Politica ca fenomen social

S1. Semnificația politicii

Definiții particulare:

1. Politica înseamnă organizarea și conducerea comunității.2. Politica este activitatea care o desfășoară indivizii, grupurile de oameni, instituțiile de stat.3. Politica este cunoașterea și cultura politică.

Def. Generalistă

Politica este o activitate desfășurată de actorii politici, fie individuale, fie colective, în legătură cu luarea și exercitarea puterii politice cu scopul realizării nevoilor, trebuințelor, intereselor și scopurilor politice.

Cînd merge vb de politică se vb despre 3 etimoane și structuri lexico-gramaticale:

1. Polis- cetate, oraș;2. Politeea-regim, sistem, ordine;3. Politekos- a se grupa, a se aduna.

Politica apare în societățile fără de stat sau cu stat. Condițiile: - apariția ligmajelor(segmentelor); - asocierea segmentelor; - asocierea comunitară.

S2 Trăsăturile politicii

1. Politica este acțională2. Caracter dinamic3. Finalitatea-realizarea binelui comun după Aristotel: - Dike- dreptate;

- Eunomia-respectarea legii; - Eirene- asigurarea păcii sociale

S3 Structura politicii

Interesul politic; Acțiunea politică; Relațiile politice; Instituțiile politice; Cultura politică.

Tipurile de politică în conformitate cu criteriile:

1. Sfera socială: Politica economică; Culturală; Ecologistă; Militară.

2. Obiectul exercitării influenței: Internă; Externă.

3. Actorul(subiectul): Statul; Partidele; Grupuri de presiune.

4. Finalitatea:

Bunăstării De compromis Conflictuale

Funcțiile politicii:

1. De conducere;2. De administrare;3. De socializare;4. De educare;5. De integrare;6. De exprimare a intereselor diverse;7. De inovare.

S4 Corelația politicii cu alte fenomene adiacente

1. Relațiile dintre politică și economie:- Marxismul supralicitează rolul economiei, economia este dominantă- Raportul dealectal dintre cauză-efect(politica determină economia și invers)

2. Raportul dintre politică și morală:- Raportul subordonării moralei-politicii, abordare aristoteliană;- Raportul kantian politica trebuie să fie subordonată moralei( a acționa în conformitate cu

datoria; a acționa din datorie);- Raportul Hegeliană- În filosofia spiritului-între politică și morală există o unitate- Raportul weberian

Homopoliticus(omul politic)

S1 Dimensiunile homopoliticusului

Omul politic are mai multe specii:

- Omul de stat;- Politicianul;- Liderul

Dimensiunile:

1. Fizică2. Psihologică 3. Socială

S2 Tipurile de oameni politice

Kissenger vb despre 3 categorii de oameni politici:

- Marii oameni de stat care forțează limitele superioare;- Mediocri care se mulțumesc că acționează în interiorul limitelor;- Nesîrguiți care își depășesc limitele și pun în pericol propria societate și restul lumii.

Platon:

- Omul politic oligarhic(pune accent pe bani, spiritul economic)- Omul politic democratic(iubește egalitatea, dreptatea, libertatea)- Omul politic tiranic(nestăpînirea, fără de lege, a fi plin de invidie, lipsa de credibilitate).

Lawell – om politic democratic:

- Un ego deschis- Capacitatea de a împărtăși valori cu alt cineva- Orientare mai degrabă spre valori multiple decît spre una singură- Încredere și credință în valorile și idealurile promovate

Elita politică(EP)

S1 Legea elitei politice

Elita politică este un grup minoritar de oameni care internalizează criteriile maxime de capacitat sau excelență.

Trăsături:

Grup minoritar de oameni Indice maxim de excelență, de capacitate(criteriul meeritocratic):- Competența- Experiența- Inteligența- Caracterul- Probitatea - Fidelitatea Deține puterea de stat Determină cursul politic al statului Capacități organizatorice și talent.

S2 Legea circulației elitei politice

Considerat unul dintre fondatorii sociologiei moderne, Vilfredo Pareto se concentrează pe caracteristicile psihologice ale indivizilor, distribuite inegal și care determină înscrierea lor pe un etaj sau altul al “piramidei sociale”. Aceste chestiuni, implicit problematica elitelor și a circulației elitelor sunt reluate în cartea sa “Tratatul de sociologie” . El desemnează clasele superioare – în general cele mai avute – ca fiind elite, însă nu le atribuie acestora nicio semnificație morală sau sentimentală.

S3 Tipurile de elită politică

După atitudinea față de putere:1. De guvernare2. De opoziție3. De influență După resursele puterii:

1. Tradițională(bazată pe obiceiuri, tradiție, religie)2. Modernă(rațională bazată pe lege)

După izvoarele de influență1. Ereditare2. Valorice (directorii ONG, lideri de opinie)3. Guvernaatoare4. Funcționale

După interese:1. Profesională 2. Etnică

3. Religioasă 4. Militară5. Economică 6. Birocratică 7. Culturală

Opoziția politică(OP)

S1 Semnificația opoziției politice

Conceptul:

- Opoziția politică este o relație între 2 entități politice, - aceste 2 entități sunt egale din punct de vedere al potențialului și puterii,- aceeste 2 entități nu se exclud,- relațiile dintre aceste 2 entități nu sunt relații antinomice/antitepice centrate pe relația sau-sau

și relațiile relaționiste centrate pe relația și-și, abordare ontologică(ființială)

S2 Trăsăturile opoziției politice

1. trebuie să ia o atitudine față de ceea ce fac guvernul2. orice opoziție politică trebuie să informeze opinia publică3. opoziția politică trebuie să critice, uneori poate să înjure de toate alea(opoziția politică poate fi

negativistă, dacă permanent e preocupată de criticarea guvernării ea devine antisistemică)4. Opoziția politică trebuie să propună alternative la guvernare

S3 Tipurile

Tipologia lui Sartori

Opoziția politică normală, care colaborează/cooperează cu guvernarea, Opoziția politică anormală.

Divizare:

- OP britanică centrată pe cooperare,- OP franceză centrată pe interese și principii,- OP extraparlamentară,- OP parlamentară (opoziția se face în interiorul parlamentului)

S4 Rolul opoziției politice

1. OP remodelează cultura politică,2. OP influențează guvernarea,3. OP monitorizează guvernarea.

Societatea civilă(SC)

S1 Conceptul de SC

SC este un spațiu, un domeniu în care există și funcționează instituții, organizații și conduite poziționate între stat, afaceri și familie în vederea satisfacerii sistemului public.

SC- sunt forme asociative de tip apolitic care nu sunt părți ale unei instituții fundamentale a statului sau al sectorului de afaceri.

Exemple de instituții ale SC: ONG-urile; organizațiile comunitare; asociații profesionale; organizații politica; cluburi civice; sindicate; instituții culturale...

S2 Trăsăturile SC

Solidaritatea, Încrederea civică – presupune relații de demnitate și respect, Rafinamentul – o chestiune a nobilimii, Competența cetățenească, Mîndria civică, curajul civil presupune tot felul de legături cu termeni care descriu virtuțile

membrilor SC.

Problemele SC în RM

De ordin exogen: - ruralitatea; - sărăcia și mizeria;

De ordin endogen: - paternalismul; - parohialitatea, - mioritismul, - balcanismul.

Grupuri de interese(GI) și grupurile de presiune(GP)

S1 Conceptul de GI și GP

Grupuri de interese: este un ansamblu de indivizi cu interese comune, al carui scop este sustinerea si apararea acestor interese, prin influenta exercitata asupra procesului de guvernare.

Grupuri de presiune:sunt același grup de interes care a ieșit la nivelul sistemului politic și realizează presiuni asupra puterii politice, pentru realizarea propriilor interese.

S2 Trăsăturile GP:

După Turmond:1. Caracter asociativ,2. Promoțional,3. Politic.

S3 Tipurile de GP și GI

GI Se clasifică după mai multe criteria:

1. După sfera de activitate:

Economice

Sociale

Socio-culturale

Din sfera politică

2. După modul de organizaare

Anomice(grupuri cu organizare ineficientă, apar spontanși au tendințe de a foloso metode violente

Neasociative/involuntare

Instituționalizare(grupuri bine organizate

3. După aria de influență

Naționale

Regionale

Oficiale

Latent(rasiste,terorite,fasciste,masonice…)

Clasificarea GP dupî Maurice Duverger după mai multe criterii: mărime, structură,

natură, scop, tehnici folosite. Astfel deosebim:

- grupul de presiune partial

-grupul de presiune intern, care actioneazã într-o anume societate

- grupul de presiune de masă, care urmăreste să grupeze un număr cât mai mare de membri

-grupul de presiune directă, care actionează la nivelul organismelor puterii (ministere,

parlament, înalti functionari), cel de presiune indirectã, care actioneazã la nivelul populatiei

- grupul de presiune profesional, care reuneste membri după ocupatia lor similară, de

grupui neprofesional, care este constituit în jurul unui scop particular (dezarmare, pace, protejarea mediului).

Almond clasifică GP:

Asociativ, Nonasociativ, Instituțional, Ad-hoc (spontan)

Mafia:reprezintă structure criminalecare creează rețele de putere complexe în interiorul societății civile, necontrolate de stat și care există neoriparalelputerii de stat, alteori contopinduse du ea.

Este un termen Italian ce se traduce ca samovolnicie, arbitraj, violență.

CA organizație a fost constituită initial în Sicilia(italia)

În present, mafia este o organizație inernațională ramificată. Membrii acestor rețele sunt elemente criminale, care desconsideră legea, activează în profundă conspirație, respectă strict regulile interne de delimitare a sferelor de acțiune între diferite grupuri mafiote, intimidează populația prin șantaj, assassinate, excite o infliență direct aupra organelor administrației publice.

Francmasoneria: rădăcinie fransmasoneriei :berasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile și catedralele di evul mediu.

Francmasoneriaeste cea mai vastă societate secretă din lume, răspîndinduse mai cu seamă datorită întinderii Imperiuli Britanic în sec. alXIX-lea.

Ordin inițiatic care promovează valorile morale, încurajează dragostea frățească, solidaritatea, adevărul și acțiunile caritabile între toți oamenii.

Organizația Masonică este alcătuită din loje. lojele pot avea de la 20 la 200 de membri.

Francmasoeria se inspirădin istoria si morala religiilor.își numesc loja temple.

Principii masonice:credința într-o ființă supreme; pot devein masomi numai bărbați; marea lojă are jurisdicție asupra lojelor subordinate; virtuțiile cardinal(credința , speranța, milostenia);căutarea adevărului prin studiul aprofundat al înțelepciunii tradiționale.

Activitatea de lobby se referă la influențarea legitimă a deciziilor politice, prin activități de comunicare profesionist realizate, care implică expertiză legislativă, tehnici discursive si abilități strategice.

Prin lobbying se înțelege activitatea unui grup (sau persoană) care încearcă să determine puterea legislativă sau executivă să adopte o poziție sau să ia o decizie care să servească interesele legitime ale respectivului grup. În plus, prin lobbying (activitatea de lobby), factorii decizionali -parlamentarii, reprezentanții administrației publice centrale și locale etc. - pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri, de expertiza unor specialiști în diferite domenii. Dintr-un alt punct de vedere, lobbying-ul constituie un mecanism prin care se menține legătura dintre alegători și aleșii lor, pe durata mandatului acestora din urmă.