1

MINISTERUL S ĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICIN Ă ŞI FARMACIE “NICOLAE

TESTEMI ŢANU”

ŞCOALA DE MANAGEMENT ÎN S ĂNĂTATE PUBLIC Ă

ALA IA ŢCO

SUPRADOZELE ÎN MEDIUL CONSUMATORILOR DE DROGURI INJ ECTABILE:

ASPECTE SOCIALE ŞI MEDICALE.

Teza de master

în Management în Sănătate Publică

Conducător ştiin ţific Rodica Gramma

doctor în filosofie, conferenţiar universitar,

Autor Ala Iaţco

Chişinău 2012

2

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. SITUA ŢIA SUPRADOZELOR ÎN MEDIUL COSUMATORILOR DE DROGURI INJECTABILE ÎN LUME ŞI ÎN REPUBLICA MOLDOVA (REVISTA LITERATURII)

1.1. Consideraţii generale despre droguri şi supradoze în mediul consumatorilor de droguri în lume

16

1.2. Consumul de droguri şi supradozele - probleme de sănătate publică pentru Republica Moldova

25

1.3. Riscuri asociate consumului de droguri şi programe de prevenire a supradozelor 31

CAPITOLUL II. MATERIAL ŞI METODE DE STUDIU

2.1. Caracteristica generală a studiului 42

2.2. Metode de colectare a datelor 44

2.3. Probleme etice 45

2.4. Metode de analiză a rezultatelor obţinute 46

CAPITOLUL III. Aspecte medico-sociale ale supradozelor în mediul consumatorilor de droguri injectabile

3.1. Caracteristica socio-demografică a eşantionului 51

3.2. Evaluarea consumului de droguri şi a prezenţei supradozelor 54

3.3. Analiza cunoştinţelor consumatorilor de droguri cu privire la supradoze 58

CAPITOLUL IV. Adre sabilitatea consumatorilor de droguri la servicii de asistenţă medicală

61

ÎNCHEIERE 63

CONCLUZII 67

RECOMANDĂRI PRACTICE 67

BIBLIOGRAFIE 70

ANEXE

Anexa 1. Chestionar 74

3

INTRODUCERE

”Heroina, cocaina şi alte droguri continuă să ucidă în jur de 200,000 persoane anual;

afectează familii, aduc suferințțțță, sărăcie șșșși răspîndirea virusului HIV.”

Director Executiv UNODC, Yury Fedotov

Iunie 2012

Actualitatea

În societatea noastră modernă, orientată în mare parte spre consum, găsim o piaţă largă de

ţigări, alcool şi alte substanţe toxice cu proprietăţi psihoactive care conduc la o serie de daune la

nivel individual şi social. La nivel mondial, circa 230 mln. populaţie consumă droguri (4.8 %),

dintre care anual circa 27 mln (0.6%) au probleme de ordin medical, juridic, social legate de

acest consum. În afară de multiplele consecințe negative care le au drogurile asupra societății cea

mai importantă problemă care se analizează în raport este impactul asupra sănătății populației

consumatoare de droguri.

4

Decesele în urma consumului ilicit de droguri, care pot fi prevenite, sunt cea mai gravă

consecință a utilizării drogurilor. Ele se clasifică în diferite forme – supradozare neintenționată,

suicid, HIV/SIDA și traume cauzate de accidente rutiere fiind sub influența drogurilor. Decesele

sunt foarte des înregistrate în rîndul tinerilor.

Ţările Europei de est şi a Asiei Centrale în mediu enumeră 3 724 000 consumatori de

droguri injectabile. Conform „Raportului mondial privind drogurile” (ONU) în perioada anilor

1990-2010 în ţările Europei şi a Asiei principalele droguri problematice au constituit opiaceele:

în această decadă cererea de tratament antidrog asociat consumului de opiacee în structura totală

a tratamentului a constituit: Europa – 55%, Asia - mai mult de 60%. Europa de est deţine cea

mai masivă în lume populaţie a consumatorilor de droguri injectabile (CDI), majoritatea fiind

consumatori de opiacee.

Raportul Global UNODC cu privire la Droguri pentru anul 2012, prezintă

următoarele date referitor la consumului drogurilor la nivel mondial:

• Consumul și traficul ilicit de droguri se menține stabil în 2012, însă producția de opium a

revenit la nivelul înalt înregistrat anterior în Afganistan;

5

• 230 mln persoane (5% populație între 15 și 64 ani) au consumat cel puțin o dată droguri

în 2010;

• S-a atestat un consum alarmant al calmantelor și sedativelor fără prescripție medicală în

rîndul femeilor;

• Există substanțe noi psihoactive care rămîn în afara controlului autorităților, și sunt

utilizate tot mai des la nivel global;

• 16 milioane persoane la nivel global injectează droguri;

• Consumatorii de droguri (în mare parte persoane dependente de cocaină și heroină)

numără aproximativ 27 milioane, sau 0.6% din populația globală adultă, sau o persoană

din 200;

6

• Problema maladiilor infecțioase în rîndul CDI – (dintre 16 milioane CDI global: 3 mln

HIV pozitivi, 7.4 mln Hep. C, 2.3 mln Hep. B);

• Creșterea ratei HIV în rîndul CDI în Europa *. Tipul epidemiilor în țările din regiune,

inclusiv R. Moldova – epidemii concentrate în MARP; EECA – calea de injectare a

drogurilor transmite HIV în 80% din cazuri, iar numarul anual de cazuri de HIV s-a

marit cu 250% (2001-2010);

• Doar 20% la nivel global estimați au primit tratament;

• Conform estimărilor UNODC la nivel global o persoana din cinci primeşte tratamentul de

care are nevoie pentru dependenţa de droguri;

7

• Conform unei cartografieri a OMS care a adunat date din 147 țări privind tratamentul

care îl primesc persoanele afectate de drog dependență; dar și de adicția alcoolică,

majoritatea persoanelor care suferă de drog adicție nu primesc tratament eficient;

• Numărul femeilor care primesc tratament este mult mai mic decît a bărbaților;

• Drog dependența este o boală care poate fi tratată eficient cu medicamente necostisitoare

și terapii psihologice standard (OMS).

Dominarea pe piaţă a drogurilor opiacee se soldează cu rata înaltă a răspîndirii HIV şi a

mortalităţii condiţionate de consumul injectabil al drogurilor. Conform datelor UNAIDS în

regiunea respectivă se constată cea mai înaltă rată a mortalităţii HIV în lume: în perioada anilor

8

2000-2009 de trei ori a crescut numărul persoanelor care trăiesc cu HIV, pe fonul faptului că

epidemia ramîne a fi concentrată în mediul populaţiilor cu risc sporit de infectare, în special a

consumatorilor de droguri injectabile. Aproape un milion de consumatori de droguri sunt HIV

infectaţi (UNAIDS 2010) (Tab. 1). Supradozele constituie cauza majoră a mortalităţii

consumatorilor de droguri în ţările în care consumul de droguri injectabile reprezintă sursa

principală de infectare cu HIV, iar profilaxia supradozelor constituie pîrghia prin care se poate

reduce considerabil mortalitatea în mediul grupurilor cu risc sporit de infectare şi a celor deja

infectate

Tab. 1. Consumul de droguri injectabile şi răspîndirea infecţiei HIV în 12 ţări ale

Europei de est şi Asiei Centrale (abs., %)

Numarul de CDI Ţara

Estimat Înregistrat

Cota cazurilor de

infectare cu HIV prin

consumul de droguri

injectabile

Prevalenţa HIV

în mediul CDI

Azerbadjan 229500- 407500

(2008)

18164 (2009) 62,9% (cazuri cumulative

la 1 ianuarie 2010)

10,33% (2008)

Belorusi 69 200 – 83 400

(2008)

7446 (2009) 52,7% (cazuri cumulative

pentru anul 2009)

13,7% (2009)

Georgia 40 000 (2010) Nu sunt date 60% (cazuri cumulative

pentru anul 2009)

2,2 (doar bărbaţi

2008)

Kazahstan 124 400 (2009) 37513 (2009) 66,7% (cazuri cumulative

la 1 septembrie 2010)

2,9 (2009)

Kîrghistan 25 000 (2006) 6573 (2008) 65,5 (cazuri cumulative la

1 noiembrie 2010, doar

cetăţi ai ţării)

14,3 % (2009)

Letonia 5458 (2007) 5567 (2009) 72,4 (cazuri cumulative la

1 ianuarie 2010)

8% în capitală

(2008)

Moldova 26 000 (2010) 8664 (2010) 50% (cazuri cumulative 16,4% (2009)

9

pentru finele anului 2009)

Russia 1 335 500 – 2

372 500 (2008)

386 279

(2009)

78% (cazuri cumulative

pentru finele anului 2009)

2,6 -61,1%

(2009)

Serbia 18 000 (2008) Nu sunt date 38% (cazuri cumulative

pentru finele anului 2009)

3,7 % în capitală

(2008)

Tadjikistan 25 000 (2009) 4578 (2010) 56,1% (cazuri cumulative

pentru decembrie 2010)

17,3% (2009)

Ukraina 230 500 – 361

000 (2008)

80 168 ( 1

ian. 2009)

36% (cazuri noi 2009) 22,9% (2009)

Estonia 13 886 (2004) Nu sunt date 28% (cazuri noi 2009) 48% în capitală

(2007)

*Sursa: Reţeaua Euroasiatică de Reducere a Riscurilor: „Ghid de implementare a

programelor de prevenire a supradozelor”, 2012

După cum a fost menţionat mai sus, în ţările Europei, cauza principală a mortalităţii în

mediul consumatorilor de droguri ilegale o constituie supradozele. În majoritatea cazurilor letale,

investigaţiile toxicologice indică prezenţa heroinei (EMCDDA, 2010). Datele respective pentru

Europa de est şi Asia centrală sunt lipsă.

Pentru Republica Moldova dependenţa de droguri constituie o problemă de anvergură

semnificativă prin caracterul său multifactorial, dinamic şi schimbător, care afectează

predominant grupul persoanelor de vîrstă tînără, cuprins între 14-35 de ani. Drept rezultat,

fenomenul consumului de drogri în republică reprezintă un subiect de interes major pentru

sănătatea publică, favorizînd mortalitatea în urma supradozării, suicidelor, transmiterea HIV,

hepatitelor virale, tuberculozei, marginalizînd persoana şi contribuind la săvîrşirea unor

infracţiuni.

Răspîndirea acestui fenomen ia amploare în Republica Moldova după anii 90, atunci cînd situaţia

s-a modificat şi ţara noastră a devenit nu numai o ţară de tranzit şi depozitare, ci una de

producere şi consum al drogurilor. Condiţiile climaterice favorizează creşterea macului opiaceu,

care se cultivă pe întreg teritorul ţării. Din el, în condiţii casnice sau „laboratoare” se extrage

opiumul.

10

În abordarea problemei consumului de droguri, Republica Moldova se bazează pe conceptul

Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii „Sănătate pentru Toţi în secolul al 21-lea”

(http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0004/109759/EHFA5-E.pdf), conform căruia

consumul de droguri este o problemă ce periclitează sănătatea publică şi care ar putea împiedica

dezvoltarea sănătoasă a cetăţenilor şi a societăţii în context mai larg.

La data de 1 ianuarie 2012, pe malul drept al rîului Nistru, în baza de date a IMSP Dispensarul

Republican de Narcologie erau înregistraţi oficial 9449 consumatori de droguri (Tab. 2). În

decursul anului 2011, pe malul drept al rîului Nistru, în baza de date au fost înregistrate 1062

cazuri noi de consum de droguri, numărul acestora fiind mai mare comparativ cu anii precedenţi.

Numărul estimat de consumatori de droguri injectabile în Republica Moldova, grup cu cea mai

înalta prevalenţă a supradozelor, este de peste 31 000 persoane, pentru ambele maluri ale rîului

Nistru (Raportul anual “Consumul şi traficul illicit de droguri în RM în anul 2010”, Chişinău

2011)

Tab. 2 Incidenţa şi prevalenţa consumului de droguri în RM.

2006 2007 2008 2009 2010 2011

Incidenţa 1009 1021 1116 1333 1304 1062

La 100 mii populaţie 28,1 28,5 31,2 37,4 36,6 29,8

Prevalenţa 7401 7747 8251 8802 9096 9449

La 100 mii populaţie 206,4 216,6 230,7 246,9 255,4 265,4

Studiul integrat bio-comportamental efectuat în rîndul consumatori de droguri injectabile (CDI)

realizat în Republica Moldova în anul 2009 [33], a arătat că cel mai injectat drog pe durata

ultimei luni a fost extractul de opiu. Conform datelor, în mun. Bălţi au fost raportate 92,2% din

cazuri urmat de heroină cu 4,3%. În Chişinău 69,2 % urmat de heroina cu 8,9%. În Tiraspol

87,6% utilizatori de opiacee, 3,1% au utilizat heroina (Tab.3). Din drogurile neinjectabile

cea mai mare rată de utilizare pe durata ultimei luni, în Bălţi a fost înregistrată pentru

marihuană(30,4%). În Chişinău şi Tiraspol în rîndul utilizatorilor de droguri neinjectabile

11

pe durata ultimei luni cea mai răspîndită utilizare o are canabisul (marijuana 67,4% şi haşişul

16,5%), în Tiraspol (marijuana 58,9%, haşiş cu 13,2%).

Tab. 3 Indicatori relevanțțțți prevalențțțței consumului de droguri în rîndul CDI; BSS 2009.

Chisinau Balti Tiraspol

Durata medie de înjectare, ani 11,0 10,8 7,9

Vîrsta medie la prima

injectare, ani

19,8 21,3 23,0

Injectarea drogurilor pe durata

ultimei luni,%

71,3 79,4 47,2

Injectarea opiaceelor pe durata

ultimei luni,%

69,2 92,2 87,6

Injectarea heroinei pe durata

ultimei luni

8,9 4,3 3,1

Injectarea efedronului pe

durata ultimei luni,%

1,4 1,3 3,2

La fel studiul a arătat prevalenţa HIV în mun. Bălţi (39,8%), în Chisinău (16,4%),

Tiraspol 12,1%. Prevalenţa mediei ponderată a HIV înregistrată în rîndul persoanelor care

injectează droguri este de 17,0% malul drept al rîului Nistru . În anul 2010 au fost efectuate 3410

teste HIV avînd ca motiv testarea consumului de droguri injectabile (102 Cod). Numărul real de

persoane care îşi injectează droguri testate pentru HIV în perioada de raportare ar putea fi

mai mare, deoarece nu toate cazurile sunt testate conform Codului 102.

Supradozele constituie o problemă aparte în cadrul consumului şi dependenţei de droguri.

Programele de asistenţă medicală a consumatorilor de droguri din Republica Molodva nu deţin şi

desfăşoară intervenţii de prevenire a supradozelor. Inclusiv programele de reducere a riscurilor

12

implementate în ţară (http://uorn.wordpress.com/servicii/), în măsură mică abordează problema

supradozelor în cadrul serviciilor dezvoltate sub aspect de prevenire şi instruire a beneficiarilor

cu privire la măsurile de prim ajutor necesar în caz de supradoze. Pe de altă parte Republica

Moldova nu dispune de date pentru raportarea supradozelor în conformitate cu definiţia standard

[30].

Reţeaua euroasiatică de reducere a riscurilor în cadrul studiului „Supradozele: analiza situaţiei şi

a măsurilor de răspuns în 12 ţări ale Europei de est şi ale Asiei Centrale” realizat în 2011 [16] a

făcut o clasificare a surselor statisticilor oficiale cu privire la supradoze care a cuprins şi

Republica Moldova (Tab. 4):

Tab. 4. Surse ale statisticii oficiale cu privire la supradoze.

Sursa

datelor/statisticii

Tipul de date care pot

fi extrase

Limit ări Ţări studiate

Expertiza

medico-legală

Cazurile fatale ale

intioxicărilor acute cu

droguri

Expertizele toxicologice se

efectuiază aliatoriu. În unele

ţări expertiza medico-legală nu

înregistrează cazurile fatale

care au avut loc în instituţii

medicale

Georgia,

Kazahstan,

Kirghistan,

Moldova,

Russia,

Tadjikistan

Secţiile

toxicologice sau

de reanimare ale

spitalelor

Cazuri fatale şi nefatale

ale intoxicărilor acute

cu droguri

Expertizele toxicologice se

efectuiază aliatoriu. Date doar

pentru instituţiile medicale.

Azerbadja,

Belorusi,

Georgia, Russia,

Serbia, Ukraina

Asistenţa

medicală de

urgenţă

Cazuri fatale şi nefatale

ale intoxicărilor acute

cu droguri înregistrate

de echipa de urgenţă

Date limitate la solicitarile

efectuate către serviciile

asistenţei medicale de urgenţă

Georgia,

Kazahstan,

Kirghistan,

Ukraina, Russia,

Evidenţa

narcologică

Exluderea din lista de

evidenţă în legătură cu

moartea survenită în

urma supradozelor

Date disponibile doar privind

consumatorii de droguri luaţi

la evidenţă

Belorusi,

Kazahstan,

Moldova,

Russia,

Tadjikistan

13

Registrul naţional

al mortalităţii

Cazurile fatale asociate

consumului de droguri

Deseori mortalitatea în urma

supredozelor nu e clasificată

în categorie aparte

Lituania,

Moldova,

Russia, Serbia,

Ukraina, Estonia

Evidenţa de

dispensar a

persoanelor HIV

infectate

Mortalitatea

persoanelor HIV

infectate în rezultatul

consumului de droguri

Eşantion limitat la cazurile

persoanelor HIV infectate

înregistrate

Russia, Ukraina

Serviciul de

statistică a

organelor de

drept

Cazuri ale consumului

ilegal de droguri

asociate cu consecinţe

grave pentru sănătate

Eşantion limitat la datele

instituţiilor medicale

Azerbadjan,

Kazahstan,

Georgia, Russia

*Sursa: Reţeaua Euroasiatică de Reducere a Riscurilor: „Ghid de implementare a

programelor de prevenire a supradozelor”, 2012

În Republica Moldova deţinem o pondere extrem de mică a investigaţiilor toxicologice

pentru identificarea drogurilor ilegale în probele prelevate examinate de Centrul de Medicină

legală[30]. Astfel pe parcursul anului 2011 au fost investigate 73 cadavre pentru

determinarea prezenţei de droguri ilegale. Aceasta constituie 2,3% din decesele suspectate

a fi violente (3083) sau 0,9% din numărul total de cadavre (7820) examinate de Centrul de

Medicină Legală (CML). În 20 cazuri rezultatele au fost pozitive (Tab. 5), constituind 27,4%

din numărul total de cazuri cercetate.

Tab. 5 Numărul de cazuri posibile de decese asociate consumului de droguri (DAD), 2000 -

2011 (abs); CML

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Decesele cercetate

de CML

6617 7261 7503 7787 9195 9004 9246 9249 9232 9715 7820

Decesele

suspectate de

moarte violentă

2696 3019 3230 3236 4128 4078 3791 3824 3753 3774 3083

Numărul de

investigaţii

111 114 88 116 140 156 209 132 90 82 73

14

Numărul mic de DAD (decese asociate consumului de droguri), cel mai probabil, este cauzat de

faptul că certificatele constatatoare ale decesului trebuie să fie emise înainte de înmormîntarea

cadavrului (adică în cîteva zile de la găsirea cadavrului) şi rezultatele investigaţiei toxicologice

sunt disponibile mult mai tîrziu (în 3-4 luni), iar medicii nu modifică ulterior cauza morţii în

certificatele constatatoare ale decesului, pentru că nu sunt motivaţi şi nici nu dispun de mijloace

să o facă [30].

IMSP Dispensarul Republican de Narcologie prezintă următoarele cu privire la cazurile de deces

a consumatorilor de droguri cauzate de supradoze (Fig. 1).

Fig.1 Numărul de decese prin supradozare din cazurile înregistrate oficial de consumatori

de droguri, RM (Dreapta Nistrului); DNR

Inconsistenţa datelor din domeniu confirmă faptul că realitatea DAD (deceselor asociate

drogurilor) şi a supradozărilor fatale cu droguri şi alte substanţe psihotrope rămîne puţin

cunoscută în Republica Moldova. În contextul descris, sunt evidente deficienţele sistemului de

toxicologice la

prezenţa drogurilor

ilegale

Rezultate pozitive

ale investigaţiilor

toxicologice

29 24 13 12 10 12 14 10 11 12 20

%rezultatelor

pozitive

26,1 21,1 14,8 10,3 7,1 7,7 6,7 7,6 12,2 14,6 27,4

15

investigare şi înregistrare a cazurilor de decese asociate consumului de droguri injectabile şi

supradozelor. Investigaţiile toxicologice la prezenţa drogurilor ilegale în probele biologice ale

cadavrelor examinate nu sunt obligatorii, fapt ce sporeşte riscul pierderii din vizor a cazurilor de

DAD. Efectuarea expertizei doar în cazul unor suspiciuni, cum ar fi vătămăturile corporale

(locuri de injectare), seringi găsite la faţa locului, prafuri etc., exclud cazurile de decese, la care

lipsesc semnele externe de administrare a drogurilor. Stigma socială aferentă consumului de

droguri determină pe de o parte consumatorii de droguri sa nu apeleze la servicii de asistenţă

medicală în caz de supradoză, iar pe de altă parte determină rudele defunctului (deces în urma

supradozei) să recurgă la ascunderea cauzei reale a decesului asociat consumului de droguri [6,

11, 22, 30].

Scopul studiului

Evaluarea şi analiza fenomenului supradozelor în mediul utilizatorilor de droguri

injectabile pentru elaborarea unor recomandări de prevenire şi asistenţă a supradozelor în

cadrul sistemului de sănătate publică din Republica Moldova

Obiectivele studiului

1. Analiza situaţiei internaţionale cu privire la supradoze (reviul literaturii).

2. Determinarea aspectelor medico-sociale ale supradozelor în mediul UDI, în calitate de

problemă cu impact asupra sănătăţii publice în Republica Moldova.

3. Analiza sistemului de sănătate pentru asistenţa persoanelor cu supradoze.

4. Elaborarea unor recomandări de prevenire şi asistenţă a supradozelor în cadrul sistemului

de sănătate publică.

Fenomene studiate:

Incidenţă, nivel de cunoştinţe, atitudini şi practici, prevenire, adresabilitate la servicii medicale.

Tipul de studiu şi volumul eşantionului

16

Studiul respectiv este unul descriptiv, selectiv. Volumul eşantionului este de 261 consumatori de

droguri injectabile evaluaţi în baza unui chestionar.

Metodele de cercetare

Sociologică, statistică, istorică, epidemiologică, analitică

Metodele de acumulare a datelor

� De anchetare în bază de chestionar;

� Datele statisticii oficiale – rapoarte generate de Dispensarul Narcologic Republican,

Centrul de Medicină Legală şi Centrul Naţional de Management în Sănătate;

� Date din studiile naţionale şi internaţionale cu referire supradoze şi eficienţa activităţilor

de prevenire.

Metode de analiză a datelor:

De analiză, sinteză, comparare, determinare a veridicităţii, corelare, medie

Importan ţa practică

Răspunsul la problema supradozelor în regiunea Europei de est şi a Asiei Centrale continuă să

fie inadecvat. Majoritatea ţărilor nu au dezvoltat încă documente de politică pe această temă [13,

14, 16]. Deşi, problema supradozelor este inclusă în Strategia şi Planul de acţiune antidrog al UE

pentru anii 2009-2012, Republica Moldova, încă nu reflecta acest subiect important în planurile

naţionale, ceea ce complică desfăşurarea activităţilor de profilaxie, dar şi a celor de pledoarie

care să atragă atenţia asupra acestei probleme care nu este evidentă pentru persoanele cu putere

de decizie[30].

Dinamica creşterii ratei supradozelor reflectă dinamica creşterii ratei consumului de droguri, în

special a celui injectabil. Epidemiologia supradozelor este bine descrisă în unele ţări euroasiatice

17

şi practic lipsă în altele. Programele ţintite de profilaxie a supradozelor reprezintă intervenţii noi,

din acest motiv rar răspîndite. Politicile pe problemele supradozelor practic lipsesc, deşi multe

comunităţi manifestă interes. Informaţia şi statisticile cu privire la supradoze în ţara noastră este

minimă şi nesigură. Sursele oficiale în mod considerabil subestimează răspîndirea supradozelor

din cauza colectării necalitative a datelor, accesului redus la resursele toxicologiei, stigmei

asociate consumului de droguri, barierelor şi fricii martorilor supradozelor faţă de personalul

serviciilor medicale şi a organelor de drept[30].

Specialiştii în domeniul sănătăţii publice şi reprezentanţii organizaţiilor prestatoare de servicii, în

general, se concentrează asupra epidemiei HIV, şi nu acordă atenţie nevoilor mai largi ale

consumatorilor de droguri injectabile. Pentru a îmbunătăţi răspunsul problemei este nevoie de a

consolida controlul şi de a dezvolta modele eficiente de înregistrare şi raportare a datelor, de

prevenirea şi asistenţă a consumatorilor de droguri, dar inclusiv şi modele eficiente de pledoarie

pentru a soluţiona această problemă la nivel naţional.

Este pentru prima data cînd în Republica Moldova a fost efectuat un studiu cu referire la

supradoze printre consumatorii de droguri injectabile. Cercetarea respectivă a permis să fie

analizate şi evaluate diverse aspecte ale supradozelor în mediul consumatorilor de droguri

injectabile, inclusiv factorii de expunere, frecvenţa şi adresabilitate după asistenţă medială.

Aceasta de fapt permite să se răspundă la întrebări ce ţin de realitatea supradozelor în mediul

consumatorilor de drogurilor şi de a direcţiona eforturile ulterioare şi elaborarea recomandărilor

pentru îmbunătăţirea eforturilor respective.

Aceasta va permite atît factorilor de decizie din cadrul Ministerului Sănătăţii al Republicii

Moldova, Dispensarului Republican de Narcologie, cît şi serviciilor de asistenţă medicală de

urgenţă, asociaţiilor obşteşti ce oferă asistenţă consumatorilor de droguri injectabile să înţeleagă

necesitatea şi să planifice în cadrul activităţii sale intervenţii de prevenire a supradozelor şi

asistenţă eficientă a persoanelor cu această problemă. De asemenea, argumentele relevante în

studiu vor permite luarea unor decizii de includere a aspectelor ce ţin de profilaxia supradozelor

în documente strategice naţionale, cum este Strategia Naţională Antidrog sau Programul

Naţional de prevenire şi control HIV/SIDA şi a infecţiilor cu transmitere sexuală.

Rezultatele studiului vor permite să fie îmbunătăţite eforturile ulterioare în sens de acoperire cu

servicii de prevenire, atît în cadrul serviciilor de asistenţă narcologică cît şi în cadrul serviciilor

18

de reducere a riscurilor implementate în Republica Moldova în 20 unităţi administrative de către

asociaţiile obşteşti din domeniu.

Efectul scontat al acestor eforturi ţin de o multitudine de aspecte, inclusiv calitatea vieţii

persoanelor afectate de problema consumului de droguri, dar de asemenea implică şi perspectiva

alocării resurselor financiare pentru programele de prevenire şi asistenţă a supradozelor în

Republica Moldova.

19

CAPITOLUL I. SITUA ŢIA SUPRADOZELOR ÎN MEDIUL COSUMATORILOR DE

DROGURI INJECTABILE ÎN LUME ŞI ÎN REPUBLICA MOLDOVA (REVISTA

LITERATURII)

1.1. Consideraţii generale despre droguri şi supradoze în mediul consumatorilor de

droguri în lume

Termenul drog are mai multe accepțiuni. În sens larg desemnează orice substanță (naturală sau

artificială) care, prin natura sa chimică, determină alterarea funcționării unui organ. În sens

restrâns se referă la substanțe care provoacă toleranță și dependență. În limbaj uzual, acest

termen se referă la substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale.

Vorbirea curentă desemnează prin ,,droguri” produsele şi substanţele stupefiante sau

toxice, definite ca atare şi prohibite de legislaţiile naţionale şi internaţionale. În sens

str ict farmaceut ic, drogul este mater ia pr imă de or igine vegetală , animală sau

minerală ce serveşte la prepararea unor medicamente. Tot în acest sens farmaceutic,

,,stupefiantele”, sunt definite ca substanţe ce inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de

inerţie fizică şi psihică [1, 12, 26, 29].

Deci, drogul nu esta altceva decît o substanţă:

- psihoactivă;

- solidă, lichidă sau gazoasă

- „care, fiind administrată unui organism viu, îl poate afecta”;

- „poate să-i modifice percepția, dispoziția, comportamentul, procesele cognitive și și funcția

motorie” (UNODC);

- absorbită de organism, generează schimbări în starea emoţională, în comportamentul şi

funcţionarea lui (Organizația Mondială a Sănătății);

- „poate provoca euforie (dispoziție bună), dependență fizică și psihică, necesitatea de a

consuma din nou și din nou”.

Criterii de definire a substanţelor psiho-active:

� Criteriul medical. Abuzul de substanţe narcotice şi psihoactive este o boală care

deformează simţurile şi distruge voinţa. Primele doze de droguri produc senzaţii de euforie, de

calmare, de tranchilizare sau de iritare (de agitaţie), datorită cărora ia naştere dorinţa de trăire a

20

simţului de retrăit, cauzat de folosirea acestor substanţe. Iniţial, doza primită stîrneşte o reacţie

de apărare a organismului (vomă etc.), explicată prin acţiunea ei toxică. Prin folosirea regulată a

drogurilor reacţia de apărare devine mai slabă. Apare atît dependenţa psihică faţă de drog, cât şi

cea fizică. Apare aşa-numitul „sindrom de dependenţă”, care reprezintă o stare psihică sau fizică

ce rezultă din alimentarea unui organism cu un medicament, caracterizată prin modificări de

comportament şi prin alte reacţii însoţite întotdeauna de o necesitate absolută de a lua substanţa

în mod repetat, pentru a-i resimţi efectele psihice şi, deseori, pentru a evita suferinţele.

� Criteriul social. Se reduce la rezultatul unui consum îndelungat de droguri, obţinînd o

însemnătate socială. Drept exemplu poate servi efedronul, preparat conţinând, în

special, efedrin prelucrat. Efedrinul este folosit în medicină în calitate de medicament, destinat

tratamentului astmei bronhiale şi altor boli. Din această cauză acest medicament este procurat

liber. În legătură cu aceasta, la mijlocul anilor ‘80 efedronul a obţinut o largă aplicare, ceea ce a

trezit o serie de îngrijorări în rîndul medicilor. Actualmente, efedronul este atribuit categoriei

substanţelor interzise şi sunt întreprinse măsuri vizând limitarea folosirii lui în medicină.

La prevederea criteriului social, se cer elucidate şi calităţile personalităţii consumatorului de

SPA, întrucît nu toţi oamenii care au încercat influenţa drogurilor le folosesc excesiv.

Deci, vorbind despre aspecte şi consecinţe fundamentale ale consumului de droguri la nivel

fizic, nu putem neglija repercusiunile psihosociale ca efect al acestui consum, afectându-i nu

numai pe consumatori, ci şi mediul în care ei trăiesc.

Antecedentele de risc în ceea ce priveşte consumul de droguri aglutinează diferite niveluri:

1) Antecedente comportamentale cu caracter individual;

2) Antecedente atitudinale cu caracter individual;

3) Antecedente psihologice cu caracter individual;

4) Antecedente cu caracter familial;

5) Antecedente cu caracter comunitar.

� Criteriul fizic. Drogurile au provenienţă diferită, ce se prezintă prin criteriul fizic care

reflectă în aceea că ele constituie obiecte ale lumii materiale, dispun de formulă chimică şi formă

de existenţă.

� Criteriul juridic este reflectat în faptul că substanţele ce influenţează asupra sistemului

nervos central pot fi recunoscute ca atare doar prin includerea lor în legislaţie. Categoria

drogurilor este inclusă în legi speciale. Deci, substanţele care fac obiectul Convenţiei ONU din

1961 privind substanţele stupefiante, amendată prin protocolul din 1972 al Convenţiei ONU, din

1971 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, de asemenea legile Republicii

Moldova în materie de droguri, pot fi recunoscute, considerate şi denumite droguri. Prin

21

adoptarea Convenţiei din 1988, ONU a reorganizat în mod decisiv politica în materie, tocmai

pentru a putea face faţă cu succes noilor şi tot mai multelor aspecte legate de traficul şi consumul

de droguri. Produsele chimice utilizate la obţinerea ilegală a drogurilor sunt selectate în funcţie

de proprietăţile care le au în calitate de precursor, coreactiv, agent oxidant, solvent, acid şi bază

de sare.

Clasificarea substanţelor psiho-active

În literatura de specialitate lipseşte o clasificare unanim acceptată, fapt ce se datorează, în

mare măsură, atît multitudinii acestor substanţe, şi deci ale diverselor caracteristici proprii

grupărilor chimice specifice, cît şi dificultăţilor de a corela gruparea chimică a acestora cu

efectul produs asupra organismului uman[1, 12, 26, 29].

Ceea ce ne interesează în contextul acestei lucrări, ţine de efectul consumului de droguri,

avînd ca punct de plecare efectul nociv, în scara descrescătoare. Alte clasificări pot avea drept

criteriu procesul extinderii consumului şi chiar grupările zonale geografice, avînd drept reper

substanţa preferată într-o regiune sau alta. Dar, indiferent de criteriile alese şi care sunt în

concordanţă cu scopurile concrete ale investigaţiilor, „clasificările respective – concepute, de

cele mai multe ori, în rapoartele statistice solicitate şi difuzate atît de Organizaţia Mondială a

Sănătăţii, cât şi de alte organisme interne şi internaţionale – au totuşi meritul de a nominaliza

substanţele prohibite şi de a contribui la asanarea acestui pericol social care provoacă starea de

dependenţă şi decăderea individului”.

Prima clasificare a substanţelor psihoactive a fost fǎcutǎ de Ludwig Lewin (1850-1929),

într-un tratat publicat în anul 1924 şi care se intitula Phantastica.Autorul a definit cinci grupuri

de droguri: euphorica (opiumul şi alcaloizii sǎi, coca şi cocaina), phantastica (halucinogenele),

inebrianţia cloroformul, alcoolul, eterul), hipnotica (barbituricele, chloralul)

şi excitanţia (cafeaua, tutunul, camforul). Pe lângǎ alte inconveniente, aceastǎ clasificare nu lua

în consideraţie importanţa dozei consumate de cǎtre subiect.

O clasificare mai exactǎ a fost realizatǎ în anii ‘50 de cǎtre Jean Delay (1907-1987) şi

Pierre Deniker (1916-1998) şi a fost validatǎ în 1961. De data aceasta avem doar trei categorii de

substanţe psihoactive, criteriul de clasificare fiind activitatea acestora asupra SNC:

- substanţele sedative sau psiholeptice (hipnoticele, neurolepticele şi anxioliticele);

- substanţe excitante sau psihoanaleptice (amfetamine, psihotone minore – cafea, ceai,

antidepresive);

- substanţe care perturbǎ activitatea psihicǎ (psihodislepticele sau halucinogenele).

22

Aceastǎ clasificare nu cuprindea însǎ nici alcoolul (introdus mai târziu în grupul

psihodislepticelor), nici tutunul (considerat iniţial a avea o acţiune redusǎ asupra sistemului

nervos central, dar introdus mai apoi, în anii ’80).

În acest context, apar şi primele clasificǎri juridice ale drogurilor, care luau în

consideraţie doar faptul cǎ un drog este licit sau ilicit, acesta având o mai micǎ importanţǎ pentru

medici sau farmacişti, care erau interesaţi în mod special de modalitatea de consum şi de

riscurile legate de aceasta [12, 29].

În perioada anilor ’60, distincţia între droguri uşoare şi dure a fost banalizatǎ, deoarece

erau considerate droguri uşoare cele care erau relativ mai puţin toxice în plan somatic şi al cǎror

consum nu inducea dependenţǎ. Aceastǎ distincţie era însǎ inexactǎ şi potenţial periculoasǎ,

deoarece, conform acestor criterii, LSD-ul era considerat drog uşor, în realitate acesta avînd un

efect deosebit de toxic la nivel psihic. Juristul Francis Cahallero, în “Dreptul Drogului”, enumera

un grup de droguri uşoare, de origine vegetalǎ (cannabis, khat, peyotl, tabac, halucinogene,

alcool, cafea, ceai) şi un alt grup de droguri dure sau puternice obţinute prin extracţie sau sintezǎ

chimicǎ (morfina, heroina, crack-ul, metadona, analgezicele de sintezǎ şi solvenţii organici).

Ulterior, au apǎrut droguri noi, obţinute tot prin sintezǎ chimicǎ, care nu figureazǎ în nici o

clasificare deoarece nu se aflǎ sub control legal, cum ar fi ecstasy şi MDA – droguri cu efect

stimulant pe de o parte, ca al amfetaminelor, şi psihedelic pe de altǎ parte, ca al halucinogenelor,

sau metilfentanilul, denumit “heroina China-White”.

Din punct de vedere al legislaţiei internaţionale, se disting douǎ grupe de substanţe aflate

sub controlul ONU: stupefiantele, supuse regimului Convenţiei unice din 1961, şi psihotropele

medicamentoase, supuse Convenţiei de la Viena din 1971. Stupefiantele reprezintǎ, în sens

juridic, un ansamblu de produse variabile ca structurǎ şi proprietǎţi farmacologice care pot

induce farmacodependenţǎ. Cele douǎ condiţii pe care trebuie sǎ le îndeplineascǎ o substanţǎ

pentru a fi încadratǎ în grupa stupefiantelor sunt urmǎtoarele: sǎ aibǎ potenţial de a induce

dependenţǎ şi sǎ prezinte pericol pentru sǎnǎtatea publicǎ.

Convenţia din anul 1971 a stabilit patru liste de produse reglementate de OMS, primele

douǎ liste reprezentând ansamblul stupefiantelor supuse legilor internaţionale:

- substanţele ce fac parte din lista I sunt cele susceptibile sǎ inducǎ o toxicomanie de o

intensitate comparabilǎ cu cea indusǎ de morfinǎ (în tot cazul superioarǎ celei induse de

cocainǎ) sau cu un risc comparabil cu cel indus de cannabis, haşiş sau cocainǎ;

- substanţele ce fac parte din lista a II-a sunt capabile sǎ inducǎ o toxicomanie de o intensitate

egalǎ sau mai scǎzutǎ decât cea indusǎ de codeinǎ sau dextropropoxyfen;

23

- lista a III-a regrupeazǎ medicamentele ce conţin una sau mai multe substanţe cuprinse în

primele douǎ liste, dar în doze atât de mici încât nu pot genera dependenţǎ şi nu pot fi utilizate

în scopuri nonmedicale;

- ultima listǎ cuprinde stupefiante considerate de cǎtre experţii OMS ca fiind toxice, particulare

şi lipsite de interes terapeutic – heroina şi cannabisul.

Lista substanţelor interzise pe teritoriul Republicii Moldova este prezentată în HG №1088, din

05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor şi listelor substanţelor narcotice, psihotrope şi

precursorilor acestora supuse controlului [25].

Dependenţa

Dicţionarul explicativ al limbii române prezintă dependenţa drept „situaţia de a fi

dependent; stare de subordonare; atîrnare, supunere”.

Dependența este „o stare patologică pusă în evidenţă de oprirea consumului substanţei

psihoactive, ceea ce provoacă simtomul de abstinență”. De fapt, dependența este o formă de

comportament distrugătoare. Ea se caracterizează prin fuga intenționată de realitate, prin

intermediul schimbării stării psihice și prin stabilirea relațiilor emoționale nu cu alți oameni, ci

cu activități-surogat. Persoana dependentă de alcool cade de acord cu ideea că a consuma alcool

este periculos, dar imediat adaugă: „am nevoie de el ca să mă calmez, doar emoțiile negative

sunt periculose”. O fumătoare înrăită va încerca să convingă că fumatul pasiv nu e problemă

pentru copilul ei, „doar el iese deseori la plimbare, iar apartamentul este aerisit cu regularitate”.

Dependenţa se caracterizează prin [12]:

� abstinenţă (perioadă de timp în care persoana dependentă de drog nu le administrează, nu

le utilizează. Deseori, această perioadă în primele zile este foarte dureroasă, prin

manifestarea unor schimbări fiziologice. Abstenenţa apare după 6—42 ore în urma

administrării drogului, prin: colaps, insuficienţă cardiacă acuta, dereglări ale ritmului

cardiac, accese convulsive, psihoze (acest din urmă sindrom are specificul sau la diferite

droguri);

� toleranță mărirea dozei de drog pe măsura creşterii dependenţei; (apare atunci când

organismul se obişnuieşte cu prezenţa unei anumite substanţe şi se adaptează la aceasta. Ca

atare, pentru obţinerea unei anumite stări consumatorul trebuie să mărească dozele. Astfel,

un consumator ajunge să suporte doze care pentru persoanele normale ar fi fatale.

� dorința puternică sau necesitate vitală de consum a substanţelor narcotice, încercări

de a le căpăta prin orice mijloace, cu orice preţ;

24

� sevraj (simptomele fizice şi psihice ce apar atunci când un individ este privat de drogul de

care devenise dependent sau la scăderea accentuată a dozelor);

� supradoza (introducerea în organism a unei cantităţi de substanţă mai mari decât poate

suporta acesta şi, ca urmare, pot apărea reacţii ale organismului deosebit de periculoase:

inconştienţă, oprirea inimii, insuficienţă cardiovasculară; fiecare din aceste efecte pot

conduce la comă sau deces);

� riscuri atît pentru personalitate, cît şi societate.

Pe măsură ce se constată instaurarea contactului emoțional cu cu substanța, contactul cu

alți oameni se înrăutățește, crește izolarea. „Apare modul universal de rezolvare a problemelor –

fuga de realitate. Plăcerea comunicării interumane este înlocuită cu utilizarea substanței, iar

oamenii sunt priviți drept obiecte pentru manipulare” [8, 21, 42]. Viața interioară a

consumatorului se rotește doar în jurul substanței pe care o utilizează – unde să o găsească, de

unde să ia bani ca să o găsească, cum să facă ca cineva să-i dea bani ca el să o cumpere, etc.

Indeferent ce substanță utilizează, dependentul are iluzia că poate controla procesul. El nu vede

în consum o problemă, ci atribuie insuccesele sale căsătoriei fără nefericite, conflictelor la

serviciu, situației de criză din țară.

Pot fi determinate 4 etape de instaurare a dependenței [3, 4, 9]:

1. punctul de cristalizare – apare după trăirea unei emoții positive sau depășirea unei emoții

negative, datorită unei activități anume (consumul de alcool, spre exemplu). Apare ideea ca

există un mod prin intermediul căreia problema emoțională poate fi schimbată, rezolvată;

2. instalarea ritmului de solicitare a modului dat. Are loc o luptă interioară și o diferență între

un stil de viață dependent și nedependent.

3. dominarea comportamentului dependent – la etapa dată dependența devine indispensabilă

personalității. În situațiile controlului riguros și responsabilității dezvoltate comportamentul

dependent poate să nu apară perioade diferite de timp. O dată cu apariția unor probleme are loc

reîntoarcerea în consum (recădere). Cu timpul, consumul nu mai aduce aceea plăcere ca la

început, singurătate devine o problemă centrală.

4. apare la final etapă de catastrofă.

În ultimii ani un număr tot mai mare de lucrări sunt dedicate problemei interdependenţei

consumului de droguri şi răspîdirii HIV infecţiei [8]. Însă, cu mult mai puţină atenţie se acordă

problemei supradozelor rezultate în urma consumului injectabil, deşi în multe ţări supradozele

rămîn a fi cea mai frecventă cauză a decesului în mediul consumatorilor de droguri. Conform

25

literaturii cercetate, indicatorul anual al ratei de mortalitate în mediul consumatorilor de droguri

injectabile constituie 1-3% [2; 3; 4; 9; 11; 12; 13; 15; 17]. Din cauza lipsei mecanismului eficient

de monitorizare şi raportare, în mai multe ţări, inclusiv Republica Moldova nu există statistici

fiabile cu privire la supradoze şi decesele rezultate în urma lor.

Primul lucru care atrage atenţia tuturor celor care se confruntă cu problema supradozelor

pe teritoriul ex-sovietic, este dimensiunea acestei probleme. Investigaţiile regionale ale Reţelei

euroasiatice de Reducere a Riscurilor desfăşurate în Letonia, Kârgâzstan, România, Rusia,

Tadjikistan şi Ucraina în 2008 au demonstrat că supradozele sunt principala cauza de deces în

rândul persoanelor care consumă droguri[6].

In anul 2003 o echipă de cercetători din Rusia au realizat un studiu, în cadrul căreia au

fost intervievaţi 763 consumatori de droguri din 16 oraşe din Rusia A fost stabilit că cel puţin 2/3

dintre consumatorii de droguri au supravieţuit unei supradoze, 80% au fost martori ai

supradozelor şi 15% au fost prezenţi în cazul unor supradoze fatale. Conform aceleiaşi cercetări,

cei mai mulţi dintre consumatorii de droguri intervievaţi au raportat că nu au ştiut exact ce să

facă şi cum să procedeze în situaţia de supradoză. Un număr semnificativ de decese în urma

supradozelor au fost asociate cu utilizarea simultană de opiacee cu alcool sau pastile [16].

În ţările UE supradozele constituie cauzele principale de deces în rândul tinerilor, cele mai

multe în rândul consumatorilor de droguri injectabile (CDI). Numărul de decese cauzate de

supradoze de droguri depăşeşte rata deceselor de boli HIV- asociate [13].

Totodată s-a constatat că consumatorii de heroină şi alte opiacee deţin un risc mult mai

înalt de moarte prematură în raport cu semenii lor, care nu consumă aceste substanţe. Rata

mortalităţii în mediul consumatorilor de droguri injectabile depăşeşte cu mult rata mortalităţii

persoanelor din aceeaşi categorie de vîrstă, care nu consumă heroină sau alte opiacee cu (de la 6

pînă la 20 de ori). Printre cauzele unei mortălităţi atât de înalte sunt considerate următoarele:

HIV, hepatitele virale, violenţa. Dar cea mai răspîndită cauză a morţii premature în mediul

consumatorilor de droguri, în opinia lor, rămîn a fi supradozele, inclusiv în comparaţie cu

decesurile rezultate în urma epidemiei HIV/SIDA în anumite regiuni [13, 17].

Definiţia largă a decesului provocat de consumul de droguri cuprinde cazurile de

supradozare ca rezultat al abuzului de lungă durată, suicidul ca rezultat al disperării provocate de

circumstanţele vieţii sau a efectelor sindromului de abstinenţă şi accidentele fatale sub influenţa

26

drogurilor. O explicaţie mai detaliată a acestei abordări este prezentată în ghidurile EMCDDA

(European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction).

În Europa nu există o omogenitate în aplicarea definiţiei prezentate. Unele ţări, cum sunt

Italia şi Olanda, reduc aplicarea doar la prima parte a definiţiei, adică includ doar supradozările,

altele, de exemplu Germania, aplică definiţia largă a acestui fenomen.

Unii autori [18] şi-au focusat analiza, în special, asupra cazurilor de supradoze printre

bărbaţi. Conform rezultatelor acestor studii, 80% dintre decesele de supradoze aparţin bărbaţilor,

tot ei constituind cea mai mare parte a consumatorilor de droguri injectabile, heroină sau alte

opiacee.

Studiile analizate se rezumă la concluzia că părerea general răspândită precum că victimele

supradozelor, de regulă, sunt consumatorii tineri şi neexperimentaţi este una eronată. În acord cu

datele prezentate, vîrsta medie a persoanelor supuse supradozării constituie perioada 30-38 ani,

80% dintre persoanele care au decedat în urma supradozelor au deţinut un stagiu semnificativ de

consum, acesta avînd un caracter sistematic. Pentru majoritatea persoanelor incluse în studiu,

consumul de droguri a fost iniţiat la vîrsta de 18–19 ani, în acest mod perioada de consum

constituind în mediu 10 ani şi mai mult. Cu siguranţa aceste persoane nu pot fi numite

neexperimentate.

Totodată cazurile cu sfîrşit letal de supradoze au loc şi în mediul persoanelor ce consumă

droguri în mod recreaţional. Unii cercetători ne demonstrează că procentul de cazuri letale în

urma supradozelor, atribuit consumatorilor „recreaţionali” de droguri, constituie 17% din

decese [18].

Astfel, observăm că fenomenul de supradozare cu sfârşit letal este unul comun pentru

mediul începătorilor şi celor ce consumă droguri în mod recreaţional, însă o rată sporită se atestă

în mediul celor cu o experienţă semnificativă de consum.

Preocupat de situaţia cu privire la supradoze în perioada anilor 2006-2007 personalul

Institutului V.M. Behterev din Sankt-Petersburg, a efectuat un studiu amplu cu privire la

supradoze. Au fost intervievaţi 60 consumatorilor de droguri, precum şi medici, ofiţeri de poliţie.

Potrivit sondajului 65% din cazurile de supradoze au avut loc în propriile case sau acasa la

prieteni. În 70% din cazuri alături de persoana în situaţie de supradoză s-au aflat alţi consumatori

- prieteni şi cunoştinte, cei, care potenţial pot acorda primul ajutor. O altă informaţie importanţă

ţine de faptul că mulţi consumatori locuiesc cu părinţii lor, care de multe ori nu cunosc despre

faptul că copii lor consuma droguri şi nu ştiu să recunoască simptomele supradozei şi să ofere

ajutor.

27

În încercarea de a afla ce medicamente sunt utilizate şi conduc la supradoze, în principal au

fost menţionate heroina şi alte opiacee. Un număr considerabil de decese provocate de supradoze

au fost asociate cu utilizarea simultană de opiacee şi alcool sau pastile. În conformitate cu datele

medicilor legişti obţinute în timpul studiului, în 65% din cazuri letale a fost detectat alcool în

sînge.

Este important să se acorde atenţia asupra faptului că 42% din cazurile de supradoze au

avut loc la scurt timp după ce respondenţii au finisat tratamentul antidrog sau au fost în

închisoare. Supradozele au constituit o consecinţă a faptului că la reiniţierea consumului de

droguri dozele au fost sporite, iar toleranţa mai mică. Numeroşi respondenţi au afirmat că

utilizează droguri în grabă mare, mai ales atunci cînd trăiesc într-un apartament cu rudele.

Marea majoritate a respondenţilor, martori ai supradozelor au încercat să ajute prin a face

respiraţie artificială, sau exerciţii de stimulare fizica. Doar unităţi au raportat că nu au încercat să

facă ceva. Cu toate acestea, doar 25% din persoane au solicitat o ambulanţă. Fiind întrebaţi dacă

medicii de la urgenţă au chemat poliţia, răspunsul a fost negativ, cu excepţia cazurilor în care

pacientul a decedat. În timpul unui interviu cu poliţia, ei au menţionat că nu au tendinţa de a

reţine nici victimele şi nici martorii cazurilor de supradoză.

Acum în Rusia şi ţările CSI există organizaţii care organizează sesiuni de instruire pentru

utilizatorii de droguri pentru a preveni supradozele şi a acorda suport în cazul lor. În plus, o serie

de organizaţii distribuie în mediul consumatorilor de droguri naloxona - un medicament care

opreste acţiunea unei supradoze, care este, deseori, destul de dificil de a fi cumpărat în farmacii.

Circumstanţele decesului ca urmare a supradozelor

Cercetările efectuate asupra fenomenului de supradozare se dedică în special toxicologiei

şi epidemiologiei cazurilor cu sfârşit letal asociate cu supradozele [14, 18], însă foarte puţine

lucrări sunt dedicate studiului circumstanţele legate de apariţia supradozelor.

Totuşi, unele cercetări denotă faptul că în momentul decesului asociat cu o supradoză,

alături de victimă, în majoritatea cazurilor [18], se află cineva dintre apropiaţi. Cu referire la

această afirmaţie observăm devieri nesemnificative în statisticele oferite de diferiţi autori: în

61% din cazuri [15], în 79% din cazuri [5] şi mai mult de 50% din cazuri [14].

Au fost făcute unele cercetări şi asupra relaţiei dintre ultima injectare a drogului şi deces

[5, 18]. S-a dovedit faptul că decesul imediat după întroducerea dozei este întîlnit doar în 23%

dintre cazuri. Conform datelor analizate doar 14-22% dintre decesuri au loc în primele trei ore de

28

la injectare. Conform cercetării efectuate de Garriot şi Sturner [10] mai mult de jumate dintre

decesuri survin după cca trei ore de la momentul injectării. Faptul că, majoritatea supradozelor

cu rezultat fatal se produc dupa o anumită perioadă de timp de la consum, creează premize

serioase cu privire la importanţa implementării unor intervenţii legate de prevenirea şi asistenţa

calificată în caz de supradoze.

În acelaşi timp, s-a determinat că martorii supradozelor cu rezultat fatal (de regulă tot

consumatori de droguri) foarte rar apelează după ajutor. În 42% din cazuri ajutorul a fost solicitat

după 3 ore de la ultima injectare, până la solicitare făcând încercări de a acorda de sine stătător

primul ajutor, cum ar fi duşul rece sau injectarea soluţiei saline pregătite în condiţii casnice.

Doar în 10% din cazuri a fost solicitat ajutorul medical pînă la momentul decesului, în 79% din

cazuri pînă la momentul decesului intervenţia medicală nu a avut loc [18].

Problema deceselor prin supradoză asociate consumului de opiacee constituie o provocare

adresată sistemului de ocrotire a sănătăţii. Conform mai multor surse informaţionale analizate

din 100 de cazuri de supradoză, aproximativ 4 sunt letale [5]. Principalii factori de risc pentru

supradozaj sunt: prezenţa unei supradoze în trecut, perioadele de abstinenţa (în ceea ce priveşte

tratamentul de droguri, plasament în instituţie corecţională sau abstinenţa), precum şi utilizarea

concomitentă a altor medicamente, în special deprimante si stimulente, precum şi medicamente

care afectează metabolismul de opiacee (de exemplu, inhibitorii de protează). Statutul HIV

pozitiv este asociat cu un risc de 2-3-ori mai mare de supradoză fatală, şi, deşi mecanismul nu

este încă suficient de bine înţeles, ipoteza de bază se bazează pe prezenţa unor boli concomitente

medicale, cum ar fi disfuncţii somatice, disfuncţii în funcţionarea ficatului sau a plămânilor [8]

care contribuie la instalarea supradozei şi a rezultatului nefast.

1.2 Consumul de droguri şi supradozele - probleme de sănătate publică pentru Republica

Moldova

Fenomenul consumului de droguri în Republica Moldova poate fi descris prin prisma

următoarelor caracteristici[30]:

• Răspîndirea fenomenului pe întreg teritoriul ţării, extinderea traficului ilicit la nivel

naţional, dar preponderent în municipiile şi raioanele de la hotarele republicii.

• Creşterea numărului consumatorilor a macului opiaceu, utilizat intravenos.

29

• Creşterea numărului de persoane consumatoare de droguri în rîndurile elevilor.

• Răspîndirea consumului de droguri în baruri, discoteci, locuri de distracţie, instituţiile

superioare de învăţămînt.

• Din lipsa surselor financiare consumatorii de droguri s-au prefăcut în distribuitori şi

invers distribuitorii sunt şi consumatori de droguri.

• Creşterea numărului de puncte (laboratoare) unde se pregătesc şi se distribue a drogurilor.

Anul 2010 pentru Republica Moldova a fost marcat de Adoptarea Strategiei Naţionale

Antidrog, care reflectă o abordare complexă, multidisciplinară şi echilibrată a problemelor

ce ţin de consumul de droguri, bazată pe o cooperare complexă, interdepartamentală,

interdisciplinară şi intersectorială la toate nivelele, avînd drept fundament trei componente

ale politicii moderne în domeniul drogurilor, care nu se substituie reciproc, dar se completează

reciproc:

a) reducerea ofertei de droguri (exercitarea controlului asupra circulaţiei legale a

drogurilor şi combaterea traficului şi distribuirii ilicite de droguri);

b) reducerea cererii de droguri (prevenirea primară a consumului de droguri,

tratamentul, resocializarea utilizatorilor de droguri);

c) reducerea riscurilor.

Sub acest aspect, politica în domeniul drogurilor se fundamentează pe patru piloni de bază:

(1) prevenire primară; (2) tratament şi reabilitare; (3) reducerea riscului; (4) reducerea ofertei

de droguri.

Sarcinile urmărite în cadrul Strategiei naţionale antidrog pentru anii 2011-2018 constituie:

1. Stabilizarea și reducerea consumului de droguri în societate, îndeosebi în rîndurile

minorilor;

2. Reducerea riscurilor asociate consumului tuturor tipurilor de droguri și a efectelor

economice, de sănătate, sociale, infracționale și de securitate asupra cetățenilor și societății;

30

3. Creșterea calității vieții a consumatorilor tuturor tipurilor de droguri, a familiilor

lor și altor persoane apropiate prin oferirea unui spectru larg de servicii caliative de

reducere a riscurilor, tratament, reabilitare și resocializare;

4. Reducerea accesibilității drogurilor, în special în cazul minorilor, prin utilizarea

corespunzătoare a instrumentelor legale și instituționale;

5. Stoparea și diminuarea cultivării plantelor autohtone cu conținut narcotic pentru

producerea drogurilor în Republica Moldova.

Deşi express în cadrul sarcinilor Strategiei Naţionale Antidrog nu este fixată problema

supradozelor în mediul consumatorilor de droguri injectabile, sarcina nr. 2 a Strategiei

respective face referire la riscurile asociate consumului tuturor tipurilor de droguri şi efectele

economice, de sănătate, sociale asupra cetăţenilor şi a societăţii, iar supradozele prezintă un

atare risc asociat consumului de droguri.

În contextul analizei Programului Naţional de prevenire şi control HIV/SIDA şi a

infecţiilor cu transmitere sexuală (a. 2011-2015) [32], care are fixată drept prioritate

implementarea activităţilor de proflaxie HIV în mediul populaţiilor cu risc sporit de infectate

cu HIV, respectiv consumatorii de droguri injectabile, nu identificăm acţiuni care ar face

reverire la intervenţii de prevenire a supradozelor în acest grup. În multe ţări europene, de

exemplu Letonia, anume acest program şi Strategiile Antidrog fac referire la problema

supradozelor şi includ activităţi de prevenire şi asistenţă a consumatorilor de droguri afectaţi

de acest fenomen.

Definiţia largă a decesului provocat de consumul de droguri cuprinde cazurile de supradozare

ca rezultat al abuzului de lungă durată, suicidul ca rezultat al disperării provocate de

circumstanţele vieţii sau al efectelor sindromului de abstinenţă şi accidentele fatale sub

influenţa drogurilor. Detalizarea acestei abordări este prezentată în îndrumarele EMCDDA

[13]. În Europa nu există o omogenitate cât priveşte aplicarea definiţiei prezentate. Unele ţări

cum ar fi Italia şi Olanda reduc aplicarea doar la prima parte a definiţiei, adică includ doar

supradozările, altele cum ar fi Germania aplică definiţia largă a acestui fenomen.

Republica Moldova nu dispune de date pentru raportare în conformitate cu definiţia standard.

În anul 2010, în Republica Moldova pe malul drept al rîului Nistru nu s-au înregistrat

progrese în standardizarea definiţiei decesului asociat consumului de droguri (DAD). Datele

31

pentru indicatorul-cheie al epidemiologiei drogurilor au fost colectate din trei surse[30], după

cum urmează:

1. Centrul de Medicină Legală al Ministerului Sănătăţii;

2. Registrul general al mortalităţii, deţinut de Centrul Naţional de Management în

Sănătate al Ministerului Sănătăţii;

3. IMSP Dispensarul Republican de Narcologie al Ministerului Sănătăţii.

Centrul de Medicină Legală

Centrul de Medicină Legală (CML) este unica instituţie specializată în expertiza medico-legală şi

toxicologică din Republica Moldova, malul drept al rîului Nistru. Structura organizaţională a

Centrului de Medicină Legală (CML) presupune 34 filiale teritoriale (municipale şi

raionale) şi un laborator cu 4 departamente specializate plasate la nivel naţional. În laborator

se concentrează toate probele biologice (materialul cadaveric – sînge, urină, ţesuturi ale corpului)

de pe întreg teritoriul malului drept al rîului Nistru.

În cazurile deceselor survenite în afara instituţiilor medico-sanitare, cadavrele sunt examinate la

locul decesului de un grup de anchetă operativă cu participarea obligatorie a medicului

legist, care efectuează examinarea externă a cadavrului şi a obiectelor din jur. După examinarea

la locul depistării, cadavrele sunt expediate de către ofiţerul de urmărire penală din cadrul

Ministerul Afacerilor Interne (sau de către procuror) pentru examinare/expertiză medico-legală

în scopul stabilirii cauzei decesului, intervalului postmortem, prezenţei vătămărilor corporale,

mecanismului şi gravităţii acestora, prezenţei alcoolemiei, drogurilor (după caz) sau a altor

substanţe toxice etc. Decizia despre efectuarea unei expertize medico-legale este luată de

către reprezentantul organelor de anchetă, care vine la faţa locului şi stabileşte dacă există sau

nu suspiciuni de moarte violentă, după care îl invită pe medicul-legist.

Examinarea toxicologică la prezenţa drogurilor în sînge este efectuată la cererea organelor de

anchetă sau la iniţiativa medicului legist. Legislaţia în vigoare nu obligă medicul legist să

efectueze analiza toxicologică în cazul tuturor cadavrelor supuse expertizei medico-legale (cum

este în cazul determinării alcoolemiei, care se efectuează la toate cadavrele supuse examinării

medico-legale). Astfel pe parcursul anului 2011 au fost investigate 73 cadavre pentru

determinarea prezenţei de droguri ilegale. Aceasta constituie 2,3% din decesele suspectate

a fi violente (3083) sau 0,9% din numărul total de cadavre (7820) examinate de Centrul de

32

Medicină Legală (CML). În 20 cazuri rezultatele au fost pozitive (Tab. 5), constituind 27,4%

din numărul total de cazuri cercetate.

Ponderea extrem de mică a investigaţiilor toxicologice pentru identificarea drogurilor

ilegale în probele prelevate examinate de CML poate fi explicată prin următoarele:

• lipsa unei reglementări legislative bine stabilite în acest domeniu, decizia este luată în baza

intenţiilor medicului legist sau în baza solicitării autorităţilor de urmărire penală;

• echipament insuficient şi uzat în laboratorul toxicologic al CML;

• capacitatea redusă a laboratorului toxicologic al CML, datorată deficitului de resurse

umane;

• cooperare insuficientă între Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală şi experţii

medico-legişti de sector, inclusiv în domeniul transportării materialului cadaveric la

laboratorul toxicologic.

Registrul Naţional al Mortalit ăţii

Referitor la evidenţa mortalităţii în rezultatul consumului de droguri, Republica Moldova

actualmente nu şi-a definitivat clar poziţia. Registrul Naţional al Mortalităţii (RNM) deţinut de

Centrul Naţional de Management în Sănătate stochează toate cazurile de deces cifrându-le după

Clasificarea Internaţională a Maladiilor nr. 10 (CIM 10). Situaţiile de neraportare a unui deces

sunt excepţionale. Cazurile de deces provocate de consumul de droguri nu sunt stocate într-un

registru aparte, la filtrarea bazei de date pe mortalitate ele pot fi separate. Pentru moment în

certificatele de deces nu este indicată substanţa ce a cauzat decesul din care considerente tuturor

cazurilor unde figurează narcomania drept cauză principală le este atribuit codul F 19.

Dispensarul Republican de Narcologie

Narcologii de sector raportează cazurile de deces a consumatorilor de droguri sau foştilor

consumatori înregistraţi odată ce acestea devin cunoscute. În termenii Uniunii Europene, aceste

date întregistrează într-o careva măsură „mortalitatea generală” a consumatorilor de droguri

oficial înregistraţi în Republica Moldova. Datele din acestă sursă sunt la fel subraportate de

confuze ca şi din celelalte două surse prezentate mai sus. În perioada anilor 2002-2009 se

înregistrează o tendinţă de reducere a numărului de decese ale consumatorilor de droguri

înregistraţi. În anul 2010 se atestă o creştere bruscă a numprului cazurilor de decese în rîndul

33

consumatorilor de droguri înregistraţi oficial. Este greu de interpretat tendinţele din cauza

consistenţei necunoscute a datelor colectate din această sursă (caracterul de completare a

rapoartelor la nivel de raion).

Inconsistenţa datelor din sursele prezentate mai sus confirmă faptul că realitatea deceselor

asociate consumului de droguri şi a supradozărilor fatale cu droguri şi alte substanţe psihotrope

rămîne puţin cunoscută în Republica Moldova[30]. În contextul descris mai sus, sunt evidente

deficienţele sistemului de investigare şi înregistrare a cazurilor de decese asociate consumului de

droguri injectabile şi supradozelor. Investigaţiile toxicologice la prezenţa drogurilor ilegale în

probele biologice ale cadavrelor examinate nu sunt obligatorii, fapt ce sporeşte riscul pierderii

din vizor a cazurilor de DAD. Efectuarea expertizei doar în cazul unor suspiciuni, cum ar fi

vătămăturile corporale (locuri de injectare), seringi găsite la faţa locului, prafuri etc., de fapt

exclude alte cazuri de decese, la care lipsesc semnele externe de administrare a drogurilor.

Capacităţile tehnice ale laboratorului toxicologic al CML şi ale structurilor teritoriale ale CML

oferă doar posibilitatea de analiză calitativă la principalele grupuri de droguri ilegale. Astfel, nu

este disponibil suportul credibil pentru un diagnostic corect.

Problema supradozelor (inclusiv cu sfîrşit letal) în mediul consumatorilor de droguri indică o

nevoie urgentă de a asigura informaţii cu privire la simptome şi modalităţile de prim ajutor, atât

medicilor precum şi consumatorilor de droguri). Situaţia este agravată de prevalenţa infecţiei cu

HIV în rândul consumatorilor de opiacee, fapt care constituie cauza mai multor tentative de

sinucidere în mediul lor.

În cazul supradozelor rezultate în urma consumului de substanţele opiacee calitatea primului

ajutor oferit este de importanţă majoră. Persoanele supuse fenomenului de supradoză sunt

reticente în solicitarea serviciilor medicale de urgenţă (în principal, din cauza temerii de a nu

ajunge pe mîinile organelor de drept). În acelaşi timp, măsurile întreprinse de autoajutor sau

ajutor reciproc, deseori sunt neadecvate.

34

1.3. Riscuri asociate consumului de droguri şi programe de prevenire a supradozelor

«Nu trebuie să presupunem că consumatorii de droguri cunosc totul despre riscuri,

doar din motivul că s-au confruntat cu multe în viaţa lor»

– Carolin Pat, coordonator al programului de prevenire a supradozelor,

Coaliţia de Reducere a Riscurilor, SUA

Factorii de risc pentru apariţia supradozelor

Analizînd literatura de specialitate în domeniu şi realizînd o sinteză a rezultatelor studiilor

expuse mai sus, cauzele supradozelor asociate consumului de droguri injectabile constituie o

multitudine de factori, care pot fi clasificaţi în relaţie cu:

- Particularităţile drogului consumat;

- Consumatorul de droguri;

- Sistemul de asistenţă medicală.

Pentru o analiză mai profundă atît a factorilor ce pot provoca supradoze în mediul

consumatorilor de droguri, cît şi a oportunităţilor de a diminua influienţa acestor factori,

propunem următorul Tabelul 1.2:

Tab. 1.2. Factori şi soluţii în contextul supradozelor în mediul CDI

Problema Factori: Soluţii

Particularit ăţile drogului consumat:

Tipul drogului.

Cantitatea de drog.

Calitatea drogului.

Modalitatea de consum.

Informarea şi instruirea CDI şi

privire la riscurile asociate

consumului de droguri şi modalităţile

de reducere a lor.

35

Consumatorul de droguri

Nivelul de toleranţă a persoanei.

Consumul concomitent a mai multor

substanţe psiho-active (combinarea

drogurilor ilegale şi a depresantelor de

tipul benzodiazepinelor şi a alcoolului).

Consumul individual sau în grup.

Capacitatea lipsă de a recunoaşte

simptomele supradozei.

Capacitatea lipsă de a acorda primul

ajutor în caz de supradoze.

Disponibilitatea lipsă de a solicita

ajutorul medical de urgenţă.

Informarea şi instruirea CDI şi

privire la riscurile asociate

consumului de droguri şi modalităţile

de reducere a lor.

Formarea abilităţilor la CDI de

acordare a primului ajutor medical în

cazul supradozelor

Încurajarea CDI pentru apelarea după

ajutorul medical de urgenţă

Supradozele

în mediul CDI

Sistemul de asistenţă medicală

Nivelul de sensibilitate şi reacţie faţă de

solicitările CDI în caz de supradoze.

Atitudinea de etichetare şi discriminare

a personalului medical faţă de CDI.

Implicarea poliţiei în caz de supradoze

în mediul CDI.

Combaterea atitudinii

discriminatorii. a personalului

medical faţă de CDI.

Respectarea prevederilor politicii

naţionale antidrog, conform căreia

consumul de droguri în Republica.

Moldova este decriminalizat

Elaboarea şi aplicarea unui algoritm

clar de asistenţă a CDI în supradoze.

Drogurile sînt consumate pentru efectul lor asupra creierului

ș

i, deoarece creierul controlează

celelalte funcţii şi părţi ale corpului (cum sînt plămânii, care introduc oxigenul în sînge, rinichii

şi ficatul care elimină toxinele din corp sau inima care pompează sîngele în tot corpul), folosirea

lor poate afecta una sau mai multe dintre funcţiile esenţiale, ca efect secundar al consumului de

droguri. De exemplu, cocaina face inima să bată mai tare, iar heroina încetineşte respiraţia.

Organismul persoanei se adaptează de obicei acestor schimbări, dar dacă doza consumată este

prea mare, schimbările acestea pot depăşi capacitatea de adaptare a organismului, ceea ce poate

36

duce la efecte secundare foarte periculoase. Unele dintre acestea sînt importante, dar nu pun

viaţa în pericol imediat, cum ar fi cele ce afectează ficatul sau rinichii, forţaţi să elimine o

cantitate mare de droguri pe durata mai multor ani. Dacă o concentraţie prea mare de drog ajunge

la creier sau la un organ într-o perioadă de timp foarte scurtă, atunci pot apărea efecte secundare

periculoase cum ar fi pierderea cunoştinţei, blocajul respirator, stopul cardiac sau convulsiile –

oricare dintre acestea pot fi fatale. În acest mod se manifestă supradozele, atunci cand drogul

consumat în exces afecteaza în mod periculos starea de sanatate fizică şi mentala, putînd conduce

la coma sau deces [4].

Există mulţi factori de risc pentru apariţia supradozelor asociate consumului de droguri, atât

direct, cât şi indirect[5, 6, 13, 21 , 49, 51, 53]. Printre cei indirecţi enumărăm:

- Factori ce se referă la condiţii de viaţă şi calitatea ei, cum ar fi sărăcie, sănătate precară şi

nutriţie, lipsa adăpostului, stima de sine scăzuta, depresie, politici represive antidrog şi

nivelul de accesibilitate a drogurilor, disponibilitatea seringilor sterile şi a altor materiale de

prevenire, hărţuirea consumatorilor de droguri din partea reprezentanţilor organelor de drept

şi altele.

- Un factor de risc pentru supradoze îl constituie drogurile procurate de la "dealeri" care pot

avea efecte cu intensitate diferita în zile diferite. Cateodata acestea pot avea multe substante

adăugate, de aceea sunt uneori mai puternice, fiind combinate cu alte droguri mai ieftine.

Atunci riscul de supradoza este crescut. Unele persoane ajung la supradoza pentrut ca iau o

cantitate prea mare de drog, care se acumuleaza în organism.

- Printre factorii care cresc riscul de supradoză se enumără şi toleranţa.

Toleranţă unei persoane la anumite medicamente, substanţe psihoactive şi droguri poate

varia în funcţie de mai multe motive: în cazul în care o persoană a pierdut sau a adăugat în

greutate, a început administrarea unor medicamente noi, suferă de depresie sau astenie, a

revenit la consumul de droguri dupa o perioada de abstinenta sau a redus din doza consumată

anterior. Toleranţa organismului scade atunci când persoana nu are acces regulat la droguri.

Un consumator de droguri injectabile ar trebui să analizeze foarte atent nivelul de toleranţă faţă

de droguri după o şedere în închisoare, tratament de droguri, dezintoxicare sau perioadă de

abstinenţă. Cel mai probabil, o doză mai mică decât cea administrată anterior, va fi suficientă

pentru a obţine efectul scontat, iar doza uzuală poate duce la supradozare. Întotdeauna este

important să se analizeze orice modificări ale organismului sau ale modului de consum, care pot

afecta starea de bine.

37

Serviciile Programelor de Reducere a Riscurilor şi prevenirea supradozelor

Conform recomandărilor OMS, UNAIDS şi UNODC pachetul comprehensiv de servicii

adresate consumatorilor de droguri injectabile în contextul unei epidemii HIV concentrate în

mediul lor, trebuie să fie următorul:

• programe ce urmăresc informarea utilizatorilor de droguri injectabile (UDI) asupra

riscurilor,

• programe de tratament substitutiv,

• schimb de seringi, urmat de recuperarea şi distrugerea seringilor folosite,

• acces la mijloace individuale de protecţie,

• consiliere şi testare HIV în rîndul UDI,

• acces la tratamentul antiretroviral,

• prevenirea Infecţiilor cu Transmitere Sexuale,

• diagnosticul şi tratamentul Hepatitelor,

• diagnosticul şi tratamentul Tuberculozei.

• profilaxia supradozelor

Reesind din situaţia actuală a Programelor de reducere a riscurilor implementate în Republica

Moldova, reflectată de faptul că suportul financiar este asigurat în cea mai mare parte din

resursele donatorilor externi (Fondul Global pentru combaterea SIDA, Tuberculoză şi Malarie),

pachetul de servicii prestat consumatorilor de droguri injectabile este redus la primele 4-5 poziţii

ale pachetului comprehensiv recomandat, deci nu includ intervenţii de prevenire a supradozelor

în mediul consumatorilor de droguri injectabile. Deşi, dacă e să analizăm potenţialele activităţi

de profilaxie a supradozelor, atunci investiţiile financiare necesare nu sunt considerabile, fiind

necesară o consolidare a capacităţilor acestor programe prin instruirea/antrenarea personalului

implicat şi creşterea nivelului de constientizare a importanţei implementării activităţilor

respective, atît pentru consumatorul de droguri în parte, cît şi pentru sănătatea publică la general.

38

Prevenirea eficientă a supradozelor include necesitatea dezvoltării intervenţiilor, în cadrul

serviciilor narcologice, serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă, dar în special, în cadrul

programelor de reducere a riscurilor implementate, ce includ următoarele activităţi [16]:

• creşterea disponibilităţii de naloxona pentru consumatorii de droguri injectabile în cadrul

serviciilor de urgenţă şi a instituţiile corecţionale, precum şi dezvoltarea competenţelor

personalului medical în utilizarea acestuia;

• distribuirea de naloxonă şi furnizarea de informaţii privind utilizarea corectă acestuia în

rândul consumatorilor de opiacee injectabile, rudelor şi prietenilor lor. În conformitate cu

convenţiile ONU privind drogurile, naloxona nu este inclusă în lista substanţelor

controlate, dar în multe ţări, este un medicament eliberat în bază de prescriptie medicala,

astfel încât punerea în aplicare a programelor destinate furnizării de naloxonă ar trebui să

presupună o strânsă colaborare cu medicii, şi acţiuni de lobby şi advocacy a aceastei

probleme la nivel naţional;

• Organizarea de cursuri de instruire pentru consumatorii droguri pe teme de prevenire şi

control a supradozelor;

• Includerea activităţilor de informare pentru prevenirea supradozelor în iniţiativele de

formare pentru consumatori care se abţin temporar de la consumul de droguri - de

exemplu, în penitenciare sau instituţii medicale (deţinuţi ai penitenciarelor sau persoane

aflate în programe de detoxifiere);

• Creşterea accesului la tratament eficient antidrog, inclusiv la tratamentul de substituţie;

• Suport în domeniul sănătăţii mentale (din perspectiva faptului că unele supradoze pot fi

cauzate de intenţiile suicidare).

Dovada eficienţei acestor programe este documentată superficial din motivul a doi factori,

primul din care (1) moartea ca rezultat al supradozării constituie un eveniment statistic rar întîlnit

şi (2) dificitul de finaţare şi interes din partea structurilor directoare ale sistemului de ocrotire a

sănătăţii. La nivel local şi regional deja este evident relaţie dintre programele de dezvoltare a

tratamentului de substituţie cu metadonă şi o intensitatea mai mică a prezenţei supradozelor [46,

47, 48]. In cadrul cercetărilor efectuate a fost determinat faptul că consumatorii de droguri,

implicaţi în tratamentul de substituţie, deţin un risc de supradozare de 3 ori mai mic decât cei

care nu beneficiază de acest tip de tratament. În Australia doar 2% din decese rezultate în urma

supradozelor aparţin persoanelor implicate în tratament substitutiv. Mai mult ca atît, sunt

disponibile date preventive care demonstrează relaţia intre distribuirea naloxonului şi reducerea

39

mortalităţii asociate supradozelor, dar şi faptul că trainingurile şi instruirile consumatorilor de

droguri în vederea acordării primului ajutor în caz de supradoze şi a efectuării respiraţiei

artificiale salvează vieţi.

Cele mai multe dintre aceste abordări nu necesită investiţii financiare semnificative şi pot fi

încorporate în serviciile organizaţiilor existente, care lucrează cu dependenţii de droguri - de

exemplu, în cadrul proiectelor de reducere a riscurilor. În regiunea noastră au început să apară

programe moderne de prevenire şi de control a supradozelor. În Khorog (Tadjikistan), o

organizaţie nonguvernamentală a convins administraţia oraşului, de a permite distribuirea de

naloxon în cadrul serviciilor "de urgenţă" şi chiar în rândul consumatorilor de droguri

injectabile, prietenilor lor cu furnizarea de instruire cu privire la utilizarea acestui medicament.

După începerea programului a fost înregistrat un declin puternic a mortalităţii de supradozaj, iar

acest lucru sugerează că distribuirea de naloxon şi ini ţiativele de prevenire şi control a

supradozelor – sunt abordări realiste eficiente. În Rusia şi Ucraina au început să fie puse în

aplicare programe-pilot de prevenire a supradozelor, în cooperare programele de reducere a

riscurilor [4, 16, 17].

Distribuirea Naloxon-ului – antidot în prevenirea supradozelor rezultate în urma

consumului de substanţe opiacee

Naloxon este un medicament farmaceutic, care este folosit în asistenţa medicală de urgenţă

pentru tratarea supradozelor de opiacee. Fiind folosit corect, nalaxon amelioreaza rapid

simptomele de depresie respiratorie cauzate de supradoze rezultate în urma consumului de

opiacee. Durata de acţiune a medicamentului este de aproximativ o oră. Dacă acest medicament

va fi introdus persoanei cu toleranţă dezvoltată la opiacee, pot apare simptome de sevraj, dar

aceasta nu va afecta capacitatea medicamentului de a restabili respiraţia. Naloxon în sine nu

produce nici un alt efect decât efectul de retragere a influenţei de opiacee. El nu funcţionează la

supradozarea, cauzată de droguri neopiacee, şi nu oferă o garanţie absolută de salvare de la

supradoze de opiacee, deşi utilizarea acestui medicament sporeşte considerabil şansele de

supravieţuire şi recuperare rapidă a consumatorului de droguri în situaţie de supradoză [16, 17,

22].

Disponibilitatea pe scară largă a naloxonului se soldează cu o reducere a numărului de

decese premature cauzate de supradozele de opiacee. Mai mult decât atât, această disponibilitate

40

contribuie la creşterea nivelului de conştientizare a riscurilor şi disponibilitatea de a acţiona la

consumatorii de droguri injectabile şi, ca urmare, îmbunătăţeşte calitatea intervenţiilor profilaxiei

supradozelor (numărul controlat de injectii, utilizarea drogurilor în perechi, sub supravegherea

unui partener, etc ) precum şi îmbunătăţirea abilităţilor de recunoaştere a supradozelor şi

acordare a primului ajutor.

Importanţa disponibilităţii preparatului în cadrul asistenţei medicale de urgenţă şi în mediul

consumatorilor de droguri injectabile are la bază următoarele convingeri:

1) prezenţa naloxonului neapărat va plasa persoana în situaţia de a reflecta asupra supradozelor

şi modalităţile riscante de consum a drogurilor;

2) administrarea preparatului în situaţie de supradoză provoacă disconfort astfel încât, chiar dacă

ştii că el poate să te salveze, nu vei dori să-l primeşti din nou;

3) prezenţa naloxonului în trusa medicală înseamnă că consumatorii de droguri au

medicamentul care este un mijloc de a salva vieţi, şi care poate fi utilizat, dacă este necesar.

Pericolul principal asociat cu distribuirea naloxonului este utilizare ineficientă care poate reţine

tratarea efecientă a supradozei de opiacee. Cu toate acestea, efectele negative ale medicamentului

asupra persoanei care brusc a încetat să respire este mult mai puţin periculos decît moartea

iminentă, din cauza lipsei de oxigen. În plus, cunoştinţele de bază cu privire la efectele

opiaceelor, cu privire la modul de administrare corectă a naloxonului, tehnica respiraţiei

artificiale constituie modalităţi excelente de reducere a potenţialelor daunele ale unei supradoză

de opiacee. Cu cît mai mult ajutor, inclusiv instruire vor fi oferite consumatorilor de droguri, cu

atît mai eficiente vor fi intervenţiile de profilaxie în mediul lor.

Astăzi este greu să gaseşti alte persoane decît medicii din cadrul asistenţei medicale de urgenţă şi

medicii din terapie întensivă, cu acces la naloxon. Uneori specialiştii medicali folosesc

medicamentul pentru a „pedepsi” consumatorii de droguri, oferind naloxon în doze prea mari ca

să scoată pe persoana din supradozare, şi astfel provocînd un sindrom de abstinenţă deplin (sau

oferind naloxon în cazuri intoxicaţiei de neopiace). Există opinia, că în afara instituţiilor

medicale nu există oameni destul de competenţi care să prescrie naloxon. Această afirmaţie este

incorectă şi cu un caracter paternalist evident: dacă medicina ar fi în stare să se clarifice cu

41

supradozarea desinestătător, atunci zeci de mii de oameni, care mor în fiecare an la nivel modial,

ar rămîne în viaţă [16, 17, 22].

Atitudinea discriminatorie şi de etichetare, cu care utilizatorii de droguri se confruntă din partea

societăţii (în special din partea lucrătorilor de poliţie şi cei medicali) limitează realizarea

potenţialului acestui medicament. Faptul că naloxon este acum disponibil numai pentru medici,

privează consumatorul de opiacee de dreptul de a-şi salva viaţa proprie sau a celui apropiat.

Răspândirea medicamentului ar putea ajuta la prevenirea a mii de decese cauzate de

supradozarea de opiacee şi ar da posibilitătea pentru pregătirea şi formarea abilităţilor practice în

rândul consumatorilor de droguri. Acel rol important pe care poate juca naloxon în viitor în

practica de reducere a riscurilor este neapărat legat de disponibilitatea lui fără prescripţie

medicală şi răspîndirea informaţiei despre utilizarea lui corectă, ceea ce este lipsa la ziua de

astazi în societatea noastră. Abilitatea de a controla supradoză de opiacee prin aplicarea

naloxonului poate fi integrata în toate grupurile de utilizatori de opiacee, în care se aplică şi

strategia de reducere a riscurilor. În mod ideal, o parte din instruire ar trebui să fie axata asupra a

învăţarii cum să efectueze primul ajutor, discutiei despre calităţile pozitive ale naloxonului şi

limitarea posibilă în utilizarea acestui medicament.

Cunoaşterea proprietăţilor naloxonului şi prezenţa medicamentului pot deveni parte a eforturilor

de “îmbunătăţire a vieţii” pentru consumatorii de opiacee. Cu cît mai multe căi de a prevenire a

supradozelor de opiacee sunt oferite utilizatorului cu atît mai multe posibilităţi are el ca să

micşoreze efectul negativ cauzat de utilizare drogurilor. Pentru cei care deţin dorinţa de a reduce

riscul cauzat de droguri, specialiştii în domeniu de reducere a riscurilor trebuie să fie gata să

ofere informaţie despre naloxon, instruire privitor la utilizarea lui şi însăşi medicamentul. Seringi

sterile, instruire privitor la utilizarea corectă a naloxonului, accesibilitatea lui, informaţie privitor

la îngrijirea venelor, tehnica de efectuare a injecţiilor nepericuloase, instruire privitor la

resuscitare cardio-pulmonară şi de prim ajutor şi alte domenii de activitate – toate aceste

activităţi de reducere a riscurilor trebuie să fie promovate şi extinse activ. Este clar că pînă cînd

nu dispar prejudecăţile faţă de consumatorii de de droguri, va exista o diferenţă mare între

distribuirea naloxonului şi alte preparate medicale vitale (cum ar fi epinefrina - pentru a diminua

alergii, insulina - pentru diabet zaharat, etc.) Noutatea constă în faptul că utilizatorilor de

droguri li se oferă ajutor în reducere a supradozării de opiacee la fel, cum aceasta se întămplă în

cazul alergiilor şi diabetului, etc.

42

În contextul celor expuse mai sus, programele de distribuţie a naloxonului, prezintă

interes deosebit pentru domeniul sănătăţii publice, din punct de vedere a prevenţiei cazurilor

fatale, datorită simplităţii în implementarea lor şi a posibilităţii realiste de depăşire a barierelor în

accesarea serviciilor de asistenţă medicală. Numeroase date [16, 17, 22] vin să susţină importanţa

şi acceptabilitatea distribuţiei acestui preparat de către programele de reducere a riscurilor sau

alte programe ce ofera servicii directe consumatorilor de droguri injectabile, dar şi de către însuşi

consumatorii de droguri.

Datele rezultate în urma implementării programelor de distribuţie a naloxonei în or. Cicago

demonstrează reducerea mortalităţii pe toată perioada de distribuire a preparatului. În acord cu

mărturiile colegilor din programele americane care pe de o parte înregistrează cantitatea de

naloxon distribuită, iar pe de altă parte numărul de clienţi care au remarcat faptul că datorită lui

au supraveţuit supradozei, este utilizată 10-20% din naloxona distribuita, respectiv este aplicată

adecvat şi conform indicaţiilor. Dacă reeşim din faptul că 4 % din supradozările de heroină se

soldează cu sfirşit fatal, atunci cel puţin 0,5-1% din naloxonul distribuit salvează vieţi umane.

Programele de profilaxie a supradozelor deseori sunt combinate cu programele de prevenire a

răspîndirii HIV în mediul consumatorilor de droguri injectabile, şi acest fapt este unul logic şi

argumentat. La fel există logică în încluderea programelor de prevenire a supradozelor în

programele generale de ocrotire a sănătăţii, combinarea lor cu programele de tratament a

dependenţelor şi programele dezvoltate în penitenciare. Relaţia dintre profilaxia HIV şi

profilaxia supradozelor este condiţionată de factorii comuni de risc: practici injectabile

periculoase, consumul concomitent a mai multor substanţe psiho-active, psihopatologii asociate.

Combinarea acestor programe permite extinderea acoperirii grupului ţintă, creşterea nivelului de

satisfacţie a clienţilor şi consolidarea relaţiilor dintre prestastorii de servicii şi beneficiari.

Supradozele constituie cauza majoră a mortalităţii consumatorilor de droguri, în acest context în

ţările în care consumul de droguri injectabile reprezintă sursa principală de infectare cu HIV

profilaxia supradozelor constituie pîrghia prin care se poate reduce considerabil mortalitatea în

mediul grupurilor cu risc sporit de infectare şi a celor deja infectate. În acelaşi context, supradoza

însemnînd un eveniment de viaţă serios oferă posibilitatea unor intervenţii direcţionate spre

schimbarea practicilor comportamentale riscante.

Cercetările efectuate în domeniu pînă la momentul de faţă sunt desosebit de utile în vederea

elaborării strategiilor direcţionate asupra prevenirii supradozelor şi reducerii mortalităţii rezultate

în urma lor. În cadrul realizării lor a devenit evident rolul altor depresante în provocarea

43

supradozelor. Reducerea consumului concomitent de alcool, benzidiazepine şi heroină sau

opiacee, cu siguranţă influienţează rata mortalităţii consumatorilor de droguri ca rezultat al

supradozelor.

Tratamentul dependenţelor (în special tratamentul de substituţie cu metadonă) la fel reduce

riscul supradozelor. In cadrul cercetărilor efectuate a fost determinat faptul că consumatorii de

droguri, implicaţi în tratamentul de substituţie, deţin un risc de supradozare de 3 ori mai mic

decât cei care nu beneficiază de acest tip de tratament. În Australia doar 2% din decese rezultate

în urma supradozelor aparţin persoanelor implicate în tratament substitutiv. Includerea

persoanelor în acest tip de tratament şi oferirea suportului sunt extrem de importante în situaţia

când numeroase cazuri de supradoză au loc în mediul consumatorilor de droguri.

Aceleaşi cercetări au evidenţiat faptul că o bună parte din supradoze rezultate cu deces se

întîmplă în prezenţa altor consumatori de droguri, care, în majoritatea cazurilor, nu apelează

după ajutor medical. În acest context este necesar de a elabora şi realiza programe direcţionate

apropierii serviciilor medicale de urgenţă către consumatorii de droguri, combaterii atitudinii

stigmatizante şi discriminatorii din partea personalului medical.

Se observă necesitatea dezvoltării unor condiţii în care consumatorii de droguri la primele

simptome de intoxicaţie narcotică să cheme fără frică serviciul medical de urgenţă. De asemenea,

este importantă elaborarea unor algoritme clare de asistenţă a consumatorilor de droguri în

situaţii de supradoză, după care ar trebui să se conducă sistemul de asistenţă medicală.

Un rol important este atribuit poliţiei, în vederea prevenirii situaţiilor când consumatorii de

droguri sunt reţinuţi pentru consum sau în situaţii de supradoză. Anume din frica de a avea

probleme cu poliţia, deseori, consumatorii de droguri nu solicită ajutorul medical specializat.

Este important de a crea şi a implementa un program de formare şi informare a

consumatorilor de droguri în privinţa acordării ajutorului medical primar, această sarcină fiind

realizabilă în cadrul programelor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri

injectabile.

Problema supradozelor este inclusă în Strategia şi Planul de acţiune antidrog al UE pentru

perioada 2009-2012. Cu toate acestea, multe ţări, încă nu reflecta acest subiect important în

planurile lor naţionale. În Europa de Est şi Asia Centrală controlul acestei probleme este mai slab

decât în Occident, ceea ce complică desfăşurarea activităţilor de advocacy pentru a atrage atenţia

asupra acestei probleme, care nu este considerată una prioritară pentru persoanele cu putere de

decizie. Specialiştii în domeniul reducerii riscurilor şi reprezentanţii organizaţiilor prestatoare de

servicii, în general, se concentrează asupra epidemiei HIV, şi nu acordă atenţie nevoilor mai largi

ale consumatorilor de droguri injectabile.

44

Cu regret constatăm faptul că, răspunsul la problema supradozelor în regiunea ex-sovietică

continuă să fie insuficient. Majoritatea ţărilor nu au dezvoltat încă documente de politică pe

această temă. Deşi există unele excepţii: de exemplu, în Tadjikistan, o politică naţională în

prevenirea supradozelor şi mecanismele de implementare sunt deja utilizate, în Letonia, această

problemă este abordată în cadrul programului Naţional HIV/SIDA.

Astfel, pentru a îmbunătăţi răspunsul problemei supradozelor în regiune este nevoie de a

consolida controlul şi monitorizarea cazurilor de supradoză în mediul consumatorilor de droguri,

de a dezvolta modele eficiente de asistenţă calificată, atât medicală cât şi psihologică, socială,

pentru a reduce stigmatizarea şi discriminarea acestor persoane, pentru a îmbunătăţi cooperarea

intersectorială ce ar ajuta micşorarea efectelor drastice ale supradozării cu droguri.

45

CAPITOLUL II. MATERIAL ŞI METODE DE STUDIU

2.1. Caracteristica generală a studiului

Lucrarea reprezintă o cercetare bazată pe studiu descriptiv selectiv. În cuprinsul lucrării sunt

elucidate fenomene precum adresabilitate la medic, fenomene demografice, nivel de cunoştinţe,

atitudini şi practici cu referire la supradoze în mediul utilizatorilor de droguri injectabile. Studiul

s-a desfăşurat în conformitate cu următoarele etape:

• De pregătire (definirea fenomenului şi a obiectivelor) ;

• De elaborare (definirea tipului de studiu, metode, eşantionare, plan) ;

• De culegere a informaţiei (chestionare prin completarea anchetei) ;

• De prelucrare a datelor (validare, analiză) ;

• De interpretare (analiză, discuţii, concluzii, recomandări).

Cercetarea are la bază elaborarea unui mecanism de evaluare a situaţiei supradozelor în mediul

utilizatorilor de droguri injectabile din mun. Bălţi, în mare parte beneficiari ai Programului de

reducere a riscurilor implementat de Asociaţia Obştească „Tinerii pentru Dreptul la Viaţă”,

filiala Bălţi. Mecanismul propus s-a bazat pe următoarea elaborarea algoritmului de evaluare a

supradozelor, în termeni ce ţin de experienţa de consum a drogurilor, tipul drogului consumat,

intensitatea prezenţei supradozelor în mediul utilizatorilor de droguri injectabile, adresabilitatea

către serviciile de asistenţă medicală în situaţia de supradoză, atitudinea personalului medical

faţă de UDI şi nivelul de cunoştinţe al lor cu privire la supradoze şi primul ajutor.

Grupul ţintă al studiului a fost constituit din persoane care consumă droguri în mod injectabil şi

sunt implicate în calitate de beneficiari în Programul de reducere a riscurilor din mun. Bălţi

implementat de Asociaţia „Tinerii pentru Dreptul la Viaţă”, filiala Bălţi.

Numărul de persoane chestionate este reprezentat de 261 consumatori de droguri injectabile, cea

mai mare parte fiind constituită din bărbaţi – 176 persoane. În acest context, statistica oficială cu

privire la consumul de droguri în mun. Bălţi pentru anul 2011 indică un număr al bolnavilor cu

narcomanie aflaţi la evidenţa cabinetului narcologic din mun. Bălţi egal cu 815 persoane,

46

inclusiv 22 adolescenţi. Dintre ei la evidenţă dispensarică – 286 persoane, consumatori de

droguri injectabile (narcomanie opiacee) - 244 persoane.

Eşantionarea:

Volumul eşantionului este proiectat prin utilizarea formulei statistice:

Nt²Pq

n = ------------------

N∆x² + t²Pq

n – volumul eşantionului reprezentativ

N – volumul colectivităţii generale în conformitate cu datele oficiale

t – factorul de probabilitate

P – probabilitatea de apariţie a fenomenului, iar „q” – contraprobabilitate.

∆x - eroarea limită admisă

815 x 1,96² x 0,5 x 0,5

n = ---------------------------------------- = 261

815 X 0,05² + 1,96² x 0,5 x 0,5

Mărimea eşantionului constituie astfel 261 respondenţi. Acest eşantion este considerat suficient

pentru un nivel de semnificaţie de 95%, cu o putere a studiului de 90% şi o sensibilitate de 15%

pentru identificarea unei variaţii a valorii indicatorului.

Criteriile de includere/excludere

În studiu au fost incluse persoanele care au îndeplinit toate condiţiile de mai jos:

1. Persoana care consumă droguri injectabile;

2. Abilitatea fizică şi mentală pentru înţelegerea chestionarului;

47

3. Vîrsta nu mai mică de 16 ani.

2.2. Metode de colectare a datelor

La baza studiului se află chestionarul. Chestionarul a fost elaborat în baza revistei literaturii de

specialitate disponibile şi a studiilor realizate la nivel naţional şi internaţional, care au cercetat

fenomenul supradozelor în mediul utilizatorilor de droguri injectabile( Eurasian Harm Reduction

Network. 2008. Overdose: A Major Cause of Preventable Death in Central and Eastern Europe

and Central Asia[16], Евразийская сеть снижения вреда/ЕССВ: Руководство по

организации и внедрению программ профилактики передозировки. – Вильнюс, 2012 [17]),

dar şi a experienţei de 10 ani a autorului în domeniul asistenţei utilizatorilor de droguri

injectabile şi a participării în implementarea programelor bazate de Strategia de Reducere a

Riscurilor.

Chestionarele elaborate au fost pre-testate pe un număr de 10 respondenţi şi ajustate în baza

rezultatelor pre-testării. Chestionarul a fost întocmit în două limbi: română şi rusă. Întrebările din

chestionar sunt grupate în 4 compartimente:

- date generale (8 întrebări);

- experienţa asociată consumului de droguri şi supradozelor (16 întrebări),

- adresabilitatea către asistenţă medicală în situaţii de supradoză şi relaţia medic-pacient (5

întrebări),

- cunoştinţe (6 intrebari).

Din cele 35 intrebări 2 sunt deschise, 22 închise şi 11 întrebări cu caracter mixt.

Colectarea de date a avut loc în perioada 15 ianuarie – 15 martie 2012. Datele au fost colectate

de către autor, 2 psihologi şi 2 asistenţi asociali implicaţi în implementarea Programului de

Reducere a Riscurilor din mun. Bălţi. Respondenţii au completat chestionarul în limba rusă, în

relaţie cu specificul grupului respectiv.

Datele primare au fost acumulate inclusiv din resursele statisticii oficiale.

Asigurarea calităţii datelor

48

În cadrul studiului au fost aplicate cîteva metode de asigurare a calităţii datelor:

- Instruirea personalului Programului de reducere a riscurilor implicat în studiu; Cei doi

psihologi şi cei doi asistenţi sociali implicaţi în implementarea programului de reducere a

riscurilor, dar şi în realizarea studiului au studiat minuţios chestionarul, au făcut cunoştinţe cu

rezultatul pretestării chestionarului şi cu scopul şi obiectivele studiului. Ulterior a fost organizată

de către autorul tezei o sesiune de instruire privind regulile de aplicare a chestionarului,

selectarea respondenţilor conform criteriilor fixate în cadrul studiului, norme etice, inclusiv

legate de anonimitate şi confidenţialitate.

- Introducerea controlată a datelor; Datele acumulate în urma aplicării chetionarului au fost

prelucrate la calculatorul individual. Analiza datelor a fost realizată utilizînd programele Epi

INFO şi Excel.

- Verificarea datelor introduse prin reviuzuirea dublă a informaţiei introduse în programe.

2.3. Probleme etice

Derularea cercetării a fost efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr. 263-XVI din 27

octombrie 2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului.

Participarea la studiu a fost benevolă, fără a implica constrângeri. Participanţii au semnat

formularul consimţământului informat înainte de a li se aplica instrumentul de cercetare, primind

o copie a formularului semnat. Respondenţilor li s-a asigurat dreptul de a se retrage în orice

moment al chestionării precum şi confidenţialitatea totală a informaţiei colectate pe parcursul

cercetării.

Consumatorii de droguri injectabile fiind identificaţi ca grup vulnerabil (vulnerabilitate

extrinsecă) datorata statutului socio-economic precar şi stigmatizarii sociale, a fost presupus

faptul că chestionarea ar putea dezvolta sentimentul de stigmatizare şi frustrare, crescîndu-le

vulnerabilitatea. Pentru a evita aceasta, în cadrul studiului au fost prevăzute măsuri suplimentare

de protecţie. Persoanele consumatoare de droguri injectabile au fost contactate preventiv de către

personalul Progranelor de reducere a riscurilor implementat în mun. Bălţi, în special lucrători

outreach, care se bucură de încredere şi care i-au invitat să participle în studiu. Chestionarea a

fost efectuată în cadrul a două Puncte staţionare de consultare şi schimb a seringilor din mun.

Bălţi şi a Centrului de asistenţă psiho-socială a consumatorilor de substanţe psihoactive “PULS”

49

din mun. Bălţi, spaţii care sunt frecvent vizitate de respondenţi, pentru a reduce riscul apariţiei

unui discomfort psihic şi a sentimentului de vulnerabilitate a celor chestionaţi. În formularea

întrebărilor s-a ţinut cont de utilizarea unui vocabular simplu, non-discriminatoriu şi non-

stigmatizant.

Datele colectate au fost introduse în baze de date electronice, securizate prin parolă, la care are

acces doar autorul tezei. Documentele pe hârtie, chestionarele îndeplinite sunt păstrate sub cheie,

într-un spatiu la care are acces doar personalul cheie al Programului de reducere a riscurilor.

2.4. Metode de analiză a rezultatelor obţinute

Analiza datelor a fost realizată utilizând programele Statistica 6.0 (Statsoft Inc), EXCEL

şi SPSS 16.0 (SPSS Inc) cu ajutorul funcţiilor şi modulelor acestor programe.

Prelucrarea statistică ne-a permis calcularea ratelor, valorilor medii, indicatorilor de

proporţie.

RATA

X * 10n (1), Y

unde:

X - eveniment

Y - mediu csre a produs acest eveniment

10n - multiplicator

MEDIA PONDERATĂ

Σxf Xap = (2), Σf (n)

unde :

Σxf - suma produselor variantelor şi frecvenţilor

50

Σf (n) – numărul de observaţii

PROPORŢIA

X * 100 (3), Y + X

unde:

X - o parte din fenomen

Y + X - fenomen întreg

Veridicitatea indicatorilor a fost determinată prin calcularea erorilor standard.

EROAREA SRANDARD PENTRU VALORILE RELATIVE

n

qPES ee= sau

)1(−=

n

qPES ee n ≤ 120 (4),

unde:

ES - eroarea standard;

Pe - probabilitatea evenimentului

qe - contraprobabilitatea evenimentului, q= 100 - P

n - numărul de observaţii

EROAREA STANDARD PENTRU VALORILE MEDII

ESM = nxσ

(5),

unde:

ESM - eroarea standard

σ - abaterea standard

n - numărul observaţiilor

51

COMPARAREA STATISTICĂ

22

21

21.

ESES

MM

D

Dtcalc

+

−==

σ (6),

unde:

t = testul de semnificaţie

D = diferenţa dintre valorile medii sau procentuale

σD = eroarea diferenţei

Stabilim apoi valoarea lui "t tabelar" în felul următor: dacă numărul frecvenţelor celor

două eşantioane depăşeşte suma de 120 atunci valoarea lui "t tabelar" o cunoaştem ca fiind 1,96

pentru un p = 0,05 (5%); 2,58 pentru un p = 0,01 (1%) sau 3,29 pentru un p = 0,001 (0,1%).

Dacă numărul însumat de frecvenţe al celor două eşantioane ce se compară este mai mic

de 120 de frecvenţe, atunci valoarea lui "t tabelar" o citim în tabela testului t în gradul de

libertate dat de numărul însumat de frecvenţe minus 2

Gradul de libertate pentru două grupe de observaţie se determină după formula / 5 /:

γ = (n1 + n0) – 2 (7),

unde:

γ – gradul de libertate

n1 – numărului pacienţilor în lotul de studiu

n0 – numărului pacienţilor în lotul de referinţă

Interpretarea se face în felul următor: dacă valoarea lui "t calculat" este mai mare decât

valoarea lui "t tabelar" atunci diferenţa între cele două valori medii sau între cele două

probabilităţi este semnificativă din punct de vedere statistic.

"t calculat" > "t tabelar" = diferenţa semnificativă statistic. Dacă din contra, valoarea lui

"t calculat" este mai mică decât valoarea iui "t tabelar", atunci diferenţa dintre cele două medii

sau dintre cele două probabilităţi, este nesemnificativă din punct de vedere statistic.

52

"t calculat" < "t tabelar" = diferenţă nesemnificativă. Pentru exemplificare şi verificare,

în acelaşi timp, vom lua aceleaşi exemple pe care le-am apreciat, sub aspectul semnificaţiei

diferenţei şi cu ajutorul erorii diferenţei.

Pentru determinarea legăturii dintre unele semne clinice şi investigaţii de laborator a fost

utilizat indicatorul de corelaţie care ne-a permis stabilirea diferitor grade de corelaţie

Analiza de corelaţie între variabilele continue s-a efectuat prin determinarea coeficienţilor

de corelaţie Pearson (când variabilele erau aproximativ normal distribuite), respectiv Spearman

(în caz că variabilele nu sunt normal distribuite sau sunt de ordine).

Σdxdy

rxy = (8),

√ Σdx2Σdy

2

unde:

rxy = coeficientul de corelaţie

Σdxdy = suma produselor dintre abaterile de la media aritmetică a valorilor frecvenţelor celor două fenomene (x şi y) ce se corelează

Σdx2 = suma pătratelor abaterilor de la media aritmetică a valorilor frecvenţelor

fenomenului x Σdy

2 = suma pătratelor abaterilor de la media aritmetică a valorilor frecvenţelor fenomenului y

În medicină, întâlnim de obicei valori ale coeficientului de corelaţie intermediare

valorilor –1 şi +1. Pentru interpretarea intensităţii legăturii de dependenţă dintre fenomene şe

utilizează următoarele CRITERII:

• valoarea coeficientului de corelaţie cuprinsă între ±1 denotă o corelaţie foarte

puternică între fenomene;

• valoarea coeficientului de corelaţie cuprinsă între ±0,99 şi ±0,70 denotă o corelaţie

puternică;

• valoarea coeficientului de corelaţie cuprinsă între ±0,69 şi ±0,30 denotă o corelaţie

medie între fenomene;

53

• valoarea coeficientului de corelaţie cuprinsă între ±0,0 şi ±0,29 exprimă existenţa

unei corelaţii slabe între fenomene;

• valoarea coeficientului de corelaţie 0 denotă că legătura dintre fenomene în mod

practic o considerăm inexistentă. Cele două fenomene evoluează deci independent

unul de altul.

Rezultatele obţinute sunt prelucrate la calculator individual cu ajutorul programelor EXCEL,

EPI-Info 2004 şi prezentate prin diferite tipuri de tabele, grafice şi diagrame.

54

CAPITOLUL III. Aspecte medico-sociale ale supradozelor în mediul consumatorilor de

droguri injectabile

3.1 Caracteristica socio-demografică a eşantionului

Numărul de persoane chestionate în cadrul studiului constituie 261 consumatori de droguri

injectabile, cea mai mare parte fiind constituită din bărbaţi – 67%, majoritatea beneficiari ai

programului de reducere a riscurilor implementat în mun. Bălţi de către Asociaţia Obştească

„Tinerii pentru dreptul la Viaţă”, Bălţi.

În relaţie cu criteriul de vîrstă cea mai mare pondere 46,4±3,09%, este atribuită respondenţilor

cu vîrsta cuprinsă între 30-40 ani, urmată de grupul de vîrstă 20-29 ani cu 32,6±2,90%, iar

19,9±2,47% aparţin grupului de vîrstă 41-50 ani (Fig. 3.1).

Fig.3.1. Structura lotului de cercetare în funcţie de vîrsta respondenţilor(%)

Referitor la acelaşi criteriu au fost stabilite diferențele semnificative statistic dintre numărul de

bărbați și femei în grupele de vârstă 20-39 ani și anume: în grupul de vârstă 20-29 ani frecvența

bărbaților este de 1.7 ori mai mare decât frecvența femeilor, iar în grupul de vârstă 30-39 ani

invers – frecvența femeilor este de 2.4 ori mai mare decât frecvența bărbaților (Tab. 3.1.)

Tab. 3.1. Repartizarea lotului de cercetare în baza criteriilor de vîrst ă şi sex.

Total Barbaţi, n=176, P ±ES(%) Femei, n = 85, P ±ES(%) p

-19 1.7±0,99 - >0.05

20-29 48.3±3.77 28.2±4.88 <0.001

30-39 20.5±3.04 49.4±5.42 <0.01

55

40-49 29.5±3.44 22.4±4.52 >0.05

Dacă e să ne referim la criteriul de educaţie, dintre cei chestionaţi 54,4%±3,08 respondenţi deţin

studii medii complete, iar 27,2%±2,75 persoane studii medii de specialitate, 13,0%±2,08 studii

medii incomplete (Fig. 3.2).

Fig. 3.2. Structura lotului de cercetare în funcţie de nivelul de şcolarizare (%)

Analiza în funcție de sexul și nivelul de școlarizare nu a stabilit diferențele semnificative statistice (>0.05) (Tab. 3.2.)

Tab. 3.2. Repartizarea lotului de cercetare în funcție de sexul și nivelul de școlarizare

Barbaţi, n=176 P ±ES(%)

Femei, n = 85 P ±ES(%)

p

1 Fără studii 2.3 ±1.13 1.2±1.18 >0.05

2 Primare (1-4 clase) - -

3 Medii incomplete (5-8 clase) 13.1±2.54 12.9±3.64 >0.05

4 Medii complete 54.5±3.75 54.1±5.40 >0.05

5 Medii de specialitate 25.0±3.26 28.2±4.88 >0.05

6 Superioare 5.1±1.66 3.5±1.99 >0.05

Referitor la statutul marital cei mai mulţi sunt celibatari (34,55±2,94%), concubinează

(33,0±2,91%), căsătoriţi (17,2±2,34%) şi divorţaţi (13,0±2,08%) (Fig. 3.3).

56

Fig. 3.3 Structura lotului de cercetare în funcţie de statutul marital(%)

La acest subiect au fost stabilite diferențele semnificative statistice dintre numărul de bărbați și

femei concubini și divorțați. Frecvența femeilor care trăiesc prin concubinaj este de 1.7 ori

mai mare decât cea a bărbaților. Frecvența bărbaților divorțați este de 5.0 ori mai mare decât cea a femeilor (Tab. 3.3).

Tab. 3.3 Repartizarea lotului de cercetare în funcţie de sex şi statutul marital.

Barbaţi, n=176 P ±ES(%) Femei, n = 85 P ±ES(%) p

1 Căsătorit 16.5±2.79 18.8±4.24 >0.05

2 Concubin 26.7±3.33 45.9±5.40 <0.001

3 Celibatar 36.9±3.64 29.4±4.94 >0.05

4 Divorţat 17.6±2.87 3.5±1.99 <0.001

5 Văduv 2.3 ±1.13 2.4±1.66 >0.05

La momentul realizării studiului cea mai mare parte a respondenţilor nu este antrenata în nici o

activitate (55,9±3,07%), 2,95±2,82% respondenţi deţin un loc stabil de muncă, 12,3±2,03% sunt

implicaţi în munci ocazionale. Doar 7,0% persoane din numărul celor chestionaţi sunt antrenaţi

în munci cu caracter intelectual, predominînd munca fizică (45,2%) şi munca cu caracter mixt

(47,8%) (Figura 3.4).

57

Fig.3.4 Structura lotului de cercetare în funcţie de tipul activităţii profesionale (%).

3.2 Evaluarea consumului de droguri şi a prezenţei supradozelor

Din cei 261 respondenţi, 37,9±3,00% deţin o experienţă de consum a drogurilor cuprinsă între 6

şi 10 ani, 35,2±2,96% de respondenţi implicaţi în studiu consumă droguri, pentru o perioadă de

11-20 ani, rata celor ce consumă droguri mai puţin de 5 ani constituie 18,0±2,38%. Dar avem şi

respondenţi care deţin o experienţă mai mare de 21 ani de consum - 8,8±1,75% (Tab. 3.4).

Tabelul 3.4. Repartizarea lotului de cercetare în funcţie de experienţa în ani a

consumului de droguri (abs. %).

Ani Abs. P±ES(%)

-5 47 18,0±2,38

6-10 99 37,9±3,00

11-20 92 35,2±2,96

+21 23 8,8±1,75

Conform tipului de drog consumat, 63,5% respondenţi au indicat că consumă droguri din clasa

opiaceelor, 23,7% respondenţi consumă heroină, 5,7% respondenţi – metadonă(pacienţi ai

programului de tratament de substituţie cu metadonă din mun. Bălţi), 3,1% respondenţi –

amfetamine şi 4,0% respondenţi – altele (cînepă) (Fig. 3.6.). În acest mod datele obţinute în

cadrul studiului cu referire la tipurile de droguri consumate corespund rezultatelor studiului

integrat biocomportamental realizat în anul 2011 de către Centrul Naţional de Management în

58

Sănătate (Raportul anual “Consumul şi traficul illicit de droguri în RM în anul 2010”, Chişinău

2011.).

Fig. 3.6. Structura lotului de cercetare în funcţie de tipul drogului consumat (%).

94,6±1,39% din totalul tuturor respondenţilor implicaţi în studiu consumă droguri în mod

injectabil.

Pentru comparaţie facem o retrospectivă a rezultatelor studiului integrat bio-comportamental

efectuat în rîndul consumatori de droguri injectabile (CDI) realizat în Republica Moldova în anul

2009 (BSS 2009), conform cărora cel mai injectat drog pe durata ultimei luni a fost extractul de

opiu. Conform datelor, în mun. Bălţi au fost raportate 92,2% din cazuri urmat de heroină cu

4,3%. Este important de menţionat faptul că pe parcursul ultimilor 2-3 ani (2010-2012) heroina

şi-a demostrata prezenţa tot mai insistent pe piaţa drogurilor din republica Moldova şi un număr

tot mai mare de consumatori de droguri raportează administrarea acestui drog.

Respondenţii implicaţi în studiul desfăşurat au fost întrebaţi dacă în relaţie cu dependenţa de

droguri au efectuat tratamente şi tipurile de tratamente utilizate. Astfel 54% au afirmat că au

optat pentru tratament antidrog. Din ei 33,3±3,97% au recurs la dezintoxicare, 53,2±4,20% au

efectuat tratamente medicamentoase, 24,1±3,60% au fost încadraţi în programul de tratament

substitutiv cu metadonă şi 21,3±3,45% au apelat la ajutor psihologic, metode psihoterapeutice şi

de suport reciproc.

Din totalul respondenţilor chestionaţi 174 persoane (67%) au avut experienţa supraveţuirii

supradozelor (Fig. 3.7.).

59

Figura 3.7. Structura lotului de cercetare în funcţie de prezenţa supradozelor(%).

Fiind întrebaţi cînd ultima data au fost in situatie de supradoză, majoritarea au răspuns că în

decursul ultimului an sau doi ani în urma, 22,9±3,19% şi respectiv 25,9±3,32% respondenţi. Mai

mult de 5 ani în urmă au suportat supradoza 24,7±3,27% respondenţi, restul cu 3 şi 4 ani în

urmă.

Problema deceselor prin supradoză asociate consumului de opiacee constituie o provocare

adresată sistemului de ocrotire a sănătăţii. Conform mai multor surse informaţionale analizate în

cadrul prezentei teze din 100 de cazuri de supradoză, aproximativ 4 sunt letale [5]. Principalii

factori de risc pentru supradozaj sunt: prezenţa unei supradoze în trecut, perioadele de abstinenţa

(în ceea ce priveşte tratamentul de droguri, plasament în instituţie corecţională sau abstinenţa),

precum şi utilizarea concomitentă a altor medicamente, în special deprimante si stimulente,

precum şi medicamente care afectează metabolismul de opiacee (de exemplu, inhibitorii de

protează). Statutul HIV pozitiv este asociat cu un risc de 2-3-ori mai mare de supradoză fatală, şi,

deşi mecanismul nu este încă suficient de bine înţeles, ipoteza de bază se bazează pe prezenţa

unor boli concomitente medicale, cum ar fi disfuncţii somatice, disfuncţii în funcţionarea

ficatului sau a plămânilor [8] care contribuie la instalarea supradozei şi a rezultatului nefast.

Majoritarea consumatorilor de droguri, implicaţi în studiu (84%) au menţionat că cunosc

persoane care au supraveţuit cel puţin unei supradoze pe parcursul ultimului an (Fig. 3.8.).

60

Fig. 3.8. Structura lotului de cercetare în funcţie de cunoaşterea consumatorilor de

droguri care au supraveţuit supradozelor pe parcursul ultimului an (%).

Din această porţiune a lotului de cercetare (84%), 32,0±3,15% responenţi au menţionat că

cunosc o singură persoană, 32,9±3,17% respondenţi cunosc 2-3 persoane, despre 4-5 persoane

care au supraveţuit supradozelor în decursul ultimului an cunosc 14,2±2,36% respondenţi iar

21,0±2,75% cunosc mai mult de 6 persoane. Vîrsta acestora este prezentată în Fig. 3.9.

Fig.3.9. Structura lotului de cercetare în funcţie de vîrsta persoanelor consumatoare de

droguri cunoscute că au supraveţuit supradozelor pe parcursul ultimului an (%).

În majoritatea cazurilor alături de persoana în stare de supradoză se aflau alţi consumatori de

droguri 75,3±2,91%, iar în 14,2±2,36% cazuri membrii familiei, doar unităţi au menţionat faptul

că alături se aflau persoane necunoscute sau nu cunosc cine se afla alături în acel moment.

Reviul literaturii internaţionale efectuat în cadrul prezentei teze asupra fenomenului de

supradozare, cu accent în special toxicologiei şi epidemiologiei cazurilor cu sfârşit letal asociate

cu supradozele [14, 18], însă foarte puţine lucrări sunt dedicate studiului circumstanţele legate de

apariţia supradozelor. Totuşi, unele cercetări denotă faptul că în momentul decesului asociat cu o

61

supradoză, alături de victimă, în majoritatea cazurilor [18], se află cineva dintre apropiaţi. Cu

referire la această afirmaţie observăm devieri nesemnificative în statisticele oferite de diferiţi

autori: în 61% din cazuri [15], în 79% din cazuri [5] şi mai mult de 50% din cazuri [14].

În acelaşi timp, în cadrul reviului literaturii, sursele internaţionale ne indică că martorii

supradozelor cu rezultat fatal (de regulă tot consumatori de droguri) foarte rar apelează după

ajutor. În 42% din cazuri ajutorul a fost solicitat după 3 ore de la ultima injectare, până la

solicitare făcând încercări de a acorda de sine stătător primul ajutor, cum ar fi duşul rece sau

injectarea soluţiei saline pregătite în condiţii casnice. Doar în 10% din cazuri a fost solicitat

ajutorul medical pînă la momentul decesului, în 79% din cazuri pînă la momentul decesului

intervenţia medicală nu a avut loc [18].

În circa 79% cazuri respondenţii ne-au confirmat că substanţele opiacee consumate au produs

fenomenul de supradoză. Pentru 20,1±2,71% heroina a constituit drogul consumat în urma căruia

a survenit supradoza. Amfetaminele, metaamfetaminele, metadona şi alte droguri deţin valori

nesemnificative în răspunsurile oferite de respondenţi, Fig. 3.10.

Fig. 3.10. Structura lotului de cercetare în funcţie de drogul care a provocat supradozele

(%).

3.3 Analiza cunoştin ţelor consumatorilor de droguri cu privire la supradoze

Un rol extrem de important în prevenirea supradozelor îl deţin însuşi consumatorii de droguri

prin nivelul de cunoştinţe pe care îl au şi abilităţi dezvoltate de acordare a primului ajutor.

Cunoştinţele se referă la practile de consum a drogurilor, controlul calităţii şi cantităţii drogului

la injectare în relaţie cu nivelul de toleranţă. Abilităţile practice se referă la cele de acordare a

primului ajutor (ex. respiraţie artificială), dar şi disponibilitatea de a chema in mod oportun

asistenţa medical de urgenţă. În acest context consumatorii de droguri injectabile implicaţi în

studiu, au fost solicitaţi să răspundă mai multor întrebări, care şi-au propus drept scop

62

dezvăluirea nivelului de cunoştinţe cu privire la supradoze. Astfel respondenţii au fost rugaţi să

selecteze simptomele cunoscute ale supradozei, prin indicarea tuturor variantelor potrivite (Fig.

3.11).

Fig. 3.11. Structura eşantionului în funcţie de cunoaşterea simptomelor supradozelor(%).

Analiza rezultatelor ne premite să conchidem asupra faptului ca majoritatea respondenţilor deţin

cunoştinţe satisfăcătoare cu privire la simptomele ce apar în situaţie de supradoză, moment

justificat şi de faptul că majoritatea din ei au supraveţuit personal cel puţin unei supradoze. Un

nivel satisfăcător de cunoştinţe se atestă şi cu privire la tipurile de ajutor necesar acordat în caz

de supradoze. Astfel 52,1±3,38% au menţionat că este nevoie de stimulare fizică, 20,5±2,73%

respondenţi au menţionat că e nevoie de poziţionarea corpului suferindului în poziţia de

siguranţă, 27,9 ±3,03% şi respectiv 18,7±2,63% au menţionat că e nevoie de efectuat respiraţia

artificială şi a masajul indirect al inimii. Este îmbucurător faptul că 32,4±3,16% din respondenţi

au indicat în calitate de ajutor chemarea asistenţei medicale de urgenţă, iar 13,2±2,29% au

transportat victima la spital.

Întrebaţi referitor la cauzele care au produs supradozele, 65,8±3,21% respondenţi au

indicat dozele mari de droguri administrate, 37,9±3,28% respondenţi – amestecul de droguri şi

alcool, 14,2±2,36% respondenţi – necunoaşterea calităţii drogului consumat, 7,3±1,76%

respondenţi - consumul în urma unei perioade de abstinenţă şi 5,0±1,47% respondenţi – graba la

injectare (Tab. 3.5.). Aceste date ne permit să concluzionăm asupra faptului că consumatorii de

droguri deţin informaţii bune referitor la cauze, ceea ce constituie şi un fundal consistent pentru

măsurile de prevenţie a supradozelor.

Tab.3.5. Repartizarea lotului de studiu în funcţie de cunoştin ţele cauzelor supradozelor

63

Nr. Respondenţi P±ES(%)

1 Amestecul de droguri şi alcool 83 37,9±3,28

2 Doza mare 144 65,8±3,21

3 Necunoaşterea calităţii drogului procurat 31 14,2±2,36

4 Graba la injectare 11 5,0±1,47

5 Consumul în urma unei perioade de

abstinenţă 16 7,3±1,76

6 Altceva 0

La capitolul autoevaluarea cunoştinţelor cu privire la supradoze, din întreg lotul de studiu

39,8%±3,03 au menţionat că cunosc toată înformaţia necesară, 34,1±2,93% sunt de părerea ca ar

mai avea nevoie de informaţie suplimentară, 15,3±2,23% respondenţi necesită instruire în

acordarea primului ajutor în caz de supradoze şi 10,07±1,91% au relatat că nu cunosc nimic

despre supradoze.

O altă informaţie importantă, rezultată în urma realizării studiului, constituie faptul că 80% din

respondenţi nu cunosc despre existenţa preparatului medical „Naloxon”, despre faptul că acest

preparat este utilizat în cazul supradozelor rezultate în urma consumului de substanţe opiacee

preîntîmpinind decesul în urma supradozei şi că acest preparat poate fi administrat de însuşi

consumatorii de droguri.

Datele rezultate în urma implementării programelor de distribuţie a naloxonei din sursele

informaţionale internaţionale analizate demonstrează reducerea mortalităţii pe toată perioada de

distribuire a preparatului. În acord cu mărturiile colegilor din programele americane care pe de o

parte înregistrează cantitatea de naloxon distribuită, iar pe de altă parte numărul de clienţi care au

remarcat faptul că datorită lui au supraveţuit supradozei, este utilizată 10-20% din naloxona

distribuită, respectiv este aplicată adecvat şi conform indicaţiilor. Dacă reeşim din faptul că 4 %

din supradozările de heroină se soldează cu sfirşit fatal, atunci cel puţin 0,5-1% din naloxonul

distribuit salvează vieţi umane.

64

CAPITOLUL IV: Adresabilitatea consumatorilor de dro guri la servicii de asistenţă

medicală

Pentru a evalua şi a analiza nivelul de adresabilitate a consumatorilor de droguri injectabile în

situaţii de supradoze către ajutorul medical specializat, respondenţii au fost chestionaţi referitor

la faptul dacă au apelat după acest tip de ajutor. Rezultatul analizei acestei întrebări prezintă cifra

de 41% respondenţi care au solicitat ajutorul, astfel 59% dintre consumatorii de droguri care au

supraveţuit supradozelor nu au apelat la asistenţă medicală specializată (Fig. 4.1.).

Fig. 4.1. Structura lotului de cercetare în funcţie de adresabilitatea consumatorilor de

droguri injectabile după ajutorul medical specializat în cazuri de supradoze(%).

Dintre cei care au apelat la ajutor medical specializat (41%), circa 93% din respondenţi au

afirmat că în urma adresării au primit ajutorul solicitat.

Respondenţii care nu au solicitat ajutorul medical specializat (59%) fiind întrebaţi de ce

nu au apelat după ajutor, 76,7±4,17% au menţionat că ajutorul necesar a fost acordat de către

persoanele care se aflau alături, 98,1±1,35% au indicat faptul că sunt marcaţi de frica de a avea

ulterior probleme cu poliţia, 40,76±4,92% au evitat în acest mod confruntarea cu atitudinea

negativă a personalului medical faţă de CDI şi în 2,9±1,65% solicitarea a fost refuzată de către

serviciul de asistenţă de urgenţă (Fig. 4.2.).

65

Fig. 4.2. Structura lotului de cercetare în funcţie de motivele refuzului de apelare la serviciile

asistenţei medicale de urgenţă (%).

Respondenţii au menţionat aceste motive combinat, numind mai multe cauze care au influienţat

să refuze ajutorul medical. Observăm că atitudinea faţă de asistenţa medicală este condiţionată

de un set de factori atît medicali cît şi non-medicali, care se atribuie în responsabilitatea altor

actori importanţi ai acestui fenomen, cum ar fi poliţia, familia, societatea.

Una dintre sarcinile studiului a constituit evaluarea atitudinii personalului medical faţă de

consumatorii de droguri injectabile din mun. Bălţi. În acest context respondenţii studiului au fost

rugaţi să ofere 3 caracteristici ale atitudinii personalului medical faţă de consumatorii de droguri.

Rezultatele sunt reflectate în Tab. 4.1:

Tab. 4.1. Repartizarea lotului de cercetare în funcţie de atitudinea personalului medical

faţă de CDI (abs, %).

Atitudine: Abs. P±ES(%)

Normală 44 31,2±3,90

Negativă 90 63,8±4,05

De compasiune 13 9,2±2,43

De dezgust/greaţă 18 12,7±2,80

Indiferenţă 27 19,1±3,31

Neglijenţă 20 14,2±2,94

Aceste date cu privirea la atitudinea personalului medical faţă de CDI pot fi completate cu

datele unui studiu din 2010 realizat în populaţia generală, care a avut drept obiectiv principal

măsurarea cuno

ș

tin

ț

elor, atitudinilor

ș

i practicilor cu referire la HIV şi SIDA

ș

i consumul de

substan

ț

e psihotrope în rîndul popula

ț

iei generale. Ţinta eşantionării au constituit-o

66

popula

ț

ia de 15-64 ani care locuie

ș

te permanent pe teritoriul Republicii Moldova (malul

drept al râului Nistru). Eşantionul studiului a fost constituit din 4060 respondenţi. În studiul

dat, participanţii au raspuns la întrebările: care este atitudinea vis-a-vis de consumatorii

de stupefiante, consumul de stupefiante şi legalizarea consumului anumitor tipuri de

stupefiante. O treime din intervieva

ț

i (38,7%) consideră un consumator de droguri mai mult un

pacient, iar 23,4% consideră un consumator de droguri mai mult un delincvent (Raportul anual

“Consumul şi traficul illicit de droguri în RM în anul 2010”, Chişinău 2011).

La finele chestionarului aplicat în cadrul studiului respondenţii au fost solicitaţi să-şi expună

părerile cu privire la modalităţile de prevenire a supradozelor în mediul consumatorilor de

droguri injectabile. În rezultat 46,0±3,09% repsondenţi au menţionat că e nevoie de un control

bun asupra calităţii şi contităţii drogului consumat în relaţie cu nivelul de toleranţă a persoanei

faţă de acesta, 19,9±2,47% repondenţi au insistat asupra importanţei sistării administrării

drogurilor, 12,6±2,05% respondenţi sunt de părerea că trebuie evitat consumul combinat de

droguri şi alcool, 9,2±1,79% repondenţi au menţionat că sunt importante cunoştinţele cu privire

la prevenirea supradozelor şi abilităţile pactice de acordare a primului ajutor, iar 4,7±1,37%

repondenţi au indicat că este important de cunoscut bine sursa de procurare a drogului sau

furnizorul.

ÎNCHEIERE

O problemă aparte în cadrul consumului şi dependenţei de droguri constituie supradozele.

Programele de asistenţă medicală şi psiho-socială a consumatorilor de droguri din Republica

Molodva nu deţin şi desfăşoară intervenţii de prevenire a supradozelor. Inclusiv programele de

reducere a riscurilor implementate în ţară (http://uorn.wordpress.com/servicii/), în măsură mică

67

abordează problema supradozelor în cadrul serviciilor dezvoltate sub aspect de prevenire şi

instruire a beneficiarilor cu privire la măsurile de prim ajutor necesar în caz de supradoze.

Specialiştii în domeniul sănătăţii publice şi reprezentanţii organizaţiilor prestatoare de servicii, în

general, se concentrează asupra epidemiei HIV, şi nu acordă atenţie nevoilor mai largi ale

consumatorilor de droguri injectabile. Pentru a îmbunătăţi răspunsul problemei este nevoie de a

consolida controlul şi de a dezvolta modele eficiente de înregistrare şi raportare a datelor, de

prevenire şi asistenţă a consumatorilor de droguri, dar inclusiv şi modele eficiente de advocacy

pentru a soluţiona această problemă la nivel naţional.

Programele de profilaxie a supradozelor necesită a fi combinate cu programele de

prevenire a răspîndirii HIV în mediul consumatorilor de droguri injectabile, şi acest fapt este

unul logic şi argumentat. La fel există logică în încluderea programelor de prevenire a

supradozelor în programele generale de ocrotire a sănătăţii, combinarea lor cu programele de

tratament a dependenţelor şi programele dezvoltate în penitenciare. Relaţia dintre profilaxia HIV

şi profilaxia supradozelor este condiţionată de factorii comuni de risc: practici injectabile

periculoase, consumul concomitent a mai multor substanţe psiho-active, psihopatologii asociate.

Combinarea acestor programe permite extinderea acoperirii grupului ţintă, creşterea nivelului de

satisfacţie a clienţilor şi consolidarea relaţiilor dintre prestastorii de servicii şi beneficiari.

Supradozele constituie cauza majoră a mortalităţii consumatorilor de droguri, în acest context

Republica Moldova fiind o ţară în care consumul de droguri injectabile reprezintă încă o sursa

importanţă de infectare cu HIV profilaxia supradozelor constituie pîrghia prin care se poate

reduce considerabil mortalitatea în mediul grupurilor cu risc sporit de infectare şi a celor deja

infectate. În acelaşi context, supradoza însemnînd un eveniment de viaţă serios oferă

posibilitatea unor intervenţii direcţionate spre schimbarea practicilor comportamentale riscante.

Cercetarea de faţă are la bază elaborarea unui mecanism de evaluare a situaţiei supradozelor în

mediul utilizatorilor de droguri injectabile din mun. Bălţi. Mecanismul propus s-a bazat pe

elaborarea algoritmului de evaluare a supradozelor, în termeni ce ţin de experienţa de consum a

drogurilor, tipul drogului consumat, intensitatea prezenţei supradozelor în mediul utilizatorilor

de droguri injectabile, adresabilitatea către serviciile de asistenţă medicală în situaţia de

supradoză, atitudinea personalului medical faţă de UDI şi nivelul de cunoştinţe al lor cu privire

la supradoze şi primul ajutor.

68

Grupul ţintă al studiului a fost constituit din persoane care consumă droguri în mod injectabil şi

sunt implicate în calitate de beneficiari în Programul de reducere a riscurilor din mun. Bălţi

implementat de Asociaţia „Tinerii pentru Dreptul la Viaţă”, filiala Bălţi.

Numărul de persoane chestionate este reprezentat de 261 consumatori de droguri

injectabile. Vîrsta medie a consumatorilor de droguri injectabile a fost de 30 ani, majoritatea

fiind cu studii medii complete, 1/3 sunt celibatari şi 1/3 concubinează deţinuţi sunt singuri. La

momentul realizării studiului cea mai mare parte a respondenţilor nu a fost antrenată în nici o

activitate (56%). Doar 7,0% din numărul respondenţilor sunt antrenaţi în munci cu caracter

intelectual, predominînd munca fizică (45,2%) şi munca cu caracter mixt (47,8%).

Datele studiului efectuat ne permit să conchidem asupra faptului că grupul de

respondenţi studiat prezintă un risc major asociat supradozelor - majoritatea respondenţilor

implicaţi în studiu 63,5% consumă droguri din clasa opiaceelor, 23,7% - heroină( în 78,5% ±2,78

cazuri substanţele opiacee consumate au produs supradoza). 94,6%±1,39 din totalul tuturor

respondenţilor consumă droguri în mod injectabil, factor care la fel sporeşte riscul de

supradozare.

Rezultatele studiului prezintă dovezi ale faptului că supradozele sunt un fenomen des

întîlnit în mediul consumatorilor de droguri injectabile din mun. Bălţi (67%), dar datele referitor

la supradoze rezultate în urma consumului de droguri nu sunt colectate şi raportate corespunzător

de către instituţiile de asistenţă medicală. Rezultatele studiului confirmă faptul că realitatea

supradozărilor cu droguri şi alte substanţe psihotrope rămîne puţin cunoscută în Republica

Moldova, fiind evidente deficienţele sistemului de investigare, înregistrare şi monitorizare a

cazurilor supradozelor.

Un rol extrem de important în prevenirea supradozelor îl deţin însuşi consumatorii de

droguri prin nivelul de cunoştinţe pe care îl au şi abilităţi dezvoltate de acordare a primului

ajutor. Cunoştinţele se referă la practile de consum a drogurilor, controlul calităţii şi cantităţii

drogului la injectare în relaţie cu nivelul de toleranţă. Abilităţile practice se referă la cele de

acordare a primului ajutor (ex. respiraţie artificială), dar şi disponibilitatea de a chema in mod

oportun asistenţa medical de urgenţă. În acest context consumatorii de droguri injectabile

implicaţi în studiu, au fost solicitaţi să răspundă mai multor întrebări, care şi-au propus drept

scop dezvăluirea nivelului de cunoştinţe cu privire la supradoze. Astfel cunoştinţele

respondenţilor au fost analizate din perspectiva cunoaşterii simptomelor ce apar în situaţie de

supradoză, tipurile de ajutor necesar în caz de supradoze, cauzele supradozelor, utilitatea

preparatului „Naloxon”.

69

În cea mai mare parte a lor, consumatorii de droguri injectabile în cazuri de supradoză nu

apelează după ajutor medical (59%), fiind marcaţi de frica de a avea probleme cu poliţia

(98,1%±1,35) şi de atitudinea negativă a personalului medical (40,76%±4,92). Stigma socială

aferentă consumului de droguri constituie o realitate prezentă manifestată prin atitudinea

negativă a personalului medical faţă de CDI determinind nivelul jos de adresabilitate a acestora

către servicii de asistenţă medicală în caz de supradoză.

Asistenţa şi îngrijirile în cazul supradozelor în republica Moldova, în mare parte sunt

realizate de către Serviciul de Asistenţă Medicală de Urgenţă. Unele bariere de prestare a acestor

servicii ţin de atitudinea personalului medical faţă de consumatorii de droguri, atitudinea

consumatorilor de droguri faţă de personalul medical şi relaţia pe care o vad intre serviciile

medicale şi Poliţie, accesul redus a serviciilor medicale la preparatul “Naloxon”. Necătînd la

faptul că rareori în asistenţa cazurilor de supradoze Serviciul de Asistenţă Medicală de Urgenţă

anunţă Poliţia, frica consumatorilor de droguri faţă de acest fapt constituie cea mai importantă

cauză a neapelării la servicii de asistenţă.

Personalul medical al Serviciului de Asistenţă Medicală de Urgenţă în mod obligatoriu este

instruit în domeniul managementului supradozelor. Cu toate acestea în multe regiuni ale ţării

accesul la naloxon este redus. Aceste preparat, menit să salveze vieţi umane nu este disponibil şi

distribuit în cadrul programelor de reducere a riscurilor implementate în 20 localităţi ale ţării.

Traininguri şi instruiri pe aspecte asociate supradozelor, rareori sunt organizate pentru

consumatorii de droguri injectabile chiar şi în cadrul Programelor de reducere a riscurilor

implementate, din acest motiv şi chestionarea realizată în cadrul acestei lucrări a demonstrat

faptul că nivelul de cunoştinţe cu privire la supradoze şi abilităţi de acordare a primului ajutor, în

calitate de martor, necesită a fi îmbunătăţită.

În republica Moldova, supradozele practic sunt lipsă în carul programelor naţionale, ne

referim în special la Strategia Naţională Antidrog (2011-2018) şi planul de acţiuni şi nu se

regaseşte nici în Programul Naţional de prevenire şi control HIV/SIDA şi ITS la capitolul

“Lucrul cu populaţiile cu risc sporit de infectare cu HIV/consumatorii de droguri injectabile”. În

multe ţări europene, anume acest program include problema supradozelor în lista celor prioritare.

În ţara noastră, sunt lipsă şi reglamentările ce ţin de crearea şi implementarea programelor de

prevenire a supradozelor şi protecţia martorilor supradozelor, care se adresează la servicii de

asistenţă medicală de urgenţă, precum şi programe de distribuire a naloxonului.

70

CONCLUZII:

1. În baza cercetării efectuate, a fost stabilit faptul că din numărul consumatorilor de

droguri, 67% sunt bărbaţi cu vîrstă cuprinsă între 30-40 ani (46,4±3,09%), fiecare al

doilea (54,4±3,08%) are studii medii incomplete şi căsătoriţi sunt numai 17,2±2,34%.

2. 37,9±3,00% deţin experienţa de consum a drogurilor cuprinsă între 6-10 ani, în 63,5%

cazuri consumă droguri din clasa opiaceelor şi în 23,7% respondenţii consumă heroină.

3. 67% respondenţi au avut experienţa supraveţuirii supradozelor. În majoritatea cazurilor

(75,3%±2,91%) alături de persoana în situaţie de supradoză se aflau alţi consumatori de

droguri injectabile şi membrii familiei (14,2±2,36%)

4. Din întreg lotul de studiu 39,8%±3,03 respondenţi au menţionat că cunosc toată

înformaţia necesară referitor la supradoze, 34,1±2,93% sunt de părerea ca ar mai avea

nevoie de informaţie suplimentară, 15,3±2,23% respondenţi necesită instruire în

acordarea primului ajutor în caz de supradoze şi 10,07±1,91% au relatat că nu cunosc

nimic despre supradoze. 80,0% din respondenţi nu cunosc despre existenţa preparatului

medical „Naloxon”.

5. 59,0% dintre consumatorii de droguri injectabile care au supraveţuit supradozelor, nu au

apelat la asistenţă medical specializată, marcaţi de frica de avea probleme cu poliţia

(98,1%) şi din cauza atitudinii negative a personalului medical (40,8±4,92%)

RECOMANDĂRI PRACTICE

71

Recomandările practice elaborate în urma realizării studiului sunt structurate, conform

următoarelor compartimente:

- Cercetări şi date

- Servicii, cunoştinţe şi abilităţi

- Legislaţie şi politici

Cercetări şi date:

- Tabloul epidemiologiei supradozelor necesită a fi cercetat în cadrul unui studiu amplu

naţional, care să includă atît colectarea de date în mediul consumatorilor de droguri

injectabile, cît şi a celor de la personalul medical, servicii de asistenţă medicală de urgenţă.

- Elaborarea standardelor de diagnostic şi asistenţă în cazul supradozelor. Personalul medical,

serviciile medicale şi structurile statale deseori în mod diferit descriu supradozele rezultate în

urma consumului de droguri, în acest context standartizarea datelor deţine un rol important şi

contribuie la vizibilitatea problemei.

- Elaborarea protocolului de evaluare rapidă a necesităţilor de implementare a programelor de

prevenire a supradozelor la nivel local. Din motivul lipsei datelor referitor la supradoze, acest

protocol ar constitui un instrument de evaluare express a situaţiei cu privire la răspîndirea şi

mortalitatea asociată supradozelor şi de recomandare a implementării emergente a

intervenţiilor, fie de către serviciile narcologice sau asociaţiile obşteşti ce implementează

programe în baza Strategiei Reducerea Riscurilor.

- Elaborarea instrumentariului de dezvoltare a serviciilor şi evaluare. În republica Moldova,

programele profilactice sunt slab dezvoltate, din acest motiv este importantă elaborarea unui

ghid de bune practici în implementarea activităţilor de prevenire a supradozelor, dar şi

analiza procesului şi a rezultatelor activităţilor realizate.

Servicii, cunoştin ţe şi abilit ăţi:

- Implementarea oportună a programelor de instruire cu privire la supradoze prin utilizarea

metodei “de la egal la egal” şi distribuire a naloxonului în mediul consumatorilor de droguri

injectabile, familiilor şi mediului apropiat al lor, instituţiilor penitenciare şi de reţinere

preventivă, pacienţilor aflaţi în tratamentul dependenţelor.

- Instruirea prestatorilor de servicii adresate consumatorilor de droguri injectabile cu privire la

supradoze: personalul medical al serviciilor de asistenţă a persoanelor cu HIV şi

72

Tuberculoză necesită a fi instruit în managementul supradozelor din motivul concentrării

sporite a consumatorilor de droguri în rîndurile pacienţilor lor.

- Programele de asistenţă a consumatorilor de droguri injectabile, cele de asistenţă medicală

ale serviciilor narcologice de stat sau cele de asistenţă psiho-socio-medicală implementate de

organizaţii neguvernamentale sub forma Programelor de Reducere a Riscurilor trebuie să

includă în lista serviilor prestate, servicii şi activităţi de prevenire a supradozelor, dar şi

servicii de instruire a consumatorilor de droguri injectabile şi privire la măsurile de prim

ajutor în caz de supradoză.

- Asigurarea accesului universal la servicii de asistenţă medicală de urgenţă. Asistenţa de

urgenţă pentru consumatorii de droguri trebuie să fie disponibilă pentru fiecare consumator

de droguri, fiecare echipă trebuie sa deţină naloxon şi să fie instruită în utilizarea acestui

preparat.

- Reducerea fricii de adresare a consumatorilor de droguri la servicii de asistenţă medicală.

Sunt necesare eforturi direcţionate spre colaborarea cu serviciile de asistenţă medicală de

urgenţă şi poliţie, pentru a determina politica vis-à-vis de supradoze. Dacă prioritatea statului

o constituie siguranţa persoanelor, atunci modalitatea de interacţiune dintre aceste unităţi

trebuie revăzută, iar consumatorii de droguri sensibilizaţi şi motivaţi pentru adresare. Este

necesar de a crea şi desfăşura activităţi de schimbare a percepţiei şi a atitudinii personalului

medical faţă de consumatorii de droguri, pentru a asigura o mai bună adresabilitate a acestora

către instituţiile de asistenţă medicală şi a asigura implementarea măsurilor de ocrotire a

sănătăţii publice.

Legislaţia şi Politici:

- Determinarea nivelului de prioritate a supradozelor. Supradozele constituie o cauză

semnificativă a morbidităţii şi mortalităţii, la moment insuficient constientizată şi

recunoscută. Pentru republica Moldova sunt necesare eforturi de stabilire şi acceptare a

problemei supradozelor drept una prioritară şi includerea ei în calitate de indicator în cadrul

Programului naţional de prevenire şi control HIV/SIDA/ITS şi/sau a Strategiei Naţionale

Antidrog.

- Determinarea instituţiilor responsabile de reducerea morbidităţii şi mortalităţii asociate

supradozelor, monitorizarea disponibilităţii şi a asistenţei prin utilizarea naloxonului.

- Încorporarea programelor de prevenire a supradozelor în cadrul programelor de reducere a

riscurilor şi acordarea suportului financiar asociaţiilor obşteşti active în domeniul reducerea

73

riscurilor şi a asistenţei psiho-sociale a consumatorilor de droguri în vederea implementării

programelor de prevenire a supradozelor.

Bibliografia:

1. ABRAHAM, Pavel; NICOLĂESCU, Daniela. Justiția terapeutică - o nouă abordare în tratamentul consumului de droguri, Arad, editura Concordia, 2006. 338p. ISBN (10):973-7955-98-6; ISBN (13): 978-973-7955-98-2

2. Association of Harm Reduction in Tajikistan, Tajik branch of Open Societz Institute, “Need assesment report for the project on drug overdosing in Tajikistan”. Dushambe -2006

3. Baden, M. M. (1971) Narcotic abuse: a medical examiner's view, Legal Medicine Annual

(New York, Appleton Century Crofts).

4. Bucknall, A. B. V. & Robertson, J. R. (1986) Deaths of heroin users in a general practice, Journal of the Royal College of General Practitioners, 36, 120-122.

5. Cottrell, D., Childs-Clarke, A. & Ghodse, A. H. (1985) British opiate addicts: an I 1-year

follow-up, British Journal of Psychiatry, 146, 448-450.

6. Curtis M, Guterman L, Open Society Institute, Overdose prevention and response: A guide for people who use drugs and harm reduction staff in Eastern Europe and Central Asia, 2008

7. Davoli, M., Perucci, C. A., Forastiere, F. et al. (1993) Risk factors for overdose mortality:

a case control study within a cohort of intravenous drug users, International Journal of Epidemiology, 22, 273-277.

8. Darke, Shane & Zador, Deborah, Source: Addiction, ‘Fatal heroin ”overdose”: A review‘,

1996, 91(12): 1765–1772.

74

9. Darke, S. & Hall, W. (1995) Levels and correlates of polydrug use among heroin users and regular amphetamine users, Drug and Alcohol Dependence, 39, 231-235.

10. Darke, S., R. P. Mattick, et al. (2003). "The ratio of non-fatal to fatal heroin overdose."

Addiction 98(8): 1169-71

11. Drew, L. R. H. (1982) Avoidable deaths from drug intoxication, Medical Journal of Australia, 2, 215.

12. Elemente de toxicologia drogurilor: aspecte medicale, toxicologive, psihosociale,

psihiatrice şi juridice / Macovei Alexandru Radu (coord.), Galetescu Emanoil, Vasilescu Lucian, ... - Bucureşti: Editura Institutului de Ecologie Socială şi Protecţie Umană - Focus, 2006. - 774 p.

13. EMCDDA. (2008). Annual Report on the State of the Drugs Problem in Europe.

European Center for Monitoring Drugs and Drug Addiction, Lisbon

14. Engtsrom, A., Adamsson, C. M., Allebeck P,. & Rydberg, W. (1991) Mortality in patients with substance abuse: a follow-up in Stockholm County, 1973-1984, International Journal of the Addictions, 26 91-106.

15. Eskild, A., Magnus, P., Samuelson, S. 0., Soholberg, C. & Kittelsen, P. (1993)

Differences in mortality rates and causes of death between HIV positive and HIV negative intravenous drug users, International Journal of Epidemiology, 22, 315-320.

16. Eurasian Harm Reduction Network. 2008. Overdose: A Major Cause of Preventable

Death in Central and Eastern Europe and Central Asia. Recommendations and overview of the situation in Latvia, Kyrgyzstan, Romania, Russia and Tajikistan.

17. Eurasian Harm Reduction Network: Руководство по организации и внедрению

программ профилактики передозировки. – Вильнюс, 2012 [17].

18. Evaluarea Programelor de prevenire HIV în RM, 2010. citat 15 mai 2012]. Disponibil: <http://aids.md/aids/files/1145/Evaluarea%20Programenlor%20de%20prevenire20HIV>

19. Freidman, S. R. & Des Jarlais, D. C. (1991) HIV among drug injectors: the epidemic and the response, AIDS Care, 3, 239-250.

20. Frischer, M., Bloor, M., Goldberg, D., Clark, J., Green, S. & McKegany, N. (1993)

Mortality among injecting drug users: a critical reappraisal, Journal of Epidemiology and Community Health, 47, 59-63.

21. Garriot, J. C. & Sturner, W. Q. (1973) Morphine concentrations and survival periods in

acute heroin fatalities, New England Journal of Medicine, 289, 1276-1278.

22. Grund, J.-P. C. (1993) Drug use as a Social Ritual. Functionality, Symbolism and Determinants of Self-reg-ulation (Rotterdam, University of Rotterdam).

23. Harm Reduction Coalition. Overdose Prevention and Survival: The Straight Dope Series

(2000), http://www.harmreduction.org/arti-cle.php?id=206.36

75

24. Harlow, K. C. (1990) Patterns of rates of mortality from narcotics and cocaine overdose

in Texas, 1976-1987, Public Health Reports, 195, 455-462.

25. HOTĂRÎRE Nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor şi listelor substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor acestora, supuse controlului, [citat 14 octombrie 2012]. Disponibil pe internet: <http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=297514>

26. Standard de reducere a riscurilor la utilizatorii de droguri. [citat 14 iulie, 2012].

Disponibil pe intrenet: <http://aids.md/aids/index.php?cmd=item&id=540&lang=ro>

27. Joe, G. W., Lehman, W. & Simpson, D. D. (1982) Addict death rates during a four-years post-treatment follow-up, American Journal of Public Health, 72, 703-709.

28. Manning, F. J. & Ingraham, L. H. (1983) Drug "overdoses" among U.S. soldiers in

Europe, 1978-1979. 1. Demographics and toxicology, International Journal of the Addictions, 18, 89-98.

29. Miron A., Bulgaru M. Tineretul şi drogurile. / Tineretul la răscruce de milenii: realităţi şi

perspective. - Chişinău: USM, 2000. - p. 90-97.

30. Ministerul Sănătătii, CNSM, Observatorul Naţional pentru Droguri, “Consumul şi traficul illicit de droguri în RM în anul 2010”, Chişinău 2011

31. Noţiuni de bază de epidemiologie şi metode de cercetare / Larisa Spinei, Svetlana

Ştefăneţ, Corina Moraru, Lucia Stadler; Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. Şcoala Management în Sănătate Publică. - Ch.: Bons Offices, 2006. - 224 p.

32. Report “Behavioral and seroprevalence study, Moldova 2007”, NCHM, NCPCPM,

Chisinau 2008

33. Report “Integrated bio-behavioral study, Moldova 2009-2010”, NCHM, AIDS Centre, Chisinau 2010

34. Richard Denis. Dicţionar de droguri, toxicomanii şi dependenţe / Denis Richard, Jean-

Louis Senon; Trad.: dr. Gabriel Munteanu. Strategii, instituţii, legislaţie în domeniul drogurilor. - Ed. A 2-a -1 Bucureşti: Editura Ştiinţelor Medicale, 2007. - 848 p.

35. Segest, E., Mygind, 0. & Bay, H. (1990) The influence of prolonged stable methadone

maintenance treatment on mortality and employment: an eight year follow-up, International Journal of the Addictions, 25, 53-63.

36. Sergeev Boris, Andrey Karpets, Anya Sarang , Mikhail Tikhonov ( 2003), “Prevalence

and Circumstances of Opiate Overdose Among Injection Drug Users in the Russian Federation” Journal of Urban Health, Vol. 80, No. 2.

76

37. Thomas Kerr, Mark W. Tyndall, Calvin Lai, Julio Montaner, Evan Wood, Research paper: International Journal of drug policy “Drug related overdoses within the medically supervised safer injection facility”, 2006

38. Traci C. Green, Lauretta E. Grau, Robert Heimer, “Social and structural aspects of the

overdose risk environment in St. Petersburg, Russia”

39. Vaillant, G. (1973) A 20 year follow-up of New York narcotic addicts, Archives of General Psychiatry, 29, 237-241.

40. Zador, D., Sunjic, S. & Darke, S. (1996) Heroin-related deaths in New South Wales,

1992: toxicological findings and circumstances, Medical Journal of Australia, 164, 204-207

41. UNODC. Investing in Drug Abuse Treatment. A Discussion paper for Policy Makers.

United nations, New York, 2003. at: http://www.unodc.org/pdf/

42. Van Beusekom I., Iguchi M.Y. A review of recent advances in knowledge about methadone maintenance treatment. RAND Europe, 2001.

43. Van den Brink W; Hendriks VM; Van Ree JM. Artzliche Verschreibung von Heroin an

chronische, therapieresistente Methadonpatienten in den Niederlanden. // Suchttherapie. 2000, Vol. 1. P. 71-82.

44. Verster A., Buning E. A. Training Manual on Substitution Treatment, 2003. at:

http://www.ceehrn.org/index.php

45. Wang, C., D. Vlahov, et al. (2005). "The effect of HIV infection on overdose mortality." Aids 19 (9): 935-42.

46. WHO. Collaborative Study on Substitution Therapy of Opioid Dependence and

HIV/AIDS: General Protocol. WHO. Geneva, 2003. at: www.who.int/substance_abuse/activities/treatment_HIV/en/

47. WHO. Effectiveness of Drug Dependence Treatment in Preventing HIV among Injecting

Drug Users. WHO. Geneva, 2005. at: www.who.int/hiv/pub/idu/idupub/en/

48. WHO. HIV/AIDS Treatment and Care for Injecting Drug Users. Clinical Protocol for the WHO European Region. WHO Regional Office for Europe. Geneva, 2006. at: http://www.euro.who.int/document/SHA/WHO_Chapter_5_web.pdf

49. World Health Organization. Life in the 21st century: a vision for all (World Health

Report), Geneva, 2003.

50. Филлип Коффин, ЕССВ, «Передозировка – ведущая причина смертности среди ПИН и ЛЖВ в Центральной и Восточной Европе и Средней Азии», 2008

51. Кася Малиновска-Семпрух, Сара Галлахер, Виталий Джума. Наркополитика,

ВИЧ/СПИД и Права человека. Международная Ассоциация Обучающих Дебатов. Казахстан, 2006. - 336 стр.

77

52. Кошкина Е.А; Смертность, связанная с употреблением наркотиков, по данным

медицинской статистики, доклад в Петрозаводске, 2008 г.”

ANEXE

Anexa 1. Chestionar

Stimate participant al programului de reducere a riscurilor implementat în mun Bălţi vă rugam să participaţi în cadrul unui studiu privind supradozele în mediul utilizatorilor de droguri injectabile. Rezultatele studiului vor fi utile în iniţierea unor activităţi de prevenre a supradozelor în cadrul programului de reducere a riscurilor. Studiul este anonim şi confidenţial. Vă multumim pentru participare.

# Intrebarea Varianta de răspuns Cod Treceri

2 3 4 5

Informaţii generale

1 Localitatea

2 Virsta Ani

3 Sexul M

F

1

2

4 Studiile Fără studii

Primare (1-4 clase)

Medii incomplete (5-8 clase)

Medii complete

1

2

3

4

78

Medii de specialitate

Superioare

5

6

5 Starea civilă Căsătorit

Concubin

Celibatar

Divorţat

Văduv

1

2

3

4

5

6 Activitatea la moment Invăţ

Lucrez stabil

Lucrez ocazional

Nu am nici o activitate

1

2

3

4

7 Caracterul muncii Fizic

Intelectual

Mixt

1

2

3

9 Experienţa consumului de droguri

________________ ani

10 Tipul de drog consumat heroina

opiumul/macul

metadona

amfetamine

altele ______________________________

1

2

3

4

5

11 Modul de consum Inhalare

Utilizare orală

Injectare

Fumare

Altul _________________________________

1

2

3

4

5

12 A-ţi făcut tratament antidrog Da

Nu

1

2

14

79

13 Tipul de tratament făcut Dezintoxicare

Tratament medicamentos

Tratament de substituţie

Psihologic şi de suport

Altul _________________________________

1

2

3

4

5

14 V-aţi eliberat din detenţie pe parcursul ultimului an?

Da

Nu

1

2

15 Unde, de obicei, consumati drogurile?

Locuinţa proprie

Strada

Apartamentul/casa prietenilor

Locul de vînzare a drogurilor

Locuri publice (parc, bar…)

Maşină

Alte locuri __________________

1

2

3

4

5

6

7

16 Aţi suferit de supradoză? Da

Nu

1

2

18

17 Cind a-ţi suportat supradoza?

În decursul ultimului an

Doi ani in urma

Trei ani in urma

4 ani in urma

5 ani in urma

Mai mult de 5 ani in urmă

1

2

3

4

5

18 Cunoaşteţi pe cineva care a supraveţuit de supradoză în decursul ultimului an?

Da

Nu

1

2

22

19 Cite persoane persoane care au supraveţuit supradozelor cunoaşteţi?

1 persoană

2-3 persoane

4-5 persoane

80

Mai mult de 6 persoane

!!! Dacă respondentul răspuns la intrebarea 16 şi 18 „NU” treceţi la intrebarea 31 din chestionar

20 Dacă supradoza s-a întîmplat cu cineva pe care îl cunoaşteţi va rog sa indicati vîrsta persoanei

_______________ani

21 Dacă supradoza s-a întîmplat cu cineva pe care îl cunoaşteţi va rog sa indicati sexul persoanei

M

F

1

2

22 Cine se afla alături de persoana, care a suferit de supradoză (inclusiv Dvs.) ?

Al ţi consumatori de droguri

Membrii familiei

Soţul/soţia sau prietenii

Persoane necunoscute

Nimeni

Nu cunosc

1

2

3

4

5

23 Unde anume a avut loc supradozarea?

Locuinţa proprie

Strada

Apartamentul/casa prietenilor

Locul de vînzare a drogurilor

Locuri publice (parc, bar…)

Maşină

Alte locuri ___________________________

1

2

3

4

5

6

7

24 Care drog anume, a provocat supradoză?

Heroina

Opiumul/macul

metadona

Amfetamine

Altele ___________________

1

2

3

4

5

25 Selectaţi simptomele supradozei, vă rog să indicaţi toate variantele potrivite

Spuma din gură

Aritmie

Pierderea conştiinţei

1

2

3

81

Vomă

Замедленное сердцебиение

Faţă palidă

Învineţirea (degetelor, buzelor, pielii)

Respiraţie dificilă

Spazme/Судороги

Altceva_______________________________

4

5

6

7

8

9

10

26 Care a fost ajutorul acordat în caz de supradoza? Vă rog să îndicaţ toate variantele potrivite:

Nimic

Chemarea pe nume

Poziţionarea pe o parte în poziţia de siguranţă

Stimularea fizică

Aplicarea gheţii

Respiraţie artificială

Duş

Masajul inimii

Injectarea kordiaminei

Injectarea apei cu sare

Chemarea ajutorului de urgenţă

Transportarea la spital

Injectarea naloxonei

Altceva: _____________________________

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

27 In opinia Dvs, care a fost cauza care a produs supradoza?

Amestecul de droguri şi alcool

Doza mare

Necunoaşterea calităţii drogului procurat

Graba la injectare

Consumul în urma unei perioade de abstinenţă

Altceva: _____________________________

1

2

3

4

5

82

6

28 În cazul supradozei suportate, v-aţi adresat după ajutor medical profesional?

Da

Nu

1

2

31

29 În urma adresării, a-ţi primit ajutor medical profesional?

Da

Nu

1

2

31

30 Daca a fost chemat ajutorul medical profesional/de urgenţă:

Asistenţa a fost acordată pe loc

A avut loc transportarea la spital

A fost refuzată spitalizarea

Ajutorul medical a ajuns prea tîrziu

Altceva ______________________________

1

2

3

4

5

31 In caz ca nu a-ţi apelat după ajutor medical profesional, de ce?

Ajutorul necesar a fost acordat de către persoanele care se aflau alături

Frica, de a avea ulterior probleme cu politia

Frica de a se confrunta cu atitudinea negativă a personalului medical faţă de UDI

Solicitarea a fost refuzată, salvarea nu a venit

Altceva________________

1

2

3

4

5

32 Daţi 3 caracteristici ale atitudinii personalului medical faţă de utilizatorii de droguri

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

33 Cum evaluaţi cunoştinţele Dvs. cu privire la supradoze?

Cunosc toată informaţia necesară

Am nevoie de informaţie suplimentară

1

2

83

Nu cunosc nimic

Necesit instruire în acordarea ajutorului de urgenţă în caz de supradoze

3

4

34 Va este cunoscut acest preparat”NALOXONE”?

Da

Nu

1

2

36

35 In ce cazuri se administrează?

Tratamentul dependenţei

Tratamentul HIV/SIDA

Supradoze

Tratamentul tuberculozei

Altceva________________

1

2

3

4

5

36 Care sunt propunerile Dvs. cu privire la prevenirea supradozelor în mediul utilizatorilor de droguri injectabile?

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________