor al revistei Roua stelară. Te invit să devii membru activ al UTC.

Practic, te implici în viaţa ta, în viaţa societăţii, asta ca să rămână în istorie nu doar numele tău, ci şi faptele tale.

Ne poţi scrie: fatfrumos@mail.ru, utcmoldova@yahoo.com, Site web utc.md sau apelând tel: 022 47-36-13; 068 32 59 91; 067 32 68 34, 079 75 49 66

MĂRIA SA, SPIRITUL CREATIV!

Recent, Biblioteca Municipală ,,Onisifor Ghibu” din Chişinău a găzduit un eveniment cultural-educaţional – Conferinţa naţională ,,Tradiţii asociative ale învăţătorilor” – ediţia a treia, cu genericul: Viziune, Misiune, Valori, eveniment organizat şi desfăşurat în colaborare cu AND (Academia Nicolae Dumitrescu). 

Interviul nostru:

D.M. Doamnă Mariana, aţi produs o impresie puter-nică asupra mea, atât prin frumuseţe fizică, cât şi prin inteligenţă, cunoscându-vă prima dată la Conferinţa naţională a învăţătorilor. A fost un eveniment remarca-bil, demn de a fi preluat ca model şi de altă lume. Po-vestiţi-ne pe scurt despre activitatea Dvs. de ultimă oră.M.M. A vorbi despre tine însăţi face parte dintr-o lume marcată pe propriul ego, înseamnă a lucra asupra pro-priei persoane, a te cunoaşte şi a te schimba, poate. Vă

mulţumesc pentru provocare!Am o activitate diversă, însă pasiunea pentru ceea ce fac este legată

de ştiinţele educaţiei. În ultimul timp, dar, de fapt, toată viaţa împărtăşesc mai multe activităţi simultane.

Foto din tinereţeD. Mămăligă

Mariana MARIN, conf. univ., doctor

în pedagogie

7

Funcţia mea de bază este conferenţiar universitar la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Din pre-ocupările zilnice fac parte stagiile de formare continuă a cadrelor didactice, mai ţin cursuri la studiile superioare de masterat, iar mai nou am preluat o funcţie interesantă de responsabil pentru doctorat.D.M. Foarte bucuros să aud.M.M. De 5 ani îngrijesc paginile revistelor Învăţătorul Modern, Grădiniţa Modernă şi ediţia rusă a Învăţătorului Modern în calitatea mea de director şi redactor-şef al acestor publicaţii periodice. D.M. Suntem pe aceeaşi undă, cum se vorbeşte în ultima oră. Iar ceea ce pot să adaug este că e o muncă grea, dar care aduce o mare satisfacţie. Or, noi suntem mereu în căutare de satisfacţie.M.M. Cum spuneam mai sus, întotdeauna am râvnit să produc schimbare asupra mea, în ipostază de profesoară, pentru că am o amintire şi o experienţă de 15 ani de învăţătoare şi profesoară de limba şi literatura română. Întotdeauna am căutat să mă formez, nici o zi nu am contenit să citesc şi să mă informez în domeniul meu de specialitate. Pentru aceasta am urmat mai multe stagii, in-clusiv cel de doctorat, iar în 2009 Consiliul Naţional de Atestare şi Acreditare mi-a conferit titlul de doctor în pedagogie.

Iată că în aceste căutări, am mai găsit una. E vorba de Asociaţia Generală a Învăţătorilor pe care am fondat-o în 2010 cu un grup de colegi creativi, energici şi care au crezut în năzuinţele mele. D.M. Ce ne puteţi spune despre familie? M.M. Familia este universul meu, chiar dacă multora li se creează impresia că mă înec în munca profesională. Am doi băieţi minunaţi, Valentin şi Marius-Vlad, care reprezintă sensul vieţii mele. Sunt elevi în clasa a IX-a şi, respectiv, clasa a VI-a. Iar soţul meu este cel care nu m-a împiedicat niciodată să-mi realizez visul şi a răbdat şi e gata să mai rabde năstruşniciile vieţii mele profesio-nale. Mă mândresc că mi-a oferit un nume de familie original, ce se potriveşte cu prenumele meu, mulţi crezând că este un pseudonim - Marin Mariana. D.M. Ce este Asociaţia Generală a Învăţătorilor şi ce activităţi desfăşoară?M.M. Asociaţia este o organizaţie nonguvernamentală, apolitică, ce-şi desfăşoară activităţile pen-tru şi cu ajutorul cadrelor didactice.

Misiunea Asociaţiei este de a promova inovaţia şi reforma în educaţie, de a asigura cadrul pentru dezvoltarea personală şi profesională a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, în corelaţie cu standardele profesionale pentru profesiunea didactică, standardele de calitate şi competenţele profesionale, precum şi în conformitate cu politicile şi strategiile naţionale în dome-niul educaţiei.

AGIRoMd este un furnizor de formare continuă, desfăşurându-şi activitatea, cu prioritate, pe teritoriul Republicii Moldova. Pe baza acordului de parteneriat cu AGIRo, activităţile sunt desfă-şurate şi pe teritoriul României.

Asociaţia noastră colaborează şi este parte a centrului de resurse, de inovaţie şi de expertiză în formarea continuă a personalului didactic; este centrul de informare-documentare şi consul-tanţă pentru personalul din învăţământul preuniversitar. Avem şi funcţia de editare şi difuzare de carte şi publicaţii în domeniul educaţiei. Membrii noştri apreciază cel mai mult faptul că suntem un centru de organizare a activităţilor de petrecere a timpului liber, a excursiilor tematice, a şcolii de vară, a festivităţilor jubiliare.

Cei trei piloni ai noştri sunt: Educaţia, Inovaţia şi Pasiunea. Pentru noi, orice colaborare începe prin sinceritate şi comunicare deschisă. Aşa cultivăm încredere. Ne punem imaginaţia în mişcare şi construim viziuni ambiţioase cu privire la viitor. Alegem să investim în ideile care fac diferenţa pentru o lume mai bună, cu oameni mai fericiţi. Investim energie în a gândi lucrurile până la capăt. Apoi le facem până la capăt. Rămânem nemulţumiţi, pentru că întotdeauna se poate şi mai bine. Încercăm să ţinem cont de toate implicaţiile şi privim cu responsabilitate contextul mai larg al acţiunilor noastre. Timpul se opreşte atunci când eşti absorbit de ceea ce faci. Alegem proiectele şi rolurile care ne hrănesc pasiunea şi ne valorifică potenţialul. Este important ca fiecare să fie în

8

1436

elementul său, acolo unde pasiunile şi talentele se întâlnesc. Căutăm bucuria şi partea distractivă în tot ceea ce facem.D.M. Cum apreciaţi Conferinţa naţională? Cum vi se pare că a decurs şi cine dintre participanţi v-a impresionat? M.M. Conferinţa naţională este o tradiţie a Asociaţiei noastre, ajunsă la a treia ediţie. În fiecare ra-ion al Republicii Moldova avem sucursale conduse de preşedinţi şi membri ai consiliului raional de organizare. Este Conferinţa la care participă cei mai buni dintre cei mai buni. Vă spun un secret, am preluat acest element de marketing „Asociaţia celor mai buni învăţători”, nu neapărat pentru a ne compara cu alţii, dar este o componentă a culturii organizaţionale, or, cei care caută beneficii de la organizaţia noastră au acces interzis. Mă refer la beneficii materiale. Beneficiul constă în spiritualita-te, în dorinţa de a fi tot mai bun. Iar ca să fii bun trebuie mai întâi să ştii a împărtăşi. Este o filosofie, probabil mă impun cu ea, dar este un crez al vieţii mele. Cu cât mai mult dai de la tine, cu atât mai mult se face loc pentru ceva nou. D.M. Cum zicea Tolstoi: Vrei să fii fericit, fericeşte pe alţii!M.M. Exact. În acest sens, Conferinţa a avut ca scop să dea cât mai mult ca lumea să se întoarcă pasionată la locul de muncă, iar profesia de învăţător, de profesor să le pară din acest moment o haină uşoară.

Desigur, surpriza evenimentului, alături de alocuţiunile colegilor din republică, a fost Acade-mia „Nicolae Dumitrescu”. Datorită trainerilor Peter-Vlad Ianusevici şi Eugeniu Gîrlă, am preluat

genericul conferinţei „Misiune, Viziune, Valori.” A fost genul de activitate specific întâlnirilor noastre asociative, căci starea de libertate în gândire, crea-tivitatea şi dorinţa de schimbare constituie comoara noastră comună.

Cu ce m-am ales din acest training eu? Sincer vorbind, dacă până acum încercam marea cu dege-tul să schimb lumea, acum am aliaţi. Mai mult, am simţit că fiecare participant a fost înaripat să produ-că schimbarea, să nu aştepte să plouă cu bani, să nu aştepte să cadă ceva din cer gratuit.D.M. Să cadă mană cerească.M.M. Bine spuneţi. Revin. Cum să producă schim-

barea? Cu ideile debil frumoase! Ce exprimare oximoronică! M-a răvăşit de-a dreptul! I-am citat pe băieţi, cred, că vreo trei zile după Conferinţă. Încercam să reproduc întocmai gândurile lui Eu-gen. Ba chiar căutam o masă să mă aşez pe ea, să fac aceeaşi mimică.

Graţie lui Vlad, am început şi mai mult să-mi iubesc ţara. Cred că fiecare moldovean are un fel de resentiment când se gândeşte la topurile mondiale, căci peste tot suntem în coadă.

Dar şi cu acest prilej interzic apropiaţilor mei să spună bancuri despre moldoveni, unde noi suntem cei de la urmă. De fapt, întotdeauna am spus că îmi văd viitorul doar acasă şi Moldova va fi mereu pentru mine plaiul meu de dor. Înţeleg că sunt multe de schimbat, înţeleg că avem nevoie de oameni-experţi (ca Peter-Vlad Ianusevici) şi apreciez enorm sacrificiul lui Vlad de a dori să trăieşti în Moldova. Este ca şi cum ar trebui acum să las totul şi să plec într-un sătuc din ţară şi să-mi doresc să aduc electricitate, apă, gaz, mai mult chiar, aer. Dar sunt empatică cu dl Ianusevici şi întotdeauna am spus că în numele dragostei poţi face multe lucruri superbe. În limba rusă este o zicală: „С милым и в шалаше рай”. Nu sunt sigură că pentru Dumnealui este acelaşi lucru, pentru mine însă - da!D.M. Ce idei inovatorii au fost enunţate şi ce aşteptaţi de la acţiunile organizate de Asociaţie?M.M. Ideea inovatoare este în primul rând cea de a-ţi iubi elevii. Vestitul pedagog georgian Şalva Amonaşvili, în tratatul său despre Educaţia umanistă menţionează că fiecare din cei care educă trebuie să dăruiască dragostea discipolilor săi, iar aceştia la rândul lor le vor dărui inima.

9

Fiecare întâlnire de-a noastră se încheie cu îndemnul de a ne împovăra cu bunătate, aşa cum spune marele Druţă în Povara bunătăţii noastre.

Bunătatea însă o măsurăm şi nu o egalăm cu laissez-faire. Educaţia permisivă este ca şi pro-verbul mama bună e mama rea, iar mama rea e mama bună.

Dincolo de acest instantaneu spiritual, caracteristic nouă, menţionez că echipa de formatori naţionali ai Asociaţiei noastre este de-a dreptul inovatoare, pentru că majoritatea suntem autori de manuale, autori de curriculum, formatori naţionali, iar schimbarea pe care o produce este acceptată şi cu ea ne alimentăm. Ministerul educaţiei este foarte deschis pentru colaborare cu ONG-urile. Un lucru foarte important. Nu suntem neglijaţi, ba mai mult, facem parte din multiplele comisii naţionale pentru inovaţii. Şcoala prietenoasă copilului, educaţia media, evaluarea pe bază de com-petenţă, formare de competenţă - acestea şi multe alte lucruri roiesc gândurile inovaţiilor noastre. D.M. Care a fost necesitatea creării unei asemenea Asociaţii şi, în context, cum evaluaţi învăţă-mântul de azi. M.M. Asociaţia este un fel de respiro. Noi activăm ca efectul placebo în medicină. Pacienţilor le dai o pastilă şi le spui că durerea de cap le va trece. De fapt acea pastilă este un cub de zahăr fără efect medicamentos. Dar durerea de cap trece. A acţionat puterea autosugestiei.

Cam asta se întâmplă aici. Colegii noştri au activităţi la nivel de sucursale în fiecare lună, pe data de 3 la ora 3 (15). De fiecare dată se inspiră unul pe altul şi se încurajează. De fiecare dată se conving că deşi haina noastră de dascăl este grea, nicidecum nu putem spune că suntem bieţi şi săraci. Probabil, sunt idei debil frumoase să spui că un profesor vine la şcoală nu pentru a face bani, ci pentru a-i cheltui. Dar asta e realitatea! Noi nu aducem acasă, dar ducem de acasă. Şi este firesc, altfel de mult am fi lucrat pe undeva în Europa, schimbându-ne vocaţia pe curăţenii generale în casele europenilor.

Noi spunem că suntem cei mai buni, pentru că ne dorim calitate, iar cel mai bun poate fi fiecare. D.M. Ce trebuie de făcut ca să avem o generaţie tânără cât mai cultă, dar şi mai pregătită de viaţă?M.M. Generaţia cât mai cultă o putem obţine doar pe calea persuasiunii. Nu poţi fi violent, nu poţi blama, nu poţi eti-cheta aceşti copii, tineri minunaţi. Eu fac parte din generaţia în care convenţia pen-tru drepturile copilului se scria de-abia. Am avut parte de o societate educativă în care toţi se lăudau câte curele au primit, de câte ori au fost jigniţi la şcoală. Desigur, am avut şi unii profesori, care au crezut în noi şi ne-au încurajat mereu şi ne-au convins prin propriul com-portament, prin propriul model.

Am stăruit mereu să fiu model elevilor/studenţilor, azi cursiştilor mei. Am încercat să-i con-ving muncind mult asupra mea. Am încurajat lectura nu cu imperative, dar citind în faţa lor. În-totdeauna zburam către elevii mei ştiind că ei vor spune: „Doamnă profesoară, am învăţat pentru că m-aţi provocat” sau „Ştiţi, doamnă profesoară, îmi este atât de ruşine că nu am reuşit să învăţ. Dar promit că voi învăţa neapărat.” Niciodată nu i-am certat că nu au reuşit. Întotdeauna am fost empatică şi le-am oferit ajutor, ori de câte ori a fost nevoie.

Poate aşa ar trebui să procedeze fiecare profesor. Există o problemă în sistemul nostru: profesorii sunt obosiţi, iar din acest motiv sunt irasci-

bili, unii violenţi verbal, alţii agresivi. Este lupta pentru existenţă. De dragul familiei, unii îşi iau prea mulţi saci de cărat, la ore mă refer. Iar din această cauză nu reuşesc să se uite câteodată în

10

1436

sufletul lor. Nu au timp! Această stare de urgenţe permanente ne distrug menirea de a fi buni, de a fi toleranţi, de a iubi!D.M. Am descoperit că scrieţi. Drept dovadă e cartea Didactica lecturii. Care sunt performanţele în acest domeniu?M.M. Nu am scris niciodată pentru un anumit număr de publicaţii, nu am scris niciodată pentru o listă de publicaţii, nu am scris niciodată şi nici voi scrie vreodată pentru a arăta cât de deşteaptă sunt. Am scris şi voi scrie pentru că asta a cerut starea mea de spirit. Desigur, fără inspiraţie este dificil. Am nevoie veşnic de ea. Mă inspiră multe lucruri: copiii, dragostea, oamenii din jur, timpul de afară neapărat însorit, mă inspiră muzica, multă muzică!

Iar aceste inspiraţii au dat naştere la cele peste o sută de publicaţii în domeniul educaţiei, cele mai multe fiind dedicate educaţiei literar-artistice, fiind de formaţie specialist în litere (literatura română). Am scris mai mult piese curriculare: manuale, caiete, cărţi de lectură, dar şi publicaţii ştiinţifice: curriculum, tot felul de standarde, referenţiale de evaluare etc.D.M. Care e starea de spirit atunci când creaţi?M.M. Îndrăgostită de lume! Lupt cu mine însămi, dar este o luptă cu inerţia. Inspiraţia mea vine atunci când sunt apreciată. Sunt atât de dependentă de laude. Nu pot fără ele. Însă este un secret şi nu aş vrea să-l ştie toţi. (Doamna Marin zâmbeşte!) D.M. Dar nu vă faceţi griji. Laudele sporesc talentul, spunea Ovidiu.M.M. Mă bucur.D.M. Ce înseamnă cartea în viaţa omului, cu atât mai mult în viaţa unui tânăr?M.M. Cartea este ca un accesoriu, ca o piesă vestimentară. Spune ce carte citeşti şi-ţi voi spune cine eşti!D.M. Cum aţi stabilit colaborarea cu AND şi ce însemnătate îi acordaţi?M.M. Colaborarea cu AND am stabilit-o prin colega Angela Cutasevici, care are aceeaşi desinenţă cu Vlad Ianusevici. Asemănare izbitoare! Ea ne-a recomandat să-l invităm şi nu am ezitat. Am ana-lizat oferta Dumnealor şi în aceeaşi zi l-am contactat pe Vlad. Ne cunoaştem de vreo lună, dar am impresia că întotdeauna a existat această colaborare. Deschiderea şi entuziasmul pe care le avem şi care se aseamănă, scrie un viitor bun pentru noi. La Conferinţă am semnat şi o convenţie în cadrul proiectului de parteneriat internaţional pentru educaţie „Academia Învăţătorului Modern”. Sperăm să fim o echipă bună. Sperăm să ne întâlnim şi în alte activităţi, iar unde va fi nevoie să punem şi noi umărul în activităţile AND, pe baza voluntariatului nostru - să o facem necondiţionat.

Acum, sunt invidioasă (plăcut) pe Vlad, după ce am aflat geneza Academiei „Nicolae Du-mitrescu”. De ce spun asta? Pentru că numele Academiei este numele bunicului său care a fost învăţător. Un mare dascăl a fost acest bunic, dacă a ştiut să-şi educe astfel copiii şi nepoţii încât aceştia să-i continue crezul. Şi ai mei bunei dinspre mamă au fost profesori. Bunica – învăţătoare, iar bunicul profesor de matematică. Iată că şi eu, inspirată fiind de ideea lui Vlad, aş putea spune că voi continua ceea ce bunii mei au început cândva – Academia lui Ilie şi Maria Buzu.

Bunica mea, sărmana, până a aduce pe lume copii, aducea elevii şcolii şi îi spăla, îi îngrijea şi îi învăţa să citească. Cred că era un fel de Academie a sufletului. Nu i-am prins în viaţă pe bunicii mei să-i văd învăţători, dar cred că acesta îmi este rostul, să continuu ceea ce şi-au dorit buneii. D.M. Foarte frumos. Recunosc, aceste confesiuni mă aduc la lacrimi. Dar, cu cine mai colaboraţi şi care sunt succesele de care vă bucuraţi cel mai tare?M.M. De fapt Asociaţia noastră s-a născut într-o colaborare, de aceea avem şi un nume original Aso-ciaţia Generală a Învăţătorilor din România, filiala din Republica Moldova. În anul 2008, la Bucureşti am participat la înaltul for, Congresul Învăţătorilor din România şi învăţătorilor români de peste hotare.

Acolo am iniţiat un parteneriat cu dl Viorel Dolha, preşedintele AGIRo, învăţător din Arad.Am nutrit câţiva ani acest vis de a avea o asociaţie profesională. După ce am tot visat, ne-am

aşezat şi am pregătit pachetul de acte, iar ulterior l-am înregistrat la Ministerul Justiţiei. În Ro-mânia, AGIRo este un brand profesional, iar acestora li se alătură toate organizaţiile de învăţători

11

acolo unde sunt români. Avem acord de colaborare încheiat cu colegi din Serbia şi Cernăuţi, cu cadre didactice din Viniţa şi din regiunea Odesa. În România avem stabilite colaborări cu toate fili-alele, iar anual ne întâlnim cu partenerii noştri la congresele învăţătorilor care au loc la Bucureşti, la Constanţa, la Slatina, la Buşteni, la Amara. D.M. Aţi aflat câte ceva şi de revista noastră, pe care am prezentat-o la Conferinţă. Ce le-aţi putea dori cititorilor noştri?M.M. Vreau să vă spun că vă simt peregrinările, ştiu cât de dificil e să gândeşti, să aduni, că corec-tezi şi să editezi. Dar ceea ce e important în această activitate este descoperirea. Descoperi oameni talentaţi. Misiunea Dvs. este de a promova aceşti oameni/omuleţi ai culturii, ai literaturii, de a le da aripi. Doresc ca cititorii revistei Roua stelară să devină încrezători în forţele lor şi să le prospere gândurile de a schimba lumea, începând cu mica Moldovă.

Iar echipei redacţionale îi doresc longevitate, undă verde şi cât mai mulţi abonaţi. D.M. Vă mulţumesc.M.M. Şi eu vă mulţumesc.

………………….Colaboratori AND

Academia „Nicolae Dumitrescu” a pornit timid pe drumul afacerilor sociale. La început

aveam mult mai multe vise şi idei decât contracte. Faptul că acum, după doi ani de la fondare, am lucrat deja cu câteva mii de oameni, se datorează cu siguranţă şi ALC - American Language Center. Fără ajutorul lor chiar de la început, drumul nostru ar fi fost altul. Le mulţumim mult şi recomandăm tuturor celor care au nevoie de engleză de înaltă calitate, să se adreseze ALC - Ame-rican Language Center.

Peter-Vlad IANUSEVICI

CE AVEM MAI BUN – ŞI ALTORA!

D.M. Spune-mi câteva cuvinte despre tine. Unde te-ai născut, ce studii ai, care-ţi sunt preocupările de ultimă oră?M.G. M-am născut în Rusia, deşi părinţii mei, ambii, sunt din Moldova. Studiile liceale le-am făcut la Bălţi, studiile universitare - la Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă” din Chişinău, unde am studiat limba şi literatura română şi limba engleză la Facultatea de Filologie. Acum îmi fac studiile de masterat la Facultatea de Limbi Străine a acestei Univer-sităţi. Am făcut şi un an de studii universitare prin programul UGRAD la Bethany College în Lindsborg, SUA. Acum sunt director pentru educaţie la American Language Center, unde anterior am predat limba engleză.D.M. Foarte bucuros să aud atâtea lucruri frumoase de la tine. Ce prezintă

ALC şi care sunt activităţile lui de bază?M.G. American Language Center este mai mult decât un simplu centru lingvistic. Noi oferim cursuri de limbă engleză companiilor şi clienţilor individuali, dar, în acelaşi timp, şi servicii care contribuie la dezvoltarea personală, precum clubul de discuţii şi Summer Leadership Academy. Acestea sunt oportunităţi unice care acordă tinerilor nu doar o şansă de a-şi îmbunătăţi nivelul de cunoaştere a limbii engleze, dar şi de a învăţa strategii de comunicare, leadership şi creativitate.D.M. Ce înseamnă pentru tine şi pentru Centrul pe care îl conduci colaborarea cu AND?M.G. AND este o echipă care ne ajută atât prin faptul că oferă diferite traininguri profesorilor noştri, ajutându-i să se perfecţioneze continuu, dar şi prin colaborarea cu proiectul Summer

Alina GABUR

12

1436

Leadership Academy, oferind adolescenţilor şansa de a participa la diverse traininguri utile şi interesante.D.M. Cum poţi caracteriza AND?M.G. E o echipă de profesionişti excepţionali, care te ajută să-ţi educi sufletul şi mintea.D.M. Ce impresie ţi-a lăsat Roua stelară?M.G. Roua stelară este dovada faptului că în lumea modernă mai este loc pentru tineri creativi, pasionaţi de frumos. Atâta timp cât aceşti tineri primesc suport şi recunoaştere, putem spera la un viitor luminos. Sunteţi bravo!D.M. Mersi mult! Pentru apreciere, dar şi pentru interviu.M.G. Şi eu vă mulţumesc.

……………………

L-am cunoscut pe Ion acum 4 ani în timpul unor cursuri pe care le făceam cu studenţii. De atunci, el a rămas şi pentru mine un model de implicare socială, de bunătate şi sinceritate. Atunci când am avut nevoie de ajutor în proiectul fotografic de la Săseni, primul nume care mi-a venit în minte a fost al lui. Pozele obţinute mi-au arătat că am avut dreptate. Sper, colaborarea noastră să meargă mai departe!

Peter-Vlad IANUSEVICI

ÎN NUMELE VIITORULUI

D.M. Ce-mi poţi spune despre tine? I.T. Sunt Ivan Taşcă, Ivan pentru că în 1991 când m-am născut, mama la ma-ternitate a dorit să mă înregistreze Ion, dar persoana care înregistra a spus că aşa nume nu există şi am rămas Ivan. Am terminat ASEM-ul, iar acum lu-crez în Asociaţia Obştească ,,Începutul Vieţii” în calitate de pedagog social.D.M. Ce prezintă proiectul Foto Săseni şi ce impact are asupra benefi-ciarilor?I.T. Eu am apelat la 3 fotografi profesionişti, ca aceştia să le explice li-ceenilor din Săseni cum să fotografieze cu aparate de fotografiat vechi, pe care le foloseau părinţii noştri. Dorinţa mea a fost să fac ceva frumos, adică să realizez poze frumoase cu aparate vechi şi să implic în acest pro-iect tinerii din sat, pentru ca dânşii să creeze ceva diferit, nou, să înţeleagă că pot să facă lucruri frumoase. D.M. Ce a însemnat şi mai înseamnă pentru tine AND?I.T. Pentru mine AND e o inovaţie. Mai înainte doar auzeam de bussines social, dar AND-ul mi-a

arătat că aceasta poate fi realizat în practică.D.M. Ce înseamnă foto pentru tine? Este aceasta o artă? Ce loc ar ocupa în viaţa omului? Şi dacă ar avea vreo tangenţă cu sfera educaţie.I.T. Nu sunt fotograf, doar am organizat acest proiect. Fotografia, mai exact, fotografierea, mi se pare o artă. D.M. Cum apreciezi tineretul de azi şi cum ţi-ai dori să evolueze în viitorul apropiat treburile în Republica Moldova?

Ivan TAŞCĂ

13

I.T. Tinerii de azi sunt foarte activi şi pozitivi, dar au nevoie de o formă alternativă de a învăţa, au nevoie de mai multă practică şi de mentori. Doresc ca cei plecaţi să se întoarcă acasă şi să inves-tească în visurile lor.D.M. Mulţumesc de interviu.I.T. Şi eu vă mulţumesc.

Nadia PARA

Copiii nu-nţeleg ce vor:A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lumeE un bărbat tânguitor....

……………….Şi chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate...Şi chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune...Şi chiar dacă bunătatea este considerată prostie...Şi chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită...Şi chiar dacă încrederea ne este adesea trădată......Şi chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greşeli...Şi chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de consideraţie...Şi chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim...Şi chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă...Noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri! Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!

Recent, la Liceul Teroretic din Măgdăceşti a avut loc o întâlnire de suflet între reprezentaţii revistei Roua stelară şi cititori şi admiratori ai publicaţiei, la care au participat din partea redacţiei, Dumitru MIRCEA, jur-nalist şi scriitor, Diana STAN, autoare, Mihaela JO-SAN, poetă, Vitalie JEREGHI, poet şi critic literar, din partea liceului – un grup de tineri literaţi, în frunte cu doamna profesoară de limba şi literatura română Lidia LUPAŞCU. Prezentarea revistei, contrar tradiţiei stabi-lite, a fost făcută de tânăra eroină de pe coperta revistei noastre din septembrie-octombrie 2013, Diana STAN, povestind despre felul în care a cunoscut publicaţia dedicată tinerilor, ce impresiii i-a trezit şi ce modificări benefice au intervenit de atunci în viaţa ei. La rândul său, redactorul-şef Dumitru MIR-CEA a vorbit despre jurnalistică în general, despre radio-televiziune şi presa scrisă, despre marea satisfacţie pe care o aduce actul de creaţie, deplasările în ţară şi peste hotare, dar mai ales întâlnirile cu cititorii, în cazul în care eşti scriitor, momente în care eşti primit cu o deosebită căldură sufle-tească; a vorbit şi despre munca la revistă şi despre autorii ei, omagiind pe unii dintre ei. Despre colaborarea ei cu Roua stelară a vorbit Mihaela JOSAN, publicul audiind confesiunile unei tinere

14

1436

poete, studentă la două facultăţi: Jurnalistică şi Econonie. Viziunea sa asupra calităţii creaţiilor literare găzdiute de revistă şi-a expus-o criticul Vitalie JEREGHI. Dezbaterile, dar şi recitalul poe-tic, după care au urmat răspunsurile la numeroasele întrebări, au durat aproape trei ore – întâlnirea cu poezia şi frumosul încheindu-se pe cea mai cordială notă.

REDACŢIA

Elena CHIRILĂ, cl. VIII-a, L.T. Măgdăceşti

A FI DASCĂL…

A fi dascăl este o artă. Adevăratul profesor nu este acela care reuşeşte doar să-i facă pe disci-poli să-l iubească, ci acel care-i face să patrundă şi în tainele materiei predate şi să o îndrăgească. De aceea, el are o misiune grea şi, în acelaşi timp, frumoasă: formarea unor personalităţi sociabile, cu capacităţi de gândire critică şi creativă, cu un profil moral demn de urmat şi cu o înaltă profe-sionalitate.

Un înţelept spunea:,,Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamă-nă cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara odată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu este permisă, unde pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi înviorează, care te dis-persează şi exaltă, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care dragostea e sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată şi plină de farmec”.

Mulţi cred că a fi dascăl înseamnă a prezenta informaţii în faţa învăţăceilor, a evalua nivelul acestora şi a realiza un clasament pe baza notelor. Această meserie însă este mult mai profundă, solicită calităţi speciale, necesită un talent deosebit.

Cei care doresc să urmeze o carieră didactică trebuie să se găndească foarte bine înainte de a face acest pas. Un viitor profesor este un viitor maestru care se sacrifică pentru opera sa de artă. Acesta trebuie să fie conştient de importanţa profesiei, pentru că a fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care îi educi pentru a le cultiva în suflet valorile morale primordiale, dragostea de bine şi frumos, să le oferi iubirea şi respectul tău, să ai sentimente pozitive faţă de ei. Eşti răspun-zător în faţa lor, a părinţilor şi a societăţii.

Cariera didactică o urmezi numai dacă îţi place, dacă ai vocaţie, nu doar atunci când viaţa te refuză în alte locuri.

……………………….Adriana MIDRIGAN

                                                   CARTEA

Îmi era trist.Până când…Până când am descoperitcum e să evadez.Am început să citescCu durere, dar cu dorinţăDeoarece sunt o fiinţă,O fiinţă, care simte.Nu mă opream.

Visam... Visam citind, Zburând în gânduri.Am evadat, nici nu ştiu unde.Eram beată de emoţii.Vedeam ce citeam,Simţeam ce vedeam.Nu, nu e o iluzie, E doar imaginaţia în care zbori,Zbori, de fericire.

15

Liceul Teoretic „GINTA LATINĂ” din capitală o organizat un concurs prilejuit de anul lite-rar - Dumitru MATCOVSCHI, concurs desfăşurat în preajma Zilei bibliotecii, zi în care liceenii au avut parte de o frumoasă sărbătoare – cu înscenări literar-artistice, cântece şi recital de poezie, la care a fost prezentă şi revista Roua stelară. Inserăm mai jos câteva din creaţiile tinerilor de la Liceul „GINTA LATINĂ”.

REDACŢIA

Anna DANDARA, cl. XI-a

,,Sunt om ca toţi oamenii, sentimental.”Dumitru Matcovschi

DUMITRU MATCOVSCHI ÎN SUFLETELE NOASTRE

Dumitru Matcovschi a răsărit ca un soare. Odată cu primele raze ale creaţiei sale, a pătruns în inimile cititorilor, luminându-le privirile cu talentul său.

Farmecul vocaţiei sale a fost şi va rămâne un veritabil templu al virtuţilor şi al sincerităţii, întrucât a reuşit, graţie unei perceperi distincte a tabloului vieţii, să elimine seceta spirituală din sufletele multor oameni. Eliminând seceta spirituală, a inspirat în proza gândurilor dragoste, patri-otism şi demnitate.

Prin urmare, ce poate fi mai încântător decât o fiinţă dedicată frumosului, cinstei şi bunătăţii, o fiinţă ce devine distinctă anume prin simplitate, nu prin avere şi bani?

Desigur, răspunsul este evident, precum spunea M. Cimpoi: ,,Poetul este situat şi dincolo de hotarul existenţei, apărându-se de ameninţarea neantului printr-un sentiment necontrafăcut al valorilor vieţii”. Fiind sentimental, D. Matcovschi a creat şi a trăit în lumina unor stări diverse, neprefăcute şi admirabile. A exprimat nemulţumire faţă de o inimă împietrită de indiferenţa reali-tăţii şi, totodată, şi-a manifestat bucuria faţă de fiece clipă trăită sub egida sensibilităţii şi a devo-tamentului.

Nu a uitat nici de sublima legătură dintre părinţi şi copii, de frumuseţea dragostei pe pământ, care, asemenea unei flori, nu ar trebui să se ofilească niciodată şi, desigur, nu a uitat nici despre magnifica perioadă a vieţii, numită copilărie. Toate acestea le-a îmbinat armonios, lăsându-şi tes-tamentul spiritual viitoarelor generaţii.

D. Matcovschi a fost cel care, în vâltoarea vremurilor schimbătoare, în lumina timpului tre-cător, ,,a investit” în sinceritate, frumuseţe, fineţe, adică în tot ceea ce va aduce în sufletele oame-nilor neobosita fericire faţă de imaginea vieţii. Acest scriitor remarcabil a evitat ,,linguşirea” faţă de versuri somptuoase şi sofisticate, ci împreună cu cititorii săi ,,a investit” în lirica vieţii omeneşti şi-n elegia amintirilor.

Sârguincios şi devotat, şi-a trăit viaţa ,,intonând o cântare a pătimirii noastre”, precum spu-nea M. Cimpoi.

Şi-a revărsat puterea sa creativă în toate operele, în fiece privire sau opinie. A reuşit de ne-numărate ori să redea culoare chiar şi celui mai simplu cuvânt, ca mai apoi să cunoască el însuşi culorile veşniciei.

În fine, a răsărit precum un soare. Însă nu a apus, ci a rămas pe albia eternităţii, a artei, şi în sufletele noastre.

………………

16

1436

Otilia GAFTON, cl. VIII-a ,,D”LIMBA MATERNĂ

Era o zi miraculoasăŞi mă născusem eu pe-atunciDe-atunci vorbesc doar limba noastrăLimba cea cu vorbe dulci.

E limba mea! O limbă sfântă,Pe care toţi o respectăm,E dulce şi pe toţi încântă,Aceasta ades o observăm.

În tricolor scăldată este Şi înălţată tot mai sus! E limba mea, e o poveste Mereu plăcută la auz…

…………………..Alina ŞALAMOV, cl. XII-a ,,C’’

POETUL MATCOVSCHI

Modest, dar plin de farmec,Îngân-a lumii melodie,Respinge spiritul cel jalnic,Distruge raza cea pustie.

Cultivă-n sufletele noastreIubire şi sinceritate,Cu ochii calzi ca două astre -Ai veşniciei simplitate.

Transformă universul în poveste,Pictând al plaiului tezaur.Simplu e, dar preamăreşteLumina timpului de aur.

Sub vraja razelor de soare,Creează un etern pământ,Indiferenţa mult îl doare,Nu-l părăseşte acest gând.

Încoronat de-a lumii vitejie, E unic felul său de-a fi. Iar versul este-o măreţie Al dragostei în plină zi.

………………. Cătălina GRIŢCO, cl. VII-a ,,A”

DOAMNA ANOTIMPURILOR

Era la început de toamnă. Frunzele se auzeau foşnind pe aleea lungă pe unde păşea Ea… Gândurile o cuprindeau ca un fular mare şi călduros. Era obişnuită deja cu singurătatea ce o urmă-rea de vreun an...

Un an... un an de viaţă şi neviaţă... fără prieteni, doar familia îi mai dădea speranţele pe care le încuia de fiecare dată în adâncul sufletului.

Hipnotizată de gânduri, dintr-odată ceva a oprit-o, ca şi cum cineva îi întinse mâna şi o rugă să se oprească. Era o doamnă, o femeie stranie… pe care nimeni nu o observa. Avea pe cap o pă-lărie mare cu frunze şi fructe pe ea, rochia îi ajungea până la pământ şi nu i se vedeau picioarele... Femeia a luat încet mâna ei... A pus un medalion de aur în ea şi a dispărut. Pe medalion scria: ,,Ai încredere în tine, dacă vei avea tu, atunci şi ceilalţi o să aibă...” Ea a strâns medalionul la piept şi a zâmbit printre lacrima pe care o avea pe obraz.

Toamna trecuse. În fiecare zi ea venea la locul unde o întâlnise pe doamna ciudată, însă, de

17

fiecare dată când venea, nu era nimeni. Se schimbase, deveni mai veselă, zâmbetul îi apărea mai des pe faţă.

Iarna… Hainele groase ce îi ţineau sufletul închis o abătuseră de la cuvintele medalionului. Când, dintr-odată, o observă... Da, era femeia ciudată. Era îmbrăcată într-o rochie lungă de culoare albă şi o pelerină care îi acoperea capul. Ea începuse să vorbeasca cu femeia, i-a adresat întrebari la care femeia doar zâmbea. Doamna a scos din buzunar un alt medalion de argint pe care scria: ,,Nu poţi să ordoni inimii, iar pe suflet nu-l poţi minţi.” Dispăruse din nou. Cine era oare această doamnă?

Iarna trecuse foarte repede, în acest timp Ea şi-a făcut prieteni noi, a întâlnit două fete care o ajută până în ziua de azi. E fericită în sfârşit.

Primăvara... anotimpul speranţei şi al iubirii. Ea se afla în drum spre casă, iat-o pe mult aşteptata doamnă. Fără răbdare, Ea deja aştepta medalionul. Desigur că l-a primit. Pe el scria: ,, Încearcă să vezi lucrurile tăinuite.”

Dispăruse. Din nou dispăruse. Era singura care a putut să-i dea un pic de speranţă, dar dispă-ruse... De ce? De cine a fost trimisă? Sunt multe întrebari la care nu există răspuns şi la care nimeni nu va putea răspunde vreodată.

Fusese ultima dată când a văzut-o... De când Ea a devenit fericită şi plină de speranţe, doam-na nu mai apărea.

Acea ,,Ea”, care de fapt sunt eu, crede mai mult decât oricine în sine, iubeşte cu toată inima, pune suflet în tot ce face şi încearcă să vadă lucrurile nevăzute de nimeni.

………………………Elena PATRAŞ, cl. X-a „C”

SCUMPA MEA MAMĂ, azi împlinesc 16 ani. O vârstă atât de frumoasă, de fragedă, la care n-ar trebui să am griji şi nopţi nedormite. Nopţi în care nu închid deloc ochii, de dorul tău. Tânjesc după acel înger care mi-a dat viaţă şi m-a făcut să mă bucur de ea, lăsându-mă mai apoi singură într-un univers necunoscut. Tânjesc după sărutările tale înainte de somn şi după mâinile tale moi. Îmi zici să fiu fericită? Mi-e imposibil! Cum să mai fiu oare fericită şi ce să-mi mai placă dacă durerea şi singurătatea îmi sunt surori de sânge? Lacrimile curg pe obrazul rotund şi încins de teamă, de dor. Lacrimile doar cad, încercând să resemneze sufletul care încă mai speră. Şi ştiu că te voi revedea. Instinctul îmi şop-teşte acest lucru. Ştiu că nu voi arăta aşa cum eram când ai plecat, că nu voi vorbi poate aşa cum ai vrut tu, dar ştiu că mă vei iubi doar pentru că îmi eşti mamă. Chipul meu vesel, plin de viaţă şi cu-raj, îţi sugerează ideea că sunt indiferentă, dar, odată cu zâmbetul meu, ziua vin şi lacrimile noap-tea. În cine să am încredere? În prieteni? În care prieteni? Ambalaje amăgitoare, nu prieteni. Prea repede am crescut aici singură ca să-mi explic mie şi să mă împac cu gândul că prietenia adevărată e foarte rară, atât de rară încât cred că doar între mamă şi copil poate continua la nesfârşit. Uneori durerea îmi iese la iveală uşurând sufletul, dar dorul de tine îl face şi mai greu. Copii inocenţi sunt cei ce mă înconjoară zi de zi, la şcoală, pe stradă, oriunde aş merge şi vreau să fiu şi eu ca ei, atât de veselă şi optimistă, plină de vise şi ambiţii.

Venirea primăverii nu înseamnă absolut nimic pentru mine. Nici +10 în termometru după o iarnă geroasă şi nici ciripitul păsărilor nu mă puteau readuce la realitate. De-mi era frig, mă încăl-zeam cu o ceaşcă de ceai, de vroiam să-mi îndulcesc buzele, mâncam ciocolată, dar dacă mi-e dor, ce să fac? Să te sun? Apoi mi-e dor de tine şi mai mult. Nu eşti alături, nu mă încălzeşti, iar eu mă simt mai îngheţată ca niciodată.

Şi-ţi mai spun că mi-e dor de culoarea mării albastre dimineaţa ochilor tăi, de mâncarea ta, care e foarte gustoasă, fără excepţii, de glasul tău, de gingăşia ta, de iubirea ta. Acum e noapte, mâine zi, şi aşa 7 ani, 7 ani de viaţă şi neviaţă, 7 ani în care, pur şi simplu, nu ţineam cont de scurgerea timpului.

18

1436

Mai ţii minte cum m-ai lăsat atunci în aeroport cu lacrimi în ochi? Durerea coastelor după ultima ta îmbrăţişare şi acum o mai simt. Aveam 9 ani, dar asta nu te-a împiedicat să laşi o părticică din tine acasă printre străini. Dacă m-ar fi întrebat cineva ce simţeam atunci, cred că aş fi tăcut, neştiind singură ce simt şi ce-i cu mine şi totuşi, înţelegând că mi-e dor, mi-e dor şi nu pot face nimic cu mine ca să-mi treacă. De câte ori arma zâmbetului fals îi păcăleşte pe cei din jur, doar că sufletul nu mi-l pot păcăli. El te vrea, îi este poftă de tine acum şi mereu.

Oricum, nu e un sfârşit, noi două ştim asta mai bine ca oricine, noi două mereu vom fi un tot întreg şi vom ajunge unde visăm împreună.

Cu dor, fiica ta Elena …………………..

Cătălina DANU, cl. X-a „C”

ŞOAPTA CODRULUI

Am mers,Până am ajuns acasă,Am vorbit,Până am auzit limba noastră.Drumul parcursCu balade şi doine l-am însemnatŞi la porţile voievozilor de strajă am stat.

Odată chiar, în codrii strămoşeştiAm mas.La şoapta lui,Urechea am aplecatŞi-am auzit povaţa-i preţioasă:Iubeşte, cultivă, apără,Blânda, melodioasa, neasemuita,Limba noastră!

Olga STRATAN

COPILĂRIA

Primăvara vieţii. Ce imagine îţi creează când ai ocazia să auzi aceste cuvinte? Pare a fi ceva de genul începutului vieţii, poate reînnoirea? Dar poate ambele?

Te-ai gândit oare că aceste frumoase cuvinte pot să descrie o copilă-rie? Ah, copilăria, numai îmi amintesc... Floare de cireş. Câte amintiri, ce-mi încălzesc sufletul până şi în ziua de astăzi! Câtă tandreţe şi melancolie! Copilăria este o simplă perioadă a vieţii care este trăită pe deplin.

Îmi amintesc când eram micuţă, năzbâtioasă şi mereu adâncită în aventuri. Trăiam la maxim fiecare moment. Aveam parte atât de momente fericite, cât şi de mici conflicte cu cele mai bune prietene. Aţi observat voi oare că, atunci când copiii se ceartă, îşi spun cuvintele: ,,Gata, nu mă mai joc cu tine” , apoi peste câteva minute îi vedem cum se joacă din nou împreună. Copiii ştiu că fericirea e mai importantă decât ceea ce a trecut. Savurează mereu prezentul şi uită repede ceea ce a fost. (Câtă nostalgie se adună în inimă şi în ochi când din nou trăiesc imaginar aceste dulci amintiri). Dar, vă amintiţi acest ceva ce ne caracteriza generaţia, această conexiune dintre casetă şi creion? Cât pare de banal, dar oricum, ce păcat că copiii prezentului şi viitorului nu vor afla despre aceasta niciodată; poate, doar din poveştile bunicilor. Cât era de plăcut să adormi cu vocea dulce a măicuţei care ne citea poveşti inainte de somn, ne învelea şi ne săruta gingaş. Dar de câtă imagi-naţie dădea dovadă un copil! Aceasta va rămâne ceva abstract pentru maturi. Oare cum copiii pot transforma cu ajutorul imaginaţiei nişte obiecte din natură în ceva ce le aduce satisfacţia de a-şi pierde timpul cu nimicuri?

19

Spre exemplu, îmi amintesc cum transformam o jumătate de cerc de plastic legat la capete cu un elastic - în arc şi nişte crengi uscate îmi serveau drept săgeţi.

Cuvântul ,,copilărie” este echivalent cuvântului ,,prezent”. Totul pare că a fost un vis zănatic. Acum privesc Aurora Boreală şi din nou răsare acea copiliţă aventuroasă. Mereu o poftesc şi îi ofer tot ce pot, pentru că vreau să o reţin. Ea mă poate face să râd şi doar ea mă poate face la fel de mult să şi plîng. Oare de ce când ţin un dialog cu ea, mi se pare că lumea e o adevărată ,,pri-măvară” sau un colţişor mistic, unde se află doar ea, eu, măsuţa cu ceştile de ceai şi biscuiţi. Ea preferă mereu să mă ia de mână şi să mă conducă prin grădină unde îi place să se joace. Îmi arată florile ei preferate, îmi arăta colţişorul sub viţa-de-vie unde se ascunde cu prietenele ei de soare. Nu îmi e de-ajuns niciodată să mă plimb cu ea pe acolo. De fiecare dată când vizitez tot ce se află acolo pare că devine din ce în ce mai colorat, iarba, coroana copacilor parcă devine de fiecare dată mai verde şi mai moale. Când se apropie seara, ştiu că acea copiliţă trebuie să plecce la culcare şi eu rămân din nou singură. Odată cu plecarea ei, totul devine din nou monoton. Natura îşi pierde din nuanţă şi moliciune, iarba parcă se usucă, florile parcă se ofilesc, fructele par a-şi pierde din gustul lor divin. Mă aşez pe pământul rece şi vreau să o aştept până dimineaţa, dar brusc, timpul se porneşte. Ceasul de pe mână începe să ticăie... tic-tac - tic-tac... e ora de plecare şi ştiu că trebuie să mă reîntorc în lumea reală. Mă ridic, sunt gata de plecare, dar de îndată simt o atingere uşoară pe mână... mă întorc şi o văd, e ea. O iau în braţe şi lacrimile încep să-mi inunde faţa. Ea se uită la mine, îmi şterge licoarea sufletului meu şi îmi face semn din cap să nu plâng. Îşi încolăceşte mâini-le subţiri în jurul gâtului meu şi mă sărută pe obraz. Îmi şopteşte la ureche: ,,noapte bună, te aştept mâine, vreau să mă mai joc cu tine”. O sărut şi eu uşor pe obraz. Aş dori s-o ţin lângă mine pentru totdeauna, dar deja o văd cum aleargă sărind vesel... Rochiţa albă îi flutură liniştit, se întoarce spre mine şi din îndepărtare îmi face un gest cu mâna, dându-mi ,,la revedere”, apoi în câteva secunde o văd cum dispare printre frunze şi rânduri de flori. Doamne, aş da multe dacă aş şti că ea poate să stea cu mine o viaţă-ntreagă.

Această fetiţă, chiar dacă sunt eu când eram odată, oricum, o numesc: Copilărie. Ce nume frumos poartă copiliţa cu ochii senini ca cerul în miază-zi şi cu lumină de parcă în ei se reflectă toate stelele universului, cu atingeri uşoare şi zâmbetul cel mai sincer care poate exista.

Cu lacrimi în ochi am scris aceste păgini. Aş putea scrie o infinitate de lucruri despre co-pilărie, dar foile lumii se termină. Nu-i nimic, Copilăria m-a învăţat să continuu să scriu pe cer. Această scriere nu va avea sfârşit, de aceea încheierea se usucă pe peniţă.

Anişoara ILESCU, Crăsnăşeni, TELENEŞTI

FORMULAR (după Gr. Vieru)

- Vârsta?- 15 ani în lumea asta de doi bani.- Locul naşterii?- Acolo unde lacrimile sincere curg, Iar durerea nu încetează nici în amurg...- Ai omorât?- Da, tinereţea mamei mele, Scaldată în lacrimi grele.- Te droghezi?- Da, din ce în ce mai des,

20

1436

Aşa încerc sa supravieţuiesc.- Ce droguri îţi administrezi?- Vise şi iubire.- Ai furat?- Da, lacrimile, durerea şi deznădejdea

Celora pe care îi iubesc cu adevărat.- Ai vreo avere?- Da, un buchet de roşii trandafiri Presărat cu amintiri.- La vârsta ta, de ce trandafiri?- Încearcă să strângi în palmă amintirile mele Şi-ţi vor rămâne cicatrici grele,- Ai fost condamnată?- Da, şi vreau să fiu cât mai repede eliberată Din celula asta mult prea dotată.- În ce celulă stai?- Mă vei găsi cu siguranţă, Mă aflu în celula Viaţă!

Victoria BRAŞOVEANU

AMINTIRE

Cât de trist-ai fi de fire,Răsfoind o amintire...Care nu vrea să te lasesă crezi tu că ea plecase.

Şi te minţi cu aparenţe,Cică, ,,tu nu ai carenţe”,Însă-n noaptea-ntunecoasăte transformi într-o fricoasă.

Taci sub plapuma ta rece,Crezând că pot să îneceLacrimile tale fripteAmintiri necontenite,

Multe vise ne-mplinite,Multe şoapte-năbuşite...,,Nu mai sunteţi, se-nţelege!Şi-asta nimeni n-o s-o nege.”

RĂMĂŞIŢA UNUI GÂND

Mi-e foarte greu să spun,Dar nu pot să mai suport.Eu nu mă mai supunŞi decid să plec din port. Mi-ai dat pustiul îngheţat,Mi-ai dat chiar şi lumea pustie;Mi-ai dat şi-un ocean uscat,Cică, aşa a fost să fie.

Mă-ntreb doar: „Ce nu ţi-a ajuns?”Şi nu găsesc nici un răspuns.Oare să fiu eu vinovatăde tot ce s-a-ntâmplat odată? M-am săturat de lacrimi şi durere.M-am săturat de zgomot cu tăcere.Mai vreau doar o mângâiere,Să-mi umple viaţa cu plăcere.

21

Mihaela JOSAN X

la intersecţiaa două infinităţi eceea ce numim viaţă.Adică ceea ce deja nu esteierişi ceea ce nu este încă ,,mâine”două axe de simetriese intersecteazăarătându-ne cât de monoton e aziCăci azi spunem şi ieriŞi tot azi vom zice mâineRutină.

Ca două destineCareSe-ncrucişează, darfără nici o consecinţă.Fără schimbări de direcţie Sau răsturnări de sitauţieÎnainte sau după întâlnireAcelaşi peisajCa-ntr-o oglindă de doi Vca două vieţi ce merg

una către altadar se sting odată întâlnite.În aceeaşi clipă.

Ca două sentimente arzătoareCe se unesc într-o mareDezămăgireÎntr-un abisTapetat cu ilizii sparteŞi vise ne-mpliniteUn semn care dezorienteazăIar punctul din mijloc, OrigineaStă în CentrulUniversului,De unde pornescCele patru direcţiiCe duc mereu spreOrizonturi diferiteDerutare.

Cea mai misterioasăPrecum cutia Pandorei,pururi secretă.

POATE

Eu cred căte-am pierdut şiatuncicând nu te aveam...Răsăreai în clipe fugare,Reci.Înger şi demon,Erai stâncă şi, trist te-nveseleaDurerea mea.Nu mi-ai spus că marea te loveaŞi pe tineNu mi-ai spus că eşti ca şi mine FRAGIL...M-ai lăsat pe malul indiferenţei s-aşteptOrizontul, poate înfloreşteŞi pentru tine.

SĂ ŞTII, IUBITE…

Să ştii, iubite,Că-n inima meaExistă doar cuvinteAruncate de tine.

Să ştii, iubite,Că-n salonul vieţii meleEşti aşteptat.Să mi te faci comodÎn sufletSă fim nedespărţiţi.

Să ştii, iubite,Că moartea noastrăVa fi un bârlog auritÎn care vom depănaFirul dragosteiDin viaţa de dincolo.

22

1436

                      AXIOMĂ

Hai să ne naştem împreună, iubitule!Gemeni, siamezi cu degetele unite,Ştii, universul e în echilibruDacă se sprijină pe trei puncte:Eu, tu, noi.

Andrei BORDIAN, Piscăreşti, REZINA

INIMA ÎNDRĂGOSTIŢILOR

De Ziua Dragobetelor 22 de voluntari ai organiza-ţiei neguvernamentale „Implică-Te” din oraşul Rezina au organizat acţiunea: „Inima îndrăgostiţilor”. Cei sosiţi la sărbătoare au beneficiat de mai multe concursuri şi surprize sub cerul liber, pe Maidanul Social din oraş. În debutul activităţii, spectatorii şi perechile de îndrăgostiţi au fost salutate de preşedintele Asociaţiei, Tatiana Bote-zatu, care a venit în faţa celor prezenţi cu un mesaj de în-demn să se implice, să fie mai activi oriunde şi oricând, iar în acea zi deosebită să fie primii la toate concursurile şi jocurile organizate.

Oaspeţii de pe Maidanul Social au gustat din ,,Nectarul lui Dragobete” - mai multe feluri de dulciuri specifice sărbătorii, preparate de voluntari după mai multe reţete. Menţionăm că parti-cipanţii la concursuri s-au ales cu premii. Perechile au primit oficial „Certificate de îndrăgostiţi” şi au încuiat „Lacătul iubirii” pe „Inima Maidanului” – un loc special amenajat.

Cel care a venit cu un buchet de melodii de dragoste a fost Nicuşor Untilă din Şoldăneşti. Tânărul interpret a mărturisit că pe scenă s-a simţit foarte bine şi a fost răsplătit cu multe aplauze. Nicuşor i-a impresionat pe toţi şi prin recitarea poeziei „Fiind băiat, păduri cutreieram” de Mihai Eminescu.

Activitatea a fost dedicată tuturor locuitorilor din oraş, iar printre spectatori s-au aflat şi cei de vârsta a treia, unii dintre ei având curajul să participe la concursuri alături de cuplurile tinere. Câţiva tineri au venit din alte localităţi, aflând despre eveniment de pe reţelele sociale şi de la par-tenerii media ai evenimentului.

Voluntarii AO ,,Implică-Te”iau parte la diverse activităţi, pentru că doresc să aducă schim-bări în oraşul natal, iar iniţiativele trebuie să înceapă de la ei. Dânşii au specificat că pentru tinerii din oraşul Rezina se organizează prea puţine activităţi, şi ceea ce le oferă voluntariatul în ONG este o oportunitate bună de a se dezvolta şi a folosi timpul liber cu folos.

Membrii organizaţiei au declarat că ideea organizării unui astfel de eveniment a venit din partea voluntarilor, iar Asociaţia i-a susţinut pentru că aceasta şi este misiunea lor. Unul dintre membri, Nicolae Pascal, zice că ONG-ul insistă asupra faptului ca să adune cât mai mulţi volun-tari, dornici să se împrietenească şi, cu eforturi comune, să realizeze fapte nobile pentru localitate.

Prin decorul deosebit al „Maidanului Social” care a reflectat atmosfera de dragoste, oaspeţii au trăit momente de neuitat şi au făcut multe poze, ca această zi să rămână cu adevărat o amintire frumoasă. Feeria de dragoste s-a finalizat cu tombolă cu daruri, urmată de aprinderea lumânărilor şi în final lansarea lampioanelor împreună cu dorinţele tinerilor.

23

Mihaela MARJIN,cl. a XI-a, LT ,,Mihai Eminescu”, Năvârneţ, Făleşti

SECOLUL 21

Dacă am putea opri timpul cu o mişcare a mâinii… sau dacă s-ar opri singur, ca un tren în gară, la clipele când ştim cu adevărat cine suntem şi ce vrem.

Acum, când ştiinţa şi tehnologiile pare-se au ajuns la apogeu, când se pare că omul a găsit un sistem perfect de existenţă, tocmai acum ura şi prostia merg mână-n mână, orbindu-l pe om şi îndepărtându-l de viaţa reală.

Privim cu mândrie în trecut, cum am evaluat de la peşteri la vile care de care mai somptuoase, de la capete de lumânări păstrate cu grijă şi măsurate atent la becuri cu lumini orbitoare. Într-adevăr, privind la toate acestea, ne vine să ţipăm de bucurie, dar chiar noi, aceştia, care am descoperit o mie şi una de forţe şi am inventat tot atâtea prostii, schimbăm deseori împlinirea pe vise ieftine. Nouă, celora care ne-a venit în minte să construim avioane de o sută de tone şi să le ridicăm în aer, deasupra naivităţii lumeşti, tocmai nouă ne vine greu să înţelegem rolul bisericilor şi al mănăstirilor. Indecişi, neştiind pe care drum să o apucăm, copleşiţi de o sensibiltate exagerată şi cu o efervescenţă inexpli-cabilă, plonjăm şi planăm deasupra variabilităţii. Ne înecăm de multe ori chiar în bărcile de salvare, ne dăm foc singuri la aripi şi ne aruncăm de pe cel mai înalt pisc al speranţei.

Trăind în era cunoaşterii şi a descoperirilor, noi nu am descoperit încă de ce raportul dintre încercări şi vise neîmplinite e atât de mic. Să fie oare din cauza noţiunii ,,nu pot!”? Sau poate a clipelor de extaz bombastic în care ni se pare că am urcat deasupra a tot şi a toate doar cu o simplă apăsare de buton?

Acum, când totul se cumpără şi se vinde, când totul se face şi se desface, când se jură, dar mai ales, se înjură, noi, oamenii, parcă ne-am fi rătăcit fără busolă şi compas pe tărâmul uitării şi al dezordinii. Cea mai mare greşeală a omului este că uită de unde a pornit. Voind să arate tuturor că, poate, strânge din dinţi şi merge înainte, fără a se gândi la leagănul în care a dormit când era prunc, la masa până la care a făcut primii paşi, la poarta de nuiele pe care a ieşit acum ani de zile şi nu a mai deschis-o nu se ştie de când. Apare la televizor şi vorbeşte despre toţi şi despre toate, dar uită cine l-a învăţat să vorbească. Un om dezrădăcinat, detaşat de trecut, e un om fără viitor.

De multe ori m-am întrebat: ce reprezintă viitorul? Încercând să dau un răspuns, mi-am sucit de fiecare dată mintea la superlativ şi am realizat următorul lucru: eu mă tem de viitor… şi de lucrurile pe care nu le înţeleg. Bunăoară, zi de zi asistăm la spectacolul de artificii pe care ni-l oferă viaţa. Vedem cum ea îşi urmează cursul indiferent de a cui mamă a murit, a cui iubită a fugit cu altul sau a cui nepot are de susţinut un examen în nu ştiu care parte a lumii. Dacă ar fi să se oprească viaţa din cauza problemelor, s-ar fi oprit demult. Dar cum ,,Un soare de s-ar stinge-n cer, /s-aprinde iarăşi soare”, viaţa a mers înainte, indiferentă şi nepăsătoare. Timpul a distrus tot ce era nou şi tot el a redefinit noutăţile. Am renunţat demult la televizoarele mari cât dulapul şi grele cât apartamentul şi le-am înlocuit cu inovaţiile pe care ni le propune vremea pe care o trăim, încât nu putem să nu ne întrebăm: Oare cu ce-o să ne mai uimească viitorul? M-am gândit mult, dar nici acum nu am găsit ideea care să deschidă cerurile deasupra mea.

Nici nu mai ştiu exact pentru câte date a fost programat sfârşitul lumii. Când ziua cu pricina trece, oamenii se trezesc a doua zi de dimineaţă, parcă dezamăgiţi că ,,cronica revelaţiei anunţate” nu s-a produs. Sfârşitul lumii este ceea ce vedem noi în fiecare zi şi credem că e firesc, corespun-zător perioadei în care trăim. Topiţi de flacăra invidiei şi a afirmării, sacrificăm credinţa, dragostea, aproapele pe altarul idealului fals.

Am auzit spunându-se laconic, dar plin de subînţelesuri, că viaţa este un imperiu al scopu-rilor şi totuşi nu înţeleg scopul medicilor care tratează oamenii proporţional cu sumele de bani plătite, al domnişoarelor care se ascund în faţa fardurilor, fiindu-le teamă de propria imagine, al

24

1436

oamenilor care forţează uşi deschise, care atunci când vorbeşti cu ei ţi-o iau înainte şi-ţi impun varianta lor, de parcă ea ar fi unica corectă.

Construim, confecţionăm, explorăm pentru un viitor mai bun, pentru o ţară mai prosperă, pentru… Dar mie mi se pare că noi ne pierdem în ecoul timpului ce trece.

Petru CLIOFOS

                                            ŞI PIATRA...

Şi piatra se roagă, Când plouă văraticVrea iarba să-i creascăCa în grădina Lui Dumnezeu.

Şi piatra se roagă,Când vântul lin bateŞi-i alină dorul de vlagăŞi-i macină timpul de greutate.

Şi piatra se roagă Din închisoare să fugă, Să simtă iar ploaia cea dragă, Şi vântul ce mângâie blând a sa rugă.

UMBRA TĂCERII

Sub umbra de tren adoarme tăcerea,Indiferent şi fără milă, cu sângele de fier.Din dor de mama şi de tata îmi pierd puterea, Iar lacrimi nu mai curg din cer. În umbra tăcerii se îmbogăţesc banii,Zdrobind inimi şi suflete moarte.Cu Air Haus şi democraţie zboară anii,Desparţindu-mă de soră şi frate. La poalele umbrei tăcerea rugineşte,Sub geamuri cu privirile stinse.Nici moartea demult nu mai trăieşte, Sub rădăcina aşteptării murise.

REVENIRE

Cu părul ruginit de timp şi ochii obosiţi de viseMă-ntorc acasă la părinţi, cu braţele deschise.Mă-ntorc încet ca vântul cald ce bate-n primavarăCu gând curat şi-un dor adânc de-un cântec la chitară. Sărut portiţa care mai ieri mă petrecea tăcut, Sărut şi nucul sfânt, căci dor mi s-a făcut.Mă opresc şi la fântâna, ce mă priveşte cu fior,,Bine-ai venit, pribeagul meu copil rătăcitor ”. O salut şi, însetat, ca un Moise în pustiu,Gust din scumpa-i bogăţie şi exclam: ,,Acum sunt viu!”Aer proaspăt şi senin îmi sărută strâns fiinţa,Am plecat ca să revin unde m-a pupat credinţa.

DIN ÎNSEMNĂRILE MELE

E doar o simplă Recomandare pentru lectură, care nu obligă la nimic, însă atât de necesară pentru cei interesaţi să iniţieze o afacere, să afle cum să o dezvolte şi să aibă succes. Este, propriu-zis, un ma-nual de iniţiere pentru dezvoltarea personală, o lucrare ce conţine exemple mai mult decât elocvente.Din seria Cărţi cheieBucureşti, 2011Editura CARTEA VECHE

Dumitru MIRCEA

25

DR. DENNIS E. HENSLEY

PUTEREA ATITUDINII POZITIVE

Accentul pe munca în sine, nu pe eventualele câştiguri, are la bază o etică personală, care defineşte valoarea intrinsecă a muncii. Etica muncii trebuie înţeleasă tot dintr-o perspectivă perso-nală, ca şi atitudinea individuală faţă de afaceri sau carieră.

Odată ce v-aţi impus o etică de lucru fermă, veţi începe să vă adaptaţi la ea şi să vă apropiaţi de excelenţă. Acest moment marchează primul pas spre o atitudine pozitivă asupra muncii voastre. Rea-lizările vor fi privite ca adevărate opere de artă. Se poate spune că veţi fi dezvoltat o artă de a munci.

Unii au uitat că munca este cea care stă la baza confortului şi a succesului – munca susţinută, necondiţionată, necontenită. O viaţă plină şi bogată în recompense, însoţită de stabilitate financia-ră, nu vine niciodată pe gratis!

Pe măsură ce societatea a avansat, oamenii au devenit din ce în ce mai comozi. Majoritatea vor să găsească un deschizător de drumuri, care să suporte tot riscul şi pe care

să-l urmeze relaxaţi. Iniţiatorii caută în permanenţă să se exprime direct şi să prindă din mers oportunitatea de a

prelua conducerea şi a-şi dovedi potenţialul. Ei nu-şi pot masca trăsăturile definitorii. Chiar dacă le-am da iniţiatorilor uniforme, personalitatea şi stilul lor nu vor întârzia să-i diferenţieze de cei-lalţi. Ei nu se pierd în mulţime. Nu se simt descurajaţi de salarii fixe, norme de lucru sau de orice altceva care i-ar putea împiedica să-şi valorifice potenţialul.

Aproximativ 5 la sută din populaţie, cât însumează iniţiatorii în afaceri, dă lovitura pe plan financiar în urma alegerilor personale.

Iniţiatorii excelează pentru că îşi propun să realizeze mai mult decât majoritatea.Tendinţa de a-ţi lua destinul în propriile mâini este cea care îi aduce pe iniţiatorii în afaceri

mai aproape de succes.Mary Alice Kellog: ,,Există un factor substanţial care face diferenţa între omul de carieră

şi cel inadaptat – nevoia de a realiza ceva. Asemenea persoane trebuie să realizeze ceva şi îşi propun să ajungă cineva. Iar motivaţia este aspectul cel mai important! Motivaţia este dorinţa arzătoare de progres, de autoevaluare, de excelenţă. Aşadar, motivaţia este punctul de plecare.” Întreprinzătorii – oameni precoce în vederea atingerii succesului – au o înclinaţie naturală pentru munca susţinută. Mă voi abate de la drumul bătătorit, îmi voi consulta propria hartă existenţială şi busola personală de afaceri şi carieră, şi îmi voi găsi singur calea.

Pentru a reuşi să se destindă puţin, mulţi dintre cei angrenaţi în programul standard de 40 de ore ajung să acceseze internetul fără vreun scop precis, să nu se dezlipească de televizor sau să ci-tească romane poliţiste ori de dragoste, lucruri care sunt, de cele mai multe ori, o pierdere de timp.

Remediul presupune mai multă dedicare şi un program cât mai plin, care să asigure realiza-rea obiectivului propus. În acest mod, atenţia se mută de la propria persoană către ajutorarea celor din jur, ceea ce reprezintă cea mai bună cale de avansare.

Munca este un medicament excelent împotriva plictiselii, depresiei, extenuării psihice. Un profesionist ştie asta foarte bine. Şi el, pe măsură ce lucrează tot mai mult, ajunge la o dispoziţie şi o sănătate mai bune, atingând o stare generală de bine.

Atitudinea negativă este cea care atrage depresia.Ca deţinător independent al unei afaceri, beneficiezi de oportunităţi nelimitate.Metaforic vorbind, persoanele care iubesc munca şi se fac remarcate sunt, de regulă, crema

societăţii şi cele care ajung în vârf.Este clar că cei care ajung independenţi din punct de vedere financiar, depun un plus de efort

şi sunt mai agili decât majoritatea.În opinia întreprinzătorilor, a deţine propria afacere este cheia siguranţei financiare şi a dez-

voltării personale.Nu este nimic rău în a strânge o avere muncind din greu şi cu certitudine. Ideea că banii ar

fi murdari este o prostie. Dacă o persoană vrea să-şi plaseze banii în întreprinderi neortodoxe, este clar că această dragoste pentru bani nu poate aduce nimic bun. Cu toate acestea, banii nu reprezintă nimic rău. Ei sunt doar o unitate de schimb.

26

1436

Russel Herman Conwel: ,,Banii înseamnă putere. Fiecare bărbat şi femeie ar trebui să se lupte pentru putere, pentru a face un bine altora cu ajutorul ei. Vă spun, îmbogăţiţi-vă, îmbogăţiţi-vă!” Mulţi oameni demni de apreciere şi-au făcut din asta un moto şi, ca rezultat, cu toţii am avut de câştigat.

Unii oameni au conştiinţa sărăciei lor, ceea ce nu face decât să le alimenteze starea jalnică de spirit. Iar asta se poate schimba, în primul rând numai prin adoptarea unei atitudini pozitive, deschise. Pasul următor este implicarea într-o acţiune eficientă, care să-i propulseze la alt nivel de gândire şi la un alt nivel financiar. În general, întreprinzătorii independenţi şi perseverenţi au dovedit un potenţial nesfârşit de a face bani – bani grei. Călcăm pe diamante. Mâncarea se găseşte din belşug şi, în ochii celorlalţi, capitaliştii par că ,,stau la masă cu regii”, după cum spunea regele Solomon.

Ce îl determină pe om să caute bunăstarea?Dr.Knight: ,,Scopul originar şi primar nu este îmbogăţirea, ci dobândirea puterii şi a respec-

tului comunităţii ori a respectului de sine. În societatea noastră puterea şi respectul implică posesia de bani; astfel, nevoia de putere şi respect se transformă în nevoia de îmbogăţire”.

Întreprinzătorul este gata să se dedice unui proiect motivant, profitabil. Când se declanşează un asemenea scenariu, în care oameni asemănători fac parteneriate independente, experienţa pro-ductivităţii este dusă la un nivel cu totul nou.

Întreprinzătorul: dă tot ce are mai bun pentru a câştiga mai mult, asta pentru că banii aduc siguranţă, influenţă, oportunităţi şi lux. Banii sunt de mare ajutor în orice ne propunem să facem.

Odată, Francis Scot Fitzgerald şi Ernest Hemingway au mers împreună la o serată cu invitaţi dintre oamenii cu influenţă. Fitzgerald şi-a plimbat privirea prin încăpere, descoperind piese de mobilier şi picturi de un rafinament deosebit şi invitaţi îmbrăcaţi cu gust. ,,Hemingway”, a şoptit el, ,,cei bogaţi nu sunt ca noi. Sunt, parcă, alţi oameni”. Interlocutorul său a dat paharul peste cap, la pus pe tăviţă şi a răspuns: ,,Ştiu, prietene. Sunt banii la mijloc.”

Hemingway a spus un mare adevăr. Oamenii înstăriţi sunt diferiţi prin faptul că pot călători mai mult, pot deţine mai multe, se pot distra mai mult, pot controla mai multe lucruri şi au mai multe de spus. Şi totul pentru că ,,sunt banii la mijloc”. Ei au mijloace pentru a face asta. Banii le oferă mai multe opţiuni.

Când ne imaginăm lucruri grandioase, ridicăm ştacheta. Fără aceste viziuni sunt slabe spe-ranţe pentru o viaţă mai bună. Însă nu este suficient să visezi la ceva. Acesta este numai punctul de pornire. Numai o atitudine pozitivă faţă de munca noastră ne poate ajuta să ne apropiem de atingerea visului.

Regula de bază a compensaţiei: oamenii sunt plătiţi în funcţie de valoarea locului de muncă, şi nu în funcţie de valoarea personală. Societatea le acordă anumitor ocupaţii mai mult credit, în funcţie de nivelul de educaţie, de gradul de responsabilitate sau capacitatea de influenţă.

Pentru a câştiga mai mult trebuie să muncim mai mult şi să ne dorim cu adevărat să dăm lo-vitura. E nevoie de un efort susţinut de educaţie constantă, prin citit, studiat, ascultat şi privit atent; e nevoie de timp suplimentar pentru planificare şi pregătire; şi este nevoie de săptămâni, luni şi ani de dezvoltare personală şi profesională continuă.

Acei care muncesc susţinut şi iubesc ceea ce fac vor ajunge la statutul de antreprenori plini de succes. Şi punând bazele unei afaceri solide, pot atinge un grad de fericire inimaginabil.

Unul dintre beneficiile incontestabile de care se bucură cei care reuşesc să pună pe picioare o afacere de succes este posibilitatea de a acumula bani. Obţinerea unei situaţii financiare bune este ceva onorabil şi demn de apreciere. Persoana independentă din punct de vedere financiar nu poate deveni o povară pentru societate şi, în acelaşi timp, oferă ajutor şi sprijin celor bolnavi, celor lipsiţi de educaţie şi vârstnicilor. Antreprenorul gravitează în jurul propriei afaceri, şi asta pentru că are oportunităţi nelimitate de a munci, de a produce, de a obţine rezultate şi de a reuşi în viaţă.

Cu toţii suntem speciali, entităţi individualizate, capabile de realizări admirabile. Iar de vre-me ce ne-am născut cu daruri precum potenţialul şi inspiraţia, suntem obligaţi să le descoperim şi să le cultivăm. A te cunoaşte înseamnă să-ţi descoperi aspiraţiile şi a-ţi urma visurile.

Din fericire, nu trebuie să ai anumit dar sau talent ca să poţi fi cu adevărat bun la ceva. Este pur şi simplu o chestiune de dorinţă. Chiar puteţi face orice doriţi, dacă vă doriţi cu adevărat.

Eu ştiu cine şi ce sunt. Deşi mă aflu într-un proces continuu de învăţare, disciplinare şi au-

27

toprovocare, mă simt bine în pielea mea şi trăiesc o viaţă pe care mi-am ales-o singur şi pe care o ador. Şi voi puteţi face la fel. Merită să îţi stabileşti propria identitate şi să trăieşti apoi în armonie cu ea. Marile minţi din toate timpurile ne sfătuiesc să facem tocmai acest lucru. Socrate şi-a învăţat ucenicii: ,,Cunoaşteţi-vă pe voi înşivă!, iar Shakespeare scria, în Hamlet: ,,Mai presus de orice, fii sincer faţă de tine însuţi.”

Chiar dacă ne oferă perspective hiperbolizate, uneori chiar exagerate, ale anumitor aspecte ale vieţii, scriitorii ne ajută să devenim conştienţi de potenţialul naturii umane (spre bine sau spre rău). Ei se aşteaptă să reacţionăm cu grijă, cu înţelepciune, într-un mod adecvat şi util în fiecare situaţie.

Ideea de bază rămâne neschimbată: pentru a avea succes, trebuie să ştim mai întâi ce în-seamnă succesul pentru noi şi cum să-l atingem exploatându-ne potenţialul într-un mod adecvat. Trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine şi să avem un vis măreţ. Ne trebuie un motiv pentru care să luptăm, pentru că acesta ne conduce la acţiune şi ne face să fim mai buni decât suntem.

(va urma)

Victoria BALTAGCE A RĂMAS…

Nu îţi mai dedic versuri de dor,De multă vreme ploaia le-a spălat.În timp, şi amintirile s-au ştersCa praful de pe pământ uscat. În vreme, ca doi străini ne întâlnim,Privirile în amintire ne cufundă,Dar închidem ochii şi le ştergem,Iar momentul face clipa lungă.

Am devenit două maluri.Unul de apă, altul de uscat,Ne penetrăm unul pe altulSi ne respingem, repetat. În minte mai fulgeră atingeri.Săruturile, în ochi ne cheamă.Ne-ntoarcem fără să ne salutăm,Desi, aşteptam îmbrăţişarea de cu vară!

Suntem în criză de răbdare, Fugim de realitate şi de noi, Dar uităm că viaţa construită S-a început în doi…

ILUZII

Când nu aveai nevoie de mine,Eu la poart-am aşteptat.Ca un străin, fără de milăTu ai rămas îndepărtat.

Şi-am tins ca să ajung la tineÎn dimineţi şi seri târzii.Orice cuvânt rostit de mine,Îl căutai în zări pustii.

Tu întruchipai perfecţiune.Eu, dialect neregulat.Tu, educai o naţiune,Pe mine, la spate m-ai lăsat.

Şi-am tot aşteptat să treacă,Azi o zi, mâine o noapte,Am sperat să te apropii,Tu, fugeai tot mai departe.

Poate e de vină teama,Poate eu sunt de prisos.Dar de ce ai aprins larma,Ştiind ca e fără de folos? Azi mă cert mai mult ca mâine,Şi arde-n mine o flacără ce doare.Azi tu ai aruncat cu pietre,Care mâine vor fi călcate în picioare.

28

1436

NU MAI VREAU NIMIC, IUBIREA ÎMI AJUNGE...

M-am născut într-un sfârşit de toamnă, printre troienele vremii…La început am îndrăgit-o pe mama, mai apoi i-am îndrăgit cuvântul şi, după, a apărut tata.

Am crescut pe plaiuri mioritice, lângă poveştile lui Creangă, lângă cuşma lui Guguţă şi m-am în-drăgostit seara, la apus, lânga plopii lui Eminescu.

Marin Preda sfârşeşte romanul, spunând că ,,dacă dragoste nu e, nimic nu e”, iar eu aşa l-am început. Un început frumos de vară. Plopii înalţi se legănau ascunzând luna. A început o poveste care s-a terminat într-o clipă. Zilele petrecute împreună erau secunde, iar acum sunt veacuri. Sim-ţeam că viaţa îşi schimbă cursul, era atât de frumoasă, iar eu îndrăgostită atât de tare. Cu rochiţa bătută de vânt, alergam prin curte, cu frică… nu cumva să treacă şi eu sa nu îl zăresc. Îi plăcea noua mea imagine, deşi mereu mă tachina, indiferent de toate, eu sunt soarele lui! Aşa mi-am închipuit şi eu pentru o clipă petrecută împreună. Acele zile au fost ca 24 de ore trăite în doi, după care ne-am luat adio, poate pentru totdeauna. În urmă au rămas trandafirii uscaţi de la el, plopii care ascund luna, atingerile şi chipul care atât de frumos îmi zâmbea.S-a rupt ceva din mine. A fost greu. Simţi ca şi cum temelia casei începe a se clătina şi întreaga locuinţă îşi pierde echilibrul. La început, o senzaţie de nedumerire, acum o obişnuiţă. Cel care uşa a închis, cale întoarsă nu mai are, deoarece poate găsi uşa încuiată sau un alt stăpân de veghe. Nu voi începe a condeia romane de dragoste, căci nu voi putea şterge cu ele cicatricea rămasă. Aş mai spune că odată ce fiecare dintre noi are libertate, să nu uităm că ea este doar o iluzie. Am cunoscut un alt om, mi l-am imaginat altfel, dar era la fel ca alţii. Pe faţă avea ca şi ceilalţi fardul fals care şi-l punea zilnic. I-a plăcut să mă vadă cum mă târăsc în genunchi de durere. Mereu a vrut mai mult, şi mai mult, de parcă era la campionatul mondial de a călca cadavre în picioare. Cred este cel mai bun la acest tip de sport. Are ,,calitatea’’ de a se bucura de răul făcut celui de lângă el. Este gata să-şi trădeze familia, prietenul, pentru a-şi atinge obiectivele. Un om al universului de care-mi este milă acum şi pe care l-am iubit, poate mai mult decât pe mine. Poate am vrut prea mult de la el sau îi dăruiam prea mult pentru calităţile sale ,,murdare” de care a dat dovadă. A fost în viaţa mea un om al timpului, iar pagina trecută, o mică lecţie. Acum nu mai vreau nimic, iubirea îmi ajunge. Nu mai vreau lucruri false, nu mai vreau să iubesc corpuri. Vreau suflete, vii, calde, sincere, deschise. Singurul tămăduitor a fost timpul. Investim tot ceea ce avem în faţadă şi uităm că temelia e cea mai importantă la o construcţie. Am început să scriu, dar am uitat alături dragostea. Încep un nou vers romantic, patetic, însă lipsa dragostei îmi face mâna să-nceteze. Să nu mai scrie. Căci, pentru ce scriu, când nu am dragostea aproape? De ce nu plec s-o caut, în loc să plâng? De ce mi-e teamă să mai scriu vreun vers de dor sau despărţire? Dar totuşi scriu, în timp mi-a devenit o tămăduire. Mă-ndrept spre dragoste… era alături, nu îi vorbesc, doar o descriu. Privind-o, plângând…în acelaşi timp am scris şi-am terminat. Nimic adevărat!

TRANDAFIRII MORŢI

Ieri n-a plouat, nici zăpadă azi nu se prevede,Doar vântul suflă, se loveşte-n geam,Iar sticla este un pereteCare desparte doua lumi de porţelan.

O lume acceptată şi stabilă,Ce se usucă-n glastră an de an,Statornică, privind la lume printre sticlă,Privind la mine, cu ochi pierduţi în van.

Prin sufletul firav-uscăţivTrece-agale o umbră şi se pierde,O mai caut printre lume stând de veghe,Iar sufletul ieri mai tânăr, azi - tardiv

Stând tot la geam şi aşteptând,Priveşti cum sufletul li se strecoară,Apleacă capul, o frunză cade de pe ram,În casă mor trei trandafiri de porţelan.

29

AM UITAT…

Am uitat să îţi amintesc că suntem diferiţide la temelie până la tavan,Am uitat să îţi şoptesc că nici un cuvântrostit nu se duce-n van.Am uitat să te privesc cu gândulcă ochii tăi mă protejează.Am uitat ca să trăiesc,respiram prin tine ca un fir de iarbă.Am uitat că soarele apuneşi-n dimineţi posomorite se ascunde.Am uitat să închid uşa după tinecând prima dată ai plecat.

Am uitat să te păstrez,şi-n amintire te-am lăsat.Am uitat că te iubeam,iar tu cu indiferenţă m-ai privit.Am uitat să te urăsc,păreai mult prea îndrăgostit.Am uitat că în lume banii sunt la temelieîn timp ce eu credeam în fericire.Am uitat că zideam zilnic nemurire,fără a cere-n schimb măcar o privire.Am uitat că timpul curge,nu are staţie, nu are nici oprire.Am uitat şi m-am îndragostit de-o ,,nebunie“

Sergiu BOTEZATU

(fragment din cartea PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ)

SUFLETELE NOASTRE

Sufletele noastre, Dornice de viaţă,Sufletele noastre, Dornice de vis.Sufletele noastre, Rătăcite-n ceaţă,Luptă pentru viaţă În zâmbet şi-n plâns.

Sufletele noastre, Plecate departeÎntr-o zi sau noapte, Spre un soare stins. Adormite-n şoapte, Şoapte îngheţate,Sufletele noastre - Zbor în necuprins.

Ancorate toate În singurătate,În lumini uitate Undeva-n apus.Sufletele noastre - Rătăciri deşarteÎn privirea spartă A cerului confuz.

Sufletele noastre, Înfipte într-o soartă,Soartă-ntemniţată În visul neatins.Risipite astre-n Sufletele noastre,Stele devastate Ce nu s-au aprins.

Sufletele noastre Pot fi doar salvate În iubirea oarbă Şi-n focul ei încins. Sufletele noastre, Dornice de viaţă, Sufletele noastre, Dornice de vis.

30

1436

STRĂZI

Străzi ascunse-n praf, dureri şi umbreŞi-n rătăcirile din valul de priviri.Străzi pierdute-n vise sumbreŞi-n marele torent al amintirilor Gravat cu tăceri surde.

Străzi sculptate-n versŞi adunate-n clipe şi în picturile din galerii.Străzi rătăcite-n geamurile sparteŞi-ascunse după uşile-ncuiateÎn castele de nisip Din tristele împărăţii.

Străzi mereu scuipate şi scăldate-n glod,Străzi călcate şi-abuzate rău de tot,

Exasperând servitorimeaÎn rătăcirea fără noimă a plictisului zilnicŞi-a-încăpăţinărilor senile Sub şenile.

Străzi tinere şi-mbătrânite,Străzi hămesite şi neobositeMereu într-o derivă Şi într-o linişte febrilă Căzute în lumina sfâşiată Şi-ntr-un asalt impenetrabil de coşmarAglomerat de egoismul solitar...Cum de-ndrăzniţi, Străzi şi stradele Să mai fiţi?

RUGA PEDEPSEI

Să ardă Primăvara!

O rugă arde-n lumânări...

Miroase a şoapte plânse...

Culoarea-i albă şi copilu-i trist

Că azi nu s-a născut...

În frunze toamnele să strângem...

Aprindeţi lumânările-n copaci

Să ardă Primăvara...

PREŢUL AŞTEPTĂRII

De mult timp Ziua pe la noi n-a venit.Pe drum a rătăcit Mai spre Nord Sau mai spre SudŞi a îngheţat la unul din Poli.

Întunericul ne-a îngrozit,Noi în multe direcţii fugind...Acum unii rătăcesc în întuneric şi mai mare,Iar alţii se scaldă în străinele nopţi albe...

Numai cei care au rezistat încercăriiAu respirat sensul evadării,Al infinitului sensibilizatDe o iubire pătimaş ascunsă În razele Soarelui.

OPTIMISM & PESIMISM (de dorit pe ambele părţi)

Salt Înalt În val de soartăLimpezit în ochi de şoaptă,Strânse stele într-un Soare,Infinituri de culoare...

Vis Aprins La o răscruceDintr-un „vine ce se duce”În pustiul viu de oazăPe alei în flori de rază.

31

Crezi Ce vezi Şi ce-o să fie,Ce n-a fost şi nu se ştie?Mers pe drumul cel din palmă,Linişte într-o alarmă.

Ploi Cu roi De felinare,Zi ce-aprinde aşteptareaŞi căderea ne înalţăÎn apus - o dimineaţă.

Râs Şi-n vis, Şi-n bucurie,Într-o viaţă ce învieAmintirea cea uitatăÎntr-un salt Înalt De soartă. ………………Salt Înalt În val de soartăRătăcit în ochi de şoaptă,Suflet ne-ncălzit de soare,Noapte fără de culoare.

Vis Aprins La o răscruceDin venin care seduceÎn pustiu orfan de oaze...E lumina fără raze.

Vezi Ce crezi Şi ce-o să fie,Ce n-a fost şi nu se ştie?Mers pe drumul cel din palmă,Vuietul e de alarmă?

Ploi Cu roi De aşteptare,Zi cu stinse felinareŞi căderi ce ne înalţăSuflet mort sortit la viaţă.

Plâns În vis, Când totul arde...Ochi înfipţi în inimi oarbe,Amintiri demult uitateÎn saltul GolCum este soarta.

GUSTUL ŞOAPTEI

Regăsit în gustul unei ape,Izvorât-am un mănunchi de şoapte,Revărsând destine la răscruce,Am venit în clipa ce se duce,Încuibat în plina aşteptare,Umilindu-mă în focul de onoare,M-am înfipt cu moarte într-o viaţăŞi-am găsit o noapte în amiază,

Am privit în crâncena privireŞi-am născut în noua omenire.M-am oprit în fuga veşnicieiŞi am plâns tot cerul în sclavieÎmpăcat c-un infinit haotic,Renăscut în clasicismul gotic,Am aprins din nou în cer un SoareŞi-am servit prea dulcea clipă-amară.

SIMFONIA UNUI DRUM

Priveam Prin geam Magnifica uitareC-un enigmatic prins în amintiriŞi torturam lumina-n reflectareDin solitudini prin destăinuiri.

Ardeam, Gemeam În val credul de raze,Înfipte-n nori cu-un cântec de pian,Jucat pe zori în simfonii de-amiazăŞi-n alergări apuse în ocean.

32

1436

Suflam În geam O caldă răsuflareŞi-n paradisul crâncen de priviriArdeam pe nori treziţi într-o fervoareCu infinitul din desăvârşiri.

Fugeam Pe-un ram Spre înălţimi distinseÎntr-un apus de Soare supărat...A ars pianu-n simfonii aprinseÎn toiul unui act neterminat.

AMINTIREA PREZENTULUI

Destrămat în goană după vântÎntr-o dementă angrenareLa volanul vieţii,Claxonând şi răsturnând pereţii,Învălmăşit în galerii austere M-am furişat prin licărul din Soare În întuneric...

Ca o umbră,Revenind din speranţeŞi din spatele unor nori,Alerg după culori Şi mă ascund în trist daltonic Sau în culoarea albă A unui copil trist Şi părăsit...

Dezamăgiri stupefiate C-un infinit în zâmbete-ngheţate M-au aruncat scadent Departe, undeva într-o mirare, Unde culorile se luptă Pentru prezentul inocent Din Soare...

SERVIND CAFEA

Cafea Se beaCu mult amar în eaLa mesele nociveDe vorbe multe-n vânt...

Impenetrabil amărâte ustensileÎntr-un dispreţ perfect ascuns... O linişte de spiritMult savurată în momentul inedit...Neverosimile adunături astrale

Ce deviază-ntr-o justificareInexplicabil înecată-n mare...

Ah, tu pustiu într-o melancolieImpoliteţe nuanţată de uimireCe ai dat înţelesul figurat Aureolei alburiu-flotant.

Nu aţi ştiut că adevărul nu se spune?Şi-un mod întristător asigurat în lumeNe reprezintă c-un exces de precauţii pe orbiteLa marele ospăţ de clipe fripte.

PRIVIRI FARDATE

Priviri fardate, Pe la spate Şi-ascunse pe sub masă,S-au încolţit în tâmpla mea Cu dinţii de argint

Şi-n universul lor m-au rătăcit Şi răstignitŞi m-au scuipat cu nepăsări... DegeabaCă s-a umplut cu nepăsare toată strada

33

Şi suntem mulţi, Şi vie e şarada...!Dorinţele s-au dus să nu mai vinăÎn ani cărunţi ciopliţi la ghilotină.Şi nu mi-e frică în culori să ţip,Şi nu mi-e milă să tai în dorinţe,Cuie de lemn să bat în suferinţeCu tot dispreţul

Şi cu preţul unei vieţiCe am trăit-o, umilind-o fără milă,Şi-n aşteptări cu zel să mă fardez...Şi-atunci să vezi ce-o să rămână... O să vezi... O întrebare doar pentru cei resemnaţi:De ce azi morţii ne vorbesc prin cântece şi versuri, Că vii fiind nu au fost ascultaţi?

ORFELINAT PENTRU SUFLET

Suflete plecate Undeva departePrin ferestre-nguste,Prin ferestre mici.Strânse într-o jale, Într-o lăcrimareA privirii plânse,A privirii seci.Suflete uitate În orfelinate,Într-o aşteptare,Într-un crâncen dor.Vise ruinate,Vise înecateÎn tristeţi amareŞi-n căderi din zbor.Suflete-obosite, Suflete grăbiteÎntr-o rătăcire,Într-un colţ de vis.Plânse într-o soartă. Soartă blestemată.Într-o amintire,În praf de manuscris.Suflete plecate Undeva departePrin ferestre-nguste,Prin ferestre mici.

LUMINĂ EVADATĂ

Prin oraş pustiu Căutăm luminiNopţi să încălzim, Lumină să fim.Luminăm un cer, Un cer plin cu stele,Adunând tăceri, Ne-ngropăm în ele.Şi ardem cumplit În ploi de comete,Luminând tacit Ce tristeţea vede.Să tăcem acum Ar fi o durere,Să murim nocturn Ar fi înviere. Lacrimile-au plâns Uscatele gânduriCu-amintiri ce-au nins Viaţa toată-n riduri.Prin oraş pustiu Căutăm luminiNopţi să încălzim Lumină să fim.

ORAŞUL VECHI

Oraşul vechi într-o pictură E-ngândurat şi rătăcit...Un pictor mult prea amărâtÎncearcă să-l vadă zâmbind:Taie copacii de pe stradă,Să fie soare peste tot;Pe-acoperiş pune mansardăŞi şterge vechea balustradă,

Splendoarea cea de altădată,Ca nici trecutul să n-o vadă;Toarnă asfalt şi în ogrăzi,Să nu vorbim de biete străzi;Mortar aduce în pereţi;Ridică-n cer multe etajeŞi rătăceşte în colaje...Şi se întreabă-un vis străvechi:„Dar unde e Oraşul Vechi?”

34

1436

LA UN PAS DE SINE

La un pas de sine, într-o jale mareSă taci o tăcere, fiartă-n rugăciuni,Stearpă amintire plânsă fără milăÎntr-o depărtare ce-i a nimănui.

Gânduri îngheţate, gânduri rătăcite,Stinse universuri, mari întunecimiLa un pas de viaţă veşnic adormite,Doar o soartă ninsă-n jalnic cimitir.

La un pas de moarte să renaşti o lumePe o răstignire, să învii un zbor.E doar întuneric, dar arde credinţa În privirea tristă-a unui trecător.

Amintirea stoarsă, plânsă fără milăÎn pierduta soartă ce-i a nimănui.La un pas de sine, într-o jale mareSă taci o tăcere, fiartă-n rugăciuni.

……………………CRITICĂ LITERARĂ

Marin MOSCU

PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ 

Sergiu Botezatu, ca o „frunză” ce „cade în lumina îngerului”, prin verbul matern, românesc aduce pe masa cititorului Poezia, o poezie rotundă, robustă, împlinită, lipsită de hăţişuri şi neîndemânări.„În cerul meuÎncerc să aprind lumânări, Să topesc tristeţea,Să zbor Şi să visez...” Acesta este crezul poetului, pătrunderea în cerul poeziei unde, sunt sigur, nu va „aprinde lumânări”, ci va aprinde luminoase şi nemuritoare stele. Poetul este în „căutarea luminii” rostind:„Ploi, Noroi Şi grindinăPeste inima bandajată-n zăpadă,Râuri de sânge mă revarsă-n colţoasa cascadă.Te rog, lumină, prinde-mă!”Şi lumina l-a prins! Constatând că:„La noi deja e Rai,Curg râuri de iubire şi fericire,Plouă cu vise şi culori,Ninge cu flori.Şi toate apele se adună În mările şi oceanele Divinităţii” şi că:„Divinitatea ne dă aripiSă depăşim limitele infinitului...” şi„Plouă lumini în universuri ca să fie dragoste...”

După un discurs poetic profund religios, Sergiu Botezatu are şi o frumoasă „REVELAŢIECând o frunză cade,

35

Cade o veşniciePe pleoapa întunericului divin...Cade ca să se nască Primăvară Şi lumină...”Până şi“Pădurea de noriŞi-a înfipt rădăcinile în lumină”, metamorfoză unde „Sângerează lumânarea întunericului…”şi unde „Viaţa există în armonie cu ea însăşi” totuşi între „Învingător şi cerşetor” e „Măreaţă umilinţă...”

Păsul poetului se modifică din start, căpătând noi valenţe, noi trepte morale atunci când :„ Lumina e mai puternică Şi te va spăla de întuneric, Şi te va dezbrăca de minciună...”şi tot poetul spune: „ rătăciţi în ondulaţii permanente” „Privim un răsărit,Vedem un alt apus...”poate aşa „fericirile mă ancorează de acest Pământ” dovedind a fi„ Eroii luminii cu timpul în palme”

Poetul poartă „Viscol în suflet” exclamând „Şi-n culmea culmilor apune Ce nu mi-ai zis, Ce-i paradis...Cât întuneric în lumină!Şi câtă viaţă în mormânt...” „Cred că e prea mult rău în această istorie...”, de aceea ne potolim sufletul încăpăţânându-ne a spera că „o lacrimă aprinsă Potoleşte setea lumânării cristalineDin spinii rugăciunilor divine...” şi„ Aşteptările ca şi amintirileSunt adunate toateLa o margine de soartă, Într-o eternitate…” unde„A ars pianu-n simfonii aprinseÎn toiul unui act neterminat.” până a rămas „din dureri Doar amintire”

Autorul trece prin încercări nostalgice, pe străzi obişnuite, prin teatre, prin melosuri memo-rabile unde Mozart„ te ridică la cer împreună cu sufletulÎntr-o divină mângâiere a lacrimii,Potolindu-ţi setea de sublim... „Sublim este şi poemul care a pecetluit titlul de volum „PLIMBĂRI PRIN LUMINĂ”„ m-am aşternut sub picioarele talePrefăcut într-o alee ingenuă de castani...În fiecare floare înfloream,În fiecare lumânare ardeam

36

1436

Să-ţi aduc ziua-n petale.”Viaţa poetului este împlinită cotidian alături de Victoriţa, de Cristi, de Mariana, alături de cei dragi „ din cer...cad fulgi de nea, din cer peste noi cade o stea...”şi mai mult ,, m-am regăsit în cerul visurilor mele/ doar cu tine împletind cununi din stele”. Bănuim şi un presupus răspuns: „Ai zis că nu te vei supăra niciodată pe mineŞi cu aceste dălţi verbaleAi cioplit din inima mea un Soare” şi „În al nouălea cerEu sper Că inima continuă să pulseze Infinitul măreţului spiritŞi ne înalţă în rugăciunea divinităţiiUnde e doar dragoste...

În al nouălea cer Eu sper...”După zâmbete, plin de inspiraţie, de neant şi plimbări, pentru poet plouă cu şoapte în săruturi rătă-cite. Să nu uităm – lumina, buna dispoziţie sufletească inundă poezia de calitate. Plin de visuri, îşi permite şi abateri, în timp ce „atâta fericire ne încoronează”.Între „stinghere lumânări” „stelele plâng” într-o „galaxie optimistă” cu „voci fugare” „xeroxând iubirea” într-un „zâmbet solar”:„Un trecător ÎntâmplătorMi-a dat o lacrimă pe-obraz...

Şi el a plâns, Şi eu am plâns, Şi ea a plânsMultă lumină Şi iubire Cu multă viaţă În infinitul din a lui Şi-a mea privire...”

Ca într-un vals poetic religia, societatea, naşterea şi moartea, iubirea, măreţia, decăderea, fenomenele naturii, natura însăşi sunt surprinse cu fior artistic. Chiar şi plânsul devine cenuşa amintirii în tăceri rătăcite cu tristeţi şi lumină.Minunat, sufletul de român se înalţă ca o rugăciune peste condiţia umană şi nu numai. Spicuiesc pentru exemplificare câteva florilegii:

„Aduceţi lumânările în piaţăŞi îmbrăcaţi-vă în doliu toţiSă plângem rugăciunea libertăţiiPentru copiii noştri şi nepoţi”.……………………………………………………….„Aduceţi din oraşe şi din sateToată suflarea dornică de visŞi adunaţi să fim o DemnitateCa o lumină fără de cuprins”

37

„ Noi am zidit din inimi baricade,Noi ne-am aprins luminile în visŞi am învins, şi vom învinge-n toateToţi inamicii ce ne-au exilat în noapte Şi au furat al nostru paradis!”

„În Ţara mea, cum se dorea,A coborât pacea divinăŞi ca un fir de catifea Fineţea i-o desăvârşiră.

E bucurie-n Ţara mea,Doar vorba bună se îngână,Tăcerea vorbeşte şi eaDivina Limba mea Romană”.

Chemarea lumii la încredere, înţelegere, pace, convieţuire într-o nouă şi puternică iubire este pentru poet o chezăşie.

„Trezeşte-te, lume! În noi orizonturi Să fii o lumină, Ca Pasărea Phoenix să fii renăscută Din scrum şi ruină,Să prinzi infinitul în palmele tale Şi timpu-n artere,Să naşti o iubire, Să fii o iubire, Cum soarta îţi cere!”

Şi politicienilor noştri li se aşază în faţa ochilor sfâşietoarele dureri ale fraţilor de duh şi sânge. Lor le este adresată întrebarea şi îndemnul:

„Ce căutăm noi în lumină, De mergem negreşit În mult râvnitul infern?…………………………………………… „Erou vei fi dacă vreiŞi în Pământul sfânt al ţăriiNumele tău va fi sculptat. Doar numai să vrei… „

Sergiule, Botezatule, Poetule, mergi pe calea acestui păcat dat de Dumnezeu, păşeşte prin lumina cuvintelor, a vieţii, a frăţiei, purtând în dreapta şi în stânga Prutului valurile înspumatelor dureri şi amintiri, cruda, dureroasa şi netrecătoarea istorie care ne ceartă prin noi înşine, dar care nu ne poate ierta în faţa urmaşilor urmaşilor noştri. Stele de lumină în poemele tale pline de far-mec, farmecul vieţii mult încercate!

38

1436

Dumitru MIRCEA

(fragment din lucrarea de proporţii Marile capodopere) continuare din nr. 35

RĂZBOI ŞI PACE

UN ZEU AL GÂNDIRII ARTISTICE

Fiecare îşi duce crucea sa. Crucea pe care o duc eu e să cuget!Lev Tolstoi

Detalii biografice comentate

Mama scriitorului a murit când micul Tolstoi nu împlinise încă nici doi ani… De atunci, în imaginaţia lui Lev nu se regăsea decât un portret idealizat al mamei sale, perfectă, bună şi iubi-toare, şi al tatălui respectat şi iubit, moşierul pe care guvernul refuzase să-l angajeze… Nu cred să fi exagerat. Tolstoi, într-adevăr, a avut parte drept mamă de cea mai bună femeie din lume.

De doamna Ergolskaia, care i-a înlocuit-o pe mama, scriitorul îşi amintea cu dragoste şi du-ioşie. Ea a fost prima care i-a sădit în suflet iubirea pentru om şi frumos şi de la ea a primit Tolstoi cel dintâi îndemn de a scrie… Interesant acest detaliu! Că tot trebuia cineva să-i altoiască această iubire pentru om şi frumos şi să-i mai dea şi primul imbold de a scrie. Dacă după pierderea atât de devreme a mamei, al cărei portret idealizat - perfectă, bună şi iubitoare – se regăsea în imaginaţia sa, Ergolskaia îi va servi ca cel mai duios dascăl în arta scrisului. Memoria vie a mamei sale şi firea sa visătoare înnăscută vor face să răsară primele mlădiţe curate şi trainice ale caracterului său.

La Kazan, pe când avea 13 ani, a început să studieze limbile turcă, arabă şi tatară… Ce era aceasta, o coincidenţă doar, o voinţă a rudelor sau chiar era însăşi dorinţa lui Tolstoi? Înclinăm să credem că e vorba de ultima versiune. Şi atunci ne devine clar aspectul enciclopedic al cunoştinţe-lor sale, dar şi predilecţia pentru limbile străine – ogor larg şi mereu deschis al cunoaşterii.

A citit operele complete ale lui Rousseau, toate cele 20 de volume, îndrăgostindu-se imediat de filozofia acestuia. Face acum să ne mai întrebăm de unde înclinaţia lui spre reflecţii, de unde se trage voinţa sa atât de puternică, ca să fie recunoscut şi filosof?! Se zice, din nimic nu iese nimic! Toată opera lui Tolstoi demonstrează suavitate, subtilitate şi nuanţă filosofică a gândirii.

În 1844 abandonează studiul limbilor - cursurile Facultăţii de Limbi Răsăritene, secţia filologie turco-arabă, de la Universitatea din Kazan şi se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Juridice… Vom ob-serva că de la bun început iese la iveală caracterul neordinar al viitorului scriitor: interesul pentru limbi răsăritene denotă originalitate a dorinţei. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Juridice… Biografia con-sistentă, interesantă, întotdeuna poate servi drepr chezăşie pentru valoarea şi autencitatea unor lucrări artistice. A reuşit să-şi facă un prieten, pe Dmitri Diakov, cu care mai discuta despre religie, politică şi alte aspecte sociale. Acest Dmitri Diakov va avea ulterior o influenţă nefastă asupra scriitorului.

Fiind tot mai preocupat de prezenţa sa în înalta societate, Tolstoi îşi neglijează cursurile de

la facultate… (Universitatea din Sankt Petersburg). Tinereţea tumultoasă prevalează. La nivel de trăire şi gândire toate trec peste margini. Descoperim, între copilăria şi tinereţea lui Tolstoi, afini-tăţi aparţinând lui Byron şi Dante. Şi aceştia la vremea lor au trăit experienţe de viaţă triviale: Aşa încât, îşi petrecea zilele bucurându-se de orice plăcere care îi ieşea în cale. În această perioadă a tinereţii el organizează petreceri, este prezent la toate balurile şi se complace în ambianţa fastu-oasă a cercurilor aristocratice pe care le frecventa.

Înzestrat cu o natură neobişnuit de complexă, Tolstoi surprinde discordanţa dintre forma strălucitoare şi conţinutul sterp al vieţii aristocraţiei nobiliare… Expresia este foarte frumoasă!

39

Iar aceasă discordanţă o va descrie în cele mai nebănuite forme în ,,Război şi pace”. Surprinde ridicolul acestei lumi izvorât din contradicţiile de neîmpăcat dintre fond şi formă şi începe să fie frământat de gânduri contradictorii, care devin cu atât mai complicate cu cât i se lărgeşte orizon-tul cultural. Cunoaşterea vieţii Rusiei devine pentru Tolstoi problema centrală a preocupărilor sale… Toate acestea, ridicolul acelei lumi, frământările, orizontul cultural, se vor revărsa în lucră-rile sale ca din cornul abundenţei.

Avea tot felul de idei umaniste asupra modului de conducere a moşiei. Însufleţit de idei demo-cratice… Oare putea un scriitor să nu fie pătruns de idei umaniste şi să nu fie însufleţit de idei demo-cratice? 330 de iobagi de pe moşia sa… Iată că aflăm exact câţi iobagi avea Tostoi pe moşie. Mulţi!

Retras la moşia sa, Tolstoi îşi alcătuieşte un vast program de studiu ce cuprindea un număr de materii foarte diferite unele de altele, menite să-i deschidă un orizont larg asupra cuceririlor omenirii pe tărâmul ştiinţei şi artei… Este povestea care e asemănătoare cu a lui Dante, Goethe şi Eminescu. Cu toţii în tinereţe şi-au schiţat planuri ample de studii, în primul rând, pentru a satisfa-ce setea de cunoaştere şi, în al doilea rând, pentru a pune bazele unor viitoare capodopere. Reuşeşte să realizeze o bună parte a planului său; acest lucru reiese din faptul că încă la începutul anului 1849, Tolstoi întreprinde o călătorie la Petersburg în vederea susţinerii examenelor de candidat la ştiinţe juridice… Şi Eminescu, după Viena, a mers la Berlin să-şi ia doctoratul în filosofie. Toate acestea denotă un volum vast şi profund de cunoştinţe. Asemenea cazuri întâlnim la Goethe, la Heine. Tot în această perioadă, a şederii la Sankt Petersburg, se lasă în voia sorţii în orice făcea. A devenit dependent de jocurile de noroc şi, după multe partide pierdute, a realizat că era înglodat în datorii… Ulterior, jocurile de noroc şi atmosfera legată de ele vor fi descrise de Tolstoi în ,,Răz-boi şi pace”. În jocul de noroc e implicat Nikolai Rostov, care pierde monstrului moral Dolohov. În acest sens, nu putem să neglijăm ideea că roadele literare se trag dintr-o anumită experienţă.

Departe de lumea mondenă, în mijlocul sălbaticei naturi a Caucazului, cântată cu atâta măiestrie de Puşkin şi Lermontov, în mintea lui Tolstoi se înfiripa ideea „autodesăvârşirii”, care, cu timpul, va căpăta amploare, devenind baza filozofiei lui de esenţă mistică, religioasă. Chemat la război de fratele său, care era ofiţer în armata rusă, Tolstoi a plecat pe front…

Aceste detalii biografice ne duc la gândul că Tolstoi, în încercările sale nereuşite la început de a scrie, a urmat sfatul fratelui său mai mare, astfel încât, pe această cale să cunoască mai bine viaţa. Mie personal mi-a rămas în memorie ideea unui dialog la acest subiect dintre cei doi, prezen-tat de nu se ştie acum ce autor, că nu le mai ţin minte pe toate. Tolstoi, blocat în scris, încorsetat de nereuşite, se plânse fratelui. Acesta l-a invitat să meargă pe front: ,,Vei cunoaşte viaţa adevărată şi poate după aceasta vei putea scrie mai bine!” Au fost cuvinte profetice. După război, scrisul lui Tolstoi s-a declanşat ca după dezlegare.

Când s-a văzut soldat, a fost pus într-o situaţie neaşteptată. Statutul său social nu conta în armata rusă, atâta doar că nu era pus la un loc cu soldaţii de

rând… Aceasta era! Aceasta urma să se întâmple! Să cunoască o răsturnare de situaţie, ea să-i des-chidă ochii, să nu le vadă pe toate în culori roz. Tânărul soldat a trecut examenul de cadet pentru a deveni subofiţer de artilerie… Iată de unde descrierile fulminante ale bateriilor de tunari surprinse în lupte şi, mai cu seamă, în cea de la Borodino!

În această periodă, Tolstoi îşi începe activitatea de scriitor. A început să lucreze la primul său roman „Copilăria”.

A pornit chiar de la început cu lucrări mari. Tolstoi nu a dorit să debuteze cu povestiri mici, scurte, ce puteau să-i servească drept exerciţii literare, exersări în ale scrisului; a început cu ceva marcant, aşa cum a început şi Goethe (romanul Suferinţele sărmanului Werter). Ideea, după care şi realizarea romanului ,,Copilăria”, denotă din start figura de proporţii a viitorului scriitor.

În ciuda vieţii lor simple, cazacii aveau un cod etic militar şi umanist la care ţineau cu înver-şunare, iar Tolstoi îi admira… Când vine vorba de cod etic, indiferent, militar sau umanist, el nu

40

1436

putea să nu rămână însufleţit şi să nu-i admire pe cazaci! Îi vedea ca pe un model de urmat pentru toţi ruşii. Aşa că şi-a propus să scrie… Romanul s-a numit „Cazacii”… L-a publicat în 1853, pe când avea 31 de ani. Dar renumele întârzia.

Se reîntoarce în patrie odată cu începerea războiului din Crimeea. Ia parte la apărarea Sevastopolului. Cu acest prilej, Tolstoi se manifestă ca un devotat fiu al patriei, luptând alături de soldaţii de rând, în care vede întruchiparea vitejiei şi a abnegaţiei duse până la sacrificiu… Expresia la cele expuse o va realiza în ,,Război şi pace”, roman însemnând întruchipare a tot ceea ce a văzut, auzit şi trăit în acel război. Iată, aşadar, de unde îşi are izvoarele capodopera!

Înfiinţează la Iasnaia Poliana o şcoală, pleacă din nou în străinătate pentru a sta de vorbă cu cei mai de seamă pedagogi ai Europei şi se reîntoarce hotărât să procedeze în alt chip, înte-meindu-şi un sistem propriu de educaţie liberă… Material perfect pentru viitoarele sale opere literare. Preocupat de educaţia poporului, Tolstoi scrie un abecedar şi predă el însuşi la şcoala de pe moşia sa… E un detaliu foarte interesant. Autor de abecedar a fost şi Ion Creangă, iar mai recent Grigore Vieru.

Timp de 15 ani Tolstoi trăieşte fericirea vieţii de familie, după care începe o perioadă de nelinişte. Lovit de angoasă, se confesează: ,,Iubeam, eram iubit, aveam copii frumoşi, aveam glo-rie, sănătate, vigoare fizică şi morală.” Avea tot. Avea tot ceea ce îşi dorise încă din copilărie sau tinereţe. ,,Eram în stare să cosesc ca un ţăran, să lucrez zece ore încontinuu, neobosit.”Ce stare mi-nunată şi fizică, şi psihică. Stare în care omul răstoarnă munţi. ,,Dar deodată viaţa mea s-a oprit. Nu mai aveam dorinţe, nu mai aveam ce să-mi doresc. Adevărul este că viaţa era absurdă. Ajunsesem pe marginea prăpastiei şi vedeam că în faţa mea nu era altceva decât moartea. Eu, omul viguros şi fericit, simţeam că nu mai puteam trăi.”

Este tabloul integru al omului, în viziunea mea, ce suferă de depresie, ar fi acuzele ei clasice. După viaţa împovărată de excese, de furtuni emoţionale, iscate din elemente triviale sau din febre ale scrisului, era firesc ca să se abată şi astfel de angoase peste el. Avea 49 de ani, Sofia - 31. El traversa perioda de trecere între vârste, proces ce comportă mai multe pericole legate de sănătate, de echilibrul pshihico-emoţional. Iar ea, Sofia, se afla în floarea vârstei!

Criza acută pe care o traversează îl face să renunţe la avere, transcriind-o pe numele soţi-ei… Nu sunt medic şi nu pot să mă pronunţ, dar, probabil, uneori, depresia ar putea să conducă la tulburare de personalitate, la deviere a gândirii, care, în ultimă instanţă, să provoace şi devieri de acţiune. Criza îl face să scrie numeroase opere de reformator - asupra religiei, iubirii aproapelui, artei, sărăciei. Este rezultatul gândirii noi şi a derivatelor acesteia, transformate în acţiuni.

Caută insistent să cunoască viaţa celor în mizerie. În jurul său se constituie un grup de disci-poli: cel mai fanatic dintre aceştia - Certkov; spiritul său malefic va avea o influenţă nocivă, diabo-lică asupra scriitorului. Strania întorsătură în viaţa sa spirituală creează o atmosferă insuportabilă în familie. În fond, comportamentul său este plin de contradicţii şi dominat nu numai de sinceritate, ci şi de un mare orgoliu. După apariţia romanulul „Învierea”, Biserica îl excomunică…

O fi fiind şi de această dată consecinţele depresiei! Boală de care, pe-acea vreme, nici nu se ştia; se credea că astfel de stări ar fi ceva firesc, potrivit firii omului, ea fiind numită melancolie! De aceas-tă aşa-zisă melancolie au suferit Dante, Byron, ultimul comportându-se ca un exponent strălucit al ei. Catalogând depresia drept melancolie, medicii nu au mai găsit de cuviinţă să indice bardului scoţian vreun curs de tratament şi Byron a purtat toată viaţa pe spate această cruce mai grea ca pământul. Sau, amintiţi-vă de Cehov care, în mai multe povestiri, ne descrie domnişoare cărora nu le găseşte boli ale trupului, ci ale sufletului. Depresiile nu erau lecuite şi oamenii se vedeau nevoiţi să iasă cu puteri proprii din ele, dacă mai puteau ieşi... Din tot tabloul descris în care sunt prezentate curbele vieţii lui Tolstoi, ne dăm seama că el nu a mai ieşit niciodată din această stare.

Contactul îndelungat cu ţărănimea, precum şi frământările care au loc după reformă, îl de-termină pe Tolstoi să se desprindă de clasa sa şi să se apropie din ce în ce mai mult de ţărănimea

41

patriarhală. El începe să propage ideea „reîntoarcerii la viaţa simplă”… Şi Eminescu adoptase pentru sine un mod rudimentar de viaţă, locuia în case cu podea de pământ, se spăla în lighian şi mânca pâine cu nuci. Lui îi aparţine fraza: ,,Ce-i trebuie omului pentru trai? Mâncare, haine, cu care să se apere de vânt şi ploi, şi un acoperiş deasupra capului. Iar omul ce face? În loc de mânca-re, nărăveşte să aibă mese copioase, în loc de haine - vestimentaţie dintre cea mai scumpă, în loc de casă - palate. Iată de unde încep răzmeriţele, neînţelegerile, războaiele!”

În copilărie căutase beţişorul fermecat cu ajutorul căruia urma să dăruiască omenirii feri-cirea… Frumoasă şi sugestivă această frază!

Încă câteva date însoţite de-un mic studiu

Tolstoi e unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii! Alături de Dostoievski, este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Puşkin şi terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război şi pace şi Anna Karenina au avut o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credinţele şi ideile sale filosofice şi estetice, propovăduite de-a lungul vieţii prin celelalte opere, sunt reunite şi cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Creaţia sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observaţiei soci-ale şi psihologice, sentimentul tragicului şi omenescului.

Tolstoi s-a manifestat, totodată, şi ca eseist, dramaturg şi reformator în domeniul educaţiei, calităţi care l-au consacrat ca pe unul dintre cei mai cunoscuţi membri ai acestei vechi şi aristo-cratice familii ruseşti. Interpretările sale literare privind învăţăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârşitul vieţii sale, un fervent comentator al învăţăturilor lui Hris-tos, în sensul lor social, pacifist şi nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale despre rezistenţa nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăţia lui Dumnezeu este cu tine” , vor avea un profund impact asupra unor personalităţi de referinţă din secolul al XX-lea, printre care Gandhi şi Martin Luther King Jr.

Opera scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi este cunoscută şi admirată de iubitorii de li-teratură din toată lumea. Impresia pe care a produs-o în epoca sa, precum şi răsunetul de care s-a bucurat opera lui, l-au situat încă din timpul vieţii printre cei mai importanţi scriitori ai vremii. Tolstoi a fost, din anumite puncte de vedere, un om plin de contradicţii. Născut într-o familie de nobili din Imperiul Rus, îl obsedau în aceeaşi măsură excesele burgheziei şi ascetismul autoimpus al stoicismului. Deşi şi-a întemeiat un sistem propriu de credinţe religioase, câştigând respectul gânditorilor laici, nu a reuşit niciodată să reconcilieze conceptele de artă şi frumos în viaţa reală. Cercetând opera lui Tolstoi, Vladimir Nabokov observa că doar două subiecte l-au atras cu ade-vărat pe acesta, anume viaţa şi moartea, iar ele au fost reexaminate în fiecare nouă scriere, cu o complexitate mereu sporită. E de ajuns să urmărim „Moartea lui Ivan Ilici” sau „Anna Karenina”, ca să vedem că acestea sunt, într-adevăr, temele fundamentale ale operei tolstoiene.

Lung şi rodnic a fost drumul vieţii şi al creaţiei lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriaşă moşte-nire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporţii („Război şi pace”), un roman social de moravuri („Anna Karenina”), un roman social (Învierea”), o trilogie au-tobiografică („Copilăria”, „Adolescenţa”, „Tinereţea”), numeroase nuvele şi povestiri („Cazacii”, „Dimineaţa unui moşier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murat” şi altele), drame („Puterea întunericului”, „Roadele instrucţiunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare, basme şi istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură ştiinţifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim şi o excepţional de bogată corespondenţă. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacu-lui al XIX-lea (războiul împotriva lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861-1905.

42

1436

În Amintirile sale, Tolstoi îşi rezumă într-o pagină biografia:„Privindu-mi viaţa, examinând-o din punctul de vedere al binelui şi al răului pe care l-am

făcut, îmi dau seama că toată lunga mea existenţă se poate împărţi în patru perioade: prima, cea poetică, minunată, inocentă, radioasă a copilăriei, până la patrusprezece ani. Apoi cei douăzeci de ani oribili, de grosolană depravare în slujba orgoliului, a vanităţii şi mai ales a viciului. A treia perioadă, de optsprezece ani, a durat de la căsătorie până la renaşterea mea spirituală: lumea ar putea-o califica morală, pentru că în cei optsprezece ani am dus o viaţă familială cinstită şi regu-lată, fără a ceda nici unuia din viciile pe care opinia publică le condamnă. Dar toate interesele mele erau limitate la preocupări egoiste, pentru familia mea, pentru bunăstare, pentru succesul literar şi toate satisfacţiile personale. În sfârşit, a patra perioadă este cea pe care o trăiesc acum, după regenerarea mea morală; din aceasta n-aş vrea să schimb nimic, în afară de relele obiceiuri pe care le-am deprins în perioadele precedente.”

(L. N. Tolstoi. Din jurnalul său)

Război şi pace… Tolstoi a muncit la „Război şi pace” şase ani: din 1863 până în 1869, pornind de la diverse

fragmente pe care le avea gata de câţiva ani, astfel dezvoltând povestea şi personalitatea eroului principal, un tânăr decembrist. Păstrând doar frânturi din ideile iniţiale despre intrigă şi schim-bând cadrul narativ la războaiele napoleoniene, a început să contureze o operă de ficţiune istorică. Compoziţional, imensa varietate de figuri (peste 550) şi episoade este arhitecturată sub formă de cronică a vieţii, în principal a câtorva familii din înalta nobilime rusă.

Concentrându-se asupra membrilor a două familii importante, Bolkonski şi Rostov, „Război

şi pace”, foloseşte istoriile lor individuale pentru a portretiza Rusia în pragul unui conflict apo-caliptic cu Franţa lui Napoleon Bonaparte. Evenimentele împing repede personajele centrale spre confruntarea inevitabilă. Niciun alt scriitor nu se compară cu Tolstoi în amploarea viziunii epice, ce cuprinde stările sufleteşti prin care trec oraşe întregi, mişcările armatelor, prevestirile de rău augur ce planează asupra întregii societăţi.

La 19 martie 1865 scriitorul nota în jurnalul său:„Mă pasionează istoria lui Napoleon şi Alexandru. Ideea de a scrie o istorie psihologică -

romanul lui Napoleon şi Alexandru - conştiinţa posibilităţii de a face un lucru mare m-a cuprins acum ca un nor de bucurie. Toată mârşăvia, toată vorbăria, toată nebunia, toate contradicţiile din sufletul oamenilor care i-au înconjurat şi din ei înşişi.”

(Tolstoi, Jurnalul său)Dintre numeroasele personaje perfect prezentate, un relief deosebit îl capătă prinţul An-

drei Bolkonski, contele Pierre Bezuhov şi Nataşa Rostova. Primul este un om inteligent şi cult, voluntar şi energic, generos şi sincer, onest şi cu o bogată viaţa interioară, dar care - conştient de inevitabilul declin al clasei căreia îi aparţine şi dezamăgit de mediul căruia nu i se poate adapta, deşi caută, zadarnic, să dea prin acţiune un sens vieţii - cade în pesimism. Pierre Bezuhov este un caracter total diferit: timid şi lipsit de voinţă, sentimental şi aplecat spre visare, fără simţ practic şi spirit de iniţiativă, snob, deşi îi displace stilul de viaţă al aristocraţiei; de asemenea, un om preo-cupat de dreptatea socială, ajungând până la atitudini protestatare. Tolstoi l-a învestit cu anumite calităţi care îi erau proprii lui, în timp ce altele le-a proiectat asupra lui Andrei. Bolkonski este un fel de om al „Secolului luminilor”, în timp ce Bezuhov pare a fi - asemeni scriitorului - un discipol al lui J.J.Rousseau. Nataşa, considerată de critici ca fiind una din cele mai bine realizate personaje feminine din întreaga literatură universală, reprezintă idealul feminin tolstoian: spontană şi simplă, delicată şi afectuoasă, devotată familiei.

În capodoperă războaiele lui Napoleon şi împotriva lui Napoleon au o desfăşurare amplă

43

şi tumultoasă care nu ţine seama de destinul unui singur om, iar indiferenţa războiului faţă de un singur om se compensează prin perspectiva detaşată a unui singur om faţă de război.

Război şi pace e o operă de semnificaţie universală. Tolstoi a abordat în scrierile sale o mare varietate tematică, insistând pe investigarea psihologiei personajelor şi pe reflectarea evenimente-lor în conştiinţa acestora.

Divers Fraza aceasta ,,La Iasnaia Poliana, în copilărie Tolstoi căutase beţişorul fermecat cu ajutorul

căruia urma să dăruiască omeniri fericirea” nu înceteasă să mă frământe. Copilul-minune Tolstoi a dat dovadă de fineţe a spiritului încă de mic. Moartea mamei, pe când nu avea nici doi ani, l-a făcut, poate, mai visător decât era. Sensibilitatea cu care s-a născut îşi atribuia toate culorile.

Se zice că primele opere literare citite de Tolstoi au fost poeziile lui Puşkin. Într-o zi, i s-a cerut să recite o poezie în faţa unuia dintre prietenii tatălui său. În vârstă de

numai opt ani, Tolstoi l-a impresionat puternic pe invitatul tatălui său, recitând fără greşeală şi cu patos două poezii.

La 14-15 ani suferea de complexul inferiorităţii. Deşi înalt şi chipeş, el se lamenta: ,,Un om cu nasul turtit, nu poate să fie fericit!”

La 27-30 de ani, în cercurile literare, se purta vehement: De ce povestirile şi romanele se încheie mereu cu bine? De ce toate au ca subiect doar viaţa de până la căsnicie? Ce se întâmplă însă în viaţa de familie? Şi el scrie romanul ,,Anna Karenina” în care prezintă cu lux de amănunte viaţa de familie. La el povestea nu se mai termină cu bine, ci în mod tragic: Karenina s-a aruncat sub tren!

În anii căsniciei fericite, Sofia Andreevna, nevasta sa, îl ajuta la munca de scriitor: copia pe curat foi de manuscris. Lucrau la „Război şi pace”. La un moment dat, Tolstoi zice: „Dacă tot ştii ce scriu, scrie şi tu vreun capitol-două!” Nevastă-sa a făcut ochi mari. Habar nu avea cum se scrie.

Când relaţiile între ei au devenit tensionate, Tolstoi fu vizitat de un prieten. Au jucat şah. Tolstoi ieşi biruitor. Şi atunci, de sub sprâncenele stufoase, a observat, scrutând cu ochii săi mici: ,,Vezi, nu sunt nebun! Te-a invitat nevastă-mea să mă verifici.”

Când Sofia Andreevna a intervenit în forţă în corespondenţa sa, Tolstoi s-a înfuriat: ,,Să-mi lăsaţi măcar libertatea de gândire!”

Deja slăbit de vârsta înaintată, lovit de calvarul bătrâneţei, Tolstoi se separase cu masa. Avea 12 copii, nepoţi, strănepoţi… Şi el nu dorea să ospăteze cu toţi delaolaltă: ,,Parcă nu-mi dau sea-ma? Ce plăcere aveţi să mâncaţi în faţă cu un moşneag fără dinţi şi cu fărâmituri în barbă?”

Despre femeie, se vede, într-un moment de supărare, Tolstoi a zis: ,,O femeie care nu a fost bolnavă niciodată este mai rea decât o scorpie.”

În cei 15 ani de căsnicie fericită, Tolstoi a scris două capodopere: Război şi pace şi Anna Karenina. Dar, ironia sorţii! De cum a terminat Anna Karenina, s-a încheiat şi fericirea de familie. Probabil, fără să vrea, la nivel de subtilităţi artistice care ating coardele cele mai fine ale sufletului omenesc şi legăturile cele mai fine ale neuronilor, a atins şi viitorul căsniciei sale. Asemenea ca-zuri în literatură nu sunt singulare. În romanul Martin Iden de Jack London eroul central îşi pune capăt zilelor. După acest roman, însuşi Jack London nu mai scrie decât câteva articole, după care moare. În naraţiunea Un erou al zilelor noastre de Lermontov, eroul îşi pierde viaţa în duel. După care în duel îşi găseşte moartea însuşi autorul. Eroul din Bătrânul şi marea suferă un fiasco. Dar nici din viaţa autorului nu s-a mai ales nimic în continuare. ,,Unde-s şirurile clare din viaţă să le spun?/ Ah, organele-s sfărmate şi maestrul e nebun!” scria Eminescu în Scrisoarea IV. Doamne, şi prevestirile acestea la nivel de creaţie…, izbucnite din străfunduri ale subconştientului… Nu-s prea bune. Dar cum să le previi? Cât de preţioasă ar fi la moment zicala: Mai departe de foc, că te poţi frige!

44

1436

Deşi contemporani, Tolstoi şi Dostoievski nu au avut ocazia să se cunoască, sau nu au dorit, deşi ambii îşi exprimau mereu dorinţa de a-l vedea unul pe celălalt. Două au fost momentele în care o întâlnire dintre ei ar fi putut avea loc. În 1878 la Petersburg stârnise mare vâlvă un ciclu de prelegeri ţinute de filozoful Vladimir Soloviov. Atât Dostoievski, cât şi Tolstoi se numărau printre auditori. Tolstoi venise la această conferinţă însoţit de Nikolai Strahov, personaj care ar fi putut să mijlocească un contact direct între cei doi scriitori, pentru că îi era prieten foarte apropiat şi lui Dostoievski. Însă Tolstoi l-a rugat pe Strahov ca în acea zi să nu-i facă cunoştinţă cu nimeni, astfel încât cei doi i-au evitat pe prietenii lor.

Tolstoi îi scria lui Strahov după moartea lui Dostoievski: „Cât aş dori să pot spune tot ce simt despre Dostoievski. Dumneavoastră, descriindu-vă sentimentele, aţi exprimat o parte din ale mele. Nu l-am văzut niciodată pe acest om şi n-am avut niciodată legături directe cu el, şi, când a murit, am înţeles deodată că el mi-a fost omul cel mai apropiat, cel mai drag şi mai necesar. Am fost scriitor şi scriitorii sunt cu toţii orgolioşi, invidioşi, în orice caz eu sunt un asemenea scriitor. Dar nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă măsor cu el - niciodată. Toate câte le-a făcut el (toate cele bune şi adevărate) le-am receptat aşa încât cu cât va face mai multe cu atât îmi va fi mie mai bine. Arta îmi provoacă invidie, la fel inteligenţa, dar cele ale inimii doar bucurie. Aşa că l-am şi socotit un prieten de-al meu, şi nici nu mă gândeam să nu-l întâlnesc, şi dacă până acum asta nu s-a întâmplat, mai e totuşi timp. Şi dintr-odată la masă - prânzeam singur, întârziasem - citesc: a murit. Şi mi-am pierdut un anume reazăm. M-am zăpăcit, iar apoi mi-am dat seama cât mi-a fost de drag, şi am plâns şi mai plâng şi acum.

În zilele dinaintea morţii lui am citit „Umiliţi şi obidiţi”, şi m-a cuprins duioşia.” (L. N. Tol-stoi. O scrisoare adresată lui Strahov)

Această scrisoare este, probabil, cea mai importantă confesie epistolară privind atitudinea lui Tolstoi faţă de Dostoievski. Este datată cu 5-10 februarie 1881. Iniţial, scrisoarea a fost trimisă lui Strahov, iar ulterior a ajuns în mâinile soţiei lui Fiodor Dostoievski. Atunci când s-a întâlnit cu Tolstoi, Anna Dostoievskaia îi mulţumeşte lui Tolstoi „pentru scrisoarea aceea minunată pe care aţi scris-o lui Strahov după moartea soţului meu. Strahov mi-a dat această scrisoare şi o păstrez ca o relicvă”. „Am scris exact ceea ce am simţit.” - îi răspunse Tolstoi.

În 1901, Comitetul Nobel a decis să propună premiul unui scriitor ce părea să corespundă testamentului lui Alfred Nobel şi i-a scris lui Lev Tolstoi. Una dintre condiţiile acordării era recu-noaşterea pe plan european a valorii operei. Trei scriitori ruşi fuseseră traduşi în limba franceză: Tolstoi, Dostoievski şi Puşkin. Traducerile erau susţinute financiar de la caseta ţarului Alexandru al III-lea, în ruble-aur. Tolstoi refuză, motivând că banul este ,,ochiul dracului” şi că el trăieşte în acord cu normele creştine. Un grup de scriitori şi jurnalişti suedezi s-a constituit într-un comitet de susţinere a lui Tolstoi. De două ori scriitorul rus a avut ocazia să ajungă şi în Suedia, însă n-a mai apucat. Prima dată, atunci când refuzase Premiul Nobel, iar a doua oară, atunci când a fost invitat la un Congres Internaţional al Păcii de la Stockholm.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi al invaziei naziste, Tolstoi a fost autorul cel mai publicat în Rusia, iar pasaje relevante din „Război şi pace” erau afişate pe străzile Moscovei pentru a servi drept pildă de eroism. Deşi atât „Război şi pace”, cât şi ,,Anna Karenina” sunt pu-ternic ancorate în spaţiul şi vremea lor, niciunul dintre ele nu este limitat de acestea, căci Tolstoi a urmărit dezvăluirea unor adevăruri mai ample ale istoriei şi naturii umane.

„Principesa Maria din ,,Război şi pace”, scrie Tolstoi, s-a născut la Chişinău”. Impresionant fapt! Frumoasa şi, în acelaşi timp, dramatica relaţie dintre Tolstoi şi soţia sa a fost descrisă în

Sonata Kreutzer. O opinie proprie, şi originală despre natura tensionată a relaţiilor dintre Tolstoi şi soţia sa expune Deil Karneghi. Dar noi nu o putem prezenta până a nu vă introduce în fabulă.

Karneghi:,,Pe când avea şapte ani, Benjamin Franklin a săvârşit o greşeală. De ea şi-a amintit toată

viaţa. Benjamin îşi dorea nespus un fluier. Şi-l dorea atât de mult, încât a mers la un magazin de

45

jucării şi, dând vânzătoruui monedele toate din mâna sa, primi fluierul, şi nu se mai interesă cât costă de fapt. ,,Când am venit acasă, scria el unui prieten după ce trecuseră şaptezeci de ani, fluie-ram cât îmi poftea inima, alergând prin casă.” Când fraţii şi surorile mai în vârstă ca el au aflat că a plătit pentru fluier mai mult decât costul real, l-au luat într-o derâdere crasă. Benjamin Franklin, după cum el însuşi mărturisea, ,,plângea de necaz”.

Mulţi ani mai târziu, deja om politic cunoscut în toată lumea şi ambasador al SUA în Fran-ţa, Franklin îşi amintea, ca şi mai înainte, că el a plătit în plus pentru fluier şi acel fapt îi adusese ,,mai multă părere de rău decât plăcerea pe care i-o dăduse fluierul”. Odată cu scurgerea vremii, Franklin a cunoscut multă lume, a urmărit acţiunile semenilor şi a descoperit pentru sine că multă, multă lume a plătit în plus pentru fluier. Şi a ajuns la concuzia că nefericirile oamenilor se trag din evaluarea eronată a preţului unui obiect sau lucru şi din plata în plus pe care o dau. În această cate-gorie de oameni, care plătesc în plus, nimeri şi geniul nemuritor Tolstoi, autor a două capodopere de circulaţie mondială ,,Război şi pace” şi ,,Anna Karenina”.

Enciclopedia britanică indică că în ultimii douăzeci de ani ai vieţii sale Tolstoi, probabil, ,,era cel mai admirat om din lume”. Între 1890 şi 1910, cu douăzeci de ani înainte de moarte, la el veneau în vizită admiratori cu nemiluita; aceştia doreau măcar să-i zărească faţa, să-i audă vocea, să i se atingă de haine. Fiecare frază pe care o rostea era imediat inscripţionată şi considerată drept ,,revelaţie divină”. Cu toate acestea, când era vorba de viaţa de toate zilele, Tolstoi dădea dovadă de foarte puţină judecată sănătoasă. În general, nu prea avea judecată sănătoasă.

Iată ce am în vedere. Tolstoi s-a căsătorit cu o fată pe care o iubea foarte mult. Într-adevăr, ei erau atât de fericiţi încât uneori se rugau în genunchi lui Dumnezeu să le dăruiască posibilitatea să se bucure cât mai mult de această viaţă minunată. Dar fata cu care s-a căsătorit era geloasă. Ea îmbrăca câteodată haine ţărăneşti şi îl urmărea şi în pădure. Acest fapt a provocat scandaluri. Ea îl gelozea până şi faţă de copii. Se ajunsese până la aceea că, odată, a tras cu pistolul în portretul fiicei sale. Se zvârcolea la podea cu flaconul de opiu aflat lângă buze şi ameninţa că-şi pune capăt zilelor. Copiii stăteau în acest timp băgaţi în boale într-un ungher şi plângeau de frică.

Şi ce a făcut Tolstoi? Eu nu l-aş fi învinuit în cazul în care el s-ar fi enervat şi ar fi dărâ-mat toate în cale, pentru aceasta avea destule motive. Dar el a săvârşit lucrul cel mai rău posibil: a deschis un jurnal! Da, da, un jurnal intim, în care o învinuia de toate relele pe nevastă. Era ,,fluierul”său. Dorea ca viitoarele generaţii să-l justifice şi să o învinuiască pe nevastă. Şi ce a făcut soţia sa? Ea a rupt pagini din jurnalul lui, în care se vorbea despre ea, şi le dădu pe foc. În afară de aceasta, a deschis şi ea un jurnal în care învinuia pe bărbatul său grobian. Ea chiar a scris o nuvelă: ,,A cui e vina?”. În ea îl înfăţişă pe soţ drept tiran, iar ea – martiră.

Cu ce s-a încheiat toată povestea? De ce aceşti doi oameni au transformat casa lor, după cum spunea însuşi Tolstoi, în casă de nebuni? Desigur, în acest sens existau unele cauze. Una din ele ar fi că ei îşi doreau pătimaş să creeze o impresie urmaşilor. Manifestau grijă pentru ce părere vom avea noi! Dar cine dintre noi se interesează astăzi de problemele lor familiale? Nimeni. Noi sun-tem preocupaţi de rezolvarea propriilor probleme, nu avem un minut liber să ne gândim la familia Tolstoi. Ce plată în plus au dat aceşti doi nefericiţi pentru fluierul lor? 50 de ani de trai în adevărat infern, şi toate doar din cauză că niciunul, nici celălalt nu au dat dovadă de judecată sănătoasă şi nu au pus piciorul în prag: ,,De-ajuns!” Ei nu au apelat la elementul raţional, să zică: ,,Stabilim imediat un regim de ,,reducere a pagubelor în relaţiile noastre. Ne aruncăm pe vânt viaţa. Să ne zicem chiar acum: ,,De-ajuns!”

Cred că înţelegerea adevăratei valori a lucrurilor este secretul cel mai de preţ, a cărui cunoaş-tere aduce pacea sufletească. Cred că suntem apţi să distrugem 50 la sută din neliniştile noastre, dacă vom şti să creăm un standard de aur după care să preţuim pe cât de scumpe ne-ar fi unele lucruri.” (Citat încheiat din Karneghi)

Se zice că Tolstoi muncea ca un chinez, nu recunoştea sărbătorile! Ca să scrie o pagină, el ci-tea o sută. Dacă aborda un subiect dintr-o materie exactă, arăta ce a scris unui expert. Pentru fiecare

46

1436

personaj din Război şi pace a elaborat câte un plan şi, se zice, niciodată n-a confundat personajele; mai mult, în capodoperă niciun erou nu se aseamănă unul cu altul.

Pe final de divers Tolstoi nu a putut scăpa de furia nevestei nici pe patul de moarte. Ea se preumbla ca o fan-

tomă pe sub fereastră, ca să afle cui a lăsat moştenirea literară. Sufletul lui nu putea să se ridice la ceruri, o vedea ba apărând, ba dispărând din fereastră.

Tolstoi a murit. I s-au stins ochii, inima încetase să-i bată, dar mâna nu încetase să scrie. Se zice, atunci când deja zăcea fără suflare, mâna i se mai mişca pe plapumă, imitând actul de a scrie. O fi fost aşa sau nu, de unde să ştim? Dar, de, nu e de şagă ca o mână omenească să fi scris în viaţă sute de mii de pagini – unul din cele mai măreţe acte de creaţie în istoria omenirii.

COMENTARIU

Zeul acesta al gândirii artistice nu poate să lase indiferent pe nimeni, acum şi niciodată!

După Călăreţul fără cap, personal doar în Război şi pace am avut ocazia să trăiesc senzaţia că într-o operă literară în momentul lecturii nu am de a face cu eroi – zămislire a fanteziei autorului – ci cu oameni vii. Captivat de subiectul capodoperei, o vedeam pe sprinţara Nataşa ca aievea ba acasă, alergând prin parc, ba la bal, ba trebăluind prin casa cu numeroase odăi. Ecranizarea ulterioară a capodoperei mi-a trezit şi ea impresii dintre cele mai frumoase, ajungând să exclam: ,,Ce minune!”

Asupra lui Tolsoi şi a creaţiei sale, fireşte, am avut viziunea mea proprie. * Pentru autoarea cărţii Recitind paginile ,,Război şi pace”, Dolinina, Tolstoi ar fi ,,un om

rău, atotştiutor, ca şi Dumnezeu.” ,,El ar putea rătăci în ideile sale, idei pentru mine neclare şi stră-ine, dar Tolstoi niciodată nu va greşi vis-a-vis de sufletul omului. Am văzut mereu în el un bătrân rău, cu ochi ageri, privind aspru de sub sprâncene. Tolstoi nu avea nici patruzeci de ani când scria ,,Război şi pace”, dar şi atunci el mi se părea un bătrân cu ochi mici, privind de sub sprâncene, cu barbă deasă, deştept şi atotştiutor.”

Nu aşa îl văd eu pe Tolstoi. În anii de juneţe, pe când citeam ,,Război şi pace”, farmecul, ca un univers strălucitor ce se revărsa din capodoperă, mă copleşea şi eu, ca legat la ochi, nu mai aveam nevoie să ştiu cum arătă autorul din punct de vedere fizic: că e tânăr sau bătrân, frumos sau urât; cu ochii mici sau mari… Mi-l închipuiam un Adonis, o întruchipare a frumuseţii, chiar dacă purta barbă. Acest chip mi-a stăruit mereu în faţa ochilor. Fascinat de creaţiile literare, mai ales de eroiii săi, ca să nu mai zic de Nataşa, pare-se, fusesem îndrăgostit, am dorit ca în conştiinţa mea să se păstreze chipul lui ca o icoană, chip pe care mi l-am creat la prima lectură a romanului ,,Război şi pace” şi, pesemne, el nu mă va părăsi niciodată.

Tolstoi nici pe departe nu e idolul meu, că nu am un singur idol. Dar el e unul dintre dascălii mei scumpi, cel care mi-a altoit dragostea faţă de frumos, de fineţe şi naturaleţe. Mi-a servit drept piatră de temelie în crearea de aprecieri dintre cele mai alese, în formarea viziunii proprii asupra creaţiilor literare, mi-a servit drept model în elaborarea şi realizarea unor scrieri proprii. ,,Toţi suntem născuţi din ,,Mantaua” lui Gogol!”, spunea unul dintre literaţii ruşi. Şi eu aş putea spune: ,,M-am născut din Război şi pace!”. În anii de adolescenţă, aplecat asupra operei sale, am prins gust pentru toată literatura rusă. Şi am devorat, din proprie iniţiativă şi osârdie, Serile de lângă cătunul Dikanka, Revizor, Suflete moarte de Gogol; Oameni săraci, Idiotul, Crimă şi pedeapsă şi Fraţii Karamazov de Dostoievski; În ajun de Tugheniev, am citit Cehov, Puşkin, Lermontov… Fiecare dintre ei are farmecul său, dar mie, ca să recunosc, îmi e aproape mai mult Gogol, poate şi din considerentul că se trage din rădăcini basarabene. Gogol e poet în proză, Cehov – un maestru al prozei scurte, Dostoievski – mare psiholog, Tolstoi – artist total. Şi nu la şcoală, nici la facultate, am citit, în strădania mea de a deveni scriitor şi pentru a potoli setea de cunoaştere, puzderie de

47

titluri din creaţia literară rusă, începând cu Leskov şi terminând cu Paustovski, Şukşin sau Vam-pilov. ,,Război şi pace”, datele biografice şi corespondenţa titanului de la Iasnaia Poliana mi-au determinat priorităţile în ale creaţiei, mi-au dăruit elemente etice şi estetice în opera de formare a personalităţii. Pentru acestea toate plecăciunile faţă de autorul nemuritoarei capodopere.

Ultima lectură a romanului ,,Război şi pace” am realizat-o în cadrul pregătirii pentru scrierea Marilor capodopere. Şi aşa cum am scris în română, tot în română am dorit să citesc romanul. Dar nu a mers. Traducerea mi se părea rea. Deşi nu e rea. Dar, sunt nevoit să recunosc, lectura îmi crease oroare. Întreaga mea fiinţă, obişnuită cu suflul originalului, cu atmosfera ce are nuanţă de basm, ca şi cum s-a răzvrătit, a refuzat o nouă percepere, izvorâtă din versiunea română. Mie îmi mai dăinuia în memorie – sunet şi imagine - farmecul epopeei. Şi am revenit la original, cufundân-du-mă din nou în povestea revărsată din realităţi, din descrieri şi mişcări sufleteşti.

Reiterăm ideea: cum a fost posibil acest miracol literar? Când autorul scria ,,Război şi pace”, nu avea decât sub 40 de ani. De unde atâta minte într-un tânăr? Tolstoi împlinise 35. Când citeşti rânduri ale epopeei, nu te vizitează nici umbră de gând că autorul n-ar avea 50 sau chiar 60 de ani. Capodopera, de la un capăt la altul, denotă o minte matură a celui care scrie, o minte în stare să cu-prindă un univers de reflecţii, de trăiri, de descrieri şi comparaţii. Ce l-a făcut oare să aibă o minte atât de reflectivă? Frământările că a trăit fără părinţi, firea sa melancolică din născare? Răspunsul să ni-l dea cel care îl are.

Tolstoi avea 35 de ani când începu munca la ,,Război şi pace”. Pentru unii 35 de ani e o vârstă copilărească, nu şi pentru Tolstoi. Era vârsta la care, mă dau cu părerea, rar cine putea să se înalţe la culmile de percepere pe care le necesită o capodoperă. Să admitem, o anumită experienţă în ale scrisului avea. Până atunci mai scrisese nişte romane şi povestiri; cu toate acestea, oare corespun-dea întreaga lui fiinţă, înarmată cu calităţi artistice, realizării unei idei atât de măreţe? Se pare, nu. Doar manifestări ale geniului puteau să o transpună în fapt. Or, Tolstoi a fost om de geniu. Şi în această ipostază se manifestă ca un erou temerar, neînfricat în faţa necunoscutului, un Columb din partea literaturii! Unde mai pui că şi tristele experienţe îi veneau în ajutor la înfăptuirea ideii. Iar mintea, odată încinsă (de revelaţia ce i s-a ivit odată cu epopeea, ea arătându-i-se în splendoarea, măreţia şi integritatea sa, chiar dacă nu în detalii, ci în contururi distincte), i-a generat o nouă stare de spirit şi această stare de spirit, cu tot conştientul şi subconştientul programate pentru lucrare, i-au permis să realizeze ideea. Abia la scrierea romanului Război şi pace Tolstoi îşi notează pentru prima dată: ,,Mă consider scriitor cu toate forţele sufletului meu, şi scriu şi reflectez, aşa cum nici-odată nu am scris şi nu am reflectat”.

A procedat la scris şi, exact câtă vreme i-a luat elaborarea, atâta vreme i-a luat şi scrierea. La vremea în care a trecut la scrierea operei vieţii sale, Tolstoi se bucura deja de o anume

faimă literară. Nu era novice, numele său figura pe paginile periodicelor literare din Rusia. Dar cuvântul încă nu şi-l spusese, acum urma să şi-l spună. Ceea ce crease până atunci, Copilăria, Ca-zacii, Incursiunea, Tăierea pădurii, Dimineaţa unui moşier, Povestiri din Sevastopol, se prezen-tau, în faţa splendidei capodopere, probe ale condeiului. Noua lucrare, de poporţii incredibile, avea să-i aducă renumele jinduit – numele său să fluture pe buzele tuturor. Ideea iniţială de a alcătui o adevărată istorie a Europei s-a transformat înt-o idee genială - să fie scris un roman în care să fie cuprinse elementele vieţii ca într-o cunună de mândre podoabe. Capodopera, fără analog în lume, surprinde prin profunzime, splendoare, prin panorama uimitoare, prin descrierile şi comparaţiile ce nu necesită niciun calificativ.

După opt ani de muncă - elaborare, scriere şi tipărire - aflat în permanentă febră a scrisului, a finalizat opera, putând acum, probabil, să spună şi el ca Goethe: Război şi pace e sângele meu! Opt ani de muncă, o muncă titanică, opt ani de gândiri, de elaborări a mii de schiţe, învăluirea miracu-loasă a unui material de peste 5.500 de pagini, sunt manifestări ale unui om de geniu.

Război şi pace e şi rodul căsniciei sale fericite. A muncit alături de o nevastă tânără, frumoa-să şi iubitoare.

48

1436

S-a realizat ca artist şi ca filosof. Şi, ca şi Dante, şi-a permis să critice tot şi toate - popoare şi personalităţi. A cunoscut casele regale şi le-a prezentat în Război şi pace aşa cum se manifestau ele la acele timpuri; a făcut ravagii prin cele ce trăiau pe atunci Franţa, Italia, Austria, Prusia şi Polonia.

Anul 1825 a fost de cotitură în istoria patriei sale. Elucidarea valorii lui a devenit scopul măreţ pe care îl urmărea Război şi pace. Iniţial, după cum deja ştiţi, Tolstoi preconiza să scrie un roman despre răscoala decembriştilor. În acea vreme puterea se străduia să înlăture acele persoane, să nu tulbure spiritele în societate. Iar noi ştim că, traversând Europa din Rusia până în Franţa, os-taşii ruşi au văzut cu ochii lor o altă viaţă, o altă calitate a vieţii, nu ca la ei acasă, încă cu iobăgie. Ideile Libertate, Fraternitate şi Egalitate au pus stăpânire pe ei. După sacrificiul anului 1825, la patru decenii de la răscoală, iobăgia a fost desfiinţată. Sacrificiul a fost răsplătit. Rusia, urmând procesul istoric firesc, deşi cu paşi de melc, a păşit pe calea libertăţii şi a democraţiei. Răscoalele din 1905, din 1917, în fine destrămarea Uniunii Sovietice, viaţa Rusiei moderne de azi, fac dovada expresiei de libertate cu sorgintea către anul 1825. Deportarea sau lichidarea fizică a celor care văzuseră o altă viaţă peste graniţă, aşa cum s-a procedat în 1825, se va repeta şi după cel de-al Doi-lea Război Mondial. Stalin a avut grijă ca toţi cei cu studii superioare care trecuseră prin Polonia, Cehia şi Germania, să fie deportaţi sau lichidaţi fizic - să nu mai povestească altora ce au văzut! În această înşiruire de idei, iată că se realizează veşnica luptă între vechi şi nou. Unii zic ca totul să rămână pe vechi. Dar aşa nu se poate! Aceasta ar însemna, să nu fi fost Kopernic! şi noi astăzi să mai credem că pământul nu se învârte. Tolstoi s-a simţit obligat să scrie acest roman-epopee. Ceea ce are Rusia astăzi mai bun sunt roade ale sacrificiului de la 1825. Ideile veniseră de la revoluţia franceză din 1789, dar şi de la Ceaadaev. Tolstoi, preocupat de motivele răscoalei, voind să afle şi cheia victoriei ruseşti din 1812, a reuşit o capodoperă rară în literatura universală.

El nu a fost istoric, a fost artist. Şi în calitatea sa de adevărat maestru literar, a putut să se ridice la cele mai înalte culmi ale desăvârşirii artistice. În floarea vârstei, în 1863, a trecut la trans-punerea în fapt a măreţei sale idei. Prima frază a romanului e despre război. Şi fraza, deşi e despre război, e rostită pe timp de pace. După unsprezece ani de cugetări a cunoscut starea propice crea-ţiei la noua lucrare. Chiar dacă repetăm, mai zicem încă o dată: A scris cincisprezece începuturi, pe care mai apoi le-a împletit cu iscusinţă în pânza naraţiunii. Reflecţiile asupra istoriei, multe la început, dispar, Tolstoi pledează pentru intercalarea vieţii paşnice cu secvenţe de război. Temele predilecte – viaţa şi moartea – îşi găsesc de minune expresia, descrierile afişează toate calităţile umane şi pe timp de pace, şi pe timp de război. Tolstoi – artistul realist – revine pe parcurs, lăsând în umbră pe filozoful moralist.

Totul, inclusiv reflecţiile, care necesită pregătire filosofică şi gândire abstractă, se înscrie în ideea lucrării. Război şi pace, ca să vezi, începe fără fabulă, începe cu dialog. Pentru acea vreme era ceva neordinar, neînţeles pentru unii literaţi. Dar sfârşitul, mai cu seamă ,,Câteva cuvinte cu privire la cartea Război şi pace”, este Prefaţa şi, astfel, Tolstoi asigură integritatea capodoperei.

Criticile însă nu au întârziat să apară, pentru reflecţiile abstracte acerbe de la final, dar mai cu seamă pentru spargerea nepermisă a tiparelor. Bernard Shaw l-a criticat: ,,Ai stricat romanul! Dumneata nu eşti filosof, eşti artist. Ai scris o minunată lucrare: ,,Sonata Kreutzer”, iar cu reflec-ţiile ai stricat Război şi pace!”

Tolstoi a lăsat, în cele din urmă, totul cum era. Astăzi omenirea gustă din deliciul măreţei ca-podopere şi dorinţa copilului, care la Iasnaia Poliana căutase beţişorul fermecat cu ajutorul căruia să dăruiască omenirii fericirea, s-a împlinit.

*Recitind pagnile ,,Război şi pace”, Leningrad, Editura ,,Literatura pentru copii”, 1973, pag. 17-22.

49

Valentina GRAUR

ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ

Azi munţi-şi schimbă-n mers pălărioara Pe-un verde fraged – sânge câmpenesc – În piept se face loc de primăvară... Iar gândurile toate ameţesc. Şi suflete, în haină de paradă, Pe crengi înşiră mugurii plesniţi, Răsună-n codri cântec de baladă, De se trezesc şi urşii năuciţi.

Se colorează lumea toată-n verde, Cod al speranţei şi-al puterii semn, E un statornic, ce nu se va pierde, Şi va rămâne veşnic un îndemn. Iar dragostea-i acum ca firul ierbii, Stă zgribulită încă sub veston, Nu riscă să se ia acum la săbii, Să-şi schimbe melodia pe alt ton.

CÂNTEC DE-NCEPUT

Vreau să încep de unde începe viaţa, De unde prind a se topi zăpezi, De unde zori, trezit-au dimineaţa ... Să semene lumină în livezi. Vreau să încep cu drumul ce se-nşiră Şi să pornesc pe el, cu pas vioi, Vreau să încep cu visul ce aspiră, Făcând abstracţie de viaţa pân’la noi. Vreau să încep cu răsărit de soare Vreau de la capăt doina s-o doinesc, S-o duc în lume, să-i înalţ altare Acestui tainic bocet strămoşesc.

Vreau să-ncep cu nopţi sub clar de lună, Să zbor aş vrea la licărit de stea Şi cerul să îmi ţină, drept cunună, Speranţa braţ la braţ cu dragostea. S-adorm duios un cântec viu din leagăn, Şi nopţile cu basme s-amăgesc - Eu viaţă peste tot aş vrea să seamăn, Având alături îngerul ceresc. Mă rog de tine, Doamne, fă minunea, Sloboade-mi începutul înapoi, Acoperind, aici, acum, genunea, Făcând-o trecătoare pentru noi.

FIINŢA DIN NEFIINŢĂ

Prea mulţi vorbesc ades de nefiinţă, Dar eu nici pe departe n-am pătruns Întregul sens al sensului fiinţă, Mie nu-mi este pe-nţeles, de ajuns. E nefiinţa-n mintea-mi o stafie, Un gol ce nu există nicăieri, Un vid cântat adesea în poezie, Având acum şi mari aprecieri. Şi eu, rămasă-n urmă de mondene, Tot la fiinţă ochi-mi aţintesc – Mă ţin de ea, ca de valori perene,De tot ce-i viu, real şi omenesc.

Nu vreau pisică neagră-n întuneric, Nu vreau să-nchipui vidul pe din dos, Cotrobăind doar sensul alegoric, Imaginând în el un chip frumos. Făcut şi el, adus cu necuvinte Din ţări-neţări, de nefiinţe-n vid, Se pare că nu au nici o sorginte, Sau sunt făcute de-un bărbat gravid. Excesul pus în toate – te doboară, În poezie are ton rebel, Dar picurat cu pic el te-nfioară, Şi aripile-i sunt de porumbel.

50

1436

Din clasica literaturii universaleJohn STEINBECK

LA RĂSĂRIT DE EDEN

PARTEA ÎNTÎI

Capitolul 14

1

Sînt atîtea lucruri de povestit despre Vestul din acea vreme încît e greu să ştii cu ce să începi. Unul atrage după sine altele o sută. Problema este să te hotărăşti pe care să-l povesteşti mai întîi.

Vă aduceţi aminte că Samuel Hamilton spusese că băieţii lui s-au dus la un bal la şcoala Peach Tree. Pe atunci, şcolile erau centre de cultură. Bisericile protestante din oraş se luptau pentru exis-tenţă într-o ţară în care abia veniseră. Biserica catolică, intrată prima în scenă şi care pătrunsese adînc, lîncezea într-o tradiţie confortabilă, în timp ce misiunile erau treptat abandonate, acoperişu-rile lor se dărîmau şi porumbeii îşi făceau cuiburi în altarele dezgolite. Biblioteca misiunii din San Antonio (în latină şi spaniolă) fusese aruncată într-un hambar unde şoarecii îi rodeau legăturile de piele. La ţară, focarul artei şi ştiinţei era şcoala, iar învăţătorul purta şi întreţinea flacăra învăţăturii şi frumosului. Şcoala era locul de întîlnire pentru muzică şi discuţii. La şcoală se instalau urnele pentru alegeri. Viaţa socială, fie că era vorba de încoronarea unei regine a primăverii, de omagii aduse unui preşedinte mort sau de un bal care urma să ţină o noapte întreagă, nu se putea desfăşura în altă parte. Învăţătoarea nu era doar un model de intelectual şi un conducător social, ci şi ţinta matrimonială a întregii regiuni. O familie se putea mîndri dacă unul din fii se căsătorea cu învăţă-toarea. Se presupunea că urmaşii ei se vor bucura de avantaje intelectuale, atît prin moştenire cît şi prin educaţie.

Fetele lui Samuel Hamilton nu erau destinate să devină neveste de fermieri sleite de muncă. Erau fete drăguţe şi aveau strălucirea unor coborîtoare din regii Irlandei. Aveau o mîndrie care de-păşea sărăcia. Nimeni nu se gîndea că ar trebui să fie privite cu milă. Samuel a crescut nişte copii mult superiori. Erau mai citiţi şi mai bine educaţi decît majoritatea celor de o seamă cu ei. Samuel le-a transmis tuturor dragostea pentru învă ţătură şi i-a ţinut departe de ignoranţa plină de mîndrie a epocii lor. Olive Hamilton a devenit învăţătoare. Asta înseamnă că la cincisprezece ani a părăsit casa şi s-a dus să locuiască la Salinas, unde putea să urmeze şcoala secundară. La şaptesprezece ani şi-a trecut examenul de diplomă care cuprindea toate artele şi ştiinţele, iar la optsprezece ani preda la şcoala Peach Tree.

În şcoala ei erau elevi mai în vîrstă şi mai înalţi decît ea. Îţi trebuia mult tact ca să fii învăţă-toare. Era o treabă grea şi periculoasă ca, fără pistol şi fără bici, să menţii ordinea printre băieţii cei mari şi nedisciplinaţi. Într-una din şcolile de munte, o învăţătoare a fost violată de elevi.

Olive Hamilton trebuia nu numai să predea de toate, dar şi pentru toate vîrstele. În vremea aceea, foarte puţini tineri treceau de clasa a opta, iar dacă mai aveau şi treburi la fermă, unora le trebuiau paisprezece sau cincisprezece ani ca să termine şcoala. Olive tre buia să practice şi o medi-cină rudimentară, deoarece mereu se întîmplau accidente. Cosea răni provocate de tăieturi de cuţit după o luptă în curtea şcolii. Cînd un băieţel în picioarele goale era muşcat de un şarpe cu clopoţei, era de datoria ei să sugă degetul ca să-i scoată veninul.

Preda cititul la clasa întîi şi algebra la a opta. Conducea corul, ţinea loc de critic literar şi scria cro nicile mondene care apăreau săptămînal în “Salinas Journal”. În afară de acestea, întreaga viaţă socială a regiunii era în mîinile ei, nu numai examene şcolare, ci şi baluri, întruniri, dezbateri,

51

coruri, festivităţi de Crăciun şi de primăvară, manifestările patriotice cu ocazia săr bătorilor naţio-nale. Ea făcea parte din Consiliul Co munal şi prezida şi ţinea în mînă toate acţiunile de binefacere. Era departe de a fi o muncă uşoară şi cuprindea datorii şi obligaţii de neînchipuit. Învăţă toarea nu avea viaţă particulară. Era urmărită cu gelozie ca să i se descopere o slăbiciune de caracter. Nu putea să stea în gazdă la o familie mai mult de un trimestru, asta ar fi provocat gelozie ― o familie îşi cîştiga o anumită situaţie socială dacă găzduia o învăţătoare. Dacă în familia la care locuia se găsea un fiu bun de însurat, propunerea venea de la sine; dacă erau mai mulţi pretendenţi, se iscau bătăi groaznice pentru mîna ei. Băieţii din familia Aguita, trei din ei, erau aproape să se omoare pentru Olive Hamilton. Rareori învăţătoarele rămîneau mai mult timp în şcolile de ţară. Munca era atît de grea şi propunerile de căsătorie atît de frecvente, încît se măritau în foarte scurt timp.

Olive Hamilton era hotărîtă să nu urmeze această linie. Nu împărtăşea entuziasmul intelec-tual al tatălui ei, dar timpul petrecut la Salinas o făcea să nu dorească să devină nevastă de fermier. Voia să trăiască într-un oraş, poate nu chiar aşa de mare ca Salinas, dar cel puţin să nu fie o simplă încrucişare de drumuri. La Salinas, Olive a cunoscut frumuseţile vieţii, corul bisericesc şi odăjdiile, Confreria Altarului, şi mesele de post de la Biserica Episcopală. A cunoscut desfătări artistice – com-panii aflate în turneu jucau piese şi chiar opere, cu mirajul lor şi iluziile unei alte lumi, plină de farmec. Fusese la petreceri, concurase la recitalul de poezie, participase la coruri şi făcuse parte din orchestră. Salinas o tentase. Acolo se putea duce la o petrecere îmbrăcată de sărbătoare şi se putea întoarce acasă cu aceeaşi rochie, nu ca aici unde trebuia să-şi împacheteze rochiile într-un sac de voiaj, să călărească zece mile şi apoi să le scoată şi să le calce din nou.

Cît era de ocupată de meseria ei, Olive ducea dorul vieţii de metropolă, iar cînd tînărul care a construit moara de făină din King City i-a cerut mîna, ea a acceptat cu condiţia unei logodne lungi şi secrete. Secretul era necesar pentru că, dacă s-ar fi ştiut, ar fi dat naştere la tulburări printre tinerii din vecinătate.

Olive nu avea strălucirea tatălui ei, dar avea simţul umorului împletit cu voinţa puternică şi de neclintit a mamei sale. Le băga pe gît elevilor ei încăpăţînaţi atîta învăţătură şi frumuseţe cîtă puteau să înghită.

Exista o prejudecată în privinţa învăţăturii. Oamenii doreau ca băieţii lor să înveţe să citeas-că, să soco tească şi asta era de-ajuns. Mai multă carte i-ar fi putut face nemulţumiţi şi uşuratici. Existau numeroase exem ple care dovediseră că învăţătura îl făcea pe băiat să părăsească ferma ca să trăiască la oraş ― să se con sidere superior tatălui său. Aritmetică ― atît cît să măsoare pămîntul şi cheresteaua şi să ţină socotelile, scris ― atît cît să comande cele necesare şi să facă corespon-denţă cu rudele, citit ― atît cît trebuia pentru ziare, almanahuri şi reviste agricole, ceva muzică, atît cît îi trebuia pentru cîntece religioase şi patriotice ― toate acestea erau de-ajuns pentru un băiat şi nu-l împingeau pe drumuri greşite. Învăţătura era pentru doctori, avocaţi şi învăţători, consideraţi ca o clasă aparte, fără legături cu ceilalţi oameni. Mai erau, desigur, şi unele excepţii, ca Samuel Hamilton de pildă, el era acceptat şi iubit, dar dacă n-ar fi fost în stare să sape un puţ, să potcoveas-că un cal, sau să mînuiască o secerătoare, Dumnezeu ştie ce s-ar fi spus despre familia lui.

Olive se căsători cu tînărul ei şi se mută mai întîi la Paso Robles, apoi la King City şi, în cele din urmă, la Salinas. Avea o intuiţie de pisică. Acţiunile ei se bazau mai degrabă pe instincte, decît pe raţiune. Avea bărbia hotărîtă şi nasul mic al maică-si şi ochii frumoşi ai tatălui. Era cea mai reprezentativă din familia Hamilton, cu excepţia mamei. Teologia ei era un amestec curios de bas-me irlandeze şi legende din „Vechiul Testa ment”, despre Iehova, pe care, în ultimii ani de viaţă, îl identifica cu tatăl ei. Cerul era pentru ea o frumoasă casă de fermă, locuită de rudele decedate. Făcea abstracţie de relaţiile exterioare potrivnice şi refuza să creadă în existenţa lor, iar cînd vreu-na din ele nu i se supunea, devenea furioasă. Se spunea despre ea că a plîns amarnic pentru că nu s-a putut duce la două baluri deodată, în aceeaşi sîmbătă seara. Unul era la Greenfield, iar celălalt

52

1436

la San Lucas ― la douăzeci de mile distanţă. Ca să se ducă la amîndouă şi apoi acasă, ar fi trebuit să călărească şaizeci de mile. Aceasta era o realitate de care nu putea să nu ţină seama, aşa încît a plîns de supărare şi nu s-a dus la nici unul. Cu trecerea anilor, inventă o metodă fără greş faţă de lucrurile neplăcute. Cînd eu, unicul ei fiu, aveam şaisprezece ani, am contractat o pneumonie pleurală, o boală ucigătoare pe acele timpuri. Mă pierdeam, mă pierdeam, pînă ce aripile îngerilor mi-au atins pleoa pele. Olive a folosit metoda ei care nu dădea greş pentru tratarea pneumoniei şi a izbutit. Pastorul se ruga cu mine şi pentru mine. Sora superioară şi călugăriţele de la mănăstirea de lîngă casa noastră se rugau cerului de două ori pe zi să mă ajute, o rudă îndepărtată, teolog, dădea şi el acatiste pentru mine. Au fost folosite toate vrăjile, magiile, ierburile cunoscute, a adus şi două infirmiere bune şi pe cei mai buni doctori din oraş. Metoda era practică. M-am făcut bine. Era iubitoare şi hotărîtă cu familia, trei fete şi cu mine, ne-a învăţat treburile casei, spălatul vase-lor, curăţatul hainelor şi bunele maniere. Cînd era furioasă, avea o privire teribilă care îl făcea pe copilul cel rău să se albească la faţă ca o migdală opărită.

Cînd m-am făcut bine după pneumonie, a trebuit să învăţ din nou să merg. Stătusem nouă săptămîni în pat, muşchii îmi slăbiseră şi se instalase moleşeala convalescenţei. Cînd m-au ajutat să mă ridic, simţeam că mă înţeapă fiecare nerv, iar rana din coastă, care fusese deschisă ca să se dreneze puroiul din cavitatea pleurală, mă durea îngrozitor. Am căzut înapoi în pat, strigînd:

― Nu pot! Nu pot să mă scol!Olive mă privi cu ochii ei teribili.― Scoală-te! Tatăl tău a muncit toată ziua şi a vegheat toată noaptea. A făcut datorii pentru

tine. Scoală-te!Şi m-am sculat.Datorie era un cuvînt urît şi o idee de nesuportat pentru Olive. O factură neachitată după data

de cincisprezece a lunii era o datorie. Cuvîntul avea şi sensul de murdărie, lenevie şi dezonoare. Olive, care credea sincer că familia ei era cea mai bună din lume, nu ar fi permis, din snobism, ca ea să fie atinsă de datorii. A înrădăcinat într-atît la copiii ei groaza de datorii, încît şi acum, într-un sistem economic schimbat, în care datoriile fac parte integrantă din viaţă, devin neliniştit cînd se întîrzie cu două zile plata unei facturi. Olive n-a acceptat niciodată plata în rate chiar cînd aceasta devenise un fenomen de masă. Un lucru cumpărat pe credit era un lucru care nu-ţi aparţinea şi pentru care aveai datorii. Făcea economii pentru lucrurile pe care şi le dorea, aşa încît vecinii noştri beneficiau de noile invenţii chiar şi cu doi ani înaintea noastră.

2

Olive era foarte curajoasă. Probabil că este nevoie de curaj ca să creşti copii. Trebuie să vă povestesc ce a făcut în Primul Război Mondial. Nu avea o gîndire internaţională. Prima ei graniţă geografică era familia ei, a doua oraşul ei, Salinas, iar apoi exista o linie punctată, nu prea clar definită, care era graniţa comitatului. În felul ăsta ea nu credea în război, nici măcar atunci cînd miliţia noastră călare fu chemată sub arme, îşi încărcă în trenuri caii şi o porni spre lumea largă.

Martin Hopps locuia lîngă noi, după colţ. Era solid, mărunt, cu părul roşu. Avea o gură mare şi ochii roşii. Era aproape cel mai timid băiat din Salinas. Era destul să-i spui bună-dimineaţa, ca să-l faci să nu se mai simtă în largul lui. Făcea parte din miliţia călare doar pentru că depozitul de arme avea teren de baschet.

Dacă germanii ar fi cunoscut-o pe Olive şi ar fi avut bun-simţ, şi-ar fi schimbat planurile ca să n-o înfurie. Dar nu o cunoşteau sau erau proşti. Cînd l-au ucis pe Martin Hopps, au şi pierdut războiul, pentru că asta a înfuriat-o pe mama şi s-a pornit contra lor. Îi plăcuse Martin Hopps. Nu jignise niciodată pe nimeni. Cînd l-au omorît, Olive a declarat război Imperiului German.

53

Îşi căută o armă. Tricotatul căciulilor şi al ciorapilor nu-i satisfăcea dorinţa de răzbunare. Un timp îşi îmbrăcă o uniformă de Cruce Roşie şi se întîlni cu alte doamne îmbrăcate la fel, la depozitul de armament, unde înfăşurau feşe şi destrămau reputaţii. Era un lucru bun, dar nu ţintea spre inima Kaiserului. Olive voia sînge pentru viaţa lui Martin Hopps. Şi-a găsit arma răzbunării în “Obligaţiile libertăţii”. Nu vînduse nimic niciodată în viaţa ei, în afară de un chec cu glazură, ocazional, în folosul Confreriei Altarului, în clădirea Bisericii Episcopale, dar de data asta începu să vîndă bonuri cu sacul. Muncea cu încrîncenare. Cred că oamenii se şi temeau să nu le cumpere. Iar cînd le cumpărau de la Olive, ea le dădea senzaţia că luptă cu adevărat, că bagă o baionetă în burta Germaniei.

Întrucît vînzările ei urcară ca o rachetă şi rămaseră ridicate, Ministerul de Finanţe începu să remarce această nouă amazoană. Mai întîi veniră scrisori şapirografiate de mulţumiri, apoi scrisori adevărate, sem nate de ministrul finanţelor, şi fără ştampilă de cauciuc. Eram mîndri, dar nu atît de mîndri cum am fost cînd începură să sosească premii, un coif german (prea mic pentru oricare din noi), o baionetă, o bucată de şrapnel dinţată fixată pe un postament de abanos. Şi, fiindcă noi nu eram apţi pentru a lupta în război, ci puteam cel mult să mărşăluim cu puşti de lemn, războiul dus de mama părea că e o compensaţie pentru noi. Apoi se întrecu pe ea însăşi şi îi întrecu pe toţi cei din regiunea noastră. Îşi mări de patru ori suma vînzărilor, şi aşa destul de fabuloasă, şi i s-a acordat cel mai frumos premiu din toate ― o călătorie cu un avion militar.

Oh, cît de mîndri eram noi, copiii! Chiar şi indirect, era pentru noi o glorie greu de suportat. Dar biata mea mamă ― trebuie să vă mărturisesc că erau o serie de lucruri în a căror existenţă mama nu credea, în ciuda oricărei dovezi contrare. Unul din aceste lucruri era un Hamilton rău, iar celălalt era avionul. Faptul că le văzuse cu ochii ei nu constituia un motiv ca să creadă o iotă mai mult în existenţa lor.

Din pricina felului ei de a fi, am încercat să-mi închipui cum s-a simţit. Inima ei trebuie să se fi îngrozit, căci cum se poate zbura oare cu ceva ce nu există? Dacă ar fi constituit o pedeapsă, zborul ar fi fost crud şi neobişnuit, dar era un premiu, un dar, o onoare şi o glorie. Probabil că ne-a privit în ochi şi a văzut stră lucind în ei toată admiraţia noastră, şi a înţeles că fusese prinsă în cursă. Dacă nu s-ar fi dus, familia ei ar fi fost dezolată. Era încolţită, şi nu avea nici o cale onorabilă de scăpare decît doar moartea. În momentul în care a luat hotărîrea să se urce în acel lucru inexis tent, a fost convinsă, pare-se, că nu va supravieţui.

Olive îşi făcu testamentul ― îşi pierdu o mulţime de timp cu el şi apoi îl duse să fie controlat ca să fie sigură că e legal. După care deschise caseta de lemn de trandafir în care ţinea scrisorile pe care i le scrisese soţul ei cînd îi făcuse curte şi după aceea. Nu ştiusem că-i scrisese poezii, dar aşa era. Făcu un foc în vatră şi arse toate scrisorile. Erau ale ei şi nu voia ca altă fiinţă umană să le mai vadă. Îşi cumpără lenjerie nouă. Îi era groază să fie găsită moartă cu lenjeria reparată sau, mai rău chiar, ruptă. Cred că a văzut gura mare schimonosită şi ochii timizi ai lui Martin Hopps aţintiţi asupra ei şi a simţit că, într-un fel, îi răscumpăra viaţa furată. Era foarte blîndă cu noi şi nu dădea atenţie la o farfurie prost spălată care lăsa o pată de grăsime pe şervetul de vase.

Evenimentul trebuia să aibă loc pe terenul de curse din Salinas. Am fost duşi la teren cu o maşină a armatei şi ne simţeam mai solemni şi mai măreţi decît nişte funeralii naţionale. Tata lucra la fabrica de zahăr Spreckles, la cinci mile depărtare de oraş şi nu a putut fi liber, sau poate n-a vrut, de teamă că nu va putea face faţă încercării. Dar, deşi îi era atît de frică să se urce prea sus, Olive aranjase ca avionul să încerce să zboare măcar pînă la fabrica de zahăr, înainte de a se prăbuşi.

Acum îmi dau seama că cele cîteva sute de oameni care se adunaseră, veniseră pur şi simplu să vadă avionul, dar în momentul acela credeam că veniseră în cinstea mamei.

Olive nu era o femeie înaltă şi, la vîrsta aceea, începuse să se îngraşe. A fost nevoie să o ajutăm să iasă din maşină. Era de bună seamă înlemnită de frică, dar bărbia micuţă se arăta plină de hotărîre.

54

1436

Avionul stătea pe cîmpul în jurul căruia se întindeau pistele de curse. Era înspăimîntător de mic şi uşor ― un biplan cu carlinga deschisă, cu fuselaj de lemn legat cu corzi de pian. Aripile erau acoperite cu pînză. Olive era înmărmurită. Se îndreptă spre locul respectiv ca o vită la tăiere. Peste hainele despre care avea convingerea că erau cele de îngropăciune, doi sergenţi îi îmbrăcară o salopetă, o haină vătuită şi una de zbor, şi ea devenea tot mai rotundă cu fiecare strat. Apoi îi puseră o caschetă de piele cu ochelari mari, astfel încît cu năsucul ei mic şi obrajii trandafirii alcă-tuia un spectacol demn de văzut. Arăta ca o minge cu ochelari. Cei doi sergenţi o ridicară pe braţe şi o instalară înăuntru. Umplea în întregime spaţiul liber. Cînd începură să-i prindă centurile de siguranţă, îşi veni în fire şi începu să facă semne disperate cu mîna, ca să atragă atenţia. Unul din soldaţi se urcă sus, o ascultă, veni la sora mea Mary şi o conduse la avion. Olive trăgea de mănuşa căptuşită, groasă de zbor, de pe mîna stîngă. Îşi eliberă mâinile, îşi scoase inelul de logodnă cu un mic diamant şi îl dădu lui Mary. Îşi aşeză bine verigheta de aur, îşi trase din nou mănuşile şi privi drept înainte. Pilotul se urcă în carlinga din faţă, iar unul din sergenţi trase cu toată forţa de elice. Micuţul aparat o porni, apoi se întoarse şi, la capătul cîmpului, cu motorul zbîrnîind din plin, se ridică în aer, iar Olive privea drept înainte şi, probabil, că ţinea ochii închişi.

Îl urmăream cu privirea cum se ridica şi se înde părta, lăsînd în urmă o tăcere pustie. Comite-tul de vînzare a obligaţiilor, prietenii şi rudele, simplii spec tatori nici nu se gîndeau să părăsească locul. Avionul se făcu tot mai mic, ca un punct pe cer, în drum spre Spreckles, apoi dispăru. Tre-cură cincisprezece minute pînă îl văzurăm din nou, zburînd liniştit şi foarte sus. Apoi, spre groaza noastră, păru că se împiedică şi ca de. Căzu la nesfîrşit, îşi reveni, urcă şi făcu un looping. Unul dintre sergenţi rîse. Pentru un moment, avionul se menţinu drept, apoi ni se păru că înnebuneşte. Execută un tonou, cîteva immelmann-uri, looping-uri interioare şi exterioare, apoi se dădu peste cap şi zbură deasupra cîmpului cu capul în jos. Vedeam un fel de ghiulea neagră care era cascheta mamei. Unul dintre soldaţi spuse liniştit:

― Cred că ăla s-a scrîntit. Doar nu mai e o femeie tînără.Avionul ateriză destul de sigur şi veni spre grupul nostru. Motorul se opri. Pilotul ieşi afară,

dînd din cap uimit.― Cea mai teribilă femeie pe care am întîlnit-o vreodată.Se întinse, strînse mîna moale a lui Olive şi plecă grăbit.A fost nevoie de patru oameni şi destul de mult timp ca să o scoatem pe Olive din carlingă.

Era atît de ţeapănă, că nu se mai putea apleca. Am dus-o acasă şi am culcat-o în pat şi nu s-a mai sculat două zile.

Abia mai tîrziu am aflat ce se întîmplase. Ceva a spus pilotul, ceva Olive, şi ambele relatări au trebuit puse cap la cap ca să aibă un înţeles. Au zburat după ordin, în jurul fabricii de zahăr Spreckles ― au înconjurat-o de trei ori ca să fie siguri că tata o să vadă, apoi pilotul s-a gîndit să facă o glumă. Nu se gîndea la nimic rău. A urlat ceva şi chipul lui părea contorsionat din pricina curentului de aer. Olive nu-l auzea din cauza zgomotului motorului. Pilotul închise motorul şi strigă:

― Acrobaţii?Era un fel de glumă. Olive îi văzu chipul cu ochelari şi vîntul îi luă vorba şi i-o deformă. Lui

Olive i se păru că spusese:― Ai să te ţii?Iată, gîndi ea, se întîmplă ceea ce ştiam că o să se întîmple. I-a bătut ceasul. Mintea ei trecu

totul în revistă să vadă dacă nu uitase ceva ― testamentul, scrisorile arse, lenjeria nouă, mîncare destulă acasă pentru cină. Se întreba dacă stinsese lumina din camera din fund. Totul s-a petrecut într-o secundă. Apoi se gîndi că poate mai există vreo şansă excepţională de supra vieţuire. Se ve-dea clar că tînărul soldat era speriat şi teama putea fi lucrul cel mai rău în situaţia aceasta. Dacă ea

55

se lăsa pradă panicii care îi bîntuia în suflet, el se putea speria şi mai tare. Se hotărî să-l încurajeze. Zîmbi luminos şi dădu din cap ca să-l îmbărbăteze şi atunci se trezi cu picioarele în sus. Cînd se redresă din looping, pilotul se uită din nou în spate şi strigă:

― Mai vrei?Olive era departe de a mai auzi ceva, dar bărbia-i arăta hotărîre şi era gata să-l ajute pe pilot

să nu fie prea înspăimîntat înainte ca avionul să se izbească de pămînt. Zîmbi şi mai dădu o dată din cap. După fiecare acrobaţie, tînărul soldat se uită în spate şi de fiecare dată ea îl încuraja. Multă vreme după cele întîmplate, acesta repeta întruna:

― E cea mai teribilă femeie pe care am întîlnit-o vreodată. Am făcut toate figurile pe care le-am învăţat şi ea tot mai voia. Doamne, ce mai pilot ar fi fost asta!

3

Louis Lippo l-a dus pe Adam cu şareta lui, la ferma lui Hamilton. Barele de fier zdrăngăneau, iar pe deasupra şaretei se legăna o pulpă de căprioară înfăşurată într-o pînză udă ca s-o ţină rece. În vremea aceea se obişnuia ca, mergînd în vizită la cineva, să duci în dar cîte ceva de mîncare, pen-tru că trebuia să rămîi la masă dacă nu voiai să-i jigneşti pe ai casei. Iar unii musafiri erau în stare să dea peste cap planurile culinare pe o săptămînă întreagă, dacă nu aduceau ceva în locul celor consumate. O bucată de porc sau de vită era de-ajuns. Louis aduse bucata de căprioară şi Adam făcu rost de o sticlă de whisky.

― Trebuie să-ţi atrag atenţia, zise Louis, domnului Hamilton o să-i placă asta, dar doamna Hamilton nu prea se dă în vînt după aşa ceva. În locul dumitale, aş lăsa-o sub scaun şi cînd o să ajungem în atelier, atunci poţi s-o scoţi. Aşa facem întotdeauna.

― Nu-l lasă pe soţul ei să bea?― E mare cît o păsărică, dar are nişte principii de oţel. Lasă mai bine sticla sub scaun, spuse

Louis.Ieşiră de pe drumul din vale şi mînară spre dealurile neregulate şi pline de făgaşe, peste nişte

şleauri săpate în noroiul ploilor de iarnă. Caii smuceau în hamuri, iar şareta se scutura şi se clătina. Fusese un an prost pentru regiunile de deal, care erau uscate încă din iunie şi, pe sub iarba măruntă şi arsă, se zăreau pietrele. Ovăzul sălbatic nu se ridicase mai înalt de şase degete deasupra solului, ca şi cînd ar fi ştiut că dacă nu se grăbeşte să facă repede spic, nu va mai face deloc.

― Nu e un loc prea plăcut, spuse Adam.― Plăcut? Dar, domnule Trask, e un pămînt care poate să mănînce inima omului şi să-l în-

ghită. Plăcut! Domnul Hamilton are o bucată întinsă şi totuşi ar muri de foame cu toţi copiii lui. Ferma nu le asigură hrana. El face tot felul de munci, iar acum băieţii au început să mai cîştige şi ei cîte ceva. E o familie cumsecade.

Adam privi un şir de smocuri de iarbă ce ieşiseră nu de mult din pămînt.― De ce oare s-o fi pripăşit pe un pămînt ca ăsta?Lui Louis Lippo, la fel ca oricărui om, îi plăcea să facă pe ghidul pentru un străin, mai ales

dacă nu exista un băştinaş care să-l contrazică.― O să-ţi spun, făcu el. Uite eu, de exemplu ― tata era italian. A venit aici după tulburări,

dar a adus ceva bani. Terenul meu nu e prea mare, dar e bun. Tata l-a cumpărat. L-a ales. Şi dum-neata, de pildă, nu ştiu cîţi bani ai şi nici n-o să te întreb, dar se zice că încerci să cumperi vechiul loc al Sanchezilor şi Bordoni nu vinde niciodată ieftin. Ai probabil bani destui, altfel nici n-ar trebui să te mai interesezi.

― Am o situaţie bună, zise modest Adam.― Să-ţi povestesc mai pe larg, spuse Louis. Cînd doamna şi domnul Hamilton au sosit în

56

1436

vale, nu aveau nici măcar o oală de noapte. Au fost nevoiţi să ia ce rămăsese ― pămînt al statului, pe care nimeni nu-l voia. Douăzeci şi cinci de acri din acest pămînt nu pot asigura nici măcar hra-na pentru o vacă, chiar şi în anii buni, şi se spune că şi coioţii pleacă de pe-acolo în anii răi. Unii oameni nu pricep cum au trăit Hamiltonii. Dar domnul Hamilton, bineînţeles, s-a apucat imediat de lucru şi, în felul acesta, au scos-o la capăt. A lucrat ca muncitor cu ziua pînă şi-a fabricat treie-rătoarea.

― Probabil că i-a mers mai bine cu asta. Am auzit peste tot vorbindu-se despre el.― Da, i-a mers mai bine. A crescut nouă copii. Pariez că n-a pus de o parte nici patru bănuţi.

Cum ar fi putut?O parte a şaretei se ridică, trecu peste o piatră mare rotundă şi căzu din nou. Caii erau uzi de

sudoare şi înspumaţi sub harnaşamente.― Voi fi bucuros să stau de vorbă cu el, spuse Adam.― Vezi, domnule, a strîns şi el o recoltă bună ― a avut copii buni şi i-a crescut bine. Toţi

s-au căpătuit ― poate cu excepţia lui Joe. Joe e cel mai mic ― e vorba să-l trimită la colegiu, dar toţi ceilalţi se descurcă. Domnul Hamilton poate să fie mîndru. Casa este exact în capul dîmbului următor. Să nu cumva să uiţi şi să scoţi whisky-ul ăla ― ea o să se uite la dumneata într-un fel care o să te îngheţe.

Pămîntul uscat se crăpa la soare şi greierii ţîrîiau.― E cu adevărat un pămînt uitat de Dumnezeu, zise Louis.― Mă face să mă simt meschin, spuse Adam.― Cum aşa?― Eu sînt destul de înstărit ca să nu fiu nevoit să trăiesc pe un teren ca ăsta.― Şi eu, dar nu mă simt meschin. Sînt doar al naibii de mulţumit.Cînd şareta ajunse pe coamă, Adam putu să pri vească în jos spre micul grup de clădiri care

alcătuiau reşedinţa familiei Hamilton ― o casă cu mai multe anexe, un staul de vaci, un atelier, o remiză. Era un peisaj secetos, cu pămînt ars de soare ― nici un copac, ci doar o grădiniţă udată cu mîna.

Louis se întoarse către Adam şi în tonul lui se simţea o oarecare nuanţă ostilă.― Vreau să te lămuresc asupra unor lucruri, dom nule Trask. Sînt oameni care, cînd îl văd

pentru prima oară pe Samuel Hamilton, au impresia că e nebun. Nu vorbeşte ca alţi oameni. E irlandez. Şi e plin de idei ― o sută pe zi. Şi de speranţe. Isuse, chiar aşa trebuie să fii ca să poţi să trăieşti pe pămîntul ăsta! Dar să nu uiţi un lucru ― e un bun muncitor, un fierar priceput şi unele din ideile lui pot să fie puse în practică. Şi l-am auzit vorbind de lucruri ce urmau să se întîmple şi chiar s-au întîmplat.

Adam fu alarmat de acea notă de ameninţare.― Nu sînt eu omul care să dispreţuiesc pe un altul, spuse el şi simţi brusc că Louis îl consi-

dera străin şi duşman.― Am vrut doar să ne lămurim. Sînt unii care vin din răsărit şi cred că un om care n-are o

grămadă de bani nu-i bun de nimic.― Nici nu m-aş gîndi să...― Poate că domnul Hamilton n-are nici patru bani puşi de o parte, dar este de-al nostru şi

poate şi cel mai bun dintre noi toţi. Şi-a crescut cea mai frumoasă familie pe care ţi-o poţi închipui. Vreau doar să nu uiţi asta.

Adam era gata să se apere, dar apoi spuse:― O să ţin minte. Mulţumesc că mi-ai spus.Louis privea din nou înainte.― Iată-l ― îl vezi, afară, lîngă atelier? Probabil că ne-a auzit.

57

― Are barbă? întrebă Adam făcînd ochii mici.― Da, are o barbă frumoasă. Dar a început să încărunţească. În curînd, va fi albă.Trecură prin faţa cabanei de lemn, o văzură pe doamna Hamilton care se uita la ei pe fereas-

tră şi traseră în faţa atelierului unde stătea Samuel şi-i aştepta.Adam văzu un bărbat puternic, cu o barbă de patriarh, cu părul încărunţit care îi stătea ca

scaieţii. Pomeţii obrajilor, deasupra bărbii, erau bronzaţi, soarele îi înnegrise pielea de irlandez. Purta o cămaşă albastră, curată, salopetă şi un şorţ de piele. Avea mînecile suflecate iar braţele sale musculoase erau şi ele curate. Doar mîinile îi erau înnegrite de la forjă. După o privire fugară, Adam stărui asupra ochilor lui, albaştri deschişi, plini de o încîntare tinerească. Ridurile din jurul ochilor erau aşezate ca razele ce se adună într-un centru, din cauza rîsului.

― Louis, spuse el, mă bucur că te văd. Chiar şi în dulceaţa micului nostru paradis de aici, ne place să ne vedem prietenii.

Îi zîmbi lui Adam şi Louis zise:― L-am adus pe domnul Adam Trask să te vadă. E străin din răsărit, a venit să se stabilească

aici.― Mă bucur, spuse Samuel. O să dăm mîna altădată. Nu vreau să vă murdăresc cu palmele

astea negre de la forjă.― Am adus nişte fier, domnule Hamilton. Vrei să-mi faci nişte colţare? Mi s-a stricat toată

instalaţia de adăpat.― Bineînţeles, Louis. Daţi-vă jos, daţi-vă jos. O să ducem caii la umbră.― Avem în spate o bucată de căprioară şi a adus şi domnul Trask ceva.Samuel se uită spre casă.― Poate acel ceva o să-l scoatem după ce ducem trăsura în spatele grajdului.Adam auzea accentul lui cîntat şi totuşi nu sesiza nici un cuvînt pronunţat într-un fel deose-

bit, poate în afară de t-urile şi l-urile ţinute sub limbă.― Louis, vrei să deshami tu? Eu am să duc vînatul înăuntru. Liza o să se bucure. Ei îi place

mîncarea de căprioară.― E vreunul din băieţi acasă?― Nu, niciunul. George şi Will au venit pentru sfîrşitul săptămînii şi s-au dus cu toţii asea-

ră la dans sus, pe Canionul Calul sălbatic, la şcoala Peach Tree. Se vor întoarce spre seară cu tot grupul. Lipseşte o canapea din cauza asta. Vă povestesc mai tîrziu ― Liza vrea să se răzbune pe ei ― treaba asta a făcut-o Tom. Vă povestesc eu mai tîrziu.

Rîse şi porni spre casă, ducînd pulpa înfăşurată.― Dacă vreţi, puteţi să duceţi acel ceva în atelier, ca să nu-l bată soarele.Cînd se apropie de casă, îl auziră cum striga:― Liza, n-ai să ghiceşti, Louis Lippo a adus o bucată de căprioară mai mare decît tine.Louis trase în spatele grajdului şi Adam îl ajută să deshame caii, să lege hăţurile şi să-i pri-

ponească la umbră.― Ai înţeles ce-a vrut să spună cu lumina soarelui şi cu sticla, zise Louis.― Femeia asta trebuie să fie un tiran nemaipomenit.― E cît o păsărică de mare, dar are o voinţă de fier.― Se depăşeşte pe ea însăşi, spuse Adam. Cred că asta am auzit-o de la cineva, sau am citit-o

pe undeva.Samuel veni după ei în atelier.― Liza o să se bucure dacă rămîneţi la masă, zise el.Adam protestă.― Nu se aştepta să venim.

58

1436

― Fugi de-aici. Mai face nişte găluşte în plus la carne. E o plăcere să vă avem printre noi. Louis, dă-mi bucăţile alea de fier şi să vedem cum vrei să ţi le fac.

Aprinse un foc de vreascuri în cuptorul pătrat al forjei şi suflă din foale peste el, apoi puse cu mîna cocs ud pînă cînd cărbunele începu să strălucească.

― Hai, Louis, suflă puţin cu foalele în focul ăsta. Încet, încet, omule, încet şi regulat.Puse bucăţile de fier pe cărbunii încinşi.― Nu, domnule Trask, Liza e învăţată să gătească pentru nouă copii înfometaţi. Nimic n-o

mai sperie.Aranjă fierul ca să primească mai multă căldură şi rîse.― Îmi retrag ultimele cuvinte, sînt o minciună sfruntată. Soţia mea tună şi fulgeră ca o furtu-

nă care se apropie. Şi vă atrag atenţia la amîndoi să nu pomeniţi cuvîntul canapea. E o vorbă care o înfurie şi o supără pe Liza.

― Ne-ai mai spus cîte ceva despre asta.― Dacă l-ai cunoaşte pe fiul meu Tom, ai înţelege mai bine, domnule Trask. Louis îl cu-

noaşte.― Bineînţeles că îl cunosc, răspunse Louis.Samuel continuă:― Tom al meu are pe dracu-n el. Are ochii mai mari decît burta. Seamănă întotdeauna mai

mult decît poate să culeagă. Se bucură prea mult, se necăjeşte prea mult. Aşa sînt unii oameni. Liza pretinde că şi eu sînt aşa. Nu ştiu ce soartă o să aibă Tom. Poate că-l aşteaptă succesul, poate spîn-zurătoarea ― au mai fost Hamiltoni spînzuraţi cu ani în urmă. Odată o să vă povestesc despre asta.

― Dar cu canapeaua cum e, sugeră Adam, politicos.― Ai dreptate. Eu săr de la una la alta, aşa spune şi Liza, de parcă aş alerga după nişte oi

rătăcite. Ei, şi a venit vorba de dansul de la şcoala Peach Tree, iar băieţii, George, Tom, Will şi Joe, au hotărît cu toţii să se ducă. Şi, bineînţeles, au fost invitate şi fetele. George, Will şi Joe, băieţi ca toţi băieţii, au invitat fiecare cîte o prietenă, dar Tom ― el a luat o porţie prea mare, ca de obicei. El a invitat două din surorile Williams, Jennie şi Belle. Cîte găuri pentru şuruburi vrei, Louis?

― Cinci, răspunse Louis.― Bine. Trebuie să vă spun, domnule Trask, că Tom al meu are tot egoismul şi dragostea

de sine a unui băiat care îşi închipuie că e urît. În majoritatea timpului, umblă cum apucă, dar cînd vine o sărbătoare, se împopoţonează şi străluceşte ca o floare de primăvară. Asta îi ia destul timp. Aţi observat că remiza era goală. George, Will şi Joe au pornit mai devreme, şi nu aşa aranjaţi ca Tom. George a luat şareta, Will a luat cabrioleta, iar Joe, docarul.

Ochii albaştri ai lui Samuel străluceau de bucurie.― Şi atunci apăru Tom, ferchezuit şi strălucitor ca un împărat roman şi singurul vehicul cu

roate care mai rămăsese era o greblă pentru fîn, şi cu asta nu putea duce nici măcar una din suro-rile Williams. Din fericire, sau din nenorocire, Liza se odihnea. Tom se aşeză pe trepte şi se gîndi. Apoi îl văzui că se duce în grajd, înhamă doi cai şi scoate oiştea de la greblă. Scoase canapeaua din casă şi o prinse de picioare cu un lanţ ― canapeaua cea frumoasă cu păr de cal şi braţe ca un gît de lebădă, la care Liza ţine mai mult ca la orice. I-am adus-o eu înainte de a se naşte George ca să se odihnească pe ea. Ultima oară cînd l-am văzut cu ochii mei a fost cînd Tom urca pe vîrful dealului, aşezat comod pe canapea, în drum spre surorile Williams. Şi, Dumnezeule, în ce hal o să fie cînd o s-o aducă înapoi.

Samuel lăsă jos cleştele şi îşi puse mîinile în şolduri, ca să poată rîde mai bine.― Şi Liza mocneşte de parcă-i iese fum pe nări. Sărmanul Tom!Adam zise zîmbind:― N-aţi vrea să luăm niţeluş din acel ceva?

59

― Asta da, spuse Samuel.Luă sticla, trase repede o înghiţitură de whisky şi o dădu îndărăt.― Uisquebaugh ― e un cuvînt irlandez ― whisky, înseamnă apa vieţii ― aşa şi este.Luă bucăţile de fier înroşite de nicovală şi le găuri, apoi îndoi colţurile cu ciocanul de săriră

scîntei. Scu fundă apoi fierul care sfîrîia într-un butoi pe jumătate umplut cu apă neagră.― Gata, spuse el şi le aruncă pe jos.― Mulţumesc, zise Louis. Cît mă costă?― Plăcerea tovărăşiei mele.― Întotdeauna faci aşa, zise Louis încurcat.― Ba nu, cînd ţi-am făcut puţul cel nou, mi-ai plătit cît ţi-am cerut.― Bine că mi-am amintit ― domnul Trask, aici de faţă, se gîndeşte să cumpere locul lui

Bordoni ― vechea donaţie Sanchez ― îţi aminteşti?― Îl cunosc bine. E un loc bun, spuse Samuel.― Întreba de apă, şi i-am spus că tu ştii mai bine despre treaba asta decît oricine de pe-aici.Adam trecu sticla şi Samuel luă o înghiţitură delicată şi îşi şterse gura cu braţul, deasupra

funin ginei.― Nu m-am hotărît încă, zise Adam. Mă interesează doar.― Ah, Dumnezeule, acum ţi-ai găsit beleaua cu mine, omule. Se spune că e periculos să pui

întrebări unui irlandez, pentru că îţi răspunde. Sper că dum neata ştii ce faci cînd îmi dai voie să vorbesc. Am auzit de două feluri de a privi lucrurile. Unii spun că omul tăcut este mai înţelept, iar alţii că omul care nu vorbeşte, nu gîndeşte. Bineînţeles, eu sînt şi pentru varianta a doua ― Liza spune că profit. Ce vreţi să ştiţi?

― Iată, de exemplu, despre terenul lui Bordoni. Cît de adînc ar trebui săpat, ca să ajungi la apă?

― Ar trebui să văd locul ― în unele părţi vreo treizeci de picioare, în altele o sută cincizeci, iar în altele chiar pînă în centrul pămîntului.

― Dar se poate găsi apă?― Aproape peste tot, dar nu şi la mine.― Am auzit că vă lipseşte pe-aici.― Aţi auzit? Cred că şi Dumnezeu în cer trebuie să fi auzit! Atît de tare am ţipat!― Lîngă rîu este un teren de patru sute de acri. Sub el s-ar găsi apă?― Ar trebui să văd. Mi se pare o vale cam curioasă. Dacă mai aveţi puţină răbdare, poate

că vă pot spune mai multe despre asta, m-am mai uitat pe acolo şi am făcut nişte sondaje. Un om flămînd înghite cu mintea ― chiar aşa-i.

Louis Lippo zise:― Domnul Trask este din Noua Anglie, îşi propune să se instaleze aici. A mai fost în Vest ―

în armată, a luptat contra indienilor.― Aţi mai fost? Atunci dumneavoastră ar trebui să vorbiţi şi eu să vă ascult.― Nu vreau să vorbesc despre asta.― De ce nu? Aşa să ne ajute Dumnezeu, dacă familia mea şi vecinii mei au luptat contra

indienilor!― Eu n-am vrut să mă lupt cu ei, domnule.Acest “domnule” se strecură fără ca el să-şi dea seama.― Da, înţeleg. Trebuie să fie greu să omori un om pe care nu-l cunoşti şi nu-l urăşti.― Poate că tocmai asta uşurează treaba, spuse Louis.― Este un punct de vedere, Louis. Dar unii oameni sînt prieteni cu toată lumea în inima lor,

în timp ce alţii se urăsc şi pe ei înşişi şi întind ura în jurul lor ca untul pe pîinea fierbinte.

60

1436

― Aş prefera să-mi vorbiţi de terenul acela, spuse Adam stînjenit, căci în minte îi apăru imaginea îngro zitoare a grămezilor de cadavre.

― Cît să fie oare?Louis ieşi afară şi se uită la soare.― Nu mai mult de zece.― Dacă mă pornesc, nu mă mai controlez. Fiul meu Will spune că dacă nu găsesc o fiinţă

omenească, vorbesc şi cu pomii.Oftă şi se aşeză pe un butoiaş cu cuie.― Am spus că e o vale stranie, poate pentru că m-am născut într-un loc înverzit. Ţie ţi se

pare stranie, Louis?― Nu, eu n-am ieşit niciodată de-aici.― Am săpat o grămadă în ea, zise Samuel. S-a întîmplat ceva pe dedesubt ― poate mai

continuă şi acum. Dedesubt este un fund de ocean, şi mai jos o altă lume. Dar asta nu trebuie să preocupe un fermier. Acum, deasupra este un pămînt bun, mai ales în locurile plate. În partea de sus a văii, terenul este uşor şi nisipos, dar este amestecat cu ăsta, cu pămîntul de pe dealuri care iarna este spălat şi dus la vale. Mergînd spre nord, valea se lărgeşte şi solul se face mai negru şi mai greu, poate mai bogat. Eu cred că pe locurile acelea au fost cîndva mlaştini şi rădăcinile au putrezit acolo de secole, în pămînt, l-au făcut negru şi l-au fertilizat. Iar cînd îl ari, vezi că apare o argilă grasă care îl ţine. Asta este cam de pe la Gonzales spre nord, pînă la gura rîului. În părţi, pe la Salinas, Blanco, Castroville şi Moss Landing, mlaştinile mai există încă. Şi cînd, într-o zi, aceste mlaştini vor seca, acolo va fi cel mai bun pămînt din această lume roşie.

― Întotdeauna povesteşte cum o să fie într-o zi, întrerupse Louis.― Mintea omului nu se poate mulţumi să trăiască numai în epoca respectivă, ca trupul.― Dacă e vorba să mă stabilesc aici, trebuie să ştiu cum şi ce va fi, zise Adam. Copiii mei,

cînd o să-i am, o să stea aici.Ochii lui Samuel priviră peste capetele prietenilor săi, dincolo de forja întunecată, în lumina

galbenă a soarelui.― Trebuie să ştii că pe sub o bună parte a văii, în unele locuri, în adîncuri, în altele aproape

de suprafaţă, este un strat numit crustă tare. Este o argilă densă şi în acelaşi timp grasă. În unele lo-curi, are grosimea de un picior, în altele, mai mult. Această crustă tare este rezistentă la apă. Dacă n-ar fi ea, ploile de iarnă ar intra în pămînt şi l-ar îmbiba de apă, iar vara s-ar ridica din nou în sus, spre rădăcini. Dar aşa, cînd pămîntul de deasupra crustei este îmbibat, restul porneşte în pîrîiaşe sau putrezeşte pe deasupra. Ăsta este unul din marile blesteme ale văii noastre.

― Dar e un loc destul de bun de trăit, nu-i aşa?― Da, este, dar omul nu poate să stea liniştit cînd ştie că ar putea fi mai bogat. M-am gîndit

că dacă am putea să facem mii de găuri în crustă ca să poată trece apa prin ea, s-ar putea rezolva problema. Şi apoi am încercat cu cîteva încărcături de dinamită. Am găurit crusta şi am făcut-o să sară în aer. Crusta s-a rupt şi apa a putut să pătrundă mai jos. Dar, Dumnezeule, gîndeşte-te cîtă dinamită trebuie! Am citit că un suedez ― acelaşi care a inventat dinamita ― a făcut un explozibil nou, mai puternic şi mai sigur. Poate că asta o să fie soluţia pentru noi.

Louis spuse pe jumătate în rîs, pe jumătate cu admiraţie:― Totdeauna se gîndeşte cum să schimbe lucrurile. Niciodată nu e mulţumit cu ele aşa cum

sînt.Samuel îi zîmbi.― Se spune că oamenii au trăit cîndva în copaci. Cineva a trebuit să fi fost nemulţumit de o

cracă prea înaltă, altfel picioarele tale n-ar fi atins acum pămîntul neted.Apoi rîse din nou.

61

― Mă şi văd stînd pe movila mea de pămînt, făurindu-mi o lume în închipuirea mea, cu ace-eaşi siguranţă cu care Dumnezeu a creat-o pe asta. Dar Dumnezeu şi-a văzut lumea. Eu n-am s-o văd pe a mea decît în închipuire. Într-o bună zi, aceasta va fi o vale cu mari bogăţii. Ar putea hrăni o lume, şi poate că aşa o să şi fie. Aici vor trăi oameni fericiţi, mii şi mii...

Peste ochii lui, parcă trecu un nor şi chipul i se întristă, iar el rămase tăcut.― După cîte spui, pare un loc potrivit ca să te stabileşti, spuse Adam. Într-altă parte aş putea

să-mi cresc copiii cu un asemenea viitor?Samuel continuă:― Mai e un lucru pe care nu-l înţeleg. E ceva întunecat, în această vale. Nu ştiu ce este, dar

îl simt. Uneori, în zile cu lumină orbitoare, îl simt cum încon joară soarele şi îi suge lumina, ca un burete.

Vocea îi deveni mai puternică.― În valea asta există o violenţă neagră. Nu ştiu, nu ştiu. E ca şi cum o veche fantomă ar

fi ieşit din oceanul mort din adîncuri şi a adus nefericirea care tulbură cerul. Este la fel de tainică precum o durere ascunsă. Nu ştiu ce este, dar o văd şi o simt la oamenii de aici.

Pe Adam îl trecu un fior.― Mi-am amintit că am promis să mă întorc devreme. Soţia mea, Cathy, e însărcinată.― Dar Liza e gata cu masa.― O să fie înţelegătoare cînd o să-i spui de copil. Soţia mea se simte rău. Îţi mulţumesc de

cele ce mi-ai spus cu privire la apă.― Te-am întristat fiindcă vorbele mele au mai luat-o pe delături.― Nu, deloc ― deloc. E prima sarcină a lui Cathy şi e îngrijorată.Adam se luptă toată noaptea cu gîndurile, iar în ziua următoare plecă, bătu palma cu Bordoni

şi terenul Sanchezilor deveni al lui.

Capitolul 13

1

Un fel de aureolă luminează mintea omului. I se întîmplă aproape oricui: poţi cîteodată s-o simţi cum creşte sau cum freamătă ca un fitil a cărui flacără se apropie de dinamită. Ai o senzaţie plăcută în stomac, o încîntare a nervilor, a braţelor. Pielea gustă aerul şi fiecare inspiraţie e plăcută. Începutul ei e aidoma plăcerii unui căscat larg care te destinde: creierul se luminează şi toată lumea străluceşte în faţa ochilor. Omul a dus poate o viaţă cenuşie, pe un pămînt cu copaci întunecaţi şi sumbri. Poate că evenimentele, chiar şi cele mai importante, s-au scurs palide, anonime. Şi apoi ― deodată, aureola îi sună în urechi un cîntec dulce de greier, mirosul pămîntului îi încîntă nările, şi lumina ce se strecoară sub un copac îi mîngîie ochii. După aceea din om ţîşneşte un torent care nu-l lasă totuşi secătuit. Cred că importanţa unui om în lume e dată de calitatea şi numărul aureolelor sale. Este o chestiune cu totul personală, dar ea ne leagă de lume. Ea este mama tuturor creaţiilor, şi în asta constă deosebirea dintre un om şi toate celelalte vieţuitoare.

Nu ştiu cum va fi în anii care vor veni. În lume au loc schimbări monstruoase, forţe care dau formă unui viitor al cărui chip nu-l cunoaştem. Unele din aceste forţe ni se par primejdioase, poate nu prin ele însele, ci pentru că tendinţa lor este să elimine alte lucruri care noi le luăm drept bune. Este adevărat că doi oameni pot ridica o piatră mai mare decît poate un singur om. Un colectiv poate construi automobile mai repede şi mai bine decît un singur om, iar pîinea de la o fabrică mare este mai ieftină şi are mereu acelaşi gust. Cînd hrana şi îmbrăcămintea noastră şi locuinţele se vor naşte în angrenajul producţiei de masă, metodele standard vor trebui să pătrundă şi în gîndirea

62

1436

noastră, şi să elimine orice altă gîndire. În epoca noastră, producţia de masă sau colectivă a pătruns în economie, în politică şi chiar în religie. În lume există o mare tensiune, tensiune care tinde să atingă punctul culminant, iar oamenii sînt nefericiţi şi au idei neclare.

Într-un asemenea moment, mi se pare firesc să-mi pun asemenea întrebări. În ce cred eu? Pentru ce trebuie să lupt şi împotriva cui?

Specia noastră este singura specie creatoare, şi are un singur instrument creator, creierul şi gîndirea individuală a omului. Nimic nu a fost creat vreodată de doi oameni. Nu există colaborări bune, fie în muzică, în artă, în poezie, în matematică sau în filozofie. Odată minunea creaţiei împli-nită, colectivul poate să-i dea viaţă şi să o lărgească, dar acesta nu inventează niciodată nimic. Cel mai preţios lucru este doar mintea omului singur...

Iată ce cred eu: că mintea liberă, exploratoare, a individului, este lucrul cel mai de preţ din lume. Şi de aceea voi lupta pentru libertatea minţii, de a lua calea pe care şi-o alege ea... Şi trebuie să mai lupt împotriva oricărei idei, religii sau guvernări care limitează sau distruge individul... Dacă aureola ar fi ucisă, sîntem pierduţi.

(Va urma)

Din Poşta redacţiei

Nicoleta POSTOLACHI, s. Brânza, CAHUL

Sunt foarte bucuroasă că am posibilitatea să vă scriu. Vreau ca pe viitor să ne cunoaştem mai bine, devenind prieteni adevăraţi. Desigur, dacă sunteţi de acord să mă acceptaţi în echipa voastră. Doresc să vă răpesc doar câteva clipe, poate sunteţi ocupaţi, dar vă rog să-mi acordaţi câteva minute pentru a vă povesti ceva despre mine. Mă numesc Nicoleta Postolachi, m-am năs-cut pe 28 februarie 2001 şi am 12 ani, iar în curând voi împlini 13 ani. Învăţ în clasa a 6-a ,,A”, ,,L.T. ,,George Coşbuc”. Deşi lauda de sine nu miroase a bine, după cum ştiţi, sunt deşteaptă, şi cei din jur, observ, sunt de aceeaşi părere. Îmi place să învăţ, iar în timpul liber să desenez şi să compun cântece şi poezii. Ca să vedeţi că sunt şi eu cât de cât talentată, vă prezint una dintre creaţiile mele – Poezia ,,Copil sărman”. Vă voi trimite şi alte creaţii. Unele, poate, nu vor fi atât de reuşite, sper însă ca pe parcurs ele să fie unele mai frumoase decât altele.

COPIL SĂRMAN

E noapte, frig şi întuneric,Pe cer nu-s stelele regale,Şi pe o stradă, într-un colţ,Un copil acuma plângeFlămând şi desculţ.E uitat de tata şi de mamaPovara vieţii singur în spate ducând.Sărmanul!Cine să-l aline?Cine să-i spunăO vorbă bună?Toţi l-au părăsit,

Toţi l-au lăsatDoar luna cu cununăAcum îi este mângâiere.Dar tu, copile, nu te mulţumeştiDe viaţa ta pe care-o trăieşti?Tu ai casă, Tu ai masăŞi familia mereu îţi e alături.Dormi în cele mai bune paturiIar el, sărmanul!E singur.Bucură-te, dar, că ai pe cineva alături.

63

Publicitate

,,Roua stelară” continuă să găzduiască creaţii literare ale tinerilor talentaţi. E revista elevilor şi studenţilor atât din Republica Moldova, cât şi de peste hotarele ei – România, Serbia, Bulgaria, Ucraina, Rusia ş.a.

* * *

L-a iubit cu adevărat Veronica Micle pe Mihai Eminescu? Despre aceasta aflaţi în cartea Eminescu şi Veronica – poveste de dragoste.

* * *

În librăriile din ţară: Eu şi bancul meu! Cele mai haioase bancuri şi vorbe de duh (creaţii proprii) de ieri şi de azi; Între lună şi soare. Roman de dragoste! Un tânăr se zbate în mrejele iubirii; Margine de orizont, Umbre şi Lumini – din viaţa oamenilor de geniu. Apariţii editoriale inedite. Culegeri de eseuri despre personalităţile marcante din istoria neamului şi a culturii univer-sale - Petrarca, Alexandru Macedon, Cezar, Decebal, Ştefan cel Mare, Eminescu, Mozart, Byron, Heine.

Editura Ancestrala

A N U N Ţ

Creaţiile literare trimise la redacţie, pe care nu le veţi găsi în paginile revistei, vor fi publicate în numărul următor. Cele care nu vor apărea deloc, cu părere de rău, nu sunt publicabile.

Cu respect, redactor-şef Dumitru MIRCEAP.S. Creaţiile de ultimă oră, trimise în scrisori la cutia poştală, vor fi examinate şi cele care

vor corespunde criteriilor de rigoare, vor fi publicate.

64

1436

C U P R I N S

Elena CHIRILĂ (Poezie) ..............................................................................................................1

Victoria BALTAG (Poezie) ..........................................................................................................1

Mariana ŢÂBULEAC (Mă simt frumoasă! Interviu) ................................................................3

Irina BINDER (Noi, femeile… Articol) .......................................................................................4

Mariana MARIN (Măria sa, spiritul creativ! Interviu) ............................................................ 6

Alina GABUR (Ce avem mai bun – şi altora! Interviu) .......................................................... 11

Ivan TAŞCĂ (În numele viitorului. Interviu) .......................................................................... 12

Adriana MIDRIGAN (Poezie) .................................................................................................. 14

Anna DANDARA (Dumitru Matcovschi în sufletele noastre. Eseu) ..................................... 15

Otilia GAFTON (Poezie) ........................................................................................................... 16

Alina ŞALAMOV (Poezie) ........................................................................................................ 16

Cătălina GRIŢCO (Doamna anotimpurilor. Eseu) ................................................................ 16

Elena PATRAŞ (Scumpa mea, mamă. Epistolă) ...................................................................... 17

Cătălina DANU (Poezie) ............................................................................................................ 18

Olga STRATAN (Copilăria. Eseu) ............................................................................................ 18

Anişoara ILESCU (Poezie) ........................................................................................................ 19

Victoria BRAŞOVEANU (Poezii) ............................................................................................. 20

Mihaela JOSAN (Poezii) ............................................................................................................ 21

Andrei BORDIAN („Inima îndrăgostiţilor”. Articol) ............................................................. 22

Mihaela MARJIN (Secolul 21. Eseu) ....................................................................................... 23

Petru CLIOFOS (Poezii) ........................................................................................................... 24

Dumitru MIRCEA (Din însemnările mele.) ............................................................................ 24

Victoria BALTAG (Poezii) ........................................................................................................ 27

Sergiu BOTEZATU (Poezii) ...................................................................................................... 29

Marin MOSCU (Plimbări prin lumină. Critică literară) ........................................................ 34

Dumitru MIRCEA (Război şi pace. Fragment din lucrarea de proporţii Marile capodopere) ....... 38

Valentin GRAUR (Poezii) .......................................................................................................... 49

John STEINBECK (La răsărit de Eden. Fragment de roman) .............................................. 50

Nicoleta POSTOLACHI (Poezie) .............................................................................................. 62

Publicitate ................................................................................................................................... 63