Arhivele comunismului: scriitorul Alexandru Tambur, trimis din Romania in gulag pentru scrieri antisovietice

Mihai Tasca,

Basarabeanul Alexandru Tambur a fost arestat la Bucuresti in 1952, adus in RSS Moldoveneasca si condamnat la 25 de ani de gulag. Sovieticii au cerut sa fie extradat pentru ca a publicat la Balti, in 1938, patru brosuri in care povestea despre viata in ,,raiul" bolsevic din URSS.

Motto: ,,Am pornit lupta contra Internationalei satanice manat fiind de mai multe sentimente, deopotriva de puternice: de groaza si ura pentru comunism, revoltat si amarat de credibilitatea si usurinta basarabenilor nostri, cu care ei aproba ca bune si adevarate toate masurile si stirile raspandite de bolsevici si, in sfarsit, de indiferenta si lipsa de activitate a autoritatilor noastre, cari nu dau cuvenita atentie sifilistului acesta politico-social, care este bolsevismul, mai periculos decat ciuma ori navalitorii salbatici din stepele Asiei, din Evul Mediu". (Alexandru Tambur, 1938)

Autoritatile sovietice nu s-au linistit pana nu s-au razbunat pe cei care au scris despre foamete, represiuni politice, razboi civil, colectivizare, deportari in masa si alte lucruri care se intamplau in URSS. Autorii, invinuiti de ,,tradare de patrie" si ,,propaganda si agitatie antisovietica", erau persecutati si condamnati. Scriitorul basarabean Alexandru Tambur s-a numarat printre cei care au sfidat regimul, oglindind zece ani din viata sa in URSS in brosurile ,,Povoljanca", ,,Banditii", ,,Osanditi la moarte" si ,,Alb si Rosu", precum si in cateva nuvele, publicate cu genericul ,,Povestire din viata sovietica".

Soarta a facut astfel ca in 1913 familia Tambur din satul Balatina, judetul Balti, sa se mute cu traiul din Basarabia in Caucazul de Nord al Imperiului Rus. Ca si multe alte familii, a cazut prada propagandei imperiale privind improprietarirea cu pamant si traiul mai bun. De fapt, a fost un truc pentru a-i deznationaliza pe basarabeni.

In acel an, felcerul Petru Tambur, impreuna cu sotia Sofia si cei doi copii: Zinovia (anul nasterii 1893) si Alexandru (nascut la 8 decembrie 1901 si care a facut cateva clase la Chisinau), parasesc Basarabia si se stabilesc cu traiul in stanita Nijne-Bakanskaia din regiunea Krasnodar. Capul familiei acorda asistenta medicala bolnavilor, iar sotia sa avea grija de casa.A TRECUT NISTRUL INOT

La noul loc de trai Alexandru termina, in 1917, scoala primara, iar apoi invata doi ani in Stavropol. In toamna anului 1919, se intoarce la parinti, iar in ianuarie 1920 s-a inrolat benevol in armata lui Denikin. Dupa trei luni de serviciu militar intr-un regiment de rezerva al Armatei Albe, Tambur se intoarce acasa (nu a dorit sa-si urmeze colegii de regiment care, in corpore, au decis sa plece peste hotare), iar peste un an se inscrie la Colegiul Caucazului de Nord.

In 1921, a fost inrolat in Armata Rosie. La demobilizare, revine la Nijne-Bakanskaia (mama sa murise in 1918). Dupa nici doua luni, in august 1923, porneste spre Basarabia. Ajuns la Tiraspol, s-a indreptat spre Grigoriopol si a trecut Nistrul inot in Romania (sora sa a revenit in Basarabia in 1918, iar in 1928 s-a stabilit cu traiul la Bucuresti).

Pe malul romanesc al Nistrului, Tambur s-a prezentat la pichetul de graniceri. Dupa o luna de detentie, a fost eliberat conditionat, pe raspunderea unui verisor din satul Cuhnesti, judetul Balti. Intre timp, autoritatile romane au continuat investigatiile, iar in aprilie 1924 Alexandru Tambur a fost chemat la judecata. Pentru trecerea ilegala a frontierei, a fost condamnat la o luna de inchisoare. Intrucat deja excutase termenul, a fost eliberat.In acel an, 1924, Alexandru Tambur pleaca la Bucuresti, unde a lucrat la diferite uzine si intreprinderi, aflandu-se acolo pana in 1932. In urmatorii doi ani a fost soldat in Armata Romana. La solicitarea lui, in 1934 i-a fost acordata cetatenia romana. In acelasi an revine la Balti si lucreaza preceptor al sfeclei de zahar la uzina de zahar din localitate si la o intreprindere cu denumirea ,,Soia". In aprilie 1940 pleaca la Bucuresti si se angajeaza la ziarul ,,Gazeta Basarabiei" (fosta sa sotie, de care divortase in 1937, si fiica raman la Balti), unde il gasesc evenimetele din 28 iunie, cand a fost cedata Basarabia.

ARESTAREA SI CONDAMNAREA

Dupa 22 iunie 1941 continua sa lucreze la ,,Gazeta Basarabiei", iar intre mai 1942 si martie 1944 se afla la Odesa, unde si-a deschis un magazin de papetarie. In aprilie 1944 se refugiaza in Romania. Fosta sa sotie si fiica pleaca la Sibiu in acea primavara.

Alexandu Tambur a fost retinut de autoritatile romane pe 25 august 1952, la comanda securitatii sovietice. La acea vreme lucra in cadrul unei expeditii geologice mixte romano-sovietice. La 4 noiembrie acelasi an, a fost

predat autoritatilor sovietice (vezi procesul-verbal), dupa ce anterior, la 19 septembrie 1952, ministrul Securitatii de Stat al RSSM, generalul Iosif Mordovet, si procurorul general al RSSM, Osipov, au aprobat mandatul de arest eliberat pe numele lui. Ajuns la Chisinau, a fost incarcerat intr-o celula a puscariei Securitatii.

ACUZAT DE ,,TRADARE DE PATRIE"

Tambur a fost arestat in baza unei anchete efectuate de organele securitatii sovietice, care au constatat ca a fugit din URSS in Romania (1923), unde a scris cateva brosuri cu caracter antisovietic (1938). In baza acestor ,,probe", a fost invinuit de tradare de patrie, spionaj impotriva URSS pentru serviciile secrete germane si japoneze si agitatie si propaganda antisovietica.Ancheta preliminara a durat pana la finele anului 1952. La terminarea acesteia, Procuratura Tribunalului militar al districtului militar Odesa (instanta superioara celei din RSSM), a remis dosarul autoritatilor de la Chisinau pentru cercetari suplimentare, pe motiv ca securitatea moldoveneasca n-a reusit sa demonstreze vina lui Alexandru Tambur in ceea ce priveste actiunile de spionaj contra URSS. Procuratura din Odesa a mai obiectat si referitor la racolarea lui Tambur de catre un fost ofiter al Armatei Albe, pentru doua servicii concomitent: german si japonez.Totodata, procurorul militar al garnizoanei Chisinau, intr-o scrisoare adresata colegului sau din Odesa, sustinea ca Alexandru Tambur trebuie condamnat la pedeapsa capitala. Autoritatile de la Chisinau si Odesa au avut o disputa unde si cine sa-l judece pe Tambur. Cei de la Chisinau sustineau ca el trebuie judecat de Tribunalul militar al districtului militar Odesa, iar cei din Odesa - invers.

Pana la urma, cei din Odesa s-au impus si un complet de judecata al Tribunalului Militar al trupelor Ministerului Securitatii de Stat din RSSM, intr-o sedinta inchisa din 9 ianuarie 1953, fara participarea procurorului si a avocatului, l-a condamnat pe Alexandru Tambur, in baza art. 54/1 ,,a" - ,,Tradare de patrie" din Codul Penal al RSS Ucrainene, la 25 de ani de privatiune de libertate, cu decaderea din drepturile politice pentru un termen de cinci ani, cu confiscarea averii. Alexandru Tambur a fost trimis intr-un lagar dincolo de Cercul Polar, in orasul Vorkuta din Republica Autonoma Komi.

ELIBERAT DIN GULAG, FARA DREPT DE REPATRIERE

Dezghetul hrusciovist s-a rasfrant si asupra soartei lui Alexandru Tambur. La insistentele lui, in 1954 i-a fost restabilita cetatenia romana, insa i-a fost refuzata reexaminarea dosarului. Doi ani mai tarziu, la 26 iunie 1956, termenul de pedeapsa i-a fost redus la zece ani (a fost exclusa acuzatia de tradare de patrie, fiind inlocuita cu invinuirea prevazuta de art. 54/10 alin. 2 ,,Agitatie si propaganda antisovietica"). La 3 octombrie acelasi an a fost amnistiat si eliberat din gulag.

I s-a refuzat reabilitarea si repatrierea in Romania, iar nenumaratele scrisori adresate inclusiv liderului sovietic Nikita Hrusciov au ramas fara solutie. I s-a dat un pasaport sovietic, inlocuit ulterior cu o adeverinta pentru persoana fara cetatenie cu dreptul de sedere in URSS. Fiindu-i refuzata repatrierea, in 1963 Tambur solicita cetatenia sovietica.

La Chisinau a lucrat timp de sase ani sufleor la Teatrul National ,,Aleksandr Puskin" (dat afara intr-o vreme de directorul Gherlac), apoi administrator la studioul ,,Moldova-Film".

Alexandru Tambur a decedat la 18 iunie 1984, la Chisinau. A fost reabilitat de Plenul Curtii Supreme de Justite a Republicii Moldova, la 29 iunie 1999. Numele lui este inclus in "Dictionarul scriitorilor romani din Basarabia. 1812-2006", editat sub egida Muzeului Literaturii Romane "Mihail Kogalniceanu" din Chisinau.

A FACUT SAU NU SPIONAJ

Tambur a fost acuzat, intre altele, ca ar fi fost racolat, incepand din 1938, de un ofiter albgardist pe nume Pivnik, pentru a pune la dispozitia serviciilor secrete germane si japoneze date strategice despre Uniunea Sovietica. Deplasarea in orasele de la frontiera cu URSS si chiar deschiderea magazinului la Odesa, in 1942, au fost considerate drept paravan pentru activitatea de spionaj.In cadrul anchetei preliminare si in sedinta de judecata, Tambur a recunoscut unele fapte si anumite persoane, dar vorbeste atat de vag si contradictoriu incat este foarte greu de stabilit daca a fost sau nu implicat in activitati de spionaj.

Alexandru Tambur, in arestul Securitatii. FOTO Dosar SIS

,,Propaganda" lui Alexandru Tambur

In 1938, pe cand locuia la Balti, Alexandru Tambur a publicat mai multe cartulii, printre care: ,,Povoljanca", ,,Banditii", ,,Osanditi la moarte" si ,,Alb si Rosu", in care povesteste despre razboiul civil din Rusia, foamete, represiuni etc., la care a fost martor in URSS.

A tiparit brosurile din banii proprii, iar pentru difuzare a adresat, la 1 iulie 1938, un demers Comandantului Corpului 3 de Armata dislocat in Basarabia, generalului Ciuperca.

Tambur ii scria generalului: ,,Constient de pericolul comunist si impresionat mult de tot de suferintele si bataia de joc, la cari au fost expuse tarile cotropite de comunisti, m-am hotarat sa tiparesc pe spezele proprii, mai multe povestiri din viata sovietica, redand-o asa cum se prezinta. (Aceasta am facut-o, bazandu-ma pe experienta proprie, deoarece am stat mai multi ani, de la 1913 si pana la sfarsitul revolutiei in URSS). Scopul este de a da posibilitatea poporului nostru de jos sa afle ce viata mizerabila si cat chin indura taranii si muncitorii din , inselati si exploatati pana la etren de catre stapanirea tarano-muncitoreasca cea straina si fara Dumnezeu".

Mai publica, in 1942, la Odesa, o brosura in limba rusa ,, ludat n" (,,Desteptarea", laudata in presa locala de ofiterii albgardisti). In procesul anchetei preliminare, pentru a demonstra ca lucrarile tiparite de Tambur au caracter antisovietic, securitatea a dispus efectuarea unei expertize. ,,Sansa" de a fi experti le-a revenit scriitorilor Petre Darienco, pe atunci redactor-sef adjunct al oficiosului ,,Moldova Socialista", si Petru Zadnipru, secretar responsabil al directiei literar-culturale la televiziunea de stat a RSS Moldovenesti. Expertii ,,au facut fata asteptarilor" - concluzia lor a fost unanima: lucrarile examinate au un caracter vadit antisovietic.

Va prezentam unele fragmente selectate de experti drept exemple pentru concluziile lor. Am pastrat ortografia originala.

,,Povoljanca"Iata cateva fragmente calificate de experti drept antisovietice. ,,Oamenii sus-pusi din vremea aceea, traind in lux si continuand sa duca de nas lumea nevoiasa, intrebati fiind la mitinguri de catre muncitorii flamanzi cum de ei mananca bine si traiesc ca in rai, iar ei, tovarasii lor, mor de foame si se chinuiesc ca in iad, se dezvinovateau prin faptul ca sunt functionari sovietici cu raspundere si deci, pentru binele revolutiei, trebuie sa se alimenteze cat se poate de bine. Se intampla insa ca vreunul din comisari, de obicei rus de nationalitate, deci mai putin fatarnic si cu mintea mai primitiva decat la ceilalti tovarasi ai lui, plictisit de intrebarile suparatoare ale acestora nedreptatiti, le raspunde brutal si fara ocol: - Mananc si beu pentru ca sunt la putere.... Faceti si voi asa, daca puteti".

,,Totusi nimeni nu indraznea sa-si strige nemultamirea, caci numaidecat era inhatat de si tarat in beciurile sigurantei, fiind invinuit de contrarevolutie, unde, dupa torturi neinchipuite, era impuscat fara nicio judecata".,,Alb si rosu"

Expertii au considerat ca cele spuse de eroul brosurii ,,Alb si rosu", un albgardist adept al generalului Kornilov, este, de fapt, atitudinea lui Tambur fata de bolsevici: ,,Tot ce e mai bun, iau sefii vostri, lipsind pe cei mai multi sub diferite pretexte si de necesarul vietiilor destul de primitive... Sunteti niste fatarnici, minciunosi si inselatori, cum n-a mai vazut lumea de sute de ani... Ati distrus disciplina boiereasca si ati introdus una cu mult mai severa si neomeneasca; ati terminat razboiul cu strainii si l-ati inceput intre voi, rusii; ati declarat razboi palatelor, dar indata ce v-ati vazut in ele, ati inceput sa distrugeti cocioabele saracimii... Vorbe, vorbe si iar vorbe... Rusine sa va fie."

,,Banditii"

Scenele de foamete ale locuitorilor URSS descrise de Tambur in brosura ,,Banditii" au fost considerate drept calomnie la adresa URSS, inclusiv propaganda si agitatie antisovietica: ,,Erau hamesiti de foame. Foamea ii facuse sa paraseasca gospodariile si familiile lor, sa se puna rau cu autoritatile si sa-si schimbe ultimele bulendre si unelte agricole pe funturi de grau ori malai. Foame e atotputernica; ea-l face pe om sa ramae linistit, cand nevasta ori fiica se duce sa se culce cu un soldat pentru o bucata de paine. Ori il sileste sa treaca rece si nepasator pe langa o familie intreaga care iesise din casa, ca sa moari acolo, in vazul tuturor, in chinuri groaznice. Barbatii laolalta cu femeile, batranii si copiii lor, se svarcolesc, urla infiorator, ori plang jalnic, tot mai incet pana amitesc. Iar sugacii, cu fetele pipernicite si cu mainele osoase, strig inzadar, scheliliind ragusit, sanii vestejiti si fara niciun strop de lapte ale mamelor lor, adancite in somnul de veci".

FOTO Procesul-verbal de transmitere a lui Alexandru Tambur din Romania in URSS// Dosarul SIS

Demersul adresat de Alexandru Tambur, in 1938, generalului Ciuperca

,,Domnule general, Subsemnatul Tambur Alexandru, domiciliat in or. Balti str Unirei 69 (Casa Craev), cu respect va aduc la cunostinta, cerandu-va sprijinul, urmatoarele:Constient de pericolul comunist si impresionat mult de tot de suferintele si bataia de joc, la cari au fost expuse tarile cotropite de comunisti, m-am hotarat sa tiparesc pe spezele proprii, mai multe povestiri din viata sovietica, redand-o asla cum se prezinta. (Aceasta am facut-o, bazandu-ma pe experienta proprie, deoarece am stat mai multi ani, de la 1913 si pana la sfarsitul revolutiei in URSS).

Scopul este de a da posivilitatea poporului nostru de jos sa afle ce viata mizerabila si cat chin indura taranii si

muncitorii din "raiul sovietic", inselati si siexploatati pana la etrem de catre stapanirea tarano-muncitoreascta cea straina si fara Dumnezeu.

Vreu ca poporul nostru naiv si nestiutor, o parte din cetateni cu carte si chiar unii din slujbasii statului sa inceteze de a mai visa "viata fericita" din URSS., crezand pe agentii comunisti, s-au citind "Izvestia" si ascultand emisiunile Cominternului si V.T.S.P.S.-ului, posturile de radio sovietice deservite de slugile munciunoase si murdare ale "micului, marelui, preaiubitului, gloriosului si preainteleptului conducator al proletariatului mondial", care il proslavesc inghitandu-si portia mai mare de hrana si termurand de gandul ca maine va veni si randul lor sa fie impuscati de bunul si dreptul lor stapan si tovaras.

Am pornit lupta contra Internationalei satanice manat fiind de mai multe sentimente, deopotriva de puternice: de groaza si ura pentru comunism, revoltat si amarat de credibilitatea si usurinta basarabenilor nostri, cu care ei aproba ca bune si adevarate toate masurile si stirile raspandite de bolsevici si, in sfarsit, de indiferenta si lipsa de activitate a autoritatilor noastre, cari nu dau cuvenita atentie sifilistului acesta politico-social, care este bolsevismul, mai periculos decat ciuma ori navalitorii salbatici din stepele Asiei, din Evul Mediu.

Totusi, trebuie sa spun ca, multumita lui Dumnezeu, la noi in Balti s-au gasit cativa oameni, care au inteles ce ne asteapta, daca nu luam masuri de aparare preventive, ajutandu-ma mult sa-mi tiparesc lucrarea. Oamneii acestia cred, ca si mine, ca taria Tarii noastre se va mentine nu numai multumita baionetelor, ci si cu ajutorul unei propagande anti-comuniste, menirea careia este sa spulbere basmul comunist.

Cei mai de seama din oamenii de mai sus sunt: Preotul Petre Turcanu de la Catedrala Veche si functionarul de la tribunal d. Nicolae Tcaciuc (acesta din urma de nationalitatea rusa), numai din dragoste de Tara m-a ajutat sa-mi tiparesc lucrarea cu suma de 5.000 lei.

Sunt abia la inceputul activitatii mele, desi am si tiparit mai multe mii de exemplare de povestiri anticomuniste. Am de gand sa mai tiparesc mai multe povestiri din viata colhozurilor (colectivelor) si satelor sovietice, din viata fabricilor, minelor, preum si despre dregatorii comunisti.

O sa caut sa vand fiecare brosura numai cu 2 lei, ca sa aiba posibilitetea s-o cumpere cel mai umil taran sau muncitor din cel mai indepartat si obscur ungher al Tarii noastre (pretul de cinci si sapte lei exemplarul se socotesc ridicatr).

Astfel cred ca-mi voi face datoria, contribuind la intarirea regimului monarhic al Bisericii lui Hristos, ferind pe cei multi si nestiutori de ispita rosie, prin care dusmanul le fagadueste belsug, viata fericita si fara de griji si libertate nemaipomenita, dar le aduce mizerie nemaivazuta si foame, impuscari in masa, munca silnica in canaluri si lagare de de concentrare, batandu-si joc de cele sfinte si de popor in asa fel, incat chiar inchizitorii si despotii orientali par a fi niste tanci nevinovati, in comparatie cu copiii acestia sangerosi si prefacuti ai satanei, care duc lumea la desnadejde si moarte in chinuri cele mai groaznice.De aceea, Va rog, Domnule General, daca nu puteti sa dati ordin sa mi se distribue la militari mai multe exemplare, sa le cititi Dvs. si sa le apreciati, recomandandu-le prin organul tiparit al Corpului 2 de Armata. Totodata va rog sa dispuneti sa mi se elibereze o adeverinta ca brosurile sunt bune de raspandit. Atasez patru brosuri Nr. 1, 2, 3, si 4.

Primiti, Domnule general, incredintarea deosebitei mele stime. A.Tambur 1-VII-1938 Chisinau str. Ecarterina Teodorin Nr. 91 (casa Ghilea). Loco"

Nota autorului: este pastrata ortografia originalului.