teză de doctorat - arhiva- · pdf fileteatrul grec antic ... de teatru, masca are condiţia...
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale,
Ştiinţe Politice şi Studii Europene
Departamentul de Istorie
Teză de doctorat
Rezumat
Conducător de doctorat
Prof. univ. dr. Ioan Godea Doctorand
Eleonora Chiriac
Oradea
2012
CUPRINS
INTRODUCERE ........................................................................................... 7
CAPITOLUL I. MASCA. FUNCŢIE ŞI SEMNIFICAŢIE ........................ 11
1.Masca şi fiinţa umană ............................................................................... 13
2. Masca şi funcţia de ritual ......................................................................... 15
2.1. Ritualuri de vânătoare ........................................................................... 16
2.2. Ritualuri agrare ..................................................................................... 18
2.3. Ritualuri de iniţiere ............................................................................... 19
2.4.Ritualuri de exorcizare, vrăjitorie şi şamanism ...................................... 21
3. Masca în societăţile umane preistorice .................................................... 22
CAPITOLUL II. MASCA ŞI MARILE CIVILIZAŢII ALE LUMII .......... 25
1. Consideraţii generale............................................................................... 25
2. Societate, credinţă, mască în Africa Neagră ............................................ 27
3. Societate, credinţă, mască la azteci .......................................................... 31
4. Societate, cultură, credinţă, mască în civilizaţia greacă ........................... 36
4.1. Zeii panteonului grecesc şi masca ......................................................... 37
4.2. Societate, viaţă casnică, mască ............................................................. 43
4.3. Cultul morţilor la greci. Masca mortuară .............................................. 44
5. Societate, credinţă, familie mască în civilizaţia Romei Antice ................ 46
6. Estetica măştiilor utilizate în marile civilizaţii ........................................ 49
6.1. Materii prime. Tehnici de confecţionare ............................................... 50
6.2. Estetică şi expresivitate ......................................................................... 52
CAPITOLUL III SOCIETATE, CREDINŢĂ, MASCĂ ÎN CIVILIZAŢIA
TRADIŢIONALĂ ROMÂNESCĂ.............................................................. 61
1. Lumea satului românesc şi obiceiurile tradiţionale .................................. 61
1.1. Obiceiuri de peste an ............................................................................. 66
1.2. Obiceiuri care marchează momente de referinţă din viaţa omului ....... 73
2. Studiu de caz: Bihorul. Obiceiurile tradiţionale şi prezenţa măştii .......... 79
2.1. Turca în Bihor ....................................................................................... 79
2.2. Alte obiceiuri populare bihorene şi prezenţa măştilor .......................... 83
2.2.1. Moşii sau Bituşerii ............................................................................. 83
2.2.2. Nunta .................................................................................................. 84
2.2.3. Jocurile de priveghi ............................................................................ 84
2.2.4. Obiceiuri tradiţionale şi imaginea teatrală. ........................................ 85
3. Societatea românească tradiţională şi masca ........................................... 86
4. Estetica măştilor ....................................................................................... 89
4.1. Materii prime. Tehnici de confecţionare ............................................... 90
4.2. Estetică şi expresivitate ......................................................................... 94
CAPITOLUL IV MASCA ÎN ISTORIA
TEATRULUI...............................................................................................96
1. Teatrul grec antic ..................................................................................... 96
2. Teatrul medieval .................................................................................... 101
3. Carnavalul .............................................................................................. 105
4. Commedia dell´Arte ............................................................................... 111
5. Teatrul chinez ......................................................................................... 120
6. Teatrul japonez ....................................................................................... 126
7. Destinul măştii ca piesă de recuzită din antichitate până în zorii epocii
moderne ...................................................................................................... 133
7.1. Spectacolul de teatru tradiţional şi funcţia simbolică a măştii ............ 135
7.2. Tipologia măştii în teatrul tradiţional.................................................. 136
CAPITOLUL V MASCA ÎN TEATRUL MODERN................................ 138
1. Masca de-a lungul secolului al XIX - lea ............................................... 139
1.1. Studiu de caz: Jarry şi masca patafizică .............................................. 140
1.1.1. Imaginar şi simbolic ......................................................................... 140
1.1.2. Masca şi lumina ............................................................................... 144
2. Teatrul secolului al XX-lea şi redescoperirea măştilor .......................... 150
2.1. Studiu de caz: Strehler ........................................................................ 153
2.2. Studiu de caz: Andrei Şerban .............................................................. 159
2.3. Sudiu de caz: Ion Sava ........................................................................ 166
CONCLUZII .............................................................................................. 173
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................ 176
REZUMAT
Aşa cum precizează şi titlul tezei de doctorat, de-a lungul acesteia am
încercat analizăm, pe de o parte, funcţia măştii ca obiect înscris unui ritual
(investit cu puteri magice) într-o serie de civilizaţii importante pentru destinul
societăţii umane, iar, pe de altă parte, să prezentăm funcţia acesteia în
spectacolul de teatru, unde scoaterea din contextul în care s-a nascut şi a fost
utilizat a determinat transformarea măştii într-un obiect de recuzită, primind
noi conotaţii, în relaţie cu contextul în care există.
Am urmărit, de asemenea, să aducem în prin plan mutaţiile pe care le-
a suferit masca de la obiect încărcat de spiritualitate la un element de recuzită
necesar unui spectacol cu un mesaj şi o desfăşurare scenică personalizată şi
care deseori a mizat pe valorizarea simbolisticii acesteia. Credem că evoluţia
măştii într-o durată lungă de timp este strâns legată de un joc ritualuic care la
început era parte a unui spectacol cu funcţie apotropaică. Masca în cadrul
jocurilor ritualice străvechi a avut mai întâi valenţe cu conotaţii magice de
invocare şi asumare a forţei prin care să poată supravieţui şi, apoi, asigura
derularea unor activităţi de viaţă cotidiană. Traseul parcurs, însă, de mască de
la obiect de ritual la obiect de teatru este rezultatul evoluţiei societăţii umane
care, treptat, şi-a însuşit masca şi a transferat-o ca parte a unui cermonial care
se supune altor reguli decât cele iniţiale, legate de atitudinile ancestrale. Nu
întâmplător, în multe limbi, interpretarea pe scenă coincide cu termenul “a
juca” (italiana: giocare, engleza: to play etc). Totuşi în contemporaneitate,
chiar dacă masca este percepută ca un accesoriu destinat fie carnavalelor, sau
spectacolului de teatru, aceasta totuşi îşi păstrează aura de mister, prin
conservarea unor trăsături datorită cărora se vizualizează şi semnele ce i-au
motivat existenţa la începuturile civilizaţiei omeneşti.
A. Chevalier şi J. Gheerbrant dau în Dicţionarul de simboluri o
definiţie foarte clară măştii: “chip fals realizat din materiale diverse (ţesătura,
carton, lemn etc) folosit pentru a disimula identitatea celui care o poartă sau
pentru a-i atribui o altă identitate, pentru a păstra identitatea persoanelor
disparate sau pentru a proteja chipul”1. Şi, totuşi, considerăm noi, această
definiţie pare să reducă drastic polivalenţa măştii care în istoria omenirii a
avut un rol complex atât în planul credinţelor, cât şi în cel social. Ca urmare,
vom contura obiectul mască în toată complexitatea lui, deoarece indiferent că
îl percepem ca pe o piesă cu valoare ritualică sau ca pe una utilă spectacolului
de teatru, masca are condiţia de obiect care prin prezenţa şi estetica ei, ce o
face vizibilă, îşi susţine prezenţa. O prezenţă care întotdeauna se revendică
din stări cu valenţe de profundă trăire ezoterică. Desigur, întotdeauna am
relaţionat funcţiile acesteia cu civilizaţiile umane unde au avut o utilizare
constantă peste timp şi în cadrele social-politice şi culturale care i-au dat sens
1 A. Chevalier, J. Gheerbrant, Dicţionarul de Simboluri, Bucuresti, 1995, p.273
şi viaţă.
În stabilirea structurii tezei de doctorat am ţinut cont şi de de evoluţia
sincronică şi diacronică a obiectului mască în timp, dar şi pe pe relevarea
aspectelor ce ţin de prezenţa ideii de ritual-spectacol. Am urmărit a respecta
factorul cronologic, fără ca acesta să ne împiedice în a face consideraţii care
să transceadă perspectiva pozitivistă de analiză a fenomenului măştii,
deoarece astfel s-au putut surprinde, în opinia noastră, acele trăsături care
sunt specifice măştii ca obiect ritualic şi ca obiect cu funcţie teatrală.
În primul capitol, Masca. Funcţie şi semnificaţie, am intenţionat să
stabilim cât mai clar importanţa şi rolul pe care masca a avut-o în culturile
primitive, caracterul acesteia de mediator între lumea reală, a oamenilor, şi
cea a forţelor cu puteri magice, imaginată de aceştia, pentru a înţelege mai
bine natura şi a asigura echilibrul existenţial.
În cel de-al doilea capitol, Masca şi marile civilizaţii ale lumii, am
urmărit evoluţia măştii în principalele civilizaţii din antichitate (africană,
aztecă, greacă şi romană), oprindu-ne în special asupra rostului acesteia în
cadrul credinţelor acestor popoare şi în relaţie cu viziunea lor asupra lumii,
iar, mai apoi, a modului în care divinităţile intervin în viaţa cotidiană şi felul
în care aceasta poate fi influenţată prin ritulurile cu măşti.
Capitolul al treilea, Societate, credinţă, mască în civilizaţia
tradiţională românească, se axează pe studierea obiceiurilor româneşti unde
masca îşi face simţită prezenţa, precum şi legătura acestora cu organizarea
socială şi familială. Am căutat să înţelegem importanţa măştii pentru
societatea românească tradiţională, în mod concret pentru lumea satului,
precum şi motivul pentru care este atât de prezentă pe teritoriul ţării noastre.
Totodată am discutat cele mai importante obiceiuri cu măşti, respectiv
caracterul lor de a genera şi spectacol.
În capitolul patru – Masca în istoria teatrului - am surprins apariţia şi
evoluţia măştii în reprezentaţia teatrală, de la naşterea teatrului până în
contemporaneitate, să explicăm motivele demitizării măştii, precum şi
transformările pe care le suferă aceasta din momentul în care îşi pierde
funcţia de obiect ritualic, în favoarea celui de obiect pur artistic, să observăm
cât din caracteristicile iniţiale mai păstrează masca în momentul în care este
folosită în contextul unui joc cu valenţe spectaculare, cu prioritate.
Capitolul, Masca în teatrul modern, relevă nevoia teatrului
contemporan de a inova în planul scenografic şi a jocului de lumini, precum
şi căutările oamenilor moderni de teatru pentru noi moduri de exprimare,
uneori prin întoarcerea la originile teatrului şi implicit la mască. Ne-am oprit
la Alfred Jarrz, care la sfârşitul seciolului al XIX- lea a propus masca
patafizică, şi la trei regizori ai veacului al XX- lea: Giorgio Strehler, Andrei
Şerban şi Ion Sava, care prin spectacolele lor de teatru au căutat să aduca în
prin plan masca. Primul prin propunerea unei viziuni teatrale în care respectul
pentru mască şi pentru meseria de actor era foarte important, iar, cel de-al
doilea prin spectacole cu măşti care readuc în prim plan latura spirituală a
acesteia, scopul fiind recuperarea unor trăiri pe care omul modern le-a
pierdut. Iar, cel de-al treilea, printr-un spectacol de referinţa, Macbeth.
Fiind vorba de un subiect ce vizează o durată lungă de timp, precizăm
că în teza de doctorat am insistat asupra acelor perioade istorice, respectiv
acelor societăţi, care au mizat pe mască. Mai întâi, asupra preistoriei şi
antichităţii, apoi asupra evului mediu şi, în continuare, a epocii
contemporane, răstimpuri în care masca a avut fie funcţie ritualică, fie doar
una de recuzită. Desigur, cu precizarea că de fiecare dată am urmărit
încadrarea lor în contextele ce le-au folosit din varii perspective.
Urmărind, în capitolul Concluzii, evoluţia şi locul măştii în
societatea umană am ajuns la constatarea firească că de-a lungul mileniilor s-
au produs transformări vizând funcţia acesteia, transformări generate de
nivelul de dezvoltare atins de diversele comunităţi umane peste timp, cu
repercursiuni decisive asupra mentalităţilor. Masca este obiectul care a permis
de la începuturile civilizaţiei dedublarea omului, ajutându-l astfel să îşi
inoculeze ideea speranţei. Indiferent că ne referim la masca din societatea
primitivă sau la masca de carnaval din timpurile recente, aceasta şi-a păstrat
una din cele mai importante caracteristici şi anume aceea de a „proteja”
purtătorul ei.
Un alt aspect ce îl constată lucrare este legătura indistructibilă ce a
existat între mască şi spectacol. Indiferent că vorbim de ritual, de obicei sau
de teatru, aceasta trăieşte, capătă expresivitate şi valoare doar în momentul în
care e asociată cu spectacularul, ştiut fiind că masca capătă semnificaţii prin
felul în care este purtată sau jucată.
Referindu-ne la mască, la început aceasta a avut un caracter utilitar,
ajuta omul în procedeul de camuflare şi de deghizare, iar, mai apoi, a fost
investită cu puteri magice, devenind un mediator între acesta şi forţele
supranaturale. Ca recuzită de teatru masca devine un mediator între actor şi
spectator şi are menirea de a transmite ceea ce doreşte regizorul
spectacolului, pe când masca de carnaval are rolul de a ascunde identitatea
purtătorului. În acest caz pare a fi un obiect care îşi schimbă valenţele în
legătură cu funcţia cu care este investită.
În momentul în care ne-am referit la estetica măştii s-a constatat că
diferă în funcţie de ritualul în care este folosit şi, implicit, de energiilece
trebuie să le transmită. Dacă vorbim de ritualuri de vânătoare, masca de cele
mai multe ori preia trăsăturile animalului vânat pentru a ajuta vânătorul în a
stăpânii spiritul vânatului. Măştile funerare sunt cele care au ca scop să
conserve imaginea defunctului nealterată (de exemplu la egipteni, la egeeni
etc) tocmai pentru a sugera ideea veşniciei acesteia, dar şi pentru a obliga
sufletul mortului să nu se întoarcă. Este interesant de remarcat şi că măştile
groteşti sunt printre cele mai răspândite şi acestea au diverse funcţii, fie de a
implementa frica, de a îngrozi oamenii şi a-i face să respecte diverse lucruri
ce ţin de ritualul în care este folosită masca, fie de a ţine departe spiritele rele
şi de a proteja purtătorul măştii şi aparţinătorii acestuia. Totodată măştile
groteşti reprezintă imaginea pe care omul şi-a făcut-o în legătură cu
divinităţile pe care acestea le reprezentau, dar şi pentru că majoritatea
credinţelor presupuneau îmbunarea zeilor prin diverse ritualuri, sacrificii etc.
Am ajuns, în final, la o concluzie importantă şi anume că nu putem
despărţi tranşant masca de spectacol. Prezenţa măştii în spectacolul-ritual sau
în spectacolul de teatru, în condiţiile în care ambele reprezentaţii au nevoie de
actanţi şi de spectatori, o putem percepe şi din perspectiva funcţiei de piesă
de recuzită, dincolo de mesajele pe care le conţine în sine. E interesant totuşi
că în chiar teatrul modern se acreditează ideea că masca nu mai trebuie să
aibă nici o valenţă ritualică, fapt ce demonstrează că mulţi dintre creatorii de
teatru tratează masca cu respectul cuvenit, pentru a nu se întoarce impotriva
lor.
A reieşit, nu o dată, , ca o controversă ce pare a deveni perenă, că
prezenţa măştii în spectacolul de teatru modern poate conduce la
neutralizarea personalităţii actorului, reducându-l pe acesta la un personaj-tip,
la o tipologie. Dacă unii regizori au îmbraţişat această idee, tocmai pentru că
servea spectacolul şi-l scotea de sub semnul realităţii, alţii au considerat că
masca poate sărăci actorul ca individ şi aportul pe care acesta îl poate aduce
personajului interpretat. Concluzia este însă că ea va continua să existe în
universul teatral şi în continuare.
Desigur, la finalul tezei de doctorat am putut afirma, fără să greşim, că
metamorfoza funcţiei măştilor peste timp nu a alungat umbra de mister
impusă la începuturi. Dincolo, însă, de această realitate, este limpede că
masca poate fi considerată o creaţie a omului care indiferent de funcţia
primită la un moment dat a servit şi serveşte accentuării laturii spectaculare a
ceremonialului sau spectacolului de teatru, întotdeauna în folosul umanităţii.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Albert L., Măşti şi sărbători de iarnă în Elveţia, în Secolul XX
***Arlecchino servitore di due padroni, <caiet-program>, Ed.
Piccolo Teatro di Milano, Milano, 2002
***Bestie. Santi. Divinita. Maschere animali dell' Europa
traditionale, Torino, 2003
Bonnard A., Civilizaţia greacă, vol. I, vol II, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1967
Căpuşan-Vodă M., Dramatis Personae, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980
Chevalier A., Gheerbrant J., Dicţionarul de simboluri, Ed. Artemis,
Bucureşti, 1995
Dăncuş M., Măşti şi jocuri cu măşti din Maramureş, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 2008
Drimba O., Teatrul de la origini şi până azi, Ed. Albatros, Bucureşti,
1973
Elisseeff V., Elisseeff, D., Civilizaţia japoneză, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1996
Gernet J., Lumea chineză, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985
Ghinoiu I., Obiceiuri populare de peste an, Ed. Fundaţiei Culturale
Române, Bucureşti, 1997
***Masquess. Chefs-d'oeuvre des collections du musee du quai
Branly, Paris, 2008
Mănuţiu M., Despre mască şi iluzie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007
Pandolfi V., Istoria teatrului universal, vol I-III, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1971
Pavel E., Jocuri cu măşti, Ed. Comitetului de cultură şi educaţie
socialistă al judeţului Iaşi, Iaşi, 1971
Sava I., Macbeth cu măşti, în Lumea, Bucureşti, an II, nr. 24,
1946