ZIG - ZAG

EMINESCIANA

La steaua care a rasaritE o cale atat de lunga,

Cd mii de ani i-au trebuitLuminii sa ne-ajunga.

Poate demult s-a stins in drumIn depdrtdri albastre ,Dar raza ei abia acumLucii vederii noastre.

Q EMINESCUPRIMA jERTFĂ POLITICĂ

PE ALTARUL DACIEI MARI

dr Aurel V David Profesor universitar, BucureştiPreambul:„Dacia Mare” a constituit un proiect etno-politico-statal elaborat la începutul secolului al XlX-lea de

către boieri patrioţi.HI a fost reluat de către revoluţionarii paşoptişti și continuat de patrioţii romani în a douajumatate a secolului al XlX-lea. A eșuat atât din cauza obedientei puterii politice faţă de Marile Puteri, cât și a presiunilor acestora. Denumirea proiectului ar putea constitui o enigmă, în contextul în care se atribuise ţării numele de România. Promotorii săi au considerat că redescoperirea și asumarea identităţii, dar și recuperarea unor părţi din vatră originară de vieţuire, smulse de imperiile vecine, constituie o călătorie naţională și o problemă de conştiinţă.

Mihai Eminescu, cel mai important dintre promotori, a înţeles că refacerea unităţii spaţiului străvechii Dacii era pentru romani o problemă de renaștere naţională, iar nu o simplă „afacere”, așa cum încercau să o exploateze marile imperii vecine în folos propriu. 1 contextul războaielor napoleoniene de la începutul secolului al XlX-lea. Boierii români patrioţi visau la unirea Principatelor în ,,Dacia” sau „Valahia Mare”,1 iar imperiile vecine se târguiau şi obtineau foloase din unirea Ardealului cu Principatele Dumeresc formând „regatul Dacia”.2 3 Atât imperiul habsburgic, cât și cel ţarist, au dorit, în anumite contexte geopolitice, formarea unui stat-tamon cu numele Dacia, însă fiecare voia să-l ia sub tutela.i proprie: „ Dacia austriaca” urma să încorporeze Ardealul unul cu Principatele, iar „ Dacia rusească” urma să încorporeze Tara Românească (Valahia), Moldova și Dobrogea. Deci, fiecare imperiu vecin voia o Dacie a lui, și nu o Dacie românească.

Numele „Dacia” a constituit premisa pe fundamenlul căreia, începând de la revoluţia pașoptista, a fost gândită refacerea statalităţii româneşti în vatră ancestrală a neamului.' O pleiadă de filosofi, istorici, sociologi sau revolutionari reprezentând a?aşa-numita ,, genera fie pașoptista ”, s-au apucat cu înflăcărare revoluţionară de o activitate laborioasă pentru redefinirea naţiunii romane. Este important de menţionat că Mihai Eminescu a cunoscut aceste proiecte, unii dintre autorii lor, îndeosebi învăţaţii ardeleni, fiindu-i mentori îndeosebi în perioada studiilor sale la Cemauti și Viena.

pentru restaurarea istoriei naţionale. Unirea Principatelor, în mini 1859, sub conducerea lui Alexandria loan Cuza, a constituit, pc fond, primul mare pas vizând realizarea, prin cuget și fapta românească, a proiectului Daciei Mari. Pentru imperiile vecine, numele ,, Dacia’’, ca entitate socio-politica creată exclusiv din perspective românească, era considerat un atentat la ordinea stabilită prin tratatele pe care le semnaseră de curând. De .asemenea, instalarea unui prinţ german pe tronul României, în anul 1866, a fost percepută că intrare a acesteia în a?aşa-numita „ordine germană

1 PremisePrecum se cunoa§te, incepand dm secolul alXVIII-lea, cand trei mari imperii (otoman, tarist §i

habsburgic) inconjurasera, practic, vatra de vietuire a neamului romanesc §i se confruntau pentru acest spatiu cbiar in interionjl sau, in marile cancelarii s- au facut proiecte, unele oculte, care vizau reconstituire Daciei, ca stat-tampon intre acestea. Ideea constituirii unui stat (regat) numele „Dacia” care sa cuprinda teritorii ale stravechii Dacii, \ a devenit problema de negociere intre imperiile europene, in \2 Pregatirea proiectului „Dacia Mare”3Pregatirea proiectului „Dacia Mare”, in care Mihai Eminescu s-a implicat cu mintea f?i cu fapta, a parcurs doua etape: asumarea§i. recunoaperea identitafii rationale fi acfiunea

La vârsta de 17 ani, Mihai Eminescu, simţind nevoia reînvierii mândriei naţionale,4 5 a publicat în revistă „ Faw ilia ” (2 aprilie 1867) poema patetică: „Ce-ţi doresc cu ţie, dulce Romanie'’'’ şi a devenit principalul promotor al punerii în aplicare a devizei „Jn unire e tariu”.b Aşa s-a născut ideea organizării la Putna - nume cu cca mai adâncă semnificaţie istorică a unei manifestări spirituale a întregii sale vetre de vieţuire a neamului, sub forma unei serbări prilejuite de împlinirea a 400 de ani de la tamosirea mănăstirii Putna de către ștefan cel Mare. Serbarea respective, desfăşurată în zilele de 15-16 august 1871, a constituit, în fapt, cel dintâi congres al romanilor de pretutindeni. Cu acel prilej, la mormântul voievodal, Eminescu a recitat poezia „Doină populară” - prima variantă a cunoscutei poeme „Doina”-, primită, precum se cunoaște, cu multă însufleţire de către cei prezenţi, întrucât reflectă dorinţă fierbinte de eliberare a teritoriilor romaneşti „de la Nistru pan la Tisa” de sub dominaţie străină.

3. Propagarea și răspândirea ideii de „Dacia Mare”După revenirea în ţara și stabilirea la , Mihai Eminescu a militat cu o energie nemaiîntâlnită

până atunci pentru reconstrucţia unităţii etno-politico-statale romanești. Însă, la demararea proiectului de reconstrucţie a statalităţii romaneşti constatat că în calea acestuia existau două piedici fundamentale: Jrelementul de disoluţiune ”, ,,demagogia României”, cârâia i se alătura așa-numita „pătura superpusă”, răsărita din amestecul scursurilor orientale și occidentale,fără a trăda fii, patrie sau naţionalitate hotărâtă A6

7Posibilitatea iniţierii noului proiect etno- politico-statal românesc a fost întrevăzuta odată cu înfiinţarea, la Cernăuţi, în octombrie 1875, a Societăţii „Arboroasa”.& în contextul izbucnirii „ crizei orientale ”, Mihai Eminescu a crezut că s-au ivit condiţiile pentru reconstrucția etno-politico-statala românească și a trecut la ofensivă. El a atras atenţia că cea mai mare piedică în calea realizării proiectului „Daciei Mari” era Austro-Ungaria.8

în conlucrare cu conducerea Societăţii „Arboroasa”, Mihai Eminescu a gândit și proiectat acţiuni menite să atragă atenţia asupra situaţiei romanilor incorporaţi în Imperiul austro- ungar.9

Astfel, a intrat în atenţia serviciilor de informaţii ale Austro-Ungariei, bând urmărit potrivit canoanelor activitatii serviciilor secrete.

în octombrie 1877, în plin război ruso-romano-turc, când cea mai mare parte a intelectualităţii romane era angajată cu condeiul și cuvântul scris în susţinerea războiului cu turcii, Societatea arboroasa și-a asumat riscul de a înfrunta pe fata autorităţile austro-ungare. Drept urmare, autorităţile imperiale austro-ungare au arestat cinci membri ai acesteia, între care s- a aflat și Ciprian Porumbescu, iar societatea a fost desfiinţată. Mihai Eminescu a luat cunoştinţă, pe diverse căi, despre ancheta deschisă de autorităţile austriece în legătură cu activitatea arboroasei, acuzând curtea din Viena de nesocotirea unităţii naţiei romanești. în acest fel, n-a făcut decât să-şi îngroaşedosarul întocmit de către Biroul Informativ din Viena, care începea să conceapă acţiuni menite să anihileze manifestărilor sale naţionaliste.11 Însă, dezamăgirea lui a fost mare, constatând că autorităţile statului român n-au sprijinit sub nici o formă acţiunea Societăţii ,,Arboroasa”. Pe acest fond de evenimente, în noiembrie 1877 Mihai Eminescu a ajuns la Bucureşti, devenind redactor la ziarul „ Timpul ”, ziarul oficial al Partidului Conservator. El și-a început colaborarea la ziarul respectiv în 24 noiembrie 1877 cu articolul „Bălcescu și urmaşii săi”.

În scut timp, Mihai Eminescu s-a implicat într-o vastă activitate publicistică destinată emancipării neamului și apărării memoriei acestuia. Patriotismul a rămas calitatea lui definitorie.

4■Pavel Jugui, Eminescu - Creanga. Documente biografice inedite, Editura„Vestala”, Bucure§ti, 1996, p.127.5Vezi, Iacob Negruzzi, Amintiri din „Junimea”, Editura „Cartea Romd- neasca”, Bucure§ti, 1943, p. 249-274.

2076Vezi, pe larg, llie Badescu, Sociologia eminesciana, Editura Porto Franco, Galaji, 1994.7Vezi, pe larg, llie Dugan, Istoricul Societatii Academice Romane „Ju- nimea” din Cernauti Partea mtaia „Arboroasa” (1875-1877), Bucure§ti, Editura Societatii, 1930.8’Augustin Z. N. Pop, op. cit., 1969, p. 187.9Mihai Eminescu, Opere, IX, Publicistica, Bucure§ti, Editura AcademieiRomane, 1980, p. 217-220.

Probabil că junimiştii care 1-au recomandat pentru ziarul „Timpul” nu și-au dat seama că el era un naţionalist care nu putea fi modelat în spirit politicianist decât zdrobindu-l fizic (ori adus de la Iași la Bucureşti, pentru a-l ţinea sub observare).

Evenimentul care a marcat fundamental activitatea sa pe tărâm politic și social a fost Congresul de la Berlin, convocat la 1 iulie 1878 de către cele șapte Puteri europene. Mihai Eminescu, care ştia că trăieşte în România, stat european, denumit astfel din anul 1862, a auzit că Marile Puteri foloseau încă sintagma „Principatele Unite Romane” pentru a desemna statul roman. Mai mult, România nu fusese invitată la congresul respectiv că ţara învingătoare în războiul antiotoman și nici nu fusese tratată ca atare. El a reacţionat extrem de dur faţă de umilirea statului român și, fără aprobarea forurilor de conducere ale Partidului Consevator, a angajat ziarul „Timpul” într-o campanie de presă împotriva modificării Constituţiei în sensul cerut de Marile Puteri europene.72 În acelaşi timp, a devenit o problemă pentru politicieni, inclusiv pentru conservatori, ideile sale fiind considerate ,,periculoase”.

Mihai Eminescu a ajuns la concluzia că pentru a da viaţa proiectului respectiv era nevoie de jertfă. Această idee a fost 10 11

exprimată, la 1 septembrie 1879, când în „ Convorbiri literare ” a publicat poezia „Rugăciunea unui dac” (dacul fiind considerat simbolul jertfci pentru neara și vatră!). El și-a îndemnat semenii să se închine Tatălui Ceresc (numit ,,Părinte cel care a dat „suflet zeilor” și „fericire lumii”, pe care-l numea „izvorul de mântuire al omenirii ” și-l considera ,, moartea morţii și învierea vieţii ”. Mesajul „Rugăciunii... ”, este, pe fond, vinovăţia majoră pentru că „dacul” n-a putut contracara umilinţă pe care Marile Puteri i-au impus-o și cere să plătească prin moarte (intrarea în „veșinicul repaus”) pentru aceasta vinovăţie.

Proiectul etno-politico-statal gândit de Mihai Eminescu, eminaniente anti-austro-ungar, s-a lovit de obedienta partidelor politice, mai ales a politicienilor, în primul rând a conservatorilor, dar și a unor liberali, faţă de Puterile Centrale.12 Împotriva lui s- au coalizat toţi cei care s-au declarat, din interes politic, apărători ai „romanismului”. Cu aceștia, Mihai Eminescu a fost obligat să poarte o polemică publică extrem de violenţă, fapt care i-a creat și mai mulţi dușmani. La rândul lor, agenţii serviciilor de informaţii austro-ungare, care i-au urmărit cu rigoare ideile, numeau statul preconizat de el „Dacisches Kaiserreich ”.13 Numele lui Mihai Eminescu devenise cunoscut în cercurile politice austro-ungare, iar avertismentele au început să-i sperie pe politicienii romani. De la Viena, ambasadorul liberalilor, conservatorul Petre P. Carp, a transmis în ţara semnalul reducerii lui la tăcere. Acesta a fost exprimat într-o scrisoare trimisă lui Titu Maiorescu, în care îi atrăgea atenţia pe un ton imperativ: „și mai potoliți-l pe Eminescu14

Mihai Eminescu nu și-a abandonat crezul în reconstruirea statalităţii româneşti, care trebuia să aibă ca suport teritorial spaţiul vechii Dacii. însă, a fost conștient că în acel context nu trebuiau implicate „pe fata ” autorităţile tânărului și firavului stat roman. De aceea, a recomandat o neutralitatea activă, pentru a feri Romani de consecinţele unei confruntări directe între cele două imperii. Cu inteligenţa-i recunoscută, el a încercat să le explice politicienilor momentului că ,,situaţia noastră excepţională ne învaţă că una din condiţiile, de nu ale existenţei, dar ale păcii și dezvoltării noastre pripite, e ca să trăim în pace cu amândoi vecinii (imperiile ţarist și austro-ungar, n.ns.) p să lăsăm ca echilibrul între puterile lor să fie garanţia neutralităţii noastre 15 16 17

10 Vezi, Gheorghe Ene, Eminescu fi serviciile secrete, in Revista „Arge§”, anul III, nr. 16, ianuarie 2003.11Vezi, pe larg, D. Vatamaniuc, Mihai Eminescu, Chestiunea Evreiasca,Bucurefti, 2000.12T. Maiorescu, Istoria contimporana a Romaniei, Bucure§ti,, p.181.13Constantin Barbu, Codul invers. Arhiva innebunirii §i uciderii nihilistu- lui Eminescu, vol. I, Editura „Sitech", Craiova, 2008, p. 129.14Miruna Lepus, Despre Eminescu §i ce am inva|at descoperindu-1, Editura „ Vremea", Bucure§ti, 2008, p. 110.15Mihai Eminescu, Opere, XI, Publicistica, 17 februarie-31 decembrie 1880, Editura Academiei R.S.R, 1984, p, 311.16D. Vatamaniuc, loan Slavici §i luinea prin care a trecut, Editura Academiei, Bucuresii. 1968, p. 258-265; ApudM. Eminescu, Romania Irredenta, in „Timpul”, VI, nr.169, 5 august 1881, p.2.

În condiţiile înăspririi prigoanei autorităţilor austro-ungare împotriva romanilor încorporaţi în imperiu, la București, cu sprijinul lui C.A. Rosetti, studenţii romani transilvăneni Gheorghe Seceanu și Gheorghe Ocașanu au pus bazele societăţii iridenta romană (,,România Iridenta‘ al cărui obiectiv imediat era contracararea politicii de deznationali zare și de maghiarizare a românilor din Ungaria. În vara anului 1881,,, România Irridenta “ a pus în circulate o hartă cu Banatul până la Tisa, Transilvania ?i Bucovina, toate considerate „ teritorii romane ".n Această hartă care proclamă „ teritorii române ” provinciile istorice Banatul, Transilvania și Bucovina a fost semnalul reluării cu vigoare a luptei pentru eliberarea romanilor aflaţi sub stăpânirea Imperiului austro-ungar și unirea teritoriilor respective cu ,,patria mama”, pentru a reconstitui Dacia Mare.

Mihai Eminescu s-a alăturat cu toată fiinţa și priceperea sa reprezentanţilor romanilor ardeleni și bucovineni stabiliţi în Bucureşti, care se simţeau abandonaţi de către puterea politică „ din ţară ” în lupta pentru câştigarea drepturilor naţionale. Ideea „ Daciei Mări“ a fost răspândită și a prins repede rădăcini chiarși in interiorul oștirii romane. Cu ocazta deschiderii unei expoziţii organizate la Sibiu, la care a fost invitat ca delegat al statului român și generalul-maior Carol Davilla, acesta „și-a afirmat ideile cu privire la Marea-Dacie“ și a dispus „să fie îndepărtate portretele împăratului și împărătesei” și înlocuite cu cele ale „ majestăţii romanești“.18

4. Constituirea nucleului politic al „Daciei Mari” (Societatea „Carpaţii”)

Loviturile primite de Iredenta romana din partea serviciilor secrete ale Austro-Ungariei au determinat schimbarea de tactica. În acest context, la 24 ianuarie 1882, pe suportul Iredentei romane, a luat fiinţă, la Bucureşti, Societatea „Carpaţii”,18 în care a fost cooptat și Mihai Eminescu. Scopul declarat al acesteia a fost sprijinirea romanilor ardeleni emigrant! pentru a obţine slujbe și locuinţe în capital a României, însă scopul real era eliberarea Transilvaniei și refacerea ,, Daciei Mari”. În acest sens, programul Societăţii a fost subordonat pregătirii luptei de eliberare a românilor ardeleni de sub dominaţia austro-ungara., începând să desfășoare o acţiune susţinută împotriva stăpânirii dualiste și în apărarea fiinţei naţionale.19 Unii membrii ai acesteia au primit sarcini să difuzeze manifeste incendiare și să militeze prin toate mijloacele de comunicare pentru reîntregirea politică și teritorială. Mihai Eminescu s-a remarcat și în noua situaţie prin poziţia fermă adoptată faţă de interzicerea de către autorităţile ungare a utilizării limbii și a unor manuale școlare româneşti, în special de geografie, istorie și literatură, deși acestea fuseseră aprobate de către Viena.20

Chiar de la înfiinţare, Societatea „Carpaţii” a fost considerate periculoasă pentru siguranţa Imperiului austro-ungar, iar serviciile secrete austriece au încercat să o „penetreze” informativ, pentru a o putea supraveghea- îndeaproape. La rândul lor, autorităţile de la Budapesta au intensificat măsurile de prevenire a manifestărilor de simpatie sau de susţinere a luptei naţionale a românilor, întrucât zvonul privind intenţiile refacerii Daciei Mari au început să circule repede în Transilvania.21 22

Însă, Mihai Eminescu a simţit ostilitatea crescândă și tot mai violentă a politicienilor romani, îndeosebi a liderilor Partidului Conservator faţă de proiectul „Daciei Mari ” sau a „statului daco-roman”. El a fost tot mai conștient că poziţia lui la ziarul „Timpul”, precum și atitudinea sa critică la adresa politicianismului antinaţional, 1-au transformat într-o adevărată ţintă. În același timp, i s-a întărit convingerea că, odată ce a apucat pe un drum care cerea jertfă, era menit să înfrângă

17 Corneliu Mihail Lungu, Transilvania in raporturile romano-austro- ungare. 1876-1886, Editura„VutorulRomanesc”, Bucure§ti, 1999.

21118Despre vSocietatea „Carpa(ii”, vezi, Teodor Pavel, Mi§carea romanilor pentru imitate naponala §i diplomacy Puterilor Centrale, vol. I ( 1878- 1895 ), Editura „Facla”, Timi§oara, 1979.19Augustin Z.N. Pop, Contrihu|ii documentare la biografia lui Eminescu,Bucure§ti, EditurAcademiei Romane, 1962, p.435.20Vezi, pe larg, Mihai Eminescu, Sfantul Pamant al Transilvaniei, Anto-logie, prefaja, note §i comentarii de D.Vatamaniuc, Editura „Seculum”, Bu- cure^ti, 1997.21Gheorghe Ungureanu, Eminescu in documente de familie - documente literare, Editura „Minerva”, 1977, p.411-412.22Mihai Eminescu, Opere, XIII, Publicistica, 1882-1883,1888-1889, Editura Academiei R.S.R, 1985, p, 168.

relele sau să piară, nu să li se plece lor. Dintr-o astfel de cugetare de geniu s-a născut ideea Luceafărului, pe care Eminescu l-a prezentat, „șlefuit”, la „Junimea”, în 8 octombrie 1882. Versurile sale au sintetizat ideea destinului omului de geniu, prezenta și în poeziile sale din tinereţe, precum Gemenii, Povestea Dochiei, Ursitorile sau Povestea magului călător în stele. Toate acele personaje sau întâmplări făceau parte din patrimoniul ancestral al neamului, la renașterea căruia Eminescu lucra și cu gândul și cu fapta, fără tihna și fără odihnă.

În noul context, Mihai Eminescu a fost atacat dur de către publicaţii din Austro-Ungaria, cu care a început o polemică acerbă. Autorităţile Imperiului austro-ungar au aţâţat asupra sa politicieni romani obedienţi Vienei, iar diverși agenţi ameninţau cu ocuparea,, Valahiei ”. El a explicat că așa-numitul „ iredentism roman esc” nu era decât reacția firească faţă de ocuparea unor ţinuturi romaneşti de către Imperiul austro-ungar și a asupririi romanilor, arătând că ,,România irredenta” nu există decât „în imaginaţia maghiarilor”, iar ,,Daco-Romania” constituia o „ invenţiune austro-rusesca, făcută de a fi opusă de o putere celeilalte”. Însă, el s-a simţit obligat de propria-i conştiinţa să afirme public faptul că mișcarea de eliberare a românilor „de peste munţi” era „un adevăr” și ,,o realitate etnologică”

Precum se ştie, viabilitatea proiectului a fost testată „pe viu” de către Societatea „Carpaţii” la începutul lunii iunie 1883. Folosind prilejul dezvelirii, la Iași, a statuii ecvestre a lui ștefan cel Mare (sculptată de Emmanuel Fremiet), Societatea „Carpaţii” a dorit să testeze reacţia concomitentă a celor două imperii - austro-ungar și ţarist - faţă de proiectul etno- politico-statal al carei mentor principal era Mihai Eminescu. La ceremonia respective, desfăşurata la 5 iunie 1883, au participat aproape 10.000 de romani din toate provinciile româneşti, inclusiv un grup restrâns de romani basarabeni. Mihai Eminescu a participat în calitate de delegat al ziarului „ Timpul”, în realitate ca reprezentant al Societăţii ,,Cârpații‘‘. El venise hotărât să facă publică viziunea sa asupra proiectului etno-politico-statal, cu invocarea voievodului ștefan cel Mare, că justiţiar al naţiei romanești. În acest sens, pregătise ultima variantă din Doina, scrisă în spiritul doctrinei Societăţii „ Carpaţii pentru a fi citită la ceremonie.

Însă, unii politicieni, în frunte cu liberalul Petre Gradișteanu, profitând de faptul că festivităţile au fost onorate de prezenţa regelui Carol I, au transformat momentul, voit sau inconștient, într-o ,,serbare guvernamentală Incitările la luarea prin forţă a ,,provinciilor surori” ocupate de Imperiul austro- ungar, omisiunea Basarabiei dintre ,,provinciile surori” care trebuiau eliberate și integrate în statul român,23 neînţelegerile între conservatori și liberali în privinţa necesităţii susţinerii proiectului, au dezvăluit lipsa de coeziune a ideilor și faptelor necesare pentru reușita acestuia. Aceste realităţi nepercepute corect de cei mai mulţi dintre cei implicaţi în realizarea proiectului au fost sesizate cu claritate de către Mihai Eminescu. Așa se explică de ce n-a participat la solemnitatea de dezvelire a statuii lui ştefan cel Mare,24 nici n-a prezentat poezia,,Doina” la manifestaţia publică, citind-o abia în seara zilei de 5 iunie 1883,la şedinţa societăţii literare „Junimea”, ţinută în casa lui lacob Negruzzi. O enigmă ascunde, probabil, capul statuii marelui voievod, în care Mihai Eminescu nu-l va fi recunoscut pe ștefan cel Mare (un cap cu barbă și o coroană catolică!).

Pentru autorităţile din austro-ungare, momentul respectiv, interpretat ca provocare directă, a constituit prilejul pentru a proba Europei ,,pericolul iredentismului românesc ” de care, propagandistic, imperiul făcea caz deosebit. La rândul lor, autorităţile ţariste au dat o replică simbolica acţiunii desfăşurate la Iași,25 lansând vestea dezvelirii a doua monumente în capitala „guberniei Basarabia": statuia tarului Alexandra al II-lea (cel care răpise judeţele Cahul, Ismail și Belgrad din trupul României]), precum și bustul scriitorului Pupkin (,,zeul literaturii ruse ”). Prin aceasta, tarul Rusiei a ţinut să exprime public că nu era dispuse să cedeze „gubernia Basarabia”

Aflat sub presiunea conjugată a autorităţilor austro-ungare și ţariste, guvernul roman s-a desolidarizat de ideea oricărui proiect etno-politico-statal care eluda ,,spiritul” congresului de la

23Pantelimon Halippa, Anatolie Moraru, Testament pentru urma§i, Chi§i- n&u, 1991, p. 123.24Mihai Eminescu, La descoperirea statuei lui §tefan,in Eminescu Mihai, Publicistica. Referiri istorice §i istoriografice,Editura „Cartea Moldove- neasca", Chisinau, 1990, p. 495.25Vezi, Ion Negrei, Replica ruseasca la dezvelirea, la Ia§i, la 5/17 iunie 1883, a statuii lui §tefan cel Mare(I), In „Revista romana”, nr. 1 (51) / 2008.

Berlin și „ ordinea germană” impusă în spaţiul etnic românesc printr-o înţelegere tainica dintre cele două imperii vecine. Astfel a fost dezavuata, practic, orice acţiune a Societăţii ,,Carpaţii”, fund pusă în discuţie chiar existenţa acesteia. Mihai Eminescu a înţeles că atitudinea respectivă va fi urmată de o lovitură aplicată proiectului „Daciei Mari ” chiar din partea puterii politice de la București. El a simţit că puterea politică pregăteşte o acţiune de lichidare prin forţă a societăţii. De aceea, din spirit de apărare a proiectului, el a adoptat public o atitudine preventivă, pentru a pre in tâmpla posibilele efecte perverse asupra viitorului mişcării naţionale romanești.

Agresivitatea cu care au reacţionat cele două imperii l-a convins pe Mihai Eminescu de faptul că România era înconjurată de „rechini”, cărora nu le putea rezista decât prin inteligenţă politică, simt strategic și efort naţional. El a fost conștient că ideea unirii politice a tuturor românilor în acel moment putea fi periculoasă și nepractică dacă era abordată abrupt, prin implicarea violenta a politicienilor prin stârnirea mâniei concomitente a celor două imperii vecine.

De aceea, a tras un semnal de alarmă în coloanele ziarului tJ Timpul ”, arătând că în România, „ o ţaro mică, înconjurată de puternici și uneori indispuşi vecini”, ideea de luare prin forţă a Basarabiei, Banatului, Bucovinei și Transilvaniei „pentru moment e respinsă de toţi oamenii politici pi chiar de patriot îi înţelepţi Însă, a simţit că„Dacia Mare”exista in subconștientul colectiv, la românii din toate provinciile istorice care odinioară aparţinuseră vetrei dacice, având dreptul „să doarmă tainică pi I împărţită în cugetul câtorva nobili visători".21

Deci, Mihai Eminescu a fost consent că planul de a acţiona în forţă pentru refacerea ,,Daciei Mari” era nerealist și că, în contextul respectiv, devenise un vis îndepărtat! În iunie 1883 (la fel ca în anul 1880!), în articolul referitor la serbarea guvernamentală de la Iași, el s-a delimitat public și cu fermitate de situaţia provocatoare în care „ dermatologii ” aduseseră speranţele de refacere a unităţii vetrei neamului.

5. Reprimarea politică a Societăţii „ Carpafii” și jertfirea lui EminescuMomentul „Iași” a transformat Societatea „Carpaţii” în dușman declarat al Austro-

Ungariei, iar pe Eminescu în „obiectiv” permanent pentru serviciile sale de informaţii.26 27 Ela sesizat pericolul izbucnirii unui conflict diplomatic, apoi chiar armat între Austro-Ungaria (sprijinită de Germania) și regatul României, care trebuia adus cu forţa în „ordinea germană”. De aceea, a încercat să tempereze agresivitatea unor politicieni austrieci, incitaţi de Budapesta, care exagerau pericolul acţiunilor romaneşti vizând constituirea Daciei Mari. Însă, guvernanţii de la Bucureşti, preocupati mai ales de împărţirea și reîmpărţirea demnităţilor publice și a resurselor de putere, au acceptat fără alte explicate ideea anihilării Societăţii „Carpaţii” și „potolirii” lui Eminescu, că soluţii necesare reducerii stării de tensiune între regatul României și Imperiul austro-ungar.

Așa-numitele „discursuri iredentiste” de la Iași, din 6 iunie 1883, au constituit pretextul pentru declanșarea, de către Puterile Centrale, a acţiunii de aducere a României în „ ordinea germană Atât Germania, cât și Austro-Ungaria i-au cerut in mod imperativ regelui Carol I se integreze urgent în „ noua ordine ” europeană, deci în sistemul geopolitic instituit la congresul de la Berlin din anul 1878. Această integrare muia să ţie stipulată într- un tratat prevăzut a fi semnat între România și Puterile Centrale (Austro-Ungaria, Germania și Italia), în 28 iunie 1883. Proiectul de tratat prevedea că România era obligată să se orienteze, politic, în primul rând, spre Austro-Ungaria și interzicea orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar condiţia semnării era anihilarea revendicării Ardealului de către România. Consecinţă imediată a semnării tratatului respectiv era eliminarea așa-zisei fluente franceze în România și desfiinţarea Societăţii „Carpaţii”.

Guvernul roman a acceptat destul de greu și cu rezerve regulile care îi erau impuse României. Disentitle care au urmat au reprezentat o veritabilă bătălie diplomatică, din care va ieși un tratat secret și defensiv, care nu implică România în politica expansionistă a Puterilor Centrale,

26Mihai Eminescu , Opere, XIII, Publicistica, 1882-1883,1888-1889, Edi- tura Academiei R.S.R, 1985, p.316-325.272SGheorghe Ungureanu, Eminescu in documente de familie - documente literare, Bucure§ti. Editura „Minerva”, 1977, p.412-414.

216

însă intrarea României în sfera de influenţă a Triplei Alianţe excludea existenţa „Daciei Mari” și, pe cale de consecinţă, a Societăţii,, Carpaţii”.

În acest context, politicienii interni, atât conservatori, cât și liberali aflaţi la guvernare, puternic și continuu „flagelaţi” direct și indirect de Eminescu, în presă, că și după „dușul” cumplit din Scrisoarea Ill-a (1881), au simţit că a sosit momentul de a-l elimina pe Eminescu din viaţa publică și au lucrat „mâna-n maria” cu „Ocultă” internă și externă. Acedia n-au luat în seamă faptul că Eminescu exprimase public și fără tăgadă nevoia de apărare a interesului naţional, deci înţelesese imperativul momentului!

Deși, liderii celor două partide politice care-și disputau puterea în România erau conştienţi de faptul că Eminescu devenise o valoare naţionale (dăduse naţiei „ Scrisorile ” i,, Luceafărul ”!),niciunul n-a avut timp sau n-a vrut discute cu el deschis, constructiv, de pe poziţia interesului naţional. Pe această cale s- ar fi putut apăra atât interesul naţional, cât și valoarea naţionale pe care o reprezenta, deopotrivă, poetul și gazetarul Eminescu. În această acţiune perversă s-au arătat deosebit de zeloşi>i unii fruntași ai Partidului Conservator, criticaţi vehement de către Mihai Eminescu pentru politica lor antinatională.29 „Loja” din spatele Societăţii ,,Junimea” și-a avut rolul ei nefast, iar Titu Maiorescu s-a dovedit a fi „regizor” intern (,,din umbră”) al întregii acţiuni.

Așa a fost fabricată, ad hoc, „nebunia lui Eminescu”. S- a recurs la această soluţie, întrucât ,,nebunia” declarată public excludea automat din viaţa publică pe cel ce nu putea face dovada credibilă că este sănătos. În cazul lui Mihai Eminescu, aceasta putea fi invocată, lara nici o răspundere, ori de câte ori venea vorba de scrierile sale, iar creduli se aflau destui în acele vremuri. Deci, scopul urmărit era scoaterea lui Mihai Eminescu din viaţa publică, cu orice preţ! Că varianta de rezervă, Mihai Eminescu trebuia ajungă în fata organelor de Poliţie, care n-aveau nimic cu poetul, ci cu ziaristul politic - ziarist al Opoziţiei. Cei care i- au gândit soarta erau convinși că dacă Mihai Eminescu va intra în conştiinţa publica drept nebun, nimic din ceea ce a scris nu va mai fi luat în considerare.

Momentul exploatării așa-zisei „nebunii a lui Eminescu ” a venit în ziua de 28 iunie 1883, când, amanandu- se încheierea tratatului cu Austro-Ungaria, a izbucnit flacăra conflictului. Invocând acţiunile „subversive” ale Societăţii „Carpaţii”, Austro-Ungaria a notificat suspendarea relaţiilor diplomatice cu România și a rupt relaţiile diplomatice cu Regatul României pentru 48 de ore. În acela^i timp, efective militare executau manevre armate în Carpaţi, iar presa ungară strigă că a venit timpul că imperiul să-şi anexeze „ Valahia La rândul său, cancelarul Germaniei, Otto von Bismack, a ameninţat Regatul României, printr-o telegrame secrete către regele Carol I, cu declararea războiului dacă România nu intră în „ noua ordine29Vezi, pe larg, Nicolae Georgescu. A doua viaţă a lui Eminescu, Editura „Europa Nova”, Bucureşti, 1994.Totodată, guvernului condus de I.C. Brătianu i s-a cerut să verifice Societatea „Carpaţii”, sub motivul că desfășura activitate subversive, urmărind unirea Ardealului cu regatul României. Astfel, guvernul a dispus măsuri radicale împotriva Societăţii „ Carpaţii”. Poliţia a trecut, în forţă, la percheziţionarea sediului acesteia din stradă știrbei Voda și a domiciliului membrilor comitetului de conducere,28 iar cei dovediţi ca membri activi ai organizaţiei au fost expulzaţi. Apoi a fast lansat semnalul- poruncă: „Prindeţi-l pe Eminescu și băgaţi-l la balamuc!”

Scenariul sacrificării lui Mihai Eminescu a constituit și continua să constituie subiectul și obiectul unor ample analize și dezbateri. Fapta odioasă comisă împotriva lui este confirmată,în primul rând, de modul în care a fost acoperită oficial, în stil balcanic. El a fost internat la „sanatoriul” dr. Alexandru șutu la „Caritatea” (Caritas), după care a fost „ştampilat cu falsul diagnostic de „alcoolism și sifilis”. Deci, agresiunea făţişă împotrivă sa a fost acoperită, oficial, cu un certificat medical fals.

știrea că ,,a înnebunit Eminescu”, nu a apărut în ziarul „Timpul”, unde el fusese redactor principal, ci în ziarul „Românul” - oficiosul guvernului, de fapt, al aripii rosettiste din partidul liberal, care se aflase în polemică permanentă cu Mihai Eminescu. El a fost „cinstit” în „sanatoriul” dr. Alexandru Sutu până când România a aderat la Tripla Alianţă, apoi a fost târât din sanatoriu în sanatoriu, cu scurte momente de libertate, până la sfârșiţul vieţii.29 Niciunul dintre cei care au participat la săvârşirea mârșavei fapte nu și-a asumat vreodată nici o parte de vină. Unii au

28Augustin Z.N. Pop, Noi contribupi documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Editura Academiei R.S.R 1969, p. 135.

inventat momente și scene ireale, dar credibile pentru cei « săraci cu duhul», pentru a scăpa de urmări, iar alţii, lași, au acceptat să vorbească la mulţi ani de la evenimentul respectiv, când Mihai Eminescu era perceput de mulţi semeni așa cum îl proiectaseră « epigonii » săi. O nouă încercare de reconstituire a scenariului sacrificării lui Mihai Eminescu în 28 iunie 188330

Cu puţin timp înainte de această zi fatidică pentru destinul sau, Mihai Eminescu, găzduit în acel moment de familia Slavici, a simţit, probabil, că era supravegheat de aproape, cu complicitatea lui Titu Maiorescu, a cărui răceală faţă de el era tot mai pregnantă. Așa se explica intenţia de a se muta la inginerul Constantin Simion, din conducerea Societăţii « Carpaţii », care devenise deja un fel de gazdă de rezervă. El îşi transportase în casa acestuia, puţin câte puţin, bunurile - înţelegând că nu mai poate convieţui alături de „ Madame Slavici ” (Ecaterina Szoke Magyarosy)31 care era, foarte probabil, dacă nu agent, cel puţin informator at serviciilor secrete ale Austro-Ungariei.

Conflictul cu ,,Madame Slavici” (Kati, cunoscută cu numele de Catinca Slavici), devenise public, mai ales după ce el începuse să critice vehement maghiarizarea numelor romaneşti din Transilvania. În acest scenariu conflictul a fost atras și publicistul Grigore Ventura, aflat în legături suspecte cu agentul austriac Friderick Lachman.*

Mărturiile și sursele de epoca afirma că în zorii zilei de 28 iunie 1883, înainte de ora 6.oo, între Mihai Eminescu și gazda lui, doamna Ecaterina Szoke Magyarosy, soţia lui loan Slavici, s-a petrecut o scenă marcată de violenţă verbală. Această doamnă, care-l supraveghea îndeaproape, primise, probabil, semnalul aplicării planului ocult de imobilizare a lui sub orice motiv. Văzându-l surmenat după o noapte de lucru intens, aceasta 1-a provocat prin vorbe meșteșugite, pentru a-l face să devină violent. Probabil că Mihai Eminescu n-a reacţionat cum s-ar fi așteptat Madame Slavici, însă a ameninţat că nu se mai întoarce la gazda sa, urmând să se mute definitiv la inginerul Constatnin Simtion. Apoi, la ora 6.00, el a plecat intempestiv la redacţia ziarului Timpul pentru a lua un exemplar din numărul proaspăt tipărit și a-l în form a direct pe Titu Maiorescu despre acuzele aduse guvernului faţă de încărcarea libertăţii presei și a gazetarului.

La scurt timp după plecarea lui, Madame Slavici, simţind că obiectivul scapă de sub supraveghere, a scris pe o carte de vizită: Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte rău (reu). Apoi a trimis acel înscris, printr-o servitoare, lui Titu Maiorescu, rugându-l să o scape de nebunul Eminescu (înscrisul respectiv, notat de Titu Maiorescu în Jurnalul său, a fost preluat de tod cei care s-au încumetat să reconstituie acele evenimente\). Acasă la Titu Maiorescu a apărut repede inginerul Constantin Simtion, pe care Mihai Eminescu îl considera prieten (până astăzi nu s-a stabilit cu rigoare dacă acesta fusese anunţat de Titu Maiorescu sau de Madame Slavici ori venise potrivit unui plan dinainte stabilit!). împreună (fără nici o analiză a cazului sau o sumară verificare a conţinutului înscrisului), cei doi cu plecat la așa-zisa Casa de sănătate a dr. Alexandru Sutu, adică la Spitalul de nebuni (ospiciu). Acolo, Titu Maiorescu i-a cerut acestuia să-i pregătească 0 camera lui Mihai Eminescu și să-l interneze, sub motivul că era nebun (deci, nu i-a cerut să-l examineze, cum era normal!), obligându-se să achite costul de 300 de lei pe lună pentru camera respectivă.

După ce au Aranjat cu dr. Alexandru Sutu internarea lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu și Constantin Simtion s- au înţeles asupra modalităţilor de acţiune pentru a-l aduce pe pacient la

29Miruna Lepus, Despre Eminescu §i ce am invatat descoperindu-I, Editura„Vremea”, Bucure§ti, 2008, p. 107.30 Vezi, pe larg, Nicolae Georgescu, A doua viapi a lui Eminescu, Editura „Europa Nova”, Bucure§ti, 1994; Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Editura „Serafimus Grup", Bra§ov, 1999; Constantin Barbu, Codul Invers. Arhiva innebunirii §i a uciderii nihilistului Eminescu, vol. I, Editura Sitech, Craiova, 2008.31Vezi, pe larg, D. Vatamaniuc, loan Slavici §i lumeaprin care a trecut, Editura Academiei, Bucure$ti, 1968; Ecaterina Szoke Magyarosy avea un trecut destul de dubios (se casatorise cu Slavici la 11 septembrie 1875, folosind un §antaj: ar fi ramas insarcmata de el!). Aceasta avea „comportari reprobabi- le", dupa cum a recunoscut loan Slavici intr-o confesiune scrisa facuta la 30 octombrie 1875 lui Titu Maiorescu, afirmand cu parere de rau ca „am luat ca sotie pe ofemeie, cu care trebuie sa ma credep nenorocit”.

220

ospiciu: Titu Maiorescu urma să meargă la propriul domiciliu, iar Constantin Simtion la sediul Societăţii Carpaţii, pentru a-l aștepta pe Mihai Eminescu, a-l imobiliza și a-l duce cu forţa la ospiciu. în acest context, apare 0 altă enigma: ConstantinSimtion a devenit doar în acel moment complicele lui Titu Maiorescu sau ei au făcut parte dintr-o conspiraţie pregătită cu metoda împotriva lui Mihai Eminescu. Care a fost motivul real al asocierii celor doi complici pentru a-l imobiliza pe Mihai Eminescu și a-l internă cu forta in ospiciul dr. Al. Sutu Singura neliniște a lui Titu Maiorescu a fost că imobilizarea lui Mihai Eminescu să poată fi făcută fără greutate. Ajuns acasă, Titu Maiorescu l-a anunţat și pe Theodor Rosetti despre iminenta internare la ospiciu a lui Mihai Eminescu (fapt notat în Jurnalul său!), care a acceptat tacit acţiunea pusă la cale. (De ce trebuia să șţie neapărat Theodor Rosetti Erau interesate și implicate indirect și alte forţe oculte pentru anihilarea lui?).

Pe la ora 10:00, fără să bănuiască ce s-a pus la cale împotriva lui, Mihai Eminescu a apărut într-o trăsură în faţa casei lui Titu Maiorescu, având sub braţ ziarul Timpul din acea zi (datat, conform obiceiului vremii, o zi mai târziu), în care publicase articolul pentru libertatea presei p a jurnalistului și protestă lată de expulzarea lui Emille Galli, directorul revistei L ’independence roumaine.

Mihai Eminescu spera să-i poată prezenta lui Titu Maiorescu protestul său sever împotriva măsurilor represive luate de către guvernul I.C.Brătianu. A binecuvântat, cu privirea fixă, pe soţia lui Titu Maiorescu și pe Ilie Nicolescu (care tocmai pleca de la Titu Maiorescu!), apoi 1-a îmbrăţişat tremurând pe așa-zisul sau binefăcător și prieten, după care a avut o discuţie scurtă cu Titu Maiorescu, al cărui conţinut nu se cunoaște.

Pentru a-l abate de la gândurile care i se înfiripaseră în suflet (nimeni până astăzi nu s-a întrebat de ce-a tremurat Mihai Eminescu atunci când l-a îmbrăţişat pe binefăcătorul sau\), Titu Maiorescu i-a arătat statuile reprezentând pe Hermes ppe Venus din Melos, la care el a răspuns, cu privirea în extaz: lasă, că va reînvia arta antică! (Deci, Mihai Eminescu încă mai credea în realizarea proiectului Daciei Mari, chiar în pofida piedici/or puse de către politicienii romani, în special de către conservatorii obedienţi Puterilor Centrale, în rândurile cărora se afla și Titu Maiorescul).

Potrivit planului stabilit cu acel Constantin Simtion și cu dr. Alexandru Sutu, fără nici o remușcare, teamă sau compasiune fată de cel pe care-l numea prieten, Titu Maiorescu i-a spus lui Eminescu că trebue să se ducă la Simtion (adică la sediul Societăţii Carpaţii), care fusese instruit, ce are de făcut. Mihai Eminescu a acceptat și i-ar fi cerut 5 lei pentru trăsură, pe care Titu Maiorescu spune că i-a dat (cu toate că fiica sa, Livia, într-o scrisoare către I. E. Toroutiu, din 21 aprilie 1939, va spune că i-ar fi dat doar 2 lei pentru birja), apoi Mihai Eminescu a plecat cu trăsura acolo (adică la sediul Societăţii Carpaţii). Probabil că Titu Maiorescu l-a pus pe urmele sale pe gazetarul Grigore Ventura, pentru a fi siguri că totul va decurge conform planului și Mihai Eminescu va ajunge la sediul Societăţii Carpaţii. (Nimeni n-a explicat riguros de ce gazetarul Grigore Ventura n-a fast afectat de expulzarea directorului revistei L ’independence roumaine, cu toate că el era redactor la acel ziar! Implicarea lui în urmărirea p imobilizarea lui Mihai Eminescu a avut probabil, girul Poliţiei, acesta cumpărându-l libertatea cu preţul libertăţii lui Mihai Eminescu, gazetarul care apără libertatea presei împotriva măsurilor luate de o guvernare violenta).

Ajungând în apropierea Societăţii Carpaţii, Mihai Eminescu a văzut, probabil, vânzoleala creată de Politic, care percheziţiona sediul acesteia și a intuit că binefăctori.îl sau li pregătise o capcană. El nu știa că înăuntru îl aștepta Constantin Simtion cu o echipă pregătită pentru a-l imobiliza și a-l internă la ospiciu (deci, Constantin Simtion acţiona cu girul și sub oblăduirea Politiei). Cu inteligenţa-i cunoscută, Mihai Eminescu a devenit precaut și fund convins că dacă ar fi intrat în sediul Societăţii era reţinut de Poliţie s-a întors din drum, încercând să găsească un loc de refugiu pentru a afla ce se petrece cu adevărat și a găsi un mijloc de apărare.

Din momentul respectiv, reconstituirea acelei zile este dificilă, întrucât s-a făcut, în bună măsură, pe baza relatărilor lui Grigore Ventura (cel pe care I.L. Caragiale avea să-l imortalizeze sub numele personajului Râca Venturianol), consemnate abia în anul 1911, de Al. Ciurcu în ziarul Adevărul. Potrivit acestora, Mihai Eminescu, schimbându-şi traseul, s-ar fi dus la Capșa, unde l-a întâlnit pe Grigore Ventura, care l-ar fi informat despre interzicerea Societăţii Carpaţii. El

ar fi reacţionat violent, începând să ţină un discurs politico-socialo-national. Apoi, înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului, Marie Obeline Vautier, și ar fi strigat că la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl impure pe rege”

Grigore Ventura i-ar fi propus să meargă împreună la palatul Cotroceni pentru a-și pune planul în aplicare. Mihai Eminescu a fost de acord, astfel că au plecat împreună, au ajuns la poarta palatului, insa poarta nu s-a deschis, regele nefiind în București. Apoi Grigore Ventura ș-ar fi convins să meargă la Mitrașevschi, la baie!

Aceasta a fost versiunea oficială, vreme de aproape 70 de ani, deși, între timp, apăruseră și relatările Liviei Maiorescu și ale lui Constantin Dimitriu. Din aceste relatări reiese clar că Mihai Eminescu n-a trecut pe la Capșa, nu a ameninţat pe nimeni cu pistolul și, totuși, a fost ridicat de acolo (baia Mitrașevschi) de către prietenii săi, care doreau să-l ducă la balamuc.

,, Scena cu pistolul de la Capșa” și afirmaţia lui Eminescu că îl va omori pe rege au constituit piesele tezei nebuniei sale. Ele au fost asumate numai de către Grigore Ventura, după ce Mihai Eminescu fusese declarat nebun, iar internarea sa în ospiciu justificat cu acia în regulă. Cel mai important martor al scenei cu pistolul a fost, fără îndoială, Marie Obeline Vautier, soţia patronului de la Capșa, prezentată de Grigore Ventura că persoană ameninţată de către Mihai Eminescu. însă, în anul 1909, această doamnă și-a publicat Memoriile la Paris, dar n-a menţionat absolut nimic despre scena cu pistolul de la Capșa, deși nu putea omite o asemenea întâmplare din viaţa sa!

În ultimii ani, unii cercetători ai scenei jertfirii lui Mihai Eminescu sugerează că prezenţa lui la Capșa ar fi avut cu că scop întâlnirea altor confraţi cărora să le aducă la cunoştinţa cele ce făceau în acea zi guvernul și Curtea regală. Există și percepţia potrivit căreia Mihai Eminescu ar fi fugit la Capsa, unde se afla reprezentantul diplomatic al Americii în România (sunt, probabil, speculaţii, dar cercetările ulterioare vor avea darul să clarifice și acest aspect încă nedescifrat).

Traseul lui Mihai Eminescu din acea zi a fost lămurit prin relatările lui Constantin Dimitriu și loan Slavici. Este foarte probabil că, simţind că vor să-i pună latul, Mihai Eminescu s-a refugiat în baia publică Mitrasevschi (aflată nu departe de sediul Societăţii „ Carpaţii”), unde agresiunea Poliţiei asupra sa devenea mai puţin probabilă! Această ipoteză este confirmată de Constantin Dimitriu, care, la două săptămâni de la „ internarea ” lui Eminescu, într-o scrisoare trimisă lui Mihai Braneanu, redactorul șef al ziarului ,,România liberă”, afirma că Mihai Eminescu ,,a simţit totodată că. vor fi. siliţi cei de lângă el să- l asigure la Balamuc. Deci a fugit într-o bate unde a stat mat toată ziua ascuns”. Astfel era relatat, probabil, evenimentul în lumea jurnaliștilor, la scurt timp după producerea să. La fel avea să relateze și loan Slavici, care confirmă că ,,La dl T. Maiorescu el s-a stăpânit, dar s-a dus apoi să ieie o bate ca să- și potolească nervii și de la bâle a fost dus (cu forţa, n.ns !) la casa de sănătate”.

Pentru conspiratorii care lucrau potrivit unui plan, izolarea lui Mihai Eminescu în baia publică Mitraqevschi, a fost o șansa de a-l imobiliza fără incidente, întrucât baia publică era singurul loc în care acesta era nevoit să intre fără a avea asupra sa anna de apărare (în orice alt loc, Mihai Eminescu ar fi putut opune rezistenţă, iar arestarea sa putea genera un scandal public). În procesul-verbal întocmit de Politie in aceeași zi,in jurul orei 19.oo se afirmă că ,,Eminescu a venit singur la Bade Mitrașevschi fi, fiind atins de alienaţie mintind, s-a încuiat singur pe dinăuntru și a refuzat să deschidă

Grigore Ventura, care cunoștea planul privind imobilizarea lui Mihai Eminescu și internarea sa în ospiciu, primise misiunea să-l reţină pe acesta într-un loc de unde să poată fi ridicat fără incidente. Astfel, 1-a încuiat în baie, unde, după informaţiile furnizate și de alţi martori, apă fierbinte a curs timp de opt ore. Potrivit propriei declaraţii, Grigore Ventura a plecat ,,să infiiinteze pe prefectul politiei ” de faptul că un nebun s-a închis în baia publică și că „ trebuie să ridice un nebun de la baia Mitrasewschi ” (afirmaţia sa nu se confirmă; declaraţia a fost făcută, cu siguranţă, pentru a-şi scapa pielea, el arătând că a sesizat Poliţiei un caz deosebit, de nebunie manifestată cu violenţa; cu siguranţă că șeful Poliţiei cunoştea numeleEminescu, purtat de redactorul șef al ziarului „Timpul”) Tot Grigore Ventura a fost cel care i-a anunţat pe doi dintre prietenii lui Mihai Eminescu: Gheorghe Ocdșanu V. Siderescu de la

Societatea „Carpaţii”, care au ajuns acolo după aproximativ 8 ore (este interesant de aflat ce s-a întâmplat timp de 8 ore, când nici Poliţia, nici „prietenii” lui Eminescu n-au intervenit). Probabil că V. Siderescu, odată sosit la baia Mitrașevschi, a crezut că Mihai Eminescu fusese atins de alienaţie mintală, dar Gheorghe Ocașeanu, care era „om de încredere al șefului Poliţiei" (fapt dat în vileag de loan Slavici) știa ce are de făcut și dm ce raţiune.

Cei doi „prieteni” ai lui Mihai Eminescu au plecat să anunţe Poliţia, informându-i pe comisarul C.N.Nicolescu de la Secţia 18 Poliţie de faptul „ că amicul lor dl Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală, că s-au dus la. stahilimentul de băi din str. Poliţiei nr. 4, de acum 8 ore și că, încuindu-se-n baie pe dinăuntru, refuza să deschidă Tot ei l-au căutat și l-au informat pe Constantin Simtion despre situaţia „prietenului ” său poate se va afla vreodată unde a stat în acest timp și cu ce s-a ocupat acest Constantin Simtionl).

Astfel a fost pus în aplicare, impreuna cu Poliţia, planul de imobilizare a lui Mihai Eminescu (care trebuia să pară legal). Cei trei s-au deplasat la baia Mitrașevschi, fără Grigore Ventura („maurul și-a făcut datoria ”), cu o dubă cenușie trasă de cai și cu un echipaj condus de comisarul C. N. Nicolescu. După cum reiese din procesul-verbal întocmit de Poliţie, l-au găsit „pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să închidă ușa-i f avea aerul de a fi speriat de vederea noastră... "). Cei de faţă au încercat să-l calmeze, dar ,,drept răspuns, se repede la amicii săi fi la servitoarea băii, îmbrâncindu-i pe ușa, apoi aruncându-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l scoată afară". Mihai Eminescu 1-a rugat pe V. Siderescu „să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot Acesta a plecat să-i îndeplinească dorinţa, iar ceilalţi „prieteni” ai săi au forţat ușa cabinei băii pentru a pătrunde înăuntru. Mihai Eminescu s-a împotrivit, dar „prietenii ’’ săi l-au doborât l-au îmbrăcat în cămaşa (comisolul) de forţă, apoi l-au târât afară și l-au urcat cu forţa în birja morţii. Ion Russu-șirianu, care a văzut scena, alergând prin Bucureşti să-l caute pe Mihai Eminescu, avea să afirme ulterior că: „Am auzit glasul său cel adevărat strigând cu deznădejdea celui care se îneacă - Ajutor!

Răpitorii l-au condus apoi la Institutul,, Caritatea ", unde l- au „coufiat” doctorului Alexandra Sutu, iar comisarul de poliţie l-a neegat pe acesta ,,a-i da îngrijiri excepţional Între timp Poliţia, cu complicitatea soţiei lui loan Slavici {madam Kati), i- a perchiziţionat locuinţă, i-a ridicat bunurile, a umblat prin hârtii și manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Dar nu a deschis o anchetă, așa cum proceda de obicei în asemenea cazuri și cum cerea legea.

Comisarul C.N. Nicolescu, împreună cu „ amicii ” lui Mihai Eminescu, s-a întors la baia Mitrașevschi și a constatat că „ toate hainele p chiar ciorapii erau aruncaţi în apă din baie”. Apoi au fost inventariate toate lucrurile găsite, inclusiv cheia de la camera lui Mihai Eminescu (lipsea pistolul despre care pomenise Grigore Ventura\), după care s-a întocmit procesul-verbal de constatare a situaţiei. Acesta a fost semnat de comisarul C.N. Nicolescu, Constantin Simtion, V. Siderescu, Gh.Ocașanu, Mark David (un client său asistent al dr. Sutu, probabil cel care a adus cămaşa de forță), Johan Paulina (femeia de serviciu a băii) și Ana Mitrașevschi (patroana băii). Elainele lui Mihai Eminescu au fost duse acasă la loan Slavici și aruncate în camera unde locuise poetul, apoi ușa a fost sigilată (faptul este atestat într-un Postscriptum, semnat de comisarul C.N. Nicolescu, Ecaterina Slavici și V. Siderescu).

În acea după-amiază, Titu Maiorescu a plecat tainic într-o lungă vacanţă prin Europa occidentală, pentru refacere, iar Eminescu a fost închis într-o casă de nebuni, pe malurile Dâmboviţei, pentru meditaţie!*

Presimţindu-şi sfârşitul, cel care în „Luceafărul” se considera în „lumea lui”, „nemuritor și rece”, în decembrie 1883, oficial declarat nebun, a putut să creeze cel mai tulburător poem filosofic al său, Oda (în metru antic).

Citiţi-l și recitiţi-l și reflectaţi.Cât de nebune puteau să fie mintea și simţirea care l-a creat? ÎI redam integral:

Nu credeam să-nvăţ a muri deodată;Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,Ochii mei n attain visători ia steaua Singurătăţii.

Când deodată tu răsăriși în calea-mi,Suferinţa tu, dureros de dulce...Pan-in fund băui voluptatea morţii Neîndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori că Hercul înveninat de haina-i;Focul meu a-I stinge nu pot cu toate Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vadă,Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări...Pot să mai reînviu luminos din el că Pasărea Puienii?

Piara-mi ochii turburători din cale,Vino iar în sân, nepăsare tristă;Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă!

(1883, decembrie)

Este Epitaful pe care Eminescu singur și l-a scris!Acesta poate fi inscripţionat pe o placă de marmură, la mormânt, că acuzaţie veșnica și

vinovăţie imprescriptibila pentru autorii și făptuitorii crimei!Concluzii:Planul pentru o „Dacie Mare” - pe direcţia planului dacic care ne-a traversat istoria l - a

îngrijorat pe spionii imperial! și îi speria (pentru complicaţii) pe politicienii autohtoni și pe agenţii/ poliţişti, fapt pentru care au pus la cale complotul (pentru toţi binevenit, după atâtea ,,flagelări ” din partea lui Mihai Eminescu). La această - nota bene s-a adăugat contribuţia forţelor oculte; pe agenţii acestora sau pe obedienţii lor îi găsim implicaţi continuu.

„Cazul Eminescu” constituie unul dintre cele mai nefaste exemple de manipulare a conştiinţelor prin intermediul aşa - numiţilor „ oameni politici ”, al presei scrise și al unor „ experţi ” cu abilităţi de critici sau cu pretenţii de istorici. În istoria modernă a României este primul exemplu tipic al modului în care până unui gazetar autentic și patriot poate fi frântă de către forţe oculte, iar un geniu naţional poate fi pus în cămaşa de forţă de către o putere politică violenta. Contemporanii lui Mihai Eminescu, neimplicaţi în politică sau în organizaţii oculte, n-au bănuit că destinul tanarului poet a fost influenţat și abătut din făgaşul său natural de către indivizi și forţe oculte interesate să-l scoată din viaţa politică să-l transforme într-un nebun.

Prin eliminarea lui Mihai Eminescu din viaţa publică a fost comis un asasinat moral și politic, asociat cu apelative și epitete, precum: nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionat, paseist, antisemit, xenofob, șovin etc. Cei care au avut interesul să-l asasineze moral și politic au urmărit că Mihai Eminescu să rămână în memoria romanilor doar că poet, și acesta epuizat intelectual, cupa cum Titu Maiorescu i-a conceput volumul de versuri (vestită ,,ediţie Maiorescu ”) -, cu toate că principala sa activitate, considerată „periculoasă ”, a fost cea de ziarist.

La mistificarea adevărului despre motivul înlăturării lui Mihai Eminescu din viaţa publică au participat, într-o cârdăşie tainică la momentul respectiv, cum s-a înţeles, forţe interne și externe. Pentru a-l scoate dintre simbolurile naţionale, publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, pentru posteritate fiind prezentat doar ca un „poet romantic”, epuizat și el în momentul 1883: „ediţia Maiorescu” a lucrat continuu în acest sens, iar pentru unii încă mai,, lucrează

Mihai Eminescu a fost jertfit pe altarul Daciei Mari - cel mai important proiect etno-politico-statal gândit de romani ; pentru romani în a doua jumătate a secolului XIX în fond, întreaga istorie a Neamului spre acest liman se îndrepta\Dacă există înţelepciune politică și conştiinţa valorii geniului, în „momentul 1883”, după conștientizarea soluţiei adecvate pe care Mihai Eminescu a dovedit-o cu claritate și curaj, crimă putea fi evitată. Dar la niciuna din forţele ostile lui Mihai Eminescu n-a existat - atunci și în anii asasinatului sadic, până în 1889, - nici înţelepciune și nici voinţa politică.

Reconsiderarea operei, vieţii, mesajului și imaginii lui Mihai Eminescu din perspectiva vizionarului împlinirii idealului naţional în vatră vechii Dacii este o necesitate. Soluţia întrevăzută de el, formulată în mod expres în anul 1881, a rămas mesaj testamentar: „TOTUL TREBUIE DACiZAT OARECUM DE A CUMA-JSAINTE ”\ 32

32Mihai Eminescu, Opere, XII, Publicistica, 1 ianuarie-31 decembrie 1881, Editura Academiei R.S.R, 1985, p. 267; Eminescu a injeles dacizarea, ca „in- toarcere par[iala la trecut, la elementele lui bune, sanatoase, proprii de dez- voltare” (Ibidem., p. 379).

EMINESCUULTIMA ZI LA TIMPUL

Dr Nicolae Georgescu Profesor Universitar, Bucure.pi

1. RELIEFUL INFORM AŢI FI5

Mi-am petrecut vara lui 2005 în verificări cerule de necesităţi: rugându-mă tinerii realizatori ai emisiunii „Mari romani” de la TVR1 să-i aj ut pentru un film documentar despre viaţa de ziarist a lui Mihai Eminescu, a trebuit să le explic pe larg documentaţia la cartea mea „A doua viaţă a lui Eminescu”, din 1994. Cuvântul „explicaţie” îmi vine în minte împreună cu sensurile lui etimologice: este că și cum ai netezi ceva foarte, foarte complicat, adică ceva cu multe pliuri, că o hârtie mototolită oarecum. Iar tinerii mei colaboratori nu lăsa nimic neumblat, se interesează de netezirea fiecărei cute, adică au întrebări peste întrebări, și aceasta avalanşa de întrebări te predispune, uneori, la visul de a te arunca tu însuţi în bulgărele de zăpadă ... În fond, găsesc că și asta înseamnă verificarea peste două decenii a unei teorii: posibilitatea - cel puţin teoretica - de a plonja în avalanșa, în „ du-u-ca-se ’n-var-tin-du-se

Discutăm despre ultima zi la „Timpul” a lui Eminescu, acel fatidic 28 iunie 1883. Totdeauna când dezvolt acest subiect cel mai greu mi se pare să „explic” relieful (temporal și spaţial) al informaţiei. Noi putem, azi, să refacem traseul lui Eminescu din acea zi oarecum pas cu pas și ceas cu ceas. Secvenţele acestui traseu au fost, însă, developate la momente diferite. Jurnalul lui Maiorescu se publică în anii ’30 ai secolului al XX-lea, amintirile lui Slavici în 1910, și apoi în 1924, ale lui Vintila Rusu șirianu abiain 1967 ..., amintirile lui Al. Ciurcuin 1911 ... Or, chestiunea este să putem reveni la acel 28 iunie 1883: ce știau apropiaţii lui Eminescu atunci, pe loc, despre înnebunirea lui bruscă, ce gândeau ei, ce socoteli îs>i făceau, etc.

lată; de pildă, Încuierea lui Eminescu în baia Mitrasewski: despre acest episod s-a aflat abia în 1911, după moartea lui Grigore Ventura care a fost martor la eveniment, îl povestea adesea prietenilor - dar nu l-a așternut niciodată pe hârtie, adică nu l-a făcut public. De ce? Tinerii mei colaboratori ar trebui să~și pună lor înșile asemenea întrebări. Eu, ce pot să spun? „Pentru că”: Grigore Ventura zice (după cum consemnează Al. Ciurcu, cel care scrie această amintire) că l-a lăsat pe poet în baie și a mers la poliţie să anunţe că să vină să-l ridice. Oricum ai da-o, oricum ai învățat-o - trebuie să fii foarte sigur că poetul era nebun, dar nebun de legat - altfel, apelul la poliţie aduce a delaţiune, rezultă că Grigore Ventura este cel care l-a turnat pe Eminescu. și să un uităm că acela^i Grigore Ventura îl va acuza public, prin presa, la 15 august 1883, pe Al. Macedonski că-l face nebun pe Eminescu într-o epigramă. Lucrurile se co cu aţă albă: el anunţă poliţia la 28 iunie că a înnebunit Eminescu- și tot el anunţă presă la 15 august că Macedonski a spus-o— iar apoi, abia după 1911, după ce-și dă obștescul sfârșit, un prieten al său, Al. Ciurcu, încredinţează tiparului întâmplările de la Capșa, de la Cotroceni și din baia Mitrasewski, povestite de el pe când trăia, dar niciodată așternute, „încredinţate” hârtiei. Ce s-ar fi putut întâmpla, în fond și la urma urmei, dacă poetul era lăsat în legea lui, adică să-și facă baia fierbinte pentru care venise? Or, faptul că Grigore Ventura un scrie aceste lucruri, adică un se face martor de bunăvoie, un declară pentru istorie și pentru amici că el a chemat poliţia „pentru că” - acest fapt pune sub semnul oare carei întrebări premisa, adică boala. Apoi, procesul verbal dresat la faţa locului de comisar al Niculescu nu-l consemnează pe Grigore Ventura drept martor sau crainic al bolii lui Eminescu. Locotenentul spune: „fiind informal de d.d. G. Ocașanu și V. Siderescu că amicul lor dl Mihai Eminescu, redactorul ziarului „Timpul” ar fi atins de alienaţie mintală, că s- au dus la stabilimentul de băi din str. Poliţiei nr. 4, de acum 8 ore și că, încuindu-se în baie pe dinăuntru, refuza să deschidă”. Drept e că acest act a ieșit la iveală abia prin 1950, dar este de presupus că Grigore Ventura știa de existenţa lui, sau cel puţin de existenţa unui act ca atare, unde ilustrul său nume nu avea ce să caute ...

„pentru că”: știa că nu el a anunţat poliţia. Iarăși: motiv pentru că el să nu fi depus mărturie publică în chestia recluziunii lui Eminescu. Lucrurile sunt destul de încurcate, pentru că amintirile lui Vintila Rusu șirianu spun că Eminescu a fost ridicat din baie pe la ora prânzului, iar comisarul Niculescu, în concordanţă cu Grigore Ventura, ne lasă să înţelegem că era seară. Cât despre Eminescu, el însuşi parcă într-adins strecoară între manuscrisele sale câteva note din care aflăm, de pildă, că avea pistol și-l ţinea aproape de corp, lucră cât se poate de normal în fond. Comisarul de poliţie face, însă, inventarul lucorilor găsite la el în baie: pistolul lipsește. Să zicem că i l-a luat Grigore Ventura, după scena de la Capșa când poetul o ameninţase pe doamna Capșa cu acel pistol buclucaș. Tot din aceste notiţe din vara lui 1883, însă, mai aflăm ceva: poetul avea nici mai mult nici mai puţin decât 20 de bilete de baie, deci avea un fel de abonament; oricum, iși petrecea foarte mult timp în baia publică.

Atragem atenţia că tragedia lui Eminescu se petrece într-un loc foarte strâmt, între Strada Poliţiei, unde se alia Baia Mitrasewski și sediul Poliţiei, și Strada Apolodor, unde se află locuinţa lui Simtion și, destul de aproape, sediul Societăţii Carpaţii. Suntem pe malul drept al Dâmboviţei, undeva în spatele Bisericii Bucur, spre Mănăstirea Antim. Poetul a venit cu birja de la Capșa, însoţit de Grigore Ventura, a trecut mai întâi pe lângă baie urcând în susul Dâmboviţei, spre Cotroceni, că să-l impure pe rege, apoi, pentru că Maria Să nu se afla la Palat, s- au întors, probabil cu aceeași birjă, și, la aceeași baie, Ventura a reușit să se debaraseze de el - alergând, apoi, alături, la poliţie, să spună ce a aflat timp de, să zicem, o oră, o oră și ceva, cât a stat în compania lui Mihai Eminescu. 33 vin să încoroneze relieful atât de accidentat al informaţiei. Este vorba chiar despre corespondenta privată a regelui Carol I, recent descifrata ?i editată de dl. Sorin Cristescu (Ed. Tritonic, 2005). Avem, așadar, scrisorile regelui din preajma lui 28 iunie 1883, către ilustrul său tată sau către alte persoane din familie, din care extragem câteva pasaje privitoare la presă: „Semnificaţia infamă care s-a dat cuvântărilor ţinute la festivităţile de la Iași și comentariile despre prezenţa lui Brialmont arata cât de departe poate duce libertatea presei, fiind în stare să implice tara într- un conflict primejdios cu vecinii. În ziarele romaneşti și austro- ungare domnește la ora actuală o așa de uriașa iritare că ne-am putea teme de o explozie” (21 iunie / 3 iulie, către Maria de Flandra, sora sa; generalul belgian Brialmont se afla în ţară, pe lângă Galaţi, pentru a studia terenul, la rugămintea personală a lui Carol I, în vederea construirii unei linii de fortificaţii; presa străină a considerat că el este consultant într-o eventuală trecere annata a munţilor pentru Ardeal; adăugăm în această paranteză că, în context, Imperiul Austro-Ungar a ordonat și a executat manevre militare în Ardeal pentru intimidarea Regatului României, manevre conduse de însuşi Arhiducele Franz Ferdinand); „Dacă tonul presei romaneşti este extrem de regretabil, cel al ungurilor a ajuns la limita neruşinării, aceștia cer cu o nemaiauzită nerușinare pur și simplu anexiunea /noastră/. În Germania, din nefericire, nu intra ziare scrise în limba maghiară, care aici sunt foarte răspândite, altminteri romanii ar fi trataţi cu mai multă indulgenţă. Germanii iubesc banii româneşti, dar se năpustesc cu lovituri de bată asupra ţării” (28 iunie / 10 iulie 1883, către Karl Anton de Hohenzollem, tatăl său. Scrisoarea este trimisă de la Sinaia, unde regele se afla de două zile: suntem exact pe 28 iunie 1883 când Grigore Ventura vrea să-l ducă pe Mihai Eminescu la Palatul Cotroceni că să-l... impure pe rege. Deplasările suveranului erau, desigur, publice, toată lumea, și mai ales presa, știa că el este în drum spre Germania, Ventura nu prea are cui spune că Eminescu îl caută pe rege în capitala — doar dacă, iarăși se impune constatarea, - dacă suntem ferm convinși că poetul era cu adevărat nebun de legat și nu mai știa pe ce lume se afla).

lată, apoi, părerile suveranului despre ziarul „L’ Independence românine” (aleg un pasaj mai semnificativ dintre multele la îndemână; regele afirma de câteva ori că foaia franţuzească face politica Rusiei pentru că se hrăneşte masiv din rublele pe care imperiul x le fumizează): „Ziarele răspândesc în continuare stări false pe aici. Cea mai rea foaie în această privinţă este „L’ Independence românine” care se hrăneşte din minciuni, povesti de scandal și atacuri josnice împotriva guvernului. Presa străină din nefericire îşi la ştirile din acest izvor necurat și ziarele

33 UN REGE CARE NE CONFIRM AUn motiv in plus, insa, §i cel mai important, pentm ca marturialui Grigore Ventura sta sub semnul

intrebarii pentm mine, este in^imirea de evenimente politice din ziua aceea, evenimente in centml carora se afla presa bucure§teana, §i mai ales ziarul „L’ Independence roumaine”, unde lucra chiar Grigore Ventura, lata, in acest sens, marturii de ultima ora foarte importante, ce

bucureștene simpliste repetă apoi total papagalicește. Nemărginită libertate a presei nu ne permite să luăm măsuri împotriva lor” (25 august / 6 septembrie 1882, către același).

Ca să demonstrez același luciu, mie mi-au trebuit spaţii largi și investigaţii destul de lungi, acest izvor atât de limpede, regal cu adevărat, nu fusese scos la iveală. Iar acum, când îl aveam, trebuie să facem racordarea acestor informaţii la domeniul eminescologiei - adică, prelungind metafora capului statului, să aducem apă proaspătă și în grădina noastră, dar nu cu ulciorul, ci de-a dreptul. (Scuze pentru ... intertextualitate, dar cu toţii suntem dominaţi de limbajul de lemn, noi, cei mai în vârstă adică). Așadar, de ani buni „L’ Independence românine” făcea zile negre guvernului Brătianu, transportând în Europa și punând zilnic pe mesele miniștrilor, preşedinţilor, regilor - bârfe, intenţii, chiar secrete de stat. După dezvăluirile ei privind discursurile iredentiste de la Iași, din 6 iunie 1883, când s-a dezvelit statuia lui ștefan cel Mare, Europa ziaristică și politica s-a încins, a luat foae adică, a ars mocnit până la 28 iunie și în această zi a izbucnit flacără. Guvernul Brătianu a luat, în fine, măsuri împotriva presei, mai exact 1-a expulzat din ţară pe directorul foii franceze, cetăţeanul francez Emile Galli. Situaţia o cerea: Austro-Ungaria rupsese relaţiile diplomatice cu Regatul României pentru 48 de ore (și executa manevre armate în Carpaţi, în timp ce presa maghiara strigă că a venit timpul că imperiul să- și anexeze Valahia și Moldova; aceste scenarii geopolitice erau foarte vii în epoca, iar prin 1879 filosoful Vasile Conta câştigase notorietate naţională dezvoltând unul asemănător prin presa), Bismarck ameninţase Regatul României cu declararea războiului (pentr-o telegrama secretă către rege), Împăratul Wilhelm I al Germaniei transmisese, de asemenea, o scrisoare de ameninţări, în care soma România să intre în alianţă militară spunând textual (traducerea d-lui Sorin Cristescu în scrisoarea lui Carol I din 25 iulie / 6 august 1883 către tatăl său): „Cu sau fără alianţă, România trebuie să subscrie la condiţiile învingătorului” asta aducea aminte de Congresul de pace de la Berlin, când României i s-au impus condiţiile la masă verde, deși fusese învingătoare pe câmpul de luptă), Rusia cerea, de asemenea, satisfacţii. Trebuia făcut ceva, iar guvernul a făcut totul și încă ceva pe deasupra. I se cerea să retracteze și să-și prezinte scuze: Petre Gradișteanu (autorul discursului iredentist de la Iași) a mers, în persoană, la Viena să-și ceară scuze - dar l-au însoţit și ministrul de externe, D. A. Studia și ministrul C. Statescu. Cu misiuni asemănătoare în lumea germana se alia Regina Elisabeta, mergea acum Carol I însuşi și se mai aflau I. C. Brătianu, P. P. Carp și Titu Maiorescu. În vara aceasta fierbinte se coace alianţa - iar fructul va fi cules în toamna, printr-o iscălitură rece și discretă a lui I. C. Brătianu.

I. C. Brătianu la tribună Parlamentului, ascultat cu atenţie de C. A. Rosetti, Petre Gradișteanu și alţi liberali.

Tratatul de la Londra simbolizat prin fabulă „Cocostârcul și vulpea”

în postura de Adam și Eva în Paradis, sub pom, ademeniţi de șarpe (în persoana ministrului de externe al Austro-Ungariei) şi izgoniţi de M. Kogălniceanu cu un băţ divin.

Acest fond de caricaturi - care, după câte îmi amintesc, îi plăcuseră până și lui Zigu Oniea, un critic foarte aspru al cărţii mele din 1994, dar îmblânzit cu măsură când a scris despre cele ulterioare - pare mai grăitor decât documentele în ele. Pe tinerii de azi îi fascinează de-a dreptul. Este, poate, momentul să amintesc aici ca revistele de caricaturi au fost exceptate cu bună ştiind|a de la baza informativă a „Bibliografiei Mihai Eminescu” la care am lucrat în Biblioteca Academiei Romane. Argumentele erau pertinente: caricaturile necesită interpretări îndelungi și, apoi, nu au la baza adevărul istoric - ci fantezia, presupunerile caricaturiștilor. „Romanul” însuşi îi reproşează „Timpului”, și nu o dată, că face caricaturi în scris în loc să discute realitatea: „Publicul are însă mai mult bun simţ decât crede opoziţiunea; el citeşte de petrecere înjurăturile și calomniile cu care se mânjesc organele opoziţi unii,întocmai cum se uita cineva la niște caricaturi care cu cât sunt mai pocite cu atât atrag mai mult privirile, dar după ce a citit și a râs el zice reprezentanţilor opoziţiunii:

puteţi fi buni caâricaturisti, puteţi fi neobosiţi și cutezători calomniatori, nu puteţi fi însă buni și devotaţi oameni de guvern, pentru că nu sunteţi serioși” (27 nov. 1880); „La citirea acestor elucubraţii ne-am întrebat dacă n-avem de-a face cu-un lunatic” (6 august 1881); în nr. din 14 august 1881 nume^te pătura superpusă faimoasa teorie a „născoci.torului de la «Timpul»”, iar pe autor „un redactor poznaș de la un ziar de insulte” - totul este o „elucubraţie”; „Nu e de mirare că potrivnicii noștri să cadă în asemenea operaţiuni când, prin comparaţiile lor, mai mult sau mai puţin pitoreşti, se rătăcesc în regiunea stelelor, părăsesc terenul practic al unei discuţiuni serioase ...” (6nov. 1882)

Așa e în privinţa caricaturilor în general: nu pot fi luate ca etalon al realităţii. Dar marja lor de adevăr este de luat în sema, ele se bazează pe intuiţie - și de multe ori istoria se face cu intuiţia ziariștilor. În fond, nu iese fum până nu faci foc: iar dacă alt indiciu al focului în afara acestor caricaturi nu ai - trebuie să le iei în considerate pe ele. În plus, ele păstrează o taină încifrată, deci transmit în măsura în care reușim să descifrăm, acea stare de spirit a momentului, care ne interesează, în fond, atât de mult.

Mai exact, deși acest tratat secret de alianţă dintre România ?i Tripla Alianţă, ce-i anihilează și pe Eminescu, este un tratat secret, toată lumea ştie de el, îl bănuiește exact dacă se poate spune așa. Replică din epoca era, prin octombrie 1883, aceasta: „Cine face miau-miau pe acoperiș, d-le Brătianu?” Se auzea mieunând și nu se știa că pisica este cea care miaună ...

Era, deci, un fel de „Manastire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce e ...” Greutatea vine, astăzi, din descifrarea acestor caricaturi- fără să mai avem nevoie de dicţionar - Mă familiarizasem, adică, atât cu oamenii cât și cu întâmplările. Am lucrat mult timp la o ediţie pe care o intitulasem „Eminescu în caricaturi” și care cuprindea texte ziaristice de Mihai Eminescu ilustrate cu caricaturi sincrone. Nu e vorba de desene puse la textele eminesciene, de o ilustrare intenţionată așadar, ci de aceleași evenimente descrise de Eminescu în ziarul „Timpul” — și de anonimii desenatori ai momentului în caricaturi publicate în alte ziare și reviste. - Sincronizarea este fascinantă - iar scoaterea la iveală a unei asemenea cărţi ar spulbera - poate chiar definitiv- prejudecata că „grafică militantă din ziarele de la sfârşitul secolului al XlX-lea este lipsită de valoare artistică” (am citat din memorie din concluzia lui Andrei Oţetea, făcută, parcă, să scoată din circuit acest capital - care, iată, nici nu se credea că mai există). Negăsind înţelegere pe parcursul documentarii (adică, ajutor să scotocesc, să fotografiez și, mai recent, să scanez, bani pentru aceste operaţiuni, etc.) - și mci sponsor dispus să mă ajute- tema a rămas nestrăbătuta aşteptând, poate, în vreun viitor, pe cineva să i se dedice ... Pot oferi consultaţii.

Revin, după aceasta digresiune, agreabilă sper, la 28 iunie 1883 și la guvernul I. C. Brătianu. I s-a mai cerut să verifice Societatea Carpaţii, care desfășura activitate subversive pentru unirea Ardealului cu ţara. A organizat razii, percheziţii, devastări ale sediului din Apolodor. în compensaţie la toate acestea, poate, sau poate tot la cererea Austro-Ungariei (nu se poate şti, pentru că legea în virtutea căreia s-a acţionat scutea de explicaţii) guvernul l-a expulzat pe amintitul Emile Galli. S-au făcut rapid dislocări și realizări, un redactor al foii franceze a venit la „Timpul” conservatorilor - care și-a schimbat configuraţia, orientarea, direcţia politică. Iar pe fondul acestor evenimente - atât de brusc înfierbântate - apare știrea că a înnebunit Eminescu.

Simplă înscriere a înnebunirii sale între evenimentele politice și ziaristice ale momentului ridică semne de întrebare. Dacă mai adăugăm că știrea nebuniei apare în ziarul „Romanul, oficiosul guvernului (de fapt, al aripii rosettiste din partidul liberal) - și este confirmată peste două zile de ziarul „Timpul” , instituţia la care lucra poetul. (iar confirmarea este redactată cam în aceşti termeni: „ ... unul dintre redactorii acestei foi, D. Mihail Eminescu, a încetat a mai lua parte la redacţie atins hind în mod subit de o gravă boala ...”, deci se anunţă întâi demiterea, încetarea contractului - iar apoi motivaţia de rigoare), dacă mai ţinem cont că în epoca declararea publică a nebuniei cuiva îl excludea automat pe acela din viaţa publică dacă nu făcea dovada credibilă că este sănătos - iată că aj ungem în faţa unui alt adevăr decât cel cu care ne-a obișnuit o tradiţie - cum să-i spunem?- cel puţin narcisista ... Mă rog, un alt adevăr, dacă suntem adepţii adevărului dublu or multiplu - sau, iată, în faţa celuilalt, singurului adevăr ... ascuns până acum. Anume, se conturează ideea că,

pe fondul unei crize nervoase reale. datorate probabil stresului, Eminescu este îndepărtat din viaţa publică într-un context public care cerea imperios că el să fie redus la tăcere.

... Toată această „poveste” a plasei de evenimente a trebuit s-o reverific pentru a nu știu câta oară - dar e mult timp decând încetasem aceasta „liturghie a documentelor” - în fata tinerilor mei prieteni de la Televiziunea Romana, între care D- nele Anda Orban și Camelia Robe mă urmăreau foarte atente, destul de neîncrezătoare, cu cărţile mele deja citite și adnotate, cu întrebări pregătite pentru fiecare secvenţă temporală în parte. O spun și cu tristeţe și cu bucurie: am convins destul de greu - și mai mult decât mine au convins cărţile și ziarele de epocă pe care le-am scos din biblioteci și le-am arătat spre documentare, și mai ales aceste caricaturi care ne repun, oarecum, în contextul „Academiei Caţavencu” de azi. E trist să nu te creadă lumea pe tine însuţi, dar e bine că cel puţin dovezile pe care le aduci devin, adică rămân cel puţin ele, credibile ... În fond, suntem efectul izvoarelor noastre de informaţie, ele sunt și rămân cauza.

IV. EMINESCU, ÎNTRE GAZDEși s-a mai întâmplat ceva în timpul acestei documentari colective, ceva care le-a impresionat

foarte mult pe doamnele și domnișoarele teleaste i care, iarăși, pe mine m-a cam întristat. Anume: totul le-a mers în plin, cum spun dânsele și cum mă roagă insistent să ţin minte și să consemnez. Deși în miezul verii, la toate instituţiile unde au mers li s-au deschis porţile, li s-a oferit sprijinul, au fost primite că niște adevăraţi oaspeţi, că mesageri ai spiritului eminescian. Le-a trebuit o pagină din ziarul „Timpul” - și Întreprinderea Monitorului Oficial al Statului, prin excelenţă ei tipografie, le-a montat una după fotografii; le-au trebuit manuscrise - și Biblioteca Academiei le- a deschis voioasă cufărul: chiar la Palatul Cotroceni li s-a permis să filmeze o trăsură de epocă, în poartă... Cum să nu fie bine, cum să nu intre în ordinea miraculosului material, obiectiv, acest. drum pe lauri?

Când mă gândesc, însă, cum mi-a mers mie în cei șapte sau opt ani de documentare la această temă, câte greutăţi peste greutăţi am ridicat ori ocolit, cât a trebuit să mint, să fur, să înșel, să (mă) rog, să mă umilesc pentru „a avea acces la informaţii”, cum se zice, și mai ales câte surse n-am putut încă să consult nemaiavând chef să-mi exercit acele deprinderi — îmi vine să cred că, dacă pe ei, cei de astăzi, Eminescu însuşi i-a ajutat, ca un duh binevoitor, atunci pe mine m-a împiedicat cu o înverşunare de-a dreptul metodică. Sunt și în eternitate doi de Eminescu?!

Pentru că e la modă să definim „specificul naţional” (o fac şi antrenorii de fotbal, și crainicii - iar ziariştii, aproape la tot pasul), voi zice și eu: asta este, românii au o mare încredere în instituţii, în grupuri organizate - și nu cred de loc, sau aproape de loc, în oamenii singuri. Dacă eu însumi aș fi mers, chiar acum, prin aceste instituţii, în locul tinerilor mei prieteni, cu toate cărţile și argumentele mele cu tot aș fi fost dat afară sau ţinut la poartă. Pentru că sunt tineri, penţiu că sunt un grup, o institute (desigur, respectabilă) - dar mai ales pentru că sunt frumoși și cred, au ajuns să creadă în dovezile dovezilor mele - lor li se aştern potecile în cale și reuşesc în câteva săptămâni să încheie o cercetare care mie mi-a luat câţiva ani din viaţă ...

Tot tinerilor mei prieteni ţeleaţi li se datorează, însă, și o descoperire foarte importantă privind lumea lui Eminescu prinsă în horă aceasta a lui 28 iunie 1883. Este vorba de stabilirea exactă a identităţii unuia dintre prietenii lui Eminescu, anume G. Octani. Este unul dintre cei doi prieteni care l-au anunţat pe comisarul Niculescu de boala poetului. Observaţi nuanţele din raportul acestuia:

fiind informat de d.d. G. Ocașanuși V. Siderescu că amicul lor dl Mihai Eminescu, redactorul ziarului «Timpul», ar fi atins de alienaţie mmtala, că s-a dus la stabilimentul de băi din str. Poliţiei nr. 4, de acum 8 ore și că, încuindu-se în baie pe dinăuntru, refuza să deschidă“. Deci nu e vorba de poetul, ci de ziaristul politic Eminescu (ziarul „Timpul“ era oficiosul conservator, al opoziţiei așadar): cei doi sunt, și ei, convinși că a fost atins de alienaţie mintală - dar poliţistul pune la condiţional perfect și adăugă motivaţia. Poliţaiul e băiat cu școala, nu se-ncrede în delaţiuni. Este o întrebare de ce păstrează el în raport afirmaţia celor doi ca ziaristul s-a închis în baie de 8 ore. Ar însemna fie că ne aflăm în seara a zilei de 28 iunie 1883, pe la orele 19-20, fie ca el ia de bună ce i se spune de către cei care au numărat în felul lor orele.

Netezind relieful accidental al informaţiei, știm cam aceste lucru despre orele zilei aceleia. La Titu Maiorescu: „Astăzi, mărfi, la ora 6 dimineaţă o carte de vizită de la d-na Slavici, la care locuiește Eminescu, cu aceste rânduri scrise: Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi

ceva să mă scap de el, că e foarte greu. Curând după aceea Simfion la mine, întâia oară. M-am dus cu el la dr. șufu și am pus să se pregătească în a sa Casa de sănătate o camera pentru Eminescu; am luat asupra mea plata pentru aceasta, 300 lei pe lună; apoi am venit acasă, am înştiinţat încă pe Th. Rosetti despre aceasta. Pe la 10 veni cu trăsura la mine Eminescu, binecuvânta, cu privirea foca, pe soda mea fi pe Ilie Nicolescu care tocmai pleca, mă îmbrăţişa tremurând. Eu îi arătai pe Hermes și pe Venus din Milo, la care el zise, cu privirea în extaz: Lasă, că va reînvia arta antică! Potrivit înţelegerii (ce avusesem cu Simtion), i- am spus că trebuie să se ducă la Simfion, pentru societatea Carpaţii. Mi-a cerut să-i dau 5 lei pentru trăsură, fi a plecat cu trăsura acolo (la Simfion). De acolo e vorba să fie dus la dr. Sutu. Numai de s-ar face asta far a greutate A veni apoi la mine Caragiale, la masă; a izbucnit în lacrimi când a auzit ce e cu Eminescu".C. Simtion n-a luat niciodată cuvântul în chestia Eminescu - și rămâne unul dintre cei mai îndatoraţi faţă de istorie și faţă de poet. știm despre el că era inginer de drumuri și poduri, lucrase la canalizarea Dâmboviţei și de prin 1882 devenise un fel de gazdă de rezervă a lui Eminescu: poetul i;i transportă în casa lui, puţin câte puţin, bunurile - înţelegând că nu mai poate convieţui alături de Madame Slavici.

CASA DOMNULUI şi DOAMNEI SLAVICI DUPĂDESCRIEREA NEPOTULUI LOR

Cât despre aceasta, pe lângă cele ce se cunosc îndeobşte despre ea, trebuie să adăugăm un amănunt de preţ: ziarul „ Timpul” publică, în luna iunie 1883, la pagina a patra, acest anunţ: „DE ÎNCHIRIAT un salon frumos mobilat cu camera de dormit Strada Pieţii Amzei No. 6.”

Anunţul apare când și când, mai bine zis dispare când și când; oricum, nu este permanent. Dar aceasta este chiar adresa D-nei Slavici, iar camera de dormit de lângă salonul mobilat este chiar odaia unde locuia Eminescu. Apărând informaţii noi, e bine să rediscutăm întregul. Locuinţa aceasta a fost descrisă fugar de Vintila Russu șirianu, după amintirile tatălui său, loan Russu șirianu, În cartea „Vinurile lor“ (EPL, 1969)

„...doamna tuă i-a rânduit taţii un culcuș, punând să se așeze o laviţă pe coridorul cu geamlâc care se lungea chiar sub camera lui Eminescu și pe lângă o încăpere zisa de primire. (...) În odaia hărăzită salon nu intra nimeni decât de două ori pe an: de ziua ei și la anul nou” (371-372). Mai multe amănunte interesante aflăm chiar de la Eminescu, din multe scrisori ale sale către Veronica Micle editate la anul 2000.

El îi scrie: „Duminică am început a mă muta; îţi spun drept, o adevărată boală, încât de o săptămână de zile nu mă mai deosebesc din acest chin. Totul e încă în cea mai cumplită dezordine unde m-am mutat, încât ar trebui să mai treacă vreo două zile până să- mi aranjez mulţimea de card și de buclucuri și să-mi deosebesc haosul de zi, vechiturile și pergamentele de odaia ce ţi-o gătesc ţie. Adresa mea nouă: Bucureşti, Calea Victoriei No. 67. Etaj I.” (Nr. 59, p. 275; aici expresia „să-mi deosebesc haosul de zi“ trimite la versul din „Singurătate“ invocat des de Eminescu în această corespondentă: Veronica este mereu „în privazul negru-al vieţii o icoană de lumină“. În scrisoare vrea să spună că haosul înseamnă vechiturile și pergamentele, adică propria creaţie încă nedeslușita, amestecată în ciorne, cărţi, caiete etc. din care se vor naște gândurile închegate, pe hârtie înţelegem că, el locuiește și primește scrisori în Calea Victoriei Nr. 67, Etaj I, la tipografia Miulescu, desigur) - dar locuinţa e la d-na Slavici, în noua casă a acesteia. În luna mai ea vine la Bucureşti, desigur că locuiesc amândoi la d-na Slavici, apoi el pleacă pentru o lună la mare, în iulie revine la „Timpul“ - iar din corespondenta aflăm că stabilirea ei definitivă în Bucureşti n-a fost să fie. Dimpotrivă, prin efect de simetrie - ca să zicem așa - ea îl vede pe Eminescu stabilit definitiv la Iași.În cartea de amintiri a lui Vintila Russu șirianu, acesta este foarte „conformist“, ca să zicem așa, cu întâmplările canonice dinultima perioadă a activităţii de ziarist a lui Eminescu: încearcă să le enumere pc toate, să nu scape niciuna. Vom vedea că într-un singur loc nu se potrivește cu celelalte amintiri — și vom vedea ce consecinţe are acea nepotrivire. Deocamdată, constatăm că în iunie 1883 lucrurile luaseră o turnură decisivă în privinţa gazdei lui Eminescu: proprietara vrea să-l dea afară în toiul verii (deși gazdele se schimbau doar de Sf. Gheorghe și de Sf. Dumitru) - și îşi pune chiriașul în faţa faptului împlinit, dând anunţ chiar la ziarul lui; în plus, îl urmează pe Maiorescu la ora 6 dimineaţă să i-l scoată din

casă. Probabil că, între timp, de-a lungul acestei luni, Eminescu greu?ea s-o îmbuneze din când în când, ori să scoată, cu autoritatea pc care o mai avea ca ziarist, anunţul din pagina; altfel nu ne explicăm de ce nu este un anunţ permanent. Oricum, el este în curs de mutare, îşi cara lucrurile peste Dâmboviţa, la inginer. La acest Simtion a lăsat Eminescu bunul său cel mai de preţ: lada cu manuscrise (unde se afla și un ceas de aur despre care îi vorbește des Veronica.- lada pc care și-o cere insistent, în câteva scrisori, imediat după însănătoşirea din ianuarie 1884, dar și mai târziu, în 1887 și în 1888. Nu știm în ce împrejurări ajunge ca în posesia lui Maiorescu, dar aflăm că acum, la 28 iunie 1883, criticul îl vede pentru prima oară pe numitul inginer și pun la calc împreună internarea poetului. Doamna Slavici 1-a alertat, așadar, și pe Maiorescu - dar și pe Simtion care devine, oarecum, girantul poetului - că viitoare gazdă a lui și că păstrător, deja, al unci bune părţi din „averea“ să. El vine de bunăvoie la Maiorescu, înainte de a-și face apariţia în sufrageria criticului și Mihai Eminescu, mai exact, „curând după“ biletul de oră șase al femeii disperate.

Trebuie spus că, peste ani, loan Slavici intervine în discuţie i „bruiază“ acel bilet al fostei sale soţii, în felul acesta: „ - Uite, - i-am zis lui Eminescu - am să-l rog pe dl. T. Maiorescu ceva și nu pot să mă duc acum la dânsul: te rog să-i duci un bilet din partea mea. Rugăm în bilet pe dl T. Maiorescu să-i observe bine pe Eminescu, căci mie mi se părea greu bolnav. Era prea târziu. La dl T. Maiorescu, el s-a stăpânit, dar s-a dus apoi să ieie o baie, că să-și potolească nervii, și de la baie a fost dus la casa de sănătate". Am citat din „Amintirile“ lui loan Slavici,

carte apărută în 1924, cuprinzând texte publicate de autor înainte și după Primul Război Mondial, cele mai vechi dintre ele prin 1909. Este o carte extrem de dificilă, relieful informaţiei este foarte accidentat în ea - iar exprimarea, pe alocuri, de-a dreptul criptica. Fragmentul citat fusese publicat în 1909, când trăia Titu Maiorescu, de aceea se exprima reverenţios faţă de cl. Reluând în 1922 episodul, Slavici consemnează sec: „Când s-a întâmplat aceasta cu nu mă aflam la Bucureşti, plecasem la Viena ca să consult medicii în ceea ce privește o boală supărătoare de care sufeream. Din spusele altora știu că s-a dus la bade Mitrasewski unde s-a încuiat într-o cabină și-a dat drumul la apă, încât a fost nevoie să se spargă uţa. Acum a fost dus la sanatoriul șutu, unde după întoarcerea mea în ţara 1-am văzut în mai multe rânduri“. Aceste două informaţii se afla în aceeași carte, la câteva zeci de pagini distanţă. Slavici nu putea să-l trimită pc Eminescu la critic cu acel bilet - în timp ce spune că tot el, Slavici, nu se afla în București. Eşti tentat să crezi, mai degrabă, că autorul „Amintirilor“ este neatente dar vrea, în acelaşi timp, să îndrepte impresia creată de acel bilet real, adevărat, al fostei sale soţii. Ar mai fi o posibilitate de a împăca logică: să fie vorba de alt bilet decât cel din 28 iunie, trimis într-adevăr de Slavici, prin purtător, la Maiorescu, dar în altă zi. în fine, a treia posibilitate ar fi ca Slavici să-l fi trimis pe Eminescu să ducă biletul - și imediat după aceea să fi plecat în străinătate, la băile atât de necesare. Exact la fel procedase Titu Maiorescu la 28 iunie 1883: de dimineaţă a aranjat internarea lui Eminescu, iar după masă a plecat din Bucureşti cu trenul fulger în plimbarea anuală prin Europa. În privinţa lui Slavici, vom lua în consideraţie toate aceste trei posibilităţi. Dl. Theodor Codreanu, care comentează în câteva rânduri poziţia lui loan Slavici în acest context, atrage atenţia asupra scrisorii prozatorului către Titu Maiorescu referitoare la Societatea Carpaţii. Slavici merge la sediul acestei societăţi încercând să-i potolească și să-i avertizeze pe tinerii ei conducători că orice gest necugetat de insurgenta poate compromite cauza naţională, arătându-le chiar că este posibil ca poliţia să-i provoace pentru a le închide sediul. Vom reveni, desigur. Amintim pe scurt ca, peste ani, Slavici va fi considerat un agent de influenţa al Imperiului Austro-Ungar la București- iar șefii Societăţii Carpaţii vor fi descoperiţi că agenţi plătiţi ai poliţiei Austro-Ungare. Există, în această ipostază, premiza unui dialog...

Este plauzibil, apoi, că Slavici să ştie „din spusele altora" despre baia Mitrasewski. El scrie în 1909, iar Al. Ciurcu va povesti episodul băii abia în 1911. Dar lucrurile se știau public, iar Augustin Z. N. Pop publică scrisoarea unui oarecare Dinu către Mihai Braneanu, datată 16 iulie 1883, în care expeditorul îi relatează redactorului de la „România liberă“ în aceşti termeni episodul cu pricină: „ ... Cât despre Eminescu nu mai încape speranţa de îndreptare. Cum a auzit că fratele său - acum câteva săptămâni - , în loc să plece, a luat bani din toate părţile, umbla agitat ziua-noaptea, cheltuia, iar împrumuta bani, etc. și de plecat acasă nu puţcă. Avea groază. însuşi a prevestit pe unii din amici să îngrijească de el, că-şi va pierde minţile. În cele din urmă bruscă pe toată lumea. A ameninţat cu revolverul pe Miulescu în prezenţa lui Ciuflecu; șimtion, inginerul la care stătea mai

mult, a observat că nu e lucru curat, noi nu-l mai vedeam, căci el avea concediu de plecare. Eminescu, simtindu- se însuşi decăzând, a simţit totodată că vor fi siliţi cei de lângă el să-l asigure la Balamuc. Deci a fugit într-o baie unde a stat mai toată ziua ascuns. Îşi rupsese toate hainele, aruncându-le în apă. Când s-au dus acolo cu autoritatea, doctori, etc., el s-a luptat contra tuturor; l-au pus în fine în cămaşa de forţă și l-au dus la șutu, unde amicii au să plătească pe Lună 300 fr. pentru el.“ Vom reveni și asupra acestei scrisori, cu începutul neclar (se ştie că Eminescu însuşi împrumuta bani pentru Ipoteşti, nu fratele său- care n-avea cum să fie în capitală, era la el, la regiment, în Mizil; poate fi greșeala de transcriere, dar nu avem cum să controlăm pentru că nu cunoaștem originalul: o exprimare că aceasta „cum a auzit de fratele său“ este foarte plauzibilă, trimiţând la celălalt frate al poetului, care s-a îmbolnăvit la Botoșani); ipoteza că Eminescu „se simţea însuşi decăzând“ trebuie ţinută în rezervă: am văzut că se sprijină și pe două scrisori ale sale către Veronica Micle, abia acum publicate, în anul 2000. Întorcându-ne, însă, la bileţelul de la orele 6 dimineaţa, trebuie spus că, de vreme ceTitu Maiorescu consemnează în jurnalul sau acel bileţel al soţiei lui Slavici - care de altfel, există ca obiect, că petec de hârtie, și s-a editat de mul te ori chiar cu fotocopia alături - înseamnă că pentru critic este o dovadă, o urmă palpabilă a acestei întâmplări din 28 iunie 18835, și-i acorda o importanţă deosebită. Probabil că și el a povestit în» stânga și-n dreapta cum s-au petrecut lucrurile ?i, deci, se știa de biletul D-nei Szoeke - altfel nu este de înţeles de ce vrea Slavici, peste ani, să ia asupra sa acest bilet, sau, mă rog, de *ce insistă asupra ideii în sine că a fost vorba de un mesaj transmis sub forma unui bilet ... Nouă nu ne rămâne, azi, decât să consemnăm că multe, foarte multe lucruri se ştiau, se constituise ur* folclor al arestării lui Eminescu - dar mărturiile scrise apar foarte târziu, peste aproape 30 de ani, sunt incomplete, aparent incongruente .. .E grotesc, totuși, să ni-i închipuim pe Eminescu ducatid, că în nu știu ce tragicomedie, informaţii atât de grave pentru sine, tocmai la cel care avea putere de eliberare sau recluziune asupra sa (ca un alt Pilat din Pont). Cât despre finalul fragmentului de amintire citat, vedem limpede: la început Eminescu merge la stabilimentul Mitrasewski în mod obișnuit, „să ieie o baie1* că să-și potolească nervii, - iar apoi se închide înăuntru și e nevoie să se spargă u?a. Amintim că nu proprietarii stabilimentului au chemat, poliţia — ci alţi prieteni ai poetului. Revenim, însă, la actul oficial al poliţistului, și cităm din finalul procesului verbal dresat: „Transportându-ne în camera ce ocupa dl Mihail Eminescu, în str. Piaţa Amzei, nr. 6, am găsit pe sub încheietoarea d-na Ecaterina Slavici și fata cu domnia sa și cu dl. Siderescu, deschizând ușa cu cheia găsită în baie, am aruncat în interior toate obiectele menţionate în inventarul anexei, și la moment am închis ușa, încuind-o și sigilând-o, iar cheia s-a luat de noi spre a se înainta cu acest act“. Aceasta „aruncare în interior14 a efectelor personale ale lui Eminescu sugerează destul de clar că odaia era deja goală, lucrurile importante se mutaseră la inginerul Simtion. Care inginer, știa, pare a lipsi de la faţa locului. Suntem, reamintim, seara, după arestarea lui Eminescu și ducerea lui la Casa de sănătate a doctorului șutu. Mai mult ca sigur Constantin Simtion l-a însoţit pe poet, având biletul de internare și fiind mandatat de către Maiorescu de dimineaţă să poarte tratativele cu medicul- iar V. Siderescu aduce hainele la doamna subinchirietoare, însoţit de poliţist. Acesta este un scenariu ipotetic, dar de ce se aduc, totuși, hainele ude ale lui Eminescu la fosta lui gazda?!- Probabil din același motiv: pentru că nouă gazdă, C. Simtion, este ocupat cu formalităţile de internare a poetului și nu-și dă cheia de la casă. Trebuie, apoi, liniştită subinchirietoarea (este a nu știu câta oară când folosesc termenul poliţaiului, și trebuie să atrag atenţia că „subînchiriază“ un chiriaș, nu proprietarul; iată, deci, toată chestiunea locuinţei din Stradă Piaţa Amzei Nr. 6: doamna Szoeke o luase cu chirie, n-o cumpărase ...), adică asigurată că nu mai are de ce să se plângă din partea fostului chiriaș. Cheia camerei, însă, deocamdată nu i se dă, merge împreună cu procesul verbal ... nu se ştie unde, la poliţie sau la stabilimentul doctorului șutu. Cităm din același act care este, în fond, singura dovadă oficială a nebuniei lui Eminescu: „ ... ca un domn se afla închis înăuntru în camera nr. 17 și că le-a cerut 10 ouă crude. În urmă, ar fi rugat pe amicul său, V. Siderescu, să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot - ceea ce se realiza acum“. Deși se afla în grup, cum vom vedea imediat, Eminescu nu apelează la C. Simtion, ci la un alt amic, acest Vasile Siderescu atât de activ; am putea fi maliţioși, și să ne întrebăm dacă nu cumva cauza sta în aceea că acest Siderescu încă nu-l cunoscuse pe Maiorescu ... Mai interesant de constatat este, însă, faptul că acei pantaloni „negri, negri de tot“ se potrivesc bine cu intenţia poetului de a se face

călugăr, cum înţelesese Titu Maiorescu de la el. Legătura s-a făcut de d-na Camelia Robe în timpul recitirii acestor informaţii - și cam tot ce urmează de aici înainte sunt constatări făcute în grup, nu se mai ştie de către cine anume dintre cei care am citit ori ascultat mărturiile. Numai pasajul referitor la cele 10 ouă crude trebuie pus în legătură cu o informaţie anterioară, aceea privind publicarea, de către Eminescu, încă din 1877, în „Curierul de Iași“, a traducerii din Al. Dumas denumită „0 baie caldă în Egipet“. De aici se vede că poetul era familiarizat - cel puţin teoretic - cu obiceiul băilor turceșţi: pe cele mai mari călduri apă cât de caldă, încălzită din ce în ce mai tare până aproape de temperatura fierberii, face bine trupului. Poetul vrea să vadă dacă în bazinetul sau de la baia Mitrasewski temperatura apei poate fierbe oul - și, eventual, chiar să mănânce ceva după opt ore de recluziune voluntară. Reţinem că abia acum „se realiza“ aducerea pantalonilor celor negri, deci odată cu pătrunderea în baie a grupului ce-l însoţea pe poliţist. Am fi, adică, la capătul unor lungi bai fierbinţi și discuţii cu cei din jur pentru ouă crude, haine etc. În Bucureşti poliţia scotocea sediul Societapi Carpaţii, îi urmărea pe „carpatini“, Emile Galli se plângea în stânga și-n dreapta că trebuie să se exileze în 48 de ore, și va vinde „L’Independence roumaine“ în grabă, pe mai nimic, lui Al. Ciurcu (va fi și el exilat, peste numai doi ani ...), toată lumea era în alertă maximă - iar Mihail Eminescu, ziaristul de la „Timpul“, se înfundă în apă fiartă supravegheat de un comisar de poliţie, nu de un poliţai oarecare.

ÎNTRE PUşCĂRIE şi OSPICIU

Dacă pe la 10 a fost la Titu Maiorescu, unde a stat, probabil, vreo jumătate de oră, ar fi ca pe la 11 s-a aflat la Capșa unde s- a întâlnit cu Grigore Ventura, pe la miezul zilei va fi ajuns la Cotroceni unde a aflat ... ceea ce era imposibil să nu ştie, că ziarist: că Regele 1 lipseşte din Capitală, iar pe la orele 13, când este canicula în toi, amicul său l-a instalat în baie și a plecat să anunţe poliţia că e nebun.

O variantă intermediară a relatării lui Al. Ciurcu despre Ventura avem la Vintila Russu șirianu, publicată în 1969, în amintită carte cu amintiri despre Eminescu deţinute de la tatăl său, loan Russu șirianu, nepotul lui loan Slavici și colegul de cameră al lui Mihai Eminescu în casa d-nei Slavici din Piaţa Amzei Nr. 6. Aceste amintiri se rezumă astfel: loan Russu șirianu îi povestește fiului său prin 1909 (care fiu scrie pe loc în niște caiete ce aude, comentează toată viaţa cu prietenii și în cele dinuna se hotăraște să publice) ultima zi u lui Eminescu la „Timpul”, astfel:

„Fusesem în ziua aceea la Bolentin, după târguieli. M-am întors pe la prânz. Cobor. încep să descarc căruţă. Aud glasul înţiglat al Saftei, care vine spre mine ca un butoi rostogolit:

Domnu’ Nită! ... Domnu’ Nită! ... Bine c-ai venit! ...Era cu spaime pe chip Ei, ce-i, zic.E de rău, Domnu’ Nită, rău de tot.Ce s-a întâmplat?Domnu’ Eminescu.TresarS-a îmbolnăvit?Foarte rău! ... Uitaţi-vă! Arătă spre geamlâc - ... a vrut să dărâme casă, „că-i urâtă și umedă...

E rău, Domnu’ Nită, conașu’ Eminescu se pierde! Îi e mintea rătăcită. Coană mare s-a înspăimântat, m-a trimis cu un răvaş la domnu’ Maiorescu, dar nu-l aflai acas’... ”

E de înţeles grijă de a respecta informaţia deja existenţa, dar cum să vrea Eminescu dărâmarea casei, și apoi, cum să nu fie Maiorescu acasă la ora 6 dimineaţa Continuat:

„ Vara era timpurie: o aripă grozavă înfierbântă aerul. Dar eu am simţit că mă răcesc tot. Fără să-mi dau seama, am apucat femeia de umeri și am scuturat-o:

Ce spui, ce spui?Adevărat spun, domnu’ Nită. Să mă bată Sfântul! .v.Am sărit treptele spre casă:Unde e, Safto?Cucoană?Nu. Domnul Eminescu.Când i-am spus cu binişorul că trebuie s-aducă zidari, a plecat, repede, grăbit.Încotro?

La stânga, mergea ciudat, în cruciş, spre Podul Mogoșoaiei. ”După aceasta Safta din amintirile lui Vintila Russu șirianu, Eminescu chiar merge să caute

zidari ... Vedem că el n-o ia spre dreapta, pentru a ieși din Piaţa Amzei și a merge pe actualul Bd. Magheru până la casa lui Titu Maiorescu, de sub actualul magazin Eva - ci o face la stânga, ieșind în Calea Victoriei. ÎI urmărim, dar suntem atenţi și la ceas: e cam ora prânzului deocamdată.

„Dintâi, pomesc în fugă. Că năuc. Apoi, mă opresc în mijlocul dramului.Parcă a stat viaţa în mine.Mă aud bolborosind: „Doamne, ce să fac? Unde să-l aflu? Unchiul Slavici nu-i în oraș ... La

cine să mă duc?Aerul e ca un duhnet de cuptor.Mie mi-e tot frig.Pomesc spre Podul Mogoșoaiei.Femei, bărbaţi, copii umbla la trebi.Îmi vine să le strig: unde merg, oameni? ... Nu toţi nenorocirea?Luneca un fior prin mine, îmi pierd sărită?Abia acum îmi dau seama că iubirea mea pentru el e de necuprins.Ia-mi, Doamne, mâna dreaptă, dar scapă-l pe el! zic, că bătrânii când le este pruncul greu

beteag ...Pașesc în văzduh, la braţ cu desperarea ...Am luat-o, instinctiv, spre redacţie.Când ajung în dreptul uşii mici, cu gratii, care dă spre hoi, iese, navală, Iancu Procopiu.În sfârșit, un amic.Hai, Russule, strigă. Nenorocire cu Eminescu!- știu, gâfâi, dar tu, de unde ştii?Acu a plecat de aici domnul Grigore Ventura. S-a dus la Clubul Conservator să-i anunţe, zice.şi mă trage după el. A stat, m-a privit scurt:Eminescu e într-un ceas de nebunie ... Asta-i!Când aud cuvântul crud, un junghi năprasnic mă săgetează. Aflu, întâia dată, că inimă poate

să doară ca o adâncă vânătaie lovită brutal ...Principiu pomește și vorbește întretăiat:E teribil, Russule! A dat peste el dl. Ventura la cafeneaua aia boiereasca ...Capșa, îngân.... era cu un pistol mare în mână ... De unde, ... dom’le? ... A ţinut, în vorbe rătăcite, un fel de

discurs fulminând în contra liberalilor și mai ales a Regelui, marele vinovat de toate nenorocirile oamenilor. L-a tras pe Ventura după el ca să meargă la Palat să-l impure imediat pe Voda ...

și-acum? Întreb, cu glas înecat, unde vrei să mergi?Ventura a reușit să-l amăgească și să-l ducă la baia publică de pe cheiul Dâmboviţei... Între

timp, el s-a dus la cei în măsură să decidă ce e de făcut.Hai mai repede, strig. Păşim prin fierbinţeala de gheenă. Aerul fierbe într-un fel de abur

galben ...Când ne lăsarăm pe coborâşul spre Dâmboviţa, ne oprim surprinși. Sub cei doi copaci de

lângă o fântână șade, pe jgheabul de piatră, domnul Caragiale! Cu haină de pânză pe braţ, cu o batistă udă pe cap. Pe obrajii săi (atât de netezi, de proaspăt raşi, întotdeauna) curge o sudoare grea. Caragiale suferea îngrozitor de căldură. Aripa asta îl sleise. Avea ochii aprinși că de fierbinţeală

ÎI căutaţi? Ne-a întrebat de-a dreptul, cu glas îndurerat.Aţi aflat? Zic.Da ... Eu nu mai pot în Gheenă asta.. .Umbli pe podeaua iadului. Duceţi-vă cât mai repede.

Mi s-a spus că a venit poliţia acolo, la baie ... Vedeţi, poate îl puteţi transporta acasă ... Apoi, vom vedea ... Eu rămân aici, până prind puţină putere ... Apoi, la redacţie. Veniţi, unul din voi, să-mi spuneţi ce s-a făcut...

Am străbătut cheiul. Cu adevărat gheenă! Ardeau cazane cu smoală, trăncăneau maşini, ţâşneau flăcări din cuptoare. Praf de piatră și fum gros îţi rănea ochii. Soarele frigea. și o larmă!

... (Ingineri francezi și romani lucrau cu echipe de pietrari la canalizarea Dâmboviţei.) Afurisit peisaj! ...“

Lăsăm finalul pentru mai târziu, ca să nu aglomerăm lucrurile. Trebuie spus neapărat că prezenţa lui Caragiale în acest peisaj şochează, mai ales că acesta ştie că deja a venit poliţia la baia Mitrasewski acum, în miezul zilei. Tot pentru miezul zilei, Maiorescu notează că același Caragiale se afla la el, pentru prânz, și se întristează foarte tare aflând de tragedia lui Eminescu. La prânz, însă, Eminescu este doar încolţit de amici și poliţie, tragedia nu are încă un final. Rezultă că finalul este nu numai previzibil dar chiar ineluctabil de vreme ce Caragiale îl resimte ca atare și izbucnește în lacrimi.

Ne va fi foarte greu să determinăm drumul celor doi mai departe, spre Dâmboviţa. Redacţia ziarului „Timpul”se afla, în iunie 1883, pe strada știrbei Voda la Nr. 2, cum se vede din manșeta alăturată - deci Russu șirianu ar fi trebuit să iasă din Calea Victoriei în dreptul actualului hotel Athenee Pallace și s-o facă la dreapta, două numere însemnând o casă; probabil prima de pe stradă. Undeva mult mai jos, dm știrbei Voda se face stradă numită chiar „Puţul cu plopi“, cam în dreptul intrării în Cișmigiu - pe care intrare, dacă vei cobora treptele, vei da de Izvorul lui Eminescu. Aici, la puţul cu plopi, - „sub cei doi copaci de lângă o fântână” - ar trebui localizată întâlnirea cu I. L. Caragiale. Memorialistul scrie sec: „Când ne lăsăm pe coborâşul spre Dâmboviţa ” - și ai fi tentat să crezi că eşti pe Calea Victoriei, singura amintită în text, undeva după clădirea actuală a CEC-ului.

Este drept că ziarul „Timpul are și administrate, care se afla - vezi aceearji manșeta - pe Calea Victoriei la nr. 32, cam în zona CEC-ului a?adar. Memorialistul nu ne lămureşte. Cert este că Eminescu a mers pe Calea Victoriei la vale, până la Capșa și de acolo până la Cotrocem (de bună seamă, pe lângă Biserica Sărindar la vale, spre Cișmigiu, și apoi pe la Podul Izvor, sau pe la Podul Elefterie; n-avea rost să meargă în jos pe Calea Victoriei până la Dâmboviţa, pentru că făcea un ocol prea mare) - iar aceşti urmăritori ai săi n-au mai mers la Capșa, au tăiat direct prin Ci^migiu ca să ajungă la Podul Mihai Voda (Izvor) și apoi la baia Mitrasewski, în josul Dâmboviţei, prin zona Bisericii Bucur.

De altfel, e locul să spunem aici de ce n-a fost crezut Vintila Russu șirianu - și de ce, totuși, noi îl luăm în consideraţie. Pur și simplu s-a observat că tatăl său, loan Russu ș irianu, „ciobanul“ din aceste amintiri, nepotul lui Slavici, ziarist că și acesta - ei bine, după biografie e! a venit în București în 1884, nu în 1883, deci n-avea cum să-l întâlnească pe Eminescu. Ceea ce ne povestcște fiul, Vintila, este un roman, o însăilare artistică, deci o ficţiune.

și totuși, iată, o fântână cu doi copaci este în nomenclatorul străzilor din Bucure^ţi pe lângă redacţia ziarului „Timpul”, mai sus văzurăm ca holul casei lui Slavici este descris destul de corect - și cam la tot pasul întâlnim lucruri adevărate în aceste însăilări ficţionale. Este riguros exact ca loan Russu șirianu s-a stabilit în Bucureşti în 1884, dar poate a mai venit pe la unchiul său, loan Slavici. Apoi, el a scris un necrolog pentru Eminescu de la faţa locului, era unul dintre tinerii care, oricât de puţin l-ar fi cunoscut pe poet, au cunoscut lumea lui foarte bine, pe Slavici mai ales. A colectat, așadar, informaţii, și-a făcut un scenariu propriu din ele - pe care a ţinut să-l comunice. Nu e glumă, cum se zice: este unul dmtre puţinii care vor să vorbească despre Eminescu, să depună mărturie, să spună ce ştie el. Vedem cu toţii cum Secașanu, Ocașanu, Simtion, Procopiu, Ventura, Siderescu- niciunul dintre aceşti martori direcţi ai evenimentelor din 28 iunie 1883, de la baia Mitrasewski, nu depun vreo mărturie pentru urmași. Pe acesta, în schimb, nimeni nu-l obliga, nimeni nu-l întreabă — doar fiul său, căruia îi „povestește”, adică îi spune o poveste cu Eminescu. Acesta, la rândul său, scrie pe loc (spune că a umplut un caiet de școala cu ce i-a „povestit“ tatane-sau)- prin 1909, să zicem, și tine în el 60 de ani această poveste, mai împărtăşind-o când și când unuia și altuia - până când, în 1969, o a^terne pe hârtie ca pentru tipar. Ce altceva putea el să facă în 1969 — decât să se adapteze la ce se știa despre Eminescu în 1969!? Astfel, avem de-a face cu un filtru dublu: mai întâi al tatălui, apoi al fiului.

Totuși, într-o lume saturată de pozitivism (anii I960!), plină de informaţii despre Eminescu, este curios că Vintila Russu șirianu „se abate” de la canon, și lasă să treacă de la el unele informaţii pe care nu le găsim în alte părţi, și altele care chiar contrazic sursele știute. Nimeni n-a spus că I. L. Caragiale aștepta lângă Cișmigiu să urmărească ce se va întâmpla cu Eminescu- dar se știa că pe la prânz el al mers la Titu Maiorescu și a aflat chiar de la acesta grozăvia ce stă să se petreacă (acţiunea era în curs). În fond, nu e cu totul exclus ca dramaturgul, aflând, să se fi

învârtit prin oraș ca să vadă ce se va întâmpla. Vrem să spunem că nepotrivirile dintre Vintila Russu șirianu și sursele anterioare nu vin din necunoaștere: acesta era ziarist, cunoștea biblioteci, oameni de seamă, este puţin credibil ca el să fi procedat ca un scriitor naiv transmiţând numai ce-l împinge sufletul. Pe de o parte aceste amintiri ale sale s-au rodat putemic în memorie, timp de 60 de ani cât le-a tot reluat, astfel încât unele puncte au devenit fixe și n-au mai fost spălate de noutăţile ieşite la iveală între timp - pe de altă parte, el vrea să transmits ceva al lui și numai al lui, propria lui mărturie (a tatălui său, adică). În ambele situaţii trebuie luat în seamă - și noi nu-l vom ocoli, dar vom încerca să-l citim cu atenţie. Vedeţi, apoi, cum înţelege evenimentul: „Eminescu e într-un ceas de nebunie ... Asta-i!” Deci: că pe o criză, nu e ceva definitiv cum s-a acreditat prin medici și biografi: și pentru aceasta merită urmărit. Așadar, nu la Administraţia „Timpului”, pe Calea Victoriei nr. 32,l-a căutat „ciobanul“ pe Eminescu, ci la redacţie, pe Str. știrbei Voda nr. 2, în unghi drept faţă de Calea Victoriei, probabil prima casă după colţ (acum, e un bloc lung cât toată faţada dinspre nord a Palatului Regal); la doi pași de casa lui Slavici, de altfel. Ei voiau să ajungă pe Strada Poliţiei, în dreapta Dâmboviţei, și aveau de ales: să treacă pe podul din capătul Căii Victoriei - sau pe celălalt, de la Izvor, care în zilele noastre s-a dărâmat. La Podul Izvor era mai simplu de ajuns - iar Strada Poliţiei se afla chiar lângă el, pe partea cealaltă a raului.

Revenim la „scenariul de bază“, cum am stabilit și cu distinsele doamne de la TVR că trebuie să considerăm această rută de dimineaţă a poetului. Dacă pe la 10 a fost la Titu Maiorescu, unde a stat, probabil, vreo jumătate de oră, ar fi ca pe la 11 s-a aflat la Capșa unde s-a întâlnit cu Grigore Ventura, pe la miezul zilei va fi ajuns la Cotroceni unde a aflat că Regele lipse^te din Capitală, iar pe la orele 13, când este canicula în toi, amicul său l-a instalat în baie și a plecat la redacţia Timpului, la sediul Clubului Conservator, la Poliţie (vedem ce multe drumuri avea de făcut! și câtă grijă să nu uite pe careva!!) să anunţe că e nebun.

Lipsește, din scenariu, drumul poetului la Societatea Carpaţii, acolo unde-l trimisese Titu Maiorescu, vezi însemnarea lui: „i-am spus că trebuie să se ducă la Simtion, pentru societatea Carpaţii. Mi-a cerut să-i dau 5 lei pentru trăsură, și a plecat cu trăsura acolo (la Simtion). De acolo e vorba să fie dus la dr. șutu. Numai de s-ar face asta fără greutate!”

Biata Societate ... s-a pierdut pe drum. Numai că sediul ei se afla destul de aproape de Baia Mitrasewski, tot în dreapta Dâmboviţei, iar adresă inginerului C. Simtion era de asemenea în zonă. Iar dacă Eminescu nu merge acolo, vine aceasta la el.

Într-adevăr, G. Ocașanu din însemnările comisarulm Niculescu este vicepreședintele acestei societăţi, iar ceilalp doi prieteni care-1 însoţesc sunt membri. Toţi trei se vor plimba prin Bucureşti după Eminescu, sau în legătură cu Eminescu, - și aflăm de ce, din același proces verbal al poliţiei: „Am fos( siliţi să-l îmbrăcam în camisolul de forţă și astfel l-am condus la institutul „Caritatea“, cu concursul d-lor: Ocașanu și Const. Simtion - luând însă cheia de la ușa băii. La „Caritatea” l-ani confiat, d-l dr. șutu, rugandu-l a-i da îngrijiri excepţionale ”

Vedem clar că numitul V. Siderescu nu și-a dat concursul la îmbrăcarea în camisolul de forţă - el va merge cu poliţia la adresa poetului, iar ceilalţi doi vor merge cu furgonul la doctoml șutu.

Dar mai observăm o inadecvare flagranta: ce legătură are poliţia cu ospiciul de nebuni? Poliţia ar fi trebuit să-l ducă pe Eminescu - sau pe oricine altul - la ... poliţie. De ce are, apoi, comisarul Niculescu în dotare acel „camisol de forţă?”

În amintirea lui Vintila Russu-Sirianu (publicată, repet, de către nepotul său abia în anul 1969) se va vorbi de furgonul ospiciului, un fel de coteţ pe roate tras de doi cai, unde Eminescu este băgat cu forţa iar poetul strigă de se cutremură văzduhul după ajutor. Rezultă fără dubii că biletul de intemare la nebuni a lui Eminescu se afla la C. Simtion, după cum se stabilise cu Titu Maiorescu (acesta plecase cu trenul fulger în Europa chiar în această zi, pe la orele după amiezii), că acesta avea din partea doctorului șutu furgonul, cămaşa de forţă, probabil și gardienii institutului - și se asociase cu ceilalţi că să-l convingă pe Eminescu să-i urmeze. Nu văd cum s-ar fi putut întâmpla lucrurile altfel: văzând că nu-l pot convinge, că poetul se încăpăţânează opt ore să stea în baie, cei doi apelează la un alt amic, neutru, probabil sincer, V. Siderescu - și, când acesta vine cu pantalonii cei negri ceruţi de poet, intra toţi împreună cu el în baie. Între timp ei au făcut rost și de un poliţist, fie că l-a adus Grigore Ventura, fie că

l-au găsit ei mșiși: secţia de poliţie se afla în vecinătate. și nu era un poliţist oarecare, ei un comisar de poliţie. Peste câteva luni acesta îl va căuta pe Matei Eminovici, fratele poetului, militar, să-l informeze despre situaţia creată.

Este posibil și următorul scenariu: poetul, sau oricine în locul lui, ar prefera poliţia în locul casei de nebuni, pentru că de la poliţie mai scapi, dar de „camisolul de forţă“, mai ba. Actul poliţaiului reda până și atitudinea poetului faţă de prietenii săi: „avea aerul de a fi speriat la vederea noastră în număr de 4-5 persoane, între care și d-l Constantin Simtion. Am zis numitului Eminescu că n-are să sufere nici un dezagrement, că trebuie să se calmeze ... și drept răspuns se repede la amicii săi și la servitoarea băii îmbrâncindu-i pe 11.5a, apoi, aruncându-se în baia plină cu apă, stropea pe oricine voia să-l scoată afară”. Poetul este, mai mult ca sigur, conștient, ştie că este vânat de amicii săi pe care-i îmbrâncește - inclusiv pe V. Siderescu ce-i venea cu pantalonii ceniti: constata, brusc, că 51 acesta l-a trădat, aducându-i înăuntru, odată cu el, pe urmăritori. Vreo câteva ore bune - poate nu chiar opt ore, cum îi declară ei poliţaiului, dar oricum până ce trece căldura îngrozitoare din miezul zilei - C. Simtion încearcă să pună în aplicare planul făcut cu Maiorescu, vezi mai sus, criticul consemnează clar: „Potrivit înţelegerii (ce avusesem cu Simtion), i-am spus că trebuie să se ducă la Simtion, pentru societatea Carpaţii. Mi-a cerut să-i dau 5 lei pentru trăsură, 51 a plecat cu trăsura acolo (la Simtion). De acolo e vorba să fie dus la dr. șutu“.

O altă „stridentă” apare în acest enunţ: expresia „e vorba să”. Dl Ion Filipciuc este acela care a atras atenţia, în mai multe studii ale sale, că această expresie se repetă aproape obsesiv în amintirile câtorva prieteni ai lui Eminescu despre această zi din viaţa sa. I. Slavici, de pildă, scrie că Eminescu „era vorba să piece la Boto^ani” , în ajunul aceluiași 28 iunie 1883 când toată lumea bună, cum vedem (inclusiv Slavici) pleacă din Bucureşti parcă pentru a lăsa poliţiei loc să-și facă treaba. Acest „era vorba” al lui Slavici presupune o vorbă vorbită anterior, un plan, un proiect făcut cu cineva, într-un grup și într-un context. Acum, însă, în consemnarea lui Maiorescu, ce sens să mai dăm expresiei? Vine la el mai întâi mesajul de la d-na Slavici, apoi „în Durând” viitoarea gazdă a lui Eminescu, C. Simtion - și abia peste câteva ore Eminescu însuşi. Acest „e vorba să fie dus la dr. șutu” sugerează o vorbă vorbită în afara casei (și persoanei) lui Maiorescu, între doamna în chestiune, domnul idem - și, desigur, cei de la Societatea Carpaţii, cum rămâne consemnat în jumalul lui Maiorescu.

Ar mai fi posibilitatea, însă, că loan Slavici să fi înţeles prin acest „era vorbă” o situaţie de dinainte c-u câteva luni. Într-adevăr, „chestiunea Nicu Eminovici” intervine în viaţa lui Eminescu în aprilie 1883: fratele lui Mihai Eminescu îi cere poetului bani pentru sănătatea bătrânului lor tată, cum vedem din scrisoarea alăturată, care este expediată de la Cemauti (mai corcct zis: se păstrează între manuscriselc poetului alături de plicul neștampilat cu adresa Căminarului, aceeași cu cea din scrisoarea lui Nicu); poate că Nicu și tatăl său se aflau la Aglae. Pentru această eventualitate a plecării la Botoșani strângea bani - dar nu acum, în pripă, cum ni se lasa să înţelegem, ci de câteva luni. În acest caz, Slavici arata, încă o dată, că nu e la curent cu ce s-a petrecut în zilcle de 24-28 iunie 1883, ori încurca luemrile deliberat, pentru a distrage atenţia de la realitate.

Revenim la find conducător al acţiunii, pe care ni l-am fixat deocamdată după însemnările lui Titu Maiorescu. Poetul „trebuie să se ducă la Simtion pentru societatea Carpaţii” - acesta nu e un enunţ obscur: Simtion locuia în apropierea sediului acestei societăţi. De ce l-ar duce, la rândul său, Simtion la Societatea Carpaţii pe Eminescu?! Nu știa poetul unde se afla aceasta, sau avea nevoie neapărată de însoţitor?! De ce să se afle el (sau ei toţi) acolo - tocmai când trebuia inspectat sediul de către poliţie ?! Ca să le arate poliţitilor că-iși văd în mod pașnic de treabă? Este posibil. De acolo, însă, după ce fac demonstraţia de rigoare, Eminescu trebuie să fie dus mai departe, la doctoral Sutu. Asta, dacă presupunem că el ar fi putut rezista, adică să pară în ochii vizitatorilor că-şi vede pa^nic de treabă. Sau, poate ... trebuia compromis public la sediul numitei societăţi, cu poliţia de faţă ... N-aș insista, dar vedem cu toţii cât de ascuţită este, la ora de faţă, această teorie a conspiraţiei, cum se căuta peste tot argumente. O discuţie aplicată pe textele care există nu cred că poate să strice.

Dar e monstruos ! Nu poate fi bănuit Mă iorescu de ipocrizie; și dacă ar fi, n-ar consemna asta în jurnal ... Cum ne putem închipui că el, ca mentor, ar accepta sau ar gira chiar această posibilă compromitere publică a lui Eminescu pentru excluderea din viaţa publică?! E aberant. S-ar

putea ca Societatea Carpaţii, unde trebuia totuși să ajungă poetul, să fie aceea care 1-ar putea proteja de ingerinţele poliţiei, S-ar putea că protecţia stabilită pentru Eminescu, acel „e vorba” maiorescian, să fi însemnat chiar această recluziune la Sutu, unde iară?i putea fi ţinut în ascuns până când îşi revenea din criză. În finalul procesului verbal, comisarul de politic notează senin: ,,l-am confiat dl dr.Sutu, ragandu-l a-i da îngrijiri excepţionale.” Prin aceste ingnjiri excepţionale trebuie să înţelegem un regim privilegiat. Totuși, acolo îl aștepta pe Eminescu o cameră numai a lui, plătită de Maiorescu personal cu 300 lei pe lună, o chirie măricică. Acest scenariu ni se pare plauzibil. Trebuia doar ca lucrurile să se facă discret: „Numai de s-ar face asta fără greutate!” - cum notează criticul. În fond, rolul lui aici pare a fi acela de a lua legătura cu doctoral Sutu, cunoscandu-l mai bine decât ceilalţi, fiind de condiţie socială oarecum apropiată (iar din jurnalul lui Maiorescu rezultă că erau buni prieteni încă de prin 1872, când amândoi erau francmasoni). Maiorescu girează aceasta ascundere a poetului. Această postură ni se pare interesantă pentru că se va prelungi: în larna, de Crăciun, tot Maiorescu va gira ediţia de poezii a lui Mihai Eminescu. Apoi, poetul mai fusese intemat chiar în primăvara acestui an, 1883; e drept că nu la doctoral Sutu, ci la Spitalul Brâncovenesc, pentru altfel de boli decât de nervi - dar nu știuse nimeni, sau nu anunţase nimeni public aceasta intemare. Ar fi putut sta și acum în liniște la doctoral Sutu până ce trecea furtuna.

Asta încercau, probabil, de vreo opt ore, să-i spună și să-i ras-spuna amicii săi la ușa băii în care se închisese poetul. El îşi pierduse, însă, încrederea în ei, în toţi sau aproape toţi, rând pe rând sau împreună - și ajunsese la concluzia că trebuie să se apere singur, să se ascundă singur chiar în această baie primitoare. Iar Grigore Ventura atâta, probabil, de pe margine flacăra calommei. trecând prin cârciumi ș1 prin redacţii unde povestea ce se întâmplă cu ziaristul de la „Timpul Nu degeaba Titu Maiorescu îl considera, în jumalul sau, „nebun și indiscret1' pe Ventura ...

POLIŢIA „E CU NOI”!

Cu atât mai importantă mi se pare, în acest context, descoperirea d-nei Anda Orban, căci despre o descoperire este vorba. Pentru Societatea Carpaţii eu mă informasem ani la rând din presă, mărturii, monografii, din cartea de documente a arhivistului ieșean Gh. Ungureanu — dar mai ales din cartea d- lui Teodor Pavel: „Mișcarea romanilor pentru unitate nationals și diplomaţia Puterilor Centrale”, vol. I (1878-1895), apărută la Editura Facia, Timioara, în 1979. Studiul ilustrului istoric este completat de o masivă culegere de documente din arhivele de la Viena și din Bucureşti, reprezentând mai ales notele informative ale poliţiei secrete austriece privind viaţa politică românească după Războiul de Independenţă. Citând-o până la în fata tinerilor teleaşti care erau mai mult curioși decât înclinaţi să mă creadă, în cele din urmă am împrumutat cartea de la o bibliotecă publică și le-am arătat-o, apoi le-am lăsat-o s-o consulte.

Drept este că și eu am fost cam superficial când am consultat-o prima dată, la vremea documentarii mele. Aceste lungi rapoarte sunt editate în limba germană, iar în româneşte au doar un scurt rezumat, după obiceiul istoricilor de a oferi „res gestae” la fiecare document. Eu am citit cu atenţie aceste „regete“ - iar textul gennan l-am frunzărit numai, intelegandu-l aproximativ, desigur.

D-na Anda Orban s-a apucat, însă, să citească această carte „nemţeşte”, adică rând cu rând, și la un moment dat a explodat cu un telefon de miezul nopţii, citându-mi următorul fragment - pe care-l redau după carte: „Das Arangement leitet der Praesident der «Societatea Carpaţii», ein gewissen Segarceanu /Seca^anu/, în OberUungam geboren, dem als Vicepraesident Ocheanu / Ocașanu / zur eite steht. Leitzterer studierte în Wien und Budapest, ist gleichfalls Siebenbuerger und verhielt (?) hier aus Dienste filer die Geheim-Polizei“. Este vorba de un raport confidenţial către Gustav Kalnoky, ministrul de exteme al Austro- Ungariei, despre adunarea din 4 iunie 1883 a Societăţii Carpaţii, de la București. Semnătura expeditorului este indescifrabila, dar editorul întregeşte în linii drepte numele lui „Lachman“, inginer, redactor - după câte știm — la ziarul „Bukarester Tagblatt“ foarte activ spion austriac, urmarmdu-l mai ales pe Eminescu. În context se numesc cei doi - iar despre al doilea, acest G. Ocașanu de la 28 iunie 1883, din vecinătatea imediată a lui Eminescu, se sene negru pe alb că este nici mai mult nici mai puţin decât... „spion austriac”. Informaţia nu este consemnată în rezumatul românesc al actului, mie desigur că mi-a scăpat - drept pentru care suport consecrntele. Se știa că Societatea Carpaţii este „penetrată” de infonnatori, era bănuit Grigore Ventura drept unul dintre ei - dar, că ..., chiar vicepreședintele ei să fie spion austriac, asta nu se știa, nu se spera, nu se bănuia.

lată, așadar, cine vine să-l ridice pe ziaristul de la „Timpul” din baie, tocmai adjunctul direetorului, tocmai prietenul de până acum a! poetului - și de vreo câţiva ani buni, al politici secrete vieneze. Doamna Anda Orban descoperă „ceva” ce poate fi considerat cheia de boltă a întregii teorii a conspiraţiei antieminesciene. Acest „ceva” se potrive^te al naibii de bine cu „dosariada” noastră actuală - în speţă, se potrivește cu aceia dintre noi care au fost unnariti și tumati tocmai de cei mai buni prieteni. „Securistul din dosar” era G. Ocașanu ...

În principal, tocmai această potrivire cu actualitatea mă face să am îndoieli că ar fi chiar așa. Vorbă lui Noica „Dacă nu m-ai fi găsit nu mă căutai” îmi stă pe limbă. Piesele, adică, se înlănţuie una după alta în mod logic, dar ceva pare că nu se leagă, acest aer de actualitate stringenta este suspect. Să acceptăm, însă, evidenta - și vom vedea ce este, dacă este ceva, dedesubt.

A unnat, așadar, ceea ce se poate numi o tratare exemplară a unei informaţii noi, năucitoare. Mai întâi, d-na Anda Orban a convocat, cu autoritatea d-nei Camelia Robe, redacţia de limbi străine a televiziunii și a cerat o traducere avizată din limba germană a textului.

N-aș insista asupra acestor „amănunte” - dacă nu mi s- ar fi subliniat, de fiecare dată, prin ele, că eu însumi trebuia să procedez într-un fel oarecum analog. Acest repro? că n-am procedat „comme îl faut“ m-a însoţit des de-a lungul carierei mele eminescologice; m-am mulţumit să zâmbesc arătând cu degetul spreprima ediţie a „Vieţii lui Eminescu” de G. Călinescu, aceea care nu are nici o notă de subsol - și cerând, la rândul meu, răgaz, sponsori etc. pentru o eventuală ediţie a doua a cărţii mele. Nici nu mă interesează, de fapt, o completare cu subsoluri sau o recitire a documentelor citite o dată: de vreme ce eu consider că o biografie este un roman, adică literatura artistică, mi-e indiferent cum o constmiesc, cu sau fără note de subsol, și pe cine conving.

Dincolo, însă, de ce crcd eu despre mine, a trebuit să tratez acest act de arhivă impecabil-sthntificește. Am mers, așadar, la Arhivele Statului și le-am arătat doamnelor microfilmul. Este o adevărată minune că avem acest fond de documente vieneze; schimburile noastre ştiinţifice cu istoricii austrieci ne pun în posesia unei comori de informaţii. Amintesc că nu avem, încă, acces la documentele similare din multe alte arhive. Faţă de bunăvoinţă neprecupeţita a unei arhive, cea vieneza, - ar fi cu totul deplasat că noi să dispretnim proceduri ştiinţifice - poate cam simpliste, într-adevăr. N-au decât să vină alţii să descifreze întregul fond de documente (domnul editor a făcut o selecţie- destid de cuprinzătoare, dar o selecţie numai), generaţiile mai tinere sunt așteptat.e în mod special. Înţeleg să mi se împute mie personal că în cutare fragment de act, un loc din cele câteva sute pe care le tratez, tree mai pe deasupra lucrurilor. Înţeleg, însă, că cine îmi reproşează asta și apoi reconsidera fragmentul respectiv- să continue, să treacă la alt loc și apoi la altul, până le parcurge pe toate. Cine s-ar putea supăra că, după ce a făcut o pârtie, merg alţii pe ea? Nu de aceea facem drumuri, poteci, poduri și punţi, ca să se treacă pe ele?!

Revin la arhivă. A?adar, tristeţe: nu se poate descifra exact cuvântul după care editorul a pus semnul întrebării, acel presupus „verhielt“. Iară?i tristeţe: numele celor doi sunt chiar că în carte: Secașeanu și Ocheanu. La întrebările repetate ale tinerilor mei colaboratori: „Pe ce se bazează dl. editor când pune în paranteze drepte numele Secașanu i Ocașanu?”; „De unde știm noi că este una și aceeași persoană?”; „Cum putem da pe postul TVR1 o informaţie neverificată temeinic?”; „De ce nu ne spune că Ocașanu era agent secret?” etc. - am răspuns, mai întâi, că nu e cazul să verificăm noi profesorii universitari, că autoritatea editorului este o bază suficientă, apoi că era datoria mea sau a recenzenţilor lucrării să facă legăturile, în fine că e singurul loc unde apare consemnat că G. Ocașanu era spion, să-i mai dăm o şansă, poate se înşeală infomratorul ... În privinţa numelui, am oferit, apoi, eu însumi argumente logice: informatorul german ştie ceva romanește și înţelege că numele „Ocașanu” vine de la „ochi”, „oacheș” - deci îl redă „Ocheanu”. Amintesc chiar de numele de familie „Ocheșeanu” (după dicţionarul lui Iorgu Iordan, dar și după purtători ai acestui nume care-mi sunt cunoscuţi). În faza a treia a discuţiilor ofer, pentru că nu sunt crezut, adresa editorului luată de pe INTERNET - dar refuz să vorbesc eu însumi cu dânsul, să-i cer argumentele, ș1 rog ca oricine ar fi cel care dă telefon să fie foarte, foarte prudent. Nu știu cum înjura ardelenii - dar am constatat că, a doua sau a treia zi după consumarea acestei faze a informării prietenilor mei, a rămas de la sine înţeles că Ocheanu este Ocașanu, că este chiar vicepreședintele Societăţii Carpaţii, spion fără nici un dubiu - și toate celelalte.

Rămâne, așadar, cum s-a stabilit prin descoperirea d- nei Anda Orban: și G. Ocașanu era spion austriac. Lucrurile se aranjează spre configurarea unei conspiraţii bme puse la punct. Personal, rămân la concluzia de acum 20 de ani: boala lui Eminescu a fost reală, căderea să s-a petrecut pe fondul unei crize. Am argumente în plus: de două ori, în scrisori către Veronica Micle editate abia acum, la anul 2 000, poetul îi spune prietenei sale că este foarte obosit și i-ar trebui - atenţie ! - șase luni de zile de odihnă că să-și revină. Nu o dată, de două ori. Iar după 28 iunie 1883 îi vor trebui, într-adevăr, șase luni de zile ca să se înzdrăvenească. Sunt chiar înclinat să cred că Eminescu a mai avut acest interval de șase luni indisponibile, peste care prietenii au atern ut cuvenită tăcere. Acum, în podul verii lui1883, nu s-a mai putut ţine tăcere, situaţia politică explozivă a complicat consensul în jurul ziaristului, toţi s-au dezis de el, eseist de azi că zic în sinea lor poeţii geloși: că de un cadavru din debara. Este soarta moraliștilor excesivi, de la Esop la poetnl nostm și până la noi - și, desigur, și după noi

FURGONUL POLIŢIEI

O regulă nescrisă a cercetării este că din când în când să-ţi revezi construcţia pentru consolidări, revizuiri, fimsaje. Cu asta, în cercetarea iiterara te afli în metatext, adică scrii a doua sau a treia oară despre ce ai scris cândva — și, în această situaţie, te interesează mai mult relaţiile decât punctele fixe, adică mersul demonstraţiei este prevalent. Revenind în 2005 asupra cercetării mele privind ziua de 28 iunie 1883 în viaţa politică a lui Eminescu, am făcut-o pentru că s-a ivit prilejul (când cu serialul de la TVR1 despre „Mari romani”); intervenind câteva elemente noi în discuţie, resimt nevoia de a reconfigura unele părţi ale demonstraţiei de aceea accept o expunere mai liberă. Repet: mă interesează relaţiile dintre personaje și ceea ce am numit „relieful infomiatiei”, adică cronologia ei.

De pildă, episodul din Cafeneaua Capșa a fost consemnat în scris după moartea martorului, Grigore Ventura (prin 1911; refac din memorie reperele fixe) de către Al. Ciurcu în acest regim: „Să-l fi auzit pe Grigore Ventura povestind.... Lucrurile erau, așadar, spuse, „vorbite” - lumea probabil le știa - dar nu le consemnase nimeni. Despre biletul soţiei lui Slavici prin care îi cerea lui Titu Maiorescu s-o scape de Eminescu pentru că a înnebunit și e foarte rău, a scris aluziv loan Slavici însuşi prin 1909, apoi prin 1924 - dar „însemnările zilnice” ale lui Titu Maiorescu au fost publicate de I. A. Radulescu-Pogoneanu abia în 1931. Procesul verbal al comisarului Nicolescu a iespt la iveală prin anii ’50 ai secolului trecut, iar menţiunea furgonului care 1-a ridicat pe Eminescu din Baia Mitrasewski a fost făcută de Vintila Russu-șirianu prin anii ’60.

S-a zis că furgonul trebuie scos din discuţie, pentru că Vintila Russu-șirianu povestește ce a auzit în familie de la fatal sail, Ion Russu-șirianu, care spunea că a fost martor la evenimente - dar ulterior s-a dovedit că nici nu se alia în București. Nu văd raţiunea pentru care l-am crede pe Ciurcu povestind ce povestea Ventura - și nu l-am crede pe nepotul „ciobanului”. Nu văd, apoi, ce s-ar fi putut face cu un insurgent pus în cârnașa de forţă, cum îl aflăm pe Eminescu din procesul verbal al comisarului Nicolescu.

Într-un comentariu recent (vezi revista,,Bucovina literară“, oct.2007, p. 20-25, text semnat de Calin L. Cernaianu) se duce la caricatura acest furgon: „Prezenţa lui ar putea fi logică, dar comisarul scrie că, după venirea reclamanţilor, a plecat imediat („la moment am mers... la stabilimentul de băi”). Dacă trebuia să ia și furgonul (la care nu face nici o referire), era cam greu să piece pe loc, căci caii acestuia nu stăteau permanent înhămaţi,”. Nepotrivirea vine de acolo ca despre furgon vorbește Vintila Russu șirianu în 1969, nu-1 amintește nici Grigore Ventura, nici procesul verbal din 28 iunie 1883. S-a vrut combinarea surselor, adică aglutinarea lor - și i-a ieșit... o ironie. Poate a sorţii, poate doar a îmbinărilor.

Se poate face, desigur, și istorie literară hazlie, ironică ori băşcălioasa, dar în acest caz ne dăm de-a bașcă și spunem că nu ne interesează. Totui, să ne amintim de alt furgon, cel din 1888, venit tot după Eminescu - dar în Piaţă de fieri.

lată această amintire a profesorului D. Nitulescu publicată tot foarte târziu, abia în 1968, în „România literară” 12 decembrie, p. 12: „De mult, pe când eram în ultima clasă a Seminarului Nifon din Bucureşti, în plimbarea de duminică dupa-amiazi, în faţa Bisericii Sf. Anton din fosta Piaţa de fieri, am văzut lume multă adunată. Apropiindu-mă, ^i răzbind până în primele rânduri, văzui un

bărbat solid, bine legat, cu părul mare, pieptănat în valuri peste cap, cu o mustaţă imbel^ugata ce făcea gurii stream în a stufoasă, îndemnat să urce într-o birjă. Privirea îi era febrilă, dar trupul părea istovit, fără împotrivire, într-o totală renunţare. Un civil - căruia vardistul însoţitor i se adresă deferent cu titulatura „domnule doctor” - stăruia cu menajamente, chiar cu înţelegere duioasă, pe lângă omul voinic, aflat numai în cămaa albă și în pantaloni, fără de surtuc și fără bretele sau brăcinar, să se urce în trăsură. Mulţimea curioasă să afle și să vadă ce se petrece, să se lămurească, a tot închis cercul în care rna aflăm și m-am pomenit fără de vrere atât de aproape de personajul principal încât și astăzi, după aproape optzeci de ani, îi simt gâfâitul și-i păstrez bine privirea. Nu erau ochii unui agitat, ci, mai curând, ai unui resenmat, domolit de efoiiul care-l măcinase, îl obosise, ochi blânzi totuși, calzi, ușor umezi - nu de lacrimi ci mai curând de însăși roua sufletului, de sevă vieţii, ochi de căprioară. raniţa.

- E poetul Mihail Eminescu, oameni buni, ni s-a adresat medicul, e marele Eminescu al nostra, care, bolnav hind, a plecat din spital, de la Doctoral șutu, și acum ne facem datoria să-l readucem la patul lui, în îngrijirea noastră, pentru binele lui. A plecat, zice, să asculte ciripitul pasarelelor și pitpalacul, așa după cum făcea și înainte de a se îmbolnăvi și de a ajunge la noi“.

În fond, chestiunea este ce alegem: bașcalia pe seaina lui Vintila Russu-șirianu - sau posibilitatea ca furgonul să nu fi fost neapărat al poliţiei, cu vizitiul vegetând printre creioanele ofiţerilor, ci al Institutului „Caritatea” - sau pur și simplu unui de piaţă? Vom crede că în 1969 acesta și-a adus aminte de povestirea din 1968 a profesoralui D. Nitulescu? Nu prea cred că e loc de ales: cum l-am crezut pe Ciurcu — îl credem și pe „cioban” care transmite, oricum, o poveste din familie, o întâmplare povestită. Vom vedea unde due, dacă ele due undeva, aceste neconcordante.

PISTOL LI L LUI EMINESCU

lată un alt caz de concordanţă ... nemtentionata, chiar la autorul ironiilor - bine intenţionate, de altfel - de mai sus. Documentele de arhivă privind activitatea lui Eminescu în Societatea Carpaţii s-au găsit și editat în anii ’80 ai secolului trecut, iar relaţia lui Oca^anu cu poliţia austriacă s-a făcut abia în anul 2005. Băşcălia cu pricină: „N. Georgescu îl prezintă pe Ocașanu ca agent al poliţiei Austro-Ungariei - în vreme ce Slavici îl informă pe Maiorescu la 25 iunie 1883 că numitul era „unul dintre oamenii de încredere ai poliţiei” noastre. Era agent dublu?! N-ar fi de rnirare ... Nu eu - ci autorul notei informative spune că acest Ocașanu lucra și pentru poliţia austriacă. Dar ... dacă a făcut această legătură singur el, de ce domnul băşcălie se sperie?! Îl cam sperie adevan.îl, cape toţi comicăștrii.

Nu prea știu ce însemna în epoca „agent al poliţiei”, „spion”,etc. - dar am la îndemână o amintire a lui Artur Gorovei („Alte vremuri. Amintiri literare”, Folticeni, 1930, p. 66), bărbat cu totul stimabil, despre un caz oarecum similar. Este vorba despre fiul lui Ion Creanga, căpitanul, care, după moartea părintelui său, vine la lași cu o sumă considerabilă de bani pentru a sponsoriza editarea operelor marelui povestitor-și, în plus, pentru a sponsoriza chiar o revistă literară. Artur Gorovei notează: „El e junimist, mi-a spus, fiindcă are protector pe Petre Carp, care l-a trimes la Viena, ca spion, cu o sută de lei pe zi. E junimist în politică, nu însă și în literatură, din pricină că există o răceală pronunţată între tatăl său și d-nii Maiorescu și Iacob Negruzzi ...” Dau informaţia sub beneficiu de inventar, pentnr cei care se vor interesa de aceste meserii paramilitare în perioada lui Emmescu. Desigur, tot pentru bani făcea și tânărul Oca^anu acţiune de „spionaj dublu”. (Ghilimelele sunt necesare, pentru că meseria de „spion” implica un angajament, o apartenenţa la un serviciu secret, etc.; este prm excelenta o meserie a secolului XX.)

Când vorbesc de cronologie, vreau să spun că nu se putea şti, inamte de editarea „Însemnărilor zilnice” ale lui Maiorescu, de acel bilet al doamnei Slavici, înainte de apariţia procesului verbal, de acel comisar, etc.

Întrerup aid dialogul cu dl. Calin L. Cemaianu, pentru o paranteză pe care o consider necesară.

Înainte să povesteascaAl. Ciurcu despre agitarea pistolului de către Eminescu în Cafeneaua Capșa, lumea ?tia, însă, ceva asemănător, publicat de Nicolae Patrasjcu în „Convorbiri literare”, în insipidul „Studiu critic” pe care l-a însăilat acesta la câteva luni după moartea poetului. Citez doar un fragment: „La 8 iulie un vânt putemic se abătu asupra acestui creere-lume, desradacinand orice vegetaţie și aștri, și lăsând în urmă-i putiul și umbră în care nu mai încolţi decât sămânţa morţii. Se

înarmă dis de dimineaţă cu un revolver și plecă să ia o baie. Când voi să se coboare, descarca revolverul în unul din vechii .i cei mai bum prieteni ai săi, D. Chibici-Ravneanu. Atunci fu condus și instalat în ospiciul Caritatea din Bucureti, unde stătu mai bine de două luni într-un delir liniştit..Cumpoti integra această informaţie în context? Autorul, apropiat al Junimii, martor la multe evenimente, nu transforma în timp european (28 iunie în România corespunde lui 10 iulie în Europa), ci confunda 28 iunie cu 8 iulie - și-l aduce în bătaia pistolului lui Eminescu nici mai mult nici mai puţin decât pe Chibici-Ravneanu, unul dintre cei mai vechi prieteni ai poetului. Acesta, avocat la Căile Ferate Romane, avea permis de liber parcurs în Europa. Istoria literară nu reţine această agresiune a poetului asupra lui. Chibici insu^i nu o confirmă. Dimpotrivă, se cunosc versuri din manuscrisele poetului care i se dedică, „amicul Chibici” hind, într-o variantă, chiar interlocutorul din „Satira II” („Cu evlavie cumplită / Înghiţeam pe regii lybici - / Unde sunt acele vremuri / Te întreb, amice Chibici ? ”, „Opere” II, p. 231, etc.). Este unul dintre vechii și bunii prieteni ai poetului - dar n-a dorit să ia cuvântul în chestiunea bolii de la 1883 - motivând, la un moment dat, zice-se, că ar fi vorba de secrete de stat ce ar leza interesele unor mari puteri europene. Litre scrisorile pe care i le trimite poetul, foarte cunoscută este cea din sanatoriul de lângă Viena, imediat după însănătoşire: „Fii bun, iubite Chibici, și răspunde-mi cum stau lucrurile cu mine. (...) Astfel, fără speranţă și plin de amare îndoieli, îţi scriu, iubite Chibici, și te rog să-mi lămureşti poziţia în care mă aflu. Eu aș vrea să scap cât se poate de curând. și să mă întorc în ţară, să mă satur de mămăligă strămoşească, căci aici, de când mă aflu, n-am avut niciodată fericirea de-a mânca măcar până la saţiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece nenorocitul tău amic, M. Eminescu”.

Ce-ar rezulta dacă am accepta că Eminescu a tras în Chibici, a ameninţat-o pe Doamna Capșa, portretul Regelui Carol I, a tras în Ventura însuşi?l Avea pistolul la el și când a mers la Maiorescu, de ce nu l-ar fi folosit?! Iată că aceasta concordanţă nu s-a verificat- și a fost scoasă din biografia lui Eminescu împuşcarea lui Chibici.

Pentru a se vedea cum polemizau prin aluzii amicii lui Eminescu despre anumite momente fixe din existenţa poetului, readucem în discuţie „chestiunea pistolului” poetului. Este vorba, de data aceasta, despre o am intire a lui D. Teleor din 1903. Un fost redactor la ziarul „TimpuF’, notat cu majusculă „R.”, îi povestește acestuia cum Eminescu a îndreptat pistolul spre el pentru că i-a schimbat un text în tipografie:

„ - Te-mpușc!și zicând vorbele acestea, Eminescu scoase un revorver nou și-l îndrepta spre mine.Te-ai speriat?Mai e vorba, dragă Teleor?!Ce-ai făcut?M-am ascuns după un scaun. Pe urmă am fugit pe-o ușa ce era deschisă în apropiere.Dar poetul?Nu știu ce-a mai făcut.A tras?Nu. Când l-am întâlnit în redacţie peste câtva timp a început să râdă, și râzi, și râzi. Mi-a zis:

Cum credeai, bre,c-o să te impure? Uite revorverul, e gol! M-ai speriat,clomnule Eminescu!” Te-ai speriat! Fla! Ela! Ha!” Aras apoi o grămadă.

Îşi uitase de articol?Îşi uitase. A doua zi, însă, a fost intemat la Caritatea, căci d. Chibici, la care ședea, riu-l mai

putea ţine în frâu.Ce făcea?în noaptea aceea a luat o birje și s-a dus la șosea.Să se plimbe?Ce să se plimbe?! Acolo a început să tragă în aer focuri de revorver, de se speriase lurnea.N-a atins pe nimeni?Nu. Se amuză numai. Poliţia, neapărat, a pus mâna pe el, l-a dus la domnul Chibici sau la d.

Maiorescu, și de aici...”

D. Teleor publica această amintire în suplimentul „Litere și arte” al ziarului „Adevărul”, la 12 martie 1903, dar nu o mai reia în cartea „Eminescu intim” din 1904, unde retipăreşte amintirile sale despre poet risipite prin presa, mai ales în revistele lui Nicolae Patrașcu.

Intenţia lui D. Teleor de a-i da o replică lui Nicolae Patrașcu este evidentă - de vreme ce insistă că poetul n-a rănit pe nimeni, doar se amuză trăgând focuri dc pistol în aer; dar la D. Teleor amintirile se încurcă, se suprapun, se confunda. Crede că poetul locuia la Chibici, că pe acesta l-a chemat poliţia, etc. În fond, el face literature, propune un personaj cu numele „Eminescu” — nu relatează fapte exacte. Ce poţi face, așadar, cu asemenea informaţii care se neagă fare a se lega? Fără a polemiza, nici aluziv baremi, cei doi prezintă cu totul diferit o situaţie - iar cel implicat, Chibici- Ravneanu, nu intervine pentru a da dreptate unuia dintre ei.

În acest sens consider că informaţia despre viaţa lui Eminescu trebuie personalizata, nu ascunsă sau evitată. Prin „personalizare” eu intcleg o analiză, chiar o expertize coerentă, concentrate, care dă valoare cât de cât verificabila fiecărei surse. Astfel se poate face o ierarhie, putem estiraa care dintre biografii on prietenii lui Eminescu este sincer și care nu, etc. Metoda punerii în juxta a informaţiilor concordante poate părea prea simplă, dar de aici se începe.

Chestiunea pistolului lui Eminescu se poate înţelege și în contextul epocu: nu era ceva neobișnuit se porţi pistol la anul 1880. Emil Garleanu pove^teste ce la Iași, când s-a aflat cu prilejul dezvelirii statuii lui ștefan cel Mare (începutul lui iunie 1883), poetul a tras în gazda la Ion Creange și, la culcare, s~a observat ce pune sub pernă un pistol.

Era mereu temător pentra viaţa sa, și avea motiv. Astăzi știm ce în mai 1883 ieşiseră din pușcerie (fusesere graţiaţi de către Rege) cei doi atentatori la viaţa lui I. C. Brătianu din 2 decembrie 1880, Pietraru și Carlova (iar despre cel de-al treilea, Patescu, se zvonea ce urmeaze se fie, de asemenea, graţiat). Or, aceștia fusesere întemniţaţi în unna campaniei de prese a „Timpului”, a lui M. Eminescu personal: poetul avea motive, în iunie, se se teame ce sunt liberi. Tot în mai 1883 se produseseră, în Bucureti, cu prilejul alegerilor, ingerinţe asupra ziari^tilor, fusesere betuti unii dintre ei, ameninţaţi cu pistolul. Este cât se poate de fireasce pestrarea unui pistol la indemane de cetre Eminescu. El noteaze în manuscrisele sale ce trebuie se-și cumpere unul i se-1 tine ascuns în case.

VERONICA MICLEUN DESTIN TRAGIC

STICLUŢA CU ARSENIC

La sfarjitul vecemiei, aproape dc miezul nopţii, călugăriţele de la mănăstirea Văratec au rămas nemişcate. Clopotele bisericii începuseră să bată rar funebru, a moarte. În casă cu etaj a maicii Fevronia Sârbu, poeta Veronica Micle se stinsese din viaţă în a cincizecea noapte scursă de la trecerca în nefiinţă a lui Mihai Eminescu.

Suntem în 4 august 1889. O agome de douăzeci de ore punea capăt unei vieţi de 39 de ani. O viaţă care fusese, cum însăși poeta o definea, „o complicare ciudată de întâmplări, de fericiri care nu m-au fericit”. Chemat urgent de la Iași, doctorul Taussi explica decesul printr-o fulgerătoare congestie cerebrală. Sticluţa cu arsenic fusese golită repede, după miezul nopţii de 3 spre 4 august, cu „lăcomie hotărâtă”. O sinucidere pregătită din timp. În ultima scrisoare, datată 1 august, Veronica Micle o rugă pe Smaranda Garbea, una din apropiatele sale, să-i procure, prin fratele ei, medic la spitalul dm Bălţăteşti, încă o doză de picături de arsenic, necesare pentm tratamentul anemiei de care suferea fiica ei cea mică, Virginia. În seara de 3 august primise în vizita mai multe persoane - câteva femei cunoscute din Iași, familia Curelaru din Roman, câteva călugăriţe. În discuţii revenea, inevitabil, figura lui Eminescu, detaliile morţii lui. Revenise, desigur, i întâmplarea bizară de la Poiana Ţigăncii, care o urmărea obsesiv: în timp ce-i oglindea chipul în apa pârâului, îi apăruse

imaginea lui Eminescu. Tradiţia rămasă în mănăstire fixează această întâmplare în dimineaţa zilei de 3 august, când deprimarea poetei atinsese cota maximă. Ciudată viziune a speriat-o, accentuând gândul morţii. Veronica Micle

Eminescu n-a fost purtătorul rangurilor și demnităţilor vremelnice, n-a fost academician dar este singural academician între academicieni ce stă impunător și măreţ, închipuit în bronz, în mijlocul celorlalţi din galeria Elitelor romaneşti din Aulă Academiei Romane.

Că unul ce-am militat, după puterile mele, și care și-a adus modestul sau aport la Editarea Manuscriselor Eminesciene - mă simt onorat să vă spun tuturor că Eminescu a fost și va rămâne mereu „Modelul” - cum deseori îl numea marele său admirator, C. Noica.

Aducem omagiul Academiei Romane domnului Eminescu, vă mulţumim D-voastra tuturor - Preoţi și popor - cum atât de magistral a definit Eminescu Biserica Ortodoxă.

Admir vrednică iniţiative a Maicii Stareţe de a alcătui o carte care ne poartă în spaţiul vast al culturii universale, prin varii domenii, unde firea iscoditoare și însetată de învăţătura îşi află alinare, carte pe care îşi pun semnătura cele mai prestigioase nume ale culturii romaneșţi, Înalţi Prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Romane, Academicieni - prof., scriitori, poeţi, preoţi, într-un cuvânt, oameni ale?i ce iubesc frumosul și cultură, credinţă din atât de plinul de farmec ţinut românesc, o carte care mă cheamă alături de Arghezi, la cugetarea: „cinste celui care te-a scris”

Cinste, laudă și recunoșţinta tuturor celor ce au dus la bun sfârșit acest act de înaltă ţinută morală și spirituals a poporului românesc.

MIHAI EMINESCU LA TIMIşOARA***

Mihai Eminescu a fost în două rânduri la Timioara.În anul 1867 a venit ca un pribeag, după ce a colindat Transilvania, ajungând și la

Timioara. În orașul de pe Bega trăia fratele său mai mare, Nicolae Eminovici, care xși făcea practică juridică în biroul avocatului Emmerich Christian, după ce unnase studii de drept la Sibiu.

A doua oară a venit la Timioara în vara anului 1868 cu trupă de teatru a lui Mihai Pascaly din București.

Până acum s-a scris prea puţin despre trecerea lui Mihai Eminescu prin Timioara. S-a insistat mai mult asupra popasului făcut la. Oraviţa, unde artiştii companiei Pascaly au dat la 31 august și la 1 septembrie 1868 două reprezentaţii în vechiul teatm al Carașului.

La Oraviţa i s-a ridicat și o statuie, opera sculptorului Romul Ladea, iar la teatru s-a dezvelit în iunie 1964 o placă de comemorare cu inscripţia: „Acest teatru a găzduit pe marele poet Mihai Eminescu în vara anului 1868, când trupă de artişti Pascaly, din care făcea parte, a prezentat spectacole la Oraviţa.”

Despre turneul lui Pascaly în Transilvania găsim date în valoroasă lucrare istorică întocmită de loan Massof: Teatrul românesc, apărută la Bucureşti, iar despre spectacolele date la Lugoj, Timioara, Arad și Oraviţa, a publicat în 1964 un studiu documentat Ion Iliescu de la Universitatea din Timioara cu titlul Eminescu în Banat, completat cu o vastă bibliografie despre poet, alcătuită de Florian Moldovan.

În această evocare despre Mihai Eminescu nu voi repeta cele cunoscute până acum, ci le voi sintetiza numai pentru a forma un cadru istoric în care se pot dezvolta alte date și mfonnatii, care să lămurească unele chestiuni puse până acum sub semnul întrebării și să mai adaug la cele știute o serie de alte momente inedite din viaţa marelui nostra poet. Trecerea lui Eminescu prin Timioara era încă vie în amintirea unor franţașI ai vieţii culturale din vremea tinereţii mele, pe care i-am mai apucat în viaţă în ami lor cărunţi și de la care am aflat amănunte preţioase despre tânărul poet de atunci. Pe lângă aceste mărturii au rămas și urme documentare ce atestă relaţiile lui Eminescu cu bănăţenii. Unele din ele pot unple goluri din biografia poetului.

lată, de pildă, scrisoarea poetului Mihai Eminescu, găsită în cioma printre hârtiile rămase de la poet și păstrate în Biblioteca Academiei Romane, secţia de manuscrise sub nr. 2287 folio 38, adresată către „M. ST. D. C.” Fără dată, - textul acestei scrisori fiind publicat de I. E. Toroutiu în volumul IV despre „Junimea” din monumentală sa lucrare Studii și documente literare 1933. Să urmărim textul acestei scrisori:

M.S.T.D C.De mine nu vd vetifi aducdnd aminte dep am avut onoarea. de a vorbi cu

Dumneavoastră, poate că v-a scăpat chiar urma numelui men, prin urmare este o cutezare a mă-ndrepta la Dumneavoastră cu o întrebare, credeţi, numai deplina nesiguranţă în care stau, m-a putut sili s-o fac. Posito ca un om străin s-ar ruga pentru o lămurire, care ar fi [în] stare de a scoate o familie intreagd dintr-o teribild nesiguranţa, tolup Dumneavoastră n-aţi uvea inima să-i refuzaţi aceasta lămurire, p este probabil că i-aţi răspunde, chiar dacă acest rdspuns v-ar costa timp și supărare. lată pe scurt ce vă rog. În Timioara trefuie să fi trăind un om sub numele de Nicolae Eminovici, scriitor la advocatul Emmerich Christian. Acest om este fratele meu. Nu piu de ani nimica de el; el n-a rdspuns la multe scrisori trimise de-acasă, de aceea familia e-n eternă nesiguranţa, dacă e mort sau dacă mai traiepe încă p dacă traiepe, cum? În anul 1867 am avut onoarea de a vorbi cu Dumneavoastră, prin urmare, faţă de îndoielile penibile ale familiei, mi-am adus aminte de

numele Dumneavoastră ș-am gândit, că prin poziţia distinctă ce ocupaţi, veţi fi în stare să-mi daţi o asemenea relaţiune. Cugetaţi după aceea, că v-ar fi păstrat desigur aceasta supărare într-o chestiune pentru Dumneavoastră indiferenţă.

Apeptand un grabnic rdspuns, am onoarea a mă semna al dumneavoastră preasupus M. Eminescu.

Din textul acestei scrisori se pot trage unele concluzii. În primul rând, că Mihai Eminescu a fost la Timioara în anul 1867, când a făcut cunoştinţă cu „mult stimatul domn C”, pe care l-a rugat ulterior, în mod respectuos, că „prin poziţiunea distinctă” ce o ocupa, să cerceteze și să-i comunice care era situaţia fratelui său Nicolae Erninovici, întrucât „el n-a răspuns la scrisorile trimise de-acasă” și familia nu mai știa dacă a murit sau dacă mai trăieşte. O altă concluzie ar fi aceea că Mihai Eminescu, în anul 1867, când a venit la Timioara să-l caute pe fratele său, nu l-a găsit la adresa pe care 1-0 cunoștea familia. Cu toate că scrisoarea nu poartă nici o dată, ea nu poate fi catalogata decât între cele două vizite ale lui Mihai Eminescu la Timioara, adică la începutul anului 1868. Din cele menţionate de Eminescu în scrisoare se vede că fratele sau lucra în calitate de angajat inbiroul unui avocat din Timioara, ceea ce nu putea s-o facă decât după studiile de drept în perioada anilor de practică. De altfel, după felul cum e redactată scrisoarea, e evident că Mihai Eminescu nu avea încă stilul format de mai târziu, la dată când a trimis-o. Redactarea aceasta corespunde vârstei de 18 ani pe care o avea în 1868. Neavând de mai mult timp nici o șţâre de la fratele său, despre care aflase că lucrează la Timioara, în anul 1867, când a trecut prin Ardeal, și-a prelungit calatona până în Banat. Acesta era motivul care l-a atras atunci la Timioara, unde a avutprilejul să cunoască scriitorii romani, colaboratori ai revistei Familia și ai altor publicaţii. La Timioara nu l-a mai găsit pe fratele său, dar n-a mai făcut investigaţii personaie ca să-i dea de urmă. Abia după ce s-a întors acasă, la îndemnul familiei a expediat scrisoarea adresată „domnului C”, care putea să-l servească în problema firatelui său. Se ştie că Nicolae Erninovici, născut la 2 februarie 1843, deci cu vreo șapte ani mai mare decât Mihai Eminescu, era încă din tinereţe un caracter nestatomic, ceea ce i- a adus în viaţa destule neajunsuri. El s-a sinucis la 9 martie 1884 în Ipotești. Nu se ştie cât a stat în Timioara. Mihai Eminescu însă nu l-a găsit aici cu ocazia celor două vizite.

Se pune acum întrebarea: cine putea fi acea persoană suspusă din Timişoara cu numele de „C”? Răspunsul e clar pentru oricine care cunoaște trecutul orașului. Era „căpitanul cetăţii”, cum îi spuneau romanii, era Petru Cermena, în cea mai înaltă funcţie electivă din conducerea municipiului, a doua ca important după cea de primar. La Timioara el era protectorul ș1 sprijinitorul tuturor acţiunilor culturale ale romanilor.

Cât timp a stat Mihai Eminescu în anul 1867 la Timioara, nu se ştie. El venise de la Blaj, unde petrecuse o perioadă mai lungă. Pe lângă intenţia de a-l vizita pe fratele său, a fost probabil îndemnat și de dorinţa de a-i cunoaște pe bănăţenii grupaţi în jurul revistei Familia, în special de poetul Iulian Grozescu. După terminarea pribegiei sale, Mihai Eminescu, neputând aduce nici o șţâre familiei despre rosturile fratelui său, și-a amintit de căpitanul poliţiei Timioara, care putea, prin organele sale, să-l caute și eventual să-l găsească. Atunci i-a scris lui Petru Cermena o respectuoasă cerere. Litera „C” din adresa putea fi „mult stimate domnule căpitan” sau „domnule Cermena”. Tonul reverenţios al scrisorii indica funcţia înaltă a adresantului și vârsta să. Petru Cermena avea atunci 60 de ani.

Mihai Eminescu nu l-a găsit la Timioara pe fratele căutat nici în vara anului 1868, când a venit a doua oară cu trupă de teatru a lui Pascaly. În schimb, i-a reîntâlnit pe romanii pe care îi cunoscuse cu un an în urmă.

După stagiunea de iama a teatrului bucureștean Millo - Pascaly, care n-a dat rezultatele dorite, artiştii s-au împărţit în două grupe cu scopul de a pleca fiecare în tumeu,

crezând că vor avea mult noroc în orașele de provincie. În Moldova a plecat trupa condusă de Matei Millo, iar în Transilvania artiştii ramași atașaţi de Mihai Pascaly, printre care era și tânărul Mihai Eminescu.

Trupa lui Pascaly și-a început activitatea la Brașov, unde a dat spectacole până la mijlocul lunii iunie 1868. La 16 iunie, cu ocazia plecării trupei, Pascaly i-a mulţumit lui George Bariţiu pentru sprijinul și însufleţită primire. Din compania Pascaly făceau parte: artistele Matilda Pascaly, născută Maior, originară din Transilvania, în etate de 31 de ani, apoi Maria Gestianu, Catinca Dumitrescu și Maria Vasilescu (pentru aceasta din urmă poetul Mihai Eminescu de 18 ani nutrea un deosebit sentiment de admiraţie); artiştii Mihai Pascaly în vârstă de 36 de ani, directorulTeatrului Naţional, apoi loan Gestianu, loan Sapeanu, Simion Bălănescu, Petre Velescu, Victor Braivald și Mihai Eminescu, care era cel mai apropiat colaborator al lui Pascaly, mdeplinind diverse activităţi: sutler, copist al textelor de roluri pentru artişti și uneori actor.

De la Braov trupa lui Pascaly a poposit în Sibiu pentm vreo două săptămâni ca să dea spectaeole. De aici a venit la Lugoj, unde a stat mai bine de trei săptămâni. în afară de consemnările lui Ion Iliescu în cartea Eminescu în Banat, prea puţin s-a publicat până acum despre cele zece reprezentaţii date în acest oraș cu vechi tradiţii de teatru românesc. La Lugoj artiştii au jucat de la 4 până la 26 iulie 1868. Printre piesele reprezentate de compania lui Pascaly s-a bucurat de succes drama „Ea este nebună” și o serie de comedii mult aplaudate, că de pildă: „Nevasta trebuie să-și urmeze bărbatul”, „Gargaunu”, „Voinicosu, dar fricosu”, „Lemeile care plâng”, „Nu iese fum fără foe”, și la urma grandiosul tablou istoric de mare efect „Mihai Viteazul după bătălia de la Călugăreni”, în versuri de Dimitrie Bolintineanu.

De la Lugoj compania de teatru a venit la Timioara. Voi insista mai mult asupra primirii făcute artiștilor de românii din acest oraș, și în special asupra relaţiilor reinoite de Mihai Eminescu cu oamenii de aici. Tânărul Eminescu era în mod spiritual legat de Banat și mai ales de Timişoara, încă din anii de elev și de bibliotecar al gimnaziului din Cemauti, unde, după cum am mai arătat, a citit cărţi scrise de bănăţeni. Dar atracţia deosebită a exercitat-o asupra lui Eminescu reîntâlnirea cu poetul Iulian Grozescu, cu 11 ani mai mare decât el. În timpul șederii sale în capitala României, Grozescu a ajuns ca ziarist în relaţii cu Mihai Pascaly, prin dramaturgul și istoricul lugoj an Vasile Maniu. Era evident că sosirea la Timioara a trupei lui Pascaly din care făcea parte și tânărul poet Mihai Eminescu, să fie pentru Grozescu nu numai prilej de bucurie, dar și un îndemn de mobilizare pentru o grandioasă manifestaţie românească.

În anul 1868 trăiau la Timioara trei gazetari și scriitori care activaseră împreună în presă romana din Viena și din Pesta: George Ardeleanu, Iulian Grozescu și Pavel Rotariu, legaţi între ei atât prin amintirea anilor de redacţie, cât mai ales prin el an ul care îi dinamiza în iniţiative și acţiuni de amploare roraaneasca. Poetul Iulian Clrozescu era într-o perioadă de convalescents. Vremea și-o petrecea acasă, în Comploșul-Mare, sau la vaml sau Traian Lungu, în Timioara. Cu ajutoral lui Petru Cermena aceşti tneri scriitori au organizat sărbătorească primire a trupei lui Pascaly, care urma să-și inceapii spectacolele la 28 iulie 1868. Relaţiile lor cu presă au asigurat în prealabil o largă publicitatc teatrului roman. Astfel, unul din cele două ziare de informaţie, marele cotidian „Temesvarer Zeitung” a adus tirea la 19 iulie 1868 ca: „Domnul Mihai Pascaly, artist actor și director al Teatrului Naţional din Bucureşti, în trecere spre Pesta și Viena, va da cu compania să trei spectacole în teatrul muncipal, și anume la 28 și 30 iulie, precum și la 3 august. Se poate conta cu certitudine la o activa participare a populaţiei intelectuale romane.”

Turneul proiectat de a continua de la Arad, prin Pesta la Viena, a trebuit să fie modificat. S-au îmbolnăvit câţiva actori cu roluri principale, de care nu se putea lipsi teatrul, iar Matilda Pascaly, după prima reprezentaţie de la Timioara, a dat naștere în orașul nostru

unui copil. Al treilea spectacol n-a mai avut loc la 3 august, ci la 31 iulie, iar repertoriul trebuia modificat, programându-se piese în care nu mai avea rol Matilda Pascaly.

De la Timioara trupa s-a dus la Arad, unde a stat aproape o lună. Fiind trupa descompletata din cauza îmbolnăvirii unor actori, reprezentaţiile de la Arad au avut loc cu pauze între ele. Turneul n-a mai putut fi continuat conform planului până la Budapesta și la Viena. Artpstii s-au întors la Bucureşti prin Oraviţa și Baziaș. Necazurile neprevăzute de compania de teatru au favorizat includerea în planul spectacolelor și popasul la Oraviţa. Carășenii au avut astfel norocul să-i poată primi și admiră pe artiştii bucureteni, iar astăzi pot să-l evoce pe Mihai Eminescu cu justificată mândrie, fiindcă a fost găzduit în orașul lor. În pauzele dintre spectacolele de la Arad, artiştii, grupaţi în formaţii mai mici, s-au deplasat prin centrele romaneșţi, unde fuseseră stamitor invitaţi, și au improvizat reprezentaţii cu program redus, oferind publicului comedii sau alte piese după posibilităţi. Astfel, au ajuns să dea spectacole și la Comloșul- Mare, chemaţi fiind la domeniile familiei Nacu.

După entuziastă priraire făcută de timișoreni și mai cu seamă de intelectualii romani din oraş la sosirea trupei lui Pascaly, presa locală yi afiele au i anunţat că în ziua de marţi 28 iulie 1868 arti^ţii romani vor juca pe scena teatrului municipal „ștrengarul din Paris” (Der Panser Taugenichts), „una dintre cele mai bune și mai cunoscute comedii franceze”.

Prima reprezentaţie a stârnit entuziasm în sala arhiplină de romani, iar spectatorii germani și maghiari care au participipat la spectacol, au rămas plăcut impresionaţi de spectacol. Dovadă în această privinţă este și cronica teatrală apărută în ziarul german din localitate din care voi reproduce câteva aprecieri: „Oricât am vrea să facem o critică amănunţită, de data aceasta trebuie să renunţăm, și anume dn simplul motiv că pe toţi putem să-i lăudăm. Aşteptările publicului au fost cu mult depăşite și aproape putem afirma că satisfacţia a fost în raport egal cu raritatea eveninientului. Alegerea piesei „ștrengarul din Paris” a fost excelentă. Comedia este tot atât de bogată în glume și spirit că și în morală, iar efectul acestora a fost și mai ridicat prin minuriate inteipretare a actorilor. În starlit, trebuie să amintim !ji lirnba. În măsura în care ne este îngăduit de a ne exprima o părere nepărtinitoare, nu putem trece sub tăcere ca limba romana rostită pe scena nu este deloc inferioară limbilor ci surori, italiană și franceză. Mai trebuie să accentuăm că toată sală a fost foarte plină cu un public select. An ceea ce privește interpretarea fiecărui actor, gtrebuie înainte de toate să fie scos în evidenţă directorul Mihai Pascaly, care a jucat rolul ștrengarului cu o rară perfecţiune, ce îi face onoare maestrului său Bouffe din Paris, și care ne-a prezentat intuitiv și autentic imaginea unui tânăr pierde-vară parisian. Mimica i-a fost bine chibzuita, fiecare mișcare era potrivită, expresiile clare i accentuate. Tot astfel trebuie să subliniem cu laude și interpretările celorlalţi actori, în special a doamnei Pascaly în rolul Elisei, care în ciuda stării ei excepţionale a jucat fermecător și graţios. Nu mai puţin s-a arătat domnul Gestianu ca „general marin”. Amuzant a lost domnul Sapeanu că „Bâzo”. Nu poate rămâne neamintita doamna Gestianu, în rolul surorii generalului, și nici domnul Velescu că „Amedei”, care, împreună cu doamna Dumitrescu în rolu de bunica, an jucat în mod magistral. În general se remare;i omogenitatea acestort membri ai trupei și desăvârşitul joc de ansamblu, iar noi le aducem sincera noastră admiraţie pentru perfecţionarea jocului lor. În timpul pauzei între acte publicul a fost plăcut surprins de prezentarea unor reunite versnri omagiale de salut din partea tânărului și talentatnlui poet Iulian Grozescu”.

Declamareaacesteipoeziiastarmtofurtunoasamanifestatie de entuziasm, sublmiata cu simpatie de ziarișţii prezenţi, care au remarcat talentul deosebit al tânărului poet. Despre surpriză și efectul momentului s-a vorbit încă multă vreme, iar tradiţia orală a păstrat în amintirea spectatorilor grandioasă manifestaţie românească din sala teatrului municipal.

A doua zi, la 29 iulie 1868, artiştii romani au făcut o pauză, fiind oaspeţii romamlor timișoreni, evident un oaspete preţuit a fost și tânărul Mihai Eminescu.

Timioara pe atunci avea încă aspectul unei cetăţi cu ziduri de fortificaţii și cu porţile de acces izolată de suburbiile unde locuiau romani i.

În vara anului 1868, când au venit artiştii romani din Bucureșţi la Timioara, Centura care despărţea cetatea dc cartiere, mai avea intindcri de spaţii nefolosite edilitar. Musafirii din capitala României se învârteau maj mult prin străzile din centru, plme de magazine și de cafenele, unde gapseau o mare animaţie.

La invitaţia romanilor timișoreni, artiştii s-au deplasat cu ei în cartierele româneşti, în special în Fabric, unde era un alt oraș, mai mare decât central, și unde se aflau prăvălii, restaurante, berarii, cafenele și alte localuxi publice și de distracţie, mai numeroase și mai frecventate decât în cetate. Fabricul avea un aspect și o animaţie mai populară și mai intimă. Aici l-a adus Iuliu Grozescu pe tânărul Mihai Eminescu, cu care s-a împrietenit. Îmi povestea Emilia Lungu cât de fericit se simţea Eminescu între românii din Timioara, bucurându-se de simpatia și căldura inimii lor. Pe atunci timișorenii vedeau în tânărul poet MihaiEminescu, al cărui nume îl cuno?teau deja din revista „Familia”, nu atât pe luceafaral poeziei romaneşti de mai târziu, pe care încă nu-l bănuiau, ci pe fratele roman de dincolo de Carpaţi, care le aducea, prin versuri iș prin farmecul cuvintelor sale, solia frumuseţii și a sentimentelor, ce legau pe fiii aceluiași popor.

În pauză de miercuri, Mihai Pascaly era îngrijorat de starea soţiei sale care nu mai putea să joace pe scenă. A?tepta să nască. Pentru joi seara era anunţat prin afișe și presa programul spectacolului în care trebuia să apară și Matilda Pascaly. Piesele au fost înlocuite. La a doua reprezentaţie din 30 iulie s-a jucat „Frică e din rai” , o comedie cu cântece de Mihai Pascaly. Deci, nu s-a mai jucat, conform programului publicat, drama într-un act „Sărmanul muzicanf ’ (Der arme Musikant) ci comedia intr- un act „Nevasta trebuie să-și urmeze bărbatul” (Das Weib muss dem Mann folgen). S-a anunţat că în seara de vineri 31 iulie va fi „irevocabil” a treia și ultima reprezentaţie, care cuprindea tabloul într-un act în versuri de Bolintineanu: „Miha Viteazul după bătălia de la Călugăreni” și comedia într-un act „Doi profesori procopsiţi”.

În miercurea de 29 iulie, când teatrul roman avea o zi de pauză, spectacolul a fost dat de arti^ţii teatrului local condus de Reimann. Succesul din seara prccedenta a lăsat în umbra reprezentaţia aceasta. Probabil a intervenit ceva, căci despre celelalte spectacole romaneșţi n-au mai apărut în presă dări de seamă sau cronici teatrale. Am urmărit presa germana de atunci. Nici o explicate.

La reprezentaţiile teatrului românesc în Timioara au venit să asiste și Vincentiu Babeș, împreună cu Alexandra Mocioni, deputaţi în dieta de la Budapesta. Alexandra Mocioni avea pe atunci 27 de ani. A fost cel mai tânăr membră al parlamentului maghiar. În primăvara anului 1865, Alexandru Mocioni, la vârsta de 24 de ani, a fost promovat de „doctor utriusque juris” al Universităţii din Graz și în toamna aceluia?i an a fost ales deputat.

La spectacole a luat parte, împreună cu familia ?i suita sa de prieteni, și loan Nacu din Comloșul-Mare, roman macedonean, de origine, generos sprijinitor al culturii. El i-a mvitat pe artișţii romani să-și facă timp ca să vină și la conacul său pentru a da reprezentaţii În faţa populaţiei. Se ştie că artiştii romani s-au deplasat împreună cu Mihai Eminescu într-o echipă mai redusă, dar nu s-a putut păstra dată când au fost la Comloșul-Mare și nil se șţie ce piese au jucat. Probabil într-una din zilele următoare , când făceau pauză la Arad. Desigur, loan Nacu le-a pus la dispoziţie artiștilor romani toate mijloacele de transport și le-a plătit și onorariile cuvenite.Ioan Nacu era bine cunoscut ca un mare iubitor de teatru. Mereu călătorea la Viena numai cu scopnl de a participa la spectacole în stagiunile de teatru.

Tumeul trupei Pascaly s-a încheiat la Timioara în seara de 31 iulie 1868 cu o mare cină în parcul orășului (azi Parcul poporului). A doua zi trupă trebuia să piece la Arad, unde

era așteptata de romanii de acolo. Programul fusese anunţat din vreme prin afișe și prin presa. Numeroși timi^oreni i-au insotil pe artişti la Arad. Iulian Grozescu era mereu cu ei. La Arad a venit și Iosif Vulcan, care a și vorbit pe scenă. Aici s-a întâlnit pentru prima oară cu Mihai Eminescu , tânărul său colaborator la revista Familia± Cu ocazia aceasta i-a predat spre publicarc poezia „La o artistă” dedicată Mariei Vasilescu, tanaramuzicianS și cântăreaţă dm trupa lui Pascaly. Poezia a apărut pe prima pagină a revistei Familia.

Primul spectacol de la Arad a fost un adevărat triumf. S-au jucat „Poemul romantic” de Matei Millo, apoi „Doi profesori procopsiţi” și la urma „Balul la Palat”. La ridicarea cortinei, înainte de prima piesă, Mihai Pascaly a declamat poezia „Adu- ţi aminte, România” de Atanasie M. Marienescu. Cotidianul maghiar Alfold a publicat o cronică plină de laude la adresa artiștilor, că după alte spectacole să înceapă ca să critice teatml roman. În schimb Arader Zeitung s-a arătat mai obiectiv în aprecierile sale. La Arad a stat trupa până aproape de sfaryitul lunii august, făcând lungi pauze între reprezentaţii, din cauza descompletării colectivului de actori. Mihai Pascaly și alţii s-au îmbolnăvit, iar pianista și cântăreaţa trupei, Maria Vasilescu, a părăsit ansamblul. În perioada aceasta, la stăruinţa romanilor din regiune, actorii s-au deplasat în formaţii mai mici ca să joace în centrele rurale. Cred că un studiu mai amănunţit asupra acestei perioade ar desluși numeroase momente necunoscute până acum clin viaţa lui Eminescu, fiindcă el s-a deplasat cu artiştii peste tot, !ji a mai revenit în zilele libere cu Iulian Grozescu la Timioara. După ce trupa s-a pus din nou pe picioare, Mihai Pascaly n-a mai putut să-și continuie turneul potrivit planului.

La insistenţele bănăţenilor, care i-au vorbit de vechiul teatru din Oraviţa, Pascaly a făcut acel popas istoric, despre care multe s-au scris, entuziasmul carașenilor pentru artiştii romani depayind orice închipuire. La spectacoiele de la Oraviţa au luat parte o mulţime de ţărani și intelectualii satelor. Trupa bucureșteana a sosit în seara de duminică, 30 august 1868. Primirea de la gară Oraviţa, de grandioase proporţii, a mobilizat spontan ș1 într-o înflăcărată izbucnire de elan, pe toţi românii din oraş și de la sate. Sărbătorească întâmpinare, cu ţărani în costume naţionale și toate manifestaţiile de simpatie de la Oraviţa au lăsat amintiri de neuters artiștilor romani și tânărului Eminescu. Luni seara s-a jucat comedia „ștrengarul din Paris”, iar marţi la 1 septembrie 1868, la cererea publicului, a fost prezentat tabloul istoric în versuri de Bolintineanu: „Mihai Viteazul după bătălia de la Călugăreni” și piesa „Doi profesori”, iar între ele Matilda Pascaly a recitat în costum naţional poezia „Copilă romană” de Iosif Vulcan. Aceste spectacole, deși puţine, au însemnat cele mai importante momente din istoria teatrului de la Oraviţa. În ziua de miercuri, 2 septembrie 1868, întreaga trupă a lui Pascaly a părăsit Oraviţa, plecând spre Baziaș. Artiştii au lăsat în urma lor amintirea emoţionantelor clipe de înfrăţire și afirmare românească, iar ei au dus din turneul lor, în capitala României, nestinsa flacără a credinţei ca nimic nu-i putea despărţi pe fiii aceluiași popor.

consideră cleric, semna că a tare deș i era-n j udecata consistoriul „oput” pentru totdeauna de la lucrarea diaconiei.

În ziua'de 20 iunie 1993 la Iași, după 122 de ani de la aceste evenimente în Biserica 40 de Sfinţi unde și-a început Ion Creanga viaţa de cleric, printr-o hotărâre a sinodului de atunci. Daniel, azi Patriarhul B.O.R., i s-a ridicat pedeapsă și a fost primit în rândul slujitorilor bisericii, diacon. Ideea apartme unor luminaţi preoţi moldoveni care au făcut, cu mult înainte la Biserică din Humuleșţi și așa s-a reparat o nedreptate seculară.

IARĂ și IARĂ ... DESPRE EMinescu

S-au scris peste 27.000 de titluri legate de extraordinară personalitate a chintesenţei geniului românesc și n-ar fi deloc nefolositor să aprofundăm și de această dată aspecte noi care ne trimit la acela ce vorbea despre sine: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor ...”

Eminescu s-a străduit din răsputeri să aducă limbă pe făgaşul ei de „fagure de miere”.Se ştie că gramatica lui Eliade dădea disperate semne de leşin, dacă nu cluaj teagea. să

moară, torturată mereu de dezacorduri grave și*grawTnTri de exprimare. În acest sens, împreună cu Slavici și Caragiale, a iniţiat un plan de elaborate a unei noi gramatici, plan ce n-a fost, din varii motive, niciodată împlinit. În starlit, fără foarte multe detalii, aș vrea să vă spun, • arfl să reamintesc celor ce știtijca în anul 1876, pe vremea când Eminescu lucra la Ciirierul de Iași, îi pică în mână o broșura intitulată „Căuele crizei financiare în România”, plină de greșeli gramaticale; poetul revoltat scrie în Curierul de Iași, din 7 iulie 1876: „doctoml în medicină, doctoml în drept, a uitat să vede a învăţa acea ramură a filosofiei de stat, care în limba vulgară se numește gramatica, pentru care pricină îl sfătuim să mai intre în clasa a Il-a a ,,universităţii” din Hârlău, ca să studieze profundă . teorie despre acordarea subiectului cu predicatul și adjectivelor și verbilor cu substantivele, la care se referă. Cum că această preţioasă teorie îi lipsește, dovedim prin următoarele citate: ... este cinci ani de când ...;*vrteic comute discrete la noi ... (susţinem că ele discrește, pentm case face doctori) ... O altă preţioasa regulă, dincolo' de' sfera cunoștânţilor d-rului, este că numele proprii se scriu cu iniţiale mari. Iată-le: ... seria munţilor carpafii. Bariera nestrămutată a dundri ... Resbelul crimei (câtește Crimeei) ș.a ,ș.a.” (Scrieri, pag.383). Cauza adâncă a acestor greșeli trebuie căutată mai

ales în sistemul vicios de învăţământ de atunci. Chiar pe treapla ierarhică cea mai înaltă, în actele oficiale ale ministerului, era o continuare a modului schematic peniru.că.Jji școala se învăţau definiţii și nu se stud ia logic gramatica, lipseau „cunoştinţa vie și concretă a partiloi cuvântului”, „exerciţiile de stil”; „pronunţarea falsă merge mână-n mână cu scrierea falsă”. (Scrieri, pag. 258). O circular;! a ministrului G. Chitu, în care acesta cerea „niște memorande critice” pentru reforma învăţământului, e discutată de M. Eminescu și însoţită de următoarea notă: „Frumoase intentium - nu-i vorba - și n-avem nimic de zis în contra lor. Dar nu vor găsi oare cetitorii no^tri, că oarecare cunoștmte de gramatică, interpunctiune ș1 stilistica n-ar fi cu totul de prisos la acel onora! oficiu? Mai ales în perspectiva ace lor interesante investigaţii ştiinţifice, pe care are de gând*»afbWcW’ (Scrieri, pag. 279).

Că revizor școlar, poetul a făcut observaţii critice privind modul în care se preda atunci limba romană. În însemnările lui citim: „Scrierea e în toată școala neglijată, caligrafia o noţiune cunoscută numai teoreticește, gramatica esista ca un feKcje schematismu de cuvinte, a căror întrebuinţare reală li lipse|tc. copiilor” (ib., pag. 256). Nici în Vaslui situaţia nu era mai bună, cum se vede dintr-un raport către minister, trimis de Eminescu la 1 mai 1876, în care el spunea: „Gramatica se preda mecanic, după manualul lui Macarescu, care conţine definiţii, nu garantează însă nicidecum cunoştinţa concretă a regulelor limbii. În privinţa ortografiei, se înţelege că nu e de cerat ca să ştie și copilele cutarc sau cutare din multele sisteme ortografice, a căror cunojtinta prime]dinette bunul simţ; ci întrebarea se duce mai cu searna la pronunţia corectă și la scrierea - fie chiar cu totul fonetica - a cuvintelor formelor pronunţate corect”. (Scrieri, pag. 258).

M -

ÎNVIEREATEXT DE MIHAIL EMINESCU

Timpul, VI, nr. 81, 16 aprilie 1878, p.l

și iarăși bat la poartă cu degetele moi florile primăverii și unde acura cinci sute de ani turmele lui Bucur ciobanul se pierdeau în orizontul șesului, astăzi mii de grădini contrastează în tânăra verdeaţă cu zidurile albe și acoperămintele strălucite ale caselor și cu tumurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vestește vechea și tristă legenda că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înălţa din giulgiul alb că floarea de crin, ridicându-şi fruntea să radioasă la ceruri.

Tristă și mângâietoare legenda! lată două mii de ani aproape de când ea a ridicat popoarele din întuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia Fiului lui Dumnezeu e cartea după care se create omenirea. Învăţăturile lui Buddha, viaţa lui Socrate și principiile stoicilor, cărarea spre virtute a chinezului La-o-Tse, deși asemănătoare cu învăţămintele creștinismului, n-au avut atâta influenţă, n-au ridicat atâta pe om ca Evanghelia, această simplă și populară biografie a blândului Nazarinean, a Cărui inimă a fost străpunsă de cele mai mari dureri morale și fizice, și nu pentru El, ci pentru binele și mântuirea altora. și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreţ de semenii lui; și Socrate a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuţii civice a antichităţii. Nu nepăsare, nu dispreţ: suferinţă și amărăciunea întreagă a morţii au pătruns inima Mielului simţitor, și în momentele supreme, au încolţit iubirea în inima Lui și și-au încheiat viaţa pământească, cerând de la Tată-Său din cemri iertarea prigonitorilor. Astfel a se sacrifica pe sine pentru semenii săi, nu din mândrie, nu din sentiment de datorie civică, ci din iubire, a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existenţeiumane, aces sâmbure de adevăr care dizolvă adâncă dizarmonie și asprimea luptei pentru existenţa ce bântuie natura întreagă.E ușoară credinţa că prin precepte teoretice de morală, prin ştiinţă, oarecum, omul se poate face mai bun. Omul trebuie să aibă înaintea lui un om că ţip de perfecţiune, după care să-și modeleze caracterul și faptele. Precum artamodemaiși datorează renașterea modelelor antice, astfel [este] creșterea prototipului omului moral [după] lisus Hristos. După El încearcă creștinul a-și modela viaţa sa proprie, încearcă combătând instinctele și pomirile pământeșt i din sine. Chiardaca dezvoltarea

cunoștintelor naturale se îndreaptă adeseori sub forma filosofemelor materialiste, în contra părţilor dogmatice a Scripturii, chiar dacă în clasele mai culte soluţiuni filosofice a problemei existentci iau loc soluţiunii pe care o da Biblia, caracterele crescute sub influenţa biografiei lui Hristos, ?i cari s-au încercat a se modela după al Lui, rămân creatine.

Dacă vorbim de această împrejurare e pentru a arăta că nu în cultura excesivă a minţii consista misiunea școalelor - excepţie făcând de cele înalte - ci în creșterea caracterului. De acolo rezultă importanta biografiei lui Hristos, pentru inimile unei omeniri veșnic renăscânde. Pentru a se îmbogăţi, pentru a-și îmbunătăţi starea materială, pentru a ușura lupta pentru existenţă, dând mii de ajutoare muncii braţului, oamenii au nevoie de mii de cunoştinţe exacte. Pentru a fi buni, pentm a se respecta unii pe alţii și a-și veni unul altuia în ajutor, [oamenii] au nevoie de religie.

De aici răsare însă și marea deosebire între vechiul stal păgân și statul creșţin. Statul că product al naturii e supus acelorași legi mecanice, prezintă același complex de lupte pentru existenţa individuals și colectivă că și natură. Menirea monarhiei creatine e a modera asprimea legilor inerente statului prin apărarea celui slab de exploatarea celui putemic, și în fine prin compensaţie. Dacă există putemici, ei caută să compenseze prin o activitate binefăcătoare puterea ce-o au asupra altora. De aceea pentfu înaintarea în viaţa politică cauta să se ceară sail o mare inteligenţa sau un mare caracter, care să compenseze munca societăţii ce-i susţine. Acesta ar fi idealul monarhiei

creatine și ar fi misiunea Bisericii de-a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de Nazarineanul răstignit a căutat să se-mbrace în formele frumoase ale Bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleţe artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat fondul, nu trebuie uitat că orice bun de care ne bucurăm în lume e în mare fapta altora și ca posesiunea lui trebuie răscumpărata printr-un echivalent de muncă. De aceea e de datoria claselor superioare de-a strânge cât de multă cultură pentru a ușura munca celor de jos, pentru a le lumina și a le conduce spre binele lor moral și material.

Suferinţele de moarte ale Învăţătorului și modelului nostru nu ni se cer decât în momente excepfionale, nu sc cer decât de la eroi și de la martiri. Dar atât cât ne permite imperfectitinea naturii omeneșb, fiecine trebuie să caute a compensa prin munca și prin sacriliciu bunurile de care se bucură. Atunci numai Domnul va petrece în mijlocul nostru, precutn adeseori cu bucurie a petrecut în mijlocul putemicilor și religioșilor noștri străbuni.

(f) b.ft ■

EMINESCU ș1 /7DAGA MITICA"

Prof. Gligor Hayn

Civilizaţia că panoramă a de^ertaciunilor, istoria cu cole două dimensiuni: trecutul glorios și prezentul decăzut, un prezcnl prelungit rareori într-un tirnp optativ, reprezintă una dintrc importantele teme ale operei eminescicne din care s-au alimental marile creaţii: Scrisorile, Memento Mori, Sarmis, Gemenii. Odin și poetul, Povestea Dochiei și ursitorile, Strigoii și multe altele. Un loc aparte, privilegiat chiar, cum observă Perpessicius în prefaţa la Opere alese, îl ocupa dacismul. Dacismul, că problematica, reprezintă un timp și o existenţă eroică, într-o ţară mirifica aflată sub tutela zeului hiperborean Zalmoxis care îl egalează în autoritate pe zeul nordic Odin, alături de care, insuși sau prin trimisul sau, Decebal, sta la masă. Prelucrând mitul dacic, Eminescu sintetizează creator și original elememtelc din literatura română pașoptista romantică: efemeritatea civilizaţiilor perisate de nemila timpului, soarta schimbătoare și deșertaciunea lumii. Dacismul eroic, legendar, se prelungește la Eminescu până în evul formării ţărilor romane, cu voievozii maramureșeni și mușatini legendări. Eminescu cauta trecutul în miturile populare din vechile scripturi, din hrisoave și cronici , cu fascinaţie și cu naivitatea înaintașilor Costin, Cantemir, Asachi, Heliade Rădulescu și Bolintineanu, pentru a reconstitui trecutul unui neam de inegalat prestigiu în vechime și nobleţe, într-o viziune etnogenetică, vizând neamuri și fiinţă, deopotrivă. În spiritul tragediei greceşti sau shakespeareiene, Eminescu se încumeta să scrie o grandiosa epopee dacică, începând cu mitul creaţiei. A se vedea: Visez la basmul vechi al zânei Dochii sau sonetul Afard-i toamna dar, mai ales, Memento Mori, în care Dacia este Paradisul pierdut, precum și alte poeme ce stau sub semnul dimensiunii mitice a „veșnicei reîntoarceri”, apelând la datele Romei antice, la vis și la decorul oniric, fără a neglija datele istorice reale. Dacia mitica reprezintă întâia vârstă istorică a neamului, scăpată din chingile ciclurilor temporale, pentru a se continua cu vârsta eroică, având ca referinţe ale legendarului personajele din Scrisoarea III, Bogdan Dragoș, Cornul lui Decebal, fragmentele dramatice despre Mușatim, despre Avram lancu și despre Andrei Mureșanu. În mit, poetul vede cifrul unor semne fară de care rătăcim în istorie. Dacia eminesciană nu cunoaște barbaria și, raportată fiind la universul latinitătii, are o vechime exemplars, simbolizată de ,,Dunărea bătrană”, „Carpatul sur” și „magul cititor în semne”; ea este rivalul necesar Romei pentru că aceasta să nu-și piardă vigoarea. În această viziune, Decebal este omul providenţei menit să elibereze neamul de sub blestemele istoriei pentru a-și recâştiga locul cuvenit în lume. Vezi epilogul piesei Bogdan-DragopCornul lui Decebal cu Sarmisegetusa. ImpietritS în mSretia trecutului: ,,Că nu-s codru ci cetate. Dar vrăjit eun sunt de mult, Pană când o să ascult, Răsunând din deal în deal; Cornul mândru, triumfal, Al craiului Decebal (...) Căci la sunetul de corn, Toate-n viaţa se intom” (Mușaţin și Codrul)

Meditând asupra modului cum Eminescu receptează și proiectează istoria veche a românilor, ni se pare lucru de mirare că exegeţii operei sale nu au stăruit mai mult asupra unui adevăr și anurne că nu numai în ,,Panorama desertdciunilor ” el are viziunea dialectics a evoluţiei civilizaţiei dacice și a celei romane. Dacă ultima este privită cu ochi critic și aciditatea din Scrisori, că una care și-a trăit timpul, e coraptă, perimată, sortită pieirii, cealaltă, purificată prin jcrtfa de sânge, are viitoml din Ce-ţi doresc eu fie, dulce Romdnie. Cucerirea roman în Dacia nu i se pare benefică, cuceritorii sunt sortiţi blestemului că puxtători ai relelor, pe când Dacii, în frunte cu Decebal, sunt martini apărători de neam și datini.

Pentru Mihai Eminescu, Dacia este patria spirituals și spiritul patriei, o sinteză daco-romanS. Încercarea de recuperare a spiritului Daciei este motivată de nevoia de recuperare a unor valori: înţelepciunea, cumpătarea, armonia fiinţei într-un spaţiu etnomitic și etnogeografic existenţial, dat ca un paradis terestru de sănătate morals i fizică, vitejie, etc. De aceea este lesne de observat că, în Memento Mori, Dacia este mai cu seamă Dacia mitică, fără început, fără devenire, în veșnica devenire, intruii peisaj mioritic legănat: munte-șes, corespunzător pulsafiiloi cosmice, având ecou în uscat și apele primordiale. (Dunaiv m

Carpat). O astfel de Dacie nu poartă în sine gemenii distrugei li, ei vin din afară („împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai incapft Au venit și-n ţara noastră de-au cerut parnant și apă”)

într-o astfel de Dacie cauta Eminescu semnele de sanatau- și recuperare a patriei sale, bântuită de rele. O astfel de Dane bocește Dochia în poemul dramatic Decebal: ,,Ah! Decebal, cât chin e-n asta lume, Viaţa ei este un spasm lung, Totul e mărginit, durereanu ... Etema.pace și de-atunci... durere,Numai durere este-n asta lume ... ” în acest poem, atât de rar citat, nil se inffunta numai două civilizaţii, cea a Daciei și cea a Romei, ci două vocaţii, două moduri de existenţă în spirit: ordinea și dezordinea. Căderea civilizaţiei dacice înseamnă pentru poel ruperea unor falii în armonia universului, dezechilibrul ipotetic provocat de repaosul lui Hiperion, dacă Demiurgul ar fi inguduil repaosul, viaţa finită.

Viziunea lui Mihai Eminescu asupra Daciei mitice este cosmogonica. Aici, totul este predestinat 51 ordonat de o minte mecanică, abstracts căreia nici pasul fumicii nu-i scăpa. Din această ordine macro și microcosmica face parte și Dacia, a cărei cădere îl determină pe Eminescu să se întrebe în acelaș citat poem , Memento Mori: „Dar mai ştii? ... N-auzim noaptea armonia din pleiade? știm de nu trăim pe o lume, ce pe nesimţite cade?”

Universul, gândit platonician de paşoptişti, este regândit kantian de Eminescu că o pluralitate de lumi - galaxii, sisteme solare, plante, popoare aflate la bunul plac al unei minţi atoatefacatoare și atoateștiutoare, un univers sferic al romantismului pa?optist, într-o viziune muzical-armonica și inteligentă, în care fiinţa umană e consubstanţiala cu fiinţa lumii, deci unul umanizabil și nu intangibil, precum universul filosofului german.

În spiritul gândirii lui Nicolae Densușeanu gandeste Mihai Eminescu locul Daciei în acest univers - că stâlp al lumii, axis mundi, conferindu-i menirea de tărâm originar de unde pământul comunica, prin pulsaţii, cu cosmosul și unde zeii coboară. în Odin și poetul că și în Memento Mori, zeii Daciei locuiesc în Valhala împreună cu vitejii zei ai nordului germanic .i scandinav. Este interesant de observat că viziunea mitico- istorică a poetului este cea a contemporanilor săi, când este vorba despre civilizaţiile nord și sud-dunare, surprinse în două inari momente istorice: migrarea hiperboreenilor traci spre sud .i marea migraţie a hunilor, germanilor, slavilor și seminţiile mongolo-turanice. Numai într-o astfel de viziune istorică și numai gândind cu luciditate asupra mării iubiri a poetului faţă de elementul autohton geto-dac putem înţelege și stăruinţa cu care el evoca Dacia preistorică, Dacia istorică și mitică, Dochia, fiica sau soră lui Decebal, devenită zeitatea feminină supremă a Daciei, numită când Crăiasa, când Regina, când Zână. În toate ipostazele, portretul ei fizic întruneşte suma trăsăturilor femeilor dace, receptata prin izvoare istorice de la Herodot ș1 Strabon încoace și sintetizată magistral în Panorama deşertăciunilor, mai cu seamă în episodul cel mai dezvoltat al Craiului Daciei, în care zeiţa cu pasărea măiastră pe umăr, în luntrea trasă de lebede, coboară bătrânul fluviu: „Peste podul cel ușure, zâna Dochia ffumoasa. Trece împletindu-şi părul cel de-auree matasa, Alba-i ca zăpada noaptea, corpu-i nalt și mladiet, Aurul pletelor strecoară prin manutele-i de ceară și prin haine argintoase străbat membrele-i ușoare, Abia podul îl atinge mici picioare-i de- omăt”. Nu de puţine ori Dochia, zâna Daciei ferice, e surprinsain ipostazele zeiţei Diana, alias Bendis, zeiţa vânătorii, a pădurilor, vegetaţiei și izvoarelor; ea are palate de stând în codri, pe ea o slujesc cerboaice, cerbi și zimbri, păsări măiestre, copile de împăraţi. De cele mai multe ori, Dochia apare ca zeiţa, având toate atributele femeii ideale dm erotică eminesciană. Tot ca zeitate dacică, având atributele lui Bendis , stăpâna a turmelor de ciute, cerbi și zimbri, dar și a buciumului, ca semn al regalităţii, este în finalul superbului poem Sarmis, menit să devină prolog la Gemenii sau la drama Gemenii: „Din codrii singuratici un com părea că sună Sălbatecele tunne la ţărmuri se adună. Din stuful de mlaștini, din valurile ierbii și din poteci de codru vin ciutele și cerbii, Iar caii albi ai mării p zimbrii zânei Dochii întind spre apă gâtul, la cer înălţă ochii.”

Fără teamă că fortăm nota, apreciem chipul și atributclc hipnotice ale Dochiei că fund și atributele frumoasei și nefericilc i Tomiris din poemul Gemenii, poem în care, pe parcursul elaborării, numele personajelor suferă oarecare schimbări Din pacâte, exegeţii - dintre care câţiva și-au închinat viața studierii operei eminesciene - nu au sesizat multiplele ipostaze în care apare această zeitate intrată în panteonul dacismulm pe care, convenţional, Eminescu o numește Dochia, deși cn aceleași infatișări și atribute ea este omniprezenta în spaţial mito-istoric evocat cu savoare și patimă. în poemul Strigoii, că este identificabilă cu Fecioara Maria. Dochia, Crăiasa, Regina dunSreana cu pruncul, chiar tanăra văduvă din Calm (file din poveste) trimit către un simbolism al etnogenezei, al renaștern prin jertfa purificatoare, prin încercări și suferinţe, prin urmași Așadar, Dochia lui Eminescu și a poporului român este un personaj mitic provenit din personaj istoric, din speranţele unui popor subjugat, trăitor sute de ani cu speranţa într-un Mesia din casa regală Decebal, prin osul princiar Dochia.

Din personaj istoric real, ea a devenit cu timpul zeitate perpetua și tutelara a unui popor de vânători, păstori și agricultori, popor care într-o mie de ani, cât au durat migraţiile, nu a suferit mai puţin decât poporul lui Israel. O superbă sinteză a acestor ipoteze este Poemul Povestea Dochiei și ursitorile, care versifica și parte din tâlcul basmului Tinereţe fără bdtranete și viatafara de moarte. Sigur, poemul acesta, proba de virtuozitate desprinsă la academia liricii populare, merits un tratat de poetică pentru bogăţia de teme, motive și simboluxi, fără a ne mai referi la generozitatea tropilor. Apar aici, în veșminte de o rară prospeţime, codrul bătrân, motivul petitului, al gemenilor, al văduvei cu pruncul, etnogeneza că nunta, migraţiile și hiperbolizarea morţii lui Traian. Împăratul roman este cuceritorul, cel care a întrerupt destinul și evoluţia firească a unui neam. Decăderea capătă accente de satira similară cu aceea din partea a Il-a a Scrisorii III, în Odin și poetul, „poem de o graţie particulars”, „în care grandoarea halelor nordice, unde zeii stau la masă cu eroii legendări ai trecutului, este umanizată de ironia cu care, invitat de Odin, bardul nostra stă la taifas cu zeii, cărora le povestește de lumea de pitici (oameni „mărunţi”) din care vine, pitici care sunt urmă?îi romanilor cuceritori: „ - Dâra urmaşii acelor Romani? - Ce să vorbesc cu ei? Toţi oameni Pigmei sunt azi pe vechiul glob ... dar ei Între pigmei sunt cei mai mici Mai slabi, mai fără suflet, mai mișei... ” La fel îi evoca pe romani și pe descendenţii acestora în juvenila piesa de teatru Mira, care precede poemul Memento Mori.

Subtil cunoscatorde istorii și de istorie nationals, Eminescu ştie de la paşoptişti năravul nostru de a cădea cu uşurinţă, de o parte sau alta, declarându-ne când daci, când romani, după cum merg vremurile: „Daci sau romani, romani sau daci este indiferent. Suntem romani i punctum.”

Y - A -

graficul creator 11 și descreșterii lurainii solare de la Solstiţial de lama până la următorul Solstiţiu de lama. Ca urmare iată mesajul ezoteric al cuvântului oraș: „Armonia Soarelui născută prin cre?terea și descreșterea Luminii Solare”. Deci este locul unde se naște o comunitate de Lumină, unde puterea Luminii Iubirii Divine zămisleşte și răsare. La început i-au spus SAT: adică „creșterea și descreșterea luminii născută din tatăl”, apoi au realizat că tatăl este Soarele și i-au spus Oraș. În sanscrită Horă este dans iniţiatic închinat lui Ră, care se încheia cu rostirea: „0, Ră, ce frumos eșt.i!”

Bibliografe:

1 N. Densușianu — Dacia Preistorică, Ed. Arhetip, Bucureşti, 20023. G. D. Iscra - Traco-geto-dacii, naţiunea mated din spaţial carpato-danubiano balcanic,

Casa de editura și librărie „N. Bălcescu”, Bucureşti, 2003.4. Costel Artenie Condurache — Corneliu Zelea Codreanu. Prezent! Asociaţia Prezent,

Bucureşti, 2006.5. Principes Etruscos. Entre Oriente y Occidente, Obra social „La Caixa”, Madrid, 2008.6. Los Etruscos - Museo Arqueologico Nacional Madrid, 27 septembrie 2007 - 17

februarie 2008.7. 6. 7. I.C. Drdgan - Noi, trac'd, Bucureşti, 1976.8.

PREISTORIA DACILORîn lucrările scriitorilor antici, locuitorii spaţiului nostru strămoşesc au fost denumiţi în

foarte multe feluri. Toate denumirile de pelasgi, urieși, hiperborei, sciţi și traci, nu sunt altceva decât diferitele denumiri date pentru anumitele perioade din istoria și preistoria pământului strămoşesc marii ginţi a geto- dacilor, geto-daci care apoi sunt cunoscuţi în marele spaţiu de la izvoarele Dunării și până departe dincolo de Nipru, la răsărit, sub cele peste o sută de denumiri, după locurile în care trăiau, după aptitudinile și vocaţia fiecăruia.

Geto-dacii din marele spaţiu în care locuiau organizaţi, firește, în numeroase state locale au avut familii regale domnitoare, unele dintre acestea domnind peste locuitorii unor largi spaţii strămoşeşti și având înrudiri cu alte familii regale ale timpului. Astfel, în scrierile vechi sunt amintiţi o mulţime de regi ai stirpei autohtone numită de istoricista traca, geto-daca și ai mlădiţelor ei:

REGELE TYPHON - (circa 3000 de ani i.e.n.) rege intr- o epocă îndepărtată, în spaţiul geto-dac, pe timpul când domnea în Egipt fratele său Osiris.

REGELE ZALMOXES — Rege legislator, devemt zeul geto-daci lor.REGELE ION, FIUL I I I XANTHLS - este amintit în scrierile homerice și în Istoriile lui

Herodot, că bând regele ionienilor plecaţi cu milenii în urmă din spaţiul carpato- dunărean.INACUS - rege al ţării Igrichi din Ardeal, de pe Valea Mureșului. Este fondatorul

dinastiei care a coborât, în jural anului 2000 i.e.n., în viitoarea Grecie, nume ce provine de la această tară din Ardeal.

TROIAN - rege.REGELE DORU - prezentat de Herodot, conducător al

doriefeilbr care au plecat și ei din Ardealul strămoşesc, invadaml. că și ioniemi și acheenii, sudul Peninsulei Balcanice.

REGELE CODRU — este amintit în scrierile lm* TARGITATS - primul rege al sciţilor, menţionat do Herodot, domnind cu o mie de ani înainte de invazia perșiloi conduși de Darius (521-486)

SIPOXAIS - rege scit, fiul lui Targitais, amintit dc Herodot.ARPOXAIS - rege scit, al doilea fiu al lui Targitais.COLAXA1S - rege scit, al treilea fiu al lui Targitais.SCOLOTO - rege scit, amintit de Herodot.PROMETHEU - unul dintre ilu?ș regi sciţi, cum erau numiţi de către istoricii

antici locuitorii acestor pământuri stramoșești.IDANTHYIRSES - rege scit care s-a aventurat, în calitate de „cuceritor al inimii

ţării” să-și supună Libanul și Egiptul.SAUT (SAGLIS) - amintit de Aristophan și de Platon că domnind cu un secol

înaintea războaielor troiene.GHNUAR - (sec. VII-VI i. e. n.) rege scit.IDANTHYROS - rege scit în secolul VII-VI i.e.n..CADUID - (anul 590 i.e.n.) era fratele învăţatului Anacharsis, care făcuse

cunoştinţă cu înţeleptul Solon.TANNASIS (TĂNASE) - rege scit din timpul regelui Vesois din regatul mediu al

Egiptului, secolele XIV-XIII i.e.n.SCITARBA - rege scit amintit de istoricul grec Ctesis / 416 i.e.n.GETA - rege al gintei getice.ATHEAS - (a. 340 i.e.n.) menţionat de Trogus Pompeius ca fiind rege scit,

domnind în teritoriile nord-dunarene, aflandu- se în lupta cu regele Filip al II-lea al Macedoniei.

MASSAGETA - rege al massagetilor, frate cu regele scit Scitarba.AGATHYRSOS - proto părintele agatârşilor, neam geto- dac din Transilvania.TAXACE - rege scit din secolul al V-lea i.e.n., evocat de Herodot, care a

împiedicat retragerea regelui Darius al pencil orpeste Dunăre. Promovează o diplomatic de alianţă cu ionienii j’.reci, neamuri ale sale.

SCOPASIS - rege al sciţilor, amintit tot de Herodot în legătură cu invazia regelui Darius al perșilor.

ESTIA - rege scit, la care face referiri Herodot, în aceeași împrejurare a invaziei lui Darius, secolul al V-lea i.e.n.

ZARINA - cârmuitor al sciţilor.MEDIE este fiul lui Protileien, după Herodot.AIETE - (pe la anul 1330 i.e.n.) îşi avea tara „sub constelaţia Ursa Mare”, pe care

vechii geografi o atribuiau geţilor. După descrierea unor scriitori antici, Argonauţii, în căutarea lanei de aur, vin în ţara regelui Aiete, a lui Aia, în sens de „ţară”, care se afla în regiunea de nord a Mării Negre, după cum consemnează scriitorul antic Strabon, care reproduce din cuvintele rostite de Medeea, fiica lui Aiete către Iason: „Iar ttaal meu (Aiete) domnește peste întreaga regiune din partea stângă a Pontului (Euxin) până în Schitia cea acoperită de neaua”. Locuitorii regatului faimosului rege Aiete „se bucurau de o excelentă bunăstare economică, pastorală, agricolă, precum și de avuţii enorme metalice”. Capitala renumitului regat se alia în „Cetatea urieșilor”, pe maiul stâng al iretului, denumită Dia, numele unei vechi divinităţi pelasge, Dioscurias, în antichitate Terregina și apoi Tirighina, localitate lângă Barboși, după descrierea invatatoralui G. A. Mergeanu, din comună Fileșţi, pe al cărui teritoriu se aflau aceste ruine.

RHESOS - (sec. XII i.e.n.) amintit de Homer. Era fiul lui loneu, rege zis al tracilor; în timpul războaielor troiene domnea „în părţile cele mai extreme ale Peninsulei Balcanice”, deci în părţile dunărene. În războiul troian ia parte ca aliat al regelui Priam. Hector, fiul

regelui Priam, căsătorit cu Andronica, îl socotește pe Rhesos că făcând parte „din același neam cu noi”. Homer îl prezintă pe Rhesos că unul dintre cei mai bogaţi regi, cu arme de luptă, cu veșminte aurite și cu un car din aur, foarte viteaz, având cei mai framosi cai din lume, deosebit de năzdravani.

TELEPHUS - (secolul XII i.e.n) „rege al geţilor”, numit și mysi, căci era o epocă în care numele de mysi era sinonim cu cel de geţi, din Valea Dunării. După tradiţiile greceşti, Telephis era supranumit „Latinus”

ARIMNESTUS - rege al neamurilor tursenilor, c;re locuiau în nordul Dunării.TYRRHENUS-(sec. Xll-XIi.e.n.) este un alt fiual rege ui get Telephus, devenit rege al

neamului get, zis al tursenilor, ca'e, în migrarea lor spre Apus, au descălecat pe teritoriul Italiei ie astăzi și apoi în Spania.

IIARPALOS - rege „trac”, amintit de Vergiliu în Eneiai, opera în care descria pe fiica acestuia, Herpalice, că fund întruchiparea frumuseţii pământului tracic, adică geto-dacic.

REGINA TOMYRIS - (550- 530-i.e.n.) domnește în regatul Massagetilor care se întindea din părţile de apus de Marii Caspice pan! în părţile apusene ale Asiei.

REGELE CHARNABON - (secolul al V-lea l.e.n), denumit și Cârnul sau Gârbovitul. Scriitorul grec Sophode (497- 405 i.e.n.) îl menţionează că rege „care acum domneș;e peste geţi”, sintagma ce confirmă aprecierile realiste, după care Chamabon nu era el primul rege al geţilor, deci încă în element care atestă vechitnea monarhiei getice pe pamanturie strămoşeşti.

TERES I - (480-470 i.e.n.) este întemeietorul regatului Odrisilor, neamuri ale geto-dacilor din imediata apropiere ce Grecia Antică.

SPARGAPITHES - (sec. VII i.e.n.), rege al agatârşilor, strămoii lui Anacharsis, ce domnea în Transilvania.

ARIAPEITHES - (sec. VII i.e.n.), rege scit ce domnea în timpul regelui Spargapeithes din Transilvania. Ariapheites id avea reşedinţa la Olbia pe Bug. El s-a căsătorit cu o printes. din Histria, de la care a avut un fiu numit Scyles, amintit și de istoricul și arherologul roman Vasile Pârvan.

SCYLES - rege, fiul lui Ariapheites.SPARGAPEITHES - (sec. V i.e.n.) este un alt reg; al agatar^ilor. După aprecierile

istoricului roman Nicolas Densușianu, intmcat grecii schimonoseau denumirile geto- dacilor, el argumentează că acest nume era la origine ZARAB1 - SB ARAB -SABAR ?i apoi BAS ARAB. Deci, se confirmă cigeţii aveau o familie domnitoare monarhica și în secolul al VII- lca i.e.n. și că numele de Basarab nu provine de la vreun cuvânt cuman, cum mulţi istorici și filologi romani inclinau să creadă, fSra să argumenteze ştiinţific. De menţionat că argumentele ştiinţifice ale lui N. Densușianu s-au confirmat întrucât scriitorul Chalcocondyl Demetrios, istoric bizantin grec, în a sa lucrare numește pe domnul Ţării Româneşti, Dan, la anul 1444 ca bând „fiul lui Saraba”, în loc de Basarab.

CORASU - rege în Tracia, în secolul al V-lea.REGELE SITALCES - (din jurul anului 440 i.e.n), denumit „regele geţilor i tracilor”ORTAMASADES - rege scit, în secolul V-VI i.e.n, în sudul MoldoveiRHOEMATALCES - un rege scit.COTHYSO - rege, fiul lui Rhoematalces.SEUTHES 1 - rege odris.SEUTHES ÎI - rege odris.SEUTHES III-rege odris.ATHLAS - rege în Basarabia de sud.RHESCUPQRIS I - rege, frate cu Rhoematalces.SAVIAKES, TANUSA, AKROSUS, CHERASPES, KANTES și SCOPASIS amintiţi de

Herodot - regi ai sciţilor în teritoriile de la nordul Marii Negre.REX HISTRIANORUM - regele dunărenilor.

COTHELAS-rege (cca. 341 i.e.n.)SARMIS (SIRMIS) (cca. 367 i.e.n.) Este întemeietorul re^edintei sale de la

Sarmisegetusa, întrucât o monedă de aur, găsită la Turda, reprezintă bustul sau cu inscripţia Sarmis Bazil.

SÂRMOS - regele tribalilor, neam geto-dac la sud de Dunăre, în secolul IV i.e.n.REGELE DROMICHETE. Este regele unui înfloritor stat getic. După unele

documente, de la orașul Hellis, amintit că reşedinţă, capitală a regatului sau - semnificând Bucuroasă, provine și numele capitalei ţării noastre, București.

MOSKON - rege get, era vecin la răsărit cu o ţară a sciţilor.OROLES - regele dacilor la începutul secolului ÎI i.e.n.CLOILIOS - rege get, sec. ÎI i.e.n., amintit de V. ParvuuRUBOBOSTES - este numit de către anticul Trogns Pompeiu drept „regele dacilor” ,

precizând „creșterea puţei 11 dacilor sub regele Rubobostes”RHEMAXOS (RAMMASO) rege al geţilor dm Munten ia Dobrogea și sudul Moldovei,

în secolul II i.e.n.)ZALMODEGIKOS -- (Sec. Ill i.e.n.) este rege pe teritori u I Munteniei.BARSABAN - rege pe la anul 149 i.e.n.PALAOS (BALACOS sau VALACOS) ce domne?te intro anii 131 și 65 i.e.n.SCYI.EROS — rege scit.BUREBISTA - Istoricul antic Strabon îl numește „barbal get” (anergetes), „care a

ajuns în fruntea neamului sau” Este unificatorul statelor locale geto-dace din marele spaţiu carpato- dunareano-pontic, într-un mare și putemic stat centralizat și independent. Mare strateg și mare diplomat. Avea o armată de 200.000 de soldaţi, număraţi. Capitala statului sau centralizat era atunci la Argedava. Istoricii îl caracterizează pe Burebista că fund „un stăpân foarte aprig, care s-a făcut înţeles de oamenii săi, de naţiunea sa, prin înţelepciunea sa și prin insu^irile sale excepţionale.” Remarcabil diplomat, el are legături cu neamurile geto-dacilor din Asia, sprijinind pe generalul Pompeius, aflat în conflict cu împăratul roman Iulius Caesar, cu scop precis de a încheia o alianţă militară, de bună vecinătate. Burebista cade victimă unei conspiraţii, în urma căreia Dacia - stat centralizat și pe deplin independent - se destrama , împărţindu-se la un moment dat, în trei-patru legate, iar apoi, în cinci regate locale.

OROLES - rege foarte sever, în urma înfrângerii armatei sale în luptele cu bastamii, regele a pedepsit pe luptătorii daci că atunci când se culcau să-și pună picioarele pe pema, și să facă serviciile femeilor, nevestelor, până când și-au spălat rușinea de a fi înfrânţi în lupte.

DECENEU - Cap religios și rege al geto-dacilor, cu resjedinta la Sarmisegetusa. Deceneu continua marea reforma începută de Burebista, îndemnându-i pe geto-daci la instruire în toate domeniile de activitate. Din timpurile sale, societatea |trflmoșilor noștri cunoaște o înflorire spectaculoasă în doraeniul fliinjei, artelor., ș.a.

REGELE COTYSO — Bogăţiile ţării în timpul domniei Im erau a?a de mari încât regele se înfăşura - după redările mitice - cu o mantie largă, presărată peste tot cu aplice de aur, de .Iilcrite mărimi, cusute pe stofa. Ostaşii săi în zilele de sărbători crau înarmaţi cu securi de luptă, turnate în aur masiv.

REGELE DECEBAL - toată viaţa și-a închinat-o dezvoltării și înfloririi pe toate planurile a ţării sale, pregatindu- sc de război pentru a apăra independenta și integritatea Daciei, ameninţată eontinuu de Imperiul Roman. El a reușit să rccucereasca fortificaţiile de graniţă romane și a învins două armate imperiale, una condusă de Oppius Sabinus și alta de ('. Fuscus. Decebal 1-a constrâns și pe împăratul Domifian să-i plătească un tribut anual și s-a comportat și după aceea foarte pretenţios faţă de romani.

Publicul va depune obolul sau în cutii speciale care se vor găsi la toate ateneele, unde se vor expune obiectele rămase.

S-a emis ideea, că obolul să fie depus în umele de votare, care vor fi învăluite în steagul ţării pentru a da ajutorării aspect de colecta nationals. Colecta se va face în toate zilele cuprinse între 27 Aprilie și 4 Mai.

Parastasul În săptămâna după duminică Tomii se va oficia la Costeşti un parastas, în prezenţa Înaltului Regent Patriarhul Miron Cristea, a d-lui prim.ministru și a membrilor guvernului.

PRIMIA șCOALA ROMÂNEASCĂAcademician Alexandra Surdu

I Într-o s.ocietate umană, oricât de primitivă, de oameni nobnali, fire^e, cel puţin până în zilele noastre, educaţia joacă un/rol esentiad, de supravieţuire. Etnologii susţin că, într-un fel sail altul, până și animalele se oeupa de „educaţia” progeniturilor, le/inva'|a să c ante, dacă sunt pasarele, sau să vâneze, dacă sunt f/hne. Educaţia este o necesitate, dar, la oameni, este și o datorie. m situaţii speciale, de calamităţi, de exemplu, sau de războaie, când se intaitipla sau se urmarește distrugerea unor comunităţi jumane, este suficientă perturbarea instituţiilor educaţionale, /care s-au fortnat cu timpul, uneori după multe secole sau chiar după milenii-, cu multe sacrificii. și s-au ridicat așa cum le știm, mai buxie sau mai rele, pe măsură celor care le-au făcut, după simţămintele, după gândurile și credmtele lor. La noi, cum obișnuia filosoful Constantin Noica să le zică, după sufletul său duhul roman esc.

Dacă ae întoarcem în istorie, locuitorii acestor teritorii au fost cândva purtătorii unei culturi elevate faţă de toţi europenii. Civilizaţia iniceniana a fost edificata de către populaţii traco- gete coborâte din nordul Dunării ?i inanaate cu celebrele rapiere de tip Boiu, fabricate în Transilvania și cunoscute până în ţările nordice (Vide. J. Werner, Mikenae-Siebenburgen-Skandinavien, Firenze, 1952). Ele aveau pe mânere însemnul spiralei, marca faurilor daci, care se închinau la zeitatea Ignis, a focului ?i a soarelui dogontor.

Istoricii modemi vorbesc despre „ignotehnica”, tehnica focului, a cărei cunoaștere garantează posibilitatea prelucrării metalelor. Dar se ştie că pentru aceasta existau școli speciale, secrete, din Antichitate și până în Evul Mediu. Au fost i la noi, până în preajma războaielor daco-romane. Dacii aveau arme diferite de cele romane și chiar superioare acestora. N-au fost înfrânţi printr-o tehnică armată mai bună, ci, se ştie, prin numărul

377imens de ostași de care au dispus romanii, și prin titadarea, firească de altfel, a celor pe care i-au considerat aliaţi.

Scopul adevărat al invaziei romane s-a dovedit ocnpare.i regiunilor mineraliere ale dacilor, uciderea sau expedier tea, c.i sclavi, a supravieţuitorilor specializaţi în ignotehnica și inlot l irc.i lor cu mineri și fauri aduși din Iliria, pe care, înaintea rctragcrii aureliene, i-au dus la Roma, după ce au distrus toate instalatulc și au blocat galeriile, despre care, după două secole de ocupiVic, nu mai știa nimeni nimic.

Cmn se făcea educaţia grupurilor de adolescenţi și ţii ten specializaţi în ignotehnica o aflăm din vechile relatări greeted despre telchini și despre cabiri,care erau de origine track ui. Ace^tia erau selcctati și instruiţi în case speciale ale barbatilAr (andreion), cunoscute fiind probele la care erau supuși, c a și anumite ritualuri de iniţiere, uneori festive. Cabirii era. i reprezentaţi pe momente ca purtători de ciocane (însemne alt' faurilor). Practică menţinută uneori și la jocurile noastre de calușari.

Ritualurile de iniţiere și de trecere de la adolescenţă la tinereţe, numită „junie”, se păstrează însă până în zilele noastre, mai ales în Sud-Estul Transilvaniei, la populaţiile care practicau și păstoritul transhumant (mocanii din Tara Bârsei, Covasna și Tara Făgăraşului, precum și ţuţuienii din zona Sibiului).

La 12 ani, băieţii erau izolaţi de comunitate și trăiau la stana, fiind instruiţi în meseria păstoritului. Abia în preajma vârstei de 20 de ani treceau în clasă sau grupa de vârsta a juniorilor, adică a tinerilor sau a feciorilor de însurat, și se întorceau în comunitate. Ceva asemănător se petrece și cu băieţii pregătiţi (iniţiaţi) pentru alte îndeletniciri: cărăuşii, care aveau locurile în afara comunităţii, caii și mărfurile pe care urmau să le transporte; surducanii (tăietorii de lemne), care aveau cabane pe văile împădurite (surduci) și stive de lemne pe care le păzeau ș.a.m.d.

Junii, spre deosebire de adolescenţi, aveau atribuţii social- organizatorice, matrimoniale 51 festivale: păzeau comunitatea, judecau abaterile, organizau petrecerile, nunţile, jocurile, în special scoaterea fetelor din joc și marile sărbători. Toate aceste atribuţii erau învăţate în casa junilor; cei nou aleși învăţau de la cei care juneau din anii trecuţi.

Perioada primilor ani de junie era considerate o adevărată școala, de data aceasta superioară, administrativ-organizatorica, faţă de instrucţia profesională a băieţilor.

Sistemul acesta de educaţie, cu o vechime, de bună seamă, ancestrală, din moment ce a fost atestat la toate vechile populaţii, a durat la noi, în Sudul și Sud-Estul Transilvaniei, din cauza unor condiţii speciale (izolare geografică din calea cotropitorilor străini, că și a condiţiilor grele de viaţă montană, care nu-i atrăgeau pe stăpânitorii de pământuri) până spre sfârşitul secolului al XlX-lea. Pieireapastoritului transhumant și a mocanilor din Tara Bârsei s-a petrecut după Rcfonna lui Cuza (1864), când au dispărut pământurile necultivate, iar proprietarii au interzis deplasările marilor turme de vite. Căile ferate au înlocuit transporturile cu brașoave (căruţe mari cu coviltir, trase de două sau trei perechi de de cai, și care, mai ales la întoarcere, erau goale, de unde și sensul peiorativ) și cai cu samare, meșteșugurile au pierit în fata industriei, iar întărirea graniţelor a făcut posibilă libera circulaţie. Acestea au fost cauzele decăderii juniei, ca organizaţie rurală, și a transformării obiceiului junilor într-o manifestare artistică.

Dacă instrucţiunea populară, ca să-i zicem așa, profesională și administrativ-organizatorica a dispărut, s-a menţinut însă și s-a întărit instrucţiunea copiilor de până la 12 ani, cam tot în aceeași perioadă, mai ales după 1861, când se înfiinţează Asociaţiunea Transilvana pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, și sunt înfiinţate sute de școli pe lângă aproape toate marile biserici ardelene, reorganizate sub oblăduirea Mitropolitului Andrei șaguna. Dar primele școli romaneşti au fost mult mai vechi, și multe

dintre ele au fost ridicate în același timp cu bisericile care le adăposteau și pentru folosul cărora au fost întemeiate.actelor de la Târgovite i de la Vidim, Bulgării sunt menţionaţi la Braov, de exemplu, într-o bulă din anul 1399, alături

Principala cauză a constituit-o, orice rău spre bine, adoptarea limbii slavone că limba de cult în bisericile ortodoxe și scrierea cărţilor bisericeşti în slavona (slavă veche), multe dintre ele fiind aduse de către refugiaţii bulgari, după căderea de valahi, dar și de greci și de armeni, fugari, că și bulgării din faţa trupelor turce^ţi ajunse în 1369 la Dunăre. Dar preojn de la bisericile romaneşti nu cunoșteau slavona și, ca atare, en necesară instruirea acestora, chiar de la începutul slavonizarn slujbelor, într-o limbă străină. Se păstrează manuscrisele foarle vechi slavo-romane, căci instrucţiunea aceasta a prilejuit, dupĂ traducerea orală și memorarea textelor slavone, primele scrieri, cu alfabetul chirilic, în limba romană. Ce-i drept, far;l vreo intenţie specială de perfecţionare a cunoştinţelor de limbA romana, intenţie care apare ceva mai târziu, când începe perioada traducerilor inasive a textelor slavone în limba romana, datoritĂ introducerii acesteia ca limba de cult, și apariţia, în cele din urmă, a tipăriturilor în limba romană. Or, toate aceste activitali se petreceau în școlile de pe lângă bisericile ortodoxe. Amintirea începuturilor a fost uitată abia odată cu abandonarea treptatĂ a scrierii cu litere chirilice, care produce și astăzi disperarea cercctatorilor.

S-ar putea spune că slavona ne-a adus multe neajunsuri, dar, dacă ţinem cont de realitatea istorică, nici cu latina n-am li dus-o mai bine, căci influenţele acestor „învăţări” au fost minime asupra limbilor vorbite, germana sau maghiara, să zicem, pentru limba latină, sau romana, formată demult, pentru slavona. În plus, oricât de multe școli de învăţare a slavonei ar fj existat, ?i n-au fost decât foarte puţine, ponderea vorbitorilor de slavona, dacă vor fi existat, a fost infimă. Așa se explică și dezamăgirea slavistului Liubomir Miletici, care caută urme de medio- bulgara în scrierile vechi dm România, mai ales corespondenta domnitorilor din ţările roman eșţi cu orașele din Transil vania, dar a găsit fie texte de slava veche, fie scrisori în neobulgara. Că și la francezi sau la italieni, care scriau sau în latină clasică a cărţilor de cult, sau în propria lor limbă. Trecerea de la latină la franceză ?i italiană, sau de la slavona la romana, pentru faptul că se ţineau slujbele în acele limbi sau se predau în câteva școli, după anul 1300, n-a mai avut nicio influenţă, nici în vorbirea curentă și nici în toponimie. S-au menţinut însă influenţe în terminologia bisericească și în numele de persoane, botezate după calendare slavonești.

În bula papei Bonifaciu din 1399 este menţionat și faptul că valahii au o biserică „pentru folosul lor” (pro eorum usu), la care, spre indignarea papei, se ţineau slujbe diferite de cultul catolic al biirgerilor din cetatea Corona. Adică slujbe ortodoxe, în slavona pc care o învăţau și preoţii valahi. Faptul că acedia erau romani, că și populaţia pentru care slujeau, reiese clar din docuniente și totodată justified interesul domnitorilor din Tara Românească pentru ajutorarea acestora și pentru infdtarea biserici i din cartierul românesc al Brașovului. Nu este întâmplător faptul că, alături de biserică, în documentele vremii este menţionată și școala: „în anul 1495 s-au construit sfânta biserică și școala”. În felul acesta însă se poate considera că în șcheii Brașovului a fost construită ca atare, odată cu Biserica Sfântul Nicolae, și prima școala românească de pe intrcgul teritoriu locuit de romani.

și ea urmează istoria firească pentru acele vremuri. Aici se instruiau preoţii și dascălii care învăţau limba slavonă, cititul și scrisul. Cititul pentru slujbe, și scrisul pentru copiatul cărţilor de cult. Un vechi manuscris slavon copiat la această școala începe, în traducere românească, astfel: „Avel era blând cu fratele său și de asemenca cucernic către Dumnezeu era”. Un alt manuscris slavon cu comentarii la cuvântările lui Efrem Siru, care a trăit la Damasc în veacul al IV-lea, se numește, în traducere, Carte folositoare pentru suflet.

În epilogul lui octoih, copiat de către diacul Oprea la 1570, se menţionează faptul că la școala Bisericii Sf. Nicolae se făceau pe atunci două cursuri: unul primar, cu termen

redus, și unul superior, pentru viitorii dascăli și preoţi, la care se învaţă slavona, dar și greacă și latină. Sunt menţionaţi cu funcţii speciale gramaticii, trimiși adesea că talmaci și dragomani în diferite cetăţi din Transilvania, că și la curţile domneşti din Ţările Romane. S-au găsit și cărţi utilizate că manuale din această perioadă slavonă: Omiliarul, Molitfelnicul, Leasvita, Octoihul, Psaltirea și Ceaslovul, toate din secolul al XV-lea.

Epoca de glorie a școlii de la Biserica Sf. Nicolae o constituie perioada „tiparului coresian”, adus la 1556 de către însuşi diaconul Coresi, care s-a stabilit aici. Opera sa depașeste însă interesul local și tine de istoria culturii romane, care, mi trebuie să uităm, a început și s-a desăvârşit în prima școalA românească.

În actele oficiale din 1770, școala Bisericii Sf. Nicolae este prezentată cu trei grade didactice: unul elementar, „școalu trivială”, altul preparator, pentru gimnaziu, și „școala normal A capitala”, pentru învăţători. Este perioada când școala se va înscrie pe traseul normal al învăţământului românesc din Transilvania.

Gloria primei școli romaneşti apune în 1850, odată cu înfiinţarea Gimnaziului ortodox roman, care se va numi, din 1855, Liceul „Andrei șaguna”, cel mai vestit liceu al romanilor din Transilvania.

În clădirea renovată a primei școli româneşti, vizitatorul, călăuzit de părintele doctor Vasile Oltean, poate să admire tipamita lui Coresi, o seamă de manuscrisc și tipărituri vechi, o sală dedicată junilor brașoveni și costumaţiilor acestora, picturi pe sticlă din șcheii Brașovului și rândul de bând tocite din clasa lui Anton Pann.

Prima școala românească este astăzi un muzeu în curtea Bisericii Sfântul Nicolae din Piaţa Unirii. O casă cu încăperi pline cu imagini încremenite ale ganduriloe și ale credinţelor noastre, astfel spus, ale sufletului românesc.

INTRODUCEREATIPARULUI LA

ROMANI

„Romanii avuseseră în toate niște inceputuriproprii alelor,peurmelecarora trebuia sapa^easca, dezvoltandu- se, fiii și nepoţii, în loc de a uita vocea sângelui pentru

momeala străinului”

B. P. Hatjdeu

DOMNIJA MICĂ și CUMINTE

apocrifa eminesciana

A fost... și astăzi Încă este 0 faţă mândră, precum nu-s Decât în file de poveste și-n raiul îngerilor, sus.

Avea doi ochi frumoși că cerul și-un păr de aur lung, buclat,Un glas ce fremăta eterul și-un chip de zână, adorat...

Primise-a vieţii sarutarc leagănu-i șoptise cântul,În clipe mari de grea-ncercare Când foc drăcesc ardea pământul.

și-atunci, în mica ei fiinţă,S-a prins ideea cea mai tristă De-ntreaga-a lumii suferinţa,În ritm sălbatec cum există...Că au crescut cu ea odată Oroarea, mil a și durerea,Sub care geme lumea toată,Fără scăpare, nicăierea...

Iar când frumoasă zânişoara A înţeles deplin amarul, în care urea și coboară Sărmanul om, pe veci, calvarul; și se cutremura-ngrozita De-al morţii fioros convoi,

Ce omenirea-nebunita ÎI da, deslantuind război:- Cadavre, tunete, blesteme, Măcel și ura făr’ de rost, De-nspaimanta bătrâna vreme, Cu-atâta jale, cum n-a fost;

Plâng soaţele, jelesc părinţii,și tipa rătăciţi orfanii,și-n valea larga-a suferintii Potopul îşi Întinde anii;

Apo sfârșiţa-i tragedia Înnebunitelor popoare,și-n urmă-i jalea, saraciea, Rămân atotstăpânitoare...

Când a văzut domniţă mică Așa salbatecie cruntă, Cuprins-o-a grozavă frică și fiinţa-i toată se frământă...

Că ziua liniște nu are și noaptea tot visează greu,și fantome distrugătoare O urmăresc mereu, mereu...Iar când, într-un coşmar de vise, Văzu cum lumea se prăvale În fundul mărilor abise,Târâtă de pomiri fatale;

și-n viitor de-nchipuire, Războiul ce-a mai fi să vină,452 Intreaga-acesta omenire O va preface în ruină...;Plângând de milă și durere,Domniţă mică-n visul greu Porni să cate mângâiere în ceruri, sus, la Dumnezeu...

și ca un gând cu aripioare Sbura prin misticul eter,și carduri albe de fecioare O insotiau spre-naltul cer...În cale-i sorii puneau râse și stelele cununi îi pun,Pe punţi de aur și topaze Luceferii îi ies în drum...

lar cetele de îngeri sfinte întâmpina, cântând, cu-alai Copilă mică și cuminte,Cu ochi albaştri, cu păr bălai...

și-o due, în imnuri slăvitoare,Spre tronul cel dumnezeesc,Pe culmi mai mult scaldate-n soare, Prin raiul visului ceresc...

La cercul ultim ce sfârșește Rotirile astrale-n hău,Domniţă mică se opres-ste,Grijata mult de rostul său...

Când o văzu Stăpânul lumii,Așa frumoasă-n că poveșţi,Sosind aevea-n vârful culmii Nălţimilor dumnezeeșţi,Cu chipul ei de pământeană,Cu buzele-i în tremur sfânt,Cu dulce lacriine pe geană,Cu glasul de psalmodic cânt, -

Un semn din dreapta Lui purcese, și cetele făcură loc,și cea mai mica-ntre prinţese Patrunse-n cercul de mijloc...

și-n faţa marelui Părinte A tot ce-a fost, ce e, ce-a fi, Domniţă mică și cuminte Îngenunche ?i glăsui:

- „0, Doamne, dacă ai putere și eşti stăpân a câte sunt,Alina marea de durere Cc-a potopit al nost’ pământ!

C-atatea răni fără de leacuri şi-atâtea tragedii sub soare, Deslantuira, șir de veacuri, Înnebunitele popoare,

Ca de se mai repeta iară Războiul cel nelegiuit, Planeta-ntreaga va să piară și trist va fi al ei sfârșit!...

O, Doamne, milă ai de ţină,și nu lasa nebuni calai Ca să prefacă în ruină Podoaba geniilor tail

Că-i trist popoarele să moară Încăierări fără de rost,454 De dragul unor sbiri ce doară Trag sforile din adăpost!Ci da, Stăpâne, lumei minte, și-ajuta-a se putea preface Aceste vremi de-ncercari sfinte, În crez cu înfrăţiri și Pace.

Iar când întreaga omenirea Va fi ferice-n al ei vis,Mai mare fi-va — atunci slăvirea Adoratorului Abis...

Ascultă ruga mea curată,O, Tu, Stăpân al tuturor,și fă să fie-n lumea toată O fericire și-un popor!”

Gande^te Cel Atotputinţe La rostul lumilor din hău, Domniţă mică și cuminte Când aștepta răspunsul Său...

și-ntr-un târziu, - după ce pus Destin pe-al lumei viitor și capăt vremilor apus -,Grai etemul Ziditor:

- „Îţi dăruiesc puteri de zei și întrupez în tine visul Ce-n pieptull lumilor scantee și stăpânește-ntreg abisul.

Herioara minunata-a Terrei Popoarelor mântuitoare Fii Vieţii Vis al primăverii și simbol vremii viitoare.și-n Valea Plângerii sărace Să mergi solie-atotputinte Cu veste bună și cu pace Domniţă mică și cuminte”.

și-un gând pravaluit din haos Întinse scări peste văzduhuri Că tresăriră din repaos A cerului alese duhuri.și cale paradisiaca Deschi-s-au larg mulţimi de Tngeri Domniţă mică ca să treacă Spre Valea veșnicelor plângeri.

S-a coborât Domniţa firii Pe scară largă de abis S-aducă veste omenirii și-n urmă... se trezi din vis.

Dar dumnezeiasca vraja Patrunse-n sufletul ei sfantn și fu de-atunci mereu de straja Menirii sfinte pe pământ.

A fost și astăzi încă este În cel mai mândru colţ de r; Domniţă Mică din poveste, Ochi albaştri, par bălai.

SUPERLATIVE și CURIOZITĂŢIGEOGRAFICE

PONDEREA SUPRAFEŢEI ș1 A POPULAŢIEICONT1NENTELOR

SUPRAFAŢA POPULAT1AASIA 30%AMERICA 28%AFRICA 20% ANTARCTIDA 9% EUROPA 7%AUSTRALIA ș1 OCEANIA 6%

ASIA 61, 9% AMERICA 13, 7% EUROPA 12,2% AFRICA 11, 7% AUSTRALIA ș1 OCEANIA 0, 5 %

orice creaţie și orice fel de activitate. Astfel, Mircea Vulcănescu a formulat o serie de întrebări privind caracterul naţional al filosofiei scrisă în limba romană. lată aceasta clarificare esenţială în comentariul academicianului Alexandra Surdu: „Mircea Vulcănescu a vorbit despre posibilitatea unei filosofii româneşti, bazată pe limba romana, găsind cuvinte cu semnificaţii filosofice care nu se mai afla în alte limbi. A vorbi despre ins, fire, chip, rost, despre originea lor, încărcătura lor sentimentală românească, legătura lor cu destinul și trecutul nostra, cu credinţele și speranţele noastre, schiţând pe baza acestora un sistem filosofic nrunit Dimensiunea românească a existenfei a desăvârşit Constantin Noica în Rostirea filosofică românească, răspunzând astfel pozitiv la întrebarea lui Mircea

Vulcănescu: în ce măsură se poate vorbi de o filosofie românească Se poate vorbi în măsura în care o putem rosti în limba noastră.”

Mai multe studii fac o apologie a instituţiilor care au susţinut cultura poporului român în Transilvania, de unde s-au generat atitudinile, iniţiativele și cărţile favorizante unui discurs exegetic ori speculativ.

ROATAAcad. D. R. Popescu

Domnule Dinu Sararu,După cum se ştie - sau se presupune! - istoria nu este o ştiinţă prea exactă! Sigur, se

bazează pe documente, pe mărturii, pe construcţii păstrate și în pământ, dincolo de vremi, pentru deliciul arheologilor, pe muze, precum Cleopatra sau Ana Pauker, pe muzee ale tunurilor, avioanelor, bombelor, dar nu se bazează pe niscaiva legi ale naturii, inoxidabile! De aceea, cu trecerea veacurilor, istoria, scrisă cu precădere de învingători, mai poate fi - și este! - mereu reorientata spre alte formule ale adevărurilor... Lucru firesc, dacă ne gândim că și realitatea nemijlocită, trăită de noi, astăzi, ascunde sensuri pe care nici nu le bănuim!.. Așa că e greu să vorbim despre o istorie ideală. Sigur, cum nu prea există pe pământ lumi ideal e, nu prea pot fi nici istorii ideale, cu adevăruri unice! Așa că ne consolăm cu ideea că istoria - cel puţin pentm mine! - nu este identică niciodată cu o realitate pe care o reprezintă... TotușîL Fiind de faţă, azi, la Slătioara, câţiva istorici eminenţi, mi-aș permite, că afon ce sunt în cântărirea veacurilor, să fac o propunere care cred că ar mai consolida i storia României! Noi, de obicei, prezentăm în manuale, în cărţi, în reviste, personalităţile eroice ale secolilor, întemeietoare de neam, păstrătoare ale tradiţiilor strămoşeşti... ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Mircea cel Bătrân, Traian, Decebal, Brancoveanu, Vlad Ţepeş, Horea, Cloaca și Crișan... Foarte bine! Le mai ridicăm și stătui! Foarte bine! Dar nicăieri nu întâlnim în cuprinsul geografiei noastre o statuie a trădătorilor de ţară, a criminalilor, — sau măcar un cimitir al călailor! Această nedreptate ce li se face acestora ar trebui să ne pună pe gânduri! Când vine vorba despre Brancoveanu vorbim despre tragedia sa unică - mai cumplită decât răstignirea lui Iisus, pentru că Iisus n-avea copii și nu i-a putut vedea decapitaţi în faţa sa înainte de a fi fost el bătut în cuie pe cruce!.. și Iisus știa că va învia din morţi! Noi vorbim de faptul că Brancoveanu Constantin nu și-a trădat religia - și nu s-a aliniat unei alte credinţe, unor alte idei absolute, sau unor alte posibile abisuri cosmice...

Foarte bine! Dar de ce nu prea facem vorbire despre apropiaţii săi, care au devenit invizibili când o mână de turci l-au ridicat din palat!.. și de ce nu prea facem vorbire nici despre bărbatul care l-a dat plocon turcilor, unchiul său, strălucitul cărturar?!..

Când vine vorba de Vlad Ţepeş nu uităm să-l poreclim Dracula - că și cum tragerea în ţeapă ar fi fost un patent al său, nu al drăgălaşilor cadanofili!.. A, ștefan cel Mare - era un mare muieraret, un mare muiercea! și așa mai departe! Da... Dar despre marii noștri ticăloși tacem-malc!

Domnule Larry L. Watts,Miracolul Chinei contemporane mulţi analişti îl pun pe seama coabitării dintre

socialism și capitalism! Mulţi înși invoca sintagma unui mare politician chinez referitoare la pisici! Fie albă, fie neagră, orice pisică e bună dacă mănâncă șoareci!

Eu aș îndrăzni să identific extraordinară evoluţie a Chinei cu o scenă emblematică văzută într-un cimitir din singura ţară din lume care ar rnerita să aibă pe cer o lună a ei!.. Da, mi s-a arătat într-un cimitir mormântul unui viteaz și important împărat, care, trădat de un apropiat al său, a fost ucis de duşmanii săi... Întâmplări cu trădători destoinici au devenit în istorie o banalitate! Însă în cimitirul acela din China banalitatea trădării a căpătat ceva sublim: în prelungirea mormântului împăratului ucis, la picioarele împăratului ucis, cum am mai putea spune! - era îngropat trupul trădătorului! Ca să nu fie niciodată uitat!.. Timpul să nu-l despartă în veci pe cel trădat de trădătorul său! Chinezii să-i descopere mereu împreună! și-i descoperă, zilnic, și-și spun părerea! Scuipând! Părerea vizitatorilor este atât de evidentă încât îngrijitorii cimitirului au fost nevoiţi să acopere însemnele din piatră ale trădătorului cu un înveliș din plastic... Da, că scuipatul chinezilor să nu strice efigia trădătorului!..

Grijă această a chitailor pentra complexitatea istoriei mă determină și pe mine să le propun eminenţilor istoriei aflaţi azi la Slătioara să mă sprijine în demersul înfiinţării măcar a unui cimitir cu statuile trădătorilor, hoţilor, criminalilor și călailor autohtoni - dacă nu se poate realiza, din cauza crizei economice mondiale, pe tot cuprinsul ţării, mai multe mauzolee intru nemurirea acestor gunoaie emblematice!Domnule Dan Berindei,

Pentra început aș da doar două nume cu care am putea scrie o nouă istorie a României! Primul nume ar fi al lui Bicilis

8. ca s-o luăm de la stramo?ul Decebal, de! - cel ce le-a dezvăluit romanilor răul în adâncul căruia fusese ascuns auml dacilor! Bicilis, desigur, ar merita măcar un bust din aur!

Al doilea ins pentra care pledez ar fi inconfundabilul Anton Grancsa, din Sebeș-Alba, călăul care i-a tras pe roată pe Horea, Cloaca și Cri?an, călăul care s-a tot încontrat cu imperiul de la Viena până și-a câştigat drepturile de călău, pe care le merită! Trebuie să nu subestimăm eforturile sale pentra a obţine drepturile călailor!.. După cum se ştie, dumnealui, fiind angajat la Sebeș - în funcţia de călău! - n-a fost plătit pentra munca desfăşurată la Alba lulia, când i-a tras pe roată pe Horea, Cloaca și Crișan! Așa ca nefiind vorba de o muncă voluntară de călău, dansul și-a cerut drepturile! și le-a obţinut! Adică: pentru munca depusă în mânuirea roţii, intru tocarea trupurilor lui Horea, Cloaca și Cri^an, a primit o sumă cu care putea să-și cumpere 7 boi la târgul de la Cioară!

lată cum s-a ridicat din cuprinsul ţării dacilor de altădată și al României de azi un bărbat demn, un profesionist care, în aspiraţia sa către înălţimea unei mari idei - a drepturilor călailor!

9. și-a văzut visul cu ochii!Sebeșul, locul de baştină al lui Anton Grancsa, ar putea fi definit ca un centra iniţiatic,

în care propria existenţă se poate împlini plenar!.. Pe lângă viaţa cotidiană, ratiniera, călăul Anton a putut desavard - chiar și pentra posteritate! - o a doua lume

10. nu în ceruri, precum visa naivul sfânt Anton! - ci pe pământ: o lume ideală, o suprastractura ideală, în care drepturile călailor pot fi obţinute și respectate!

Anton Grancsa reprezintă - pentra mine cel puţin! - o pledoarie pentra libertatea spirituals! Mai mult chiar: o pledoarie pentra o libertate absolută, fără nicio responsabilitate! Căci el a împlinit o hotărâre a imperiului de la Viena! Apoi, Anton din Sebeș, a mai desăvârşit cu brio ceva ce alţii cu greu ar fi putut împlini: trăgând pe roata doi oameni vii și un om mort, Grancsa a lichidat componenta sacră a vieţii cotidiene! Tragerea pe roata a numiţilor Horea, Cloaca și Crișan - niște ţărani răsculaţi! - s- a trar' lsf°rmat într-un spectacol foarte plăcut pentru unii dint re popo^eni!-- Anton din Sebeș, dintr-un simplu calau de provincie, a deGemt reprezentantul unei instituţii imperiale de lichidare a nemvșlfumitilor, a devenit nn bun și util cetăţean al puterii de la Viena. El a făcut din munca sa un crez, o religie - chiar dacă nu simte'm siguri că domnia să îşi făcea sau ba, pe piept, înainte de tragefea Pe roata a unui răsculat, semnul crucii! Putea fi vorba chiar de o nouă religie, care nu necesită neapărat prezenţa lui DumiAezeu! De ce să nu fi fost Grancsa un protocronic - unul dintre? înaintemergătorii celui ce a spus că Dumnezeu a murit?!

Domnule Dinu C. Giurascu,Oricum, Grancsa este un înalt precursor al izgonirii sacru^ui din profan, inaugurând,

la Alba, printre ardeleni, filosofia calaiJ11' modern... El a statuat și un univers moral al muncii sale - cerJmdu-și drepturile după o profundă și lucidă contemplare a tragepd Pe roata a acelor trei răsculaţi! Alba-Iulia, astfel, a ajuns un spatm m care timpul nu se mai împotmoleşte, bicisnic, de o roaia- Filonul intelectual al demersurilor lui Grancsa pentru cucerirea drepturilor călailor a eliberat istoria noastră de obsesia declndului!.. Da, prin ideile și muncile sale, Grancsa merită o statuiA lângă o roată veșnic rotitoare, precum rotirea neîncetată a istoGei-

Trebuie subliniat faptul că Anton Grancsa n-a spus niciocDta că el a rezistat prin cultură, drept pentru care n-a manifestat niciodată vreo mdispozitie faţă de viaţă politică din imperii; însă, ce e adevărat e adevărat, el n-a încetat să se exprime pentri1 sine, cerându-şi drepturile cu minuţiozitate, fără invective romatdice și fără lirismul din cântecele populare... El, credincios propria sale religii utilitare, era convins că existenţa lui Horea, Cloșca și Crișan nu era necesară, din moment ce propria sa viaţă era ndcesara pentru libertatea și propăşirea imperiului! Ei, da, cnma. justificată prin peceţi militare, avea o proprietate unică în posibidtatea actantului din Sebeș de a-și îmbunătăţi proprietatea individual! 7 boi e ceva! Da, căștigandu-și drepturile pe care le-a solicitat imperiului vienez, Anton Grancsa - stârpind răul politic și social cu o roată! - și-a satisfăcut competenta și umanitatea în fata pfopriei conștiinte!

În fata zgandarerilor imperiului sacrosant de către mste ţărănoi, Anton din Sebe?, punând în mișcare roata izbăvirii Vienei de orice vină, a simţit că devine virtutea în persoană! Tragerea pe roata a românilor răzvrătiţi l-a fascinat. Tăria con^timtei sale profesionale s-a călit și în execuţiile de la Deva!

Roata era un evaluator al progresului și un câştig al modernităţii! Nu trebuie uitat nici faptul că Anton din Sebeș a urmat câteva cursuri de perfecţionare în străinătate - și chiar și în capitala imperiului! Dacă bravii săi confraţi de la Braov mai erau blamaţi pentru că îndeplineau cică niște treburi murdare - execuţiile! - Grancsa știa că adevărul era mai nuanţat, deoarece călăii de sub Tampa, bând umani, acceptau, pe lângă alte munci specifice, și posibilitatea de a-i înhuma în cimitir pe sinucigași!

Grancsa Anton a fost un artist, ce mai calea-valea! Ne- a lăsat drept moștenire - trebuie să repetăm și pentru surzi! - roata!

Roata este o provocare și către un progres industrial, pentru construirea unor roti inteligente care să poată modifica raiul și iadul la minut! Materia vie trebuie altfel organizată - mai ales de când pământul a devenit mai greu datorită înmulţirii haotice a oamenilor! Era cazul să se pună punct mimării sacralităţii urnane... Era cazul să se pună capăt libertăţii unor răzvrătiţi de a se bucura de privilcgiul de a trăi! Grancsa ne-a demonstrat, la Alba-Iulia, că totul se poate, că totul e posibil când îţi cucereşti libertatea de a nu răspunde de ce faci!

Domnule Ion Scurtu,Urmă?îi sebeșanului au fost la înălţimea sebeșanului, și chiar l-au depart! Conștiinta

lui Anton Silvoita, învârtindu-se ca o roată, când la stânga, când la dreapta, nu s-a poticnit niciodată de Dumnezeu. Când a cerut arestarea și condamnarea lui Maniu și Brătianu, sub semnătură proprie, îşi justifica umanitatea în faţa propriei sale con?tiinte revoluţionare Cu faţa murdară de sânge, a cerut mai apoi, revoluţionar, triumful democraţiei prin moarte! E un erou polifonic, Anton Silvoita! E păcat să n-aibă și el o statuie, măcar din același aluat cu el! Căci el este apostolul unui crez politic ce pune la baza rezolvării unor conflicte cetăţeneşti violenta instituţionalizată, adică moartea instituţionalizată!

Acestor indivizi care sunt satisfăcuţi de sine și de propriile lor fapte - merită să li se facă statui! Căci conştiinţa lor este mândră de propriile lor fapte.

Anton Grancsa nu-și punea decât problema dobândirii drepturilor care să-i recompenseze munca eficienţa cu dalba roată! Pe el nu-l interesau cauzele care i-au adus pe niște ţărani în faţa morţii, în fata roţii! El nu-i judeca, el nu-i condamna, el doar îi execută. Îşi făcea meseria. Câştigă o pâine. Din foaita lui s-au tras atâţia zeloși care l-au întrecut în fapte și simţiri: bărbaţi viteji care au făcut parte din diverse plutoane de execuţie! și ei ar merita să aibă statui! Aleea acestor personality machiavelice n- ar trebui să lipsească din parcurile orașelor! Apăsând pe trăgaci, la comandă, ei au conştiinţă linișţâţă, pentru că și-au făcut datoria faţă de patrie! Anton din Sebeș și-a făcut datoria faţă de imperiul de la Viena, folosindu-se de o roată, transpirând din greu pentru o bucată de pâine și câţiva boi! Urmaşii săi sebeșeșţi au depart roată!

Domnule profesor Roșcă,Nouă istorie a României trebuie să înceapă cu o carte albă a criminalilor, hoţilor,

trădătorilor, călăilor... Ei trebuie puși în rangul și gradele pe care le merită cu prisosinţă, că numele și renumele să nu li se piardă în anonimat! Trebuie ţinut cont de faptul că eu au comis fapte, - da, fapte! - pe care le-au considerat eroice, spre deosebire de Anton Grancsa care nu s-a considerat un erou: el a fost doar tracasat de nerecunoaterea adevăratei valori a muncii sale și nu s-a lăsat până ce Viena nu i-a satisfăcut orgoliul de a avea - prin banii primiţi! - ConșTiinta împăcată; pentru că drepturile călailor să fie apreciate la justa lor valoare economică!

Înalt Prea Sfinţia Voastră Gherasim, Înalt Prea Sfinţia Voastră Emilian, aș dori să fac două precizări. Prima: această categorie de înși despre care am făcut vorbire - fără să le pomenesc numele la toţi, fire^te! - N-are nici în clin nici în mânecă, la orice oră din zi și din noapte, cu Iuda! Iuda este un personaj extrem de complex! A doua precizare: bunicul meu dinspre tată, Dumitru Popescu, a fost paracliser în Danceu, Mehedinţi. Bunicul său și strastrabunicii săi au fost preoţi de ţară - cu numele Popă. Sunt ortodox. Dar asta nu mă împiedică să-mi pun uneori niște întrebări mai nu știu cum!.. Oare Dumnezeu, când a făcut lumea, n-a folosit doar materia - uscatul, apele etc.! - și mai puţin a folosit spiritul?.. Parcă doar când i-a plămădit din pământ roșu pe Adam și Eva a însufleţit materia cu duhul său - și s-a văzut ce catastrofă a rezultat! Materia, înnobilata de spiritul divin, a dorit - cu contribuţia șarpelui, evident! — Să devină egală cu Dumnezeu, și a început să mănânce mere!

Dintre apostoli, mie mi se pare că Iuda este cel mai apropiat și cel mai îndepărtat de contemporaneitate: mai apropiat, prin legea să, preluată marxist și de bând, a acumulării de arginţi; mai îndepărtat, prin moartea sa care mi se pare chiar mai tragica decât a lui Brancoveanu și decât chiar a lui Iisus! Iisus a fost judecat, condamnat de poporeni și executat pe cruce de soldaţii Romei, străbuni și de-ai noștri!.. Apoi, Iisus, dacă ar fi fost mai mult om decât duh drvirt. S-ar fi -putut salva, măcar amânând răstignirea... S-ar fi putut salva uitând măcar o clipă - da, o clipă! - De mântuirea oamenilor, având mai multă milă faţă de pătimirile Mamei Sale, Fecioara Maria!

Moartea lui Iuda de ce mi se pare o tragedie cumplită, fără egal mai ales în contemporaneitate? Pentru că Iuda i-a dat vieţii sale un sens absolut bulversant, tragic, desigur, pentru că a trăit din plin propria sa judecare, propria sa condamnare și propria sa execuţie!

Eu nu-i prea găsesc un seamăn în spiţa neamului nostm danubiano-pontic: nu prea știu pe cineva care să plătească singur pentru propriile sale opinii și pentru propriile sale fapte.

Aștept din partea istoricilor să-mi propună un nume, ca să pot scrie o piesă ce-ar putea avea titlul „Discipolul omului ce și- a legat viaţa de un smochin.”

Ei, care ar fi mobilurile, domnule Dinu Sararu, transformării celui ce i s-a făcut un bine în reversul binelui, care ar fi cauzele convertirii binelui în crimă? Să ne ataşăm înţeleptei vorbe din bătrâni - „Ferește-mă, Doamne, de prieteni?” Ce e de făcut? Istoria ar trebui să ne dea niscaiva răspunsuri... Domnule Berindei, domnule Giurascu, domnule Larry L. Watts, domnule Ion Scurtu - la lucru!

A, domnule iubitor de artă, era să-i soap din vedere pe criminalii din balade! Verișanii pacurarașulw din „Mioriţa” ar merita și ei să facă parte dintr-un grup statuar - în care tânărul ciobanel, alături de oiţa plaviţa, să-i aștepte pe aceștia, la apus de soare - că să-1 omoare!.. Moartea pacnrarafului i-a eternizat și pe criminali! Cum ar arăta statuia mândrului ciobanel privit cu dulceaţă de viitorii săi asasinii Păcurăraşul a devenit un martor al credinţei în absolutul sublimei nuntiri cosmice, în care soarele și luna, brazii și păltinaşii nu lipsesc!..

Ar fi ceva, domnule amfitrion, cain cimitirul acelamagnific din China!

Domnule prieten al artiștilor, nu vă gândiţi să finalizaţi un muzeu - „Roata”, un muzeu-parc-mauzoleu-cimitir cu statuile gunoaielor neamului românesc, din care să nu lipsească dacul

BIBLIOGRAF1E

SELECTIVĂ

Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţia Sfântului Sinod 1974 www. patriarhia.roAcatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului.

(www.crestinortodox.ro/ acatiste/acatistul- acoperământului maicii-domnului)Luna Octombrie pentru întâia zi: Praznicul Acoperământului Maicii Domnului.

(www.ortodoxism.ro/ proloagele/octombrie/ProloageOl)

CONSILIUL LOCAL TOMEșTI. Monografia comunei Tomepi. Lugoj: Editura Năgârd, 2007.

TARJOC, ștefan. Ipoteze inedite despre enigmele universului și ale omenirii. Editura Popa’s Art, 2001, pp. 39-41 {Despre catastrofa de la Tunguska).

[POPESCU, Stelian], Valea plângerii din marginea Costeștilor. [Revistă] Universul, Nr. 92/Joi, 24 Aprilie 1930. P. 1-10.

Arhim. MLCLE, Veniamin. Introducerea tiparului la romani. Eparhia Râmnicului: Sfânta Mănăstire Bistriţă, 2011, pp. 29- 37 (Introducerea tiparului la romani, prin Mănăstirea Peri din Maramureș)

Arhim. MLCLE, Veniamin. Ieromonahul Macarie, tipograf roman (1508-1512). Mănăstirea Bistriţă Olteana, 2008, p. 39- 70 (Ieromonahul Macarie, tipograf roman)

COSMA, Aurel. Prin Timioara de altadatd. - Evocări —. [București]: Editura Facia, 1977, pp. 114-126 {Mihai Eminescu la Timioara).

GEORGESCU, Nicolae. Eminescu: Ultima zi la „Timpul" (l) Cultură. Nr. 46/2011. (www.revistacultura.ro - articol apărut pe 05.10.201j1, în secţiunea Cultura literară).