TRATAMENTE SILVOTEHNICE UTILIZATE IN ROMANIASilvicultura

TRATAMENTE SILVOTEHNICE

UTILIZATE IN ROMANIA

In teritoriile romanesti, silviculturafundamentata pe rezultate practice sistiintifice a inceput sa se aplice din secolul al XIX-lea. In provinciile fostuluiimperiu austro-ungar cultura padurilor a debutat chiar de la inceputul secolului alXIX-lea. Rezultate remarcabile s-au obtinut in unele administratii silvice mari cuma fost cea a Uzinelor si Domeniilor Resita (UDR), sau cea a Fondului BisericescOrtodox din Bucovina. In aceste provincii s-au promovat conceptiile scoliigermane de silvicultura (taieri rase, plantatii pure de rasinoase dar si de altespecii).

In Principatele Unite discutii si incercari de aplicare a unor tratamente,validate in Europa, s-au desfasurat abia spre sfarsitul secolului al XIX-lea, dupasecularizarea padurilor manastiresti si formarea domeniului forestier al statului.

Prima problema care s-a pus a fost de a alege intre tratamente pe baza de taierirase si regenerare artificiala, promovate mai ales de silvicultura germana, sau celepe baza de taieri sub adapost si regenerare naturala, promovate de silviculturafranceza.

Dupa discutii ample si consultatii cu experti straini (francezul Hüffel sigermanul Guttenberg), silvicultorii din Regatul Romaniei au optat pentrutratamente cu regenerare naturala sub masiv si anume, in special, pentrutratamentului codrului gradinarit. Dar lipsa drumurilor si modul cum s-a aplicat lainceput acest tratament, cu scoaterea tuturor arborilor mai grosi si lasarea inparasire a padurilor astfel parcurse si degradate, a conditionat si incercarea altortratamente cu regenerare sub masiv (taieri succesive, progresive), dar siregenerarea prin taieri rase, uneori pe suprafete foarte mari (mai ales in molidisuri).

Dupa 1918, nu s-a putut inchega un sistem unitar de tratare a padurilor, foartedivizate pe proprietari si inca neamenajate pe suprafete mari.

O prima incercare de introducere a metodelor stiintifice de gospodarire apadurilor se face de catre Casa Autonoma a Padurilor Statului creata in 1930,desfiintata numai dupa 17 ani de functionare.

Abia spre 1950 s-a conturat o conceptie mai unitara asupra tratamentelor deaplicat, care s-a clarificat tot mai mult, pe masura ce s-au dezvoltat cercetarile siexperimentarile corespunzatoare efectuate de specialisti romani.

In sistemul actual de utilizare a tratamentelor predomina tratamentele deregenerare naturala a arboretelor sub masiv si numai in anumite arborete, cum suntmolidisurile, salcametele si zavoaiele, se mai admit taieri rase si regenerareartificiala a molidului din samanta, a plopilor si salciilor selectionate din butasi sinaturala vegetativa pentru arborete de salcam si zavoaiele de plopi, salcii, anini.

Ponderea diferitelor tratamente in regenerarea arboretelor din fondul forestieral Romaniei si evolutia acestei ponderi este redata in tabelul 9.1.:

Tabelul 9.1.

Ponderea diferitelor tratamente pentru regenerarea arboretelor din Romania(dupaFlorescu si Nic 636b14g olescu 1998)

Tratamentul 1982 1985 1992

mii ha % mii ha % mii ha %

Codru gradinarit si cvasigradinarit 7,1 8,3 8,6 9,9 18,4 26,4

Taieri progresive 2,9 3,4 2,4 2,8 27,3 39,2

Taieri succesive 47,5 55,4 49,7 57,2 14,8 21,2

Taieri rase normale 4,7 5,5 6,1 7,0 2,8 4,0

Taieri rase de refacere 16,4 19,0 13,3 15,3 2,7 3,9

Taieri de crang 7,2 8,4 6,7 7,8 3,7 5,3

Total pe an 85,8 100 86,8 100 69,7 100

Se remarca cresterea ponderii tratamentelor intensive dar si faptul ca au scazutextrem de mult taierile de refacere a arboretelor degradate.

Desi in ultimii 50 de ani silvotehnica romaneasca a intrat in fagasul normal alsilvotehnicii europene, sunt inca multe de facut pentru a asigura o tehnicitateridicata, eficienta economic, dar mai ales coerenta si continuitatea aplicarii tuturoretapelor unui anumit tratament.

Este o obligatie inginereasca elementara sa se calculeze pe cat se pot intindetaierile de insamantare intr-un an de samanta, astfel ca in perioada urmatoare sa sepoate face, pe intreaga suprafata si la timp celelalte taieri, pentru a nu se pierdesemintisul, fie din lipsa de lumina, fie din cauza ca a crescut prea mult si esteputernic vatamat la exploatare. Si asta in conditii in care trebuie respectat sivolumul taierilor.

Tot o obligatie inginereasca este sa se realizeze la timp si profesional toatelucrarile de ingrijire si conducere a arboretelor. Dar pentru acest lucru trebuieadmisa si flexibilitatea necesara in aplicarea planurilor de amenajament.

Trebuie subliniata cu tarie necesitatea stabilitatii in ocoale si districte apersonalului tehnic care se ocupa de cultura padurii, pentru ca schimbareafrecventa, devenita astazi un obicei nociv, nu asigura continuitatea aplicariilucrarilor sau duce chiar la schimbari de tratamente, inadmisibile, pe parcurs.Aceeasi stabilitate este necesara si in serviciile de profil de la Directiile Silvice.

Inainte de a trece la expunerea privind tratamentele utilizate in Romaniatrebuie reamintita distributia naturala a padurilor in spatiul geografic al tarii.

Schema unitatilor forestiere naturale, zonale pe latitudine si altitudine esteurmatoarea:

Unitati zonale pe latitudine, care se gasesc in campii joase, campii inalte sipiemonturi sau podisuri joase, intre 100-300 (400m):

- zona de silvostepa, cu paduri si raristi, avand 2 subzone:

1. subzona de silvostepa nordica, de paduri de raristi de stejar pedunculat(in nord - estul Moldovei si nord-vestul Crisanei),

2. subzona de silvostepa sudica, cu padurii de stejar brumariu si pufos (incampiile din sudul tarii si podisurile joase din sudul Moldovei,Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat).

- zona padurilor de stejari, avand 2 subzone:

1. subzona padurilor de stejari mezofili (stejar pedunculat) pe podisul josdin nordul Moldovei, podisul jos din centrul tarii, podisul jos si campiadin estul Munteniei,

2. subzona padurilor de stejari submezofili-termofili (ca si garnita) incampiile si podisurile joase din Dobrogea de sud, vestul Munteniei,Oltenia, Banat, Crisana.

Unitati zonale pe altitudine care se gasesc pe podisuri inalte, dealuri si muntiintre 300 (400) si 1750 (1850) m:

- etajul padurilor de foioase (nemoral) avand 2 subetaje:

1. subetajul padurilor de gorun si de amestec cu gorun (300-700m),

2. subetajul padurilor de fag si de amestec cu fag, cu 2 fasii altitudinale apadurilor de fag (700-1200m) si a padurilor de fag cu rasinoase (1200-1450m).

- etajul padurilor de molid (1300 (1450) si 1750(1850)m),

- etajul subalpin avand in partea inferioara raristi de molid si zambru (pana lacirca 2000m).

9.1. TRATAMENTE APLICATE IN PADURILE DE MOLID

Padurile de molid formeaza in Romania un etaj de vegetatie distinct intreetajul padurilor de foioase si etajul subalpin. Pe altitudine se situeaza intre1300/1450 – 1750/1850, primele valori referindu-se la nordul, ultimele la sudultarii. Molidisurile se pot gasi si la altitudini mai joase, in depresiunileintramontane, in care se acumuleaza si stagneaza aer rece (depresiunile VatraDornei, Giurgeu-Ciuc, Harghita, depresiunile din Carpatii Meridionali din spatelecheilor calcaroase, etc). Prin cultura molidul a fost extins, la altitudini mici, si inalte statiuni, in care insa, din caza cresterii rapide, are lemn spongios, usor atacatde ciupercile de mucegai si sufera doboraturi de vant.

In cea ce priveste regenerarea molidului trebuie avute in vedere urmatoarelecaracteristici ale comportamentului ecologic ale acestei specii:

- fructificatia mai abundenta se produce la 3-4 ani, samanta, aripata, esteusoara si se poate raspandi cu ajutorul vantului la distante destul de mari (maimulte inaltimi de arbore); la limita superioara altitudinala frecventa fructificatieieste de 6-8 ani.

- samanta are germinatie buna dar puietii se pot forma numai daca germinarease produce pe sol mineral sau pe trunchiuri si cioate putrede, nu pe litiera groasa,cu descompunere grea, ce se formeaza pe solurile foarte acide (tipurile deecosisteme cu Vaccinium, Polytrichum, Hylocomium, Calamagrostis-Luzula)

- puietii sunt fotofili, se pot dezvolta deci in teren descoperit sau sub masivdaca au suficienta lumina; sunt insa sensibili la ingheturi tarzii si la desosare (peversanti insoriti) daca nu au adapost, cel putin lateral; nu sunt pretentiosi fata desol, cresc bine si pe soluri sarace, acide; dar au nevoie permanenta de apa,nerezistand la seceta; sunt puternic vatamati de Hylobius abietis daca nu se iaumasuri necesare de protectie, sufera de concurenta ierburilor si a speciilor de arboripioneri; sunt nerezistenti la poluare.

Intrucat regenerarea naturala a molidului poate intarzia, din lipsa fructificatieisau datorita distantei mari fata de arboretele producatoare de samanta, dar mai alespentru ca arboretele de codru regulat, in care se aplica taieri de regenerare submasiv, sunt periclitate de doboraturi de vant, in majoritatea molidisurilor se aplicatratamentul taierilor rase pe pachete mici (maxim 3 ha), urmate de regenerareartificiala prin plantatii.

Pricipial insa, in molidisuri se pot aplica si tratamentele gradinarit,cvasigradinarit, progresiv si succesiv la margine de masiv si de asemeneatratamentul taierilor rase in benzi alaturate. Dar aceste tratamente se pot folosinumai in arborete consolidate prin lucrari de conducere de intensitate mai mareinca din prima tinerete. Nu sunt recomandate tratamentele progresiv si succesivobisnuite pentru ca acestea, avand goluri pe mari suprafete, favorizeazadoboraturile de vant.

Tratamentul gradinarit si cvasigradinarit se poate aplica numai in arboretele delimita, neuniform structurate, sau in alte arborete, prin conversiune, rarindu-le dintinerete, pentru a fortifica inradacinarea arborilor si a mari stabilitatea arboretului.

Taierile progresive si succesive in marginea de masiv, ca si cele rase in benzialaturate, trebuie corect orientate, astfel ca sa se realizeze protectia antieoliana aseriei de arborete astfel create.

Pana la punerea la punct, prin experimente, a tehnologiilor de aplicare acelorlalte tratamente, va fi necesara utilizarea in continuare a tratamentului taierilorrase, cu regenerare artificiala prin plantatii, dar cu respectarea stricta a marimiiparchetelor (maxim 3 ha) si a timpului care trebuie sa treaca pana la alaturarea unui

nou parchet (cel putin 15-20 de ani pentru ca arboretul creat in vechiul parchet saofere adapost plantatiei din parchetul nou si sa asigure functiile de protectie).

9.2. TRATAMENTE APLICATE IN PADURILE DE BRAD

Padurile de brad sunt putine in Romania, fiind localizate pe suprafete miciprintre padurile de amestec de fag cu rasinoase (altitudini intre 800-1300 m si maiales in Carpatii Orientali).

In cea ce priveste regenerarea bradului, trebuie avute in vedere urmatoarelecaracteristici ale comportamentului sau ecologic:

- fructificatia abundenta se produce la 2-3 ani, samanta aripata, dar mai greadecat a molidului, se raspandeste pe suprafete mai reduse,

- samanta isi pierde repede puterea de germinatie, totusi daca solul nu esteacoperit cu un strat gros de litiera nedescompusa, puietii se formeaza usor,

- puietii sunt sciofili, foarte sensibili la insolatie si la inghet in primii ani, fiindnecesara protectia destul de indelungata a arboretului matern, treptat rarit printaieturi de intensitate redusa; puietii se dezvolta bine pe soluri mezobazice-eubazice, cu aprovizionare hidrica suficienta si continua,

- puietii pot rezista in umbra chiar 40-60 ani, fiind capabili sa-si reia crestereaactiva dupa punerea in lumina; sunt insa foarte puternic afectati de poluare.

Tratamentele indicate pentru regenerarea arboretelor de brad sunt cele detaieri gradinarite, cvasigradinarite, succesive pe intreaga suprafata, succesive inochiuri, succesive in margine de masiv. Toate taierile trebuie sa aiba la inceputintensitati reduse pentru a se crea conditii de lumina si umiditate favorabilepuietilor de brad de varste mici. Intensitatea taierilor creste treptat, taieriledefinitive urmand sa se faca cand puietii ating inaltimea de 40-60 cm.

In Romania numai in putine situatii s-au obtinut regenerari bune de brad dincauza intensitatii prea mari a primelor taieri (in general succesive).

9.3. TRATAMENTE APLICATE IN PADURILE DE

AMESTEC DE FAG CU RASINOASE

Padurile de amestec de fag cu rasinoase formeaza o intreaga fasie altitudinalain subetajul padurilor de fag si de amestec cu fag, din marele etaj nemoral (alpadurilor de foioase). Se gasesc intre altitudini de 800/1200 – 1300/1450 (primelevalori in nordul, ultimele in sudul tarii).

Speciile care participa in amestec sunt fagul, bradul si molidul, cucomportamente ecologice diferite. Cele pentru molid si brad fiind redate anterior,se releva in continuare caracteristicile comportamentului ecologic la fag:

- fructificatia este abundenta odata la 4-6 ani, samanta grea cade numai subseminceri, cel mult poate fi transportata pe distante mici de animale

- puietii sunt sciofili, sensibili la lumina si la inghet, nepretentiosi fata de sol,dar cu necesitati ridicate de umiditate

- puietii pot rezista la umbra 10-15 ani, reluandu-si apoi cresterea

Din punct de vedere ecologic puietii de fag se aseamana cu cei de brad, cudeosebirea ca pot suporta, de la inceput, ceva mai multa lumina (deci taieri maiintense).

Tratamentele folosite in regenerarea arboretelor de amestec de fag si brad aufost in general taierile succesive. Din cauza intensitatii mai mari a primei taieri,bradul s-a regenerat mai putin sau deloc, fagul insa bine. Daca taierile au fost insa,mai putin intense, ambele specii s-au regenerat bine, de preferinta bradul sub fag sifagul sub brad, schimbandu-si astfel locul in arboret. Din cercetarile efectuate deC. Bandiu (1973) acest fel de regenerare se produce din cauza absorbtiei diferite aanumitor lungimi de unda din lumina de arborii batrani. In regenerarea acestoramestecuri se pot folosi si taierile succesive in ochiuri. Pe suprafete mici s-aufolosit si tratamentul gradinarit sau cvasigradinarit.

Pentru amestecurile de fag, brad si molid ca si cele de brad si molid sau fag simolid s-au folosit atat taieri succesive combinate cu taieri in ochiuri, pentru afavoriza dezvoltarea molidului mai fotofil, dar s-au incercat si taierile deconversiune spre gradinarit ca si cele cvasigradinarite. Se pot folosi insa si taierisuccesive sau taieri succesive combinate cu taieri progresive in margine de masiv(mai ales varianta in pana care creeaza mai multe microconditii favorabile pentruregenerarea tuturor speciilor).

9.4. TRATAMENTE APLICATE IN PADURILE DE FAG

Padurile de fag ocupa cele mai mari suprafete din fondul forestier al Romanieiconstituind o fasie altitudinala din subetajul padurilor de fag si de amestec cu fagintre 700-1200m, in parte la munte, in parte la dealuri.

Fagul se regenereaza usor in conditiile tarii noastre. Chiar daca, dupaexploatare, pe unele suprafete nu se mai vad puietii, in anii urmatori acestia apar inmasa. Puietii de fag vatamati la exploatare se recepeaza si formeaza semintisuriviabile.

Avand in vedere comportamentul ecologic al puietilor de fag si frecventafructificatie (la 4-6 ani), fagetele au fost regenerate mai ales prin taieri succesive,mai rar prin cele progresive. Pe suprafete mici s-au aplicat si taieri gradinarite saude conversiune spre gradinarit. Nu s-au folosit taieri succesive in margine de masivcare ar fi de asemenea indicate.

Frecvent s-au folosit tratamentul taierilor succesive cu 2 taieri (de insamantaresi de lichidare), in cazul in care semintisul era instalat pe toata suprafata. Pentrubuna dezvoltare a puietilor sunt indicate cel putin 3 taieri.

In fagete s-au aplicat pe suprafete mici si tratamentul taierilor gradinarite,recomandabil mai ales pentru padurile cu functie prioritara de protectie. In unelesituatii s-au folosit si tratamentul taierilor progresive sau combinate (succesive siprogresive). In fagetele cu regim special de conservare se vor folosi taierile deconservare, in fond asemanatoare tratamentului cvasigradinarit.

9.5. TRATAMENTE APLICATE IN PADURILE DE GORUN

Padurile de gorun si de amestec cu gorun (goruneto-carpinete, sleauri cugorun, sleauri cu gorun si fag) formeaza un subetaj distinct al etajului padurilor defoioase situat intre 300-700m in general la dealuri.

Arboretele de gorun, in mare parte de codru regulat, provin insa aproape pestetot, nu numai din samanta ci si din lastari. Ele trebuie deci, convertite integral lacodru, prin regenerare naturala sau prin plantatii.

Din comportamentului ecologic al gorunului trebuie retinute:

- fructifica abundent la 3-4 ani dar uneori si la 5-6 ani,

- puietii sunt fotofili, rezistenti la umbra maximum 3-4 ani, dupa carestagneaza cresterile; sunt mezotermi, dar sensibili la inghet, mezofili avand nevoiede suficienta apa in sol, cu amplitudine larga a cerintelor fata de fertilitatea solului;cresc incet in primii ani; sunt nerezistenti la poluare.

In padurile de gorun si de amestec de gorun s-a folosit si se foloseste curenttratamentul taierilor progresive, cu ochiuri de 1-2 inaltimi de arbori, orientate ingeneral spre E-V din cauza climei mai uscate de la dealuri. Acest tratament permitedezvoltarea buna a puietilor de gorun in centrul si partea nordica a ochiurilor,creand totodata conditii mai de umbra in celelalte parti ale ochiurilor favorabileregenerarii speciilor de amestec si eventual a fagului.

S-au incercat si taieri combinate succesive / progresive care insa nu au datrezultate prea bune. Unii autori sugereaza ca in padurile de gorun s-ar putea aplicasi alte tratamente (cvasigradinarit, chiar gradinarit), dar nu exista experimente

concludente in acest sens. Ramane de vazut ce rezultate s-au obtinut in arboretelede gorun tratate in regim de conservare.

In multe goruneto-carpinete si sleauri, gorunul a disparut sau este slabreprezentat din cauza extragerii nelegale si neefectuarii la timp a degajarilor. Inasemenea situatii trebuie intreprinse substituiri, reintroducand gorunul prinsemanaturi sau plantatii.

In cazul gorunetelor provenite din lastari este necesara conversiunea prinimbatranire sau refacerea arboretelor degradate prin semanaturi sau plantatii.

9.6. TRATAMENTE APLICATE IN PADURILE

DE STEJAR PEDUNCULAT

Padurile de stejar pedunculat si de amestec cu aceasta specie (stejareto -carpinete) formeaza subzona padurilor de stejari mezofili din zona padurilor destejari, situata intre 100-300 (400)m altitudine. Aceasta subzona apare in nordul sicentrul tarii. In sud padurile de stejar si de amestec cu stejar sunt localizate interitorii ceva mai umede (Piemontul dintre Ploiesti – Gaiesti, Campia Vlasiei,terasele inalte ale luncilor marilor rauri ce coboara dinspre Carpati spre Dunare).Suprafata padurilor de stejar este redusa pentru ca cea mai mare parte a lor a fostdefrisata.

Din comportamentul stejarului pedunculat trebuie retinut:

- fructifica mai des in lunci (4-5 ani) si mai rar pe campie si piemont (6-8-10ani),

- puietii sunt foarte fotofili, nerezistand in umbra decat 1-2 ani, sunt mezo-eutermi, sensibili la inghet; sunt mezofili si in parte rezistenti la inmlastinare; auamplitudine larga a cerintelor fata de fertilitatea solurilor; cresc incet in primii anicand au tendinta de tufarire; sunt nerezistenti la poluare.

In padurile de stejar s-au incercat cateva tratamente (de taieri succesive, decrang cu rezerve, dar cel mai frecvent de crang), cele mai bune rezultate s-auobtinut insa prin taieri progresive, cu largirea mai rapida a ochiurilor pentru a dasuficienta lumina puietilor. Prin aceste tratament se obtine si o buna regenerare aspeciilor de amestec.

Ca si in cazul gorunetelor, din cauza extragerii preferentiale a stejarului sineefectuarii la timp a degajarilor, multe paduri au proportie redusa de stejar sausunt complet derivate (mai ales transformate in carpinete). De asemenea, o partedin arboretele actuale provin din lastari. Sunt deci necesare, pe de o parte,substituiri prin plantatii cu stejar si, pe de alta parte, conversiuni ale lastarisurilor

prin imbatranire (daca stejarul este in proportie suficienta) sau prin substituire dacaeste vorba de arborete derivate.

9.7. TRATAMENTE APLICATE IN PADURILE DE

CER SI DE GARNITA

Padurile de cer si garnita, ca si padurile amestecate de cer si garnita (uneori sicu gorun sau stejar pedunculat) formeaza subzona padurilor de stejari submezofili– termofili, din zona padurilor de stejari, situata intre 100-300 m altitudine. Aceastasubzona este localizata in partea de vest a Campiei Romaniei si a Podisului Getic,ca si in campiile si piemonturile din vestul tarii. Suprafata acestor paduri nu estemare deoarece, ca si stejaretele de stejar pedunculat, au fost intens defrisate.

Din comportamentul ecologic al cerului este de retinut:

- fructifica des si abundent (la 3-4 ani), formeaza usor semintisuri sub masiv,

- puietii sunt mai rezistenti la umbra decat cei ai stejarului si chiar agorunului; sunt termofili, sensibili la inghet; desi au cerinte normale fata de apa,sunt totusi rezistenti la seceta; relativ nepretentiosi fata de fertilitatea solurilor,suporta solurile argiloase si calcaroase; cresc destul de repede din primii ani.

Spre deosebire de cer, garnita:

- fructifica rar si slab (6-10 ani), dar se pare ca se poate regenera vegetativ,prin lastari subterani,

- puietii sunt relativ rezistenti la umbra, comparabil cu cei de cer; sunttermofili, sensibili la inghet; au cerinte reduse fata de apa, dar se usuca la secetemari; suporta umiditatea alternanta a solului; nu sunt pretentiosi fata de sol, suportasolurile cele mai argiloase, dar evita pe cele calcaroase; cresc destul de repede inprimii ani.

Majoritatea padurilor de cer si garnita au fost tratate, in trecut, in crang saucrang cu rezerve. In momentul de fata este vorba de cranguri supuse conversiuniiprin imbatranire sau refacere.

In anii secetosi 1992-1996 padurile de garnita si garnita din padurile deamestec cu cer s-au uscat, creand serioase probleme pentru cultura din cauza lipseipuietilor.

Principial, in padurile de cer si garnita de codru poate fi aplicat tratamentultaierilor progresive, avand in vedere fotofilia destul de mare a puietilor ambelorspecii. Dar, spre deosebire de gorun si mai ales de stejarul pedunculat, taierile de

largire a ochiurilor pot fi facute la intervale mai mari iar ochiurile pot fi mai mici,avand in vedere ca seceta este mai frecventa in aceasta subzona.

Conversiunea prin imbatranire nu a dat rezultate prea bune din cauza stariiproaste a crangurilor, frecvent rarite, cu cioate secatuite, pasunate, etc. In cele maimulte situatii conversiunea trebuie facuta prin refacere folosind protectiaarboretelor existente.

9.8. TRATAMENTE APLICATE IN PADURILE DE SILVOSTEPA

Padurile de silvostepa din Romania sunt grupate in doua subzone ale zonei desilvostepa: paduri de silvostepa nordica cu stejar pedunculat si paduri de silvostepasudica cu stejar brumariu si stejar pufos.

Padurile de silvostepa s-au mai pastrat pe suprafete extrem mici. Sunt aproapeexclusiv regenerate in regim de crang si, de regula, puternic degradate, mai alesprin pasunat.

Din comportamentul ecologic al stejarului brumariu este de retinut:

- fructifica rar, mai frecvent si abundent ca arbore izolat,

- puietii sunt fotofili, relativ rezistenti la secete dar numai pe solurilecernoziomice profunde; sunt pretentiosi fata de fertilitatea solului; nu suportasolurile superficiale, scheletice.

In cazul stejarului pufos:

- fructificatiile sunt rare si ghinda este de regula seaca sau atacata de insecte;specia are insa capacitatea de regenerare vegetativa prin lastari subterani,

- puietii sunt fotofili, termofili, xerofili, calcofili.

Padurile de silvostepa sunt rarite, adesea poienite, cu forme ale arborilorproaste. De regula nu se regenereaza natural. In parte au fost supuse refacerii prinplantatii in teren deschis. Multe asemenea paduri au fost substituite prin paduri desalcam, pin, alte specii.

Practic toate aceste paduri trebuie supuse conservarii ca martori ai padurilorde silvostepa de odinioara si pentru conservarea biodiversitatii lor. Regenerareatrebuie facuta prin plantatii cu proveniente locale, folosind la maximum productia,chiar redusa, de ghinda.

9.9. TRATAMENTE APLICATE IN CULTURILE DE SALCAM

Culturile de salcam au fost providentiale pentru impadurirea nisipurilor si aterenurilor degradate de la altitudini joase. Dar salcamul a fost larg folosit pentruimpadurirea si altor suprafete din fondul forestier, fiind o specie repedecrescatoare, furnizand lemn bun de constructii si foc si avand si valoare melifera.S-au facut insa si greseli extinzandu-se aceste culturi si in statiuni improprii, cusoluri argiloase sau calcaroase. In asemenea statiuni salcamul „incremeneste” de la10-15 ani si nu da productiile scontate.

In situatia de acum, cand in ocoalele de campie nu exista totdeauna puieti dinalte specii pentru impadurire, salcamul este promovat inca pe suprafete destul demari. Nu se tine cont ca in anii secetosi 1992-1996 s-au produs uscari masive inasemenea culturi.

In afara de culturile noi executate cu puieti produsi in pepiniera, culturileexistente se regenereaza in regim de crang simplu, de regula „in cazanire”, pentru astimula formarea unei noi generatii din drajoni. Dar dupa cateva cicluri puterea dedrajonare scade si culturile trebuie regenerate artificial prin puieti. Ciclul laculturile de salcam este de 25-35 de ani. Se obtine lemn de foc dar si material deconstructii rurale.

9.10. TRATAMENTE APLICATE IN CULTURILE DE

PLOPI SI SALCII SELECTIONATE

Culturile de plopi euramericani si de salcii selectionate se fac din butasi si auciclul de 15-30 de ani.

Asemenea culturi s-au infiintat pe circa 60000 ha, in lunci, pentru a producelemn de celuloza, de chibrituri, etc.

Tratamentul aplicat este taierea rasa pe parchete de pana la 5 ha sireimpadurirea pe cale artificiala tot cu butasi sau puieti proveniti din butasi.

9.11. TRATAMENTE APLICATE IN ZAVOAIE

In zavoaie, care mai ocupa suprafete reduse, regenerarea se face in modnatural din lastari de tulpina la anini, plop negru, salcii si din lastari de tulpina sidrajoni la plopul alb si cenusiu. Numai pe aluviuni noi se instaleaza si arboreteprovenite din samanta.

Tratamentul curent aplicat in aninisuri, plopisuri si salcete din luncile cudurata de inundatie scurta, este cel de crang simplu iar la salcetele din lunca siDelta Dunarii, cu inundatii lungi, se foloseste tratamentul de crang cu taiere inscaun.