Preotul Emil Bendorfeanu s-a născut în anul 1909, deziua Sfintei Marii, în comuna Daneş de lângă Sighişoara.Părinţii, Nicolae şi Elisabeta, au avut trei copii: Nicolae,Letiţia şi Emil şi i-au îndrumat pe toţi să facă şcoală. Ei auurmat clasele primare la Daneş, apoi gimnaziul şi liceul laDumbrăveni şi Sighişoara. amănunte în pagina 5

"Ţine minte, fericirea nu depinde de ceea ce eşti sau de ceea ce deţii, ci doar de ceea ce gândeşti." Dale Carnegie

Ianuarie 2013 anul 2 numărul 9Publicaţie lunară de informare, opinie şi atitudine

Preotul EmilBendorfeanu - din Daneş laCetea Bihorului

Adevărul despre “Bătălia de la

Seleuş”În acest număr al ziarului nostruputeţi citi un interesant interviu cudomnul profesor Vasile Schmigulecz.

Istoric de profesie, domnul Vasile Schmigulecz pune înlumină unele aspecte interesante legate de istoria loculuidar şi de cariera profesională pe care a trăit-o. O viaţăplină de lucruri interesante dar şi un exemplu pentru ge-neraţiile următoare.

amănunte în pagina 4

Eminescu şiVeronica Micle

"Îngerul blond" al lui Eminescu afost Veronica Micle, o doamnă fru-moasă, cu părul lung şi bălai şi ochiialbaştri. S-au cunoscut la Viena, în1872, la vârsta de 22 de ani, pe cândel era student la filozofie. Despre re-

laţia lor s-au scris pagini întregi. Cum se alintau însă ceidoi o arată corespondenţa inedită. "Măi Momoţelule","draga şi mititica mea Moţi", "fetiţule dragă" sunt doarcâteva dintre apelativele cu care îşi alinta Eminescu iubita. amănunte în pagina 2

stefan 9:Layout 2 29/01/2013 12:44 PM Page 1

Pământul pe care călcăm și bucata de cer de deasupra noastrăcred că ne-au fost hotărâte de Dumnezeu. Noi, românii, putemspune că am fost binecuvîntați de către Marele Creator să avem opatrie minunată, o limbă dulce și frumoasă, bogății spirituale șimateriale de care alte popoare nu beneficiază. România, ”GrădinaMaicii Domnului”, așa cum a mai fost denumită, este casa noastră,pentru independența și libertatea căreia înaintașii noștri și-au datchiar viața. Idealul de veacuri al poporului român a fost acela alUnirii. Marea mea durere este aceea că aud mereu expresii în careardelenii îi desconsideră pe moldoveni, moldovenii pe olteni,oltenii pe bănățeni, românii pe cei de peste Prut etc. Chiar dacăharta României s-a întregit, doar Basarabia și Bucovina de Nordrămânând două lacrimi pe obrazul țării, noi, românii, am devenit,din păcate, tot mai dezbinați. Oare de ce? Să fie o trăsătură geneticămoștenită de la daci, așa cum spunea părintele istoriei, Herodot,că ”geto-dacii erau cei mai viteji și mai drepți dintre traci…dar nuerau uniți, căci dacă ar fi fost uniți, ar fi fost vai de romani”? Deasemenea, se dă o interpretare greşită faptului că turcii nu ne-autransformat în paşalâc. Nu trebuia să facă acest lucru pentru că, ainoştri se vindeau fraţii unii pe alţii la turci, pentru a obţine tronul.Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost vândut la turci de cumnatulsău Şerban Cantacuzino, la îndemnul soţiei sale, pentru a obţinetronul. Se pare că Dumnezeu nu ne-a dat harul unității, așa cum îlau grecii, evreii, ungurii…În schimb, românii sunt dezbinaţi înfamilie, în şcoală, în societate, la locul de muncă, în politică, înafaceri, în diasporă etc. S-au omorât fraţii şi neamurile între elepentru avere, pământ, tron, funcţii politice, afaceri etc. Apare într-un partid politic dezbinare? Rezolvarea? O altă dezbinare. Seformează din el alte noi partide politice mai mici. Principala ac-tivitate a partidelor din opoziţie, este să îndepărteze de la puterepe preşedinte şi guvernanţi. Preşedinţii care au condus România,pentru că nu au avut credinţă în Dumnezeu şi darul unirii, au con-dus-o şi stăpânit-o numai prin dezbinare. La căruţa ţării, ”catâriipolitici” dezbinaţi, în loc să tragă înainte, trag în toate direcţiile,distrugându-o. În fiecare an, de 1 Decembrie (ziua Naţională aRomâniei, ziua Marii Unirii) sau chiar de 24 Ianuarie, prin mani-festările şi huiduielile puternicelor forţe de opoziţie, se poate vedeacât de uniţi sunt românii. Unirea s-a înfăptuit la români atuncicând Marile Puteri au fost interesate. Ca să fim primiţi în așa-zisaEuropă, conducătorii noştri postdecembriști au semnat tratate,prin care au renunţat la teritorii şi la peste cinci milioane de românidin Moldova, Ucraina, Bulgaria, Ungaria, Serbia şi Slovacia şi aufalimentat, vândut şi distrus toată România.

Poate că ar trebui să facem cu toții ceva mai mult pentru co-munitate, pentru obștea în care viețuim, în așa fel încât să fim maiuniți și să fim mândri de calitatea de român. Educarea sentimen-tului patriotic este foarte importantă! Să ne iubim istoria! Respec-tându-ne trecutul, vom putea construi împreună viitorul! Dar casă putem fi respectați ar trebui să ne revizuim sistemul de valori!

2 ANALIZĂ ŞI OPINIE

Redactor șef: Ștefan CosteaRedactori: Lucia Bichiș, Andrada Mare, Daniela Niste, Daniela Suciu, MariusIosif, Marius Moldovan, Doina Medeșan, Viorica Secetă, Ioan Medeșan,Cristina Mosora, Ana Gașpar, Viorica Crucin, Maria Mureșan, Nicolae David,Maria Man, Bădică Nicola, Ileana Costea, Maria Anghelina, Maria Diaconu,Nicolae Tudor Cristea, Elena Oprea, Maria Ivan, Demirel Herman, DorinelBichiș Corespondenți: Camelia Moldovan, Mihaela Tolan, Ioana Gheaja, AlinaMuntean, Alin Pora. Foto: Doina Medeşan.

actualitatea.danaseana@yahoo.comTelefon: 0762 393 445

ISSN 2285 – 1291 ISSN-L = 285 – 1291

Publicaţie editată de SC Maris Edi Pro SRL

”Uniți” în dezbinare

Ștefan Costea F R Ă M Â N TĂ R I

Eminescu şiVeronica Micle

"Îngerul blond" al lui Eminescu a fost VeronicaMicle, o doamnă frumoasă, cu părul lung şibălai şi ochii albaştri. S-au cunoscut la Viena, în1872, la vârsta de 22 de ani, pe când el era stu-dent la filozofie. Despre relaţia lor s-au scrispagini întregi. Cum se alintau însă cei doi oarată corespondenţa inedită. "Măi Momoţelu-le", "draga şi mititica mea Moţi", "fetiţuledragă" sunt doar câteva dintre apelativele cucare îşi alinta Eminescu iubita.

Fără a ţine cont de piedicile morale, cei doi au în-ceput timid, în capitala austro-ungară, o relaţie de amorce avea să fie condimentată, în următorii 17 ani, cumultă pasiune, intrigi, despărţiri şi reîmpăcări.

Draga mea Veronică,Ca eu să nu-ţi scriu e de înţeles. Bolnav, neputând

dormi nopţile şi cu toate astea trebuind să scriu zilnic, nuam nici dispoziţie de a-ţi scrie ţie, căreia aş vrea să-i scriuînchinăciuni, nu vorbe simple. Dar tu care ai timp şi nu eştibolnavă să nu-mi scrii e mai puţin explicabil. Tu trebuie săfii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricinealtul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociţidin lume.

Şi tu ştii care este acea nenorocire. Sunt nepractic, suntpeste voia mea grăitor de adevăr, mulţi mă urăsc şi nimeninu mă iubeşte afară de tine. Şi poate nici tu nu m-ai fi iubitcâtuşi de puţin, dacă nu era acest lucru extraordinar înviaţa mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căcie bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cuîmprejurările şi să prinză din sbor puţinul noroc care îl dăo viaţă scurtă şi chinuită, şi eu nu am făcut nimic din toateacestea, ci te-am atras încă şi pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtaşă urei cu care oamenii mă onorează pemine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului meu –mă onorează ura lor şi nici nu mă pot închipui altfel decâturât de ei.

Dar tu pentru aceasta nu trebuie să mă bănuieşti, turămâi cum ai fost şi scrie-mi. Tendinţa mea constantă vafi de a-mi împlini făgăduinţele curând ori târziu, dar maibine târziu decât niciodată.

Sunt atât de trist şi e atât de deşartă viaţa mea de bu-curii, încât numai scrisorile de la tine mă mai bucură. A lesuspenda sau a rări scrisorile tale m-ar durea chiar dacăn-ai mai iubi pe Emin

Scrie cu degetele pe cari le sărut.(1880 Februar)

Momoţi dragă,Din faptul că nu ai căpătat ieri depeşă, vei fi conchis

fără îndoială că ieri nu a fost la ordinea zilei petiţia ta. Dela 1 pân’ la 4 am stat ieri la Cameră în deşert. Nicu Ganemi-a spus c-o să vie Sâmbăta viitoare, ceea ce doresc şi eu

pentru ca să se mântuie odată.Pe pezevenchiul cel de grec nu-l mai primi, te rog; sau

– dacă-l primeşti – te oblig să fie şi Câmpeanca de faţă,pentru că nu voi să rămâi tu, om sincer şi adevărat, inca-pabil de viclenie şi minciună, sub impresia acestui şarpeveninos, acestei archicanalii ingrate, mincinoase şi spioane.– Eine schwache Stunde – zici tu că e partea slabă a fe-meilor. De aceea mă tem şi eu mai mult decât de orice şi deaceea găsesc preferabil să nu-l găsesc de loc şi să-i ceri prinmadame Câmpeanu scrisorile, dacă va veni. Ce mai are a-ţi spune azi, când a aruncat asupra fericirii noastre cea maineagră injurie? Eu nu ştiu cum tu nu ai sentimentul pe care-l am eu şi nu recunoşti că apropierea acestui mizerabil detine e o injurie mortală pentru noi amândoi? Din purtareata în această cestiune delicată voi face un merit, dacă va fibună, un merit pentru care îţi voi fi recunoscător toatăviaţa mea.

Nicuţă, fii cuminte. Pe mine m-apucă iar furia înnăs-cută caracterului meu, gelozia, cea mai rea şi mai amarădin toate patimele. Te rog să n-o hrăneşti, dacă nu vrei să-mi iei liniştea trebuincioasă pentru a iubi atât de senin, pre-cum te-am iubit în momentele cele mai bune ale vieţii.

Te sărut din creştet pân’în tălpi şi rămânal tău Emin7 fevruarie 1882

Fetiţule dragă,Nu te supăra dacă nu-ţi scriu numaidecât după ce-ţi

primesc scrisorile, dar în adevăr înot în stele. Acuma m-auapucat frigurile versului şi vei vedea în curând ceea ce scriu.Îndată ce mă voi muta de aici îţi trimit bani de drum; pân-atunci “Legenda” la care lucrez va fi gata şi fiindcăluceafărul răsare în această legendă, tu nu vei fi geloasă deel, fetiţul meu cel gingaş şi mititel, şi nu te-i supăra că nu-ţiscriu imediat, nici că nu-ţi scriu mult. Cred că e un gen cutotul nou acela pe care-l cultiv acum. E de-o linişte perfectă,Veronică, e senin ca amorul meu împăcat, senin ca zilelede aur ce mi le-ai dăruit. Căci tu eşti regina stelelor dincerul meu şi regina gândurilor mele – graziosa – grazio-sissima donna – pe care o sărut de mii de ori în somn şitrează şi mă plec ei ca robul din “O mie şi una de nopţi”

Emin10 aprilie 1882

stefan 9:Layout 2 29/01/2013 11:47 AM Page 2

Începând cu numerele 6-7 (octombrie-noiembrie) şi 8 (decembrie) 2012, publicaţia noastră găzduieşte, în foileton, cartea autobiografică Însemnări din viaţă a învăţătorului-preot Pompiliu E. Constantin, tipărită în 1931, la Sighişoara. O facem în semn de omagiu la aniversarea a 135 de ani de la naşterea fondatorului şcolii de stat din Daneş şi a 60de ani de la moartea lui. Iniţiativa şi îngrijirea textului îi aparţin lui Ştefăniţă Regman, care în numerele precedente semnează şi o prezentare a ilustrei şi meritorii figuri dăneşene.

„Viaţaeste ţesutădintr-o pân-ză de amin-tiri. Sunt clipecând omul nu-treşte restul zile-lor numai din adu-ceri aminte. Dacă ele sunt frumoase, buzele îiînfloresc de un surâs dulce, ca zâmbetul trecu-tului ce întreţine candela licărindă a moşnea-gului – cu ochii înrouraţi pierduţi în vag, de peprispa casei. Dacă amintirile sunt duioase,pieptul tresaltă într-un suspin uşurător.

Faptele omului nu sunt trecătoare. Umbralor se repetă şi împacă, sau mustră cugetul; iarîn clipa morţii oglinda întregii vieţi ţi se aratăşi priveşti în ea ca într-un gând adânc. Poţimuri râzând, de-ţi surâde trecutul, sau moristrâmbând buzele în spasme desperate dacăfaptele urâte ţi se arată cu sila în toată ciudăţe-nia lor.

Şi pe mormântul omului, oricât de singu-ratec ar fi, cresc câteodată flori, nu sădite demână omenească, ci aduse de vântul primă-

verii dintr-o neştiută grădină şi un glas mis-teric îngână în serile senine numele celui apus.

Iar în cavoul bogatului, care a alungat vă-duva săracă în timpul iernii afară din casă pedrumul înzăpezit, cresc numai spini şi se adă-postesc stranii vietăţi.

N-am scris aceste rânduri pentru cei ce seocupă cu literatura, n-am aceste pretenţii, daram scuturat pe paginile mute creanga aminti-rilor mele, legate strâns de ce s-a făcut de bineîn comuna Daneş, în câteva zeci de ani.

Cetind, prietinii îşi vor aduce cu drag a-minte de mine, tovarăşii de muncă de noi, iardacă am avut şi răuvoitori în strădania ce amdepus pentru ridicarea comunei noastre, a tu-turor celor ce-am primit în sânul ei desmer-dările copilăriei, poate că măcar acum vorarunca un văl de înfrăţire asupra umbrei cares-a dus, iar pentru generaţiile ce vin după noi,poate le va servi de exemplu.

De unde m-am oprit eu, las în grija timpu-lui de a merge mai departe.

Daneş, în Februarie 1931. Pompiliu E. Constantin

Lunea n-aveam niciun chef de şcoală şiconde[i]ele profesorilor mai făceau atuncicâte o excursiune severă prin cataloage, milu-indu-ne notele. Eu nu ştiu cum o învârteamcă nu căpătam în ca[i]et decât nota lăudabilsau eminent, „Dicséretes, ernyedetlen,kitűnő”, arareori un f.[oarte] bine.

Se vede că aveam puţin noroc, nu-i vorbăcă şi la carte nu mă prea lăsam întrecut.

În timpul liber, împânzeam sălciile dinlunca Târnăvii, dedându-ne la diferite jocuri.Făceam un deosebit haz unul de altul cândne priveam ce rău ne stătea când vâram că-maşa în iţari (purtam haine româneşti: că-maşă, cioareci etc.), după cum ni se cerea,spre a imita portul unguresc sau săsesc şi nune prindea deloc căci cioarecii erau strâmţi şicând mai vâram în ei cămaşa păream nişteclovni de circ.

Mai târziu, în anii ce au urmat, am părăsitspaţioasa cameră a babei Iuţi, găsind-o preadeparte de şcoală şi am intrat în gazdă lapedelul şcoalei, „Jóska Bácsi”, sau neneaIoşca, cum îl desmerdam noi. Aici, pe lângăprietenul nedespărţit Ioan Munteanu, maiaveam tovarăşi doi copii de ungur dinGalambfalăul Mare. Ne foloseam de ei ca săînvăţăm şi noi mai bine ungureşte. NeneaIoşca era vesel. Cum n-avea nevastă, adeseorise ducea de acasă şi petrecea nopţi întregi.Atunci aplicam întocmai proverbul dinbătrâni: „Când pisica nu-i acasă, şoareciijoacă pe masă”, dar dimineaţa plăteam năz-drăveniile noastre cam scump, căci neneaIoşca ne cam atingea cu nuieluşa. Noi nu preaţineam însă seama de toate nimicurile.

În dimineţile reci de iarnă, mai mângăiampe Ioşca, ajutându-i la făcut focul prin salelede clasă. El ţinea mult la mine, ceiace făcea catovarăşii mei să mă invidieze.

Am mai stat în gazdă, mânat de soartă, laun croitor Samuel Melzer. Nici pe la acestan-am trecut degeaba. Ucenicii lui m-aumolipsit de boala fumatului şi toată ziua ur-măream vreo ţigară aruncată cumva, sau ne-fumată complect, pentru a-mi alinta noulobicei.

În timpul liber, mă punea să cos niştezdrenţe, pe cari apoi le vindeau pentru ţesut.

Eu, ce să zic, nu eram chiar mulţumit lagazdă, care nu se prea ocupa de mine, darmama, când observă adevărul, mă mută ime-diat la badea Mieluţă Rucăreanu, om cu maretrecere în Sighişoara, în pătura românească.Copii nu avea badea Mieluţă şi; de aceia, eueram iubit ca şi cum aş fi fost copilul lor, maicu seamă că mă sileam a fi cât se poate decorect, ca să le fac pe vo[i]e.

Seara se adunau nepoţii soţiei lui, mamalor era surdo-mută şi ei locuiau tot la moşMieluţă. Mai veneau şi nepoţii lui de pe osoră, cu cari mă împăcam de minune. Şi eu,cum eram de mic cântăreţ şi-mi plăceau cân-tările bisericeşti, cântam şi badea Mieluţă as-culta cu mare atenţie, iar câteodată îmi dădeacreţari să-mi cumpăr bomboane. Eu însă nu-mi uitasem meseria fumatului şi-mi cumpă-ram deseori tutun.

În sfârşit, în ultimile clase, V – VI, m-aluat în gazdă profesorul meu Mül[l]er Imre.Aici, printre altele, îndeplineam serviciulunei guvernante de copii. Mă jucam cu ceidoi copii ai lui mici mai tot timpul liber. Eramşi mâna lui dreaptă. Îmi încredinţa ca[i]etele

elevilor pentru corectură şi le purtam de laşcoală acasă şi viceversa. În clasă, mă însărci-nase cu păstrarea ordinei. Supravegheam peceilalţi colegi şi eram imparţial cu toţi: îmiplăcea dreptatea.

Ca elev, îmi pregăteam întotdeauna lecţi-ile. Aveam ambiţia să fiu dat de model în clasăşi simţeam o deosebită satisfacţie când pro-fesorul zicea adesea: „Vedeţi, acesta e românşi poate învăţa mai bine ca voi, cari sunteţi un-guri”.

În fiecare an se făceau jocuri de vară. Pemine mă investise cu rangul de toboşar alcompaniei de elevi. Băteam toba la adunare,la marş etc. şi aveam pentru asta o înde-mânare admirabilă: o loveam de minune. Odată însă, când plecam la un maial, am potic-nit-o. Am izbit, vrând să fac pe-al dracului, cumăiugul prea tare în piele, şi-am spart-o.Această aventură am plătit-o cu un florin,când mi-am scos certificatul la terminareaşcoalei.

Rezultatul studiilor, deşi eram român, afost „eminent”, lucru ce nu-l neagă controa-lele şcoalei.

Directorul acestei şcoale, pe atunciBenedek Mihaly, ajuns mai târziu inspectorşcolar, îmi urmări de aproape activitatea meade şcolar şi, văzându-mi silinţa la învăţătură,

propuse mamei să mă înscrie în cl. II. laşcoala civilă din Cristurul Secu[i]esc –Székely Keresztúr. Cât despre situaţia mate-rială, aveam promisiuni că voi fi primit cabursier pe seama statului.

Dar fiind cel mai răsărit din familie,mama, simţind nevoia de a rămânea acasă,mai cu seamă ca să nu mă îndepărtez de bise-rica străbunilor, a respins această propunere.Iată-mă ajuns la o nouă răspântie. Cultura depână acum nu-mi era suficientă; chiar dacăm-ar fi deosebit câtva de restul tineretului dinsat, nu mă ridica însă la un nivel mai înalt.Mama ţinea morţiş să rămân acasă. O mun-cea însă şi pe dânsa gândul de viitorul meu.Dându-şi seama că nu pot rămâne fără şcoală,

mă înscrise în cl. I la gimnaziul din Elisa-betopol (Dumbrăvenii de azi). În urma unuiexamen, am fost primit în internatul gimnazi-ului, fiind scutit şi de taxa şcolară.

M-am ţinut şi aici primul în clasă în ceidoi ani de studii, apreciat de profesori ca elevfoarte bun (jeles). Eu făceam pe ajutorul desupraveghetor, căci şeful era un elev dintr-oclasă superioară, unul Cheţan Sever. În clasamea eram trei români şi, cu toate că liceul eraunguresc, românii erau mai buni la carte. Celdintâi în fiecare clasă era un român. În clasamea, din cei trei [români], eu treceam întâiul,Pavel Suciu al II-lea, iar Borcolab Iosif al III-lea. Şi numai după această clasificaţie veneauungurii.

Bunica mea, Marta Dudaş, îmi cumpă-rase încă de pe când făceam cl. III în Daneş,o carte cu lităre cirilice, „Ochtoichul mic”, saucartea celor opt glasuri. Bunica nu ştia carte,dar se bucura de mine când mă vedea buchi-sind pe Ochtoich. Literile cririlice le-am în-văţat de la mama. Ea ţesea la război şi-miarăta câte o slovă şi aşa mă chinuiam lângărăzboi până o deprindeam ca să trec la alta; şitot aşa învăţam prima dată Psalmul 50,„Milu[i]eşte-mă, Dumnezeule”, după care auurmat alţii. Pe atunci se ceteau în biserică îna-intea utreniei psalmii prescrişi de tipicul bise-

ricii şi mă obişnuisem a-i ceti eu de multe ori.Când eram în pauză, eşiam în curtea

liceului cu „ochtoichul” meu, de care nu mădespărţeam niciodată şi pe care-l păstrez şiacum ca o scumpă amintire! Şi ceteam cuvoce tare. Într-o zi, un coleg ungur, luându-mă în zeflemea, n-are de lucru şi-mi atri-bu[i]e un epitet nu prea nimerit cu poziţiamea: „bűdős oláh”, sau „român împuţit”.Aveau necaz pe noi, românii, căci profesoriişcolii şi în special directorul, Dr. Ion Vicol, nuţineau seamă de naţionalitate, cu toate că erauunguri, şi ne lăudau pe noi reliefându-ne si-linţa şi purtarea.

Pe colegul cu buclucul îl chema HatvanyJozsef.

Eu, ca să-i arăt că românul nu-i chiar cumîl denumeşte el, l-am repezit cu nepreţuita-mi carte în ritul glasului al 8-lea, că i-am cră-pat niţel pelea de pe ţeastă, dar mi s-a camrupt şi Ochtoichul, cât era de bine legat. N-am scăpat însă numai cu atât. Un profesorungur, dintre cei înfocaţi, anume LaszlóDavid, m-a atins c-o palmă zdravănă. Laurmă, directorul, bineînţeles după o vie şi in-teresantă pledo[a]rie din parte-mi, dojeneştepe Hatvany, mai puţin şi pe mine, mai dându-mi curaj. Şi întâmplarea trece.

Masă nu căpătam în internatul gimnazi-ului şi a trebuit să-mi caut gazdă în oraş. D-zeu m-a îndreptat la badea Gheorghe şi leleaAnica. Când mă duceam la mâncare (de 3 oripe zi), le mai ajutam la câte ceva treburi baprin curte, ba prin grajd şi moşnegii ţineaumult la mine, ei neavând niciun copil. Îmidădeau mai în fiecare zi din mâncarea lor şicând mulţumeam, moş Gheorghe parcă-l vădşi acum cum îmi zicea „să nu-i mulţumesc luici lui D-zeu care ne poartă de grijă la toţi, şibabei lui că a pregătit de-ale gurii”.

În timpul acesta, aveam în oraş patrucolegi, toţi unguri, cari nu prea erau uşori decap. Părinţii lor mă angajaseră pe mine să-iajut la lecţii; mai întâi, latina şi matematicile,apoi la toate obiectele, şi în fiecare zi mă năcă-jeam cu ei. Căpătam pentru truda aceasta 3fl.[orini] pe lună şi masa. Unul dintre ei,Kokocsa, redus de tot la minte, mă scotea nuarareori din răbdări, până ce, într-o bună zi,văzând că nu-i chip să înţeleagă altfel, am cău-tat să-i bag de-a gata ideile în cap şi cumaveam în mână un ac de croşetat, i l-am vârâtsub pelea capului. După această neplăcutăinoculare, unchiul său, Donski István, m-adat afară din casă, dar a doua zi tot el a venitla şcoală şi m-a chemat iarăşi la memorabileleore.

Notă (Ştefăniţă Regman): Am indicatprin cursive diverse particularităţi lingvistice.

III. UN ELEV EMINENT

Însemnări de viaţă3ÎNSEMNĂRI DIN VIAŢĂ

stefan 9:Layout 2 29/01/2013 11:52 AM Page 3

4 DE SUFLET

Reporter: -Domnule profesor, puteti săne dați câteva date biografice și profesio-nale despre dumneavoastră?

Prof. Vasile Schmigulecz: -Sunt născut în28 septembrie 1944, la Lupeni, judeţul Hune-doara. Școala generală și liceul le-am teminatla Lupeni. Facultatea de istorie geografie, in-stitutul pedagogic de 3 ani la Craiova şi apoicontinuarea.

Reporter: -Ce ne puteţi spune despreactivitatea dumeavoastră de-o viață ca şidascăl la Seleuş?

Prof. Vasile Schmigulecz: -Am fun-cţionat ca profesor de istorie şi geografie într-un singur loc, la Şcoala Generală Seleuş,comuna Daneş, judeţul Mureş. Din 1969 pânăîn 2008.

Reporter: -În calitatea dumneavoastrăde profesor de istorie, am înţeles că aţi stu-diat şi cercetat şi elemente de istorie locală.Din câte ştiu, aţi realizat o lucrare despre„Bătălia de la Seleuş”. Ce ne puteţi spunedespre această bătălie?

Prof. Vasile Schmigulecz: -În mare.Transilvania se afla În cadrul Statului Ma-ghiar şi acesta intrase sub dominaţie turcească.Întrucat unii dintre principii Transilvaniei,printre care Gheorghe Racoczi al II-lea a par-ticipat fără aprobarea turcilor la o campanieîn Polonia, o campanie militară, turcii au luatmăsuri şi au atacat Transilvania, unde Gheor-ghe Racoczi al II-lea a murit. Unii dintre ur-maşii lui ca principe al Transilvaniei a fost şiprincipele Ioan Kemeny. În timpul acestuia,turcii au organizat o campanie de pedepsire acelor din Ardeal. Bătălia s-a dat în data de 22ianuarie 1662, în localitatea Seleuş. Pe câmpulde luptă a murit şi principele Ioan Kemeny. Înamintirea acestei bătălii, habsurgii, care in-traseră în stăpânirea Transilvaniei, au pus săse ridice un monument care există şi în ziua deazi, dar care din păcate, nu ştiu dacă s-a re-

parat, dar era deteriorat. Reporter: -Ce importanţă are această

bătălie pentru istoria transilvană sau chiarnaţională?

Prof. Vasile Schmigulecz: -A fost ca unfel de epilog , un sfârşit al luptelor antiturceşti,pentru că principele care a urmat, MihaiApahi, nu a mai continuat luptele împotrivaturcilor, a plătit tribut turcilor şi nu au mai e-xistat lupte ale ardelenilor împotriva turcilor.După aceea a urmat intrarea Transilvaniei substăpânirea Imperiului Habsburgic.

Reporter: -La ce izvoare istorice aţiapelat în cercetarea dumneavoastră despre„Bătălia de la Seleuş”?

Prof. Vasile Schmigulecz: -E greu săspun. În lucrarea pe care am facut-o există labibliografie aceste surse. Un izvor după care m-am orientat a fost lucrarea unui preot sas dinSeleuş, care, am auzit pe urmă, că a fost şipreşedintete Societăţii de istorie pe toată Tran-silvania. Au mai fost şi alte lucrări, printre careşi aceea a unuia Gheorghe Plopeanu şi IstoriaTransilvaniei, în care doar se aminteşte doardespre această bătălie, fără comentarii, fărănimic, comentariile le-am făcut eu, în lucrareamea.

Reporter: -Următoarea întrebare, careîmi era pregătită era chiar despre acestmonument de la marginea localităţii Sele-uş. Este totuşi un monument ridicat înmemoria „Bătăliei de la Seleuş” sau, dupăcum mai spun unii, ar putea fi o piatră dehotar? Sau altceva?

Prof. Vasile Schmigulecz: -Este un monu-ment, a existat şi o inscripţie, pusă de austrieci,care acorda importanţă şi Imperiului şi aus-triecilor în această bătălie. Au vrut să arate căşi ei au participat la acea luptă cu turcii, darnu e adevărat. Într-un articol din MagazinulIstoric din martie 1977, se comentează despreaceastă bătălie şi în care autorii arată că aus-triecii au trimis nişte trupe conduse de un conteMontecucoli, dar acestea nu au contribuit delocîn această batalie, nu au intervenit. Aşa căbătălia s-a încheiat prin înfrângerea şi moartealui Ioan Kemeny. Înfrangerea a fost categorică.

Reporter: -Din câte am înţeles existăceva asemănător la intrare în Sighişoara,în aşa-numitul loc ,,dealul turcului”, undese spune că se afişau legile şi regulile fiecăreilocalităţi. Alţii ar spune că trupul lui IoanKemeny ar fi îngropat acolo iar capul la Se-leuş. Este oare o legendă…?

Prof. Vasile Schmigulecz: -Sunt poveşti.Trupul lui Kemeny întradevăr a fost luat deacolo, el avea un castel pe la Făgăraş şi sebănuieşte că acolo ar fi fost dus trupul. Capulnu s-a găsit, dar aici există o justificare, căturcii aveau un obicei, cel care câştiga bătălia,trimitea imediat unuia mai mare în rang decâtel, capetele, propriu-zis scalpul (cum spuneauindienii din America), umplut cu paie. Acesteasunt supoziţii, aşa am auzit, că ar fi trimis nuştiu câte căruţe cu capetele celor ucişi în bătălie,umplute cu paie. Conducătorul turcilor dinluptele de la Seleuş a fost Nucuciuk Paşa şi le-a trimis lui paşa superior ca rang…paşalâculde la Timişoara, şi au trimis acolo căruţele

celor învinşi la Timişoara.Reporter: -Actualul edil al comunei

Daneş, primarul Nicolae Mosora, şi-ardori să restaureze acest monument. Dacăprivim acest fapt din punctul de vedere aldragostei de neam şi de ţară, ar fi o legă-tură între această realizare arhitecturală şielemente de românism?

Prof. Vasile Schmigulecz: -Nu ştiu dacădintre cei din sat, locuitorii Seleuşului au par-ticipat la bătălie, dar monumentul, nu eneapărată nevoie dacă este restaurat să scrieacea inscripţie austriaca, lungă cât o zi de post,ci doar…”În amintirea eroilor care au luptatîn bătălia de la Seleuş”. Aici au luptat îm-potriva turcilor ostaşi maghiari, români, sârbişi croaţi.

Reporter: -Mi se pare şi o bătălie deapărare a creştinismului…

Prof. Vasile Schmigulecz: -Sigur că da, eîmpotriva turcilor…!

Reporter: -Există şi alte elemente din is-toria satului Seleuş pe care le cunoaşteţi şini le-aţi putea dezvălui?

Prof. Vasile Schmigulecz: -Există ceva,dar necunoscând limba germană nu am pututcerceta acele documente, exista nişte poveşti pecare le-am auzit acolo, cum că, pe undeva pelângă Seleuş ar fi existat un sat Șendorf. Oveche aşezare, Seleuşul fiind mai mare, maidezvoltat, plătea impozite la timpul când a fostbătălia, contribuţii mai mari decât Daneşul.

Reporter: -La un moment, dat am înţe-les că avea o putere economică, aşa cam caSighişoara şi Saschizul.

Prof. Vasile Schmigulecz: -Şi asta a fostanterior la ceea ce povestesc eu. A fost un fel demolimă şi populaţia localităţii respective ar fifost decimată, cei care au reuşit să trăiască aucerut Seleuşului să treacă, să aparţină de satulSeleuş. Există şi astăzi un loc, pe acolo prinSeleuş, care se numeste Șendorf.

Reporter: -Denumirea satului Seleuşvine de la bob de strugure?

Prof. Vasile Schmigulecz: -Da. Nagyseles este o veche denumire maghiară careînseamnă bob de strugure.

Reporter: Cu speranţa că am lămuritanumite aspecte din istoria locală revenimla activitatea dumneavoastră ca profesorla Seleuş. Aţi rămas la şcoala din Seleuşpână la pensie, implicându-vă activ înobştea în care aţi locuit şi slujit. Aţi diriguitmulte generaţii şi ştiu că seleuşenii vă iu-besc foarte mult. Mereu aud localniciipomenindu-vă ca pe un dascăl cu vocaţie,apropiat de elevi, bun pedagog, iubitor şipomovator al unor activităţi culturale şisportive, cu spirit de glumă etc. Aţi rămasîn memoria vie a oamenilor locului. Suntsigur că mulţi seleuşeni se vor bucuraatunci când vor citi aceste rânduri, înziarul local. Ce le transmiteţi prin inter-mediul nostru?

Prof. Vasile Schmigulecz: -Să fie aceiaşioameni şi să se poarte cu cadrele didactice dinzilele noastre aşa cum s-au purtat şi cu noi. Săle dea credit pentru că ei, cadrele didactice, con-tribuie nu numai la educarea copiilor ci şi labuna înţelegere din sat!

Reporter: -Vă mulţumim pentru timpulacordat şi vă dorim multă sănătate, animulţi şi frumoşi. Doamne-ajută!!!

Interviu cu domnul profesor Vasile Schmigulecz

Adevărul despre “Bătălia de la Seleuş”

Interviu realizat deŞtefan Costea

stefan 9:Layout 2 28/01/2013 8:44 PM Page 4

5DE SUFLET

Preotul Emil Bendorfeanu s-a născut înanul 1909, de ziua Sfintei Marii, în comunaDaneş de lângă Sighişoara. Părinţii, Nicolaeşi Elisabeta, au avut trei copii: Nicolae, Letiţiaşi Emil şi i-au îndrumat pe toţi să facă şcoală.Ei au urmat clasele primare la Daneş, apoigimnaziul şi liceul la Dumbrăveni şi Sighi-şoara. Letiţia s-a căsătorit cu preotul Gheor-ghe Stoia şi a plecat la Ocna Mureş. Nicolaes-a făcut fierar şi a rămas în Daneş, iar Emil aurmat Institutul Teologic din Sibiu. Casa încare s-au născut şi au locuit se găseşte şi astăzipe strada… Atelierul de fierărie din curte adispărut, imobilul fiind cumpărat în ultimiiani de locatari care au modernizat-o.

În anul 1930, Emil Bendorfeanu a termi-nat studiile teologice şi a fost repartizat laOradea. Când s-a prezentat la Episcopie, eraprezent şi protopopul de Aleşd care i-a apre-ciat privirea vie şi pătrunzătoare, zâmbetulcald, vocea caldă de bariton, dar şi constituţiasa fizică impunătoare (avea 1,93 m). Acestai-a propus să rămână în protopopiatul său şisă aleagă satul Cetea, unde postul de preot ră-măsese vacant în urma plecării preotului.Protopopul ştia că avocatul Dejeu din Aleşd,prieten cu el, avea o nepoată care terminaseInstitutul Pedagogic din Beiuş, pe numeIustina Butiri şi s-a gândit ca cei doi tineri săse întâlnească. Aşa s-au cunoscut, şi, maiapoi, s-au căsătorit Emil şi Iustina.

Preotul Emil Bendorfeanu revenea înfiecare an la casa părintească, pentru a-şi ve-dea familia. El renunţase la toate drepturilede moştenire care i s-ar fi cuvenit, în favoareafratelui său Nicolae. Felicia, fata lui Nicolae şiGabriela, fata surorii sale, Letiţia, veneau înfiecare vară la Cetea, în vacanţă. Felicia locu-ieşte în prezent la Mediaş fiind măritată cu

Ioan Pintea din Daneş. Gabriela a locuit laOcna Mureş unde a şi murit.

În toamna anului 1930, Emil şi soţia saIustina s-au stabilit la Cetea, pe atunci un satsărac şi înapoiat din multe puncte de vedere(fără şcoală şi cămin cultural, cu o casă paro-hială mică şi sărăcăcioasă). Venind de laSighişoara şi Sibiu cu o altă concepţie desprecivilizaţie, preotul Emil i-a îndemnat pe oa-meni şă-şi schimbe modul de a trăi. A con-struit lângă biserică o şcoală, un cămin cul-tural şi o casă parohială după modelul arhi-tecturii brâncoveneşti configurând, astfel, uncentru al satului. În parcul din faţa căminuluişi a bisericii au fost plantaţi castani, un nuc,s-au trasat ronduri cu flori şi s-au amplasatbănci. Iustina Bendorfeanu a fost învăţătoaremai întâi în şcoala care funcţiona într-o încă-pere din casa parohială, apoi în şcoala ceanouă. Aceasta până în anul 1933 când s-anăscut primul copil, Stela. Apoi, preotul Ben-dorfeanu a convins să vină în sat o familie deînvăţători, astfel că Cetea avea acum şcoalăprimară, urmată atât de copiii localnicilor, câtşi de cei ai slovacilor care locuiau pe culmiledealurilor de la poalele Munţilor Plopiş.

În casa parohială exista o încăpere plinăde cărţi, biblioteca, la dispoziţia copiilor şi totacolo se găsea o mică farmacie cu tot ce tre-buia pentru urgenţe medicale; până la sosireamedicului, preotul era cel care oferea primulajutor medical. Biblioteca avea şi cărţi demedicină cu descrierea bolilor pe înţelesulcititorului.

Preotul Emil Bendorfeanu nu a făcutpolitică. Îl avea prieten pe liderul ţărănistGabriel Ţepelea, cu care se şi înrudise prinalianţă dar, deşi acesta l-a îndemnat, nu s-a în-scris în PNŢ.

În august 1940, satul Cetea a fost inclus,odată cu întreaga Transilvanie de Nord, înteritoriul Ungariei. Noile autorităţi adminis-trative, inclusiv învăţătoarea, erau acummaghiare. Preotul Emil nu a părăsit satul,rămânând alături de enoriaşi şi încurajându-i în păstrarea credinţei şi a identităţii lor naţi-onale. A suferit nenumărate persecuţii dinpartea oficialităţilor, fiind nevoit să se îmbra-ce în haine ţărăneşti şi să doarmă în colibe dinpădure, ascunzându-se de soldaţii care-l căutau.

În anul 1942, chiar de Sfânta Ecaterina,pe 25 noiembrie, m-am născut eu şi am pri-mit numele Doina ca acesta să nu poată fitradus în limba maghiară în momentul de-clarării la Primărie, aşa cum cereau atunci au-torităţile.

După instaurarea comunismului, în 1948a fost interzis cultul greco-catolic. PreotulBendorfeanu a fost trimis să slujească la mă-năstirea Bixad, fostă greco-catoloică, pentruca oşenii să vadă că preoţii ortodocşi au harde la Dumnezeu. A fost repede îndrăgit delocalnici care l-au plâns la plecare şi l-au rugatsă rămână acolo, la Bixad. A fost numit pro-topop de Baia Mare, dar sufletul lui rămăsesela Cetea, unde s-a reîntors după mai puţin deun an. În sat îl aşteptau surprize: fusese insta-lat primar cel mai sărac şi mai leneş om din

localitate, iar prietenul său, învăţătorul, îi de-venise duşman aprig. În fiecare duminică seurca pe o bancă din parcul amenajat în faţacăminului cultural şi vorbea împotriva bise-ricii şi a slujitorului ei. Noua orânduire dis-trusese o prietenie de ani…

Preotul Emil Bendorfeanu şi-a iubit dintoată inima enoriaşii, le-a dorit propăşirea,drept pentru care îi îndemna pe oameni să-şitrimită copii la şcoli de meserii, la liceu sau lafacultate. Pe mulţi din cei cu posibilităţi ma-teriale reduse i-a ajutat cu bani, cumpărându-le îmbrăcăminte şi încălţăminte.

S-a opus din toate puterile colectivizăriiîn satele pe care le păstorea, Cetea şi ValeaMare, amândouă situate între dealuri. Nu a

rămas nepedepsit. Învăţătorul şi un grup deoameni au trimis mai multe delaţiuni cătreautorităţi, numindu-l „duşman al poporului”şi simpatizant al PNŢ. A fost urmărit de se-curitate, iar, uneori, noaptea farurile cunos-cutelor GAZ-uri luminau ferestrele caseiparohiale spre a-l intimida.

În 23 noiembrie 1960 a primit o tele-gramă de la Oradea ca să vină la Episcopie.Împreună cu epitropul din sat s-a prezentatla secretariatul Episcopiei, unde a aflat cu sur-prindere că nu fusese chemat. Au luat auto-buzul de întoarcere spre casă, dar în Aleşd,lângă preotul Bendorfeanu s-a aşazat un tânărcare i-a cerut să coboare şi să-l urmeze. Preo-tul i-a spus epitropului să-şi continue drumulşi să anunţe acasă că se întoarce la Oradea, cădomnul cu care pleacă este de la Securitate şică se va întoarce a doua zi. În 24 noiembrie,Iustina Bendorfeanu este anunţată să meargăurgent la Oradea la Spitalul nr. 9, deoarecepreotul Bendorfeanu a avut un accident. S-adeplasat acolo şi l-a găsit internat într-unsalon cu încă trei bolnavi. Era vânăt pe mâini,pe picioare, pe corp. L-a întrebat ce s-a întâm-plat şi atunci el i-a şoptit să nu vorbească pen-tru că, de fapt, cei trei bolnavi sunt securiştipuşi să-l supravegheze. La îndemnul lui, Ius-tina s-a întors la Cetea, mai ales că şi mediculde salon a asigurat-o că îl lasă acasă a doua zi.Noaptea, securiştii din salon au primit or-dinul de execuţie şi l-au aruncat pe geam încurtea interioară a spitalului.

În 25 noiembrie 1960 a fost stabilit dece-sul preotului Emil Bendorfeanu. A fost depusla morga spitalului şi o tăcere deplină s-a lăsatasupra cazului. După câţiva ani, familia a aflatdin mărturiile puţinilor martori existenţi ces-a petrecut în intervalul celor trei zile de laOradea. Ulterior, comandantul securităţiiorădene a fost dat afară disciplinar deoarece,din dispoziţia sa, în noaptea de 24 spre 25noiembrie fuseseră lichidaţi 25 de “duşmaniai poporului”, printre care şi preotul EmilBendorfeanu.

A fost înmormântat în curtea bisericii dinCetea de un sobor de preoţi, dar sub supra-vegherea atentă a unor securişti. Mulţimea deoameni din toate satele apropiate au conduspe ultimul drum plângând pe cel care născutla Daneş şi slujind la Cetea a dat tuturor celordin jurul său cele mai bune sfaturi, i-a îmbăr-bătat la greu, le-a alinat suferinţele fizice şipsihice, i-a ajutat, prin atitudinea sa, să fiedrepţi, cinstiţi şi credincioşi.

Doina Cetea (născută Bendorfeanu)Pseudonimul Doinei Bendor-

feanu - Constantinescu, născută la25 noiembrie 1942, în satul Cetea,

judeţul Bihor. Poetă, prozatoare. Absolventă aInstitutului Tehnic de Drumuri şi Poduri Cluj(1963). Debut cu versuri în revista Steaua(1965). Din 1984, referent de specialitate alAsociaţiei Scriitorilor din Cluj; din 2009 vi-cepreşedinte al Filialei Cluj a Uniunii Scriito-rilor. Membru în Consiliul Uniunii Scriitorilordin 2000 şi în Comitetul Director al UniuniiScriitorilor din 2009.

Volume: Culorile începutului, versuri,1968; Cutremurul albastru, versuri, 1973; Ziuaşi noaptea cuvintelor, versuri, 1977; În faţa lu-minii, versuri, 1981; Agave, versuri, 1985; Co-

rabia de cristal, versuri, 1987; Iataganul şi altepovestiri, 1988; Magica întâlnire, versuri, 1988;Misterul din lacul Nuferilor, povestiri pentrucopii, 1990; Triunghiul Bermudelor, versuri,

1992; Poiana nălucilor, povestiri pentru copii,1997; Fantoma corăbiei stea, ediţie bilingvăromână-engleză, 1999; Taximetrul roşu, prozăscurtă, 2002; Binoclul motanului Potifar:poveşti de dimineaţă, 2002, Vremea lui Gelu,nuvelă istorică, 2003; Casa iluziilor, antologie,2004; Ierboaia, proză scurtă, 2010. Prezentă înantologiile: Poeti romeni contemporanei,Palermo, 1988; Antologia prozei scurte, 1996;Poeţi clujeni contemporani, 1997; Antologiacopilăriei, 1998; Poeţi români contemporani,Malmo, 1999; Poezia părinţilor noştri, 2002;Antologia Proza scurtă a mileniului trei, coor-donator Horia Gârbea, 2004; Cântecul stele-lor/Canto delle stelle, 2004; Omaggio a Alber-to Magnelli, Pistoia, 2004; Un pahar de lu-

mină/Poharnyi Feny, 2005; Antologia prozeiscurte transilvane actuale, coordonator OvidiuPecican, 2010., Ierboaia, proză scurtă, 2011;Ziua şi noaptea cuvintelor, versuri, 2012.

Premii, distincţiiPremiul Filialei Cluj a Uniunii

Scriitorilor 1992 şi 2003.Nominalizată la Premiul Uniunii

Scriitorilor în 1999. Premiul Uniunii Scriitorilor în 2002.Ordinul Meritul Cu ltural în grad de

Ofiţer în 2004. Ordinul Meritul Cultural în grad de

Comandor în 2010.

Preotul Emil Bendorfeanu - din Daneş la Cetea Bihorului

ScurtCV

stefan 9:Layout 2 25/01/2013 4:40 PM Page 5

În ajunul botezului, dimineața,des-de-dimineață, pe la orele 4-5,toacă în biserică şi preotul cu can-torii merg la biserică spre a facesfințirea apei, care o au la mergereaprin sat de a boteza casele şi pecreştini. Când se face ziuă, pornescprin sat preotul cu cantorii, carecântă „Troparul botezului” şi epi-tropii bisericii cu caldăruşa cu apasfințită şi cu o mulțime de copii caricântă „Iordanul”.

Mai demult, se dădeau preotu-lui, pentru botezatul caselor în aju-nul botezului: un colac mare degrâu, o spinare de porc ‒ cum amarătat la Crăciun, la cantori ‒ o far-furie (un blid) de făină de cucuruzşi 4 crețari, şi un fuior peptănet. Deasemenea aduse acasă de omulanume tocmit sau [de] clopotarulbisericii, cum am mai [arătat]. Cuaceasta s-a încheiat obiceiul dinajun.

În ziua de Bobotează, tocau maidevreme ca şi altă dată şi dura ser-viciul mai pompos ca de obicei. Săfăcea precum se face şi azi, să cântătot ce este în Mineiul lui Ianuariepentru Bobotează. După serviciulliturgiei, preotul, îmbrăcat în toateodăjdiile liturghice, însoțit de doicopii îmbrăcați în alb, cu lumânăriaprinse, eşia cu convoiul la o fân-tână din comună pentru sfințireaapei. Fiind mai multe fântâni în co-mună, se făcea pe rând acest cere-monial, în fiecare an la altă fântană.

În fruntea convoiului mergeauepitropii (gojmanii), cu praporii,după ei copiii, în rând câte doi, subconducerea învățătorilor. Apoi cân-tăreții, cari de regulă erau cam 30-

40. Azi abea mai avem 10 bărbațicare cântă în biserică toate glasurileşi răspunsurile liturgice. De altfel,încă mai este obiceiul că toată bise-rica, cu mic cu mare, tânăr şi bătrân,cântă la liturghie răspunsurile. (Dinmotivul acesta nu se poate face corîn voci, ca să nu silim lumea la tă-cere.) După aceştia, bărbați, femei,până la locul destinat, unde se aflamasa de serviciu bine gătită de o fe-meie din apropierea acelei fântâni.Tinerimea adultă era după copiiimediat. Aici, după sfințirea apei, seceteau rugăciunile prescrise pentrutrimiterea darurilor de la Dum-nezeu. Pe urmă se boteza toatălumea şi se întorceau aproape toțila biserică, spre a lua anafura obici-nuită. Toată lumea lua anafura, căcinu mergea nimenea la bisericăhrănit, ca să poată fi împărtăşit cuanafură.

În timp ce se boteza lumea,cântăreții, tinerimea adultă şi şco-larii cântau:

În marginea râului,În apa Iordanului,Vedem lucruri minunate,De toți sfinții lăudate.

Azi Hristos, în Iordan,Să botează de Ioan.Astăzi şi sfântul IoanVine cătră Iordan.

Şi dacă s-apropia,Domnul Hristos îi grăia:Las’, Ioane, şi cuteazăŞi vino de mă botează.

O, mielul lui DumnezeuDe carele doresc eu,

Mie-mi trebuie botez,Cu tin’ să mă luminez.

Dar eu nicicum nu cutezSă-ndrăznesc să te botez;Cum voi eu să îndrăznesc,Că sunt un om pământesc?

Cum să m-apropiu de foc,Că nu pot să stau în loc,Nici să calc în fața Ta,Da’ înc-a te boteza?

Că iarbă uscată suntŞi voi arde pe pământ.Domnul Hristos a grăitCătră Ioan cel iubit:

Las’, Ioane, şi cuteazăŞi vino de mă botează,Vino şi nu te miraC-asta-mi este voia mea.

Atunci Ioan a cutezatŞi mâna şi-a ridicat.Pe Hristos l-a botezatÎn Iordanul cel curat.

În ce ceas s-a botezat,Iordanul s-a înturnat,Iară cerul să deschise,Pe Hristos raze încinse.

După ce s-a botezat,Pe noi toți ne-a învățat:Evanghelea s-ascultăm,Legea Lui să n-o călcăm.

Azi raiul cel încuiatPrin blestem s-a descuiat.Azi Adam s-a dezlegatDe blestem şi de păcat.

Azi Adam s-a bucuratCă zapisul i s-a spart.Azi şi noi ne-am câştigatLocul cel mai desfătat.

Slavă sus lui DumnezeuŞi pe pământ pace vie.Şi, de-acum până-n vecie,

Mila Domnului să fie!

Dacă e lume multă şi nu s-aajuns cu cântarea aceia, se maicântă şi acest vers:

O, aghios, aghios,Trecu naşterea lui Hristos.Veniți toți să ne sculăm,Vifleemul să-l lăsăm.

La Iordan s-alergăm,Minune noauă să vedem La Iordan, râu frumos,C-acolo vine Hristos.

Duhul sfânt de la cer zboară,Ca un porub să pogoară Apele să le sfințeascăŞi pe noi să ne spăsească.

A pustiului locuitor,Sfântul Ioan botezător,Mai-nainte să sileşte,Pocăința o vesteşte.

Pe toți vrea ca să-i stropeascăŞi pe noi să ne spăsească,Să-i boteze în troițăDrept credincioasă credință.

Iară când sosi Hristos,Iordanul s-a întors.Înapoi fugea cu pripă,Iar prorocul sta cu frică.

Isus îl chema la sine:Vino, Ioane, la Mine.Să-l boteze-i porunceşte,Prorocul feleluieşte.

Eu vreau botez de la tine,Iar tu acum vii la Mine.Eu tare mă-nspăimântez,Mi-e frică să te botez.

Eu sunt iarbă şi țărânăŞi-mi tremură a mea mână;Tu eşti foc ce mistuieşti,Care şi munții topeşti.De creştetu-ți m-aş atinge,

Dar m-oi arde şi m-oi frige.Isus lui Ioan grăi:Vino, nu te îndoi!

Vino acum şi cuteazăŞi cu grabă mă botează.Atunci prorocul viindŞi de frică tremurând,

Inima sa tare-şi strânge,De stăpânul să atinge.Asudă, tare oftează,Cu mare frică-l botează.

Cerurile să deschid,Duhul din cer pogorând;Glas din ceriu se-auzea,Lui Isus aşa-i grăia:

Tu eşti fiul meu iubit,Întru cari bine-am voit.Duhul sfânt mărturiseşteŞi cuvântul întăreşte.

Frumos prasnic cel trecutÎntru care te-ai născut.Acesta-i mai luminat,Întru cari te-ai botezat.

Acolo îngeri vestitori,Aici-nainte mergător.Acolo steaua-l vesteşte,Aci Duhul mărturiseşte.

Atunci păstori au fluerat,Aici Tatăl s-a arătat.Astăzi cu apă ne spalăA strămoşului greşală.

Greşala cea de demultCare-n rai s-a fost făcut.Veniți toți să ne sculăm,Lui Hristos să ne rugăm.

Şi pe urmă, cât vom sta,Toți să zicem aşa:O, cerescule-mpărate,Spală şi-a noastre păcate.

Şi ne fă şi noauă parteDe-a Ta mare bunătate.Şi de-acum, până-n vecie,Doamne, toți îți cântă ție!

6 DIVERSE

Obiceiul de la Bobotează

Berbecul bate de multe ori în re-tragere, pe parcursul acestei luni. După

mai multe luni în care a fost mai tot timpul încentul atenţiei, acum are nevoie de unele mo-mente de singurătate. Mai degrabă decât sălupte cu viaţa şi să se implice în proiecte în-drăzneţe, e în faza de pregătire a acestora. Abiaodată cu venirea primăverii se va arunca cucapul şi cu coarnele înainte, pentru a le în-deplini.

Taurul e prietenos cu toată lumea,nu şi fără a se gândi la avantajele pe care

le are de obţinut de pe urma diferitelorcontacte sociale. Aşadar, nu aveţi mare în-credere în cadourile făcute de un Taur: demulte ori, în spatele lor se află dorinţa de aprimi în schimb ceva mult mai valoros.

Gemenii prind gustul participării laevenimentele mondene, astfel că multe

dintre serile acestei luni vor fi petrecute altun-deva decât acasă. De asemenea, planul profe-sional devine o prioritate absolută, pentru carelasă deoparte multe alte îndatoriri.

Racul are o minte care funcţioneazăperfect, pe parcursul acestei luni. Tocmai

de aceea, nativii care au examene de susţinutcare trebuie să desfăşoare o muncă ce pre-supune creativitate se vor descurca excelent.Totodată, februarie 2013 e o lună în care Raciipot face călătorii în străinătate. Mai ales că re-ducerile nu sunt deloc neglijabile, în această pe-rioadă…

Leul se lansează în tot felul de afa-ceri, atât de unul singur, cât şi alături de

prieteni care fie se pricep cu adevărat, fie doarau auzit pe undeva că anumite combinaţii arputea să aibă succes. Pasiunea investită înaceste aventuri va fi mare, iar sumele de baninu vor fi nici ele neglijabile. Despre câştiguri,se va putea vorbi abia mai târziu.

Fecioara e îndrăgostită lulea şi sededică trup şi suflet partenerului de

viaţă. Prietenii, chiar familia şi uneori şi înda-toririle de la serviciu sunt lăsate deoparte, toatepălind în faţa dorinţei de a petrece cât mai multtimp alături de persoana iubită.

Balanţa îşi face datoria cu multăconştiinciozitate, atât la locul de muncă,

cât şi acasă. Ordinea, disciplina şi curăţeniaînce să îi caracterizeze atât acţiunile, cât şilocurile în care îşi desfăşoară activitatea şi încare îşi petrece inclusiv timpul liber.

Scorpionul e mai degrabă irespon-sabil, pe parcursul acestei luni. La servi-

ciu, se comportă de multe ori ca un copil,

tratând superficial inclusiv proiectele foarte im-portante. Pe plan amoros, preferă aventurile,având o tendinţă pronunţată de zbura dinfloare în floare, cu aripioarele sale iubitoarede… polen.

Săgetătorul acordă tot mai multăatenţie familiei. Îi place să îşi petreacă

timpul acasă, iar luna februarie ar fi potrivităpentru diferite lucrări casnice. Dacă e un peretecare aştepta să fie vopsit, un gard ce trebuiareparat sau nişte electrocasnice care ar trebuiînlocuite cu ceva mai nou, acum e momentul

potrivit pentru astfel de iniţiative. Capricornul petrece mult timp pe

drum, deplasându-se în diferitele locuriunde se află rezolvarea problemelor sale. Faptulcă renunţă la tendinţa sa obişnuită spre imobi-litate îi va fi de folos şi îl va ajuta să se descurceexcelent. În plus, sunt şanse crescute de a-şiface prieteni noi, extrem de interesanţi.

Vărsătorul munceşte mult, pe par-cursul acestei luni. De altfel, i se şi cere

acest lucru, atât la serviciu, cât şi acasă. Noroccă îşi adaptează fără prea multe probleme ca-pacitatea de efort la noile activităţi, care pre-supun un consum sporit de energie.

Peştii se numără printre favoriţii as-trelor, în luna februarie 2013. Nu-

meroase planete le străbat semnul solar, astfelcă beneficiază de multă energie, pe care o potfolosi pentru a-şi împlini proiectele cel maidragi. În plus, vor putea profita şi de faptul că,acum, şi celelalte zodii dau dovadă de o des-chidere emoţională peste medie şi, în con-secinţă, şi peştii se vor putea înţelege mai binecu ele.

Continuăm publicarea obiceiurilor dăneşene dinainte de ultimul Războiaşa cum au fost descrise de către fostul director al şcolii, POMPILIUCONSTANTIN, la 29 decembrie 1943. Ca şi tradițiile de Sf. Nicolae(numărul nostru din octombrie-noiembrie) şi cele legate de sărbătorileCrăciunului şi Anului Nou (numărul din decembrie) şi textul de față ‒privind Boboteaza ‒ a fost îngrijit în mod benevol de Ştefăniță Regman,căruia îi aparține inițiativa. Particularitățile de ordin lingvistic sunt indicate în caractere cursive. În numărul precedent, această semnalare adispărut cu ocazia tehnoredactării. Să ne scuze atât cititorii cât şi dl. profesor Regman.

Horoscop Februarie 2013

stefan 9:Layout 2 28/01/2013 12:17 PM Page 6

IMOBILIAREVÂND casă în Seleuş, nr. 216. Relaţii la tele-

fon: 0265 761 923 (zilnic după orele 16:00).VÂND casă în Seleuș, nr 454. Include centru

comercial, două fântâni, țiglă bramax (garanție50 de ani), mansardă și poartă din fier forjat. Prețnegociabil. Telefon: 0751-605.427.

VÂMD pamânt intravilan în Daneş. Infor-maţii la telefon: 0745-622.880

VÂND casă în comuna Daneş, cu 4 camere,gră-dină. Tel: 0744-505698.

VÂND casă în loc. Daneş, nr. 123. Tel.: 0744-323691 sau 0749-331329.

VÂND casă la Daneş, casă + gradină: 700

mp, urgent, sau schimb cu apartament înSighisoara, parter sau et. I. Tel.: 0754-238056.

VÂND casă în Seleuş, două case pe curte,grădină mare, preţ convenabil. Tel: 0265-713498.

VÂND casă în Stejăreni cu 2 camere,bucătărie, baie, hol, WC înăuntru, gresie, faianţă,grădină foarte mare, preţ foarte bun. Preţ 9000de euro; vând un acordeon in stare bună. Tel:0265-713394.

VÂND teren extravilan în Daneş. Tel: 0753-681082.

VÂND 8.800 mp teren la Podul Venchi laE60, 2.900 mp sub Hula Daneş şi 5.800 mp înŞercheş. Tel: 0743-037252.

CUMPĂR teren arabil, în Daneş sau Seleuş.

Tel.: 0762-918499.VÂND teren extravilan, 13.000 mp, întabulat

cu C.F., zona Hula Daneş. Preţ negociabil. Tel.:0757-325889.

VÂNZĂRI DIVERSEVÂND maşină de găurit cu baterie şi încăr-

cător (Bosch), preţ 100 lei; sobă catalitică gaz,nouă, preţ 120 lei, pompă zugrăvit, preţ 150 lei,borduri beton, 20 bucăţi, convector gaz, preţ 200lei, pavi-lion grădină, 2 pereţi, preţ 60 lei. Tel.:0753-791798.

VÂND 2 cazane 30-25 L, pentru ţuică, dinaramă, moară cereale fără motor, saltele Relaxa,cărucior de transport cu roţi de bicicletă, dami-gene de 20 L, bicicletă nouă de damă, preţ 300ron. Tel: 0265-775361.

ÎNCHIRIEZ schelă metalică pentru lucrăriconstrucţii sau termoizolări, import Italia, pi-cioare reglabile. Executăm lucrări termoizolaţii,53 lei/mp. Tel: 0752-978625.

VÂND maşină de spălat marca Bosch, afişajelectronic, stare bună, preţ negociabil. Tel: 0743-555144.

VÂND bicicletă, 21 de viteze. Preţ 150 de lei.Tel: 0748-143774.

VÂND cherestea, dulap şi grinzi; 600 mc,preţ favorabil. Tel.: 0741-723.262.

VÂND materiale de construcţii, în urma de-molării, ţiglă, cărămidă, căpriori. Tel.: 0741-624.560.

VÂND moară pentru grăunţe, fără motor,mărime mijlocie. Tel: 0265-771.766.

-Ofer calculator Pentium 4+, Monitor LCDpentru cupon Euro 200. Informaţii la telefon:0742-084.587.

-VÂND Laptop şi monitor LCD la preţurinegociabile. Telefon: 0742-084.587.

AUTOVÂND WV, an 1984 (500 euro), Hyundai

Ackent (1100 euro), Ford Curier (800 euro).Telefon: 0767-364.612.

VÂND camionetă cu prelată Ford Transit,3,5 T, diesel, 2.400 cmc, an fabricaţie 1982, preţ1.700 Euro. Tel: 0742-597.868 sau 0265-773.970.

VÂND Jeep 4X4, 7 locuri, an fabr. 2000,

cârlig de remorcă, economic, geamuri electrice,în stare perfectă de funcţionare, înmatriculat înSpania. Preţ 2500 de euro, uşor negociabil. Tel:0758-422809.

VÂND tractor U650 cu plug cu 3 brăzdare şiremorcă. Preţ.: 12.000 Ron. Tel.: 0766-207870.

DIVERSECAUT persoane care vor să devină directori

Oriflame, independenţă financiară garantată.Tel: 0745-872334 sau 0765-237014.

ZIDAR merseriaş execut izolaţii scârţ, fa-ianţă, tencuieli, zugrăveli la preţuri rezonabile.Cer şi ofer seriozitate. Tel.: 0753-791798.

CUMPĂR porumbei de ornament şi poştealbe, stigliţi, păsări de rasă, cumpăr câini şi pisicide rasă şi animale de companie. Tel.: 0748-342770.

CUMPĂR argint, linguri, furculiţe, căni, tăvi,pahare, monede. Plata se face pe loc. 0749-500118.

Reparaţii şi depanări produse electro-cas-nice(televizoare, radiouri, CD-playere, calcula-toare, aspiratoare etc, la cele mai bune preţuri.

Ne puteţi găsi în Daneş, str. Principală, nr.278, lângă Poliţie („la Loaţi”). Relaţii la telefon:0761 324 612.

DIVERSE

Poliția Daneș-0265 762155(fix); 0730 188809

(mobil)Primăria Comunei Daneș

-0265 762112Grădinița Daneș

-0625 762298Școala Gimnazială

”Cornel Regman” Daneș-0265 762250

Școala Gimnazială Seleuș-0265 762150

Școala Criș-0265 713 405

Informații CFR-0265 771886

Farmacia Daneș-0265 762041

Dispensar Uman Daneș-0265 762027Poșta Daneș-0265 761866

Notar Public Daneș-0740 503932

Vulcanizare Daneș (Mija Gheorghe)-0265 761963

Atelier Mecanic Daneș (Onea Mihai)-0743 828294

Pizzeria Daneș-0748 538223

Hotel Dracula-0265 772211Hotel Denis

-0265 762299Autogara Sighișoara

-0265 771260Apel de urgență

-112(poliție, salvare, pompieri)Protecția Consumatorilor

- info consumator - -0800 080 999- telefon gratuit din

reţeaua Romtelecom (Telefon Târgu-Mureș: 0265/254.625)

Telefoane utile7

Calendarul lucrărilor agricole din luna februarieIn această lună se finalizează programul

general de activitate al exploataţiei pe anulagricol respectiv, program care urmează a fiîmbunătăţit pe parcursul anului în funcţie desituaţiile concrete. Se întocmeşte în linii mariprogramul de activitate pentru campania deprimăvară, incluzând culturile ce se vor înfi-inţa şi lucrările prevăzute pentru fiecare cul-tură, în ordinea firească stabilită printehnologiile de cultură cadru.

Se continuă procurarea de inputurinecesare în campania de primăvară (îngră-şăminte chimice şi organice, seminţe, pesti-cide, etc)

Pentru cultura mare, se încheie reparaţi-ile la maşinile şi uneltele agricole, în ordineaîn care acestea se vor folosi în campaniileagricole.

In câmp, se efectuează controlulsemănăturilor de toamnă (din 15 în 15zile), iar în situaţiile deosebite (ger puternic,crustă de gheaţă, polei, băltiri de apă) con-trolul se face şi mai des. În funcţie de celeconstatate, se iau măsuri de spargere a crus-tei de gheaţă, înlăturare a poleiului, evacua-rea apei prin şanturi de scurgere.

O altă lucrare este transportul gunoiuluide grajd în câmp. Iar când temperaturile de-păşesc 2-3 grade C se efectuează lucrarea de

administrare, conform planului de fertilizare.In locurile de depozitare a produselor

(magazii, patule, silozuri), se face controlulproduselor depozitate şi se iau măsuri decorecţie a eventualelor nereguli. Astfel,

acoperirea suplimentară sau dezvelireaparţială a silozurilor, în funcţie de tempera-tură (desfacerea silozurilor şi sortarea pro-duselor depozitate când se constată prezenţamucegaiurilor), lopătarea produselor şiaerisirea în magazii.

In acelaşi timp se efectuează lucrăripregătitoare pentru campania agricolă deprimăvară, care se referă la analiza semin-ţelor, condiţionarea şi tratarea acestora, sta-bilirea cantităţilor de sămânţă necesară pe

specii şi soiuri. Adeseori încep lucrările de câmp,

putându-se efectua: •fertilizarea, tăvălugirea culturilor de

toamnă la ieşirea din iarnă (acolo unde sesemnalează fenomenul de descălţare)

•proba semănătorilor şi a maşinilor deadministrat îngrăşăminte chimice

•pregătirea terenului pentru semănat •însămânţarea primelor suprafeţe de

culturi din epoca I, urgenţa I: ovăz, mazăre,borceag de primăvară, lucernă, etc.

LEGUMICULTURA•Se verifică periodic legumele puse la

păstrare peste iarnă.•Se trimit probe de seminţe la labora-

torul de controlul seminţelor.•Se instalează răsadniţele şi se începe în-

sămânţarea culturilor timpurii ca: ridichi,spanac, salată, gulioare, varză timpurie.

•dupa 20 Februarie se seamănărăsadurile de tomate.

POMICULTURĂ•Se continuă tratamentele de iarnă în

zilele cu temperaturi peste 0 grade C, în spe-cial împotriva păduchilor ţestoşi.

•În zilele mai calde se fac tăieri de rărire,de corecţie şi de rodire.

•Se înlătură drajonii.

MICA PUBLICITATE

MeteoAdministraţia Naţională de Meteorolo-

gie a publicat estimări meteo sezoniere, va-labile pentru intervalul ianuarie 2012 -februarie 2013. Estimările sezoniere suntrealizate de către Centrul european pentru

prognoze pe medie durată (ECMWF) de laReading, Anglia şi au un grad de realizarede aproximativ 60%.

Februarie 2013Temperatura aerului va avea valori apro-

piate de mediile climatologice, exceptândsud-estul, sudul şi vestul ţării, unde local va-

lorile termice vor fi uşor mai ridicate.Cantităţile lunare de precipitaţii se vor

situa în limite apropiate de valorile normaleîn cea mai mare parte a teritoriului, iar localîn nord-vestul şi centrul ţării acestea se potsitua peste mediile multianuale.

stefan 9:Layout 2 29/01/2013 11:54 AM Page 7

24 Ianuarie 1859-Unirea Principatelor Române ACTUALITATE8

În fiecare an, la 24 Ianuarie, ne amintimcu emoție și mândrie de mărețul act alUnirii Principatelor Române prin care s-aupus temeliile statului român modern. PrinUnirea Moldovei cu Muntenia se împlineaun vis, un ideal pe care poporul nostru îl nu-trea dintodeauna, fiindcă Unirea, visul tu-turor românilor, vis scump venind dinvechimea secolelor din vremea lui Burebistași Decebal. Era după spusele lui Bălcescu”visarea iubită” a marilor noștri voievozi,Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare s.a.

În urma războiului Crimeii, problemaromânească a devenit o problemă de interesinternațional, ea fiind luată în discuție lacongresul de Pace de la Paris (1856) o partea marilor puterii (Franța, Prusia, Piemon-teul au susținut ideea unirii PrinicipatelorRomâne, în vreme ce (Anglia, Austria șiTurcia) se împotriveau acestei idei, pentrua nu se ajunge la un conflict european, s-ahotărât consultarea poporului român înproblema Unirii Prinicpatelor. Congresulde pace de la Paris hotărâse: -Înlăturareaprotectoratului rusesc asupra ȚăriiRomânești care rămânea în continuare subsuzeranitatea Turciei și instituirea garanțieicolective ale marilor puteri;- Libertatea nav-igației pe Dunăre;- Constiuirea ComisieiDunării cu sediul la Galați.

În anul 1857 au fost constituite parla-

mentele consultative , numite divanuri ad-hoc. Convenția de la Paris din anul 1858 ahotărât realizarea unor noi alegeri pentrudomnie atât în Moldova cât și în ȚaraRomânească.

Idealul unirii tuturor românilor l-au nu-trit cu ardoare marii cărturarii ai acestuipopor de la Miron Costin până la SamuilMicu, Gheorghe Șincai sau Petru Maior.Idealul de unire și unitate națională i-au în-suflețit pe Tudor Vladimirescu și pe toți rev-oluționari pașoptiști: Nicolae Bălecescu,Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, IonGhica, Vasile Alecsandri, Simion Bărnuțius.a

Firul conducător al istoriei de peste 20de secole a poporului român se află înscrisîn această idee a unități care a înarmat brațul

tăbăcarilor al țăranilor și intelectualilor înRevoluția de la 1848 și care avea cu în-flăcărare să meargă spre Dealul Mitropolieipeste câțiva ani, la data de 24 ianuarie 1859pentru a spijini și impune pe cel ce avea săîmplinească visul secular de unire, Alexan-dru Ioan Cuza. Dubla alegere al lui Cuza, cadomn al Moldovei la 5 ianuarie și în ȚaraRomânească la 24 ianuarie, în acest fel se re-aliza unirea în persoana domnitoruluiAlexandu Ioan Cuza.

Ziua de 24 ianuarie 1859 era ”ziua ceamai mare a veacului”, cum a fost numită.Unirea e actul energic al întregii națiuniiromâne. Uniunea națională a făcut-o spunea

cu fierbinte entuziasm marele patriot MihailKogălniceanu. O biruință memorabilă,după care vor urma ani de rodnică, înoire de

mari reforme. Cea mai importantă fiind Re-forma agrară din 1864, Reforma de trans-formare a învățământului la care trebuie săaibă acces țoti fiii poporului, de sporire aeconomiei prin construirea unei rețele decale ferată și de drumuri. Domnia lui Cuzaa însemnat punerea bazelor statului naționalmodern român. La 22 ianuarie 1866 s-anumit primul guvern iar 2 zile mai târziuavea să se constituie primul paralament.Țara întreagă urca trepte mari de progres șiprosperitate, făcea pași hotărâtori spredobândirea independenței pe care o vorcuceri Roșiori și Dorobanți în iureșulgloanțelor de la Plevna, Rahova și Smârdan,

în anul 1977 se proclamă Independența castat al României.

Primăria Comunei Daneş aduce la cunoştinţa cetăţenilor următoarele : •Plata taxelor şi impozitelor locale se face zilnic la casieria instituţiei între orele 08-15 •Plata integrală de către persoanele fizice a impozitelor locale, până la data de 31.03.2013 conduce la obîinereaunei bonificaîii ( reducere ) de 6 %•Incepând cu 1.01.2013 cetăţenii comunei sunt obligaţi conform hotărârii Consiliului Local Daneş nr.30/28.11.2012 la plata taxei depozitare gunoi după cum urmează: Persoane fizice : 3 lei / familie / lună Persoane juridice : 10 lei/ lună pentru agenţii economici care desfăşoară activităţi neproductive ( nu producţie ) 20 lei / lună pentru agenţii economici cu spaţii de producţie

PRIMAR ,MOSORA NICOLAE

stefan 9:Layout 2 28/01/2013 8:57 PM Page 8