MARTISORUL – TRADITII – LEGENDA – ORIGINEA MARTISORULUI – OBICEIURI DE MARTISOR SI DE 1 MARTIESnurul de Martisor este considerat “funia anului” care aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua (snurul bicolor) anotimpuri din calendarul geto-dac stravechi , vara si iarna. Anul incepea, la daci si romani, cu 1 martie. Martie (mens Martius, “luna zeului Marte”) era prima luna a anului. Apare astfel si explicatia numelor lunilor sept-embrie (luna a saptea), oct-ombrie (a opta), dec-embrie (a zecea).Martisorul era considerat talisman menit sa poarte noroc. Impletirea alb-rosu a snurului se regaseste in podoabele junilor, steagul calusarilor, bradul de nunta, la sambra oilor si in multe alte obiceiuri stravechi. Arheologii au descoperit in asezarea preistorica de la Schela Cladovei, veche de 8000 de ani, pietre de rau cu urme de vopsea alba si rosie. Impletirea celor doua culori simbolizeaza geneza si regenerarea vietii.Traditional, martisorul se daruia copiilor si tinerilor, fete si baieti, de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Snurul de martisor, format din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau alb si negru in Maramures, reprezinta un Yin si Yang autohton, unitatea contrariilor, vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric, fertilitate-sterilitate. Snurul era legat la mana, prins in piept si purtat, dupa zone, pana la Macinici, Florii, Paste, Armindeni, sau pana la inflorirea anumitor pomi fructiferi.Apoi snurul de Martisor era agatat, ca semn purtator de noroc, pe ramurile inflorite de macesi, vita-de-vie, visin, cires, ori punea sub closca sau se agata la icoana.Ziua scoaterii martisorului era marcata de o petrecere numita “ bautul martisorului ”. Cu trecerea timpului, de snurul bicolor s-au legat monede de argint si de aur, ajungand in zilele noastre sa se atarne de snur obiecte artizanale, flori, litere etc.

Tot despre traditia Martisorului, un cititor documentat, Chris, mi-a trims urmatoarele. Merci Chris! :)

“Si daca a trecut Sf. Valentin si a trecut si Dragobetele, a venit ziua Martisorului ce deschide zilele Babei Dochia.1 Martie este in calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numita si Dochia. Sarbatoarea este de fapt apriori timpurilor crestine, iar Dochia este un personaj pagan.Traditia martisorului este o mostenire de la stramosii nostrii romani. Cuvantul “martisor” are origini latine si este numele popular al lunii martie.Acest stravechi obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii.In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. De altfel snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei.In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare.Martisoarele se poarta o perioada de timp bine determinata, dupa care se agata in copacii care urmeaza sa infloreasca. Procesul scoaterii martisoarelor a fost legat de paracticile de previziune a vremii. In sud, spre exemplu, oamenii cred ca ar trebui sa-ti dai jos martisorul doar atunci cand vei observa un stol de berze. In alte regiuni acest lucru se intampla la vederea unei lebede, existand

credinta ca, vei fi tot anul la fel de gratios precum respectiva pasare. Fetele nemaritate isi pun martisorul sub o piatra mare si incearca sa ghiceasca care le va fi ursitul.Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.Va doresc tuturor o primavara frumoasa si luminoasa, plina de iubire!”

AICI UN ARTICOL INTERESANT DESPRE : 8 MARTIE ZIUA FEMEII – ORIGINE, OBICEIURI, TRADITIE

TAGS: MARTISOR , 1 MARTIE, TRADITII LEGENDE SI OBICEIURI DE MARTISOR SI 1 MARTIE , MARTISOARE, MARTISOARE DE 1 MARTIE , ORIGINEA MARTISORULUI

Kudika » Special » Sarbatoarea de Martisor

Sarbatoarea de Martisor

28 Februarie 2012

Martisorul este o sarbatoare traditionala intalnita in sud-estul Europei, care marcheaza venirea primaverii

comentarii8

Share

Martisorul este o sarbatoare traditionala intalnita in sud-estul Europei, care marcheaza venirea primaverii, reintoarcerea la viata a naturii dupa izgonirea iernii sau conform altor cercetatori, dupa incheierea potopului biblic. Desi unii etnologi o atribuie substratului traco-dacic al poporului roman, aceasta sarbatoare a Martisorului este celebrata, cu mici diferente, si in Bulgaria si Rusia.

MARTISORUL PESTE HOTARE

In Bulgaria, simbolicele martisoarele sunt oferite si barbatilor, dar ele au doar forma traditionalului snur alb-rosu. In Moldova si Bucovina exista acest obicei, conform caruia fetele tinere confectioneaza martisoare pe care le ofera alesilor lor. Potrivit traditiei bulgare, chiar si casele au propriile lor martisoare, numite martenita sau marticika. Convingerea generala

este aceea ca martisorul - mai ales daca este insotit si de o mica amuleta - are darul de a te apara de spiritele rele. Bulgarii au si ei o Baba Dochia a lor, si anume Baba Marta, care este insa destul de ambivalenta. Se spune ca aceasta poate sa aduca spirite malefice in casele pe care le viziteaza daca nu sunt curate si ingrijite. Inca un motiv in plus pentru anuala curatenie de primavara!

Citeste si:

Istoria zilei de 8 Martie

Shopping: 15 Cadouri de 8 martie

Mesajul lui Victor Slav pentru toate femeile!

Peste hotare, in Rusia, aceasta sarbatoare poarta numele de Maselnita si include un ritual al arderii unei sperietori, care simbolizeaza disparitia frigului si arderea iernii de catre primavara. Totul este urmat de un mare festin. Aceasta este cunoscuta si ca „Ziua Iertarii”, ziua in care fiecare trebuie sa isi ceara iertare de la toti cei carora le-a gresit cu ceva, pentru a putea intra in noul anotimp reinnoit si purificat sufleteste.

MARTISORUL AUTOHTON

Se presupune ca la noi aceasta sarbatoare dateaza de aproximativ 8000 de ani. Cele mai vechi vestigii ale sale au fost descoperite la Schela Cladovei, in Mehedinti, unde s-au gasit niste amulete asemanatoare unor martisoare. Pe vremea Imperiului Roman, intrarea in Anul Nou era sarbatorita in luna martie, in prima azi a acestei luni, considerata si momentul oficial al sosirii primaverii, traditie pastrata pana la inceputul secolului al XVIII-lea. Rosul firului de martisor simbolizeaza razboiul sau sangele, eruptia vietii, in vreme ce albul reprezinta neaua iernii invinse. Micul talisman al martisorului trebuie purtat pana neaparat pana pe data de 8 martie, daca nu intreaga luna. Dupa aceasta, el trebuie sa fie agatat intr-un pom fructifer, a carui fertilitate o va spori. Pe plaiuri autohtone, in Transilvania, martisorul se punea la final langa o usa sau fereastra, ori chiar agatat de coarnele unui animal, pe care, dupa cum se spune, il va feri de rele. In Moldova, fetele ofera martisoare baietilor, iar acestia le ofera altele pe data de 8 martie.

Citeste: http://www.kudika.ro/articol/special/20921/martisor.html#ixzz35SlRyDAu Follow us: @Kudika_ro on Twitter | www.kudika.ro on Facebook

MĂRŢIŞORUL

În linii generale, astăzi, la sat şi oraş, „mărţişor” înseamnă acel şnur confecţionat prin răsucirea a două fire de lână sau de mătase, unul alb şi unul roşu, împodobit cu ciucuri la capete, care se ataşează la un obiect artizanal, cu scopul de a fi dăruit fetelor şi femeilor în prima zi a primăverii calendaristice, purtându-se la piept, la mână sau la gât o anumită perioadă.

Această explicaţie necesită însă completări, întrucât mărţişorul nu se reduce la un simplu obiect ci face parte dintr-un context mult mai larg, al sacralităţii timpului din credinţele ancestrale ale neamului nostru.

Ce este Mărţişorul?

Polisemia termenului „mărţişor” desemnează atât o etapă, o perioadă, o sărbătoare, cât şi un obiect simbolic, realizat manual, conform unui ritual, şi oferit în anumite condiţii în cadrul unei comunităţi.

În ce priveşte forma termenului, Doru Mihăescu oferă câteva explicaţii în lucrarea sa, intitulată „Contribuţii etimologice şi lexicale”. Potrivit autorului, „mărţişor” este un derivat din vechea denumire etimologică a lunii martie, „Marţ” sau „marţu”, în aromână, format cu ajutorul sufixului diminutival „–işor”. Totodată, atrage atenţia asupra faptului că „mărţişor” mai înseamnă, ca regionalism, şi plantă erbacee din familia rozaceelor (Geum Montanum); ghiocel; specie de plante; mugurele alb, moale şi lânos al salciei (mâţişor). Vechea denumire „Marţ” ar proveni din latinescul „Martius”, care, pe filieră bizantino-slavă, a dat sinonimul bulgar „marteniţa”.

Conform studiilor etnologice, Mărţişorul este strâns legat de tradiţiile Anului Nou, sărbătorit în luna martie, ca formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative (germinative) şi astronomice (lunare).

La români, mărţişorul, ca obiect simbolic, este corelat şi cu Dochia, personaj mitologic, a cărei zi era sărbătorită la 1 Martie: „Dochia e cea dintâi zi de primăvară. În ziua de Dochia se face mărţişor: un fir de matasă sau lână roşă, împletucit cu alt fir alb, care apoi se pune la gât, pentru ca purtătoarea să fie rumenă şi albă peste an”.

(Elena Niculiţă-Voronca, „Datinile şi credinţele poporului român”)

De asemenea, cercetătorul Ion Ghinoiu se pronunţă asupra Mărţişorului ca denumire din calendarul popular, corelând-o cu divinităţi din panteonul roman şi autohton: „Mărţişorul este denumirea populară a lunii martie, luna echinocţiului de primăvară şi a Anului Nou Agrar, dedicată zeului Mars şi a planetei Marte (Transilvania, Banat, Maramureş, centrul Munteniei, vestul Olteniei, sudul Dobrogei)”.

Totodată, cercetătorul se referă la şnurul de mărţişor ca la o funie a timpului, toarsă de însăşi legendara Dochie, a cărei grjiă o reprezintă eternul început: „Obiceiul mărţişorului este o secvenţă a unui scenariu ritual de înnoire a timpului şi anului (...). După unele tradiţii, firul mărţişorului, o funie de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic”.

(Ion Ghinoiu, „Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar”)

Mituri ale Mărţişorului

Mitul Babei Dochia

În folclorul românesc Dochia întruchipează un personaj legendar, a cărei origine este legată de o zeitate mai veche, Marea Mamă, Glia sau natura în eternă renaştere, dintr-un cult al fertilităţii şi al feminităţii.

Se spune că Dochia vroia să păstreze o rânduială a zilelor şi anotimpurilor din an, pentru a şti când e timpul potrivit să coboare cu turmele de oi la păscut. Astfel, ea s-a gândit să împletească o funie din aţă albă şi neagră. Albul reprezenta zilele, iar negrul, nopţile. Mai târziu, negrul a fost înlocuit de roşu, pentru a comemora sacrificiul norei Dochiei.

Baba Dochia a pedepsit-o pe nora sa, trimiţând-o la râul îngheţat, să spele un ghem de lână neagră, până se va albi. Însă tinerei femei i-au sângerat degetele în timpul muncii, din cauza frigului, iar lâna s-a colorat în roşu.

Voinicul care a eliberat Soarele

Un alt mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de preafrumoasă fată pe care un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul său. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de

joacă şi de veselie şi lumea întreagă a căzut în mâhnire.Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze

fata. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata, care s-a urcat înapoi pe Cer în chip de Soare şi iarăşi a luminat întregul pământ.

A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, însă nimeni nu-şi mai amintea de tânărul luptător care zăcea în palatul zmeului, după luptele grele ce le dusese. Sângele cald al tânărului s-a scurs pe zăpadă, până când el a rămas fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.

Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos, legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea pentru frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.

Lupta Primăverii cu Iarna

Un mit din Moldova din stânga Prutului povesteşte că în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat că într-o poiană, sub o tufă de porumbari, de sub zăpadă, răsare un ghiocel. Ea s-a hotărât să-l ajute şi a început să dea la o parte zăpada şi să rupă ramurile spinoase.

Văzând aceasta, Iarna s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. În suflarea aspră a vântului, ghiocelul a îngheţat imediat. Însă Primăvara nu s-a dat bătută: a acoperit ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie.

În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.

Originea Mărţişorului

Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României, precum cele de la Schela Cladovei, din judeţul Mehedinţi, (localitate unde a fost descoperită una dintre cele mai vechi aşezări umane din Europa, datând din mezoliticul timpuriu), au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul, datând de acum aproximativ 8.000 de ani. Amuletele reprezintă nişte pietricele perforate şi purtate la gât sub formă de coliere. Pietricele amuletelor erau vopsite în alb şi roşu, aranjate alternativ.

Se presupune că albul şi roşul au fost preferate, întrucât, în acele timpuri, venirea primăverii era întâmpinată cu ritualuri ce constau în sacrificii umane sau animale, cu scopul de a îmbuna zeii. Astfel, în ritual, roşul sângelui era asociat cu viaţa, fertilitatea, adoraţia şi sacrificiul, iar albul era legat de puritatea zăpezii, a gheţii şi a norilor. Astfel, albul şi roşul, puse laolaltă, ar semnifica dorinţa despărţirii de iarnă, de încremenirea sa rece, pentru a intra într-o etapă a trezirii la viaţă cu ajutorul căldurii, provenită din sângele sacrificial.

Mai târziu, la traci, începutul primăverii era anunţat de sărbătoarea zeului Marsyas Silen, făuritorul fluierului, stăpân al gliei roditoare şi al vegetaţiei. Lui îi erau dedicate sărbătorile primăverii, ale florilor şi ale naturii fecunde. Sosirea noului anotimp era marcată tot de o amuletă alb-roşie, dar, de data aceasta, sub forma unui fir răsucit, care avea darul de a proteja copiii şi animalele în noul an.

Şi la romani Anul Nou se sărbătorea primăvara, la 1 Martie, lună care împrumutase numele zeului Marte, aflat în dublă ipostază: de ocrotitor al câmpului şi turmelor şi de patron al războiului.

Calendarul tradiţional al lunii martie este foarte încărcat, atât din punct de vedere agrar cât şi din punct de vedere sacral. Acum încep aratul, semănatul, scuturatul pânzeturilor şi al covoarelor, curăţatul caselor, grădinilor şi al livezilor; se scot stupii de la iernat şi se „retează” fagurii de miere folosiţi ca leac în medicina tradiţională. Tot în luna martie se sărbătoresc „Măcinicii”, „Sântoaderul”, „Bunavestire”, se „ţin” „Babele”, „Moşii”, „Ziua şarpelui”, „Ziua cucului” etc.

Cine şi cum confecţionează mărţişorul tradiţional?

Există un ritual legat de realizarea mărţişorului, care este ştiut de tot mai puţini păstrători ai tradiţiei autentice.

Potrivit lui Petre Beceanu, cunoscut culegător de folclor din Teleorman, o parte din tainele tradiţiei ancestrale, s-a păstrat la Fântânele, o comună situată la vest de oraşul Zimnicea.

Astfel, Anişoara Peţa, o bătrână de 83 de ani, îşi amintea că firele pentru mărţişoare erau toarse din lână, încă din luna ianuarie, imediat după Sfântul Ioan, la clacă, exclusiv de femei măritate. O clacă pentru şnurul de mărţişor ţinea şapte zile.

Lâna toarsă era împărţită în două, un fuior rămânea alb, altul era vopsit în roşu. De obicei, vopseaua cu nuanţă roşie era obţinută din fiertură de ceapă sau de buruieni.

Următoarea etapă era împletirea şnurului. Totul se făcea în secret şi se spunea o rugăciune pentru fiecare împletitură în parte. Femeia trebuia să ascundă mărţişorul, să nu îl vadă nici unul dintre membrii familiei înainte de 1 Martie. Apoi, pus în buzunar sau în sân, acesta era dus de femeie la biserică, la slujbele obişnuite, pentru „a se sfinţi” pe ascuns, fără să ştie nici măcar preotul.

În seara ultimei zile a lunii februarie, copiii şi adolescenţii făceau baie şi îşi pregăteau hainele curate pentru 1 Martie, când primeau mărţişorul. „În trecut, nu primeau şnur decât copiii, fetele şi flăcăii”, spune octogenara din Fântânele.

Deşi, cel mai frecvent, mărţişorul consta din două fire, unul alb şi altul roşu, răsucite împreună, în unele sate din Moldova şnurul era confecţionat doar din lână roşie sau neagră, amintind de amuleta folosită împotriva deochiului, destul de răspândită în trecut.

În alte localităţi s-a constatat şi existenţa mărţişorului tricolor, în două variante cromatice. Prima variantă prezenta mărţişorul în roşu, alb şi verde, iar a doua, în roşu, alb şi negru, aşa cum reiese din informaţiile oferite de localnici din satul Hadjicurda, raionul Reni, din Moldova din stânga Prutului. Şi moldovenii, stabiliţi în nordul Caucazului la mijlocul secolului al XIX-lea, au păstrat varianta mărţişorului tricolor, cu firul negru.

Mărţişorul tradiţional este alcătuit în principal din şnurul bicolor, de care se prinde o monedă găurită din argint, simbolizând Soarele la trecerea dintre anotimpuri.

Demn de menţionat în acest caz este faptul că valoarea simbolico-materială a şnurului primează şi nu a monedei de argint.

O a doua variantă de mărţişor autentic presupune ca şnurul bicolor să fie decorat la capete cu câte un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentări antropomorfe masculine, şi unul roşu, sub forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin intermediul şnurului, cu femininul reprezintă în context reconcilierea principiilor contrare la nivel teluric şi cosmic, după cum afirma cercetătoarea Sabina Ispas.

(„Mărţişor şi folclor”, interviu radiofonic la „Vocea Diasporei”, 2011)

Altă variantă tradiţională a mărţişorului în alb-roşu este întâlnită în Maramureş, sub forma crucii Sfântului Andrei, patron al lupilor şi al iubirii.

Cine, cum şi de ce poartă simbolul Mărţişorului?

Bătrânii din Moldova spun că până la răsăritul soarelui, de ziua Babei Dochia, mărţişoarele să fie legate mai întâi copiilor, apoi fetelor şi flăcăilor şi, mai rar, oamenilor în vârstă: „La Întâi Mart, de dimineaţă tare, până a ieşi soarele, răsuşei două aţe, una roşie şi alta albă, apoi legai un şnur de aista

la gât şi la amândouă mâinile. Erai legat în trei locuri.”În trecut mărţişorul era purtat o perioadă mai lungă, împărţită în câteva etape. Mai întâi, cu

ajutorul lui se trecea peste cele 9 sau 12 zile ale Babei Dochia, când vremea se arată schimbătoare: fie cu soare, fie cu ploaie şi vânt puternic sau chiar ninsoare. Următoarea etapă, traversată sub protecţia conferită de mărţişor, este cea marcată de înverzirea plantelor şi înflorirea pomilor.

De asemenea, în lucrarea „Sărbători şi obiceiuri româneşti”, Ion Ghinoiu consemnează că „momentul când mărţişorul se purta legat la mână sau agăţat la gât era decis de apariţia pe cer a Lunii Noi, în cursul lunii martie (...). Durata purtării mărţişorului varia în funcţie de zona etnografică: până la Măcinici (9 martie), Armindeni (1Mai), Florii sau până la înfloritul pomilor fructiferi, a viţei de vie, a măceşilor, a trandafirilor”.

Se mai obişnuia ca mărţişorul să fie purtat pe piept, lângă inimă, întrucât partea stângă era considerată vulnerabilă, reprezentând calea de acces a spiritelor malefice, aducătoare de boli şi moarte. Astfel, cu ajutorul culorii roşii a mărţişorului, forţele negative erau ţinute la distanţă, roşul fiind o culoare solară, purificatoare. La aromâni şnurul se lega şi de picior, apărându-l pe purtător de muşcătura de şarpe şi de forţele întunericului, ce sălăşluiau în adâncul pământului.

Şnurul de mărţişor era pregătit şi pentru casă, fiind atârnat la streaşină, la fereastră sau la tocul uşii, precum şi pentru animalele tinere din gospodărie: mânji, miei, iezi, viţei, celor din urmă, în funcţie de vârstă, atârnându-li-se în creştetul capului sau pe corniţe.

Într-un studiu dedicat mărţişorului tradiţional, scriitorul George Coşbuc arată că scopul purtării acestuia este „să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cu care purtăm noi o cruce ori un chip al lui Christos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi, veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie în suflet (...).Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă, are să se ofilească. Poporul mai ştie că mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa, ca podoabă ori jucărie”.

Folcloristul Simion Florea Marian consemnează, la rândul său, în lucrarea „Sărbătorile la români”, că în Moldova şi Bucovina mărţişorul-obiect consta dintr-o monedă de aur sau de argint, legată cu un şnur alb şi roşu la gâtul copiilor şi al fetelor. „Scopul legării sau punerii mărţişorului la gâtul sau mâinile copiilor este ca (...) să aibă noroc în decursul anului, să fie sănătoşi şi curaţi ca argintul cu venirea primăverii. (...) Punerea sau legarea mărţişorului se întâmplă de regulă la 1 martie des-dimineaţă, până nu răsare soarele. (...) Unii copii poartă mărţişorul 12 zile la gât, iar după aceea îl leagă de ramura unui pom tânăr. Şi dacă în acel an pomului îi merge bine, se crede că şi copilului încă îi va fi bine în viaţă. Alţii îl ţin la gât până ce văd primul pom înflorit şi atunci îl lasă pe rămurelele acelui pom, anume ca să fie sănătoşi şi frumoşi ca florile pomului respectiv”.

Mărţişorul, astăzi

Conform unor studii etnografice actuale, mărţişorul de astăzi se împarte în două categorii: „mărţişor simbolic”, reprezentând strict un simbol al primăverii cu o valoare materială redusă şi „mărţişor neologic”, adică acel mărţişor nou-inventat şi introdus în uz, care îl surclasează pe cel simbolic, ieşind din tiparul obiectului „de larg consum” pentru prima zi de primăvară. Acesta din urmă poate avea, ca şi celălalt, forme şi dimensiuni variate, valoarea fiind conferită prin distincţie.

Importanţa Mărţişorului se reduce achiziţionarea obiectului, la estetica sa ca podoabă şi la cele două momente dedicate ale lunii în care urmează a fi dăruit: 1 Martie şi 8 Martie. Astfel, se pierde mare parte din semnificaţia sărbătorii şi a simbolului ce-o însoţeşte.

De altfel, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, intelectuali, precum Nicolae Gane, atrăgeau atenţia asupra acestui fapt: „dacă am întreba astăzi pe oricine ce este un mărţişor, desigur ar da din umere, zicându-ne: nu ştiu! căci nu numai obiceiul, dară însăşi amintirea lui, însuşi înţelesul cuvântului s-a şters din memoria noastră (...) societatea noastră, din română ce era, s-a streinizat în toate obiceiurile ei, încât a ajuns a nu mai scrie, nici vorbi, nici gândi româneşte (...).

Să scuturăm dar noi pulberea uitărei de pe acest vechi şi frumos obicei strămoşesc.Mărţişorul era un dar ce-şi trimiteau românii unul altuia în ziua de 1 martie. El consta într-un

bănuţ de aur spânzurat de un găitan de mătasă împletit cu fire albe şi roşii, pe care persoana ce-l primea în dar îl purta la gât până când întâlnea cea întâi roză înflorită, pe crengile căreia depunea apoi darul primit.

Bănuţul însemna îmbelşugarea, firele albe şi roşii ale găitanului însemnau faţă albă ca crinul şi rumenă ca roza, iar ofranda făcută reginei florilor era o salutare poetică adresată primăverii.

Aşa aveau vechii români obiceiul de a se ura în ziua de 1 martie!Ei erau naivi în sufletele lor; trăiau în simplicitate şi împrumutau vorbele şi obiceiurile lor de

la mama natură, care împodobea fruntea fiicelor lor cu flori de câmp şi vorbele bătrâneşti cu alegorii poetice.

Toate însă s-au şters de buretele aşa-numitei civilizaţiuni moderne, care, în locul comorilor de înţelepciuni şi tradiţiuni strămoşeşti, n-a găsit altăceva mai bun de pus în loc decât minciunile de la 1 aprilie, care şi acestea, din cauza necontenitei îndulciri a moravurilor noastre, au ajuns a se practica în toate zilele anului”

(Nicu Gane, „Încercări literare”).

O altă voce critică la adresa aşa-zisului mărţişor este cea lui George Coşbuc: „la oraşe e o sminteală mare a rostului ce-l are mărţişorul, că-l facem din aur ori din tinichea galbenă, cînd el ar trebui să fie numai alb, din argint, şi mai ales că-i dăm forma de inimă, de carte, de floare, de porc sau de alt animal, când el trebuie să fie numai rotund cum e soarele. Toate aceste podobi n-au nici un Dumnezeu pe lume şi sunt înşelătorii şi ale pungii, şi ale tradiţiilor”.

Mărţişorul în spaţiul european

Sărbătoarea Mărţişorului se întâlneşte la aromâni, la bulgari, care o numesc Marteniţa (Мартеницa) şi de asemenea, în Macedonia şi Albania. La origini, este vorba de aceeaşi sărbătoare, de aceleaşi obiceiuri din vechiul şi vastul spaţiu tracic, de alungare a iernii şi de întâmpinare sau de chemare a primăverii.

Bulgarii mai numesc această sărbătoare şi „Baba Marta”, care se aseamănă cu personajul Baba Dochia, în sensul că şi aceasta este o bătrână capricioasă. Ea se lasă îmbunată numai prin purtarea şnurului de mărţişor, care ar trebui să aducă primăvara mai repede.

Marteniţa se poartă aproape de guler sau în jurul încheieturii mâinii, până când purtătorul vede o barză sau un copac înmugurit. Acestea fiind semne bune, de primăvară, el trebuie să agaţe Marteniţa de o ramură a copacului, transferând astfel vegetalului o parte din sănătatea şi norocul conferite de şnur.

O mare parte dintre bulgari afirmă că Mărţişorul este o tradiţie ce le aparţine în totalitate şi pe care românii au împrumutat-o de la ei. Drept argument, vecinii din sud invocă faptul că, în Bulgaria, şnurul alb-roşu este făcut dintotdeauna din bumbac sau lână, pe când în România, acesta ar fi fost confecţionat numai din mătase, fir textil de provenienţă asiatică, ajuns în sud-estul Europei mult mai târziu.

Cu toate acestea, Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, afirmă că „Mărţişorul este răspândit în toată zona balcanică, la români, aromâni, greci, albanezi, bulgari etc. Există o atestare scrisă a acestui obicei, veche de 1.600 de ani, adică cu 200 de ani înaintea de venirea slavilor în acest spaţiu. Deci, nu se poate spune că bulgarii ar avea paternitatea acestui obiect. Mai mult, ritualul legat de realizare a mărţişorului e asemănător în toate regiunile”.

Simbolul şi mesajul Mărţişorului peste timp

Încă din prima parte a prezentării de faţă, mărţişorul-obiect apare ca simbol al primăverii, al unui început de timp sacru din calendarele străbune. Totodată, reprezintă o adevărată „funie a timpului”, prin care se poate ţine evidenţa zilelor, a nopţilor şi a anotimpurilor dintr-un an întreg.

Mesajul său ancestral este acela de a păstra ordinea cosmogonică cu toate sacrificiile şi sărbătorile impuse; îndeamnă la desăvârşire, prin includerea evidentă şi multiplă a elementului solar (roşul, bănuţul de argint) în viaţa umană.

În accepţiunea populară, Soarele şi ceilalţi aştri erau idealizaţi, ridicaţi la rang de zeităţi cosmice, care influenţau şi puteau fi influenţaţi benefic, pe cale rituală. Scopul suprem al Mărţişorului în ansamblu este de a aduce vestea înnoirii, speranţa, bucuria, iubirea, concilierea, prin faptul că se oferă mai întâi între membrii comunităţii, pentru ca, ulterior, să fie dăruit regnului vegetal şi, prin extensie, întregului Cosmos.

Astfel, prin răspândirea mărţişorului-simbol, omul doreşte să echilibreze principiile contrare şi complementare ce-i guvernează Universul: viaţa-moartea, lumina-întunericul, vara-iarna, masculinul-femininul, mobilitatea-inerţia etc., semnificaţii cuprinse în albul şi roşul unui simplu şnur în aparenţă.

Faptul că una dintre variantele mărţişorului autentic presupune ca şnurul bicolor să fie decorat cu câte un ciucur la capete, unul alb, sub forma unei reprezentări antropomorfe masculine, şi unul roşu, sub forma unei reprezentări feminine, este mai mult decât remarcabil: se restaurează la

nivel simbolic şi imaginea cuplului primordial, perfect, care aduce omul la stadiul de zeu procreator, conform credinţelor păgâne, sau la stadiul de creator, de îndumnezeire, în accepţiune creştină. Este, aşadar, o expresie a năzuinţei umane de transcendere şi desăvârşire.

Povestea Martisorului,,, si nu numai....

Zilele astea am gasit pe net niste legende si niste povestioare chiar interesante. Recunosc ca sunt scrise pentru elevi, intr-un limbaj cat se poate de popupar si simplu, dar asta era si ideea. Le-am gasit pe didactic.ro si imi pare rau ca nu stiu cui apartin de fapt si cine este cadrul didactic care le-a cules. Asa ca voi cita doar site-ul, autorul fiind necunoscut, dar felicitari din partea mea. 

Le-am citit si eu elevilor mei ieri din ele si am reusit sa le captez in totalitate atentia, lucru care se intampla destul de rar(cel putin la elevii mei :)). Am sa le postez si aici, unele poate ca le stiti deja, altepe poate ca nu va intereseaza, dar mie mi se par utile si foarte interesante. 

"S-a dus si luna februarie...mai intoarcem o fila din calendar... si a venit primavara! Asta pentru ca romanii sarbatoresc venirea primaverii intr-un mod unic, la inceputul lunii martie. Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an si se celebra sarbatoarea "Matronalia" la care se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. 

An de an de 1 Martie ne recapatam speranta, optimismul, credinta in mai bine si sporul in toate. Martie este momentul in care oamenii incep sa caute primul ghiocel, ca semn al venirii primaverii cu adevarat. Acum frigul incepe sa se impleteasca cu

razele soarelui, intunericul cu lumina si dupa o iarna grea cu omat mare invinge viata, primavara, soarele. Acest triumf al reinvierii si regenerarii este invocat prin Martisorul pe care-l daruim celor dragi, ca mic semn ce ne dorim sa le aduca fericire si noroc. 

Probabil toti stiu ca de 1 Martie daruim martisoare sau primim mici simboluri ale primaverii, martisoarele, dar probabil putini dintre noi cunosc povestea martisorului ori s-au intrebat ce simbolizeaza si de unde a pornit obiceiul ,,purtatul martisorului"... 

CE ESTE MARTISORUL? Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii,al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul. 

CUM A APARUT MARTISORUL? Ei bine...iata povestea martisorului... Odata soarele coborî într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit si l-a rapit dintre oameni, inchizându-l într-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamânteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul a fost doborât. Slabit de puteri si ranit, tânarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sângele cald din rani i s-a scurs în zapada. Pe când acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pâna si ultima picatura de sânge se scurse în zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le

iubesc sau celor apropiati. Rosul înseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii. 

CARE SUNT ORIGINILE MARTISORULUI? La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta, conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire. 

PRIMUL MARTISOR Poate o sa radeti...dar legenda martisorului spune ca: Umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" si a legat-o cu un fir de ata, asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul. Insa despre martisor a inceput sa se vorbeasca mai tarziu, primele informatii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.Obiceiuri de martisor Este datina ca parintii sa lege la 1 martie copiilor sai cate o moneda la gat sau la mana. Scopul punerii sau legarii martisorului este de a avea noroc in decursul anului, sa fie sanatosi si curati ca argintul cu venirea primaverii si peste vara sa nu-i apuce si scuture frigurile. Punerea martisorului se face de regula in zorii zilei, pana nu rasare soarele. Cu apa din neaua de 1 Martie se spala fetele peste tot anul pentru a fi frumoase si dragastoase In ziua de 1 Martie se leaga la fiecare pom roditor fir rosu, ca sa faca poame multe. La luna plina se scoate banutul de la gat si se cumpara cu el cas dulce si vin rosu pentru ca fetele sa aiba culoarea casului si sa fie rumene ca vinul. Daca de 1 Martisor e vreme frumoasa atunci vom avea o primavara luminoasa. 

Martisorul de astazi In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta.

Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare. Din pacate, am ajuns sa ne temem de kitsch-uri. Si vedem uneori nejustificat kitsch-urile in orice obiect care nu ne place. Kitsch-ul este in mod obisnuit asociat copiilor de obiecte celebre (cum ar fi Turnul Eiffel in miniatura, din plastic) sau combinatiilor nefericite de materiale sau stiluri(desi e discutabil acest aspect daca ne gandim la creatiile cu totul inedite ale unor artisti, combinatii ce la inceput par neinspirate, iar mai apoi ne dam seama ca ne-am inselat). 

Ce ar trebui sa fie un martisor Daca vreti sa faceti o bucurie cand daruiti un martisor, cautati-l! Cautati-l in asa fel incat sa insemne ceva! Stiind ca imi doream o casa a mea la un moment dat, o prietena mi-a daruit o casuta din ceramica. Nu numai ca m-a impresionat faptul ca a avut in mintea ei un coltisor pentru nevoia mea, dar am simtit la momentul acela o puternica motivatie pentru a-mi indeplini dorinta. Si mai mult, pot spune ca este singurul martisor pe care l-am pastrat vreodata. Aceeasi fata i-a daruit unei alte prietene un elefantel (va veti intreba "ce legatura are elefantul cu traditia martisorului?"). I-a spus ca daca mai mananca foarte mult o sa ajunga intocmai cu acel animalut. Cred ca intuiti ce s-a intamplat. Prietena mea a slabit in anul urmator vreo 10 kg. Incet si sigur. Asadar, martisorul poate imbraca mai multe forme. E nevoie doar de interes si imaginatie din partea noastra. 

 "Primavara este o reflexie a gradinii sufletului nostru iar martisorul este cea mai de pret floare rasarita intr-insa..."Cum se daruiesc martisoarele? Martisoarele sunt un dar ce se primeste sau se ofera cu mare placere in luna Martie in Romania si reprezinta un simbol al primaverii dar si al dragostei si admiratiei. El este daruit incepand cu zorii primei zile din Martie fiintelor dragi. In general acest simbol este oferit copiilor, tinerelor fete si femeilor pentru a le proteja gingasia si sensibilitatea. Martisoarele se ofera de catre barbati tinerelor fete sau

doamnelor dar pot fi oferite si de catre fete prietenelor, mamelor, bunicilor. In Moldova se practica obiceiul ca fetele sa daruiasca la randul lor martisoare barbatilor. Este frumos ca fiecare martisor sa reprezinte persoana careia ii este daruit... sau urarea care vrea sa fie facuta. Un cosar poate transmite bunastare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprima gingasia. 

Cum se poarta martisorul? La inceputurile sale martisoarele erau purtate la gat sau la mana, si erau atarnate de o cordea rosie sau de un gaitan compus din doua fire rasucite de matase alba si rosie, sau dintr-un fir de arnici rosu sau unul din bumbac alb. In zilele noastre, martisorul se poarta o perioada de timp bine determinata si nu mai este purtat la gat ci la incheietura mainii sau prins in piept cu convingerea ca toate dorintele se vor implini. 

Cum renuntam la martisoare? Fiecare dintre noi purtam martisor de 1 Martie dar dupa cateva zile incepem sa ne intrebam cat trebuie sa-l pastram sau ce o sa facem cu el dupa ce-l dam jos?! In trecut, in Moldova si Bucovina copii si fetele purtau o moneda de aur sau argint legata la gat timp de 12 zile dupa care o prindeau in par si-o tineau astfel pana la inflorirea primul pom sau pana la sosirea berzelor. Altele agatau martisorul pe un trandafir iar cu moneda isi cumparau branza, pentru a avea o fata alba si frumoasa tot anul. Astazi martisorul se poarta 12 zile si apoi se agata intr-un pom tanar. Daca pomului ii va merge bine atunci cu siguranta si cel ce a legat ata de martisor acolo va avea parte de un an bun, cu sanatate si succese. Altii asteapta sosirea berzelor si arunca snurul dupa ele, zicand:"Na-ti negretele/ Si da-mi albetele!" Scoaterea martisorului, conform ritualurilor, are un scop bine intemeiat: sa marcheze astfel tranzitia dintre sfarsitul iernii si noul anotimp care incepe.Cum a aparut acest obicei? 

Descoperirile arheoloice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani... Si pe vremea dacilor

simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi atarnate de crengile lor. 

Legenda babei Dochia 

Acum mai multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea din parul fetei. "De unde o ai?" o intreba batrana, "este inca iarna". Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le puta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor: "Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala" a grait el, "tu, cea care ti-ai obligar fiica sa spele iarna hainele la rau." Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara."