Capitolul I

Epidemiologia pseudopestei aviare în Europa

Boala de Newcastle

1.1 Descrierea bolii

Definiţie

Pseudopesta, numită şi pesta aviară atipică, pesta aviară asiatică, etc. este o boală infecţioasă

şi contagioasă a galinaceelor, caracterizată prin febră, tulburări digestive, respiratorii, nervoase şi

prin leziuni hemoragico-necrotice sau difteroide ale tractusului digestiv.

Răspândire şi importantă

Pseudopesta aviară este răspândită în prezent pe tot globul, fiind deosebit de păgubitoare din

punct de vedere economic. Ea produce pagube economice enorme prin morbiditatea accentuată,

mortalitatea ridicată şi afectarea producţiei de carne şi ouă. De asemenea, antrenează prejudicii prin

restricţiile impuse de carantinarea focarelor şi prin cheltuielile de preparare şi aplicare a

vaccinurilor.

Pseudopesta aviară are şi o importanţă sanitară, întrucât omul este receptiv la infecţia

pseudopestoasa, el reacţionând fie prin conjunctivite şi fotofobie sau prin sindrom gripal, însoţit

uneori de afecţiuni pulmonare, fie prin tulburări nervoase la copii (sindrom-Newcastle).

Pseudopesta aviară este considerată ca o zoonoză. (1)

Istoric

Boala a fost semnalată pentru prima dată de Kraneyeld în 1926 în Indonezia, fără ȋnsă a fi

determinat agentul etiologic. Cu toate acestea, numele său provine de la un focar aproape de

Newcastle-upon-Tyne, Anglia. Acesta a fost semnalat ȋn anul în 1927 şi a fost studiată amănunţit de

Doyle, care demonstrează că este produsă de un virus filtrabil. Ulterior, boala s-a răspândit în

întregul arhipelag al Indoneziei, apoi în Filipine, Coreea, Japonia, China, India, unde a fost

denumită "boala de Rhanikef, în Ceylon, etc. În 1930 a fost semnalată în Australia, iar în 1935 în

Africa şi în Statele Unite ale Americii, unde boala a fost descrisă la început sub numele de

pseudoencefalită, până când s-a dovedit identitatea ei cu boala de Newcastle.

În Europa, primele focare de pseudopesta aviară, după cel din Anglia, au fost semnalate în

1939-1940 în Italia şi Albania şi descrise sub denumirea de epizootia din 1940 şi, ulterior, de

pneumoencefalita, boala fiind adusă din Maroc. În timpul războiului mondial, ea difuzează rapid, în

special prin carnea de pasăre destinată trupelor germane, luând alura unei panzootii, cu pierderi

1

foarte mari.

ȋn România, primele cazuri de pseudopestă au fost semnalate de Pop si colab. ȋn 1943 al un

efectiv de păsări din pădurea Băneasa. Din acest focar boala s-a extinse pe tot cuprinsul ţării

provocând pierderi enorme ȋn efectivele de păsări.

Păsările domestice sunt cel mai frecvent afectate de boala de Newcastle, ȋnsă ȋn 1983 boala a

devenit o problemă de proporţii panzootice şi la porumbeii de competiţie.

Etiologia

Pseudopesta aviară este produsă de un paramyxovirus din genul Avulavirus, familia

Paramyxoviridae. Paramixovirusurile de tip aviar conţin mai mutle subtipuri distincte serologic

denumite PMV-1 până la PMV-9. Virusul pseudopeste corespunde serotipului 1 (PMV-1).

Ȋntre tulpinile izolate din diferite epizootii nu există diferenţe antigenice, dar există diferenţe

mari de patogenitate, astfel tulpinile de virus pseudopestos aviar pot fi clasificate pe baza semnelor

clinice la pui infestaţi ȋn 5 grupe sau patotipuri:

1. Viscerotrop velogene: o formă foarte patogenă, în care leziunile hemoragice intestinale sunt

frecvent observate;

2. Neurotrop velogene: o formă care se prezintă cu un grad ridicat de mortalitate, de obicei, cu

semne respiratorii şi nervoase;

3. Mezogene: o formă care s-a prezentat, cu semne respiratorii, ocazional semne nervoase, dar cu

mortalitate scăzută;

4. Lentogene: o formă care s-a prezentat cu insuficienţă hepatică uşoară sau subclinic cu infecţii

respiratorii;

5. Enteric asimptomatic: o formă care de obicei constă dintr-o infecţie enterică subclinică.

Principalele caracteristici ale virusului:

· Virus ARN cu capsidă helicoidală şi nesegmentată, genom unicatenar de sens negativ

· Proteinele de suprafaţă, hemaglutinine/neuraminidaze, sunt importante pentru identificare

serologică

· Există cel puţin nouă tipuri cunoscute de paramyxoviridae aviare. Deosebirile se bazează pe

diferenţele genetice din hemaglutinine.

· Proteina de suprafaţă este importantă în patogenia bolii.

Virusul pseudopestei se cultiva uşor pe ouă embrionate de găină, cât şi ȋn culturi celulare de

diferite origini (BHK, HeLa) producând efecti citopatic. Leziunile produse embrionilor sunt

2

exprimate prin hemoragii cutanate ale extremităţilor şi hemoragii cerebrale. Lichidele

alantoamniotice din ouăle din care s-a inoculat virusul au proprietăţi hemaglutinante remarcabile.

Familia Paramyxoviridae, genul Avulavirus

ü Inactivat la 56 ° C/3 ore, 60 ° C/30 min

ü Inactivat de pH-ul acid

ü Eter sensibile

ü Inactivat de fenol, distrus rapid de deshidratare şi raze ultraviolete

ü Rezistă pentru perioade lungi la temperatura mediului ambiant, în special în materiile fecale;

rezistentă nedeterminată în materiale congelate; timp de 1 minut la o temperatură de bază de

80° C virusul din produsele din carne este distrus

Epidemiologie

Gazde

· Multe specii de păsări, atât domestice cât şi sălbatice.

· Mortalitatea şi morbiditatea variază în funcţie de specie, precum şi de tulpină de virus

Receptivitate

· Găinile sunt cele mai sensibile păsări, raţele şi gâştele sunt cel mai puţin sensibile păsări de

curte.

· Canarii şi cintezoii pot să nu prezinte semne clinice

Surse de infecţie

· Evacuările respiratorii, fecale, carcase;

· Papagalii Amazon proveniţi din America Latină, animalele de companie pot fi purtători ai

bolii

· Virusul este ascuns în timpul perioadei de incubaţie şi pentru o perioadă limitată în timpul

convalescenţei, la unele păsări sălbatice

· Unele păsări pot fi purtătoare, fară a prezenta semne clinice, până la 400 de zile

Transmitere la păsări

· Contact direct cu secreţii, în special materii fecale, de la păsări infectate

· Hrană contaminată, apă, îmbrăcămintea îngrijitorilor, etc

3

· Răspândire rapidă printre păsările crescute în scop comercial

Transimitere la om

· Se face accidental, prin contactul mucoasei conjunctivale cu lichid alantoidian de la ouă

infectate, vaccin sau aerosoli.

Patogeneza la om

xxx

Tablou clinic general

xxx

Simptome la animale

Perioada de incubaţie este de 4-6 zile

Forma supraacută, fulgerătoare:

Se ȋntâlneşte de obicei la ȋnceputul epizootiei şi la pui ȋn vârstă de 3-4 săptămâni

Evoluează foarte repede, cu semne necaracteristice: tulburări generale grave, agonie şi moarte ȋn

câteva ore

Forma acută, cea mai frecventă:

Apare brusc, cu febră (43-44ºC), anorexie, polidipsie, stare de prostraţie, horiplumaţie şi cianoza

crestei şi bărbiţelor.

Producţie de ouă scade sau este absentă, ouăle prezentând modificări ale formei(cu coajă groasă, cu

coajă subţire şi albumen apos).

Forma subacută:

Apare ca urmare a unor infecţii cu tulpini mai puţin patogene şi pe efective cu rezistenţa organică

optimă, evoluează cu o simptomatologie asemănătoare, dar cu predominarea fenomenelor nervoase.

Forma cronică:

O ȋntalnim la exemplarele care au rezistat valului epizootic. Dintre acestea unele se vindecă

complet, iar altele rămân cu tare nervoase.

Modificări generale, ȋn funcţie de tropismul virusului:

Tulburări digestive:

· Indigestie ingluvială;

4

· Secreţii mocoase filante bucale;

· Diaree cu fecale galben-verzui cu miros fetid.

Tulburări respiratorii:

· Dispnee;

· Respiraţie zgomotoasă

· Tuse;

· Strănut.

Tulburări nervoase:

· Incoordonări ȋn mers;

· Convulsii;

· Poziţii anormale ale capului şi gâtului: opistotonus torticolis;

· Pareze şi paralizii ale aripilor;

· Pareze ale membrelor şi cozii.

Ȋn funcţie de paritcularităţile clinice correlate cu virulenţa şi tropismul virusului s-au stabilit

următoarele tipuri de boală:

· Tipul Doyle – tulburări generale tifice cu diaree verzuie, profuză, uneori sangvinolenta;

ȋnsotite uneori de dispnee şi tulburări nervoase;

· Tipul Beach – predominanţa tulburărilor respiratorii asociate cu simptomele nervoase şi

o slabă exprimare a sindromului digestiv;

· Tipul Beaudette

· Tipul Hitchner – predominanţa tulburărilor respiratorii

Simptome la oameni:

Conjunctivita uni sau bilaterală, frecventă fiind cea unilaterală, este asemănătoare celei cauzate de

adenovirusuri şi se remite ȋn general ȋn 3-4 zile, deşi uneori necesită 3 săptămâni pentru aceasta.

Hemorgie subconjunctivală, edemul pleoapei, epiforă, corneea nu este afectată.

Alte manifestări ale bolii sunt rare şi variază de la simptome asemănătoare gripei după inhalarea

virusului. Oricum simptomele respiratorii uşoare pot fi trecute cu vederea de către pacienţi.

5

Torticolis şi paralizia aripilor Horipulmatie

Hiperemie, edematiere, cheratită

Diagnostic

Diagnostic diferenţial

· Holera păsărilor de curte

· Gripă aviară

· Laringotraheită

Variola păsărilor de curte (forma difterică)

· Psitacoză (chlamidioză)

· Micoplasmoză

· Bronşită infecţioasă

· Boala Pacheco a papagalilor

· De asemenea erori de îngrijire, cum ar fi privarea de apă, aer, furaje (7)

Diagnostic de laborator

Proceduri

Identificarea agentului

· Virusul se izolează din triturate de creier, trahee, pulmoni şi foliculi limfoizi de la baza

6

sacilor cecali.

· Inocularea pe ouă de găină embrionate, cu embrioni de 9-11zile, urmat de:

· examinarea activităţii de hemaglutinare

· inhibarea hemaglutinării de către antiserul specific virusului pseudopestei

Teste serologice

· Testul de inhibare a hemaglutinării

· ELISA

· Reacţia de seroneutralizare (laborioasa), seroneutralizarea pe culturi de celule apreciată ca

cea mai sensibilă metodă

· Imunofluorescenţă directă

Identificarea agentului

· Probe prelevate din trahee şi cloacă (sau fecale) de la păsări vii sau din organe şi fecale de la

păsări moarte.

Profilaxie

7

Combatere şi tratament la păsări

· Nu există nici un tratament eficient pentru boala de Newcastle;

· Ȋn fermele avicole şi localităţile ȋn care a apărut pseudopesta se declară şi se instituie

carantina de gradul 2;

· Izolarea funcţională a halelor contaminate;

· Verificarea situaţiei imunologice a efectivului;

· Păsările bolnave se sacrifică, iar cadavrele se distrug prin ardere;

· Ouăle provenite de la păsări bolnave se dau ȋn consum după o prealabilă dezinfecţie

(scufundare ȋn sol. de clorură de var 5% timp de 15 min);

· Păsările sănătoase din efectiv se vaccinează de necesitate;

· Măsurile de carantină se ridică la 30 de zile după ultimul caz de boală şi după efectuarea

dezinfecţiei finale.

Combatere şi tratament la om

Nu este necesar un tratament specific (care nici nu este disponibil), ȋnsă trebuie luate măsuri pentru

evitarea suprainfectării bacteriene care pot provoca leziuni permanente.

Profilaxie generală

· Controlul circulaţiei păsărilor şi a produselor avicole;

· Achiziţionarea de păsări, pui sau ouă de incubat numai din efective indemne;

· Carantina profilactică timp de 30 de zile pentru păsările nou achiziţionate;

· Supravegherea sanitar veterinară a efectivelor de păsări;

· Executarea de dezinfecţii profilactice;

· Respectarea tehnologiilor de creştere şi a condiţiilor de microclimat.

Profilaxie medicală

8

· Vaccinarea cu vaccinuri vii şi/sau emulsii poate reduce semnificativ pierderile din

efectivele păsărilor de curte.

· Tulpinile vii B1 şi La Sota sunt administrate în apa de băut sau ca un spray

· În general, păsările sunt vaccinate la 2-4 săptămâni de viaţă, moment în care devin sensibile

sau prin instilaţie conjunctivală la puii de o zi, fiind apoi revaccinaţi după 3-4 săptămâni.

Durata imunităţii depinde de programul de vaccinare. Indiferent de tratamentul iniţial

vaccinările trebuie să fie continuate pe tot parcursul vieţii pasării pentru ai menţine

eficacitatea. Vaccinuri inactivate şi vii sunt disponibile:

· Vaccin viu

· Administrat prin ingestie, prin intermediul apei potabile, precum şi intranazal sau

intraocular prin aerosoli

· Vaccin inactivat

· Considerabil mai scump decât un vaccin viu, de vreme ce fiecare pasăre trebuie să

fie manipulată în mod individual pentru injecţie intramusculară sau subcutanată

· Vaccinul inactivat, este preparat din fluid alantoidic, care a fost tratat cu formalin sau

beta-propiolactonă pentru a elimina infectivitatea. Este apoi încorporate într-o

emulsie făcută cu săruri minerale. El poate fi administrat după un vaccin viu pentru a

oferi imunitate mai mare.

În mai 2003, un virus de proprietate complex de anticorpi-numitul vaccin Newplex a primit

aprobarea de comercializare de la USDA.Vaccinul este depus în ouă înainte de eclozare şi poate fi

administrat în mod automat de către maşini.

· Alte infecţii (de exemplu Mycoplasma) poate agrava reacţia vaccinului.

Biosecuritate

Pentru ca vaccinurile nu sunt 100% eficiente în prevenirea bolii de Newcastle, păsări vaccinate

pot servi ca rezervoare pentru boală. Prin urmare, o bună gestionare a principiilor şi măsurilor de

biosecuritate în efectivele de păsări comerciale sunt vitale.

· Permiterea accesului numai a lucrătorilor şi vehiculelor necesare.

· Îmbrăcăminte curăţă şi facilităţi de dezinfecţie ar trebui puse la dispoziţia angajaţilor.

· Vehiculele ce intră şi ies trebuie să fie dezinfectate.

· Curăţenie între fiecare lot de păsări.

· A nu se păstra animalele de companie, păsări, la sediu sau angajare de personal cu animale

9

de companie, păsări.

· Protejarea efectivului de păsările sălbatice prin curăţarea alimentelor vărsate şi îndepărtarea

zonelor umede din adăpost.

· Doar un grup de vârstă pe fermă ("all-in-all-out").

· Se vor duce păsările bolnave, la o diagnosticare de laborator pentru examinare

· Păstraţi lăzile cu furaje închise.

· Apa clorinată luată de la adăposturi sau bazine

Supraveghere

Pentru ca păsările vaccinate pot fi infectate cu pseudopestă, fără a prezenta semne clinice,

păsările purtătoare de virus pot fi dificil de identificat. Două sisteme sunt utilizate pentru a detecta

pasările infectate.

· În primul sistem, toate păsările moarte în timpul unei perioade de 24 de ore sunt colectate de

două ori pe săptămână.

· Probe prelevate din cloacă şi creierul sunt colectate şi cultivate pentru a identifica prezenţa

virusului folosind procedurile de diagnostic de rutină.

· În cel de-al doilea sistem de detectare a virusului, sunt plasate păsări de supraveghere în

efective vaccinate. Păsările de supraveghere nu au fost vaccinate pentru boala de Newcastle.

· Dacă virusul este prezent în efectiv de păsări, animale de supraveghere de obicei mor în

termen de o săptămână de la plasare.

Eradicare

Carantină strictă şi sacrificarea tuturor păsărilor infectate sunt necesare pentru a eradica

virusul dintr-o zonă. Pentru că virusul poate supravieţui şi în unele condiţii de mediu sunt nevoie de

precauţii speciale care trebuie luate în timpul sacrificării păsărilor şi a curăţării ulterioare a acestui

mediului.

· După curăţare şi dezinfectare păsările nu trebuie să fie reintroduse în facilităţi depopulate

pentru cel puţin 30 de zile.

· Gunoiul de grajd contaminat trebuie să fie eliminate în condiţii de siguranţă orice insecte sau

rozătoare care ar putea acţiona ca potenţiali vectori trebuie să fie distruşi înainte de

sacrificarea păsărilor.

· Dezinfectanţii fenolici ar trebui să fie utilizat după curăţarea minuţioasă a tuturor

suprafeţelor şi echipamentelor.

· Temperaturi extrem de reci pot face curăţenia şi dezinfecţia mult mai dificile. 10

Aspecte legate de sănătatea publică

Omul poate fi infectat cu virusul Newcastle, în general, cauzează conjunctivită cel mai

adesea, cei afectaţi sunt lucrătorii din industria de păsări de curte sau tehnicieni de laborator care

manipulează virusul.

Nu este cunoscut exemplu de transmitere la om prin manipulare sau consum de produse de

pasăre. (6)

1.2. Evolutia bolii în Europa

Focare 2010

11

Focare 2009

(17)

Distribuţia bolii în Europa

Ianuarie – Iunie 2009

12

Iulie - Decembrie 2009

Ianuarie – Iunie 2010

13

Iulie - Decembrie 2010

(18)

Tabel nr.1 - Focarele de pseudopesta aviară pe teritoriul Europei

14

NR.

CRT Tara 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

15

1 Albania 5 4 6 9 2 0 2 0 0 1 17 5 5 3

2 Austria 4 2 6 4 1 1 0 3 1 0 0 0 0 2

3 Belgia 7 2 7 0 0 0 0 0 5 0 6 0 4 9

4 Danemarca 1 0 2 0 0 0 135 0 0 1 0 0 0 0

5 Finlanda 2 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 6 1

6 Germania 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0

7 Italia 4 1 2 1 258 0 0 1 0 0 1 2 0 1

8 Olanda 1 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1

9 Norvegia 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

10 Portugalia 3 10 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

11 Rusia 5 1 2 2 11 2 0 3 12 25 30 36 6 14

12

Serbia si

Montenegru 9 3 11 3 0 1 16 0 0 0 2 7 0 0

13 Elvetia 5 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1

14 Turcia 5 6 0 0 0 1 0 0 1 2 11 77 46 77

15 UK 1 11 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0

16 Cehia 0 2 3 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

17 Franta 0 1 1 1 0 0 0 0 0 3 1 0 0 0

18 Irlanda 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

19 Suedia 0 1 0 0 0 1 0 1 1 2 1 0 1 1

20

Northem

Ireland 0 27 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

21 Luxemburg 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

16

22 Macedonia 0 0 0 0 15 4 2 9 2 0 0 0 0 0

23 Georgia 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0

24 Azerbaijan 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 1 0 0 1

25 Belarus 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0

26 Grecia 0 0 0 0 0 0 0 0 1 2 0 1 0 0

27 Cipru 0 0 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 0

28 Bulgaria 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 5 7 3 6

29 Romania 0 0 0 0 0 0 0 0 0 37 45 21 6 2

30 Slovacia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 15 1 1 0 0

31 Ucraina 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 5 0 0 0

32 Estonia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2 0 0

33 Ungaria 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3 1

34 Spania 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1

Tabelul numărul 1 prezintă numărul de focare apărute pe o perioadă de 15 ani, din anul 1996 până în anul 2010, în ţările europene. Din acest tabel reiese că cele mai multe focare au apărut în Italia, Danemarca, Turcia şi Rusia. În România în anul 2006 s-au înregistrat numărul maxim de focare pentru perioada luată în evidenţă.

Tabel nr.2 - Cazuri de pseudopesta aviară pe teritoriul Europei

17

NR.

CRT Tara 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

18

1 Albania 20555 14200 2000 580 31 0 1542 0 0 252 3678 3365

2 Austria 60 102 16 4 1 1 0 26 22 0 0 0

3 Belgia 61 316 232 0 0 0 0 0 147 0 6 0 64

4 Danemarca 1 0 2 0 0 0 135 0 0 41000 0 0

5 Finlanda 2 0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 38

6 Germania 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 30

7 Italia 480 1 23 27 194751 0 0 10 0 0 1 9

8 Olanda 170 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 150

9 Norvegia 1800 0 0 0 0 0 0 50 0 0 0 0

10 Portugalia 21960 104952 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

11 Rusia 1563 1 2375 32980 18900 3 0 1564 2274 1590 10725 36 145

12

Serbia si

Montenegru 310 362 547 6317 0 14 1451 0 0 0 973 1031

13 Elvetia 5 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0

14 Turcia 2115 9010 0 0 0 18 0 0 7020 400 186 2414 1656

15 UK 100 38000 0 0 0 0 0 0 0 0 500 0

16 Cehia 0 36 14 0 0 0 0 0 0 0 0 0

17 Franta 0 1 4 5 0 0 0 0 0 8500 0 0

18 Irlanda 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

19 Suedia 0 1000 0 0 0 1 0 1 1 342 52 0

20

Northem

Ireland 0 70820 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

21 Luxemburg 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0

19

22 Macedonia 0 0 0 0 15 4 2 9 2 0 0 0

23 Georgia 0 0 0 0 23 15 0 0 0 0 0 0

24 Azerbaijan 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 1 0

25 Belarus 0 0 0 0 0 0 0 213 0 0 0 0

26 Grecia 0 0 0 0 0 0 0 0 1 3100 0 350

27 Cipru 0 0 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0

28 Bulgaria 0 0 0 0 0 0 0 0 235 1 335 398 48

29 Romania 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1502 264103 543 34

30 Slovacia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 15 1 2

31 Ucraina 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 5 0

32 Estonia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 28898

33 Ungaria 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

34 Spania 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Tabelul nr.2 prezintă numărul de cazuri de pseudopesta aviară care au evoluat pe teritoriul Europei, pe o perioada de 15 ani din 1996 până în 2010. Cele mai multe cazuri au apărut în Rusia, Italia, Turcia dar şi în Irlanda de Nord. Anul 2000 este scos în evidenţă de numărul mare de cazuri înregistrate în Italia (194751 cazuri). Anul 2006 evidenţiază România prin numărul cazurilor semnalate – 264103.

Toate ţările europene au avut în perioada luată în evidenţă cel puţin un focar de pseudopesta aviară.

Ţările care au prezentat focare doar într-un singur an al perioadei luate în calcul sunt Norvegia, Irlanda, Georgia, Cipru, Estonia, Ucraina.

În Norvegia şi Irlanda se aplică următoarele măsuri pentru prevenirea pseudopestei aviare: este boala declarabilă, se iau precauţii la frontiere, supraveghere generală, stamping out, controlul transporturilor în interiorul ţării, iar vaccinarea este interzisă. Aceleaşi măsuri existau şi în Estonia, până în 2007, când a apărut un focar de pseudopesta, în anii următori fiind luate măsuri de monitorizare şi vaccinare.

20

Fig. nr.1 – Evoluţia focarelor de pseudopesta aviară în Italia

(perioada 1996-2010)

Din fig. nr. 1 reiese că în Italia numărul maxim de focare s-a înregistrat în anul 2000 cu o valoare de 258 de focare. În ceilalţi ani ai perioadei luate în evidenţă au apărut un număr mic de focare.

În perioada decembrie 1999 - aprilie 2000, Italia a fost afectată de cea mai severă formă a gripei aviare. Epidemia a fost cauzată de tipul A, cu o patogenitate ridicată. Extinderea virusului gripei aviare în populaţiile susceptibile a dus la mari pierderi economice. Epidemia a creat un dezechilibru pe piaţă datorită sacrificării a peste 13 milioane de păsări. Consecinţa mortalităţii în masă şi a depopulărilor din zonele afectate a fost necesitatea importării de ouă şi pui de o zi din alte ţări europene. Ouă din ţări cu diferite condiţii igienice şi imunologice, în ceea ce priveşte boala de Newcastle, au fost folosite pentru a popula aceleaşi hale. Secundar, datorită cerinţelor pieţei care rămâneau nesatisfăcute, în zonele neafectate de gripă aviară, s-a mărit densitatea păsărilor în hale. În al treilea rând, imposibilitatea obţinerii unei populaţii omogene şi dorinţa de a evita reacţiile adverse postvaccinale, într-un mediu suprapopulat a dus la reducerea sau chiar la renunţarea programele de vaccinare pentru boala de Newcastle. Combinarea acestor situaţi a dus la răspândirea bolii. (19)

Fig. nr.2 – Evoluţia focarelor de pseudopesta aviară în Danemarca

21

(perioada 1996-2010)

Din fig. nr. 2 reiese că pe perioada anilor 1996 – 2010 în Danemarca numărul maxim de focare s-au înregistrat în anul 2002 cu o valoare de 135 de focare. În ceilalţi ani ai perioadei luate în evidenţă au apărut un număr mic de focare.

Danemarca aplică o politică non-vaccinare împotriva ND.

Efectivele de reproducţie sunt testate serologic  anual  pentru ND

22

Primul focar a fost confirmat prin izolarea virusului şi determinare a ICPI pe 26 iulie 2002 iar ultimului focar a fost confirmat pe 28 august 2002.

Dintre toate 135 focare  numai în 13 focare s-au observat simptome clinice cum ar fi ataxie şi  torticolis. 

Doi comercianţi au primit un efectiv de puicuţe pe 28 mai 2002 şi pe 13 iunie 2002 le-au vândut unui număr mare de gospodării. Primul focar a fost sursă celor 131 de focare ulterioare. (20)

Fig. nr.3 – Evoluţia focarelor de pseudopesta aviară în Turcia

(perioada 1996-2010)

23

Din fig. nr. 3 reiese că în Turcia pe perioada luată în evidenţă numărul maxim de focare s-a înregistrat în anii 2007 şi în 2009 cu o valoare de 77 de focare. În anii 2008 şi 2010 s-au înregistrat un număr însemnat de focare 46 şi respectiv 26. În ceilalţi ani ai perioadei luate în evidenţă au apărut un număr mic de focare.

Măsurile pentru prevenirea pseudopestei în Turcia sunt: boala declarabilă, precauţii la

frontieră, screening, supraveghere (targeted surveillance), controlul transporturilor în interiorul ţării,

stamping out, zonare, vaccinare.

Fig. nr.4 – Evoluţia focarelor de pseudopesta aviară în Rusia

(perioada 1996-2010)

24

Din fig. nr.4 reiese că în Rusia pe perioada anilor 1996 – 2010 valoarea maximă înregistrată a fost de 36 de focare în anul 2007. Din anul 2002 până în anul 2007 se observă o creştere progresivă a numărului de focare cu următoarele valori: 2003 – 3 focare, 2004 – 12 focare, 2005 – 25 focare, 2006 – 30 focare. Valori însemnate s-au mai înregistrat în anii 2000 şi 2009 cu valori de 11 focare, respectiv 14 focare. În ceilalţi ani ai perioadei luate în evidenţă au apărut un număr mic de focare. (16)

Măsurile pentru prevenirea pseudopestei în Rusia sunt: boala declarabilă, precauţii la

frontieră, screening, supraveghere generală, controlul transporturilor în interiorul ţării, stamping

out, vaccinare.

1.3. Evoluţia pseudopestei aviare în România

În România, primele cazuri de pseudopesta au fost semnalate de Pop şi col. 1943 la un

efectiv de păsări din pădurea Băneasa, alături de un cantonament de trupe germane şi apoi în

cartierul Filaret (Bucureşti). Primele cazuri semnalate la Băneasa, au avut caracterul pestei clasice,

cu edemul capului şi leziuni hemoragice pe seroase, pe când cele de la Filaret aveau caracterele

25

pseudopestei; la început, până la identificarea agentului patogen, ea a fost considerată ca o boala

virală noua şi denumită "boala de Filaret" pentru motivul că virusul izolat a fost antigenic diferit de

virusul izolat din focarul de la Băneasa. Din acest din urmă focar, boala s-a extins pe tot cuprinsul

ţării, producând pierderi enorme în efectivele de păsări. (1)

Evoluţia în timp a pseudopestei aviare pe teritoriul României

Fig. nr.5 - Evoluţia focarelor de pseudopesta aviară în România (2005-2008)

Din fig. nr.5 reiese că în luna ianuarie a anului 2006 s-a înregistrat valoarea maximă de

focare, în număr de 55, din perioada cuprinsă între anii 2005 – 2008. Tot în această perioada s-au

înregistrat valori semnificative de focare în luna decembrie a anului 2005 (35 de focare), dar şi în

luna februarie a anului 2006 (27 de focare). Începând cu a doua jumătate a anului 2006 s-a

înregistrat o creştere progresivă a numărului de focare, maximul fiind atins în luna februarie a

anului 2007 (6 focare), apoi urmând o descreştere a focarelor înregistrate, minima semnalându-se în

iunie 2007. La începutul şi la sfârşitul perioadei analizate sunt confirmate focare dar în număr mic.

Fig. nr. 6 Evoluţia cazurilor de pseudopesta aviară în România (2005-2008)

26

În fig. nr. 6 se evidenţiază numărul de cazuri de pseudopesta aviară înregistrate în România

în perioada anilor 2005-2008 cu o maximă de 114511 semnalată în luna noiembrie a anului 2006.

Valori semnificative a numărului de cazuri au fost semnalate în ianuarie 2006 (72279 cazuri), mai

2006 (49760), dar şi în octombrie 2006 (27100 cazuri). Prima jumătate a anului 2007 a debutat o

apariţie constantă a numărului de cazuri, valoarea maximă fiind în luna februarie. (8)

Fig. nr.8 Evoluţia după numărul de focare în România (1996-2010)

27

Din fig. nr.8 evidenţiem evoluţia focarelor de pseudopesta aviară din România pe o perioada

de 15 ani începând cu anul 1995 până în 2010. Începând cu anul 2004 se constată o creştere bruscă

a numărului de focare maxima fiind atinsă în anul 2006 (45 de focare). Valori semnificative s-au

înregistrat şi în anii 2005 şi 2007, dar începând cu anul 2008 se evidenţiază o scădere progresivă a

numărului de focare până în 2010.

Focare de pseudopesta aviară în anii 2005 şi 2006 în judeţele din România

  În anul 2005 au murit din cauza pseudopestei aviare 5397 de păsări la nivelul judeţului Gorj,

număr care se înscrie în media ultimilor ani, o cauza fiind refuzul cetatenilor de a vaccina gainile.

În comuna Dăneşti, au murit 60- 70% din efectivele de păsări, singurele care au scăpat vii fiind cele

vaccinate. (14)

În octombrie 2005, 200 de păsări au fost sacrificate, după depistarea pseudopestei aviare în

gospodăriile din localitatea constănţeană Siliştea. (13)

În ianuarie 2006 trei localităţi vâlcene au fost în carantină din cauza extinderii pseudopestei

aviare. În localitatea Livezi au murit 19 păsări, în Pietrari - 49 şi în Dăeşti - 100. (15)

În octombrie 2006 a apărut un focar de pseudopesta aviară în comuna ieşeană Şipote, fiind

afectate circa 20 de gospodării. (9)

În iunie 2006 apare un focar de pseudopesta aviară la ferma Flavoia din Sălaj. În cadrul

fermei au avut loc trei campanii de vaccinare împotriva pseudopestei aviare, dar păsările au

28

contactat boala din cauza imunităţii scăzute provocate de coccidioză. (10)  

În noiembrie 2006 s-a confirmat existenţa pseudopestei aviare în hala nouă a Fermei 2

aparţinând firmei Avia Alba Iulia (3000 pui - sacrificat). În primăvară, tot din cauza unui focar de

pseudopesta aviară, au fost sacrificaţi toţi cei circa 60000 de pui. (11)

În noiembrie 2006 s-au identificat focare de pseudopesta aviară în Ialomiţa la S.C. Avicola

S.A. (au fost sacrificate 40.000 de păsări) şi la societatea Real Company (au fost sacrificate 15.000

de puicuţe). (21)

Pseudopesta aviară a instituit carantina în localităţile Dăeşti, Pietrari şi Şuşani, în februarie

2006. În Vâlcea veterinarii spun că una dintre principalele cauze ale  răspândirii bolii este circulaţia

ilegală a animalelor.  Au fost afectate peste 270 de păsări din gospodării. (22)

Municipiul Focşani a intrat în carantină de gradul II, pentru o perioada de 30 de zile, în

ianuarie 2009. Măsură a fost luată din cauza faptului ca şapte papagali, care au murit la sfârşitul

anului 2008, sufereau de pseudopesta aviară. Autorităţile sanitar veterinare vrâncene au interzis

comercianţilor să vândă păsări, indiferent ca este vorba de cele domestice sau de cele crescute în

captivitate. „În pieţe şi în obor nu se vor mai comercializa păsări. De asemenea, vom dispune ca

pet-shop-urile să nu mai vândă păsări crescute în captivitate şi să aibă, la intrare, covoraşe îmbibate

în substanţe dezinfectante. Toate aceste măsuri vor fi respectate timp de 30 de zile, cât timp ţine

carantina. De asemenea, păsările din zona de protecţie vor fi vaccinate în următoarele zile şi

supravegheate de medicii veterinari “, a spus Neculai Botezatu, din cadrul Direcţiei Sanitar

Veterinare şi pentru Protecţia Animalelor Vrancea. La sfârşitul anului 2008, focşăneanul Gelu

Enache a anunţat autorităţile sanitare ca i-au murit 7 din cei 13 papagali pe care îi deţinea. Au fost

prelevate probe de la păsările moarte, probe care au fost analizate la Bucureşti. Potrivit buletinului

de analiză, originea contaminării nu este cunoscută.   (12)

Fig. nr.7 – Evoluţia numărului de focare în judeţele din România (2007-2009)

29

În fig. nr. 7 putem observa apariţia focarelor de pseudopesta aviară în diferite judeţe din

România pe perioada anilor 2007-2009. În anul 2007 s-au înregistrat cel mai mare număr de focare

din perioada analizată, maxima fiind semnalată în judeţul Neamţ (3 focare) urmat de judeţele Iaşi şi

Prahova cu câte 2 focare fiecare, Bacău, Hunedoara şi Ilfov cu câte un focar fiecare. În anul 2008 s-

au înregistrat 4 focare, 2 în jud. Bacău şi 2 în jud. Iaşi. În anul 2009 s-a semnalat un focar în jud.

Bacău şi unul în jud. Vrancea.

Fig. nr.11 – Repartiţia focarelor în judeţele din România (2007-2009)

30

În fig. nr. 11 observăm ca în anul 2007 focarele de pseudopesta aviară au apărut în judeţele

Iaşi, Neamţ, Bacău, Hunedoara, Prahova şi Ilfov. În anul 2008 au apărut focare în judeţele Iaşi şi

Bacău, iar în 2009 boala a fost semnalată în judeţele Bacău şi Vrancea.

Fig. nr. 9 - Evoluţia numărului de cazuri în judeţele din România (2007-2009)

Judetul 2007 2008 2009

31

Ian. Febr. Martie Iulie August Oct. Nov. Dec. Ian. Febr. Martie Mai Oct. Ian. Febr.

Arges

Bacau 50 33 29 10

Buzau 5

Covasna 77 51

Gorj 80

Hunedoara 34 20

Iasi 54 18 26 89 1 36

Neamt 115

Prahova 15 26 65

Vrancea 9

Ilfov 7

În fig. nr. 9 putem observa apariţia cazurilor de pseudopesta aviară în diferite judeţe din

România pe perioada anilor 2007-2009. În anul 2007 s-au înregistrat cel mai mare număr de cazuri

din perioada analizată, maxima fiind semnalată în judeţul Iaşi (187 cazuri) urmat de judeţul

Covasna (128 cazuri), Neamţ (115 cazuri), Bacău (50 cazuri), Prahova (41cazuri), Hunedoara (34

cazuri) şi Vrancea (9 cazuri). În anul 2008 s-au înregistrat în Gorj 80 cazuri, Bacău 62 cazuri, Iaşi

37 cazuri, Hunedoara 20 cazuri. În anul 2009 s-au semnalat 10 cazuri în jud. Bacău şi 7 cazuri în

jud. Ilfov.

Fig. nr. 10 - Evoluţia numărului de cazuri în judeţele din România (2007-2009)

32

Bacau

Buzau

Covasna

Gorj

Hunedoara

Iasi

Neamt

Prahova

Vrancea

Ilfov

Din fig. nr. 10 observăm ca din totalul de cazuri de pseudopesta aviară apărute în perioada

2007-2009 procentul cel mai ridicat îi aparţine judeţului Iaşi (28%), urmat de judeţul Covasna

(21%). În judeţele Neamţ şi Prahova s-au semnalat un număr aproximativ egal de cazuri

reprezentând un procent de 18% fiecare din totalul de cazuri, urmat de judeţul Bacău (8%),

Hunedoara (5%). În celelalte judeţe s-au înregistrat un număr mic de cazuri totalizând un procent de

2% din numărul de cazuri din perioada analizată. (16)

1.3.1. Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale

Supravegherea pasivă se face pe tot teritoriul țării, la toate păsările domestice sau sălbatice

susceptibile de îmbolnăvire. Procedura de supraveghere cuprinde fermierii și muncitorii implicați

zilnic în relația cu animalele, vânătorii, administratorii fondurilor de vânătoare, a parcurilor și

rezervațiilor naturale, grădinilor zoologice, târgurilor și piețelor de animale vii, medicii veterinari

33

de liberă practică ce trebuie, conform legii să raporteze orice caz de îmbolnăvire sau moarte.

Responsabilitatea supravegherii pasive revine și autorităților competente pentru controlul la

frontieră efectuat asupra importurilor de păsări și ouă sau a păsărilor ca animale de companie.

Supravegherea serologică-Are valoare limitată în cazul aplicării programelor de vaccinare

contra ND

Testarea imunității postvaccinale

În exploataţiile nonprofesionale, pe o rază de 10 km în jurul fermelor comerciale de păsări

înregistrate/autorizate, se efectuează verificarea imunităţii postvaccinale, prin recoltarea

randomizată a 10 probe de sânge pe localitate şi după fiecare vaccinare.

Notele de însoţire a probelor de sânge recoltate în scopul testării imunităţii

Postvaccinale, trebuie să menţioneze:

A) categoria de vârstă a păsărilor;

B) vaccinul folosit;

C) data vaccinării;

Probele trebuie să fie individualizate cât mai explicit.

Prelevarea probelor se face sub responsabilitatea medicului veterinar oficial.

În exploatațiile comerciale înregistrate/autorizate, verificarea imunității postvaccinale se

realizează în cadrul programelor de autocontrol.

A) În exploatațiile de reproducție și selecție, precum și în cele de găini ouă consum, după

vaccinarea a 2-a și a 4-a, la fiecare serie;

B) În exploatațiile de pui de carne, după vârsta de 28 de zile, la fiecare serie

Supravegherea virusologică - Pentru confirmarea diagnosticului:

A) pentru monitorizarea populațiilor cu risc;

B) confirmarea suspiciunilor clinice;

C) în urma rezultatelor serologice pozitive în cazul populațiilor nevaccinate sau păsări santinelă;

D) testarea mortalității zilnice "normale" în exploatațiile legate epidemiologic de un focar

Pasările santinelă în exploatațiile înregistrate/autorizate.

Programul de supraveghere cu păsări santinelă este stabilit la cererea fermierului ca parte a

programului de autocontrol. DSVSA și fermierul vor stabili de comun acord locul unde vor fi

plasate păsările santinelă în cadrul fiecărui lot supus supravegherii. Păsările santinelă vor fi

identificate (inel). Vor fi precizate de comun acord, numărul de păsări santinelă, frecvența

34

controalelor și a testelor.

Păsările santinelă trebuie să fie în contact strâns cu efectivul aflat sub supraveghere și

trebuie să fie ținute sub observație permanentă pentru a identifica orice evidențiere clinică a ND sau

a altei boli. În cazul în care nu se evidențiază semne clinice la păsările santinelă, acestea vor fi

totuși testate serologic și virusologic, randomizat, după un program stabilit de medicul oficial.

Apariția cazurilor clinice sau a testelor pozitive serologic sau virusologic în cazul păsărilor

santinelă denotă circulația virusului în exploatație dar în cazul în care păsările țintă vaccinate rămân

sănătoase, având asigurată protecția imunologică, nu se declară focar. Notificarea diagnosticului va

avea în acest caz, precizările necesare. Se va dispune o anchetă epidemiologică care va identifica

sursa virusului și se vor aplica măsuri corespunzătoare de protecție.

Probele se recoltează sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, iar testele vor fi

suportate de la bugetul de stat. În situația în care, deținătorul stabilește ca măsură de autocontrol

programul se supraveghere cu păsări santinelă, nu mai are obligaţia de a realiza autocontrolul prin

verificarea imunității postvaccinale. (2)

35

Capitolul II

Studiu de caz

2.1. Import de ouă şi pui de o zi din Elazig, Turcia în Vrancea

Prin boala de Newcastle se înţelege o infecţie a pãsãrilor provocatã de orice tulpinã aviarã

de paramyxovirus 1, cu un indice de patogenitate intracerebralã (ICPI) mai mare de 9,7 la puii în

vârstã de o zi. Indicele de patogenitate intracerebralã (ICPI) trebuie sã fie determinat conform

urmãtoarei metode:

Indicele de patogenitate intracerebralã (ICPI)

1. Fluidul alantoidian infectat recoltat proaspãt – titrul HA trebuie sã fie mai mare de 24 - se

dilueazã 1:10 în soluţie salinã izotonicã sterilã; nu trebuie utilizate antibiotice.

2. 0,05 ml de virus diluat se injecteazã intracerebral fiecãruia dintre cei 10 pui în vârstã de o

zi - de exemplu 24-40 de ore dupã ecloziune. Aceşti pui trebuie sã fie eclozionati din ouã provenite

dintr-un efectiv liber de germeni patogeni specifici.

3. Pãsãrile se examineazã la intervale de 24 de ore, timp de 8 zile.

4. La fiecare examinare fiecare pasãre este evaluatã ca: 0 = normalã; 1 = bolnavã; 2 =

moartã.

Aceasta trebuie sã fie o examinare clinicã subiectivã, dar în mod normal va implica pãsãri care

prezintã mai mult decât unul dintre urmãtoarele semne: complicaţii respiratorii, depresie, diaree,

cianoza pielii sau a bărbiţelor, edemul fetei şi/sau al capului,   semne nervoase.

O tarã tertã este clasificatã ca liberã de influentã aviarã şi de boalã de Newcastle dacã

aceasta îndeplineşte urmãtoarele criterii generale:

A) trebuie sã aibã o structurã generalã pentru sãnãtatea animalelor, care sã permitã

supravegherea adecvatã a efectivelor de pãsãri;

B) trebuie sã aibã o legislaţie prin care influenţa aviarã şi boala de Newcastle sã se notifice

pentru toate speciile de pãsãri de curte şi pentru toate pãsãrile ţinute în captivitate;

C) trebuie sã întreprindã mãsuri pentru a examina îndeaproape orice suspiciune a acestor

boli;

D) dacã existã suspiciune de boalã, trebuie sã supunã unei testãri specifice de laborator

probe din fiecare virus de influentã aviarã sau de paramyxovirus gãsit, în conformitate cu procedura

36

stabilitã în anexă;

E) trebuie sã aibã la dispoziţie capacitatea unui laborator, dintre propriile laboratoare

oficiale, sau sã colaboreze cu alte laboratoare naţionale pentru testare rapidã;

F) trebuie sã trimitã Comisiei Europene o listã a acestor laboratoare, precum şi o descriere a

metodelor utilizate pentru diagnosticul şi patotipizarea influenţei aviare şi bolii de Newcastle şi sã

permitã controlul acestora de cãtre experţii comunitari;

G) pentru fiecare focar primar trebuie sã trimitã izolate de virus laboratorului de referinţă

din Weybridge - Addlestone, Marea Britanie;

H) trebuie sã notifice Comisiei Europene, în termen de 24 de ore dupã confirmare, focarele

iniţiale din fiecare parte a teritoriului sãu, anterior îndemn;

I) trebuie sã trimitã Comisiei Europene cel puţin lunar un raport cu privire la situaţia bolii,

în eventualitatea apariţiei unor focare ulterioare în aceeaşi parte a teritoriului;

J) în cazurile când vaccinarea împotriva influenţei aviare şi/sau bolii de Newcastle nu este

interzisã, trebuie sã controleze oficial producţia, testarea şi distribuirea vaccinurilor contra acestor

boli;

K) trebuie sã comunice Comisiei Europene caracteristicile fiecãrei tulpini utilizate pentru

producţia de vaccinuri împotriva influenţei aviare sau bolii de Newcastle.

2.2. Criterii pentru vaccinuri omologate

 

A. Criterii generale

1. Vaccinurile trebuie sã fie înregistrate de autorităţile veterinare competente ale tãrii terţe

vizate înainte de a se permite distribuirea şi utilizarea lor. Pentru aceastã înregistrare autorităţile

veterinare competente trebuie sã se bazeze pe un dosar complet ce conţine date despre eficacitate şi

inocuitate. Pentru vaccinurile importate autorităţile veterinare competente se pot baza pe datele

verificate de autorităţile veterinare competente ale tãrii în care este produs vaccinul, în mãsura în

care aceste verificãri au fost efectuate în conformitate cu standardele acceptate internaţional.

2. În plus, importul sau producţia şi distribuirea vaccinurilor trebuie sã fie controlate de

autorităţile veterinare competente ale tãrii terţe vizate.

3. Înainte ca sã fie permisã distribuirea, fiecare lot de vaccinuri trebuie sã fie testat cu privire

la inocuitate, în special în ceea ce priveşte atenuarea sau inactivarea şi absenţa agenţilor contaminaţi

nedoriţi şi cu privire la eficacitate, în numele autorităţii veterinare competente.

B. Criterii specifice

37

1. Vaccinurile vii atenuate pentru boala de Newcastle trebuie sã fie preparate dintr-o tulpinã

de virus al bolii de Newcastle pentru care tulpină de referinţă a fost testatã şi a prezentat un indice

de patogenitate intracerebral (ICPI):

A) fie mai mic de 0,4 dacã s-au administrat nu mai puţin de 107 EID50 fiecãrei pãsãri în

testul ICPI;

B) fie mai mic de 0,5 dacã s-au administrat nu mai puţin de 108 EID50 fiecãrei pãsãri în

testul ICPI.

2. Vaccinurile inactivate pentru boala de Newcastle trebuie sã fie preparate dintr-o tulpinã

de virus al bolii de Newcastle cu un indice de patogenitate intracerebralã (ICPI) la puii în vârstã de

o zi de mai puţin de 0,7, dacã s-au administrat nu mai puţin de 108 EID50 fiecãrei pãsãri în testul

ICPI.

2.3. Garanţii suplimentare ce urmeazã sã fie introduse în certificatul de sãnãtate

animalã pentru importul de pãsãri vii sau ouã de incubaţie din ţări terţe

 

Utilizarea de vaccinuri împotriva bolii de Newcastle, care nu îndeplinesc criteriile specifice

nu este interzisã în ţara de origine la:

1. Pãsãrile vii;

2. Pãsãrile de reproducţie de la care provin ouãle de incubaţie/puii de o zi, în urmãtoarele condiţii:

A) nu au fost vaccinate de cel puţin 12 luni cu asemenea vaccinuri;

B) provin dintr-un efectiv în care nu a fost evidenţiat nici un paramyxovirus aviar cu un

indice de patogenitate intracerebralã (ICPI) mai mare de 0,4; testul de izolare a virusului bolii de

Newcastle sã fie efectuat într-un laborator oficial, pe cel puţin 60 de tampoane cloacale prelevate

randomizat şi cu minimum 14 zile înainte de transportul sau recoltarea ouãlor de incubaţie;

C) nu au venit în contact, în timpul ultimelor 60 de zile înaintea transportului sau recoltãrii

ouãlor de incubaţie, cu pãsãri care nu îndeplinesc condiţiile menţionate la lit. a) şi b);

D) au fost izolate, sub supraveghere oficialã la exploataţia de origine, în timpul perioadei de

14 zile menţionate la lit. b);

E) puii de o zi sau ouãle de incubaţie din care au eclozionat sã nu fi venit în contact, în staţia

de incubaţie sau în timpul transportului, cu ouã sau pãsãri care nu îndeplinesc condiţiile menţionate

anterior. (3)

38

2.4. Reguli pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene

Ouãle de incubaţie, puii de o zi, pãsãrile de reproducţie şi pãsãrile pentru producţie trebuie

sã provinã din unităţi care îndeplinesc urmãtoarele cerinţe:

A) trebuie sã fie autorizate şi sã fi primit un numãr distinctiv de la autoritatea competentă;

B) trebuie ca, în momentul expedierii sã nu fie supuse nici unor restricţii de sãnãtate a

animalelor, aplicabile pãsãrilor;

C) nu trebuie sã fie situate într-o zonã care din motive de sãnãtate a animalelor este supusã

mãsurilor de restricţie în conformitate cu legislaţia naţională, ca rezultat al unui focar de boalã la

care pãsãrile sunt susceptibile.

Ouãle de incubaţie, puii de o zi, pãsãrile de reproducţie şi pãsãrile pentru producţie trebuie

sã provinã din efective care în momentul transportului nu prezintã nici un semn clinic sau

suspiciune de boalã contagioasã a pãsãrilor.

În momentul expedierii ouãle de incubaţie trebuie sã provinã din efective care:

A) au fost ţinute pentru mai mult de 6 sãptãmâni în una sau mai multe unităţi care

îndeplinesc condiţiile definite mai sus;

B) dacã au fost vaccinate, sã fi fost vaccinate în conformitate cu condiţiile de vaccinare;

C) fie au fost supuse unei examinãri a stãrii de sãnãtate efectuate de un medic veterinar

oficial sau de un medic veterinar autorizat, într-o perioadã de 72 de ore înainte de expediere, şi în

timpul examinãrii nu au manifestat nici un semn clinic sau suspiciune de boalã contagioasã;

D) fie fuseserã supuse unei inspecţii lunare a statusului de sãnãtate efectuate de un medic

veterinar oficial sau de un medic veterinar autorizat, cea mai recentã inspecţie având loc în decursul

a 31 de zile înainte de expediere. Dacã se alege aceastã opţiune, trebuie sã se facã, de asemenea, o

examinare, de cãtre medicul veterinar oficial sau de cãtre medicul veterinar autorizat, a evidenţelor

statusului de sãnãtate a efectivului şi o evaluare a statusului sãu actual de sãnãtate,  aşa cum este

evaluatã prin informaţiile actualizate furnizate de persoana care rãspunde de efectivul de pãsãri, pe

timpul celor 72 de ore dinaintea expedierii. Atunci când evidenţele sau alte informaţii dau naştere

suspiciunii de boalã, efectivele trebuie sã fie supuse unei examinãri a statusului de sãnãtate a

pãsãrilor de cãtre medicul veterinar oficial sau de cãtre medicul veterinar autorizat, prin care sã se

excludã posibilitatea existenţei vreunei boli contagioase a pãsãrilor.

De asemenea, ouãle de incubaţie trebuie sã fie marcate în conformitate cu legislaţia

comunitarã referitoare la acest domeniu şi sã fi fost dezinfectate în conformitate cu instrucţiunile

medicului veterinar oficial.

39

În plus, dacã bolile contagioase ale pãsãrilor, care pot fi transmise prin ouã, evolueazã în

efectivul care a furnizat ouãle de incubaţie în perioada de incubaţie, trebuie sã fie notificatã staţia de

incubaţie implicatã şi autoritatea sau autorităţile care rãspund de staţia de incubaţie şi de efectivul

de origine.

Puii de o zi trebuie:

A) sã fie eclozionati din ouã de incubaţie care îndeplinesc cerinţele prevãzute mai sus;

B) sã îndeplineascã condiţiile de, dacã au fost vaccinaţi;

C) sã nu prezinte în momentul expedierii nici o suspiciune de boalã.

În cazul comerţului cu pãsãri şi cu ouã de incubaţie dintre România şi statele membre ale

Uniunii Europene sau o parte a teritoriului acestora în care se aplicã vaccinarea pãsãrilor, împotriva

bolii de Newcastle, se vor aplica urmãtoarele reguli:

A. ouãle de incubaţie trebuie sã provinã din efective care sunt:

A) nevaccinate; sau

B) vaccinate folosind un vaccin inactivat; sau

C) vaccinate folosind un vaccin viu, cu condiţia ca vaccinarea sã se fi efectuat cu cel puţin

30 de zile înainte de colectarea ouãlor de incubaţie;

B. Puii de o zi (inclusiv puii destinaţi pentru fonduri de repopulare a vânatului) nu trebuie sã

fie vaccinaţi împotriva bolii de Newcastle şi trebuie sã provinã din:

A) ouã de incubaţie care îndeplinesc condiţiile stipulate la lit. A.a); şi

B) o staţie de incubaţie în care practica de lucru asigurã cã aceste ouã sunt incubate în

perioade şi locuri complet separate de ouãle care nu îndeplinesc condiţiile stipulate la lit. A.a);

Puii de o zi şi ouãle de incubaţie trebuie sã fie transportate:

A) în containere disponibile scopului desemnat, dar neutilizate, pentru a fi folosite doar o

datã şi apoi distruse;

B) în containere care pot fi refolosite, cu condiţia sã fie curăţate şi dezinfectate înaintea

manipulãrii.

(2) În orice caz aceste containere trebuie:

A) sã conţină doar pui de o zi sau ouã de incubaţie de aceeaşi specie, categorie şi tip de

pãsãri, provenind din aceeaşi unitate;

B) sã fie etichetate cu:

- Numele tãrii şi al regiunii de origine;

- Numãrul de aprobare al unităţii de origine. veterinarã;

40

- Numãrul de pui sau de ouã existent în fiecare ambalaj;

- Specia de pãsãri cãreia îi aparţin ouãle sau puii.

(3) Ambalajele ce conţin pui de o zi sau ouã de incubaţie pot fi grupate pentru transport în

containere adecvate. Numãrul ambalajelor astfel grupate şi indicaţiile menţionate la alin. (1) lit. b)

trebuie sã fie înscrise pe aceste containere.

 În cadrul comerţului dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene pãsãrile şi

ouãle de incubaţie trebuie sã fie însoţite în timpul transportului spre locul de destinaţie de un

certificat de sãnãtate care sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:

A) sã fie în conformitate cu modelul adecvat;

B) sã fie semnat de un medic veterinar oficial;

C) sã fie redactat, la data încãrcãrii, în limba sau în limbile oficiale ale statului de expediţie

şi în limba sau în limbile oficiale ale statului de destinaţie;

D) sã fie valabil pentru 5 zile;

E) sã conţină o singurã foaie;

F) sã fie în mod normal redactat pentru un singur destinatar;

G) sã poarte o stampilã şi o semnãturã de culoare diferitã de cea a certificatului tipizat.

România, ca stat de destinaţie, poate sã acorde unuia sau mai multor state de expediere

autorizaţii generale sau limitate pentru cazurile specifice care permit intrarea pe teritoriul sãu a

pãsãrilor şi ouãlor de incubaţie fãrã certificatul prevãzut.

2.5 Reguli pentru importul din ţări terţe

Pãsãrile şi ouãle de incubaţie trebuie sã fie originare dintr-o tarã tertã sau dintr-o parte a unei

ţări terţe, inclusã în lista oficialã elaboratã de autoritatea sanitarã veterinarã centralã a României şi

similarã cu cea întocmitã de Comisia Europeanã, în conformitate cu procedura comunitarã. Aceastã

listã poate fi completatã sau amendatã în conformitate cu procedura naţională pentru a o pune de

acord cu cea comunitarã.

În luarea deciziei, dacã o tarã tertã sau o parte din aceasta poate fi inclusã în lista

menţionată, se va ţine seama în special de:

A) statusul de sãnãtate a pãsãrilor, a altor animale domestice şi sãlbatice din ţara tertã, o

atenţie specialã fiind acordatã bolilor exotice ale animalelor şi statusului de sãnãtate în zona

înconjurãtoare, atunci când oricare dintre ele poate sã punã în pericol sãnãtatea publicã şi sãnãtatea

41

animalelor din România;

B) regularitatea şi rapiditatea furnizãrii informaţiei de cãtre ţara tertã în legãturã cu existenţa

unei boli contagioase pentru animale pe teritoriul acesteia, în special a bolilor cuprinse în listele A

şi B ale Oficiului Internaţional de Epizootii;

C) regulile de prevenire şi control al bolilor animalelor, aplicate în ţara respectivã;

D) structura serviciilor veterinare şi competenţele acestora;

E) organizarea şi implementarea mãsurilor de prevenire şi control al bolilor contagioase ale

animalelor;

F) garanţiile pe care ţara tertã le poate da cu privire la conformitatea cu prezenţa normã

sanitarã veterinarã;

G) conformarea cu regulile comunitare pentru hormoni şi reziduuri.

Pãsãrile şi ouãle de incubaţie trebuie sã provinã din ţări terţe:

A) în care influenţa aviarã şi boala de Newcastle, sunt boli notific abile în mod legal;

B) libere de influenţă aviarã şi boala de Newcastle sau care, deşi nu sunt libere de aceste

boli, aplicã mãsuri de control care sunt cel puţin echivalente cu cele stabilite în legislaţia

comunitarã specificã.

Autoritatea sanitarã veterinarã centralã a României trebuie sã ia în considerare cã la nivel

comunitar se pot adopta criterii suplimentare pentru clasificarea ţărilor terţe, în special cu privire la

tipul de vaccin utilizat.

Pãsãrile şi ouãle de incubaţie pot fi importate din teritoriul unei ţări terţe sau dintr-o parte a

teritoriului unei ţări terţe, doar dacã provin din efective care:

A) înaintea expedierii au fost ţinute fãrã întrerupere pe teritoriul sau pe o parte a teritoriului

în cauzã al unei asemenea ţări, pentru o perioadã care sã fie determinatã în conformitate cu

procedura naţională;

B) îndeplinesc condiţiile de sãnãtate a animalelor, stabilite în conformitate cu procedura

naţională pentru importul de pãsãri şi ouã de incubaţie din ţară în cauzã. Condiţiile pot sã difere în

funcţie de specia sau de categoria de pãsãri.

Pãsãrile şi ouãle de incubaţie trebuie sã fie însoţite de un certificat de sãnãtate redactat şi

semnat de un medic veterinar oficial al tãrii terţe exportatoare.

Certificatul de sãnãtate trebuie:

A) sã fie emis în ziua încãrcãrii pentru expediere cãtre România;

42

B) sã fie redactat şi în limba românã;

C) sã însoţească în original lotul transportat;

D) sã ateste faptul cã pãsãrile sau ouãle de incubaţie îndeplinesc cerinţele prezentei norme

sanitare veterinare şi cele adoptate conform acesteia cu privire la importul din ţări terţe;

E) sã fie valabil pentru 5 zile de la emitere;

F) sã conţină o singurã foaie;

G) sã fie întocmit pentru un singur destinatar;

H) sã poarte ştampila şi semnãtura medicului veterinar care l-a eliberat, de culoare diferitã

de cea în care este redactat certificatul.

Experţii veterinari ai României pot efectua inspecţii la faţa locului în ţările terţe şi în

România pentru a se asigura cã toate prevederile prezentei norme sanitare veterinare sunt aplicate în

mod efectiv. Experţii veterinari responsabili cu aceste inspecţii vor fi desemnaţi de autoritatea

sanitarã veterinarã centralã a României. Inspecţiile vor fi efectuate în numele autorităţii sanitare

veterinare centrale a României, care va suporta costurile aferente. Frecvenţa inspecţiilor şi

procedura de inspectare vor fi stabilite de autoritatea sanitarã veterinarã centralã a României în

conformitate cu o procedurã similarã cu cea comunitarã.

Autoritatea sanitarã veterinarã centralã a României poate decide, în conformitate cu

procedura naţională, cã importurile dintr-o tarã tertã sau dintr-o parte a unei ţări terţe trebuie sã se

limiteze la anumite specii, la ouã de incubaţie, la pãsãri pentru reproducţie sau producţie, la pãsãri

pentru tãiere sau la pãsãri destinate pentru scopuri speciale.

Autoritatea sanitarã veterinarã centralã a României poate sã hotãrascã, în conformitate cu

procedura naţională, ca pãsãrile, ouãle de incubaţie importate sau pãsãrile eclozionate din ouã

importate sã fie ţinute în carantinã sau izolate pentru o perioadã care sã nu depăşească douã luni. (4)

2.6. Certificate de sănătate

43

44

45

46

47

48

49

50

(5)

BIBLIOGRAFIE

51

1. Tudor Perianu – Boli infecţioase ale animalelor, Viroze, vol II, Ed Venus, 2005.

2.http://www.ansvsa.ro/documente/admin/Ordinul%20presedintelui%20ANSVSA%20nr.

%202%20din%202010_10771ro.pdf

3. http://www.dsclex.ro/legislatie/2003/aprilie2003/mo2003_237.htm#o58 1

4. http://www.dsclex.ro/legislatie/2002/martie2002/mo2002_199.htm#o47 4

5. http://www.dsclex.ro/legislatie/2008/ianuarie2008/mo2008_17.htm#o21 0

6. http://freelex.wolterskluwer.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=0009468 8

7. http://www.ansvsa.ro/?pag=53&id_t=98&id_d=556 3

8.http://web.oie.int/wahis/public.php?

page=country_disease_time_series&disease_id=16&disease_type=Terrestrial&selected_analysis=t

ot_new&selected_start_month=1&selected_start_year=2005&selected_end_month=12&selected_e

nd_year=201 0

9. http://www.bzi.ro/pseudopesta-aviara-la-sipote-7351 6

10. http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1720683-pseudopesta-aviara-salaj.htm

11.http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1712943-pseudopesta-aviara-avia-alba-

iulia.htm

12. http://www.ecomagazin.ro/carantina-de-gradul-ii-din-cauza-pseudopestei-aviare-la-focsani /

13.http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/pseudopesta-aviara-face-ravagii-la-silistea-

40193.html

14. http://old.verticalonline.ro/imprima.dex?ştire=30 7

15. http://www.gds.ro/Eveniment/2006-01-14/Carantina+în+trei+localităţi+vâlcen e

16. http://web.oie.int/wahis/public.php

17. http://web.oie.int/wahis/public.php?page=disease_outbreak_ma p

18. http://web.oie.int/wahis/public.php?page=disease_status_ma p

19. http://www.crev.it/newcastle.pdf

20.http://www.uk.foedevarestyrelsen.dk/NR/rdonlyres/B13C7695-D7AD-433C-9661-

DED209C2E8C8/0/FinalreportontheNewcastleDiseaseoutbreaksinDenmarkin2002endelig.pdf

21. http://www.ziare.com/slobozia/stiri-business/focare-de-pseudopesta-aviara-3469 2

52

22. http://www.ziaruldevalcea.ro/index.php?ind=news&op=news_show_single&ide=20 5

53