Tipu Daniel BogdanClasa a-10-A

Alcatuire Pielea constituie un înveliş neîntrerupt care se

continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă şi care, în interiorul cavităţilor respective, devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea reprezintă o suprafaţă receptorie extrem de vastă, care asigură o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice şi microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale metabolizmului şi îndeplineşte de asemenea un important rol de termoregulaţie, execută funcţiile de respiraţie, conţine rezerve energetice, leagă mediul înconjurător cu tot organismul.

Pielea

Limba (lat.: Lingua, grec.: Glossa) este un organ musculos, acpoperit de mucoasă, foarte mobil, cu sensibilitate tactilă mare, aflat în cavitatea bucala a animalelor şi omului. Are rol în prehensiunea alimentelor, în masticaţie, deglutiţie. Prin faptul că este dotată cu un tip special de chemoreceptori (mugurii gustativi), este considerată "organul simţului gustativ", dar are un rol imporatant şi în olfacţie. La om şi primate are rol şi în fonatie.

Limba

protoneuronul caii olfactive este reprezentat de celulele bipolare din mucoasa olfactiva. Acestea, au o dendrita scurta si groasa prevazuta la capat cu mici vezicule constituind butonul olfactiv care contin cili. Axonii celulelor (neuronilor) bipolare strabat lama ciuruita a osului etmoid si patrund in craniu, cu traseu pana la bulbul olfactiv. Aici face sinapsa cu cel de-al II-lea neuron al caii olfactive si anume neuronii mitrali. Axonii neuronilor mitrali ajung in paleocortex (pe fata mediala a lobului temporal-aria olfactiva girul hipocampic si nucleul amigdalian) unde este perceput mirosul.

Nasul