I

ALBAN RESPINGE CUNT'NA DE SPIM

Ca un bolnav care se sprijina pe bratre, lncereand sa se

ridice, Alban de Bricoule se apleca peste marginea scaunului. cu brale de fier, trase a€r in piept cu gura larg deschisa, sufocat

fizic de propriu-i suflet. Lunea rcinc€pu anrnci sa comunice cu

el, toate.acele lucruri bune $i placuE care vieluiesc lnt-oatnosferi de blandete. Deveni con$tient de mimsul tandafi-

rilor diluat ln aerul umed, de fteamanrl minuscul al ierbii, de o

. ramurl de glicina tra lusidi care at6ma precum o m6na

divini, de cel mai m6ndru dintre trandafti, rou aprins, cu ftrm-

zele de pe tulpina rogcate ca 9i cum ar fi sengerat pesie ele, sau

ca gi cum floarea ar fi fost lumina si ar fi rlsptndit reflexe.

Simti dorinla ca nandafhul sa-i daruiascA ceva mai mult. ilEase afari din co* il respha adanc si, cand senzatia se sf6rsi,

dorinla sa se prclungi, aqa cum un val se g€lunge$te dep4it de

alt vat atunci, aplecindu-gi gura p6na la miezul tarc $i dulc€,

musca din el $i ramase apoi nemigcar Clipa hsemenita. Apoi,

fari bucurie, dar satisf*ut, strivi lucrul mort'

C\cairea Troiei, anul de la lntemeierca lumii 28nlntcmeierea Romei, anul de la lnomeielea lumii 3250

Marahon, mul de ]a lnteneierea lumii 3154'

Zembi din ochi. IatA, agadar, ce era el pe punctul sa tran-

scde, alezat h masuF din gradina, in ziua caldqa a acelui mar-

tie 1918, cind o neasteptatl nevoie de destindere facuse sa ia

8 I Henry de Montherlant

in mina 9i sA ftuzireasca brc$ura sosfta cu posta de dimine4i,odata cu florile provensale de care tocmai profitase at6t de

brusc - acel Buletin gl colegiului ln care igi incheiase studiilecu cinci ini mai inainte. lSi arunca ochii la repezealA peste

necrologuri, scrisori de la combatanli, camarazii lui de clasa,

p€ste toat€ ac€le nume apa4inand mor persoane in via[4, carc

lupa, care au dorinle, care fac combinalii sau fac sa curga

lacrimi. El, carc de atitea ori vorbise despre ,,mania sa pentru

suflete", care se numise pe sine un ,,pasbr de suflete", cat de

rcpede trecea p€ste toate acele suflete! ,,Bi4ii baied, am tinutoare la ei? D4 a5a cum Cezar linea la legionarii sai. Dar i-amdetesta! uneori, de asta sunt sigur, i-arn detesrat clnd ii vedeam

aplecafi peste ca4i, sporindu-gi numarul, adica inannandu-se

. impofiva mea" $i iatA ca pdvk€a i se intoaxse iara$i spr€ titlu,pe care-l reciti ca si cum nu l-ar fi inteles bine, sau ca $i cumgi-ar fi citit acolo propriul nune:

h,l}IEMORIALUIJACQUES DEJOIE

Locotenent in rcgimend l52 de infnEiEdecont cu Crucea de rAzbi,Cavaler al l*ghmii de Onoue,Mofi pentu Franta la 12 iunie 1917,

la virsta de 22 de ani.

La colegiu, de abia il cuno$iea pe acest mort de ver$a lui.De la terminarea colegiului, de cate ori ii vorbise? De tnei sau

paru od poate. Nu-Si scrises€ra niciodara, nu-i Stiuse niciodariadresa, nu-gi mai amint€a nici mAcar de rm singur cuvintschimbat intre ei carc sa fi fost mai muli decet o vorba banala"

wswa9fi iatA c,, gtiind de $ase luni de aceastA moarte, se gasea aici,

in fala acestei nrici brosuri de calitate Proa$a, cu mainile

remurind 9i cu pomelii obrajilor incinsi.

,,Dm eu? Dr eu?' Pentru a para sau a cincea oara, a5a cum

pdvi€a se lffoarc€ sple un cadavru fari a se putea abline; pen-

ftu a patra sau a cincaa oad, asa cum aPuci ziarul, gata sa{i dai

duhul doar vaz6nd tiparit numele aceleia pe carc sedeai ca n-

o rnai iubegti; penrru a patra sau a cincea oara, rclua Buletinul

gi citi iafi$i.

. Erau acolo sradaniile sale, ale acelui Dejoie, speranlele

sale, evocarea zilei in car€ puses€ mana Pe o mitralierA, si apoi

toate frazele de la douazeci de ani: ,,C6nd ma voi intoarce, va

rebui.. ."i,,ftii bine ca sunt Fotejat. ..", toate ac€le afinndii de

viala carc sunt intotdeauna inscrise pe morminte, Citea si i se

. parea ca fiecarc dintre rindurile scrise de bunul prcot fusese

scris cu gindul la el, Alban de Bricoule, fusese scris cu g6ndul

lmpotnva lui, $ cahd sf6r9i dadu din cap, ca 9i cum ar fi baut

ceva amar. O fraza cApftA contur in con$tiinta lui, limpede'

indiscutab a, izolaa de oricare alta ca banderola unui filacteriu:

,,Sunt ingrozitor de gelos pe acest mod'.Ah! Sf6nta gelozie, $i inca exprimau cu a6ta iubfu€! Acel

mo(t carc nu era prietenul lui, infiase hlaunfiul lui ca o viespe

hE-o lncapere Si fac€a acolo un zgomot enoml Tohrl se t€ze4

torul se reaprindea. Numele biietilot ln adresele de pe Front

din Buletin, erau aidoma numelor alergitorilor de pe un pro-

gram de curse. ,,Cine va fi ln6iul, cine va cadea? Cine se va da

la o pane? Cine va fi izolat de caft camarazi?" Iegea un val de

caldud din acele nume de parca s-ar fi aplecat pest€ o forja.

Simlea in piept un nod carc il sufoc4 o ner{bdare febrila, ca si

cum umbra acelui mort s-ar fi inaltrat inaintea lui $i i-ar fistivilit fecerca; $i se arunca spr€ ea $i tragea in ea cu

lO ) Henry de Montherlant

revolvenrl, iar ea rAmAnea neatinsa, $i el nu putea face nici unpas mai mult. Dinfr-odata ambilia se nipustise asupra lui $illinea strins cu ghearele, iar el lupta cu e4 irnobilizat parca de

un varnpir: nemiqcat in scaun, nemaiputandu-$i inalta ochii,nemaiput6nd privi 9i altceva decat pietri$ul, picioarele mesei,

pamanfirl staturilor de flori, nemaiputAnd cu adevarat sA-$i

lnalte priviea $i pdn neputinta lui teceau ca nigt€ sEafr{g€rari

cele mai absurde clipe ale raului care-l chinuia.

Se revedea pe sine in serile in care lecturile din istoriaromana i se ucau cu adevarat la cap, cand simtea intr-adevar

ca mareJia tuturor acelor lucruri ii influenla creierul. Atuncigesturile ii deveneau nesigure, nu mai putea manca toatapartea inferioara a obrazului tncremenea de parca ar fi fostcuprinsi de spaimi" ,,Ce pot face lrnposiva acestui rAu?"

Suprern4ia imi este indispensabil{ nirnic din ea nu mA atage;

nunai ca o vi4a [psitA de ea nu lmi pare a fi de conceput. ,]ucaut sa fiu fericit."

Ni,tt€ nume pe un prograrn, o cuna.. . Ahl La ora ast4 daca

ar fr fost o cuni, i-ar fi depbit pe toti; daca ar fi fost o luptA, i-ar

fi sr6ns de gat pe !oli, i-ar fi anncat pe lofi fac4i bucad hpicioare! Dar ce putea face el impotriva unui Dejoie, un mortmonstruos care se joaca de-a Chademagne, care disparc odata

ce gia asigurat glori4 car€ ifi lape$te oric€ $ansa de a-l putea

diminua vrcodata in viitor? Ce poli facr lrnpotriva sirnplitagigesnrlui sau, cand tu esti a$ezat la masa de lucru, cdnd nu potri

lupta impotriva lui decat printr-o anumitA put€re a minlii, sau

a cunogtinlelor sau a memoriei, sau a geniului? Cu coateleproptite pe masa, dnendu-$i capul in mAini ca pe un fructpuEed, Alban apasa lucrul acela invelit in oase $ par, creienrl

moale ca un buete care nu ocupa mai mult loc decit o bili de

wsw I llinfrenga bd egalii. Cdnd iti evaluezi limitele la rcce, se na$!e

un sentiment halfAtor grav 9i trist, ca dupi un e$ec, $i carc ttri

face bine. insa annci c6nd ti se pare ca d se contracta q€ierul,

cA sFancenele se lnclunt!, in efortul de a ajrxrge pe loc la ceva

sup€dor, pentru a casdga pe loc ceve la fel de evident ca atunci

cand adaugi ceva intr-o balanti, cSnd creierul tau nu r€u$e$te

acest lucru si incerci si o iei ln loate direcfiite, si din toate

directiile te opre$i la marginea lacunelor tale ca pe buza unei

pdpa$ii, lncerci atunci o senzalie care cu siguanF te duc€ la

nebunie...i . Cu un gest brusc dadu la o parte mas4 se ridica, facu vreo

cdliva pagi in gadina, rmde se n4tea un lntreg nomd de

marunte speranle. Cele doul pisici care ii erau ata$ate $i carc,

tntinse cet erau de lungi, se arnuzau hsandu-se sa cada, cu o

mi$care de solduri, cAnd pe o parte, cand pe cealalta, se ridi-'casera

la ventea lui gi mergeau inaintea lui prccum pajii: doua

pisici penane, de acceagi marime, cu aceeagi culoarc a blanipi,

cenusie ca fieruL $i care nu aveau nume.

,Am fost un nebun", se gandi el, a$ezandu-se pe iarbd gi

m6ngaind cu o tandra pricepere capul bl6nd 9i obtuz al unuia

dinEe animale (avea ochii inchisi si impercePtibilul z&nbet al

celor ce-$i amintesc de cer/a phcuo. ,,Pen[u ce aceasta

incaederc in mine insumi? Nu rna bizui decat pe mine $i nu ma

consult decat pe mine." $tia bine ca tot ce dorea va obtine, cifiecare din tinlele sale va cAde4 una dupa alta; iar calmul cu

care isi intampina vicloriile facea demn si le oblinl pe toate.

,Nimic nu ma poate opri - decat boala... sau moartea.,."

Fara sa se gdndeasci la aces! lucru, ajungea la vorba

strArno$ilor: ,,...doar daca nu-mi cade cenl in cap".

in ia$i, o lu a inre fumici ii auase atenfia Cea mai mare

o ragea pe c€alalta si o devora de vie: o bucafca din corpbiliard, dar care era singura arma ce i-ar fi ingaduit sa-$i

12 ) Henry de Montherlant

disparuse deja, pe cind piciorugele lnca i s€ zbaEau. Cu un

bobimac le zvdrli mai departe: ,Ma plictisili. Duceli-va sa

suferiti in alta pane!" apoi se ridica-

,,Trebuie sa ple€. Sunt sarul de secrctarii de staFmajor $i de

respingatorul minister. (ln urma unei apendicite prost vinde-

cate, fusese <<varsab> in serviciul auxiliar gi incorporat unui

minister, la Paris.) Prinet, &agul de el! Amice prima admis-

sionrsl Se afla la al.. . Jea de infanterie; il voi refttalni. - @ejanu ar mai fi suportat sa fie vorbit de rau acel rcgiment in fata

lui!) - Creierul imi este istovit, in timp ce corpul imireinfloreste. Gata cu gdndiml! Resping cununa de spini! Res-

ping nevoia de glorie! E nevoie sa ma odihnesc in acliune."

Cite ceasuri mersese el prin gridina aceea inchipuindu-$i

o anume prezen(a alaturi de el, imaginindu-si intrebarile si

raspunsurile! De cate ori isi cufundase obrazul in jerul fhntAnii

ars de acea vesnica febra care-l facea sl pastreze intotdeauna

pe masa alaturi o cana cu apa la indemena! Privea in jur. I se

prrca ca in gadina invecinaa lastarii q€scusera mai mult de.at

aici, i se paEa ca aici, p€nm cA prca isi plimbase incetineala Si

pentru ca prea mult meditase, dorise, urise, se infuriase, iarba

rimasese arsa, mugurii se ofilisera, glicinele se inrogisera 9i

chiar gi acum, pe masura ce inainta, orice colt de verdealA se

usca imperceptibil la apropierea lui, ca 9i cum el ar fi fost

soar€le.

- Un adapost, mizerie, moarte.. . Dar totr{ purificat! Totul

simplificat! Simplitatea aqiunii, mai ales a acliunii de razboi!

Penrru a-mi stabili influenta intelectuala, sociala, cata raHarc,

caa truda, cate obstacole, cata abittate - $i ma vor discuta, $i

nu voi fi su$inut de catre cei pe carc-i iubesc; cei mai buni pri-

eteni ai mei vor risca sa-mi devina adversari; mie insurni, cine

poate sa-mi dea asigurarea ca am dreptate, sA ma scape de

wsw a 13

indoiala? Dar aici! Te urci pe un parapet' te duci sl vezi $i te

intorci, apesi pe tragaci, iatl ceva limpede, dircct ii care iti

aduce pe loc o glorie mareati! Aici valorile sunt prctuite'

clasat€; toala lumea este de acord asupra fiecfieia dinue ele' Ce

sup€dodtale! Ce odihna!

Se indreptN brusc, cu integul chip inviorat intr-o cliPita!

- Panlercle!

Mdriieli surde veneau dinspre Bois de Boulogne la mar-

ginea caruia se gasea vila lui Alban' h auzise de nenumarate

gri pe acele pantere de la gradina zoologica, iar cand cascatul

ior enervant, rasunind in linistea nopfii de vafi' ajungea pana

la GnAnrl carc lucra in fata f€rcsE€i deschise, o exaltare nrlbure

il rascolea: cu toaa fiinfa lui se napust€a sPrc Roma imp€dala'

intr-o zi din ajunul Jocurilor insa in ziua ac€€a i$i sPuse doar

atai Jriza vine deci dinspre sud", si acest cuvant ii stemi

etema nostalgie a sudului' care se anesteca cu nostalgia

primaverii. Simli cu adevirat ca' in bmsca lui nevoie de rizboi'

€Ia nelinistea ca viala lui nu va egala in fnunuseF Primavar4

ci nu va fi demna de Primavara" ca frumusetea PrimAverii va

rAmene nefolosita 9i pierduta. Poate ca, in acea cliPa chiar'

trezite de aceea$i emotie, ni$te fiinte se hotirau sa plece sprc

lacul Maggiore.

,,Un adapost, mizerie, moarte . ' ' Voi arata ca pot suporta

excesul mizeriei a5a cum am suportat excesul voluptllii: aga

cum au procedat Alcibiade si Cezar si Catilina' Voi suferi' imi

voi rascumpara pacatele. Am pacatuit, Dunmezeule' am

pacaruit! Am provocat suferinla, dar eu n-am suferit' Am

ridicat mana asupra unui preot. in confesional' am luat ferma

hotarire sN fac tot raul cu PutinlA dusmanilor mei! $i

martudsearn acest lucru. $i eram absolvit de pacate! De data

asta, insa, tonrl va n spalal Voi cauta mai multa suferi4a' a$a

14 I Henry de Montherlant

curn odinioara, parasind-o pe cea pe carc o iubeam si carc toc-

mai fusese dura cu mine, ii telefonam fara alt scop decdt accla

de a-i auzi duritatea vocii la capanrl firului. Mr voi oferi pen-

tru tot ce e mai ru$inos, voi ingropa mo4ii, iar pe fiecare din-

tre ac€ste incercari o voi oferi Dumnezeului meu pentru

salvarea mea gi pentnr salvarea celor pe carc ii iubesc. $i toate

hcercadle, prin acest singur cuvanl ,,O ofet'', vor folosi 9i se

vor inrola spre binele meu.. ." - ,Este oare cu putinla ca eu sa

moLl"' igi spuse el, dintr-odara- ,,Desigur, moafi€ penftu moafie,

o moafie violenta este cea mai demna de mine." Un glas vorbi

atunci, care nu era tocmai glasul lui, un glas care vorbea

inlfrmtrul lui Si carc spunea: ,jmi e totuna daca mol'.hin febra sa trecu fata cu numele de Douce, fata tacuB

care nu s-a rcfuzat niciodag si din pricina careia n-a suferit

niciodatA - nefolositoare in afara dragostei gi pe care o dadu

apoi la o parte cu o bhndete ferma. Ea il invalui ca apa,

alunec6nd deasupra lui, dedesubt, caci el raia in miezul ei ca

in mijlocul unui pirau cu ape iu1i. ,,i1i voi saruta lnca o data

frunte4 ln acel locgor spre partea de sus a timplei, carc e lniot-

deauna fierbinte ca si cum ai gindi! inca o dan voi asculta cum

bate acel ceva din tine, ca si cum ai avea o inima! lnca o daagusnrl pleoapelor tale qi al palmelor tale! inca o data aroma

phcuta a pamlui au!" Excesul brusc al senzualit4ii lui ii dadea

accentul tandrctrei, iar recunogtinla era nemarginita pentru

amaduitoarea tuturor rclelor. ,,O, tu, care imi erai atat de

usoara! Chiar $i atunci cand, in fata dorintei mele, faceai ochii

atAt de mari incat pupilele se dilatau imens, chiar in ceasul

cople$itor, cand culcugul nostru in zori, la ora sase dimineala,

e o marc piatrl a lunii, cenufie $i alba, iar noi, intr-un mod atitde fermecator, dam o mdna de ajutor mo4ii."

wsw a 15

Camera lui de lucru era la parter, cu ferestrele deschise:

carnera pe carc noplile o luau cu asalt ca pe o cabina de vas pe

carc o zdruncina marea. Urca doua tr€pte, intra'

Se vazu venind ln oglinda' i$i Yazu capul zbirlit de gesrul

pe carc il facea de a-gi trece mdna prin par cand stAt€a pe gan-

duri, chipul brun, ridwile minuscule de la pleoap€, iar in

cearcinul un pic umflat, ceva fierbinte $i vlaguit' oboseala

neinrerupti din acel trup solid tohr$i ca fienrl, irnbibat astizi

cu bucurie si care mAine ii va infr0nge cu ascttismul lui pe cei

mai slabi, asa cum sufletul voluPtuos s-a anestecat uneori cu

gloata hsandu-se in voia celor rnai vulgare atentii, pentru a-si

exersa suplelea 9i a-Si afirma dominafia asupra vielii'

Iar jur-'imprcjur se gaseau ca4ile, unele dintre ele deschise

pe nrste seualete ca Evangh€lia as€zata pe altar' lmprejur mai

erau foile de h0rtie, zeitadle seminude 9i nude, solulia de clor

pentru cuafirea statuilor de marmura andce' pah[a cu carc i$i

acoperea picioarele atunci c6nd lucra cu frrie, la cinci

diminea6 in frig, la lumina lampii; 5i apoi apa de colonie de

verbina cu care i$i umezea fruntea, pleoapele, g6tul, incheie-

nrile mAiniloc masa in aceea5i dezordine ca 9i ieri-seara' cand

il doborase somnul, cu acel ceva vegted propriu locwilor unde

s-a cugetat prea mult $i unde nu s-a Ptiut Pastra gandt€a vie; pe

perete; capul de taur, intre doua banderile ale caror fiare

innegdte de senge inchegat mai aveau inca firs din parul ani-

malului; pe covor, dictionare grecegti si latine$ti; li, ici-colo'

cate o ftunza moarta din iama tre€ua Pe carc vinnrl o impin-

sese prin fereastra sau pe care o pisica o avusese agatata de

coada, ca un mic animal dionisiac' Deasupra acestui cAmp de

lupta al victoriilor $i inftangerilor sale' mai sus decat ca4ile,

mai sus d€cat obiectele de arta, se inalla un ecorpeu de

arnfiteatru. Floarea umanA! Muzica lumii devenitA truP! Sa ne

oprim o clipa-

16 I Henry de Montherlant

inte timp ochii lui Alban se fixasera asupra unui Crist dinfrldeg, pe mijlocul mesei, un crucifx fnrmos. Era un Cristlucrat in stilul Ludovic al Xl[-lea, incadrat ln lemn de stejar,

cu reflexe ca de apa giroind, cu fisuri verticale in frldep care

aminteau de ddrele de sudoarc qi de singe.fr privea. ,pe ce i1i este piepnrl urnflaq la fel ca piepnrt nos-

tru pe stadion, c6nd ne fagem suflen dupa cursa de pafiu sute

de meui? $i tu esti sleit de propria-1i inima?" De multe ori i$iapasase buzele pe acel Crist, fara a gti prea bine ce anume

saruta acolo, daca era vorba de chipul Dunmezeului sau ori de

minunea anei, ori, pur 9i simplu, de frumuselea materiei, de

materia placuu, dezirabila, atat de calda incat ar fi putut inspinin preajma ei o m €asma asemanabarc cu c€a a trupurilor. ilsarutase, il numise geniul muncii lui 9i obiect al rugaciunilorlui, veni creator,li ceruse sa-i daruiasca mai multA destoinicie,

ii c€ruse puterca de a clea fraza tainica in starc sA-i apropie de

altarul sau pe ,,cei carc 1l nurnesc pe Dumnezeu tainapadwilol'. Iar locul era aranjat asdel incaq atunci cand statea

la masa. 6naru1 se putea vede4 pe sub crucifx, reflectAndu-se

in geanul bibliotecii pe fimdalul intunecat al ca4ilor legate. $ialaturi de ei, atamat ln aer, adevarat spectru al unei lumimoarte, un diafan chip feminin, strilucind cu o misterioasalumina aude carc facea ca umbra sa aiba marginile ranslucide:marmura adusa din Ahaia, maHsoasa ca spuma de bere, cusclipiri ca de paiete, pr€cum boranrl de sodiu, 9i care, din fun-dul incap€rii venea si-gi ageze irnagine4 asa cum un cap se

apleaca pe un umar, lAnga imaginea lui Alban 9i cea a Crucii.Pe masa se afla o fotografie. Alban o lua, o privi.DreaptA $aEa fata carc cata spr€ el, neatinsa de vreun zim-

bet, cu un deget s[Ecurat ca un semn intr-o cafte, fara nici opodoaba, fara nici un inel, doar cu o brajara de fildes, la lnche-

ietura miinii, care nu era fragil4 drcapta, cu nasul ei drcpt, cu

panrl ei sffins rasucit strangdndu-i capul si acoperindu-i ftm-t€a, cu gura ei cam aspra, cu sprancenele ei un pic incruntate,

WSUL '

17

cu ochii ei gravi in care crcdeai ca poli vedea un suflet, $i

indagtul lui un alt suflet, 5i dincolo de el inca un alt suflet' Iar

privirea tinarului, incruci$ndu-se cu privirea ace€4 a fost una

dinrc cele mai frumoase priviri din lume.

O cautatua barbateasca, o nobila privire de barbat'

hcarcata de admiratrie, de respect, de camaraderie, de

recunostinF, o privirc aidoma unei strdngeri de mina sincerc,

care nici nu se bucura, nici nu zaboveite. Platon spusese: ,,Un

iubit este un prieten in care simti ceva dumnezeiesc"' Acea

privire o clefinea pe ea, fara ca ea sl fi fost o iubita: o iubiti in

gare simli ceva dumnezeiesc.

Alban inclina inaginea. Pe coperta ca4ii sprijinite de mina

bnuri, strdluciri cele doua cuvinte ale tidrdrN. Taciti orya,,Dominique... Da, e bine ca ea existi- Cat sunt de bucuros

ca ea exi$a! Frumoasa meq ce satisfaclie reprezinli tu pentru

mine! Ce bucurie pentru spidt! O, tu, fiintA inYulnerabila!"

- ,,Dar eu, an sa mor, oarc?' se intr€ba el'

,Nu, firc$e, eu nu pot muri." Existenla ac€lei fete il ferca

de moarte. ,,$i totu$i?" O privi iarasi. O voce se halp atunci,

care nu iegea chiar dinlauntrul lui' carc venea de la un altul'

care s€ na$ea in el, dar pe care nu o confirma intru totul:

,Mi-e totuna ca mor."

Revenit ln gradina, pe c6nd inchidea Buletinul colegiului'

Alban isi dadu seama ca, un pic mai devreme, meditind dis-

rat, facuse cate un se'Im in drcptul numelui cuurui camarad'

apoi in &epnrl altuia, apoi al altuia. Un semn? Ce fel de semn?

I recunoaste dina-o data, este un delearur de tipografie. "Sa

fie

distrus."- ,,Sa fie distrus!"- Sa fie disrus!" $i Eesarind' cuprins

de rusine, acopera cu cemeala ingpzitorul semn.