TUBERCULOZA AVIARA

CARACTERE GENERALE

Tuberculoza aviara a fost in trecut una dintre cele mai raspandite si pagubitoare boli dar, in ultimele decenii, incidenta sa a scazut foarte mult in toate tarile cu avicultura dezvoltata, inclusiv in tara noastra, insa continua sa produca pierderi importante in multe tari in care cresterea pasarilor a ramas preponderent de tip gospodaresc. Avicultura intensiva este defavorabila mentinerii si difuzarii bolii, deoarece puii de o zi provin intotdeauna din ferme de parinti indemni iar ulterior patrunderea bolii in complexele avicole este foarte improbabila datorita masurilor de profilaxie generala care se iau. In cresterea gospodareasca insa eradicarea tuberculozei aviare este problematica, din cauza caracterului sau de boala cu focalitate naturala. La mentinerea focarelor contribuie pasarile salbatice si rezistenta foarte mare a agentului etiologic in sol.

ETIOLOGIE

In mod obisnuit boala este produsa la pasari de M. avium subsp. avium serovarurile 1 si 2, la care in Europa se adauga si serovarul 3. La papagali si canari a fost descrisa si tuberculoza cu M. tuberculosis. Alte serovaruri de M. avium care se pot izola de la diverse specii de mamifere si mai ales de la om, nu se izoleaza de regula de la pasari. Serovarurile 5-20 de M. avium au fost izolate aproape exclusiv de la oameni.

EPIDEMIOLOGIEReceptivitate:

- galinacee (cei mai receptivi - fazanii, urmati de gaini, bibilici, pauni, curci) si porumbei. Palmipedele sunt putin receptive.

- pasari salbatice: vrabii, randunele, ciori, bufnite, grauri, prepelite.

- tineretul este mai sensibil decat adultele.

Surse de infectie:

-primare: pasarile domestice si salbatice bolnave de tuberculoza (germenii proveniti din leziunile cu localizare hepatica si intestinala sunt eliminati prin fecale).

-secundare: furajele, apa, adapatorile, gunoiul si terenurile contaminate.

Calea de contaminare: in principal orizontala (digestiva, mai rar respiratorie), dar si verticala mai rar (prin oua).

Dinamica bolii: enzootica, difuzibilitatea bolii in efectiv in primul an este sub 10%, mai rapida in urmatoarele 6 luni, ajungand sa depaseasca 20%.

PATOGENEZA• In absenta unui sistem limfatic la pasari nu se poate vorbi

despre un complex primar, in sensul descris la mamifere.

• Infectia tuberculoasa este urmata de o perioada de latenta de aproximativ 3 luni; germenii sunt prezenti in viscere si maduva osoasa fara a genera manifestari corespunzatoare.

• Leziunile din peretele intestinului pot fi rezultatul:

- infectiei primare digestive ;

- extinderii infectiei hepatice (via canale biliare – duoden);

- generalizarii pe cale hematogena a infectiei primare cu alta localizare.

• Leziunile inflamatorii sunt de tip granulomatos, cu capsula consistenta conjuctiva si tendinta de cazificare.

• Imunitatea de tip celular asigura protectie numai fata de doze infectioase reduse.

TABLOU CLINIC• Perioada de incubatie este lunga, variind de la 3luni pana la 1 an.

• Simptomele sunt necaracteristice si slab exprimate, mai ales la debutul bolii, urmand ca in fazele mai avansate sa se observe o slabire progresiva, depresiune si oboseala, anemie, icter, diaree cronica, rebela la tratamente obisnuite. De asemenea, se inregistreaza incetarea ouatului odata cu primele simptome.

• In cazul localizarii intraosoase sau intraarticulare, se observa schiopaturi sau chiar imposibilitatea deplasarii.

• Pe toata durata bolii, indivizii sunt afebrili si cu apetitul prezent.

• Boala are sfarsit mortal, datorita hemoragiilor interne consecutive rupturilor de organe, sau in urma epuizarii.

TABLOU MORFOPATOLOGIC

La examenul necropsic se constata noduli tuberculosi mai ales in ficat, splina, maduva osoasa si peretele intestinal. Formatiunile nodulare mai mari au un aspect caracteristic, cu suprafata granulata, lasand impresia unei formatiuni multifocale, muriforme. Nodulii pot fi sectionati cu usurinta, evidentiind centrul cazeos si o capsula periferica a carei grosime direct proportionala cu vechimea nodulilor.

Leziunile din peretele intestinal cuprind atat mucoasa cat si submucoasa, proeminand sub seroasa. Odata cu cresterea in volum, nodulii respectivi au tendinta de deschidere spre lumenul intestinal si formarea unui ulcer prin care se disipeaza masa cazeoasa, bogata in germeni virulenti.

Inflamatii proliferative granulomatoase pe ficat, splina, intestine

Sursa: http://cs.wikipedia.org/wiki/Soubor:Avian_tuberculosis

DIAGNOSTIC• Diagnosticul se suspicioneaza pe baza datelor oferite de

ancheta epizootologica, a semnelor clinice si examenului morfopatologic si se confirma, in teren, prin testul alergic, iar in laborator prin examene bacteriologice, serologice si biologice.

• Testul unic de tuberculinare consta in injectarea intradermica la nivelul barbitelor a unei cantitati de tuberculina de tip aviar. Citirea reactiei se face dupa 48 ore iar reactia pozitiva consta in tumefierea barbitei injectate. Uneori edemul poate cuprinde si regiunea gatului si cealalta barbita.

• Pentru diagnosticul serologic s-a folosit mai ales reactia de seroaglutinare (atat tehnicile rapide cat si metoda lenta)

PROFILAXIE SI COMBATERE• De cea mai mare importanta este pastrarea indemnitatii

efectivelor de reprodutie, prin respectarea cu strictete a masurilor de izolare, filtru sanitar, dezinfectii, respectarea principiului "totlul plin-totul gol" si examene morfopatologice sistematice.

• Vaccinarea se practica in cazul pasarilor exotice (70% protectie). In cazul importului de pasari exotice este necesara carantina profilactica, timp de 2 luni si, in acest caz, ar putea fi util si un test serologic sau alergic.

• Combaterea eficienta se poate face numai prin substituirea efectivului infectat, care se sacrifica normal in abator, sub supraveghere sanitar-veterinara, cu un efectiv dintr-o ferma indemna, dupa ce s-a facut o dezinfectie riguroasa.

BIBLIOGRAFIE

1.„Boli infectioase ale animalelor - bacterioze”, Radu Moga Manzat

2.„Veterinary Microbiology and Microbial Disease”, P.J.Quinn, ed. Blackwell Science