Jean Starobinski Relatia Critica

Teoria ,dupa cum afirma Starobinski, reprezinta viziunea generala a unui sistem condus de o ordine logica. In domeniul literat atunci cand facem o consideratie teoretica asupra trecutului spre exemplu este influentata de proiectul operei noastre viitoare si anume, descifram trecutul in asa fel, incat sa-l facem sa aduca in mod necesar un viitor prefigurat Se pare ca reflexia metodologica este inclusa in critica literara Dar nu putem reduce aceasta metoda la o tatonare intuitiva , astfel critica ar avea rolul de a identifica tipurile de opera, in loc sa elaboreze o viziune unitara, cu alte cuvinte ar devein prea subiectiva astfel ,Starobibski afitma ca metoda se ascunde in stilul demersului critic si nu devine complet evident decat atunci cand a parcurs tot drumul, critical ajunge la integral constiinta a metodei sale intorcandu-se asupra propriului sau drum. Iar prin metoda, inteleg aici atat reflectia asupra scopurilor criticii, cat si codificarea mijloacelor ei. Orice metoda, spune Starobinski, da stabilitate unui plan, la care ea se va aplica in mod adecvat; orice metoda determina de la inceput unele coordinate, presupune unele raporturi de omogenitate si de congruent intre elementele puse fata in fata. Avand in vedere cele trei etape ale criticii 1. O lectura empatica 2. Analiza obiectiva 3. Raportarea textului la alte opera, obiecte asemanatoare (reflectia libera) ~ seminar~ il face pe critic sa realizeze un discurs care sa nu mai fie simpla explicare a discursului imanent , propriu oerei. Starobinski isi pune intrebarea daca aceasta abordare nu ne face sa ne indepartam de opera propriu-zisa, aceasta departare el o vede precum o conditie necesara ca sa nu existe doar aprobare a operei literare Opera poseda constiinta ei amteriala independent; ea dureaza prin sine. Georges Poulet a afirmat ca ea are nevoie de o constiinta pentru a se indeplini, ea are nevoie de mine, spune Starobinski.

-

-

-

-

-

Se indreapta spre o abordare obiectiva a operei si constata faptul ca nu exista detaliu indifferent care sa nu contribuie la constituirea sensului. Acest ansamblu de corelatii concomitente, numit structura operei, va constitui un sistem care vai fi incarcat de sens la un anumit nivel la care nu vom putea distinge intr-o opera un aspect obiectiv sau subiectiv. scrisul nu este o traducere indoielnica a experientelor interioare, el e experienta insasi Acest fapt ne spune Starobinski ar insemna sa tratam opera ca pe o lume , condusa de legitimitatea ei proprie, dar aceasta lume este inclusa si ea in alta lume, data de realitate, asa ca exista un raport intre lumea operei si realitate iar Starobinski doreste sa descopere acest raport. Daca opera este o lume in lume ea poate aparea ca expresia microcosmica a universului din care face parte, vom capata convingferea ca legea interna a operei imi va oferi rezumatul simbolic al legii universului in care ea a luat nastere. Acest demers trimite spre structuralismul radical afirma Starobinski care incearca sa dizolve opera in cultura si societate, acesta esueaza indata ce intervine un element perturbator. E necesar sa studiem operele ca pe niste sisteme semnificante, dar operele si societatile nu apartin unei texture omogene commune, limba unei opera este diferita de cea a unei societati, majoritatea marilor opera modern nu declara legaturile cu lume decat la modul refuzului, al opozitiei. Sarcina criticii este tocmai de a depista in interiorul lor in stilul lor indicia variabili ai scandalului , opozitiei, tot ceeea ce ofera operei de geniu caracterul sau de monstruozitate Sunt introduse din nou dimensiunea existentiala cea psihologica si sociologica in analiza operei si ea capata valoarea de eveniment ce deriva dintr-o constiinta si isi afla implinirea in alte constiinte, gratie publicarii ei.are nevoie de un public

-

-

-

-

-

-

Revenind la discursul critic putem spune ca acesta nu este un ecou al operei, o prelungire a sa, solitidinea discursului critic este marea sa capcana, daca e prea supus operei el impartaseste solitudinea ei, daca e prea independent de aceasta inseamna sa urmeze un drum singular, daca idolatrizeaza rigoarea stintifica devine captivul metodelor si faptelor.

-

Dar aceste pericole se pot transforma in momente : simpatia spontana, studiul obiectiv, reflectia libera.(explicatia lor in fisa de la seminar)