Fişe tehnice UE - 2018 1

TRATATELE DE LA MAASTRICHT ȘI DE LA AMSTERDAM

Tratatul de la Maastricht a modificat tratatele europene precedente și a creat o UniuneEuropeană fondată pe trei piloni: Comunitățile Europene, politica externă și de securitatecomună (PESC) și cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor interne (JAI). În vedereaextinderii Uniunii, Tratatul de la Amsterdam a introdus adaptările necesare pentru a asigurao funcționare mai eficace și mai democratică a Uniunii.

I. TRATATUL DE LA MAASTRICHT

Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992, a intrat în vigoarela 1 noiembrie 1993.A. Structurile UniuniiInstituind o Uniune Europeană, tratatul de la Maastricht a marcat o nouă etapă în procesul decreare a „unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei”. UE a fost edificată pebaza Comunităților Europene (1.1.1 și 1.1.2), completate de politicile și formele de cooperareinstaurate de Tratatul privind Uniunea Europeană. Uniunea dispunea de un cadru instituționalunic, alcătuit din Consiliu, Parlamentul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiție șiCurtea de Conturi care, fiind în acel moment singurele „instituții” ale Uniunii, în sensul strict alcuvântului, își exercitau atribuțiile în conformitate cu dispozițiile tratatelor. Tratatul a instituitun Comitet Economic și Social și un Comitet al Regiunilor, ambele cu funcții consultative. Aufost înființate un Sistem European al Băncilor Centrale și o Bancă Centrală Europeană, conformprocedurilor prevăzute în tratat, care se adăugau instituțiilor financiare preexistente din grupulBEI, și anume Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții.B. Competențele UniuniiTratatul de la Maastricht a atribuit Uniunii pe care a creat-o o serie de competențe clasificateîn trei mari grupe, denumite în mod obișnuit „piloni”: primul „pilon” era constituit dinComunitățile Europene, în cadrul cărora competențele care făcuseră obiectul unui transfer desuveranitate a statelor membre în domeniile aflate sub incidența tratatului erau exercitate deinstituțiile comunitare; al doilea „pilon” era format din politica externă și de securitate comunăprevăzută la capitolul V din tratat; al treilea „pilon” era constituit din cooperarea în domeniuljustiției și al afacerilor interne prevăzută la capitolul VI din tratat. Prin dispozițiile capitolelorV și VI se instituia o cooperare de tip interguvernamental, care utiliza instituțiile comune șicare comporta anumite elemente supranaționale, în special asocierea Comisiei Europene șiconsultarea Parlamentului European.1. Comunitatea Europeană (primul pilon)Comunitatea avea misiunea de a asigura buna funcționare a pieței unice și, printre altele, odezvoltare armonioasă, echilibrată și sustenabilă a activităților economice, un nivel ridicat deocupare a forței de muncă și de protecție socială și egalitatea între bărbați și femei. Comunitateaurmărea aceste obiective, în limitele competențelor care îi erau conferite, prin instituirea unei

Fişe tehnice UE - 2018 2

piețe comune și a unor măsuri conexe menționate la articolul 3 din Tratatul CE, precum și prininstaurarea unei politici economice și a unei monede unice, menționate la articolul 4. AcțiuneaComunității trebuia să respecte principiul proporționalității și, în domeniile care nu intrau încompetența sa exclusivă, principiul subsidiarității (articolul 5 TCE).2. Politica externă și de securitate comună (PESC) (al doilea pilon)Misiunea Uniunii era de a defini și de a realiza, conform unei metode de tip interguvernamental,o politică externă și de securitate (5.1.1.). Statele membre aveau obligația de a susține activși fără rezerve această politică, într-un spirit de loialitate și de solidaritate reciprocă. Printrealtele, aceasta avea ca obiective: salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale,a independenței și a integrității Uniunii, în conformitate cu principiile Cartei NațiunilorUnite; consolidarea securității Uniunii sub toate formele; promovarea cooperării internaționale;dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturiloromului și a libertăților fundamentale.3. Cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor externe (al treilea pilon)Sarcina Uniunii era de a elabora o acțiune comună în aceste domenii, conform unei metode detip interguvernamental (4.2.1.), în vederea realizării obiectivului de a oferi cetățenilor un nivelridicat de protecție într-un spațiu de libertate, securitate și justiție. Acțiunea comună cuprindeaurmătoarele domenii:— regulile de trecere a frontierelor externe ale Comunității și de consolidare a controalelor;

— lupta împotriva terorismului, a marii criminalități, a traficului de droguri și a fraudei lanivel internațional;

— cooperarea judiciară în materie penală și civilă;

— crearea unui Oficiu European de Poliție (Europol), care să dispună de un sistem de schimbde informații între polițiile naționale;

— combaterea imigrației ilegale;

— o politică comună în domeniul azilului.

II. TRATATUL DE LA AMSTERDAM

Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelorde instituire a Comunităților Europene și a anumitor acte conexe, semnat la Amsterdam, la2 octombrie 1997, a intrat în vigoare la 1 mai 1999.A. Extinderea competențelor Uniunii1. Comunitatea EuropeanăÎn ceea ce privește obiectivele, s-a pus un accent special pe o dezvoltare echilibrată și sustenabilăși pe un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă. A fost creat un mecanism de coordonarea politicilor de ocupare a forței de muncă din statele membre și a fost introdusă posibilitateade a lua anumite măsuri comunitare în acest domeniu. Acordul privind politica socială a fostintegrat în Tratatul CE cu câteva îmbunătățiri (eliminarea clauzelor de excludere voluntară (opt-out)). De atunci, metoda comunitară s-a aplicat într-o serie de domenii importante, care țineaupână atunci de „cel de-al treilea pilon”, cum ar fi azilul, imigrația, trecerea frontierelor externe,lupta împotriva fraudei, cooperarea vamală și cooperarea judiciară în materie civilă, precum șiunei părți importante a cooperării „Schengen”, al cărei acquis complet a fost preluat de Uniuneși Comunități.

Fişe tehnice UE - 2018 3

2. Uniunea EuropeanăColaborarea interguvernamentală în domeniul cooperării judiciare în materie penală și alcooperării polițienești a fost consolidată prin definirea unor obiective și sarcini precise, precumși prin crearea unui nou instrument juridic, analog unei directive. Instrumentele politicii externeși de securitate comună au fost dezvoltate ulterior, în special prin crearea unui nou instrument,strategia comună, a unei noi funcții, „Secretarul General al Consiliului responsabil pentruPESC”, și a unei noi structuri, „Unitatea de planificare a politicilor și de alertă rapidă”.B. Consolidarea atribuțiilor Parlamentului European1. Puterea legislativăÎn cadrul procedurii de codecizie, care a fost extinsă la 15 temeiuri juridice existente în TratatulCE, Parlamentul European și Consiliul deveneau colegislatori, practic pe poziție de egalitate.Cu singurele excepții referitoare la politica agricolă și la politica din domeniul concurenței,procedura de codecizie se aplica tuturor domeniilor în care Consiliul era abilitat să ia deciziicu majoritate calificată. În patru cazuri (articolele 18, 42 și 47, precum și articolul 151 privindpolitica din domeniul culturii, care a rămas nemodificat), procedura de codecizie se combina cunecesitatea unei decizii unanime a Consiliului. Celelalte domenii legislative supuse unanimitățiinu țineau de codecizie.2. Puterea de controlÎn afara votului de aprobare a Comisiei în calitate de colegiu, Parlamentul European exercita șiun vot de aprobare prealabilă a președintelui desemnat al viitoarei Comisii (articolul 214).3. Alegerea și statutul deputațilorÎn ceea ce privește procedura pentru alegerea Parlamentului European prin vot universaldirect (articolul 190 CE), competența Comunității de a adopta principii comune s-a adăugatcompetenței existente de a adopta o procedură uniformă. În același articol, a fost introdus untemei juridic care permitea adoptarea unui statut unic al deputaților. Cu toate acestea, continuasă lipsească o dispoziție care să permită luarea unor măsuri în vederea dezvoltării partidelorpolitice la nivel european (a se vedea articolul 191).C. Cooperări consolidatePentru prima dată, tratatele cuprindeau dispoziții generale care permiteau, în anumite condiții,unui anumit număr de state membre să se prevaleze de instituțiile comune pentru a organizao cooperare consolidată între ele. Această posibilitate se adăuga cazurilor de cooperareconsolidată reglementate de dispoziții specifice, cum ar fi Uniunea Economică și Monetară,crearea unui Spațiu de libertate, securitate și justiție, precum și integrarea acquis-ului așa-numitei cooperări „Schengen”. Domeniile care puteau face obiectul unei cooperări consolidateaparțineau celui de-al treilea pilon și, în condiții foarte stricte, aceasta se putea aplica șidomeniile care nu țineau de competența comunitară exclusivă. Condițiile pe care trebuia săle satisfacă orice cooperare consolidată, precum și mecanismele de decizie prevăzute, erauconcepute astfel încât să garanteze că această nouă modalitate a procesului de integrare varămâne o soluție excepțională și că nu va putea fi utilizată decât pentru a progresa în procesuluide integrare, și nu pentru a regresa.D. SimplificăriTratatul de la Amsterdam a eliminat din tratatele europene toate dispozițiile devenite caducesau depășite în timp, evitând, în același timp, ca efectele juridice care decurgeau anterior dinacestea să fie afectate de eliminare. Acesta prevedea și o nouă numerotare a tratatelor. Din

Fişe tehnice UE - 2018 4

motive juridico-politice, tratatul a fost semnat și supus ratificării sub formă de amendamentela tratatele în vigoare.E. Reformele instituționale în perspectiva extinderiia. Tratatul de la Amsterdam a fixat la 700 numărul maxim de membri ai ParlamentuluiEuropean, conform solicitării acestuia (articolul 189).b. Componența Comisiei și problema ponderării voturilor au făcut obiectul unui „Protocolprivind instituțiile”, anexat la tratat. În temeiul dispozițiilor protocolului, într-o Uniune extinsăla maximum 20 de state membre, Comisia urma să fie alcătuită dintr-un reprezentant din fiecarestat membru, cu condiția ca, la data respectivă, ponderarea voturilor în cadrul Consiliului să fifost modificată. În orice caz, cu cel puțin un an înainte de aderarea unui al 21-lea stat membru, onouă CIG trebuia să efectueze o reexaminare completă a dispozițiilor instituționale din tratate.c. Votul cu majoritate calificată în Consiliu era prevăzut pentru mai multe temeiuri juridicenou-create de Tratatul de la Amsterdam. Cu toate acestea, dintre politicile comunitare existente,numai în cazul domeniului politicii privind cercetarea au apărut noi cazuri de vot cu majoritatecalificată, celelalte politici necesitând încă luarea Deciziilor cu unanimitate de voturi.F. Alte subiecteAcquis-ul practicii comunitare în domeniul aplicării principiului subsidiarității a fost inclus într-un protocol pe această temă. Transparența a fost îmbunătățită prin noi dispoziții privind accesulla documente (articolul 255) și prin deschiderea lucrărilor Consiliului în domeniul legislativ(articolul 207 alineatul (3)).

ROLUL PARLAMENTULUI EUROPEAN

Parlamentul European era consultat înaintea convocării unei conferințe interguvernamentale. Înplus, Parlamentul era asociat conferințelor interguvernamentale conform unor formule ad-hoc;la ultimele trei dintre acestea, Parlamentul a fost reprezentat, după caz, de către Președinte saude către doi deputați.Petr Novak01/2018