ION ARAMA

Trecdtoareade fier

ROMAN

ffuNvrns

CAPITOLUL I14/27 august 1916

1.

- Nu pleca neinarmat, il sfhtui colonelul.

Cipitanul Crivi{ tocmai deschisese dulapul in care-gi }ineapistolul. Scoase arma qi-i cerceti incircitura cu o migcare iute.

Colonelul urmi:- Cu toate ci n-o si-[i trebuiasci. Herr Iulius nu e omul du-

elurilor cu pistolul. Preferi metode mai rafinate. $i nici nu cred

cd-l mai gisegti acasi. Consiliul de coroani l-a pus pe gdnduri.

- Sau pe fugi, zimbi Crivif indreptindu-se spre uqi. Amplecat, domnule colonel.

- Nu-fi urez succes, spuse colonelul. Pescarii susfin ci uriri-le aduc ghinion. i1i dau in schimb un ordin: nu te expune inutil.De altfel, o si te insofeasci un comisar din polilia de siguranfl.

- Ml descurcam qi singur.

- Nu era legal.

- Dbstul s-a ascuns Herr Iulius in umbra legii noastre prea

ingiduitoare.

- Las[ politica gi du-te, zise colonelul.

Crivi! pleci gribit, aproape alergind. De doi ani aqtepta

aceasti clipl. in sfirqit, iqi spuse, pe cdnd mergea pe lunga alee

citre poarti. Egti arestat, Herr Iulius. in numele legii... Al legii

pe care-o inc6lci de-atita weme!

Fiatul Biroului Informaliunilor agtepta la poarti cu moto-

rul pornit. Soldatul de la volan iqi indrepti capela qi saluti cu o

mini, iar cu cealaltl deschise portiera din spate. Pe banchetistitea un civil spltos, care saluti gi el:

- Am onoarea, domnule cipitan. Sunt comisarul Petcu.

- Am onoarea, spuse Crivi!. Mergem?

- in ceea ce mi privegte... zAmbi comisarul gi-gi pipii, prinhaini, tocul pistolului.

- De-i drumul, Mitici, spuse cipitanul.Maqina porni de-a lungul Dimbovifei, spre centrul oragului.

Crivi! privi cu coada ochiului spre comisar. Acesta stitea cu bu-zele strinse, cu ochii finti inainte. Seintoarse deodati spre el.

- Mare greqeali, domnule cipitan. SI-l lisim in pace atitavreme.

- Ordin de sus, ofti cipitanul Crivif. Voiau sI prindempeqtele cel mare.

- Pegtele cel mare se prinde greu. Uneori e bine si te mul{u-megti gi cu plevuqci.

- Nici Herr Iulius nu-i plevuqcl, surdse Crivif. Dupi cAte

cred eu, luereazi pentru mai mulli stipini. Acum doi anine-am lovit de el intr-o poveste cu cetatea Turtucaia. Un omde-al lui ciuta si afle starea bateriilor. Dupi aceea, alt fir ne-adus tot la el, pornind de la produc{ia de armament. M-am po-menit la statul-major cu un funcfionar de la Arsenal. HerrIulius ii oferise o rentl lunarl, cu condilia si-i dea informaliidespre comenzile de armament gi munifii. Funclionarul lucrachiar la registraturi, avea la-ndemAni toate datele. Un om si-rac, cu familie grea... Banii oferifi de Herr Iulius erau o tenta-

!ie, gtifi? Spionul lucrase bine. $tia totul despre bietul om.Numai ci gi-a gregit socotelile...

Clpitanul zdmbi cu gindul la renghiul pe care-l jucaseBiroul Informafiunilor atdt lui Iulius, cit gi patronilor sii:funcfionarul fusese indemnat si accepte cererea spionului gi

si-i dea datele pe care le furniza statul-major. Luni de zile, ser-viciul de spionaj german a inghilit cu licomie date false - can-titifi de cartuge mult inferioare celor reale, informafii desprerepararea tunurilor de cetate din fortificafia Bucureqtiului; de

10

fapt, tunurilor li se modificau afeturile gi li se adiugau roli, in-

trind in componenfa bateriilor mobile... Apoi, func]ionarul

fusese mutat la alt serviciu qi Herr Iulius trebuise si renunfe la

aceastl ,,sursd",..Al treilea episod il dusese pe clpitan chiar in preajma spio-

nului. Dintre porturile Pe care levizita, Herr Iulius pirea sI

aibi predileclie pentru Galafi. O ancheti discret[ dovedise insicl firma lui Herr Iulius nu angaia aici transporturi mai mari

decAt in alte porturi dun[rene. Atunci? Cdpitanul Crivdf a por-

nit pe urmele spionului, la Galafi. imbricat in docher, a asistat

la disculiile acestuia cu c[pitanul remorcherului care avea sitransporte glepurile cu griu pin6la Viena. Mai apoi, sub inft1i-

Earea unui funcfionar de port,l-a urmirit la cdpitinie 9i a aflat

ci negustorului ii venise chef si pescuiasci. L-a observat de la

distanli cum igi pregltegte pe indelete excursia: taqca de piele

cu scule pesciregti trintiti pe banci lAngi el, haina aqezati cu

ingrijire al[turi, mAnecile suflecate 9i... la drum! Barca a plutit

domol prin fala portului, apoi Herr Iulius a lisat vislele 9i a

aruncat undila. Purtati lin pe apele fluviului, barca se apropia

de Jiglina, unde se aflaobazda Diviziei de Dunire. Cipitanul

Crivi!, viz?ndincotro a luat-o paqnicul negustor, a oprit o tri-suri gi a pornit cu ea spre figlina, in trapul cailor. A coborit la

Obor. $i-a continuat urmirirea supraveghind de sus, de pe fale-

za inalti, drumul bircii. Herr Iulius nu arunca nici o privire

mindrelor torpiloare acostate sub malul inalt, in preajma gurii

Siretului; altceva pirea s[-l preocupe. Cand 9i ciLnd, in vreme

ce-qi flcea de lucru cu undilele, inilp privirea citre virful dea-

lului, unde se aflau instalate bateriile fixe ale marinei...

Seara - o seari frumoasi, de inceput de mai -, cipitanul

Crivd! a aqteptat o ori intreagl pe trotuar, in fala hotelului

,,Olimpic". Agteptarea nu i-a fost zadatnicd: proaspit ras, cu ci-magi cu guler tare, Herr Iulius a coborit in restaurant. Clpitanul

a intrat qi el Ei a gisit o masl in preajmi. Dup[ o weme, a apirut

un locotenent-comandor, cunoqtinli mai veche, judecand dupd

familiaritatea cu care-l intimpinase Herr Iulius. incilzit de

11

$ampanie, marinarul a adus un elogiu meritat cetlfii Galafi.,,Bateriile de coasti o fac invulnerabili, perora el. Numai cali_brul principal din cazemate l-ar {ine pe duqman la zece kilome_tri. Plus tunurile cu tragere repede, amplasate pe falezl...,,

- La intoarcere, incheie -rivI1, i_im raportat colonelu_lui meu: ,,Nu mai incape nici o indoiall. Omul face spionajsub pretextul cilitoriilor de afaceri. SI punem mdna-pe ei,inainte de a putea face mai mult riu... ,,Ribdare, tinere,'mi_aspus colonelul. Se tot invdrtegte pe la ambasadele Germanieigi Austro-Ungariei: cine anume ii cere informafiile? pentrunoi, Herr Iulius e doar o za dinlanf; trebuie sl_i aflim capi_tul. Un diplomat imperial expulzat pentru spionaj, o intria_gI refea anihilati - asta numesc eu misiune indepliniti!..,,Cred ci gtiu care dintre diplomafi.....,,gtiu qi eu, m_a intre_rupt colonelul. Te gindeqti la atagatul militar austro_ungar.Dar ne trebuie probe." Asta e, domnule comisar. inlelegi dJ cenu ne-am grlbit?

- $i-acum crede{i ci ne aqteapti linigtit in casi?- Om vedea, spuse Crivif. Miregte vite za,Mitici!Magina se strecuri printre trlsurile gi automobilele care ni_

pidiseri, ca un ftcut, bulevardul. Din Rosetti o lui pe o stradilinigtitfi cu copaci inalli, cu coroane bogate, care se imbinaudeasupra strizii, alcltuind un tunel verd-e. Aerul insugi plreamai ricoros. Ajunseri in fala locuinfei lui Herr Iulius. Cipitanular fi nimerit casa gi legat la ochi; de c6te ori, dupi intoarcereaspionului din weo ,,cilitorie de afaceri.,, nu_i supraveghease lo_cuinla, ciutind sI determine cine anume venea si cJeage,,re_colta" de informafii...

- Stop, ii spuse qoferului. Trage pe dreapta 9i agteaptl. Simergem, domnule comisar.

Un agent in civil, cu plliria trasi pe ochi, se ivi de duplun copac:

- Dom comisar, am adus mandattrl.- Bun. Du-te dup6 coll gi supravegheazi spatele casei.Agentul pleci in fugi, deschizindu_gi tocul pistolului.

L2

Cipitanul se indrepti cu o migcare hotiriti spre portiti. O

deschise. Comisarul il urmi. Se opri la qa principali a casei.

lncerci uga, era furcuiati, cipitanul apisi pe butonul soneriei. Se

auziri pagi tirqiili, apoi o femeie scundl gi grasi se ariti in prag:

- Ce dorifi?

- il ciutem pe domnul Iulius.

- Nu-i acasi. Cine sunteli dumneavoastri?

- Poli$a, se rdsti comisarul. Dumneavoastri suntefi pro-prietlreasa?

- Da. I-am inchiriat casa acum doi ani. Domnul lulius avea

recomandafii. Nu primesc pe oricine, sunt femeie onorabili qi...

- Iati mandatul de perchezifie. Acum putem intra?

- Vai de mine, poftili, spuse femeia intimidati. Numai ci e

cam deranj. Domnul lulius qia flcut geamantanele azilaprinz.Avea pe masi paqaportul. Am wut si-i restitui banii, ci-mi pli-tise chiria pe ;ase luni inainte, dar era gribit, a spus ci ne soco-

tim cdnd s-o intoarce...

- Nu se mai intoarce, rise scurt comisarul. Asta-i camera lui?

Ariti spre uga din dreapta, care se desprindea din salonul

spafios, dar prost luminat. in aceeagi clipi, de afari se auzirddoui impugcituri. Cipitanul gi insofitorul sdLu se repezir|laugi, cu pistoalele pregitite. Din gridina mici, dar bogati in co-

paci gi tufe de tot felul, se ariti agentul, umilit:

- L-am scipat, domnule comisar.

- Unde?

- Tocmai cind luam colpl,l-amzlritprin gard. M-am re-

pezit spre el; a fugit; I-am somat si stea, am tras... Degeaba.

L-am scipat gi gata.

- Cum ardta? intrebi cipitanul.

- Un om inalt, adus de spate, cu pirul cenuqiu.

- Nu era el, spuse ginditor cipitanul. Dar dupi semnalmen-

te, era un om de-al lui. A fost vlzut de mai multe ori in preajma

lui Herr Iulius. Se intoarse spre proprietlreasi, care rimisese,paiidi, in cadrul uqii: Mai e cineva in gridini? Servitor, gridi-nar, ceva?

13

- Nu, domnule, sunt singuri, spuse femeia. Gridina mi-oingrijesc cu mdna mea. Cine si fi fost, Doamne, iarti-mi, cidoar la noi...

- $i in casi? o intrerupse comisarul.

- Nimeni, absolut nimeni. Sunt singuri. De cdnd a plecatdomnul Iulius, bineinfeles. Dar... ce-a fbcut?

- Cercetim casa, spuse Crivi| hotirit. Dumneata, se adre-sd sergentului, mai d[ o raiti prin jurul clidirii.

Intrari in camera din dreapta, o incipere confortabili, cumobilier pretenfios. Cipitanul se repezi la cimin, unde stiruiaucdteva resturi de hArtie carbonizati; incercl si recupereze ceva,

dar hArtia fusese bine arsi gi nu putu si distingi nimic. Agenflrlse intoarse repede:

- Nu e nimeni pe afari, dorn cipitan.- Pii, cine si fie, zise proprietireasa, numai eu qi el eram aici,

v-irm spus. Vine de doui ori pe siptdmini o femeie care-mi aju-ti la curifenie. ii plicea curifenia, Doamne, iarti-mi, vorbescdespre el ca despre un mort...

- Pentru noi e ca si mort, spuse comisarul, apoi se indreptispre agent Du-te imediat la prefecturi, raporteazi ci omul a

plecat gi si se dea telegrami la gara Predeal, poate-l prind cei

de lavami...Cipitanul se uitl la ceas.

- Dac-a apucat acceleratul, nu-l mai prindem, ofti el.

- incercim, mormii comisarul gi-i f}cu semn sergentuluisi plece.

Continuarl perchezifia. Herr Iulius iqi lisase in garderobpaltonul cu guler de blani; in buzunare nu gisiri nici o hartiute.Cnpitanul trase sertarele biroului; erau goale. Cnrfile din biblio-teci erau aliniate cu griji; cerceti foaie cu foaie. Proprietireasaflcu un gest resemnat:

- Degeaba vi uitafi. Nu se prea omora cu clrfile...- De unde qtifi? intrebi cipitanul.- Pii eu gtergeam praful in fiecare zi. $i giseam cirfile ne-

clintite, cum Ie lisam.

l4

- N-avea timp de cirfi, rinji comisarul. Domle c[pitan,iat[ ce-am gisit.

ii intinse o recipisd de poEtd.

- Primea pachete de acasi? se miri cipitanul Crivif.

- Or fi sticlele din gridin6, iqi didu gazdacu pirerea.

- Ce sticle? intrebarl amindoi deodati.

- Siptimini trecuti le-a primit. Spunea ci sunt sticle cu vinvechi, care trebuie si stea la loc bun,liniqtit, nici cald, nici frig.

Le-a dus el insugi gi le-a ingropat. Mi-a spus s[ nu umblu la ele, '

c6 se supiri foc. A aqezat deasupra o ladl goali, si nu calce nicipisicile in preajmi. Pofti}i si vedefi...

O urmari' pe proprietireasi. Din salon, trecuri printr-uncoridor ;i ajunseri pe o terasi infierbintatl de soare. Proprie'

tireasa lul dintr-un colf o sipilig[. Coboriri cele citeva trepte

ale terasei, o luardL inainte pe poteca dintre doui rd'zoare de

flori, lAngi calcanul casei vecine, gi vizurl lada pusl cu gura-njos, printre lujerele de lalele.

- Cineva a migcat-o din loc, spuse femeia. Uitali-vi, mi-arupt gi florile... Dar nu putea fi domnul Iulius. Un om fin ca

dumnealui... $i-apoi, a plecat atit de repede, ci n-a mai avut

weme si intre-n gridini.- Atunci... spuse comisarul.

Cipitanul se apuci si cerceteze urmele de pagi imprimate

in pimintul moale.

- Un om inalt".. murmur[ el. Pun rimiqag ci era adus

de spate.

- $i avea pirul cenugiu, intregi comisarul, parci in ironie.

Criv[f ridici lada gi o didu deoparte. Comisarul lui sipili-ga din mina proprietiresei.

- Umblafi cu grij[, murmurl ea. Sticlele sunt lucru delicat.

Comisarul indepirti plm6ntul negru, afinat. CurAnd didude capacul unei cutii de carton. il ridice atent, apoi se apleclgi scoase Ia iveali o eprubetl mare, astupati cu dop pecetluit

cu cearl.

- Nu prea seamdni a vin, spuse rigugit cipitanul Crivi!.

l5

Lui eprubeta din mina comisarului qi o privi in lumini. pe

fundul ei se zirea ceva tulbure, un fel de mucegai cenugiu.Comisarul se apleci gi mai scoase citeva eprubete.

- SI nu deschidefi, il preveni el.

- Nici prin cap nu-mi trece, domnule. Avem destuli wemese aflam ce-i iniuntru. Am mai vizut a$a ceva la facultatea demedicini. Dupi pirerea mea, sunt niqte culturi de bacili.

- Bacili? repeti comisarul inmlrmurit.Proprietireasa iEi acoperi gura cu palma gi se didu un

pas inapoi.

- Trebuie duse la laborator, spuse cipitanul Crivi!.- Bine-nfeles, incuviinfi gribit comisarul. Doamni, cred ci

nu-i nevoie si vi spunem: nu vorbili niminui despre ce-afi au-zit gi ce-afi vizut. Sunt lucruri foarte grave, in(elegeli?

Femeia didu din cap, firA si-qi ia mina de la guri.

2.

Din,,Cuvinte citre poporul rominesc al satelorRominiei din partea Ligii Culturale"

Bucureqti, 1915

...$coli romhnegti statul nu ridicd, iar stdphnirea a silit petnvdfdtori sd invete pe copii ungure;te ;i in Scolile susfinute de

fdranii romdni. Unde nu s-au putut invoi, au tnchis ;coala ;iastfel in cinci ani au desfiin{at peste 600 de ;coli romdne;ti.

...Toatd lumea care a mai rdmas in Ardeal, moSnegii, feme-ile ;i copiii, despoiali de avutul lor ;i cu ochii seca{i de lacrimiau ghndul la frafii din Romdnia. Ei ;tiu cd numai de aici lepoate veni scdparea (...).

Pe Calea Victoriei, trisurile qi automobilele circulau totmai greu. O mare de lume se ingrimldise in fafa afigelor proas-pit lipite pe ziduri, care anunlau declararea stirii de asediu.

I6

Undeva, citre Poqta Mare, risuni o trompeti. Apoi alta, din-spre Palatul Regal.

- Ce semnal e acesta, colonele? Nu l-am auzit niciodatI.

- Mobilizarea generaliL, doamni.

- Intrim in rizboi?

- Aqa cred.

- in sfirgit!Un birbat blond, inalt, de weo patruzeci de ani, se opri qi el

si citeasci afigul. Apoi se intoarse gi privi spre ,Capga", ciutindparci un om ciruia si-i impirtigeasci gindurile.

- Buni seara, domnule Bistri{eanu! auzi in urmi un glas.

- Seara bunl, dragi Petrea.

Se opri Ei didu mAna cu tinirul care-i ariti cu fruntea spre

decretul afigat in fala Teatrului Nafional:

- Vi bucurafi, desigur.

- Cum si nu mi bucur? De atdfia ani aqtept aceasti clipi.Se infhptuieqte un act mire!. Aud pulsul istoriei, dragi priete-

ne. Fralii nogtri de dincolo agteapti de veacuri...

Un om inalt, adus de spate, cu pirul cenugiu, igi dndu pil6-ria pe ceaft:

- Asta ne lipsea! R[zboi cu nemfii! Pii, ne fac praf in citeva

sipt[mdnil- Cum vorbeEti dumneata? slri un alt trecitor.

- Egti filogerman, pesemne! adiugi altul.

Omul adus de spate bitu in retragere:

- Sunt filoromin, mon$er. Dar mi gindesc la aeroplanele

lor. $i la artileria lor grea, care face prlpid la Verdun. $i Ia situ-

afia alia]ilor din Galilia Ei Salonic. Nu era momentul si intrlm,asta-i tot ce...

Se intrerupse, privind alarmat in jur. Discursul slu rimise-se flri ecou. in locul unei dezbateri, cu argumente pro qi con-

tra, cum se obiqnuia prin toate cafenelele de doi ani incoace,

oamenii pistrau o tlcere grea. il priveau doar, neprietenos, 9i

omul adus de spate citi in ochii lor o amenin{are vagi, muti,

t7