RELAII INTERPERSONALE sunt un tip de relaii sociale caracterizate prin faptul c sunt stabilite ntre persoane (nu grupuri, instituii, colectiviti) i sunt regizate ntr-o msur semnificativ de logica necesitilor umane individuale. Multe necesiti individuale sunt satisfcute n relaiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stim, reducere a incertitudinii i anxietii, afiliere, securitate, statut, prestigiu. Omul este o fiin social i n sensul c "are nevoie de cellalt om". Dinamica acestor necesiti orienteaz i tegieaz relaiile dintre persoane. Sunt relaii constituite n primul rnd pentru satisfacerea necesitilor de sociabilitate: relaiile de prietenie, "distracia" n comun, relaiile de dragoste. i n relaiile sociale (relaiile de munc, politice) componenta interpersonal este puternic.Relaiile dintre o persoan i alte persoane sau relaiile interpersonale se numr n zilele noastre printre cele mai interesante i mai pasionante subiecte privitoare la viaa social, la interaciunea dintre individ i societate. Cercetrile teoretice i experimentale efectuate pn n prezent n acest domeniu, deosebit de complex i dificil i totodat insuficient de explorat, au stabilit ca relaiile interpersonale au dublu caracter: concret senzorial i logic-raional, astfel spus ele ne apar mai nti ca fenomene, ca forme specifice de manifestare a realitii sociale i apoi ca imagini abstractizate ale acestor fenomene, concretizate n concepte i teorii .Fenomenele psihosociale interpersonale abordate de diferite tiine, ca sociologia, psihologia, antropologia, constituie obiectul principal al noii tiine interdisciplinare psiho - sociologia, format la intersecia dintre sociologie, psihologie i alte tiine umaniste, i care reprezint, alturi de fenomenele psihosociale de mas, ale colectivitilor umane, unul dintre cele mai importante capitole ale acestei tiine. Problematica raporturilor interpersonale poate fi abordat pe mai multe ci : fie prin intermediul studiului conceptului sau categoriei de raporturi interpersonale, ca i component important a sistemului de categorii proprii psiho - sociologiei, fie pe calea cercetrii teoriei raporturilor interpersonale, a sistemului unitar de idei i de concepii despre acest gen de fenomene psihosociale.Relaiile interpersonale se manifest ca interaciuni ntre indivizi n urma crora se realizeaz un schimb att material, informaional dar i sentimental. Exist mai multe tipuri de relaii interpersonale, n funcie de durata, intensitatea i specificul interaciunii dintre dou sau mai multe persoane. Astfel exist interaciuni de lunga durat, i de o mare intensitate afectiv, cum ar fi relaiile de prietenie, de iubire, in familie, dar i relaii de scurt durat i de o intensitate afectiv mic sau inexistent, cum ar fi relaia cumprtor- vnztor. n oricare din aceste situaii, starea individului este afectat, n mod pozitiv sau negativ, ducnd la o percepie mai bun sau rea asupra propriei persoane sau asupra mediului su de via.

Tipuri de relaii interpersonale:a) Relaiile de intercunoatere presupun extragerea unor informaii cu privire la un alt individ, cu privire la felul su de a fi, cu privire la personalitatea acestuia. Aceste informaii trebuie s fie consistente i foarte diverse pentru ca un individ s-i formeze o imagine corect despre cellalt.Relaiile de intercunoatere sunt importante pentru ca profesorul s poat anticipa rezultatul sarcinilor pe care le atribuie clasei. Spre exemplu, n formarea echipei, profesorul trebuie s tie n ce msur membrii pot lucra i pot comunica. n organizarea unei manifestri, profesorul trebuie s tie ce abiliti i ce talente dein elevii pentru a fructifica aceste caliti n mod corespunztor.b) Relaiile de intercomunicare apar din nevoia indivizilor de a schimba informaii, de a comunica. Tipurile principale de comunicare sunt: comunicare nonverbal (bazat pe limbajul paraverbal) i comunicare verbal (bazat pe limbajul verbal, pe cuvinte).c) Relaiile socio-afective au la baz un schimb de emoii, sentimente i structuri de tip afectiv-simpatetic, creionndu-se astfel un nou tip de relaii interpersonale, relaii afectiv-simpatetice, care presupun relaii de simpatie i antipatie, de preferin i de respingere reciproc ntre membrii clasei de elevi.Relaiile afectiv-simpatetice sunt o condiie pentru dezvoltarea personalitii elevilor.d) Relaiile de influenare sunt determinate de poziia pe care o ocup fiecare individ n ierarhia grupului clas. Din punct de vedere al managementului clasei de elevi, influena educaional se poate analiza din dou perspective: influena personal a profesorului, att ca lider, ct i ca factor exterior, i influena de grup, determinat de factori formali sau nonformali.

Dc sunt relatiile interpersonale atat de importante?Omul este o fiinta sociala.nu poate trai singur.Relatiile sunt cleiul care incheaga unitatea dintre oameni.Cu cat relatiile sunt mai solide,cu atat unitatea e mai puternica.

Rei inter persrespectful,increderea,reciprocitatea,bucuria reciproca, Managementul relatiilor interpersonale

Relatiile interpersonale au constituit dintotdeauna mediul optim de dezvoltare a oricarei fiinte umane. Si cnd spun asta, ma refer la acel tip de relatie interpersonala definita ca o relatie interpsihologica, directa, reciproca, care se desfasoara att n plan constient ct si n plan inconstient. Nu putem sa ne dezvoltam ca oameni n afara relatiilor cu alti semeni de-ai nostri. Cazurile rare de copiii crescuti de animale confirma aceasta ipoteza: lipsa interactiunilor umane duce la nedezvoltarea acelor abilitati specific umane, gndirea, limbajul, sociabilitatea etc. Deasemeni, unele cazuri de copii institutionalizati, n trecut, au aratat ca lipsa unui contact psihologic intim ntre copil si un adult, prezent n mod constant, duce la o slaba dezvoltare psihologica si chiar fizica. Copii institutionalizati aveau adesea o greutate sub normal si repere psihologice de dezvoltare sub vrsta cronologica. Depresia anaclitica este un fenomen descris la copiii foarte mici, privati de afectiunea si atentia materna.

"Omul nu poate trai singur, izolat, rupt de ceilalti oameni. Dimpotriva, el se raporteaza permanent la altii, actioneaza impreuna cu ei, stabileste relatii cu cei din jur. Aceste relatii sunt foarte multiple, variate si actioneaza in planuri diferite. Ele se intind de la relatia de simpatie dintre doua persoane, pana la cea de rudenie sau de vecinatate.

-Care credeti ca este rolul relatiilor interpersonale in formarea personalitatii?relatiile il forteaza pe om sa perceapa , sa comunice, sa se exteriorizeze afectiv si comportamental etc.Lumea launtrica a persoanei umane este profound dinamizata de relatiile interpersonale. De aceea, RELATIILE INTERPERSONALE OCUPA UN LOC CENTRAL IN STRUCTURA PERSONALITATII.

Relatiile interpersonale

Relatiile interpersonale se pot infatisa ca simpla afiliere, exprimata prin cooperare sau sociabilitate, prin atractia fata de altul (iubire, atasament afectiv), prin ura, datorita unor sentimente de inferioritate si de culpabilitate, dar si prin solidaritate umana si angajament.Studiul relatiilor interpersonale poate fi abordat din doua perspective: teoria armoniei cognitive si teoriile intaririi. Prima teorie sustine ca oamenii incearca sa-si mentina o oarecare armonie cu ceilalti datorita fricii ca, in lipsa acesteia, s-ar instaura o stare de indispozitie, inconfort, rau. De aceea indivizii incearca sa stabileasca relatii de comunicare pozitive (echilibru, simetrie, armonie) si sa evite pe cele negative. Aceasta teorie a fost influentata de studiile lui Heider (1958) asupra echilibrului, de teoria simetriei a lui Newcomb (1961) si de teoria disonantei cognitive (Festinger, 1957). Conform acestor teorii, pentru a ne mentine armonia interioara avem nevoie de cei cu care ne asemanam si-i pretuim pe cei ce ne impartasesc acest sentiment (principiul reciprocitatii). Teoriile intaririi isi extrag substanta din studiul perceptiei reciproce a partenerilor. Intarirea poate veni din exterior, din partea mediului social sau a acelorlalti cu care venim in contact; (teoriile cognitive pun accentul pe rolul individului si a rolului sau in "armonizare".Postulatele teoriilor intaririi sunt urmatoarele:a) existenta umana este hedonista, ceea ce inseamna ca scopul vietii este de a cauta si obtine placerea, binele propriu, respingand greutatile si durerile si reducand cat mai mult costurile;b) existenta umana este rationala, adica capabila sa selecteze informatiile, sa evalueze probabilitatile si sa ajunga la decizii bune. Efortul individului este acela de a maximiza aceasta competenta, reducand costurile.Potrivit acestei ultime teorii relatia interpersonala este un schimb social (Homans, 1961). Interactiunile umane ar semana deci cu niste tranzactii economice. Pentru a ajunge la resursele pe care le considera valoroase, individul incearca sa obtina aprobarea celorlalti, afectiunea lor. Daca resursele sunt rare sau dificil de atins, el va intreprinde numeroase schimburi sociale pentru a ajunge la sentimentul de "satietate", de satisfactie a implinirii personale. Dupa Homans oamenii sunt recompensati, in efortul lor, in functie de "investitiile" sociale. Exista deci o justitie distributiva in functie de costuri si profit.Teoria interdependentei sociale (Thibaut si Kelley, 1959) postuleaza interdependenta intre indivizi: fiecare depinde de ceilalti; individul se compara continuu cu altii pentru a obtine noi informatii privind standardele de comportament ale grupului. In functie de aceste informatii obtinute prin comparare isi augmenteaza oferta si isi poate dezvolta un sentiment pozitiv.

Forme de relatii interpersonaleRelatiile intepersonale se pot desfasura la diferite nivele si pot lua diferite forme. Astfel se poate identifica contactul zero, cand individul suporta prezenta altuia dar nu cauta sa intre in relatie cu acesta; relatia superficiala presupune existenta unor centre de interes comune (cinema, muzica, fotbal) dar intr-o maniera neangajanta. Acestea sunt relatiile noastre cotidiene cu colegii, vecinii, cunoscutii. Nivelul reciprocitatii inseamna impartasirea in comun a unor credinte, valori sau sentimente, atasamentul unuia fata de altul sau chiar iubirea.Teoriile prezentate mai sus ne sugereaza si formele in care relatiile interpersonale se manifesta.Afilierea exprima natura sociala a existentei umane, aceea de a fi cu ceilalti, nevoia de a conta pe suportul colectiv. Individul uman este obligat sa coopereze pentru a putea trai intre ceilalti; obtinerea resurselor existentei, in atingerea unor scopuri este imposibila in afara acestor orientari atitudinale. Omul este deci dependent de altii, iar aceasta interdependenta se manifesta prin nevoia de afiliere cu grupuri, structuri sociale sau indivizi care ne pot sustine. Contactele sociale ne ajuta sa depasim incertitudinea sau stresul, sa controlam o situatie care provoaca anxietate, sa inlaturam frica.Atasamentul poate fi definit ca o relatie afectiva intre doua persoane. De exemplu, relatia mama-copil se sprijina pe contactul fizic si expresia faciala (plans sau suras). Au fost identificate trei tipuri de atasament mama-copil: a) relatia de securizare, cand mama este atenta, disponibila, capabila sa raspunda nevoilor copilului. Prin mama copilul exploreaza si descopera apoi mediul inconjurator; b) relatia de evitare cand mama respinge copilul in cautarea de contacte fizice si afective. In acest caz copilul se detaseaza de mama, o evita; c) relatia anxios-ambivalenta apare atunci cand mama este lenta in raspunsurile sale la nevoile copilului sau cand raspunsul sau e imprevizibil. O mama nedispusa sau chiar inaccesibila trezeste protestele copilului, anxietatea sa in final.Teoria atasamentului cuprinde doua mari tendinte: una care considera relatia de atasament ca fiind instinctuala, alta care o defineste ca o relatie sociala invatata, achizitionata. In ambele cazuri conduita celor doi parteneri este interactiva, incurajand explorarea anturajului, sustinerea prin numeroase semne exterioare a acestui comportament.Atasamentul comporta deci un raspuns activ la solicitudinea celuilalt si creeaza legaturi afective: grija fizica fata de copil si asigurarea securitatii sale afective.

Prietenia. Aterizat pe Pamant, Micul Print, ciudatul si neprihanitul erou al lui Antoine de Saint-Exupry, il intalneste pe Sarpe. "De ce e atat de pustiu aici? Il intreaba. Tare sunt singur. Unde sunt oamenii?" Iar Sarpele, cu intelepciunea sa, ii raspunde: "Singur te simti si printre oameni". Daca nu stii sa-i descoperi, daca nu vrei sa-i cunosti, sa comunici cu ei, ramai singur. Si un alt personaj il indruma pe Micul Print sa-i descopere pe oameni. E Vulpea, care-l invata "imblanzitul", adica valoarea relatiilor umane, a prieteniei care-i leaga si-i transfigureaza. "Caut prieteni", zice Micul Print, care nu stie ce inseamna "a imblanzi". Atunci Vulpea ii spune: "E un lucru care prea mult e dat uitarii. Inseamna a-ti crea legaturi. Tu nu esti pentru mine decat un baietas, aidoma cu altii, iar pentru tine eu nu sunt decat o vulpe, ca alte multe vulpi. Dar daca ma imblanzesti, tu vei fi pentru mine fara seaman pe lume, viata mi se va insenina. Atunci pasul tau ma va chema din vizuina ca o melodie . Va fi minunat cand ma vei fi imblanzit". Si-l indeamna: "Te rog, imblanzeste-ma. Daca vrei sa ai prieteni, imblanzeste-ma. Nu cunoastem decat ceea ce am imblanzit".La ora despartirii de Micul Print, Vulpea ii descopera "taina" sa: ". limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda in miezul lucrurilor. Numai timpul cheltuit cu un prieten face ca el sa fie atat de pretios. Devii raspunzator pentru tot ceea ce ai imblanzit". Legatura de prietenie, deci, il transforma pe om, il inalta, exprima adevarata masura a aspiratiei omenesti spre perfectiune si implinire.Relatia de prietenie presupune deci: a) impartasirea reciproca a unor opinii, valori sau trasaturi de personalitate; b) satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit); c) inseamna adesea si o atractie fizica; d) dezvolta un sentiment de placere, fericire, o stare de bine; e) semnalizeaza atractia reciproca, pretuirea la celalalt a unor calitati intelectuale, fizice, morale etc.; f) se manifesta prin nevoia de apropiere fizica de celalalt (prin acordarea increderii si sentimentul de siguranta ce-l incearca in apropierea sa).Prietenia inseamna ajutor reciproc, sprijin afectiv, sustinere in procesul de integrare sociala.Relatia de prietenie se sprijina pe trairea sentimentului similaritatii in idei, credinte, apartenenta sociala. Ea apare si se dezvolta in timp, prin cunoastere reciproca, prin parcurgerea impreuna a unor evenimente deosebite, prin probe care trebuie mereu reintarite.