EVENIMENT SPECIAL, LA NEWYORK, ÎN ONOAREA SCRIITORULUINORMAN MANEAANUL XVII w NR. 750 w 30 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 2-3

PAGINILE 8-9

PAGINA 7

La noi există, în acestmoment, două publicațiide specialitate: „Teatrul azi“și „Scena.ro“, ambele cuapariții trimestriale.

CUM E CUREVISTELE DE TEATRU?

PAGINILE 10-12

ULTIMELE TREI SERI FILIT 2021

INTERVIU CU CERCETĂTOAREAANCA VASILIU

„TRADUCEREA E O REGÂNDIRE ȘI O REINVENTAREPERPETUĂ“

„TRADUCEREA E O REGÂNDIRE ȘI O REINVENTAREPERPETUĂ“

2ANUL XVII NR. 750

30 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Eveniment special, la New York, în onoarea

scriitorului Norman Manea

Evenimentul va cuprinde ocon ferinţă susţinută de profe-sorul Claudiu Turcuș de la Uni-versitatea „Babeș-Bolyai“ dinCluj-Napoca, autorul lucrăriiEstetica lui Norman Manea, șivernisajul expoziţiei NormanManea – A Life in Pictures/ Nor-man Manea – o viaţă în imagini,conţinând fotografii de familieinedite și instantanee ce sur-prind parcursul literar și per-sonal al autorului. În deschi -dere vor lua cuvântul AndreiMuraru, ambasadorul Ro mâ -niei la Washington, și DorianBranea, directorul ICR NewYork. Cu această ocazie, ca unmoment distinct al serii, salaprincipală a ICR New York vaprimi numele „NormanManea“.

„Norman Manea este nu doarunul dintre scriitorii noștri ceimai străluciți, a cărui operă im�presionantă, scrisă aproape ex�clusiv în românește chiar și dupălungi ani de exil, a cunoscut unsucces internațional uriaș, ci și ovoce influentă și respectată îndezbaterile cele mai importanteale lumii de azi. Prin acest eveni�ment, onorăm un mare ambasa�dor al culturii române în StateleUnite, un martor înțelept și atental istoriei, care pulsează în operasa diversă în toate înfățișările eitragice și sublime, și nu mai puținun om de o bunătate și o genero�zitate ce aparțin doar spiritelor

înalte.“ (Andrei Muraru, ambasa�dor al României în Statele Unite)

„Norman Manea e admirabilîn multe privințe: ca scriitor acărui literatură a putut într�ade�văr să schimbe vieți și pe careconfrați încă și mai celebri l�auconsiderat nu numai un egal, ci șiun prieten, ca o mare conștiință atragicului secol XX, pledând în

numele victimelor inocente pen�tru recuperarea memoriei ocultateși a adevărului interzis, pre cum șica personalitate�punte, care leagă,prin dubla sa apar tenență, ca pu �țin alții, culturile română și ame�ricană.“ (Dorian Branea, directorICR New York)

Norman Manea (n. 1936), unuldintre cei mai apreciați prozatori

și eseiști români, profesor de lite�ratură europeană și writer in re�sidence la Bard College, NewYork. De la debutul din 1966 șipână în 1986, când a plecat dințară, a publicat 10 volume, fiinddistins cu Premiul AsociațieiScriitorilor din București (1979) șiPremiul Uniunii Scriitorilor (1984,anulat de Consiliul Culturii și

Educației Socialiste). După 1986,Norman Manea a fost tradus înpeste 30 de limbi, cărțile sale fiindelogios recenzate. Volumele pu�blicate în SUA au figurat în se �lecția celor mai importanteapa riții editoriale din „The NewYork Times“. În 1992 a primitBursa Guggenheim și PremiulMacArthur, în 1993 BibliotecaNațională din New York l�a sărbă�torit cu prilejul acordării distinc �ției de „Literary Lion“ al biblio�tecii, în 2002 i s�a atribuit Premiulinternațional de literatură No�nino pentru Opera omnia, iar în2006, Premiul Médicis Etrangerpentru Întoarcerea huliganului.În 2010 a primit distincția Com�mandeur dans l’Ordre des Arts etdes Lettres din partea guvernuluifrancez, iar în 2011 a primit pres�tigiosul premiu literar NellySachs și a fost ales membru deonoare al Royal Society of Litera�ture. În 2012, Uniunea Scriitorilordin România i�a decernat PremiulNațional pentru Literatură. În2013, Uniunea Scriitorilor l�a no�minalizat pentru Premiul Nobel,iar în 2014, PEN România și edituristrăine au reiterat propunerea. În2016 a primit Marele Premiu pen�tru Literatură în limbile romaniceal Târgului Inter național de Cartede la Guada lajara, Mexic. În acelașian a fost decorat cu Ordinul Na �țional Steaua României în grad deMare Ofițer de către președin teleRomâniei.

Cărțile sale sunt publicate dePolirom, în seria de autor consacrată,

Institutul Cultural Român din New York și AmbasadaRomâniei în Statele Unite organizează, în data de 5noiembrie 2021, un eveniment special în onoarea proza-torului și eseistului Norman Manea, unul dintre cei maicunoscuți autori români la nivel mondial și

supraviețuitor al Holocaustului, pentru a celebra carierade peste cinci decenii și reușitele literare deosebite aleacestui important scriitor și intelectual public, precumși rolul său excepțional în întărirea relațiilor culturaleromâno-americane.

3ANUL XVII NR. 75030 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Norman Manea fiind unul dintrecei mai îndrăgiți autori din porto�foliul editurii. Lansată de Poliromîn anul 2008, Seria de autor Nor�man Manea cuprinde 19 titluri.Cea mai recentă apariție din se�ria de autor este romanul�colajUmbra exilată.

Un roman�colaj despre un

supraviețuitor al lagărelor dinTransnistria, despre existența saulterioară într�o dictatură comu�nistă și exilul în America. Discursulnarativ se desfășoară pe mai multeniveluri, fiind potențat cu un colajde fragmente literare semnificativeși însemnări de lectură despreidentitate, iubire și literatură.

Metafora Umbrei ca purtă�toare a identității, o referire la cla�sica povestire germană a luiAdel bert von Chamisso Extraordi�nara poveste a lui Peter Schlemihl,rămâne un laitmotiv pe toată întin�derea cărții și exprimă obsesia pro�tagonistului cu privire la destinulsău incert și înstrăinarea prin caretrece. Dialogul dintre protagonist(Nomadul Mizantrop, N.M.) și ve�chiul său prieten Günther, unromân de etnie germană exilat laBerlin, comunist înfocat și critic alrealităților din România dictaturii,obsedat de vina germană și deimplicațiile ei actuale, este, în fapt, oretrospectivă a realității postbelice

din estul Europei. „Arhiva Gün�ther“ cumulează tensiunea dintrecei doi prieteni, motivată de obse�siile lor diferite.

Ceea ce menține constantăintensitatea epică a cărții esterelația de intimitate dintre prota�gonist și sora sa vitregă, orfani șisupraviețuitori ai Holocaustului,

arcați de trauma lagărului și devina de a fi supraviețuit urgiei, ca și de dorința de a găsi un echi�libru în existența lor plină decontradicțiile prezentului. Roma�nul este, în fapt, o călătorie prindramaticele evenimente ale seco�lului XX: naționalism, fascism, co�munism și exil. La sfârșitul lecturii,

cititorul se află solidar cu prota�gonistul nomad, cu melancolia,umorul și îndârjirea sa de su �praviețuire.

Mai multe despre eveniment șidespre programul ICR New Yorkputeţi afla la www.rciusa.info.

Lista completă a titlurilor apărute în Seriade autor Norman Manea, Editura Polirom:Întoarcerea huliganului, Sertarele exilului.Dialog cu Leon Volovici, Înainteadespărţirii. Convorbire cu Saul Bellow – Un proiect Words & Images, Vorbindpietrei, Atrium, Variante la un autoportret,Vizuina, Curierul de Est. Dialog cu EdwardKanterian, Plicul negru, Anii de ucenicie ailui August Prostul, Fericirea obligatorie,Captivi, Cartea fiului, Zilele și jocul, DespreClovni: Dictatorul și Artistul, Plicuri șiportrete, Laptele negru, Pe contur, Umbra

exilată. Cărţile sale disponibile în limbaengleză: October Eight O’Clock (prozăscurtă, 1992), On Clowns: The Dictatorand the Artist (eseuri, 1992), CompulsoryHappiness (povestiri, 1993), The Black Envelope (roman, 1995), The Lair (roman,2012), The Fifth Impossibility (eseuri,2012), The Hooligan’s Return (roman,2003; ediţia a II-a, 2013), Settling My Ac-counts Before I Go Away. An Interviewwith Saul Bellow (2013), Paradise Found:An Interview with Hannes Stein (2013),Captives (2015).

4ANUL XVII NR. 750

30 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021opinii www.suplimentuldecultura.ro

Jurnalul merge mai departe, cuîntâmplări chiar de la Iași, de laFILIT și nu numai.

Duminică, 24 octombrieMi se pare că românii au începutsă cam orbească de la atâta vala�híe în istorie.

Un pod din Buzău(știre din patria vlahilor)Un pod din Buzău a fost inauguratde la ambele capetede PSD și PNL la jumătatea poduluia fost o slujbă religioasăÎn săptămâna care se încheie

am fost la FILIT, la Iași, o insulă denormalitate într�o mare de vlahitate.A fost, desigur, foarte frumos. Dar tota venit momentul să văd din noulocul meu preferat din România: ter�minalul plecări internaționale al Ae�roportului din Otopeni. Rămas�bun,țară românească, bun venit Florența& Veneția.

Discret, aduc aminte de anul1672, când de foame & nervi olan�dezii și�au mâncat premierul(alde Johan de Witt). Da, da, chiarașa. Văzută în această lumină, în�locuirea minionului ațos Cîțu curubensianul gen. Ciucă pare deja

o mutare de geniu a marelui jucă�tor de golf cu vocabular de zececuvinte, cu tot cu peroadă.

Doar mie mi se pare că ar fiun salon chiar drăguț la Bălă�ceanca: dulapul cu crosa de golf,liderul din bătăliile cu gamelele,Superman și papagalul cu batis �tuță, toți mâncând din acelașirahat cu eroul revoluției buzoienecare, mai ieri, făcea aport la vână�toare la teroristul Hayssam, bra �vo, băiete?

Poetul�profet Uzzi din Pante�limon a avut din nou dreptatevorbind despre mentalitatea ma�fiotă care conduce absolut tot lavlahi: că facem tot ca să ne fienouă bine – e normal, peste lege,peste milă, peste paturi de spital.

În timp ce alți sapienși, cei cucapul pe umeri, țin popimea & mili�tarii la ale popimii & ale militarilor,

vlahii mărșăluiesc prin timp înapoicătre vremuri care s�ar fi cuvenit sătreacă, dar uite că n�au trecut. Bra �vo, vlahii, vizionarii. Bun�venit, anii’30, hai, că mai e puțin.

Radioul public, să trăiți, târâș pecoate, a scos de pe site fragmentul deinterviu în care, acum doar trei ani,gen. Ciucă, cuprins de fiorul datorieifață de țărișoară, aproa pe că nimereaun acord între subiect și predicat (n�a fost, totuși, ferească Dumnezeu,cazul) și, mai ales, anunța că nu vaface politică. Urmează vremuri atâtde grele pentru bieții vlahi încât, dacănu și�ar fi făcut�o cu mâna lor, aproa �pe că mi�ar fi fost milă de dânșii.

Sâmbătă, 23 octombrieAți înțeles greșit. Vâlceanu voia săspună că el cheltuie lunar cam10.000 de lei vechi, adică 1 leu. În restîl duc vlahii în cârcă, nu bagă mânaîn buzunarul propriu, n�are de ce.

Vineri, 22 octombrieEra iarnă, zăpada până la ge�nunchi, aveam douăzeci și cinci deani. În dimineața aceea citisem ocarte a unui scoțian, James Meek,o carte a cărei acțiune se petreceaîn Siberia. Era un ger rusesc.

Mergeam la serviciu, la ziar,când deodată, ca la Cehov, mi�am

dat seama că nu mai e timp. Amstrigat: „Nu mai e timp!“. Cetățeniiși�au ridicat privirile și au crezutcă sunt nebun și eu am început săalerg spre redacție prin zăpadă.

Nu mai era timp, înțelesesem,fiindcă oamenii care cunoscuserăistoria mare aveau să moară în cu�rând și eu nu apucasem să îi cunosc.

Următoarele luni le�am petre�cut căutând zi și noapte supra �viețuitori, ai pogromului de la Iași,supraviețuitori ai Holocaustului, dela Auschwitz, din Transnistria, evrei,romi, supra vie țuitori și supravie �țuitoare din Al Doilea Război Mon�dial, oameni care au fost în războiuldin Coreea, supraviețuitori din Gu�lagul rusesc, de la Pitești (Experi�mentul Pitești a fost mai groaznicdecât Iadul), din Gulagul românesc.Am găsit zeci de astfel de oameni șide la toți am învățat enorm. Ei aufost, pe atunci, universitățile mele –și, de fapt, încă mai sunt. Știau des�tul de multe despre demnitate.

Nici lor, nici nouă (eram cu VladStoicescu, colegul) nu ne venea să cre�dem. Lor că în sfârșit îi ascultă cineva șiîi va pune pe prima pagină a unui ziar(eram în 2009), nouă că nu le auzisemnumele niciodată, deși ar fi trebuit.

Au trecut 12 ani de atunci și as�tăzi când am intrat în Muzeul

Pogromului de la Iași mi�aș fi doritca toți acei oameni pe care i�am scrisatunci, oameni care su praviețuiserăHolocaustului, să mai fie în viață, săvadă că, totuși, în România, acum, ci�neva își amintește suferința lor.

Am fost foarte emoționat pentrucă i�am cunoscut personal pe AndreiCălărașu, pe Leonard Zăicescu sau peIancu Țucărman. Pentru că...

„Și chiar o să ne spuneți po�vestea așa cum a fost, cu tot ce amtrăit noi?“, m�a întrebat atunciLeonard Zăicescu. Pogromul fu�sese în 1941. Trecuseră șaizeci șiopt de ani și nu credea că va ficândva un subiect de ziar (era unziar cu patronat elvețian).

Iar acum eu văd toate acele în�tâmplări într�un muzeu și nici mienu îmi vine să cred că, totuși, sun�tem gata să facem pace cu trecutulnostru. După optzeci de ani, darchiar și așa. Iar Iancu Țucărmanare chiar și o mică statuie în mu �zeu. Bineînțeles că am plâns. Șipoate că mai plâng și acum.

P.S.: Când intri în Muzeul Po�gromului de la Iași ți se dă un biletpe care scrie „Liber“. Eram cândva(în vara lui 2013) în casa regretatu�lui regizor Andrei Călărașu, la TelAviv. Avea o vârstă foarte înaintatăși se emoționa ușor – am folosit cu�vântul „liber“ și a izbucnit în plânsși asta, îmi amintesc, m�a uimit.Cred că abia acum am înțeles, pânăla capăt, de unde veneau lacrimileacelea. Din păcate, domnii Călărașu& Țucărman nu mai trăiesc. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Jurnal din anii molimei (47)

Scriu greu despre lucruri actuale,fie și numai pentru că uit că arti�colele din presa culturală apar laceva vreme după ce sunt predate.Eu sunt ăla care zice „La mulțiani!“ pe 17 ianuarie, de ți�e rușinesă�i răspunzi. Care îmbrățișeazăoamenii pe stradă la două săptă�mâni după ce România a câștigatfinala Cupei Mondiale, când ei seduc îngândurați să cumpere unscurgător de vase.

Acest articol trebuia scris din timp,așa încât să apară la FILIT. E dreptcă eu am tot sperat că voi ajungeacolo. Faptul că n�am pu tut trece,așa anonim, pe la FILIT, rămânepentru mine cea mai mare dezamă�gire a toamnei. Am fost invitat în2019, atunci oficial, și m�am simțit,pe scurt, fericit. Există un erou înmitologia clasică despre care ni se

spune că trebuie să aleagă, la o răs�cruce, între trei tipuri de viațăideală – a acțiunii, a virtuții, sau aplăcerii. În cuvinte moderne, tre�buie să alegi între întâlniri cu citi�torii, întâlniri cu scriitorii și în �tâlniri cu Iașul. Evident, nu te poțihotărî și zici dar eu vreau să mergpe toate aceste trei drumuri de�odată. Și iată că ți se răspunde: nicio problemă. Așa facem. FILIT.

Odată cu întâlnirile de la Festi�val și fațada scrisă de mână, ca să zicașa, de la Trei Ierarhi, mi�au venit înminte și întâlnirile mele ceva maivechi de la clubul de lectură Alecart,cu liceeni care de�atunci și pânăacum au publicat poezie, proză șicritică uneori mai substanțialădecât a scriitorului bucureștean cucare s�au întâlnit. Întâlnirile cu eidin Iași m�au făcut să mă gândesc lace face cu noi o asemenea interacțiune,

și reiau aici câteva idei pe care le�ampublicat în revista lor, Alecart, înseptembrie 2017. Nu pentru că ar figrozave, ci doar ca să fi mers și eu laIași în toamna asta:

„O întâlnire cu publicul în ge�neral este pentru scriitor o confrun�tare cu un lucru surprinzător: ma �terialitatea cititorului. Cum, așadarcititorul nu este doar o privire cu�rioasă și în același timp, paradoxal,atoateștiutoare? Privirea asta, cuabilitatea aproape cabalistică de adescifra orice manuscris și cea maisubtilă din emoțiile tale, chiar iz �vorăște dintr�un om în carne și oase,cu un trecut circumscris?

Când scrii, ești un fel de DonQuijote cu semn schimbat, mereuînconjurat de aliați imaginari. Eipot deveni concreți abia când car�tea însăși e publicată. O întâlnire culiceenii nu este însă un simplu dialog

cu publicul. Cititorul tânăr nupoate fi îmbrobodit. Ori scrii, fărăfandoseli, despre chestii care într�a�devăr contează (prin frumusețeasau tragicul lor), ori vei fi amendatimediat. Afli rapid cum stai. Nuvreau să se schimbe această starede lucruri; vreau să�i cer totuși citi�torului tânăr un pic de îngăduință.Să�l rog să nu uite că scrisul mul�tora dintre noi face anumite conce�sii culturale, că adică, pe măsură cetrece vremea, căutăm tot mai multsprijin în cultură ca în ceva care nudezamăgește (atâta timp cât nu i secere ceea ce nu poate da...).

Asta nu înseamnă că pledez pen�tru o moderație pentru care totulmerge, totul e bunicel. O lectură radi�cală, care nu se mulțumește doar cuvoaluri culturale și cifruri lingvis�tice, ci vrea lucruri vii, imagini focu�sate fără milă, îți amin tește câte

parale faci de fapt. Aștept de la o în�tâlnire cu cititorii tineri exact asta –să�mi aducă aminte că literatura n�are voie să fie artificială, că justifi�cările ei nu pot veni tot din interiorulliteraturii, că manierismul nu teduce departe. Asta s�a și întâmplatcând am ajuns în Iași în mai 2017: amîntâlnit oameni care iau cititul totatât de în serios pe cât iau eu scrisul.

Cu cât ești mai tânăr, cu atât pa�riezi mai mult pe un text. Iar un ase�menea cititor este neprețuit tocmaipentru că el îți amintește că solida�ritatea umană, în numele căreia aiînceput cândva să inventezi povești,este reală.“ SDC

CĂTĂLIN PAVELCÂTEVA PÂNZE SUS

Don Quijote cu semn schimbat

Farmecul Balcicului nu�l dănumai marea – nici aura mitolo�gizată în care îl învăluie româniice se duc să caute un interbelicidealizat.

Încântător e orășelul propriu�zis,partea pe care nu o vezi imediat,unde trăiesc localnicii – mai departede plajă, de hoteluri, de magazinelepentru turiști. Împrăștiat pe maimulte dealuri înalte, Balcicul areniște peisaje superbe. Dacă ai timp șichef să urci pieptiș străduțele destulde abrupte ce se îndepărtează demare – unele din ele mai abruptedecât străzile Iașiului –, descoperiun spațiu cald și tihnit, lâncezind înlumina de vară.

Balcicul localnicilor, cel lipsitde parcări cu mașini străine, ho�teluri și pensiuni întinse de�a lun�gul țărmului, e un oraș rămas înmare măsură în trecut, dar nu întrecutul pe care vor să�l redesco�pere românii. Balcicul acesta

mi�a amintit mai degrabă de unorășel de�al nostru din epocatranziției ratate, de pe la sfârșitulanilor 1990 – un orășel dobro�gean, aș zice, cu aceeași luminăcaldă de vară și cu liniștea ce în�văluie străduțele pe care rareoritrece câte o mașină veche. Con�trastul dintre partea turistică șicea locuită a Balcicului sare înochi tocmai din pricina celor douăritmuri diferite de viață, careparcă țin nu doar de două locuri,ci și de două epoci. Zona turisticănu e doar modernizată, ci mai alespopulată, plină de viață și aglo �merație, înțesată de mașini –multe luxoase – și de turiști ceumplu trotuarele și promenada.Orașul de pe deal a rămas înprima decadă postcomunistă.

În căldura amiezii, pe deal eliniște. Urcăm pe asfaltul încins, iarpe șosea ne depășește încet omașină hârbuită. Casele vechi seînșiră obosite, cu fațada dărăpănată

și geamuri prăfuite, cu ramă delemn. Doar ici și colo apare câteun rând de termopane ieftine, cufolia de protecție încă pe ele. În�spre centrul provincial al ora �șului în perioada comunistă s�auconstruit sporadic blocuri înghe�suite între casele de epocă. Tre�cem pe lângă unul părăsit, cuferestrele sparte până la etajul alpatrulea și cu arbuști crescuți peacoperiș. Câte un localnic își vedede treaba lui de vară, intră într�unmagazin cu vitrine și inscripții di�nainte de 1989 sau în curtea vreu�nei case scunde, cu copaci umbroșiși un câine care dă din coadă. Peterasa unui birt, la una din celetrei�patru mese înghesuite, staupatru bărbați, beau ceva și vor�besc cu voci potolite.

E cald. Ocolim un centru co�mercial pătrățos, cu două etaje, cufirme țipătoare de butic și cu niștebaloți de marfă chinezească înfață. Acolo a fost pe vremuri,

aproape sigur, magazinul univer�sal al orașului. Acum e un fel deproto�mall capitalist de inspirațiechinezească. Mergem mai depar �te, pe lângă case de paiantă tencuiteîn secolul trecut, unele înclinateîntr�o rână, cu ferestrele pline cupraf și pânze de păianjen. Ai zice căacolo nu mai locuiește nimeni, darîn dosul unei ferestre se vede omușcată roșie, cât se poate de vie.Ajungem apoi pe o stradă pietruită,unde doi oameni cară într�o curte ogrămadă de bușteni de foc: Balciculnu pare să aibă rețea de gaz sau ter�moficare. Ceva mai încolo dăm decapătul străzii și parcă am ieșit dinoraș: în față se ridică un alt deal pu�stiu, cu iarbă și buruieni, și doar înzare, pe o culme îndepărtată, sevede o vilă modernă, izolată șisemeață, construită cu siguranță înultimul deceniu.

O cotim ca să intrăm înapoiîn zona locuită. Ajungem pe o că�rare ca de sat și ne strecurăm prindosul unei curți unde cârâie niștegăini. Trecem pe lângă o doamnăcu basma și dăm din cap, zâmbindturistic. Zâmbește și ea, dă și eadin cap, se uită după noi. Încet�încet, intrăm iar în urbanitate și

urcăm pe o străduță umbrită peambele trotuare de copaci. Neapropiem de zona mai împădu�rită de pe coasta mării, unde în �cep să apară căsuțe mai cochete,bine întreținute sau proaspăt re�novate. Unele din ele au în fațămașini de turiști, cu număr străinsau de Sofia. Mai urcăm puțin șiapoi coborâm pe șoseaua spremare. A fost una din plimbărilefrumoase de care îți aduci aminteși peste ani.

E frumos Balcicul. În afară delitoral și de fostul domeniu al re�ginei Maria, orașul nu prea areobiective turistice. Dar, așa mo�dest și uitat în timp, el însuși e unastfel de obiectiv. SDC

5ANUL XVII NR. 75030 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

O vară bulgară (VI)

2021 este unul atipic pentru poli�tica românească. Am avut 10 luniîn care un partid și un șef de stats�au chinuit să pună la congresun lider politic fără nici o per�spectivă, unul care mai mult săîncurce decât să ajute. Este incre�dibilă lipsa de înțelegere politică,atât a președintelui Klaus Iohan�nis, cât și a liberalilor. Parteaproastă e că nici după congresactorii politici amintiți anteriornu dau semne că ar fi înțelesgreșeala, continuând cu deciziifără noimă, doar pentru satisfa�cerea unor orgolii mărunte.

Vrem guvern minoritar, strigă desăptămâni bune liberalii. Dar cinesă fie fraierul de serviciu care săle asigure voturile în Parlamentcelor de la PNL?

Liberalii au închis practic ușanegocierilor cu USR pentru reface�rea vechii coaliții, în timp ce pe �sediștii se tot codesc să voteze unguvern minoritar. La ora la carescriu aceste rânduri, lucrurile s�auînțepenit. E drept că farul călăuzi�tor s�a dus ca turist prin țările calde,

însă cert este că PNL nu reușește săajungă la vreo soluție pentru a treceguvernul Ciucă prin Parlament.

De ce nu se reface vechea coa �liție PNL�USR�UDMR? Ar fi în conti�nuare cea mai logică variantă. Existămajoritatea necesară, ba mai multUSR vrea să revină cu miniștri în gu�vern, doar că liberalii au alte planuri.Acum este limpede că socoteala PNLa fost încă din luna septembrie scoa �terea useriștilor de la guvernare, in�diferent de prețul care trebuie plătitpentru această mutare.

Mai bine cu PSD decât cu „criza�torii“ care cer ca banii să fie împărțițitransparent. Din acest punct de ve�dere, PNL e mai apropiat de PSD,pentru că școlile de gândire ale celor

două partide se suprapun perfect.Au avut cam aceiași profesori

PSD nu va cere explicații libera�lilor pentru nu știu ce licitație datăpe sub mână într�un județ anume,dar în mod sigur va solicita bani maimulți pentru pensii și salarii. Va fi unfestival al populismului cum nu s�amai văzut în România, dar cele douăpartide vor trăi fericite că își potîmpărți frățește cașcavalul, fără să lederanjeze cineva din exterior. Înplus, ar exista și majoritate consis�tentă în Parlament.

Numai că liberalii își dau sea �ma că dacă oameni de la PSD vorintra în guvern atunci la viitoarelealegeri PNL nu va trece de 13�15 lasută. De aceea trag cu dinții desoluția unui guvern minoritar alPNL cu susținere parlamentarăPSD. Este varianta cea mai proba�bilă în acest moment. Un fel dealianță mascată PNL�PSD.

Deja sondajele arată urât pen�tru liberali. PSD s�a apropiat de 40la sută, în timp ce PNL abia dacămai adună jumătate din ceea ceaveau pe vremuri. Sunt patru son�daje vehiculate pe piață în aceste

zile, iar liberalii obțin între 17,6 și21 la sută. Mai grav este că PNL nuare la această oră nici o locomo�tivă electorală. Popularitatea luiKlaus Iohannis s�a prăbușit, șefulstatului ajungând la 14 la sută cotăde încredere. Este nivelul cel maijos la care coboară actualul pre �ședinte al țării. E adevărat că Io�hannis nu va mai candida în 2024,însă pentru PNL scorul preziden �țial trage deja partidul în prăpa�stie. Cât despre Florin Cîțu, acestastă chiar și mai rău decât șeful sta�tului. Cîțu este la numai 8 la sutăcotă de încredere, probabil cel maislab rezultat înregistrat vreodatăde un lider al PNL.

Marele câștigător al acestei pe�rioade este AUR. Cei de la CURS dauAUR la 13 la sută, în timp ce Socio�pol urcă partidul lui George Simionla un nivel incredibil, 21 la sută.Probabil că adevărul este undeva lamijloc, însă AUR a devenit o ame �nințare pe scena politică, cota aces�tei formațiuni fiind uriașă. În caz deanticipate, AUR aproape și�ar dublazestrea electorală.

Pentru USR sondajele nu arată

deloc grozav, dar iminenta trecere apartidului în opoziție ar putea ridicascorul formațiunii lui Dacian Cioloș.USR atinge un scor maxim de 15 lasută în măsurătoarea INSCOP, întimp ce CURS, institut apropiat dePSD, plasează USR la 11 procente.

Scena politică se resetează, darmarele pierzător al acestei perioadeeste PNL. Dacă va intra la guvernare(într�un fel sau altul!), probabil căPSD își va opri creșterea, în timp ceAUR și USR vor avea în continuaremult spațiu de manevră.

În orice caz, 2021 este un an pecare România l�a pierdut într�unmod incredibil. Asistăm la o luptăsterilă, în care raționalul a dispărut,fiind înlocuit de niște lupte aberante.

Cât despre varianta unui gu�vern minoritar PNL, aceasta estesoluția cea mai proastă pentru Ro�mânia. Avem nevoie de un guvernstabil, nu de experimente care sădureze trei sau patru luni. Dacă totnu mai vrea cu USR, PNL ar trebuisă dea cărțile pe față și să invite PSDsă intre cu miniștri în noul guvern.În definitiv, între PSD și PNL nuprea mai e nici o diferență. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Colecție de toamnă cu mult roșu la PNL

6ANUL XVII NR. 750

30 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021muzică www.suplimentuldecultura.ro

Dezamăgită deinvoluția accelerată asituației din țară, oziaristă care ani de zileși-a făcut onest me -seria își exprima recentdorința de a emigraoriunde, numai săscape de politicieniiproști care ne-aucondus din dezastruîn dezastru, până lacovicidul actual. Și, dece nu, să trăiascănormal ce brumă deviață mai are.

Nu m�am putut abține și�am co �mentat cu o parafrază la replicade�acum două decenii a lui DanielDorobanțu, muzicianul timișoreancunoscut și ca Thy Veils: „De ce săplec eu? Să plece ei!“ – „ei“ fiind„ielitele“ și „jmekerii“ care, lacomi,nesimțiți și tupeiști, joacă destinulRomâniei la ruleta propriilor inte �rese meschine, politicianiste sau nu.

Deloc din întâmplare, mi�arevenit în memorie strofa uneipiese a trupei Progresiv TM, Ru �șinea soarelui, de pe albumul Drep� tul de a visa, scos la întreprindereasocialistă Electrecord, în 1976: „Iarlibertatea nu e un drept de�a ceda/E datoria de a lupta și spera“. Ra �portat la anul lansării și lacon textul politic de atunci – definitde Paul Goma prin cuvintele ve �terotestamentare „România e ocu �pată de români!“ –, cântecul păreao pledoarie „patriotică“ în ton cuideologia care controla orice apa �riție culturală, de la cărți și filme ladesene animate și caricaturi, ne �ocolind muzica rock. Însă erasfidarea acelei falsități!

Când aud de patriotism, îmiamintesc fraza președintelui J.F.Kennedy: „Nu vă întrebați ce poate

face țara voastră pentru voi, între �bați�vă ce puteți face voi pentruțara voastră!“. Cine răspunde cum �va în sensul: „eu am fugit (plecat)din țara mea, deoarece nu mi�a dat(oferit, permis)...“, merită băgat înseamă doar dacă în alte locuri și�avalorificat iscusința și harul divin,dăruind omenirii vreo invenție,precum Henri Coandă, sau vreooperă literară, chiar și în altă limbă,precum Cioran, Eliade, Ionesco. Darcând alegi să�ți fie traiul mai bun –și nimeni nu te poate opri de la asta,iar eu NU sunt împotrivă! –, re �semnează�te la condiția de ombanal și renunță a pronunța Patrie,patriotism, străbuni, glie sau altevorbe din familie.

Sigur, traseele trupeților dinProgresiv TM, ulterioare discului,dau impresia că una au cântat, altaau fumat. Rockerii sunt însă oameni

în permanentă mișcare, se hrănescdin concerte și deplasări, din ex �periențe la limită ș.a.m.d. Unmembru al formației de atunci, IlieStepan, duelându�se cu cenzura, aconstruit emblematica firmă ProMusica. Harry Coradini a plecat și s�a întors, iar Gheorghe Torz ajutăcum poate talentații truditori săraci.Ceilalți n�au comis fapte artisticeuluitoare, trăiesc normal, câștigădestul, au familii etc. Dar nimeni nule poate reproșa că n�au făcut ceva șipentru România. Muzica lor este(de) aici, totdeauna un reper. Celpuțin două generații de iubitori airockului, anonimi cu slujbe mărunteși viață la limita subzistenței, preacomozi sau fricoși să zboare aiurea,și�au trăit aventura existențială înorașul de baștină, ascultându�i pehoinarii plecați din țară, însă rămașipe discuri. Pentru acest fel de

oameni, normalitatea Soareluiînseamnă strălucirea și lumina lui,nu exploziile atomice care le ge �nerează și întrețin. Să asculte muzicărock la bună calitate, pe aparaturalor modestă, e un vis. Câteodatăîmplinit.

În cazul Progresiv TM, visulîmplinit se datorează lui RemusMiron, un băiat care își sacrificătimpul, banii și liniștea pentru arestaura benzi magnetice cu pieseuitate din tezaurul rockului româ �nesc. Reușita actuală – albumulsus�menționat, plus multe inedite –este și altceva decât dovada mă �iestriei sale audiofile: e o palmă datăstatului (degeaba) român, carepregetă să�și recupereze trecutul. Eun exemplu de ce poate face uncetățean pentru țara sa. Caseta nu secomercializează. Muzicienii și faniiștiu de ce. SDC

NormalitateaSoarelui

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Chiar dacă informarea modernă s-a mutat în mediul online și e, caformat, mai condensată, revistelede specialitate constituie o im por -tantă sursă pentru detalii desprespectacole și artiștii preferaţi. ÎnMarea Britanie, WhatsOnStage.comeste o pagină londoneză existentădin 1996, care inventariază toateproducţiile de pe teritoriul regatu-lui, oferă bilete și organizează pro-pria gală anuală de premii, Whats -OnStage Awards. Platformareunește informaţii despre noile ti-tluri, interviuri, cronici, cam tot ceși-ar putea dori un iubitor deteatru, adus la zi, cu un materialvideo și fotografic pe măsură.

„The Stage“/ „Scena“ există din1880, iar pe hârtie e tipărită săptă�mânal. Are și versiune digitală șionline, pe Facebook, Instagram,Twitter, LinkedIn, Pinterest, Goo�gle+. Printul este livrat la domiciliupe bază de abonament, iar plătito�rii beneficiază de o reducere de 10la sută din prețul unui bilet la tea�tru. Legătura cu activitatea teatre�lor este perfect normală și aduceun spor de interes în privința pu�blicului care dorește să fie la curentcu ce se mai petrece în showbiz. În„The Stage“ se găsesc știri de ultimăoră (mai ales în formulele online),opinii ale experților, interviuri, cro�nici, anunțuri de job�uri, sfaturietc. Update�ul se face zilnic, ru �bricația e diversă, bogată.

În Austria, „Die Bühne“/ „Sce �na“ apare fără întrerupere din1924, iar în sumarul lunar includeștiri și interviuri cu realizatorii pre�mierelor de pe scenele austriece. Oface, evident, în avans și are exclu�sivitate, ceea ce�i asigură succesulde piață. Nu e limitată editorial ex�clusiv la teatru, are ochi și pentrucelelalte arte ale spectacolului,film, arte vizuale. Doritorii o potcumpăra în rețelele de distribuțiea presei și în tutungerii, dar o for�mulă ingenioasă, care face ca tira�jul să atingă aproape 55.000 deexemplare, e distribuția odată cuabonamentul teatral. O mică pa�ranteză privind sistemul abona�mentelor, foarte dezvoltat în Viena.Burgtheater, de pildă, are în jur de8.000 de abonamente, o variantăcare le oferă posesorilor posibilita�tea de�a viziona, cu un discountconsiderabil față de biletul luat dela casierie, cinci spectacole, înaceeași zi a săptămânii (nu sâm�băta), în același loc din sală. Alte

7.300 de abonamente de un alt tipîi dau titularului șansa să achi �ziționeze biletul înainte ca acesteasă fie publice, pentru orice zi dinsăptămână, în orice loc din sală.

În Germania, nachtkritik.deeste site�ul cel mai vizitat. E admi�nistrat de la Berlin, din 2007, de oechipă de redacție compusă dinzece redactori, plus 60 de autoricare scriu constant. Cronicile ajungpe site în dimineața de după pre�mieră, de unde și numele platfor�mei („critica din noapte“, cea post�premieră). Există o secțiune decarte, film, de dicționar, conținutule foarte dinamic.

DIFERENȚIEREA ASIGURĂ UN INTERES CONTINUU

În Franța sunt mai multe publicațiiconsacrate artelor spectacolului.Printre ele, „La scène“/ „Scena“, „re�vista profesioniștilor spectacolu�lui“, cum scrie pe copertă, urmă�rind în egală măsură artele muzicii,teatrului, dansului, operei, circului.Abonații primesc două suplimentegratuite în fiecare trimestru „Lascène artistes“ (carieră și proteja�rea drepturilor artiștilor) și „Le cahierdes productions“ (cu informațiidespre pro ducțiile care urmează săfie pre zentate publicului). Strict deteatru se ocupă „Théâtre(s)“/ „Tea�trul“, revista vie ții teatrale. Actua�litate scenică, interviuri, carnete decreație, fișe tematice, arhitecturăteatrală, cronici, portrete de artiști(pe 20 de pagini!), fragmente dinpiese etc. Foarte interesant, în He�xagon există două publicații spe�cializate în administrație culturală:„Juriculture“ (juridic, social și fis�cal), cu apariție lunară, și „Juri|s �cene“, care li se adresează teh �nicienilor de scenă, în sumar cu ar�ticole despre protecția muncii, pre�venirea incendiilor, proiecte le� gislative.

La noi există, în acest moment,două publicații de specialitate:„Teatrul azi“ și „Scena.ro“, ambelecu apariții trimestriale. Periodici�tatea aceasta este impusă de mo �tivațiile de ordin financiar, defaptul că redacțiile sunt reduse laun număr minim de angajați (do �uă�trei persoane) care, ca regulăgenerală, au și alte joburi pentru aputea subzista.

„Teatrul azi“ este un proiectgirat de Fundația Culturală „CamilPetrescu“, patronată de criticul de

teatru Florica Ichim, iar structuraei include o gamă jurnalistică va�riată, de la pagini de istorie a tea�trul autohton, eseuri, interviuri,cronici de spectacole și de festiva�luri, recenzii, informații cu caractergeneral privitoare la viața scenicăde la noi și din lume. E o revistă deformat clasic, orientată mai alesspre formulele academice, care re�flectă establishment�ul.

„Scena.ro“ are o istorie cevamai recentă, cam de un deceniu, șieste administrată de criticul de tea�tru Cristina Modreanu prin Aso �ciația Română de Promovare aArtelor Spectacolului (ARPAS).Formulele de abordare sunt mo�derne, cu articole mai scurte, su�marul fiind orientat predilect spreartiști emergenți, creații avangar�diste, deschis spre fenomenul sce�nic european. Dosarele tematice realizate în parteneriat cu repre �zentanțe diplomatice și culturale(ambasade, institute și centre)leagă fenomenul internațional și pecel național prin elemente ce țin deanaliza spectacolului teatral, profi�luri de artiști, de instituții fanion,oferind o perspectivă de ansamblulasupra realităților scenice actuale.Unul dintre atuurile vizibilității eivine din faptul că are asociată și opagină web, unde apar alte mate�riale decât acelea din print.

Diferențierea asigură un inte�res continuu, online�ul menținândconectarea la pulsația artistică amomentului, oferind feedback cri�tic rapid, luări de poziție aproapeîn timp real. Neavând o paginăweb, „Teatrul azi“ ajunge mai alesla anumite categorii de cititori,chiar dacă, conform afirmațiilorredac ției, există un număr impre�sionant de mare de doctori, avocațiși profesori care o citesc.

Și una și cealaltă ajung la do�ritori pe bază de abonament, „Sce �na.ro“ fiind disponibilă și în câtevalanțuri de librării din țară. SDC

7ANUL XVII NR. 75030 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

Cum e cu revistele de teatru?

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

8ANUL XVII NR. 750

30 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021interviuwww.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU CERCETĂTOAREA ANCA VASILIU

„Fiecare limbă are propria safilosofie chiar și atunci cândtraduce conceptele unei alte limbi“

IOAN�ALEXANDRU TOFAN

Stimată doamnă Anca Vasiliu,Vocabularul european al filoso-fiilor, pe care l-ați coordonat înediție românească împreună cuAlexander Baumgarten, acâștigat premiul Uniunii Scriito-rilor din România. Vă rugăm săne povestiți puțin despre aceas-tă carte formidabilă și despre

aventura editării ei în România.

Vocabularul nu este doar o lu�crare amplă care conjugă istoriafilosofiei cu istoria limbilor euro�pene, ci este și o operă conceputăca o structură deschisă. Subînșiruirea alfabetică a principali�lor termeni filosofici cunoscuți(peste 400), sunt țesute istoriileunor cuvinte care au făcut carierăfilosofică trecând dintr�o limbă în

alta sau unind mai multe domeniispecializate prin folosirea lor de�rivată dintr�un domeniu în altul.În Vocabular sunt însă două feluride intrări: intrări principale și in�trări direcționale (răscruci). In�trările principale conduc îninteriorul unui cuvânt (ființă, in�telect, suflet, economie, adevăr,eternitate, imagine, frumos, in �tuiție, intenție, analogie, esență,inconș tient etc.). Acolo aflămdiferiții termeni care constituieconste lația intimă de sensuri alecuvântului și urmărim construc �ția unor expresii specifice. Totacolo ne confruntăm cu textele fi�losofice pertinente pentru tema�tica acoperită de cuvânt și pentruinves tiția cu un prim sens filoso�fic, apoi cu derivări și resemanti�zări, uneori dictate de traducerileîn alte limbi sau de preluarea caatare a cuvântului dintr�o limbăîn alta (logos, mimêsis, pathos,

dasein, ereignis, acedia, bild, mê �tis, ousia etc.).

Foarte multe din cuvintele�cheie din filosofie sunt intraduc�tibile: ele sunt gândite într�o lim �bă și traducerea lor presupune fieregândirea lor cu ajutorul altorcuvinte, fie împrumuturi și adap�tări lexicale. Acest proces e per�manent, fiindcă limba și gândireațin de dinamica vieții. Printre in�trările principale se află și arti�cole care nu tratează un cuvânt, cio limbă întreagă. Acestea suntabordări ale felului în care fiecarelimbă și�a scris istoria în funcțiede felul în care și�a încordat ex�presia pentru a aborda anumiteteme filosofice preferențiale, spe�cifice culturii ei.

În ceea ce privește intrăriledirecționale (răscrucile), ele suntconsacrate unor termeni care aco�peră domenii multiple și au maimulte sensuri încrucișate în area�lul unui termen (cultură, timp,bine, dialectică, pace, experiențăetc.). La răscruci găsim trimiterilecătre toate celelalte intrări ce con�duc la abordarea cuvântului de larăscruce (de pildă de la „timp“către clipă, moment sau eterni�tate, care se spune uneori veșni cieîn limba română, sau temporali�tate subiectivă/ obiecvă, epo că, is�torie, aspect, mod, continuitate

sau ruptură, prezent/ trecut/ vii�tor etc.).

O asemenea structură des�chisă și multilingvistică nu puteadecât să conducă la traducereavocabularului, mai bine zis laadaptarea lui în alte limbi. Existădeja mai multe traduceri (în en�gleză, portugheză, ucraineană,arabă, spaniolă, italiană), uneleintegrale, altele parțiale (pe teme:metafizică, logică, filosofie poli�tică și drept).

Traducerea în română a fostprintre primele propuse și s�arealizat integral, adăugându�seun număr considerabil de intrăriproprii sau de inserții specifice înintrările principale existente. Oadevărată istorie a filosofiei ro �mânești și�a găsit astfel locul înstructura deschisă a Vocabularu�lui, integrând termeni și expresiiproprii (fire, duh, noimă, rost,cuget, soartă, chip, veci, ursită, baca negație, întru, ins, vreme, holo�mer pentru tot, spațiu mioritic,timp�havuz, diferențiale divineetc.) în intrările deja existente șiadăugând analiza punctuală aunor pagini de filosofie a limba�jului românesc. Cu intrare pro�prie sunt câțiva termeni și maimulte articole specifice de limbă,de vocabular al logicii și de sintezăa traducerilor filosofice fondatoare

pentru o școală filosofică proprielimbii române (de la Cantemir laNoica). Aventura acestei tradu�ceri complete și a adăugirilor adurat și ea aproape 10 ani și a reu�nit aproape 40 de colegi din do�meniile filosofiei și lingvisticii.Ducerea ei la bun sfârșit a fost cuputință pentru că am avut certitu�dinea publicării volumului decătre editura Polirom, care a asigu�rat și imensa muncă redac ționalăde omogenizare, corectare și pagi�nare a acestei complexe lucrări. Cași în cazul volumului original, afost nevoie de pasiune, erudiție șirăbdare de ceasornicar.

Este una dintre puținele cărți defilosofie din ultimul timp care secitește cu sufletul la gură. Fieca-re intrare din Vocabular este opoveste în sine. Totodată însăeste o carte care este însoțită deo mireasmă romantică, a unorvremuri când a scrie enciclope-dii și sinteze fundamentale nusperia pe nimeni, ba dimpotrivă.Mai pot fi scrise astăzi astfel delucrări?

Vocabularul are aspectul unei en�ciclopedii monumentale, dar nueste în realitate o astfel de lucrarede sinteză, cu un model preluatdin cultura secolelor trecute. Esteun concept nou de apropriere

Anca Vasiliu are o dublă formație: în filosofie și în istoria artei. În 1998 afost recrutată de CNRS în calitate de cercetător. A fondat în 2003 revistafranco-română de filosofie veche „Chôra“, pe care o conduce și astăzi.Împreună cu Alexander Baumgarten, a coordonat traducerea în limbaromână și adăugirile Vocabularului european al filosofiilor, un volum impre-sionant, atât prin idee și realizare, cât și prin dimensiuni (peste 1.500 depagini), coordonat de Barbara Cassin. Tradu cerea românească a fostlaureată anul acesta a Premiilor Uniunii Scriitorilor din România, ediția2021, secțiunea „traduceri din literatura universală“. Despre toate acestea, vă invităm să citiți dialogul de mai jos.

9ANUL XVII NR. 75030 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

globală a filosofiei, răsturnândpractic raportul dintre particularși universal. Ideea lui fondatoareeste aceea a unei definiții a filoso�fiei ca știință și artă, a raportuluiinextricabil dintre gândire și lim �bă. Nu e ceva nou, dar Vocabula�rul este conceput în așa fel încâtsă meargă cât mai departe în ana�liza consecințelor acestui raport.

Fiecare limbă are propria safilosofie chiar și atunci când tra�duce conceptele unei alte limbi.Traducerea e o regândire și o re �inventare perpetuă și acest mobi�lism este fundamental pentrufilo sofie, fiindcă este vorba de oștiință și o artă vie.

Vocabularul conceput deBar bara Cassin nu este un lexiconde concepte sau o istorie a filoso�fiei pornind de la cuvinte grecești,latine sau germane, prioritar filo�sofice, ci o reunire a constelațiilorconceptuale în formare perma�nentă prin traducere și prin lucrărifilosofice care neîncetat reflecteazăasupra limbii. Nu este nici istorie,nici filosofie a limbajului, ci ambelereunite într�un proiect de urmărirea ceea ce se petrece cu un conceptcând se naște și când alunecă din �tr�o limbă în alta, căpătând sen surinoi, nebănuite. E deopotrivă unperpetuum mobile și o variantă in�teligentă a internetului în sens eti�mologic: o vastă țesătură de relațiiși interconexiuni globale. Poate deaceea fiecare intrare este o povesteîn sine, povestea aventurilor unuicuvânt, și se citește alert ca o in�trigă de roman. Fiecare pagină arede spus ceva palpitant despre lu �me și umanitate dincolo de eru �diție; particularul nu e supusuniversalului, ci îl recreează înperma nență, exprimându�se dinlocul unde se află în dialogul cusine și cu celălalt.

La Vocabular au lucrat foartemulți cercetători, filosofi, filologi,lingviști, peste 150, cred, timp de15 ani. Dacă atât de mulți spe �cialiști au acceptat să intre înacest proiect este pentru că toți au

simțit noutatea și necesitatea lui.Unii au rămas atașați unei abor�dări istorice și filologice tradi �ționale; alții au încercat să traver� seze diacronic marile teme filoso�fice, urmărind destinul unui con�cept de la invenția lui într�o limbă(greacă, germană, rusă, portu�gheză, italiană, franceză etc.) pânăla completa lui resemantizare înalte limbi și în alte domenii fațăde cel originar. Dar toți autorii ar�ticolelor au intrat în jocul uneiimersiuni în intimitatea relațieidintre cuvânt și intelecție. Sigur,este o operă unică în felul ei, iarceea ce o deosebește fundamentalde o enciclopedie este poziția eiteoretică. Vocabularul nu vrea săstabilească ierarhii, nu se limi�tează la a căuta rădăcini și nu sti�pulează adevăruri semantice, ciurmă reș te o apropiere nesfârșităde sensurile precise ale unui ter�men, făcând din această căutare oocazie de dialog între oameni,limbi și culturi. E un fel de mani�fest filosofic, opus deopotrivă con�servatismului academic și entro �piei actuale, radical aculturale.Dacă există o mireasmă „roman�tică“, ea provine din aceas tă pozițierevo luționară contrara anti�inte�lectualismului actual. Trebuiescris în continuare, trebuie conce�pute mereu astfel de lucrări în caretoate limbile și culturile își găsesclocul. Nu e ceva „romantic“; e vitalși se poate.

Insist asupra aceluiași aspect.După un model împrumutat dela vecinele lor exacte, științeleumaniste s-au orientat către oscriitură cu care nu se simt foar-te confortabil: articole relativscurte, foarte structurate, scrise(aproape inevitabil) în limba en-gleză. Care este locul Vocabula-rului în această lume a cercetării

în viteză?

Cum spuneam adineaori, Vocabu�larul este argumentul absolut îm�potriva acestei tendințe reduc� ționiste. Nu se poate face cerce�

tare în viteză și într�o singurălimbă, adesea redusă și ea la unvocabular sărac și o sintaxă sim�plistă. Nu merge nici în științeleumaniste, nici în cele zise exacte.Cercetarea este o activitate carelucrează cu timpi lungi; punctulde plecare al unui proiect și țintalui nu se identifică pragmatic. Estebine știut că în cercetare drumuleste aproape la fel de important caținta, pentru că drumul conduce,desigur, la împlinire, dar formeazăîn același timp, pe parcurs, posibi�litatea altor proiecte. Reduci dru�mul, reduci posibilitatea; într�uncuvânt, anihilezi viitorul.

Din 2003, împreună cu Alexan-der Baumgarten și Bogdan Tăta-ru-Cazaban editați, tot la Poli-rom, revista de studii antice șimedievale „Chôra“. Mari numeale studiilor clasice și medievaledin Europa publică în paginileei. Pentru spațiul românesc, eareprezintă o comoară deerudiție, acuitate hermeneuticăși pasiune. Din ce știți, cum esteea receptată, care îi sunt citito-

rii, ce destin are?

Să precizam mai întâi istoricul șisituația actuală a revistei. „Chôra“a fost într�adevăr fondată în 2003împreună cu colegii menționați.Din 2004 revista este editată dePolirom, după ce primul număr afost editat de Meridiane în 2003.De mai bine de 10 ani, mai precisde la numărul dublu 9�10(2011/2012) despre suflet și logos,conduc singură destinele revistei.În ultimii 4�5 ani am reușit să co�optez pe rând patru colegi camembri de redacție: Marilena Vlad(Institutul de Studii Sud�Est Eu�ropene, București), Fabienne Ba�ghdassarian (Université de Rennes),Monica Brînzei (CNRS, IRHT,Paris) și Adrien Lecerf (CNRS, Sor�bonne Université). Revista are deasemenea doi secretari de re �dacție: Gérard Journée (CNRS,Sorbonne Université) și MihaiMaga (Universitatea „Babeș�Bo�

lyai“, Cluj) care au fiecare atribuțiiprecise. Acum suntem în plinăpregătire a numărului 20 (2022).

Revista publică articole aleunor specialiști recunoscuți dinlumea întreagă, mai ales din do�meniul filosofiei antice clasice șitardive, mai rar din domeniul fi�losofiei medievale sau modernecu interes în receptarea filosofieiantice. Paginile revistei sunt însădeschise și cercetătorilor tineri, pu�blicarea textelor fiind condiționatăde expertize realizate atât în redac �ție, cât și prin apel la specialiști ex�teriori, așa cum practică majoritatearevistelor academice.

Au publicat până acum maibine de 200 de autori, proveninddin 19 țări (Franța, Italia, Germania,Belgia, România, Anglia, Suedia,Brazilia, Canada, Statele Unite,China, Finlanda, Australia, Georgia,Grecia, Mexic, Norvegia, Elve ția,Cehia și Slovacia). Sunt aproa pe6.000 de pagini editate, în volumesimple (în jur de 350 pag.) sauduble (între 650 și 750 de pag.).

Acum 5 ani am editat și pri�mul hors�série, un volum despredualism. Aproape toate volumeleau dosare tematice (despre prin�cipiul binelui, despre cauzalitate,despre providență, despre plă�cere, despre sensurile termenuluiousia etc.), dar comportă și osecțiune Varia (pentru articoleprimite spontan la redacție și ex�pertizate pozitiv), o secțiune Co�dicologica (descoperiri de manu� scrise sau noutăți în lectura lor) șio secțiune de recenzii (foarteapreciată).

Revista începe să fie bine cu�noscută în mediul academic in �ternațional. Impunerea unei re� viste în acest mediu dureazăfoarte mult și necesită o investițiede timp și energie permanentă.Recunoscută de CNRS și distri�buită de editura Vrin în Franța, eaare acum un sprijin și o legitimareincontestabile. Dar competițiapentru impunerea ei în mediulștiin țific internațional nu e decât

la început. Va trebui să aibă în con�tinuare stabilitate calitativă, regu�laritate în apariții, o distri buțiecomercială mai vastă și, desigur,alegeri tematice inspirate și arti�cole bine scrise și de cea mai bunăcalitate științifică. Cititorii ei suntspecialiștii din spațiul academic.În Franța există și un public culti�vat mai larg, care este sau poate fiatras de anumite teme; dar să nune facem iluzii, cercul cititoriloreste din ce în ce mai restrâns.

„Chôra“ este o revistă știin �țifică, prioritar de limbă franceză(deși publică și articole în italianăși în engleză); este deci o revistăeuropeană, cu o orientare clarăînspre diversitatea limbilor decirculație (contra monopoluluianglofon) și înspre diversitatemetodologică (istoria filosofiei detip clasic, hermeneutică, analizefilologice, mai rar studii analitice,de tip anglo�saxon). Destinul ei de�pinde de mulți factori conjunctu�rali, dar este bine știut că o revistăse identifică până la urma cu per�sonalitatea care o concepe și o rea�lizează practic integral. Firesc,destinul ei se va schimba odată cuschimbarea direcției; se vor înnoistructura și orientările, dar „Chôra“va dăinui și va rămâne atrăgătoaredacă nu va încerca să imite alte re�viste și curente, păstrându�și pro�filul specific care a început să secontureze în ultimii ani. SDC

ANCA VASILIU s-a născut în 1957 la București. A fost cercetător laInstitutul de Istoria Artei (Academia Română). Din 1990 s-a stabilit laParis, iar în 1998 a fost recrutată la CNRS. Actualmente estecercetător principal conducător de lucrări în cadrul unei echipe decercetători și profesori de filosofie antică (Centre Léon Robin derecherches sur la pensée antique), afiliate Facultăţii de Filosofie aUniversităţii Sorbonne (Paris IV). Este doctor în filosofie și abilitatpentru a conduce doctorate în același domeniu. De asemenea,susţine cursuri de istoria filosofiei antice la Universitatea Paris I,Panthéon-Sorbonne. A fost director de program la Collègeinternational de philosophie (Paris, 1998-2004). Este director al revistei „Chôra“ de filosofie antică şi medievală,editată de Polirom. A mai publicat: La traversée de l’image (Desclée deBrouwer, Paris, 1994); Architectures de l’image. Monastères deMoldavie, XIVe-XVIe siècles (coeditor, Paris-Méditerranée şi Jaca Book,

Paris, Milano, 1998), volum tradus în italiană și germană; Du diaphane.Image, milieu, lumière dans la pensée antique et médiévale (Vrin, Paris,1997), volum tradus și publicat de Polirom în 2010; Dire et voir. Laparole visible du Sophiste (Vrin, Paris, 2008), volum distins cu premiulde filosofie al Societăţii de Studii Grecești (fondată la Paris în 1867);Eikôn. L’image dans le discours des trois Cappadociens (PressesUniversitaires de France, Paris, 2010), volum tradus și publicat deDoxologia în 2017; Image de soi dans l’Antiquité tardive (Vrin, Paris,2012), volum distins cu premiul Montyon și medalia de argint aAcademiei Franceze; Divines techniques. Arts et langage homérique àla fin de l’Antiquité (Classiques Garnier, Paris, 2016); Penser Dieu.Noétique et métaphysique dans l’Antiquité tardive (Vrin, Paris, 2018);Montrer l’âme. Lecture du Phèdre de Platon (Sorbonne UniversitéPresses, 2021); și un volum de poeme, Entre la gloire et la peau(Corlevour, Paris, 2020).

10ANUL XVII NR. 750

30 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

RAMONA IACOBUȚE

Cu un preambul în prima SearaFILIT, Suntem cei mai frumoși dinorașul acesta, când tot poezia aservit ingredientele dialoguluidintre invitații Andrei Crăciun,Ion Barbu și Viorel Ilișoi, Noapteaalbă a poeziei a fost un maratonde lectură de versuri a căror di�versitate a încântat. Poeții invitațiși�au luat la răsfoit volumele maivechi, cele recent apărute sau celeîn curs de apariție și au ales pen�tru public texte pe care au simțitsă le citească în sala mare a unuiadintre cele mai frumoase teatredin Europa, Teatrul Național „Va�sile Alecsandri“ din Iași.

Ca în fiecare seară, CătălinSava a făcut prezentările pentrupublic, invitându�i pe scena Na �ționalului ieșean, pentru a subliniadetaliile cele mai importante carereies din biografiile și stilurile poe�tice ale scriitorilor prezenți, pe mo�deratorii celor trei ore și jumătate

de poezie, Alex Tocilescu și MarinMălaicu�Hondrari.

Seara a început cu sentimen�tul că, deși timpul e prea scurtpentru câtă poezie aveau în ei șicu ei poeții care s�au plimbat pestrăzile Iașului în zilele de festi�val, lectura va continua și după,ritmul sacadat al recitării va ră�suna târziu în noapte, ba chiar șila cafeaua de dimineață și în zilelece vor urma.

„NU TOȚI PRIMESC ROLUL DE COPII, UNII S-AU NĂSCUTDEJA BUNICI“ (MUGUR GROSU)

Startul l�a dat happeningul poeticși muzical al lui Mugur Grosu,obișnuit să își prezinte creațiilesub forma unor instalații și per�formance�uri. Cu un laptop și unpupitru, Mugur Grosu a călătoritcu ajutorul muzicii și al versurilorsale atât în trecutul căruia i�a fostmartor, cât și în prezentul care îlinspiră să scrie, voiaj în care i�aluat și pe cei prezenți în sală.După momentul său, Marin Mă�laicu�Hondrari a conchis că „prin�tre oamenii care scriu poezie mă

simt mai apărat decât de CăștileAlbastre“.

Cu doi moderatori care stă�teau pe canapea, ca la o ședință depsihanaliză literară între prieteni,aproape toți cei care au urcat pescenă au preferat să își citeascăversurile din picioare, ca niștebravi soldați în armata propriilorcreații. Publicul s�a putut delectaastfel cu poeziile unora dintre ceimai cunoscuți și apreciați poețiromâni ai momentului, dar șicroați. Rând pe rând, și�au făcutauzite vocile poetice: Radu An�driescu, Doina Ioanid, NadaTo pić,Robert Șerban, Elena Vlădăreanu,Ioana Nicolaie, Ștefan Manasia,Cristina Hermeziu, Andrew Da�vidson�Novosivschei, Radu SergiuRuba, Goran Čolakhodžić, MirunaVlada, Florin Iaru, Lucian Vasiliu,Bogdan Ghiu, Monica Cure, Miro�slav Kirin, Șerban Axinte, RaduVancu, Mircea Dan Duță, OlgaȘtefan.

Dacă ar fi să îi punem în dia�log pe cei care au recitat în SearaFILIT dedicată poeziei de pe scenaNaționalului ieșean, ar ieși câtevaschimburi de idei și câteva aso�cieri de sentimente și stări cel

puțin interesante. Am putea în�cepe cu Radu Andriescu, care prinpoemul său dedicat tomatelor șisolaninei ne�ar face atenți și ne�ar uni într�o cauză comună, fi �rește în lumea metaforelor: „Dragiconfrați, angrosiști de tomate…trăiască Regina!“. Aici sunt, ar răs�punde Robert Șerban și ar conti�nua nostalgic, „la zece ani eramne iertător, visam să fur cutiamilei“. Ar veni apoi Ioana Nicolaie,călătorind spre alte împă rății: „Etimpul porumbului. Bruma l�aspart ca pe niște vaze galbene încare nu poate crește nimic“. Ni s�ar alătura și croații cu a lor poeziestranie, dar atât de emoționantă!Cu gândul mereu la tatăl care numai e, fiind astfel și mai prezent,Nada Topić ne�ar mărturisi: „Tatastă ghemuit într�o cutie de car�ton/ sus pe șifonier./ Stă ciucit șiașteaptă/ să vină cineva/ să ridicecapacul/ și să plece./ Atunci se varidica/ se va îndrepta de spate/ șiva strănuta/ datorită prafului depe sprâncene și din păr“.

Și exercițiul de imaginațiepoate continua la nesfârșit. Inimileși mințile celor care au ascultatpoezie la FILIT anul acesta nu au

dus lipsă de provocări. Fiecare aavut de unde alege, și�a putut se�lecta preferații și a putut visa din�colo de granițele propriei vieți.Pentru că ce este poezia, dacă nu osesiune intensă de testare a mul�tor alter ego, un tur ghidat printreemoțiile și gândurile altora careajung să se identifice sau măcar săse intersecteze și cu ale tale?

„TOT CE E OMENESC EINCORECT POLITIC“ (CRISTINA HERMEZIU)

La Noaptea albă a poeziei nu aulipsit anul acesta umorul, in te �racțiunile savuroase dintre poețiiprezenți, diversitatea, creativita�tea, sarcasmul, ironia și autoiro�nia, nostalgia, muzica tris te țiiîm părtășite, introspecția și des �cătușarea, aplauzele. Poeți saupoete, cu toții și�au îngăduit să fievulnerabili, să se bucure unii deprezența celorlalți și să se izolezeîn același timp în intimitatea pro�priilor versuri, pentru că poeziaîncurajează paradoxurile, se hră �nește chiar cu ele.

„UN BĂRBAT APROAPEBĂTRÂN STRIVIT SUBPROPOZIȚII CA SUBIMPERII TOTALITARE“ (RADU VANCU)

Pentru o seară de poezie, conclu�ziile sunt de prisos, întrucât fie�care dintre cei care o ascultă,indiferent cu ce tonalitate și indi�ferent dacă poetul este de genmasculin sau feminin, pleacă în�cărcat cu o energie aparte. Bucu�ria de a ne avea unul pe celălalt,forța pe care o capătă un versînsuflețit de propriul creator con�tează cu adevărat. Dacă ar fi sătragem totuși linie după acest ma�raton liric, am auzi ca un ecou vo�cile celor care au recitat și alemoderatorului Marin Mălaicu�Hondrari care spunea pe la mijlo�cul serii sau poate spre final, nicinu mai contează: „anarhie, astafac poeții în versuri“. SDC

A TREIA SEARĂ FILIT

Noaptea albă a poeziei: „O să o luămîn curând de la capăt. Compunere,descompunere, recompunere”Noaptea albă apoeziei a devenit otradiție la FILIT Iași. Și,deși anul acesta a ve -nit cu destule restricțiipentru organizatori,în ceea ce priveștetimpul de desfășurareal unui eveniment,locul și numărul despectatori, poezia s-acuibărit fără nici orestricție în inimileiubitorilor de litera -tură, fie ei cititori sauscriitori, traducători,jurnaliști culturali.

11ANUL XVII NR. 75030 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Penultima Seară a FILIT le�aavut în centru pe scriitoarele Si�mona Goșu, Mihaela Miroiu,Alina Nelega, Ioana Nicolaie, Mi�runa Vlada. Gazda serii a fostElena Vlădăreanu, iar prezenta�tor, Cătălin Sava. Dacă nu mătrădează memoria, a fost primadată când una dintre Serile FILIT(serie de evenimente care au ceamai mare vizibilitate în program,cu cel mai numeros public strânsîn același spațiu) a fost dedicatăunei astfel de discuții despre li�teratura feminină și feminism.Fie și numai pentru asta, pentrudeschiderea (încă) uneiconversații, intenția organizato�rilor FILIT e salutară.

ELI BĂDICĂ

Procentul convenabil. Cum scriemcând scriem despre noi a fost coor�ganizat în parteneriat cu Zilele„Sofia Nădejde“, ediția a IV�a. Pre�zentatorul Serilor FILIT, CătălinSava, a punctat și contribuția cultu�rală a Sofiei Nădejde (printre altele,prima femeie care a condus o re�vistă literară și autoarea primuluiroman feminist din istoria literatu�rii române), și faptul că două dintreinvitatele întâlnirii (Simona Goșu,respectiv Alina Nelega) primiserăde curând (pe 17 octombrie) Pre�miile „Sofia Nădejde“ pentru Debutîn Proză, respectiv pentru Proză.

Au urmat, firesc, detaliiledes pre scriitoarea și jurnalistaElena Vlădăreanu, care, din po �ziția de moderatoare, a continuatcu prezentarea celor cinci autoareși a introdus subiectul discuției,astfel: „Pentru foarte mult timp,viața intimă și corpul femeii aufost confiscate de literatura băr �ba ților. Cum stau lucrurile acum,care este situația în literatura ro�mână, putem vorbi de o femalegaze, cum scriem când scriemdespre noi? Tema ar putea păreaexclusivistă, că se adresează mai

ales femeilor și că vorbește maiales despre femei. Dar nu este așa,veți vedea, e o temă care ar trebuisă ne preocupe pe toți“.

Dezbaterea a pornit de la în�trebarea „De ce mai e nevoie deastfel de evenimente de genulacesta astăzi?“, iar de aici s�a răs�pândit în numeroase direcții, dela discriminare la existența pre�miilor (dinspre Premiile „SofiaNădejde“ spre premiile pentruscriitori, în general), de la recep�tare critică la avatarurile publiceale scriitoarelor invitate, de lareacții, subiecte confiscate, liber�tate, sub toate formele ei, la alege�rea unor pseudonime masculine,scrisul ca îndeletnicire autodi�dactă, privirea contaminată de li�teratura în care te�ai format,cancel culture și corectitudinepolitică, misoginismul internali�zat al femeilor etc., totul presăratcu anecdote, referințe literare șiculturale, salturi de la o idee laalta, mici ironii și volute. Clar, afost o întâlnire între dreapta șistânga feministă – cu multenuanțe care, din pricina formatu�lui, au lipsit. Până la final, aurămas multe întrebări fără răs�punsuri, ceea ce cred că e plin desemnificații, grăitor cel puținpentru interesul pe care îl poatestârni o astfel de discuție.

Am decis să suprim o rapor�tare personală la discursurile dinpenultima Seară FILIT și să selec�tez câte două afirmații ale fiecăreiadintre cele cinci scriitoare și să leredau (parțial), alfabetic, cu risculacesta al scoaterii lor din contexte,cu rigiditatea impusă de structură.

SIMONA GOȘU

Pentru mine, scrisul e despre cumîi înțeleg pe ceilalți. Nu cred că măgândesc în primul rând la mine,hai să scriu despre mine sau câtpun de la mine. Mi se pare că, fărăsă vreau, trecutul, istoria de fami�lie, tot ce ține de mine, intră în po�veste. Dar cel mai tare mă folosescde emoții, de momentele în care

am avut niște trăiri intense, pe elele folosesc atunci când scriu. M�amstrăduit să iau distanță de poveste,să nu intervin în poveste, să laspersonajele libere. Emoțiile melesunt instrumentele mele de autor.

*Eu nu m�am simțit niciodată

discriminată. Dar cred că bărbațiiar trebui să se bucure pentru ast�fel de evenimente [cu referire lacel de față, n.r.]. Dacă există, o facpentru că trebuia să existe, tre�buia să le creeze cineva.

MIHAELA MIROIU

Feminismul e partea lipsă a uma�nismului (...). Avem o umanitatecomună, avem genul proxim carene unește pe toți, avem diferențaspecifică, care ne dă particularita�tea, farmecul unui tip de expe �riență pe care, dacă nu�l cunoaș� tem și nu�l înțelegem, noi pier�dem, pierdem toți.

*Eu sper să nu trăiesc în pe�

rioada în care ajungem în situațiade a face Premii „Ion Nădejde“pentru că bărbații sunt seriosmarginalizați. Eu sper să nu apucperioada în care vine o muierușcăcelebră, echivalentă cu Titu Maio�rescu, care să le spună: Bă, ne�uroni stingheri, prostuților, in� capabili de multitasking, cu ointeligență emoțională redusă,măi, dar voi sunteți oameni derangul doi, măi, stați acolo șislujiți! Sper ca această oroare sănu se întâmple niciodată, așa cums�a întâmplat milenii întregi înceea ce le privește pe femei, cadesconsiderare și ca umilire. (...)Dacă vrem să fim umani, mi separe normal să respectăm demni�tatea oricui.

ALINA NELEGA

Pentru mine, a scrie înseamnă căscriu întotdeauna despre mine,dar că interpretez întotdeauna di�ferite roluri, la fel cum un actorsau o actriță poate să interpreteze

diferite roluri și să rămână el/ eaînsuși/ însăși.

*Aș spune că tocmai în asta

constă avantajul nostru, avantajulliteraturii scrise de femei, șianume că ea este legitimă. (...) N�ai cum să fii discriminat dacăești în majoritate. Oricât de puținiar fi bărbații, ei sunt o majoritate.Minoritatea nu e o chestiune denumăr, ci de putere. Nimeni nupoate discrimina un bărbat.

IOANA NICOLAIE

Personal, eu nu simt că mai suntdiscriminată. E o chestiune decontext și de evoluție culturală. Eo lume într�o modificare perpe�tuă. Eu, femeie fiind, scriitoare, vămărturisesc că trăiesc în cea maibună lume posibilă pentru o ar�tistă. Discuția e, de fapt, că poatefi mai bună. (...).

*Jumătatea feminină comple�

tează lumea. Dacă ne gândim laregimurile totalitare sau la ce sepetrece pe planetă în momentulăsta, sigur ni se zbârlește părul pebrațe, pentru că știm ce se întâm�plă cu femeile în Afganistan, cu fe�meile în țări din Africa, cunoaștemtoate lucrurile din lumea noastră,sunt parte din ea, sunt straturi aleei, noi suntem aici într�o zonă pro�tejată, ferită, căreia eu simt că�i da�torez enorm și�i mulțumesc acesteiEurope unite că există, că�mi dăaceastă plasă de siguranță.

Această voce, care a fost voceapierdută a femeilor, (...) este unade care avem nevoie.

MIRUNA VLADA

Cred că lipsa artistelor din spațiulcultural este o pierdere pentrutoți. Dincolo de ideologie. (...) Pen�tru mine, personal, a însemnatmult să văd scriitoare, să le ascult,să le am ca reper. Cred că discuțiaaceasta cu evenimentele de acesttip are și această dimensiune.

*Ce am luat din literatură și,

din păcate, ce am aplicat multăvreme și în viața mea personală, afost exact elementul ăsta de a fisupusă, de a aștepta să fii iubită șiadorată, să începi să exiști în mo�mentul în care un bărbat te adoră,de obicei, cu toate disperările aleape care le vedeam în literatură.Pentru că am fost o cititoareavidă, am luat asta din literaturaromână și am aplicat�o mult timpîn viața mea. În schimb, în poezienu am făcut deloc asta și mulți oa�meni sunt, pe bună dreptate,șocați de asta; în poezie, am un tipde forță, care se simte și�n timbru,și�n vers, pe care n�o poți intui. Șipentru mine asta reprezintă pa�riul în literatură: să�mi caut voceași, prin voce, să ajung la ceilalți.Această voce nu e doar despremine, este și despre acea voce amultor persoane care și�o ascundși ei sub preș și nu știu că eaexistă. SDC

A PATRA SEARĂ FILIT

Procentul convenabil. Cum scriem cândscriem despre noi: Simona Goșu, MihaelaMiroiu, Alina Nelega, Ioana Nicolaie, Miruna Vlada și Elena Vlădăreanu

12ANUL XVII NR. 750

30 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

ULTIMA SEARĂ FILIT

Despre vulnerabilitățile prozeiși copilăriile poeziei Așezate sub un fascicul de lumină,timide și emoționate, frângându�șimâinile una în cealaltă, stau douăfete, Alexandra Coca, elevă în clasaa X�a la Colegiul Național „EmilRacoviță“, și Sara Maria Tăușanau,elevă în clasa a XII�a la ColegiulNațional „Mihai Eminescu“,așteptându�și rândul pentru aprelua locul în spatele pupitruluide pe scena Teatrului Național„Vasile Alecsandri“ din Iași. Sala sescufundă în liniște, nerăbdătoareparcă să absoarbă discursurile șidialogurile ce vor urma.

CLAUDIA PINCOVSKI

E duminică, ultima seară a celeide�a IX�a ediții a Festivalului In �ternațional de Literatură și Tra�duceri Iași (FILIT), iar sala s�ascufundă în liniște, nerăbdătoareparcă să absoarbă discursurile șidialogurile ce vor urma.

Pe scenă, prof. Luciana Antoci,inspector școlar general, vorbeștedespre importanța „Premiului licee�nilor pentru cea mai îndrăgită carteapărută în 2020“, subliniind seteaelevilor de a se scufunda în lecturăși a înțelege substraturile pe careautorii le conturează în scrierile lor.

Anul acesta au intrat în com �petiție cinci volume recent publi�cate – Complezență de SimonaSora, Prevestirea de Ioana Pârvu�lescu, Fragil de Simona Goșu,Cronovizorul de Ștefan Manasiași Cât de aproape sunt ploile recide Bogdan Coșa. Juriul, alcătuitdin 29 de elevi din 11 colegii și

licee ieșene, sub coordonareaprofesorilor de limba și literaturaromână, a citit și a evaluat fiecarevolum pentru ca mai apoi să de �semneze un câștigător.

VULNERABILITATE

Discursurile celor două eleve s�auînvârtit în jurul ideii de sensibili�tate și vulnerabilitate, a moduluiîn care autorii reușesc să trans�pună în „cuvinte gesturi și trăiriatât de mărunte, încât ele trec deobicei neobservate pe lângă noi“.

În timp ce Alexandra Coca a cu�prins toate cele cinci cărți citite în dis�cursul său, făcând o legătură întreuniversurile create de autori prin me�tafora eșecului și a ratării, Sara Tău �șanu s�a concentrat pe volumulFragil al Simonei Goșu. „M�a impre�sionat prin naturale țea cu care a rea�lizat sondarea psihologică a perso� najelor, dozând tensiunea fragilitățiiumane în 20 de proze scurte, astfelîncât cititorul este martorul uneirealități uneori nedrepte, crude, al�teori cu irizări de lumină“, spune tâ�năra cu o voce tremurândă prin careîncearcă să�și mascheze emoțiile.

„Vocea copiilor este cea careconduce în carte. Ecourile lor parbanale, dar ascund de fapt aceanatură sensibilă, însă veridică aomului“, mai adaugă eleva, ur�mând să anunțe că volumul încauză este și câștigătorul premiu�lui și invitând autoarea pe scenă.

La fel de emoționată ca celedouă fete, Simona Goșu zâmbeștelarg, proptindu�se de pe un piciorpe altul. „Nu mă așteptam, pentrucă știu cât de greu este să le stâr �nești interesul copiilor, mai ales

adolescenților, cât de greu este săle captezi atenția. Sunt uimită deatenția și de maturitatea cu careau citit povestirile și cu atât maimult mă bucură și faptul că au cititun volum de proză scurtă. Suntonorată“, spune autoarea, înche �indu�și scurtul discurs de mulțu �mire și coborând rapid de pe scenăpentru a le ceda locul Anei Blan�diana și Svetlanei Cârstean.

CĂLĂTORIILE ȘI GÂNDULEMIGRĂRII

Îndreptându�se încetișor spre celedouă scaune turcoaz așezate înmijlocul scenei, cele două autoarepar a fi două vechi prietene care s�au întâlnit pentru a discuta celemai recente noutăți din viața lor.

Râd încetișor și povestesc desprecum au pierdut amândouă avionulînspre Iași, spunând că acum, maimult decât oricând, călătoriile suntcele care le leagă și le încheagă relația,întâlnindu�se cel mai adesea întâm�plător prin aeroporturi sau gări.

„Călătoriile mele se împart îndouă: cele dinainte de ’89 și cele dedupă“, spune Ana Blandiana înce�pând să povestească despre cum, înanii comunismului, atunci când, catânără autoare, era invitată la diversefestivaluri, obiș nuia să�și cumpere di�nainte bilete de tren care erau vala�bile timp de două luni și să�și pla �nifice călătoriile astfel încât să doar �mă cât mai mult în tren și să vizitezecât mai multe locuri. „Mergeam săvăd lumea și să cunosc lumea.“

Când a venit însă vorba despreemigrare, Ana Blandiana a spus cănu s�a gândit niciodată la asta, că„ideea că mi�aș părăsi mama, soțular fi fost prea dificil de îndurat“.„Dacă eu plecam și Ceaușescu ră�mânea, însemna că Ceaușescu eramai al românilor decât mine“, spuneautoarea pe un ton grav, urmat deun râset ca de copil. Se bâlbâie și sepotic nește în vorbire, foindu�se pefotoliu în încercarea de a explicacum „ideea de a scrie fără nici un felde speranță că vei fi vreodată citit“era cea care o speria, care îi alimentateama că dacă va pleca din Românianu va mai putea scrie.

Printre râsete și șușoteli carerăzbat din sală, autoarea deapănăamintiri pornite de la întrebărileSvetlanei Cârstean. De multe ori,întrebarea rămâne doar un sche�let pe care Ana Blandiana își țesetoate memoriile, sărind dintr�unfragment de memorie în altul.

„SUNT POET, NU POETĂ“

Despre scrierile ei vorbește cu en�tuziasm, înghesuind cuvintele unulîn altul de parcă nici nu știe ce artrebui spus prima dată sau ce emai important de spus. „Mi�e șirușine s�o spun, dar pentru minepandemia a fost o binecuvântarepentru că toată viața mi�am doritsă stau în casă, să scriu și să mălase toți în pace“, spune scriitoarea,stârnind un hohot de râs în salacare asculta cu urechile ciulite.

„Poezia era ceva ce nu depin�dea de mine, doar proza, eseul, m�au făcut să devin scriitor“, spu �ne Ana Blandiana, încercând parcăsă�și explice tranziția de la poezie laproză. Râzând, povestește cum,dacă ar avea ocazia, există un poempe care l�ar șterge definitiv de pestetot, un poem de care îi este atât derușine pentru că l�a scris atuncicând era adolescentă, dar care esteatât de cunoscut și atât de îndrăgitmai ales printre actrițe. „Sunt ceamai frumoasă femeie pentru căplouă“, începe să rostească versu�rile propriei poezii și dă rapid dincap de parcă ar vrea să le uite. As�cunde totul cu un chicotit și cautăparcă în minte următoarele lucruri

pe care să le spună în timp ceSvetlana Cârstean pregătește ur�mătoarea întrebare.

Întrebările din public au arun�cat�o pe Ana Blandiana într�un dis�curs axat pe argumente care sădesființeze „cultura anulării“. Între�bată cum se simte într�o lume lite�rară dominată de bărbați, autoareazâmbește pieziș și dă din cap, repe�tând de mai multe ori că nu înțelegeîntrebarea, pentru ca într�un finalsă răspundă că nu se simte nicicum,căci chiar ea a spus de mai multe orică e „poet, nu poetă“. Își continuăastfel discursul prin a spunând des�pre „cultura anulării“ că nu ar finimic mai mult decât un alt tip decenzură menit să�i reducă pe oa�meni la tăcere, întrucât, dacă „spunceva ce cred ei că nu ar trebui spusnu�i pot închide, dar îi pot scoatedin producții viitoare de filme, potface ca vânzările de cărți să le fie re�duse considerabil“.

În scaunul ei, Svetlana Câr�stean rămâne cu un zâmbet piezișîntins pe buze, încercând parcă săschimbe subiectul sau să îl scur�teze, dar fiecare întrebare venitădin public nu face decât să o adân�cească pe Ana Blandiana în discur�sul pe care îl continuă cu aceeașiînfocare până când, rând pe rând,câțiva dintre oamenii din sală seridică și se îndreaptă spre ieșire.

Seara se încheie într�un ro �pot timid de aplauze, iar autoarearămâne stingheră pe scenă, cupoșeta atârnându�i pe un umăr,așteptând să ofere autografe celorrămași în sală. SDC

13ANUL XVII NR. 75030 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021 muzică

www.suplimentuldecultura.ro

Renaud Capuçon. O autobiografiepe toate corzile Moto perpetuo în italiană esteun tip de scriitură muzicalăcaracterizată printr-un fluxneîntrerupt de note cuaceleași valori, în același ritmși, în general, într-un temporapid. Și dacă în realitate,ideea unui perpetuum mobilear păcătui cu cel puţin douădintre legile termodinamicii, oiluzorie buclă temporală à laEscher ar putea imagina un violonist care cântă fără oprireMoto perpetuo op. 11 de Pa-ganini. Ondulaţie imposibilăcare a tentat însă destui com-pozitori, de la Bach la Rimsky-Korsakov și Ravel, de laStravinski la Philip Glass. Dar șiviaţa unui interpret poate fi omișcare perpetuă, mai alesdacă e vorba de un superstaral violonisticii secolului 21.

Apărută la Flammarion în martie2020, la uvertura pandemieiCOVID�19, Mouvement perpétueleste o carte surprinzătoare, cu ti �tlul între literatură și muzică, încare cuvintele cântăresc la fel demult ca notele: de la vârsta de 4ani, viața lui Renaud Capuçon ecăutarea neîntreruptă a desă �vârșirii din povestea vieții unuisolist internațional. O viață dedi�cată muzicii, ritmată aproape în�totdeauna de cuvintele timp șimuncă, care, în mișcarea continuădintre ele, traversează experiențemuzicale sau emoții cotidiene, în�tâlniri și revelații inconturnabile.

Capuçon povestește, fără preamulte cuvinte mari, speran țele,succesele așteptate și apoi obți �nute, momente fericite și neferi�cite din viața de zi cu zi a unuimuzician consacrat. Cu, bine în �țeles, anecdote care fac și maispumoasă lectura.

Pe lângă muzicianul minu�nat, Renaud Capuçon, e un pasio�nat de literatură și arte, care își iafoarte în serios rolul pe care îljoacă pe scenă și în societate, în�cepând de la chiar gestionareapropriului timp. Am simțit asta pepropria piele la repetiția de peste40 de minute a concertului deKorngold, interpretat în aceeașiseară pe scena Sălii Palatului, și,mai ales, în interviul pe care mi l�aacordat imediat după concertul

din Festivalul Enescu 2021. În de�cursul celor 10 minute petrecutefață în față cu temperamentalulfără astâmpăr, dar extrem de or�ganizat, am simțit vibrația artistu�lui pentru care singurul corolar alexcelenței e munca și care e con�vins că frumusețea muncii salepoate schimba vieți, de o parte șialta a scenei.

Povestea lui Renaud Capu�çon e scrisă cu simplitate și since�ritate, cu modulații virtuoze aletonalităților, într�o călătorie fas�cinantă între Chambéry și muzicalui Bach, de la un concert în me�troul parizian la escale în Chicagoși Berlin, de la Abbado și până laun recital protocolar în fațașefilor de stat ai lumii sub Arculde Triumf. Un traseu captivantpentru care cititorul nu trebuie săfie neapărat meloman, într�o lec�tură care devoalează cât de difi�cilă, chiar dureroasă, e viața unuicopil minune înainte de a deveniun solist adulat, cu toată afecțiu �nea unei familii minunate și a fra�telui mai mic, Gautier.

Dar mișcarea perpetuă e șidespre tradiția în transmitereaartei interpretative clasice, des�pre relația discipol�maestru, unaîn care începi prin a avea un men�tor, pentru ca mai târziu să deviiunul. Între magiștri, Gerard Pou�let, Veda Reynolds, eleva lui Geor �ge Enescu, cea care m�a adus laaceastă carte, și Isaac Stern, maes�trul pe al cărui Vicomte de Pa�nette, un Guarnerius del Gesu din1737, Capuçon cântă astăzi și decare – e adevărat! – nu se des�parte niciodată, o vioară căreia îidedică un întreg capitol din carte!

Stern, maestrul care a scris osingură recomandare pentru untânăr, în iulie 1995, la Verbier,acesta fiind chiar Renaud Capu�çon, l�a întrebat la începutul unuicurs de măiestrie care avea să fiedecisiv pentru violonistul în de�venire: „Spune�mi de ce ești aici?“.E o întrebare bună, pe care fran�cezul, astăzi și el profesor al mul�tor generații, o adresează elevilorsăi, pentru care munca și timpulsunt constante ale unui joc seriosdin multe ore de viață: „Era unsens al muncii și efortului, careînseamnă suma unei educații ri�guroase și organizate, dar nicio�dată dominatoare. Ore de viațăconstruite pe respect și efort.Cunoaștere și cultură.“ (capitolul3, Prima vioară, p. 29).

Și mai ales Veda, mareadoam nă Veda Reynolds, cel maiimportant mentor din viața sa, îna cărei evocare violonistul îlamintește de două ori pe GeorgeEnescu. Americanca elegantă șimisterioasă, „profesoara mea ado�rată“ este cea care îi spune la doar12 ani, atunci când îi cântă primamișcare din sublima sonată deBrahms în sol major „e nevoie detimp“. Cuvinte pe care copilul nule va înțelege decât mai târziu, darcare vor deveni sensul însuși alvieții sale de artist: „Avea atâtadreptate. La fiecare din interpre�tările mele, lucrarea evoluează, sedezvoltă, se transformă sub dege�tele mele. Nu pentru că am lucrat�omai mult sau mai puțin. Pentru căîntre timp am fost îndrăgostit,

trist, fericit, pentru că am devenittată… Da, e nevoie de timp!“ (capi�tolul 3, Prima vioară, p. 33).

INTERMEZZO. 7H57 AM-PM

„În 2009, regizorul Simon Lelouch –fiul lui Claude – m�a contactatpentru a�mi propune un proiect.Citise articolul din «WashingtonPost» despre un experiment cuviolonistul Joshua Bell și doreasă�l reproducă cu mine, pentru unscurtmetraj. Ideea era următoa�rea: ziarul îi ceruse lui Joshua Bellsă cânte în metrou, îmbrăcat înhaine obișnuite, după ce tocmaisusținuse un recital sold�out laKennedy Center. Primise câtevamonede și nimeni nu recunos�cuse sau nu părea să apreciezefaptul că acest violonist de unnivel extraordinar putea cânta înmetro. Simon Lelouch mi�a cerutsă fac același lucru la Paris. (...)Am ales Melodie din Orfeu și Eu�ridice de Gluck, o piesă lentă,dulce și melancolică. (...) Simon afilmat de asemenea unul dintreconcertele mele la Théâtre desChamps�Elysées. Am interpretataceeași melodie, după ce am cân�tat cu Staatskapelle din Dresda șiDaniel Harding într�o sală plinăochi. Atenția publicului era in�tensă. Mai mult de 1.000 de per�soane ascultau cu religiozitateaceeași piesă cântată de acelașiviolonist care nu reușise să tre�zească interesul a mai mult de treisau patru suflete miloase la me tro.Acest scurtmetraj se intitulează

7h57 Am�Pm. A fost o frumoasăaventură, o lecție de smerenie.“(capitolul 24, 7h57 Am�Pm, pp.167�168).

Cine îl consideră pe RenaudCapuçon doar solist, trebuie să ci�tească Mouvement perpétuel, ocarte pe care, utopic cum sunt,mi�ar plăcea mult tradusă și în ro�mână. Ba chiar aș traduce�o eu,pentru că e despre frumusețeafără rest a muzicii, în care dincolode strălucirea starului puteți des�coperi un muzician care iubeșteorchestra, un cameralist în conti�nuare convins și un solist îndră�gostit astăzi de arta dirijorală.

Și, mai ales pe Renaud Capu�çon, spiritul erudit și rafinat care,mai mult decât orice, iubește săîmpărtășească, pe toate corzilesufletului: „Muzica nu poate și nutrebuie să fie rezervată doar cu�noscătorilor și pasionaților ultra�privilegiați. Ea trebuie să fie uninstrument de legătură între oa�meni. Am știut dintotdeauna acestlucru, dar de câțiva ani trăiescacest angajament într�un modreal și concret“. SDC

Renaud Capuçon, Mouvement perpétuel, Paris, Flammarion, 2021

Pentru Ana-Maria, cu recunoștinţă!

CĂTĂLIN SAVARUBATO

ANUL XVII NR. 75030 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 202114

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

La Hollywood, genul horror oduce foarte bine, într�un ecosis�tem subminat de autocanibalizarecreativă (prin nenumăratele re�booturi și remake�uri), prevalențamesajului ideologic asupra ca �lității artistice și devastarea eco�nomică provocată de forțele com�binate ale streamingului șipandemiei. Horrorul se dovedeșteîn aceste zile mult mai original,mai creativ și, aspect important,mult mai viabil economic decâtrestul producțiilor americane.Succesul acestui gen i�a făcut pemulți analiști să vorbească despreun adevărat „horror renaissance“,studiourile aruncând pe piațăfilm după film. Dotate cu un bugetmult mai mic decât blockbuste�rele obișnuite, filmele de groazăs�au bucurat de o rată de profit

mult mai mare, iar încasările lorchiar au ajutat, în perioada pan�demiei, să ține casele de producțieîn viață.

„Fiecare generație are ciclul eide filme horror“, este de părereAlison Peirse, profesor asociat launiversitatea Leeds. În anii ’80, caurmare a succesului primului filmdin seria Halloween, au fost valulde producție slasher. În anii ’90au fost adaptări de mare prestigiuale clasicilor romanului gotic(precum Bram Stoker’s Dracula,Frankenstein, Interviu cu un vam�pir) și filmele de groază postmo�derne precum Scream. Anii 2000au adus un val de producții cate�gorisite drept „torture porn“ (caseria Saw), în vreme ce o decadămai târziu studiouri mai mici șiproducători noi au venit cu o serie

de filme independente foarteapreciate.

Mare parte dintre aceste pro �ducții, nefiind supuse stresului fi�nanciar al blockbusterelor, au fostlibere să inventeze povești și con�cepte noi, în contrast cu restul in�dustriei, bazată tot mai mult peinterminabile serii de continuăriși remake�uri.

Cu toate acestea, lipsa cronică debani a Hollywoodului din ultimiiani a făcut ca și realizatorii de hor�ror să bage în șantier resuscitări aleunor serii existente, cu public și în�casări garantat. Un nou Candymana fost lansat luna trecută (un mareinsucces), se pregătesc reboots pen�tru Exorcistul, Resident Evil și TheTexas Chainsaw Massacre. Fiindcă,explică specialistul David Hancock,„dacă bagi 150 de milioane de do�lari în realizarea unui film, vrei săminimalizezi riscurile. Din cele maide succes 50 de filme din SUA în2019, 75 la sută dintre încasări le�auavut filmele care fac parte dintr�ofranciză“.

Când cinematografele s�au redes�chis după primul val de pandemie,

cele mai mari încasări le�au înre�gistrat A Quiet Place II, Spiral: TheBook of Saw și Conjuring: The De�vil Made Me Do It, care au strânsde cinci ori mai mulți bani decâtbugetul de producție. În plus, hor�rorul pare a fi un gen mult mai ca�pabil de a aduce oamenii în sălilede cinema: un film de groază esteo expe riență ce trebuie, pentrumulți spectatori, trăită în comun,ca la un parc de distracții.

Streamingul s�a implicat și el înaceastă mină de aur. Netflix a lan�sat trilogia Fear Street, bazată pecărțile lui R.L. Stine, slasherul The�re’s Someone Inside Your House,iar Amazon lansează adaptarea TVa seriei Știu ce ai făcut astă vară.

Cel mai de succes film al mo�mentului este noul episod, al 12�lea (!) din saga lansată de Hallo�weenul lui John Carpenter în1979: Halloween Kills. Acest filmeste, practic, episodul al doilea alunei mici trilogii, concepute șirealizate de David Gordon Green.Prima parte, Halloween, a avut unuriaș succes în 2018. Noul episodare un mare succes de public, în

ciuda criticii care i�a reproșat sce�nariul slab și lipsit de imaginație.

O altă franciză celebră va fi re�suscitată curând: un nou Scream,al cincilea din serie, va avea pre�miera în ianuarie, iar primul trai�ler face deja furori pe rețele so�ciale. Este în același timp ocon tinuare, dar se vrea și o „com�pletă relansare“ a seriei.

Mulți analiști sunt convinși căaceastă „horror renaissance“ a be�neficiat din plin de trauma pro�dusă de pandemie. Unul dintrecele mai de succes filme în pe�rioada de lockdown este oproducție de gen, Host.

„Tot ce s�a întâmplat în ultimiidoi ani este motivul pentru carefilmele de groază prosperă“, spuneMike Muncer, realizatorul podcas�tului „Evolution of Horror“. „Înanii ’70, America trebuia să ac�cepte ce se petrecea cu afacereaWatergate, războiul din Vietnam,lupta pentru drepturi civile, iarfilmele horror au fost un răspunsla asta. O bună sperietură e ca oeliberare de demoni, este aproapeterapeutică.“ SDC

Halloween: horrorul trăieșteexcelent în vremea pandemiei

3D au reușit să extragă nudul as�cuns și să realizeze o versiune im�primată a acestuia, expunând pu�blicului pentru prima oară acesttablou pierdut. Cei doi cercetătoriau demarat un proiect artistic nu�mit Oxia Palus prin care încearcăsă aducă la viață astfel de picturipierdute, ei resuscitând deja o lu�crare de Modigliani și un peisajrealizat de Picasso.

METALLICA, LA ȘCOALĂ

Platforma de streaming Master�Class a anunțat că trupa ameri�cană Metallica va preda un cursdespre „ce înseamnă să faci parte

dintr�o formație“, dezvăluind„principiile ce stau la baza longe �vității unui grup“, dar și tehnicide compoziție prin analiza unoradintre marile lor hituri.

RETRAGEREA ȘARPELUI ALB

„Nu vă faceți iluzii, este ultimulmeu turneu“, avertizează DavidCoverdale, liderul populareiformații Whitesnake. Coverdale,care tocmai a împlinit vârsta de70 de ani, intenționa să se retragămai devreme, planurile lui fiinddate peste cap de pandemie.„Atenție, renunț doar la turnee.Whitesnake va continua să cânte.Am compus în toată această pe�rioadă, am niște idei foarte fru�moase, unele îl privesc și peJimmy Page. E important să știțică Whitesnake va continua săscoată muzică.“ SDC

ANUL XVII NR. 75030 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4,

CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),

Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin

Ghețău, Cătălin Pavel, Radu Pavel Gheo

Carte:Mihaela Pascu�Oglindă,

Marius Miheț, Cristian Teodo rescu,

Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu,

Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Dumitru Ungurea nu,Cătălin Sava

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Nona Rapotan, Constantin Piștea

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sîrbu tel. 0232/ 271333.

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

„LIBERTATE“ ȘIPROPAGANDĂ, MADE IN CHINA

Legislatorii din Hong Kong au vo�tat, fără opoziție, o lege primită„în plic“ de la Beijing care permiteacum o cenzură strictă a filmelor,pe un fundal mult mai larg de res�trângere a drepturilor democra�tice în fosta colonie.

Conform noii legi, orice filmpoate fi interzis dacă „susține, glo�rifică, încurajează și incită activitățice pot pune în primejdie siguranțanațională“. Vinovații pot fi pedepsițicu ani de închisoare și amenzi. Maimult, cenzorii pot interzice filmedeja lansate de ani de zile.

Odată cu această lege, HongKong nu se mai bucură de statutulprecar de „excepție culturală“ înChina. Este o uriașă lovitură in�dustriei cinematografice locale,fosta colonie fiind cunoscutădrept unul dintre cele mai fertilecentre de producție cinematogra�fică, reputat atât prin filmele cuarte marțiale, cât și prin producțiide clasă mondială precum In themood for love al lui Wong Kar�wai.

Anul acesta, pentru primadată din 1969 încoace, a fost in�terzisă, la fel ca în China, difuza�rea ceremoniei Oscar, în ciuda no�minalizării unui regizor local lapremiu.

În mod ciudat, la Hong Kongeste încă permisă urmărirea ca�nalelor de streaming Amazon șiNetflix, acesta din urmă propu�nând spre vizionare, încă, docu�mentarul Joshua: Teenager vs. Su�perpower, despre militantulpro�democrație Joshua Wong, în

prezent arestat pentru „acțiunisubversive“.

În acest timp, Partidul Comu�nist Chinez face mare caz de tri�umful uriaș la box�office al filmu�lui The Battle at Lake Changjin.

Un blockbuster cu un bugeturiaș creat cu scop propagandis�tic, The Battle at Lake Changjinarată cum trupele chineze îi batpe aroganții militari americaniîntr�o bătălie din timpul războiu�lui din Coreea. Filmul este cam�pion la box�office în China, undea întrecut fără drept de apelproducțiile americane și are înca�sări, spun autoritățile, de peste800 de milioane de dolari numaide pe piața chineză.

Este un succes inevitabil, fiind �că statul chinez a aprobat o imensă

campanie de reclamă gratuităproducției, practic atențio nândcetățenii că „este datoria lor pa�triotică să vadă filmul și că parti�dul ar fi foarte dezamăgit dacă einu s�ar achita de această datorie“.În multe locuri din China, The Bat�tle... este singurul film care ruleazăla cinematografe.

Chiar și în aceste condiții,Dune, lansat în China, a avut înca�sări destul de ridicate, de 40 de mi�lioane de dolari, puțin față deașteptări, mult în situația de față.Prin urmare, publicația chinezească„Global Times“ s�a rățoit la ameri�cani, avertizându�i să nu își facămari speranțe și că, de acum înainte,nu mai pot domina box�office�ul cufilmele lor și că, dimpotrivă, înca�sările din China au devenit indis�pensabile pentru Hollywood.

Ceea ce pune marile studiouride la Hollywood într�o situație ex�trem de jenantă după ce, ani larând, din lăcomie pentru banichinezești, au permis în produc �țiile lor cenzură și autocenzurămenită să nu supere reprezentațiipartidului comunist.

PICASSO, NUDUL ASCUNS ȘI IA-UL

Ascuns bine sub tabloul Le repasde l’homme aveugle (1903) al luiPablo Picasso, cercetătorii de laMetropolitan Museum au desco�perit în 2010 o altă lucrare a cele�brului pictor ce prezintă nudul uneifemei. Doi specialiști în neurologieși fizică, Anthony Bourached și Geor �ge Cann, ajutați de o inteligență arti�ficială și de tehnologie de imprimare

PE SCURT

16ANUL XVII NR. 750

30 OCTOMBRIE – 5 NOIEMBRIE 2021fast food www.suplimentuldecultura.ro

După incidentul tragic de lafilmările westernului Rust, sol-dat cu moartea regizorului deimagine Halyna Hutchins și curănirea regizorului Joel Souza,s-au înmulţit îndemnurile la in-terzicerea completă a armelorde foc pe platourile de la Holly-wood. Aceste cereri, care dauapă la moară politicienilor(democraţi) precum DaveCortese, care ameninţă cu olege în acest sens, au produsdeja efecte: armele de foc cugloanţe oarbe au fost interzisede la filmările serialului de suc-ces The Rookie, despre viaţapoliţiștilor din Los Angeles. „Sevor folosi doar arme pentru airsoft, iar flăcări artificiale vor fiadăugate în postproducţie, pecalculator“, anunţă un comuni-cat oficial.

DRAGOȘ COJOCARU

Este din nou o reacție emoțională,exagerată, arată cei mai mulțiexperți. Asta pentru că folosireaarmelor de foc pe platourile de fil�mare este foarte atent reglemen�tată de decenii, iar experții ar� murieri, foarte bine antrenați, iaucele mai stricte măsuri de si �guranță. Incidente, precum cel cufinal tragic de la filmarea lui Rust,

sunt extrem de rare – ultima oarăcând s�a petrecut o astfel de tra�gedie a fost în 1993, când actorulBrandon Lee și�a pierdut viațaîntr�un accident la filmările fil�mului Corbul, acum 28 de ani. Deatunci, așa cum subliniază ex �perții, milioane de gloanțe au fosttrase la filmări, fără să creeze vreoproblemă.

Dar, spun comentatorii, dacă încazul lui Brandon Lee a fost vorba de„de o furtună perfectă de accidente“,în cazul Rust tragedia a fost, evident,rezultatul unei „furtuni perfecte de

neglijențe, incom petență, iresponsa�bilitate și ignorare a regulilor debază în folosirea armelor de foc“.Dacă aceste reguli sunt respec�tate, explică armurierul SL Huang,„astfel de accidente nu au cum săaibă loc“.

Armele de foc cu gloanțe oar �be sunt folosite la filmări pentrurealismul scenelor de acțiune.Pentru că „armele false nu suntconvingătoare, dar regulile desiguranță sunt“, explică, într�uninterviu pentru „Variety“, expertulDutch Merrick. „Lucrez la serialul

SEAL Team și folosim foartemulte arme“, spune Merrick. „Da �că actorii apar cu arme de jucărieși se prefac că le folosesc, nu e credibil. Armele adevărate, înschimb, adaugă acea doză de rea�lism care contribuie la magia fil�mului. E un mediu foarte realist,dar în întregime sigur, fiindcă ede datoria mea să mă asigur că ni�meni nu este rănit.“

În cazul Rust însă, din primeledeclarații ale poliției, problema sereduce la o serie de neglijențe cri�minale de care s�au făcut vinovațicei implicați, de la armurieri laproducători. Conse cințele, dincolode moartea Halynei Hutchins, sevor traduce, la capătul anchetei, înpunerea sub acuzare, când cei res�ponsabili vor fi identificați cu pre�cizie de autorități.

Unul dintre cei care va plătiprețul șirului de neglijențe esteactorul Alec Baldwin care, maimult ca sigur, se află acum la fina�lul carierei. Experții juridici, con �sultați de mass�media americană,spun chiar că Baldwin ar putea fipus sub acuzare fiindcă este și co�producător al filmului, deci posi�bil responsabil pentru ceea ce s�aîntâmplat. Conform codului pe �nal, el ar risca în acest caz oamendă și chiar o pedeapsă cu în�chisoarea.

Pe de altă parte, cariera luiBaldwin este clar compromisă, actorul anunțând deja că și�a

anulat toate proiectele viitoare.Alex Baldwin a fost la începutulanilor ’90 copilul teribil al Holly�woodului. Cunoscut pentru pro�bleme conjugale și ca un caractermult prea irascibil, Baldwin acăzut de�a lungul vremii din eșa �lonul superior al vedetelor Holly�woodului și a revenit spectaculosîn ultimul deceniu la TV, în ulti�mii ani fiind cunoscut mai ales caacerb oponent al pre ședinteluiTrump și drept o persoană încli�nată spre a provoca scandaluri.Acum, chiar dacă nu va fi pus subacuzare, este greu de crezut că ac�torul va mai reveni în lumina re�flectoarelor, cel puțin în viitorulapropiat.

Dincolo de toate, Alex Bald �win va trebui să se confrunte cuimensul impact sufletesc al morțiiHalynei Hutchins. În 1993, celcare a tras glonțul ucigaș în Bran�don Lee a fost actorul MichaelMassee (1952�2016), cunoscut maiales din roluri negative. Trauma�tizat, Masee, aflat la începutul ca�rierei, s�a retras din activitatevre me de un an, până și�a revenit.Nu a putut niciodată să vadă fil�mul Corbul. Într�un interviu din2005, la 12 ani de la incident, Mi�chael Massee recunoștea că și�arevenit cu mare greutate dintraumă și că are coșmaruri încă.„Nu cred că vreun om poate sătreacă vreodată peste așa ceva“,spunea Michael Massee. SDC

Alex Baldwin. Glonțul de final

Realitatea pandemică a făcut caeu, în luna mai, să�mi programezimunizarea tocmai în satul Bel �cești. Nici o problemă, am zis, voivizita o zonă a județului pe carecine știe dacă aș fi văzut�o vreo�dată doar din patriotism lo cal. Seface dreapta după dopul rutierdin Podu Iloaiei.

În centrul Belceștiului existăo intersecție în cruce. Fix acolo

m�am trezit într�un blocaj tare ciu�dat. Nimeni nu claxona, iar când amtras eu două claxoane scurte, șoferulmașinii din spatele meu a scos capulpe geam și, cu țigara între buze, mi�a spus: dijiaba, nu ti audi, îi du�lapu’ lu’ Otilia, așa mai faci el. Amcrezut că, dincolo de accentul mol�dovenesc, dicția îi este afectată devorbitul cu țigara în gură. Mata nuești di aicea, uiti dulapu’, ai rabdari.Atunci l�am observat.

Era de fapt un fișet, dulap meta�lic pentru documente și, judecânddupă eticheta lipită pe ușa dindreapta, în colțul din dreapta sus, ampresupus că aparține inventarului

unei instituții publice. Țopăia cucele patru piciorușe minusculemon tate de fabricant pentru a i seputea regla planeitatea. Țopăia inmijlocul intersecției și nici o ma �șină nu voia să se miște, de parcă setemeau să nu�l boțească. Țopăia deparcă dansa și nu glumesc cândafirm că am prieteni care danseazămai prost pe muzică decât o făceael pe un ritm doar de dânsul auzit.Sî nu ti punî naiba sî�l palești, cî nizboarî actili din el.

Am tras pe dreapta și am par�curs pe jos restul distanței până ladispensar, minunându�mă de lipsade mirare a șoferilor, semn că nu era

prima oară când asistau la aceastăscenă. Injecția a fost urmată de sfer�tul de oră în care am fost ținut subobservație și întrebat dacă am sen �zații ciudate. Cumva, ceva în minemi�a spus că nu era cel mai potrivitmoment pentru a zice că am văzutun fișet dansând. Dacă există oomerta a biroticii, m�am supus ei.

Cu adeverința în mâna stân �gă mă îndreptam spre mașină.Traficul era din nou fluid. La unmoment dat sistemul de locali�zare în spațiu a surselor de zgo�mot format din cele două urechipe care le posed m�a avertizat căsunt urmărit de un fișet. Fără săprivesc în spate, am mărit pasul șiam făcut stânga spre primărie. Îndreptul ușii, cu o privire dojeni�toare, stătea o doamnă care nuputea fi decât Otilia. Nepăsându�i

că aproape m�a dărâmat când atrecut pe lângă mine, dulapul s�alipit de femeie și avea o vibrațiedin aia de cățeluș fericit. Sî nu vatemiț’, o văzut foaia din mâna ma�tali șî o vrut sî sî joaci cu ea. Laînșeput șî eu m�am spariet di el, da’am cătat pi gugăl șî m�am liniștit.Sî chiamî realism magic. SDC

750

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

O plimbare prin județ