Ursul păcălit Ursul păcălit de vulpede vulpe

Adaptare: Emilia Sorițeu

- A fost odată ca-n poveşti ...

A fost ca niciodată.

Cică în vremuri de demult,

Cumătra vulpe cea şireată,

Pe urs l-a păcălit,

Lăsându-l fără coadă.

O s-auziţi cum s-a-ntâmplat

Căci vă voi spune-ndat.

- Sunt vulpiţa cea şireată,

Însă-s flămânzită şi sunt necăjită.

De trei zile-ncoace

Nimic n-am mai prins.

Dar ce se aude, şi parcă se simte?

Ah! Miros de peşte,ce mă-nnebuneşte.

Mă prefac că-s moartă, doar nu-i în zadar,

Ca să-mi umplu sacul şi-apoi să dispar.

Vulpea, precum zise,Aşa şi făcu.Sacul plin de peşteDrept la vizuină Îl duse acu.Şi pe îndelete Se puse a mânca, Când, deodată, apăruUrsul cel greoi şi brun.

- Ce mai faci, cumătro?Nu te-am mai văzut.Cred că-ţi merge bine, Peşte ai destul. Dă-mi şi mie unul!N-am mâncat demult. Fie-ţi milă acuma!Unde să mă duc?

- Ia mai pune-ţi pofta-n cui!Nu mă supăra!Ştii prin câte am trecutPân’ i-am pescuit?Du-te, fă şi tu ca mine!Pune-ţi coada-n apă,Stai o noapte nemişcatŞi-ai să vezi minune.Până dimineaţaAi peşti, o mulţime.

- Mulţumesc, vulpiţă, Pentru sfatul dat!Am să plec îndatăLa balta din sat.

- Şi cum spuse acestea, Ursul se-ndreptăSpre balta cea mareŞi-n ea se aşeză.Coada-i stă în apă, Dar, vai, ce necaz!Fu o noapte rece,Apa îngheţă.Coada s-o mai scoatăNu mai apucă.Şi mai trase-odatăŞi iar încercă.Coada nu se mişcă,Dar puterea-l lasăŞi se hotărî Să mai trag-odată.Bietul nostru ursObosi de tot.Coada i se rupseŞi urla de zor.

- Vai, cumătro vulpe,Vai, ce mi-ai făcut!Acum râzi de mineCă m-ai păcălit.Dar fii liniştităCă de hac îţi vin, Nu mă dau eu gata. Tot am să te prind.- Nu mai da cu bâta, Fiindcă dai degeaba!Nu mai nimerit.Sâc! te-am păcălit.- Şi aşa rămase Ursul fără coadă. Păcălit de-o vulpe, Răde lumea-ntreagă.Căci vulpiţa-i năzdrăvană tare.Pe când ursul cel greoiEste prost şi lăcomosŞi nu-i de mirare.

Ursul păcălit de vulpeAdaptare: Emilia Sorițeu

- A fost odată ca-n poveşti ... A fost ca niciodată.Cică în vremuri de demult,Cumătra vulpe cea şireată, Pe urs l-a păcălit,Lăsându-l fără coadă.O s-auziţi cum s-a-ntâmplatCăci vă voi spune-ndat.

- Sunt vulpiţa cea şireată, Însă-s flămânzită şi sunt necăjită.De trei zile-ncoaceNimic n-am mai prins. Dar ce se aude, şi parcă se simte?Ah! Miros de peşte,ce mă-nnebuneşte.Mă prefac că-s moartă, doar nu-i în zadar,Ca să-mi umplu sacul şi-apoi să dispar.

Vulpea, precum zise,Aşa şi făcu.Sacul plin de peşteDrept la vizuină Îl duse acu.Şi pe îndelete Se puse a mânca, Când, deodată, apăruUrsul cel greoi şi brun.

- Ce mai faci, cumătro?Nu te-am mai văzut.Cred că-ţi merge bine, Peşte ai destul. Dă-mi şi mie unul!N-am mâncat demult. Fie-ţi milă acuma!Unde să mă duc?

- Ia mai pune-ţi pofta-n cui!Nu mă supăra!Ştii prin câte am trecutPân’ i-am pescuit?Du-te, fă şi tu ca mine!Pune-ţi coada-n apă,Stai o noapte nemişcatŞi-ai să vezi minune.Până dimineaţaAi peşti, o mulţime.

- Mulţumesc, vulpiţă,

Pentru sfatul dat!

Am să plec îndată

La balta din sat.

-Şi cum spuse acestea,

Ursul se-ndreptăSpre balta cea mareŞi-n ea se aşeză.Coada-i stă în apă, Dar, vai ce necaz!Fu o noapte rece,Apa îngheţă.Coada s-o mai scoată Nu mai apucă.

Şi mai trase-odatăŞi iar încercă.Coada nu se mişcă,Dar puterea-l lasăŞi se hotărî Să mai trag-odată.Bietul nostru ursObosi de tot.Coada i se rupseŞi urla de zor.

- Vai, cumătro vulpe,Vai, ce mi-ai făcut!Acum râzi de mineCă m-ai păcălit.Dar fii liniştităCă de hac îţi vin,Nu mă dau eu gata.Tot am să te prind.

- Nu mai da cu bâta, Fiindcă dai degeaba!Nu mai nimerit.Sâc! te-am păcălit.

- Şi aşa rămase Ursul fără coadă. Păcălit de-o vulpe, Răde lumea-ntreagă.Căci vulpiţa-i năzdrăvană tare.Pe când ursul cel greoiEste prost şi lăcomosŞi nu-i de mirare.