Societate Luni, 20 noiembrie 201710 Răni care încă sângerează

„Amintiri din Siberia românească”

Lansarea cărţii „Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, care a avut loc sâmbătă seara, 18 noiembrie, la Salonul de Carte R&R Republicii, în prezenţa celor doi editori, Valeriu Antonovici și Cla-udia Florentina Dobre, au redeschis şi rănile memoriei deportaţilor bihoreni.

După un lung periplu prin ţară, cercetători Valeriu An-tonovici și Claudia Florentina Dobre au poposit, la sfârşi-tul săptămânii trecute, şi la Oradea, pentru a-şi prezenta proiectul „Memorialul de-portării”, care are mai multe componente: fi lmul documen-tar „Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia româ-nească”, realizat în 2013; site-ul memorialuldeportarii.ro; re-spectiv voumul „Deportați în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”, apărut la Editura Ratio&Revelatio din Oradea.

În deschidere a luat cuvântul, muzeograful Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea, dr. Cristi-na Liana Puşcaş, care a amintit de faptul că şi Bihorul are mo-mentul său de deportare.

„În noaptea de 1 spre 2 mar-tie 1949 - rămasă în istorie ca Noaptea Moşierilor - 150 de foşti proprietari de teren din Bihor şi familiile lor for fi eva-cuaţi din propriile case şi dis-locaţi în 19 localităţi din ţară. În vara aceluiaşi an, ţăranii bihoreni se revoltă împotriva colectivizării, 24 dintre ei fi ind executaţi, iar 238 de familii, în număr de 863 de persoane, vor fi deportate în Dobrogea”, a precizat Cristina Liana Puşcaş. Mărturie a acestor evenimente au depus trei foste deportate în zona Constanţa, prezente la manifestare.

În ce priveşte deportările din Bărăgan, acestea au fost declanşate în noaptea de Rusa-lii a anului 1951, când 44.000 de persoane au fost evacuate de pe o fâşie de 25 km de pe

graniţa cu Iugoslavia şi de-portate. Cei doi cercetători, Valeriu Antonovici și Claudia Florentina Dobre, au dorit să salveze de la uitare experienţa celor care, chiar după ridicarea interdicţiei de domiciliu obli-gatoriu, au preferat să rămână în zonele deportate, Călăraşi sau Ialomiţa. „Filmul l-am fă-cut printre picături. Nu a fost o activitate continuă. Mergeam la fi lmări sâmbăta și dumini-ca sau în sărbătorile legale - atunci când nu putea fi chemat de urgență la serviciu. Așa am făcute câteva deplasări în țară pentru a realiza interviurile cu foștii martori. La fel am făcut și cu foștii deportați care s-au stabilit la București sau în apro-piere. Despre lecția pe care am învățat-o şi pe care o spunem mai departe: regimurile poli-tice pot curma vieți. Oamenii afl ați temporar la cârma țărilor se pot crede divinități. Pentru anumite regimuri cetățenii nu sunt decât simple numere sta-tistice. Acest lucru îl vedem în istorie. În proiectul nostru, în fi lm, carte și pe www.memori-eluldeportarii.ro, am surprins o fotografi e din memoria celor care au fost deportați în Bără-gan. Fotografi a a fost făcută la 60 de ani de la producerea evenimentelor. Dar este atât de actuală în viața martorilor noștri”, a declarat dr. Valeriu Antonovici.

Pentru dr. Claudia Florentina Dobre interacţiunea cu depor-taţii a fost mai timpurie, fosta sa profesoară de limba română, Domica Malofei (Marin), fi ind una dintre aceşti „cetăţeni sus-pendaţi” ai României. În plus, tatăl Claudiei, un anticomunist convins, a fost în permanenţă ameninţat cu deportarea dato-rită atitudinii sale.

„Comunismul românesc s-a caracterizat prin represiunea constantă îndreptată împotriv cetăţenilor, una dintre formele cele mai dramatice, prin modul de operare, fi ind deportarea din Bărăgan, de la începutul

anilor 50”, a subliniat Claudia Florentina Dobre. Despre volu-mul în sine, a vorbit dr. Maria Hulber, care a remarcat munca titanică ce se ascunde în spate-le acestui proiect.

„Riguros construit și organi-zat, cu fragmente de mărturii orale atent selectate, volumul «Deportați în Bărăgan» recon-stituie, din straturile adânci ale multiplelor memorii indi-viduale, cotidianul deportării și limitele existenței în această simbolică insulă românească din Arhipelagul Gulag. Parte a unui proiect mai amplu, ce a implicat o impresionantă mun-că de cercetare pe teren a celor doi editori, povestirile de viață a foștilor deportați se înscriu într-un cadru mai larg, consi-derat, pe bună dreptate, «para-digma denunțătoare a crimelor regimului comunist», menită să provoace trecerea de la ni-velul declarativ al condamnă-rii acestui regim politic drept ilegitim și criminal spre o ve-ritabilă construcție juridică cu fi nalitate memorială și repara-torie”, a adăugat Maria Hulber.

Amintiri din deportare

De departe, cel mai impre-sionant moment al evenimen-tului de sâmbătă seara a fost discuţia cu cele trei deportate

din 1949. Terezia Dull avea opt luni când tatăl dumneaei, Csak Ladislau, din Belfi r a fost exe-cutat, iar întreaga sa familie, mama, sora, bunicul şi buni-ca, a fost urcată într-un vagon de marfă şi deportată la Valea Seacă, în Constanţa. Pe drum, copilul de opt luni era atât de vânăt, încât un soldat a vrut să smulgă copilul din braţele bu-nicului pentru a-l arunca din tren, crezând ca e mort. Fa-milia Lucaciu din Roit, a fost arestată în august 1949, două fete, un băiat, tata şi mama, aduşi cu toţii în gara Ioşia, şi expediaţi spre Megidia, Con-stanţa. După trei zile cu trenul, pe 15 august 1949, au ajuns la destinaţie, deportaţii fi ind puşi să doarmă în grajduri, cu paie pe jos şi cu miros puternic de DTT.

„Mâncam de multe ori buru-ieni şi mămăligă cu marmela-dă”, îşi aminteşte Floare Pan-drea, născută Lucaciu. Însă cea mai mare durere a fost că, deşi a avea 12 ani, nu i s-a permis să mergă la şcoală, fi ind mereu urmărită, persecutată, stigma-tizată, izolată, privită „ca un criminal”. Toate aceste mărtu-rii au fost povestite în special studenţilor de la Specializarea Comunicare şi Relaţii Publi-ce, care trebuie să cunoască şi această parte întrunecată a is-toriei României. R.C.

Teatrul Szigligeti, pregătiri de Revelion

„Carantină la Grand Hotel”Teatrul Szigligeti sărbăto-

reşte Revelionul cu un spec-tacol de anvergură, o paro-die după romanul poliţist al îndrăgitului scriitor Jenő Rejtő. Spectacolul este un musical plin de umor, care va fi regizat de Dorka Porogi. Repetiţiile au început de la fi -nele săptămânii trecute.

Spectacolul Carantină la Grand Hotel este o parodie după romanul poliţist al lui Jenő Rejtő, care a fost adaptată

pentru scenă de Kornél Ham-vai, într-un stil jucăuş şi plin de umor negru. Muzica pentru acest spectacol este compusă de Benedek Darvas, iar ver-surile melodiilor sunt semnate de binecunoscutul poet ma-ghiar Dániel Varró. „Un hotel tropical de lux se afl ă în ca-rantină. Clienţii nu au voie să părăsească clădirea, iar izola-rea cauzează panică şi porniri vehemente. Printre aventurieri şi infractori, escroci internaţi-onali şi domni distinşi, apare şi

Vangold, pensionarul din Rot-terdam, care ascunde un mort într-un dulap. În plus, pumna-lul folosit pe scenă de o prima-donă trecută de prima tinereţe este găsit în spatele unui călu-găr Capucin. Pentru ca panica să fi e completă, se zvoneşte că în vermut ar fi pusă cianură. Adevăratele peripeţii sunt de-clanşate însă de cursa inferna-lă după un caiet care valorează milioane”, se arată în sinopsis.

Din distribuţia spectacolului fac parte 16 actori ai Trupei

Szigligeti, alături de fi guranţi. Echipa artistică va fi întărită de o orchestră cu şase membri.

Distribuţia: Kardos M. Róbert, Molnár Júlia, Balogh Attila, Fodor Réka, ifj. Kovács Levente, Gajai Ágnes, Dimény Levente, Szotyori József, Kiss Csaba, Pitz Melinda, Kocsis Gyula, Sebestyén Hunor, Haj-du Géza, Kovács Enikő, Szabó Eduárd, Csatlós Lóránt. Sce-nografi a: Kupás Anna. Dirijor: Brugós Anikó.

A.C.

Turneul Național „Cu inima la teatru” – heART

Cea de-a doua ediție a Turneului Național „Cu inima la teatru‟ – heART, organizat de Cuibul Artiștilor, împreună cu Asociația FRENDS, ajunge, azi, în Oradea.

În perioada 17-29 noiembrie, trupa de artiști colindă prin 13 orașe ale țării, invitând cetățenii să vină, într-un număr cât mai mare, cu inima la teatru. De menționat este faptul că intrarea este liberă, iar donațiile strânse pe durata turneului se vor transforma într-o bursă pentru un tânăr artist.

Spectacolul cu care oamenii din toată țara vor face cunoștință în cea de-a doua jumătate a lunii noiembrie spune povestea aventurilor noastre cotidiene. Conceput ca o oglindă ce refl ectă ceea ce cu toții simțim, „Aventuri contemporane‟ vorbește despre noi, despre tine și despre societatea în care trăim, o societate ce ne grăbește uneori mai mult decât am dori și ne face să uităm bucuria lucrurilor mici. „Aven-turi contemporane‟ te va face să râzi și totoda-tă să refl ectezi la sine, la relațiile cu ceilalți, la monotonie și la fericire. Din distribuția spec-tacolului fac parte: Cătălin Gheorghiu, Vlad Basarabescu, Frederic Negrescu, Serin Jemaa și Victor Țăpeanu. Scenariul este o adaptare după Mark H. Levine şi John Cariani, iar regia spectacolului îi aparține lui Victor Țăpeanu. „Aventuri contemporane” va debuta azi, 20 noiembrie, la Casa de Cultură a Tineretului, începând ora 19.00. Prima ediție a Turneului Național „Cu inima la teatru‟ – heART s-a născut din dorința de a dărui cât mai mult și și-a propus să aducă emoția din Cuib în 10 orașe (inițial) din România. Donațiile strânse s-au transformat în echipamente medicale ce au ajuns la secția de neonatologie a Spitalului Municipal din Câmpina. Astfel, în prima ediție a turneului oamenii au primit emoție și au dăruit viață, pentru ca nou-născuții să se poată bucura de simplul „a fi ‟.

„În cifre, prima ediție a Turneului Național „Cu inima la teatru‟ – heART a însemnat aproape 1.300 de spectatori veniți cu inima la teatru, 13 orașe în care Cuibul Artiștilor a reușit să livreze emoție și 28 de organizații partenere ale turneului. În online, toate acestea se regăsesc sub forma a mai bine de 700.000 de afi sări ale turneului și aproape 100.000 de interacțiuni în social media”, a declarat Sabrina Canea, storyteller. Cuibul Artiștilor s-a născut din dorință de a face ca arta să se întâmple. Povestea Cuibului a luat naștere în martie 2015 cu cel mai mare proiect cultural la nivel național, „300 de zile de teatru”. De mai bine de doi ani, Cuibul Artiștilor oferă interacțiune naturală, spontană cu publicul și, la fi nal, un moment de refl ectare caldă, care se păstrează în timp și te face să revii. FRENDS este o organizație non-guvernamentală și non-profi t, dar și un grup de prieteni pus pe fapte mari. Scopul asociației este de a crea o rețea de centre FRENDS la care oamenii să adere și în care să se dezvolte spre o mai bună pregătire personală și profesioală pentru mediul com-petitiv de pe piața muncii. Viziunea FRENDS este de a crea un cadru favorabil tinerilor de a se dezvolta, a evolua și performa într-o asociație prietenoasă, precum și de a contribui la îmbunătățirea societății prin proiecte proprii sau realizate la nivel organizațional.

R.C.