Ai de t?kradus de la pag 198 - Phase A: Adolescent Disclosure (inclusiv) pana la pag 203 - Phase B: Parent Disclosure and Apology (exclusiv).Etapa A: Prezentare adolescentEtapa A consta in restabilirea ataamentului, sarcina se axeaz n principal pe adolescent spunandu-si povestea lui iar prinii sa-l asculte i sa inteleaga experiena de adolescent. Aceast faz se constituie din trei procese distincte interdependente: divulgarea eecurilor de ataament percepute, expresia unei game largi de emoii (furie n special direct i emoiile vulnerabile), i explorarea atribuiilor evenimentelor de ruptur. Explorarea fiecarui componente procesuale ajut att adolescentul cat i prinii pentru a construi o nelegere cat mai coerent i onest a faptelor, sentimentelor, i a motivelor care contribuie la conflicte familiale i a nencrederii. Aceste trei domenii se ntreptrund, dar sunt adesea explorate n ordinea propus. Mai important dect ordinea lor, este meticulozitatea cu care terapeutul exploreaza fiecare zon. "Seriozitatea" nu nseamn ca acoper fiecare aspect al unui subiect, ci mai degrab se face neles coerent ceea ce este n curs de explorat. Subiecte importante care sunt de identificat? Au fost puternice emoiile exprimate? Au fost descoperite probleme de evitat? Face familia eforturi pentru a nelege mai bine motivele din spatele ostilitatii adolescentului sau se retrage? Aceste tipuri de ntrebri ajut terapeutul sa stabileasca cnd este momentul pentru a trece la urmtorul subiect, faz, sau etapa

Furia adolescentului:n mod ideal, adolescentul ncepe sesiunea cu prezentarea conflictelor de baz identificate n sarcina construirii aliantei. De obicei, aceste conflicte preocupara experienele actuale sau si pe cele anterioare de neglijare, de abandon, sau abuz, dar poate implica, de asemenea, dinamica interpersonala ntre mam i copil (de exemplu, adolescenii se simt neapreciati, infantilizati, sau hipercontrolati). Resentimentele acestei trdri specifice sau interaciunile negative, ale adolescentului, incapacitatea de a identifica i a aborda aceste probleme n mod eficient, inhib un adolescent sa ceara ajutor de la parintii sai.Dei mnia nu este prima emoie exprimata, este de multe ori esenial pentru evenimentele care provoaca ruptur. Muli adolesceni deprimati se simt prea protejai. Alii se simt auto-protejai, ateptndu-si critica preocuprilor lor (de exemplu, abandonul, emoional). ns alii nu simt nevoia de a avea necesitatile lor ndeplinite. Prin urmare, expresia lor de furie, atunci cnd se simt nedreptiti, ii motiveaza pe adolescenii sa faca mai multe cereri de reparare a comportamentelor membrilor din jur. Furia directa este mai productiva i mai sntoasa dect strategiile de retragere, auto-pedepsire, sau de auto-vtmare i este prezenta la adolescenii cu un stil de ataament securizant (Allen & Land, 1999). n secvena de mai jos, Sandra dezvaluie pentru prima oara, furia ei despre evenimentele negative din trecut in legatura cu familia ei.Mama: Deci, tata te lua des de la scoala ca sa ai grija de copii? Cum te-ai simi n legtur cu asta?SANDRA: Mie nu-mi placea. Nu-mi plcea sa am grij de copii chiar tot timpul. Adica nu eram asa de mare, eram si eu doar un copil la randul meu. Mama: Si, aaa...nu ai simi c puteai veni la mine sa-mi spui si mie despre asta?Sandra: Am crezut c ai tiut.Mama: n timp ce am eram la munc?SANDRA: Vreau s spun ca m-am gndit...Nu tiu...Am crezut ca ai stiut. Mama: Aaa, deci...OK. Tie nu-ti placea, nu? i ai inceput sa te simti de parca era impus sa faci astfel, cand la randul tau erai doar un copil?SANDRA: (d din cap ca da.)Mama: Deci, atunci ai inceput sa-l respingi el?SANDRA: (d din cap ca da.)Mama: i m-ai respins si pe mine, de asemenea?SANDRA: Mmmm...nu, te-am au respins pentru a rmne cu el.Mama: OK, OK. i aaa...Ok. Deci, tu m-ai retrimis sa stau cu tatl tu pentru ca...SANDRA: Pentru c el te-a lovit.Mama: OK...(Pauz). Ei bine, las-m s...las-m s-ti spun un pic despre modul n care ma simteam in momentul acela.Terapeut: De fapt (catre mama), cred ca faci o treaba foarte buna in a asculta fiica ta. Cred c ar trebui s auzim un pic mai mult de la ea inainte de a spune unele din lucrurile care au fost de gndire de catre dunmeavoastra.Mama: OK.Spre surprinderea noastra, Sandra a decis s participe activ la aceast conversaie. Aceasta a fost prima dat cand Sandra i-a exprimat aceste amintiri i sentimentele despre mama ei, ea a simit ndreptit pentru a spune adevrul. n loc de a rspunde defensiv, mama rspunde cu empatie i curiozitate, astfel se creeaz o atmosfera buna pentru fata ei sa poata vorbi in continuare.Terapeutul ntre timp dirijeaza familia, in asa fel incat s pstreze conversaie pe pista cea buna. De exemplu, la sfritul sedintei, mama, a fost rugata sa spuna partea ei de poveste pentru a anticiparea rezistena ficei sale care este redirecionata napoi la poziia de intervievare, ascultare, i empatizare. Aceast postur ine fiica in "centrul etapei ", n timp ce ea spune versiunea ei de poveste din istoria familiei.Terapeutul i propune s susina aceast conversaie, atta timp ct este necesar pentru pentru a obine o mai bun nelegere a acestor evenimente.. n acest moment n sedinta, terapeutul solicit mai multe detalii descriptive ncearcand s pstreze nivelul afectiv negativ sub control. Cu toate acestea, Herman (1992) observ ca simplul act de a spune o poveste n sigurana unei relaii protejate faciliteaz amintiriea traumelor. Avnd n autor (de exemplu, mama) ca martor intensific i mai mult importana conversaiei.Terapeut: Poate Sandra ar putea vorbi un pic mai mult despre ceea ce ea de fapt a vzut, pentru c ai crezut ntotdeauna c nimeni nu a vzut sau tia despre aceste certuri.Mama: Da. Ce... ce ai vzut?SANDRA: Cum ar fi?Mama: Cum ar fi...? Totul!Sandra: Ei bine, l-am vazut lovindu-te. Vreau s spun ca practic asta era tot ceea ce facea.Mama: i ce altceva? Ai auzit lucruri?SANDRA: Nu tiu. El injurand i tu ipnd "Stop!"Terapeut: Unde erau ceilalti copii in tot timpul acesta?Sandra: In camera cu mine. Toate mpreun la etaj.Terapeut: Pentru ca ti sa spus sa duci copiii la etaj?SANDRA: Uneori, da. De cele mai multe ori da.Terapeut: Crezi c ele au auzit, de asemenea, toate astea?SANDRA: (sarcastic) Ce crezi?Mama: Ai vorbit vreodat despre asta cu surorile tale?SANDRA: De ce as fi facut asta? Asta nu era treaba mea! Indignarea mamei ei avea sa urmeze.Abilitatea mamei de a vorbi cu Sandra deschis a condus n cele din urm in a-i exprima conflictuale de baza cu care se confrunta. n acest moment, obiectivul este modest: ajutarea adolescentului in a spune adevrul, fr a o face sa fie agresiva sau prea ostila. Escaladarea emoiilor negative sau a comportamentelor ar putea sa destabiliza capacitatea mamei de susinere a adolescentei. Cu toate acestea, expunnd cele mai profunde, aspectele cele mai dureroase evenimente ii acord terapeutului un acces mai bun la schema cognitiva emotionala a adolescentului. Stilul de parenting corect n aceast etap este esenial pentru succesul acestei sarcini. Dac prinii devin nerbdtori, critici, sau defensivi, adolescentul se vor intoarce inapoi la blamare sau retragere. n mod ideal, prinii ar trebui s fie receptivi sa arate interes, preocupare i realizand o comunicare deschis n condiii de siguran. Avand n vedere, ca conversaia servete ca o experien de ataament corecta. Cu toate acestea, sentimentele prinilor de culpabilitate i cin pot motiva, fie s le rmn empatice sau ramana defensive. In urmatoarea sedinta tinta care va fi urmata va fi aceea a cladirii aliantei de catre parinte. n aceast sedinta, terapeutul se adreseaza filosofiei emotionale a prinilor, ajutndu-le s aprecieze importana provocata de emoii dureroase. (Gottman, Katz, si Hooven, 1997). Dup ce accept aceste valori, terapeutul nva parintii s devin mai bine antrenati in dezvoltarea abilitilor de empatie, admiraie, de sprijin, i confirmare. Dou motive ajuta prinii s mbrieze aceast nou abordare pentru rezolvarea problemelor. n primul rnd, epuizat de indiferen adolescentei, retragerii, sau iritabilitatii cei mai multi, prini vor direct i clar o comunicare (dei dureroas) de la copilul lor deprimat. n al doilea rnd, descoperirea istoriei prinilor ale propriilor pierderi ataamentale ajut la reaprinderea dorintei lor instinctuale de a proteja copilul de la traume similare (Diamond et al., 2000). Dac prinii menin o atitudine nondefensiva, de ascultare, i curiozitate, furia adolescentului se disipeaza. (Johnson & Greenberg, 1988; Johnson, Maddeaux, si Blouin, editata la 1998). n timp ce exprimarea furiei amplific cererea autonomiei i motiveaz expresia semnalelor vulnerabile emoionale, dorina de conexiune mai mare inspir la comportamente de afiliere. (Greenberg & Safran, 1987). Aceste sentimente sunt deseori vulnerabile negate sau ignorate i n schimb s-ar exprima prin ntreruperi comportamentale sau auto-pedeapse (Blechman, 1990). Cu toate acestea, n sarcina de reparare a ataamentului, n cele din urm adolescentul i exprim sentimente puternice de pierdere, abandon, i respingere. Expresiea de tristee a adolescentului deschide o receptivitate mai buna (de exemplu, "Protejeaz-m!"), astfel evocand sentimentele de mam, instinctele nnscute de ingrijire, de protecie, confort, i dragoste (Bowlby, 1988). Prin urmare, parintii devin din punct de vedere afectiv mai dedicati decat de obicei, cel puin momentan. n aceast privin,reatasamentul ajut la promovarea comportamentelor unui ataament securizant de ingrijire. n plus fa de aceste beneficii interpersonale, ajutnd adolescentul cu succes spre o conversaie conflictual ofer o oportunitate de a mbunti abilitile de supunere la regulament. Aceste abilitati presupun a fi contieni de perceptiile emoionale de stat, asociate, monitorizare i la control catorva expresii, descoperind un vocabular emoional in a le comunica, i exercitrii competenelor de auto-calmante care poate modula aceste emoii (Lindahl & Markman, 1990). Prin urmare, accesarea acestor stau la baza, mai multor elemente primare, emoiile adncesc contientizare confortului adolescentului, i capacitatea de a verbalizeza stri conflictuale emoionale. n cazul n care emoiile vulnerabile nu apar, terapeutul poate incerca sa le smulga. Cu toate acestea, sondajele prinilor empatici pe latura acestor emotii indica de multe ori mai mult succes. Terapeutul limiteaz prini sa se hiperidentifice cu adolescentul concentrndu-se pe schimbul durererii lor.Terapeutul gideaza prinii s se concentreze pe afirmareare i nelegere precum i protejare (Stern & Diamond, 2003).Ajutarea prinilor in a identifica emoiile vulnerabile faciliteaz acest obiectiv.Terapeut: Pari un pic suprata acum hai sa vorbim despre acest lucru.SANDRA: Sunt OK.Terapeut: Ai fost ngrijorata de mama? Te-ai gandit vreodata ea s-ar putea rnit sau sinucide ori ceva de genul acesta?SANDRA: Da! A fost rnita!Terapeut: Ai vzut acele lucruri? Cand a fost rnita?SANDRA: Da (iritata).Terapeut: Catre mam: ce credei c simtea Sandra atunci cnd ea era n dormitor si proteja surorile de certurile dvs.?Mama: Nu tiu. nervoasa, cred.Sandra: Eram nervoasa. Eram foarte nervoasa!Terapeut: Dar m ntreb oare ce altceva mai simtea Sandra?Mama: Vreti sa spuneti ca era ingrijorata sau speriata?Terapeut: Acestea sunt presupuneri bune. De ce nu o ntrebati despre asta?Mama: (fiicei) Ei bine...n afar de faptul ca erai nervoasa, cum te simteai cnd erai n camera ta?SANDRA: ngrijorata, speriata. Suprata cu mine pentru ca nu puteam face mai mult pentru a te proteja tine.Mama: Wow...(Pauz). Asta e mult prea mult la ce ar trebui sa faca o fetita de varsta ta.SANDRA: (ncepe s plng.)