Latura obiectivă a trficului de fiinţe umane se exprimă în fapta prejudiciabilă care cuprinde

două acţiuni cu caracter alternativ:

o Acţiunea principala

o Acţiunea sau inacţiunea adiacentă

I. Acţiunea principală se exprimă în oricare din următoarele modalităţi:

Recrutarea victimei – este activitatea care întruneşte următoarele condiţii:

- atragerea, angajarea, năimirea, racolarea (prinselectare) a victimei;

- ofertarea victimei sa-şi dea consimţămîntul la realizarea asupra ei a unei tranzacţii cu

caracter patrimonial (atunci cînd recrutarea victimei nu este însoţită de înşelăciune);

- recrutarea victimei reprezintă activitatea de început, etapa iniţială, după care vor urma

transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea victimei;

Transportarea victimei – este deplasarea acesteia în interiorul sau în afara ţării, cu un

vehicul sau cu ajutorul faptuitorului (caz care exlude însoţirea victimei pe jos de către

făptuitor);

Transferul victimei – se exprimă în schimbarea persoanei care deţine controlul asupra

victimei, prin înstrinarea acesteia – cu titlu permanent sau provizoriu – ca urmare a

unei tranzacţii ilegale (vănzare – cumpărare, schimb, donaţie, etc);

Adăpostirea victimei – constă în punerea, ţinerea acesteia la adăpost, prin instalarea

temporară a victimei într-o locuinţă sau într-un alt amplasament avănd aceeaşi

destinaţie;

Primirea victimei – este activitatea corelativă transferului victimei, exprimată în

preluarea acesteia ,,în custodie”.

II. Acţiunea sau inacţiunea adiacentă care la rîndul ei se exprimă sub următoarele

modalităţi:

1. Ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi

sănătatea persoanei – acea formă a violenţei pisihice, care presupune efectuarea de

către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temere, care o pune în situaţia

de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrîngerii.Ameninţarea

trebuie să aibă un caracter real şi imediat.

2. Aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea

persoanei – cauzarea intenţionată a leziunilor corporale care nu au avut drept urmare

nici dereglarea sănătăţii, nici pierderea capacităţii de muncă, ori aplicarea intenţionată

a loviturilor sau săvîrşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică, dacă

acestea nu au creat pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei.

3. Răpire – caz în care făptuitorul îşi sporeşte activul patrimonial pe seama victimei.

4. Confiscarea documentelor – lipsirea sub orice formă a victimei de paşaport, buletinul

de identitate sau documentul de călătorie, etc.1

5. Servitute – starea sau condiţia rezultînd din faptul că un debitor s-a angajat să dea

drept garanţie pentru o datorie serviciile sale personale sau ale unei alte persoane

asupra căreia îşi exercită autoritatea, dacă valoarea echitabilă a acestor servicii nu este

destinată lichidării datoriei sau dacă durata acestor servicii nu este limitată şi nici

caracterul lor definit.

6. Ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor

persoane atît fizice, cît şi juridice -

a) făptuitorul inspiră victimei temerea că anumite informaţii ar putea fi destăinuite;

b) aceste informaţii constituie secretul personal al victimei (ex: secretul adopţiei);

c) aceste informaţii ar putea fi destăinute familiei victimei;

d) destăinuirea informaţiilor ar pune victima într-o lumină nefavorabilă în raport cu

familia ei sau cu alte persoane fizice sau juridice;

e) inspirarea victimei a temerii că respectivele informaţii vor fi destăinuite , reduce la

minimum resursele psihice ale acesteia necesare pentru a rezista constrîngerii;

7. Înşelăciune – se referă la promisiuni de regulă. În acest sens, victima este dusă în

eroare sau îi este menţinută eroarea că va presta o muncă decentă, bine plătită, în

condiţii de legalitate;

8. Abuzul de poziţia de vulnerabilitate – situaţia specială în care se află persoana, astfel

încît aceasta este dispusă să se supună abuzului sau exploatării, mai ales din cauza:

a) situaţiei precare din punctul de vedere al supravieţuirii sociale

b) situaţiei condiţionate de vîrtă, sarcină, boală, infirmitate, deficienţă fizică sau mintală;

c) situaţiei precare şi ilegale de intrare sau de şedere în ţara de tranzit sau de destinaţie;

De asemenea este necesar ca făptuitorul să folosescă vulnerabilitatea victimei peentru

a-şi uşura săvîrşirea infracţiunii.

9. Abuzul de putere – folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu de către funcţionrul

public care reprezintă o autoritate publică şi care nu este o persoană cu fincţie de

răspundere.

1 Se are învedere documentul de călătorie în sensul alin.(6) art.2 al Legii RM privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, adoptate de Parlamentul RM la 09.11.1994.

10. Darea sau primirea unor plaţi sau beneficii – se au învedere oricare plăţi sau

beneficii avînd rolul de recompensă ilicită (bani sau alte bunuri, servicii, avantaje sau

foloase patrimoniale). Aşadar, în situaţia primirii de plăţi sau beneficii, ca participanţi

la infracţiune în mod obligatoriu figurează:

a. autorul infracţiunii, care primeşte plăţile sau beneficiile de la organizatorul sau

instigatorul infracţiunii şi care dă o parte din acestea complicelui la infracţiune;

b. organizatorul sau instigatorul infracţiunei, care dă autorului plăţi su beneficii;

c. complicele la infracţiune, care primeşte plăţi sau beneficii de la autorul

infracţiunii;

În situaţia în care autorul infracţiunii dă plăţi sau beneficii, figurează numai doi

prticipanţi;

1. autorul infracţiunii, care dă complicelui plăţi sau beneficii.

2. complicele infracţiunii, care primeşte plăţi sau beneficii de la autorul

infracţiunii.

11. Aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a

persoanei – violenţa care s-a soldat cu vătămarea medie sau uşoară a integrităţii

corporale ori care, deşi nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării

sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentru viaţa şi sănătatea persoanei.

12. Violul – este o infacţiune ce se absoarbe de traficul de fiinţe umane şi presupune

raportul sexual săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de

imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

13. Folosirea dependenţei fizice – starea fizică sau psihică datorată impactului pe care îl

produc substanţele narcotice sau psihotrope asupra organismului victimei, stare

caracterizată prin modificări de comportament şi alte reacţii, însoţite întodeauna de

necesitatea de a consuma asemenea substanţe în mod continuu sau periodic.

14. Folosirea armei

Infracţiunea de trafic de fiinţe umane este o infracţiune formală, ea se consideră

consumată din momentul obţinerii controlului asupra facultăţii victimei de a se deplasa

nestingherit.

Este necesar de menţionat faptul că este posibil ca la fiecare etapă a traficului de fiinţe

umane să intervină un alt făptuitor. Atunci momentul de consumare al infracţiunii trebuie

stabilit pentru fiecare din aceşti făptuitori:

Pentru recrutor – din momentul recrutării victimei, dacă este prezentă una din

modalităţile acţiunii adiacente;

Pentru transportator – din momentul transportării victimei, dacă este prezentă una

din modalităţile acţiunii adiacente;

Pentru cel care realizează transferul – din momentul transferării victimei, dacă

este prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;

Pentru cel care realizează adăpostirea – din momentul adăpostirii victimei, dacă

este prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;

Pentru cel care realizează primirea – din momentul primirii victimei, dacă este

prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;

2.3. Latura Subiectivă

Latura subiectivă a traficului de fiinţe umane se exprimă, prin:

A. Vinovăţie sub formă de intenţie directă

B. Motive :

- interesul material,

- răzbunare,

- gelozie,

- invidie,

- ură,

- năzuinţă de a facilita săvîrşirea unei alte infracţiuni,

- năzuinţa de a salva viaţa unei persoane apropiate,

- motive cu tentă sexuală,

- motive de ordin etremist, etc.;

C. Scopuri : legiuitorul nominalizează anumite scopuri speciale ale traficului de fiinţe

umane:

1. Scopul acţiunii principale:

a) Scopul exploatării comerciale sau necomerciale – presupune aservirea

sexualităţii victimei, prin a o obliga să presteze în acord cu voinţa făptuitorului

unele servicii cu caracter sexual. Criteriul economic este cel care stă la baza

diferenţierii exploatării sexuale comerciale de exploatarea sexuală

necomercială.

b) Exploatarea prin muncă sau servicii forţate – orice muncă sau serviciu impus

unei persoane sub ameninţare sau fără consimţămîntul acesteia.

c) Exploatarea prin cerşetorie – fapta persoanei care apelează, în mod repetat, la

mila publicului, cerînd ajutor material, indiferent dacă are sau nu capacitatea

de a munci.

- cerşetoria se exprimă în apelarea la mila publicului

- apelarea la mila publicului este repetată

- apelarea la mila publicului are ca obiect un ajutor material

- nu contează dacă cel care apelezază are sau nu capacitatea de a

munci

d) Scopul exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei – prin aceasta se

înţelege:

- punerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită

stăpînire asupra acesteia;

- ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită

stăpînire asupra acesteia;

- determinarea unei persoane, prin utilizarea înşelăciunii, contrîngerii,

violenţei sau ameninţării cu violenţa, să se angajeze sau să rămînă în

raport de concubinaj sau căsătorie.

e) Scopul folosirii în confilcte armate – urmează de înţeles conflicte armate

intenaţionale sau interne, şi este important ca victima să fie folosită în timpul

unui confilct armat, în zona conflictului armat, şi în legătură cu conflictul

armat.

f) Folosirea victimei în activităţi criminale –

- folosirea victimei în calitate de participant (coautor, complice, etc) la

infracţiune;

- folosirea victimei nevinovate (pentru că, de exemplu este

iresponsabilă) ca instrument de săvîrşire a infracţiunii.

g) Scopul de prelevare a organelor sau ţesuturilor – se înţelege recoltarea

organelor sau ţesuturilor (a inimii, plămînilor, rinichilor, ficatului,

pancreasului, măduvei osoase, etc), indiferent de finalitatea recoltării.

2. Scopul acţiunii adiacente:

a. Servitutea – este realizată în scopul întoarcerii unei

datorii a cărei mărime nu este stbilită în mod rezonabil (exagerată,

disproporţionată sau discriminatorie).

b. Darea sau primirea unor plăţi sau beneficii – este

realizată în scopul obţinerii consimţămîntul unei persoane care deţine controlul

asupra unei alte persoane. Adică se are învedere coruperea celui care deţine

controlul asupra victimei, în vederea obţineii substituirii consimţămîntului

victimei (ex: tutorele, curatorul);

c. Făptuitorul acţionează cu o deosebită cruzime – pentru

a asigura subordonarea persoanei.