Obiceiuri si datini de Paste

In 325 dupa Hristos, primul Sinod Ecumenic a stabilit sa se sarbatoreasca Pastele Crestin, "Invierea Domnului", in prima duminica dupa luna plina a echinoctiului de primavara. Obiceiurile de Pasti sunt ecoul traditiilor vechi grecesti pe care religia crestina le-a acceptat si pe parcursul timpului si le-a insusit. Acestea alcatuiesc o veriga vie de legatura intre trecut si prezent. Acestea ne vor ajuta sa nu ne pierdem identitatea in viitor. Inainte de 1930 nu se spunea Pasti, ci "Stralucita" si evenimentele se stabileau inainte si dupa aceasta. In duminica de Lasata Secului nurorile duc portocale la soacre si-si cer iertare. La fel fac si pentru nasele lor.

In Insulele grecesti se confectioneaza o papusa Kira-Saracosti, cu sapte picioare atitea cite saptamini sint pina la Paste, fara gura ca sa nu manince (datorita postului) si sa nu-i vorbeasca pe ceilalti, fara nas ca sa nu miroasa mancarurile, cu urechi ca sa auda si cu mainile impreunate pentru a se ruga. In fiecare vineri cind merg la biserica, rup un picior al papusii, iar ultimul in Vinerea Mare.

In ajunul Sambetei lui Lazar, copiii merg de dimineata, din casa in casa, chiar si in satele vecine, purtind efigia simbolica a lui Lazar facuta din trestie (papura) si alte materiale, impodobita cu panglici multicolore, flori de primavara si cosulete cu flori de primavara. Ei fredoneaza cantecele lui Lazar, iar in partea a 2-a preaslavirea familiei: ei sunt rasplatiti cu oua pentru a le vopsi rosii de Paste, nuci, mere, smochine si alte bunatati. In multe locuri gospodinele fac omuleti din aluat, numiti Lazaruti, pe care ii ofera calzi, dimineata, copiilor veniti la colindat. In Tessalia, cu colindele "Lazarului" merg de obicei fete numite "Lazarine".

In ziua urmatoare Duminicii Floriilor, toti – mici si mari merg la biserica sa se pregateasca sufleteste pentru incercarea din Saptamana Mare (Saptamana Patimilor), care este o prelungire si o traire intensa a Postului (perioada Postului Mare). Credinciosii duc in Duminica Floriilor la biserica ramuri de dafin, iar in Tracia, rodii, care sint luate de catre fetele tinere si cele proaspat maritate pentru a face multi copii. Seara merg toti la biserica, ca sa fie iertati, iar preotul, la rindul sau isi cere iertare.

In Miercurea Mare, cu totii se merge la Maslul Bisericii. Iau faina pe care o pastreaza tot anul ca sa alunge raul. In Joia Mare, lumea vopseste ouale rosii, de dimineata inainte de rasaritul soarelui. Primul ou vopsit care va fi scos din oala este pastrat la icoane tot anul. Apa rosie se arunca intr-o groapa in pamint si se acopera cu pamint.

Copiii merg la biserica sa se impartaseasca; totodata, cind rasare soarele se scoate din casa o batista rosie, care se atirna la intrarea in casa pentru a impartasi suferinta crucificarii lui Iisus ce va avea loc seara. Seara, cind se trag clopotele, se duc cununi de flori pentru cruce sau cadouri (batiste, servete, camasi). Acestea mai tarziu sunt vandute de catre biserica, asa cum s-a procedat si cu hainele lui Iisus. Toata noaptea bisericile sunt deschise, iar credinciosii tin sa ramina alaturi de Mantuitorul lor cel crucificat in acea zi.In Vinerea Mare se merge la Epitaf – o masa impodobita cu flori. Copii trec pe dedesubt in forma de cruce, iar cei mari se inchina. Toata ziua clopotele bat. Oamenii nu

fac nici o munca (curatenie sau mancare) si maninca fara ulei. Seara se face inconjurul Epitafului. Credinciosii aleg pe cei care vor cara epitaful. Acesta este urmat de preoti, cantareti si toti credinciosii cu luminari aprinse.

Procesiunea Epitafului parcurge toate strazile si se intoarce la biserica. La fiecare rascruce preotul face urari, iar pe tot parcursul, cantaretii si credinciosii aduc osanale. Toate casele care se afla pe drumul procesiunii au aprinse la balcoane luminari si cadelnite cu tamaie. La intoarcerea in biserica toti credinciosii trec pe sub Epitaf sustinut de cei alesi, la intrarea in biserica. Cea mai profunda importanta a Procesiunii Epitafului este purificarea morala a intregului teritoriu, a caselor si a paminturilor comunitatii. Vinerea Mare este dedicata celor plecati dintre noi.Toti merg la cimitire si aduc celor morti oua ,flori si aprind candelele. Este ziua postului celui mai sever cand unii isi umezesc buzele numai cu otet.In Sambata Mare gospodinele pregatesc cozonaci. Seara pregatesc maghirita.

Nasterea Domnului – Craciunul, alaturi de Invierea Mantuitorului - Pastele reprezinta cele mai importante sarbatori ale crestinilor eleni.

PASTELE IN CORFU

În Corfu, Pastele este foarte spectaculos. În primul rând, în Marţea Mare, se face curăţenie generală, se vopsesc în alb pervazurile caselor şi aleile.

Miercuri se fac cumpărăturile şi toate mâncărurile şi tot ce necesită o pregătire mai specială, de exemplu covrigeii speciali de Paşti, împreună cu prăjitura «tsoureki», cu ou la mijloc şi cu prăjiturile speciale numite colombine, de fapt cozonaci sub formă de porumbiţe. Aceasta este o tradiţie preluată de la italieni, pentru că noi am fost mult timp sub dominaţie veneţiană şi sunt multe interferenţe de tradiţii.

Apoi, în Joia Mare, se citesc cele 12 Evanghelii, în biserica centrală se aprind 12 lumânări foarte mari şi, după citirea fiecărei Evanghelii, se stinge câte o lumânare.

În Vinerea Mare, după ce s-a pregătit baldachinul, începe procesiunea locală a fiecărei parohii, începând cu ora 16:00. Toţi sunt obligaţi să aştepte baldachinul de la catedrala mitropolitană a oraşului, care vine într-un loc anume la ora 21:00. Toate baldachinele se întâlnesc şi înconjoară oraşul cu fanfara şi corul, cel puţin patru fanfare, şi se cântă marşuri funebre. Fetele sunt îmbrăcate în mironosiţe, aruncă mir şi tămâie, petale de flori, băieţii vin îmbrăcaţi în haine de altar. Apoi, oamenii se întorc la bisericile lor, unde se citeşte Sfânta Evanghelie, apoi pleacă la casele lor.

Singurul Epitaf care nu iese în procesiune în Vinerea Mare este cel din Biserica «Sfântul Spiridon». Motivul este că, pe vremea veneţienilor, era interzisă procesiunea ortodocşilor; doar catolicii ieşeau. Atunci, ortodocşii ieşeau doar în Sâmbăta Mare şi, în amintirea acelor vremuri, în zilele noastre, Epitaful de la Biserica «Sfântul Spiridon» iese în Sâmbăta Mare, alături de moaştele Sfântului Spiridon. Dimineaţa, la ora 9:00, moaştele Sfântului Spiridon sunt scoase şi purtate în picioare, ca şi cum sfântul ar fi viu. Sfântul

merge în faţă, pe post de arhiereu, fără baldachin, sfântul conduce toată procesiunea la care se alătură multe fanfare, cincisprezece cred, se întorc la Biserica «Sfântul Spiridon», unde se face prima Înviere, la ora 11 dimineaţa. Aceasta se întâmplă sâmbătă. Este, de fapt, Sfânta Liturghie, în care preotul spune: «Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui...». Sute, mii de frunze de dafin se aruncă în biserică şi afară, se creează o atmosferă de o tensiune teribilă, de aşteptare, slujba se încheie acolo. În oraş sunt steguleţe roşii cu zorzoane aurii, iar de la ferestre cad vase de lut pline cu apă şi se sparg cu zgomot. Acest obicei are o rădăcină religioasă, întrucât Psalmistul David spune: «Învie-mă, Dumnezeul meu, şi îi voi nimici ca pe vasele olarului»... Alţii spun că ar exista şi unele tradiţii mai vechi, nu neapărat religioase. Poporul, mai ales la ţară, spune: «Spre alaiul iudeilor, în tăciunea evreilor, să aibă slava Domnul Dumnezeu că a înviat stăpânul nostru, Hristos». Muzica este foarte sobră, peste tot oamenii aşteaptă să se exclame: «Hristos a înviat!», dar se aşteaptă momentul de la miezul nopţii.

În noaptea Învierii, în nici o biserică din Corfu nu se slujeşte, în afară de bisericile mănăstireşti. În rest, toată lumea se duce la Biserica «Cuvioasa Parascheva», unde se oficiază slujba; acolo vin toţi credincioşii şi preoţii de pe insulă, slujba Învierii având un caracter obştesc. Biserica se află între cele două cetăţi ale oraşului, cetatea nouă şi cetatea veche, una dă spre port, cealaltă spre oraş, iar pe un loc înalt este scris «Hristos a înviat!» şi sunt cruci înălţate acolo. Când preotul spune «Hristos a înviat!», clopotele tuturor bisericilor de pe insulă sună deodată. Foarte multe focuri de artificii, mai nou, apar pe cer, spre mare.

În afară de biserica respectivă, unde slujba se face în întregime, în celelalte biserici nu se face slujbă. Oamenii se întorc acasă şi apoi, dimineaţa, merge fiecare la biserica de care aparţine şi acolo se face slujba Învierii. Este specificul insulelor ionice“, a spus Haritina Mihai.

Mâncăruri tradiţionale ale grecilor

De Paşti, insularii mănâncă toţi miel, fie la rotisor, fie la tavă, peste tot este tradiţia înroşirii ouălor. Au o prăjitură specială tradiţională, care seamănă cu cozonacul, se numeşte „tsoureki“ şi peste tot se face „magiritsa“, care este un fel de supă din organele interne ale mielului, iar cei din Corfu fac tocăniţă din ficat. În vechime, în Insula Corfu se obişnuia ca de Paşti să se mănânce tradiţionala „magiritsa“, dar în zilele noastre, se prepară şi se consumă şi alte mâncăruri, după cum ne-a povestit interlocutoarea noastră.

Se mănâncă o supă tradiţională, făcută din mai multe cărnuri: de miel, de pasăre, de vită, în care se pune orez. Iar mielul se mâncă a doua zi de Paşti.

În Sâmbăta Mare, oamenii sapă gropi mari în oraş, în care aruncă lemne; acestea sunt lăsate să ardă toată noaptea, iar la răsăritul soarelui se aşează mieii la proţap. Oamenii mănâncă acolo din mieii cumpăraţi din bani publici.

În Peloponez, se face o prăjitură specială, numită „împăturită“, care se aruncă în aer în timpul pregătirii, apoi se prăjeşte în ulei şi ia diferite forme.

Alte obiceiuri ale grecilor sunt păstrarea lumânării din noaptea Învierii pentru a o aprinde în momentele de cumpănă din viaţă, precum şi îngroparea cojilor de ouă roşii undeva, în vie. În orice caz, în noaptea de Înviere, fiecare are un ou roşu în buzunar, pe care îl scoate şi ciocneşte cu ceilalţi, spunând urările specifice: „Hristos a înviat!“, „Advărat a înviat!“ Ceea ce ni s-a părut extraodinar este că, în Grecia, „nimeni nu stă acasă de Înviere, toţi oamenii vin la biserică“, după cum ne-a spus Haritina Mihai.

Săptămâna înnoitoare

„Săptămâna care urmează Învierii se numeşte «înnoitoare». De exemplu, «luni, ziua nouă», şi tot aşa până vineri, inclusiv. Căci ziua a opta a fost, când a înviat Domnul. În «lunea nouă» are loc o procesiune care, de obicei porneşte dintr-o biserică a Sfântului Gheorghe, pentru că, în general, ziua sfântului cade în post şi atunci este serbat după Paşti. În această procesiune, se scot icoanele sfântului, cu torţe mari aprinse, cruci, prapuri, se înconjoară astfel tot oraşul. Unde nu e o biserică a Sfântului Gheorghe, se porneşte de la o biserică a Maicii Domnului, cu icoana Fecioarei într-un baldachin împodobit frumos. Copiii şi tinerii ies iarăşi îmbrăcaţi frumos, fetele împart tămâie şi flori, băieţii sunt îmbrăcaţi în straie de altar, toată lumea spune cântări de înviere, Canonul Învierii se intonează de nenumărate ori.

În Marţea nouă, Sfântul Spiridon este aşezat în raclă înapoi şi dus în procesiune în biserica sa. Aşa se încheie tot ce înseamnă sărbătoare foarte intensă“, a încheiat Haritina Mihai.