TEXTUL DRAMATIC

Trăsături CLASA a VII-a

MATEI VIȘNIEC Este cel mai cunoscut dramaturg român contemporan.

Vrem să vă dăruim câte o fereastră

TEXTUL DRAMATIC este scris cu scopul de a fi jucat pe scenă, în faţa spectatorilor. Este cunoscut și sub denumirea de piesă de teatru.

• Etimologic , drama înseamnă acţiune. • Dramaturgul nu povesteşte faptele, ci le lasă să

se desfăşoare în faţa spectatorului . • Astfel, ideile şi sentimentele autorului reies

indirect ; ele vor fi deduse de către spectator ( cititor) după vizionarea (lectura) spectacolului.

STRUCTURA FORMALĂ • ACT – subdiviziune a unei piese, care

cuprinde mai multe scene. Între acte sunt pauze , cu scopul schimbării decorului.

• SCENĂ – subdiviziune a unui act , care surprinde o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. Este delimitată de intrarea sau ieşirea unui personaj din dialog.

• TABLOU - cuprinde un dialog sau un monolog al unui personaj în cadrul aceleiaşi scene, desfăşurat într-o anumită parte a decorului .

ACŢIUNE MODURI DE EXPUNERE

• Spaţiul şi timpul sunt limitate. • Numărul personajelor este, de asemenea, limitat. • Acţiunea este bine organizată, concentrată în jurul unui

conflict puternic. • Textul dramatic este o succesiune continuă de replici,

deci textul este integral dialogat. • Dialogul este modul de expunere caracteristic, dar

adeseori este folosit monologul. • Descrierea , ca mod de expunere , poate să apară în

indicaţiile scenice sau în replicile personajelor.

SUBIECTUL DRAMATIC • Acţiunea se derulează pe scenă prin faptele şi

dialogul personajelor. Ea este structurată în : expoziţiune conflict sau intrigă desfăşurarea acţiunii punct culminant deznodământ şi cuprinde o succesiune de evenimente care se

dezvoltă în jurul conflictului dramatic.

AUTORUL

• Personajele iau locul autorului . • Autorul se manifestă direct doar prin indicaţiile

scenice şi de regie , iar indirect prin textul său .

• INDICAŢIILE SCENICE Sunt indicaţiile pe care le face autorul şi care se

află intre paranteze ; ele se referă la timp,spaţiu, gestică, decor sau jocul actorilor.

Ajută la transpunerea textului în spectacol . • REPLICA este un enunţ de mărime variabilă,

rostit de un personaj, în cursul unui dialog.

SPECII DRAMATICE

• COMEDIA – specie a genului dramatic, în versuri sau în proză , cu un conflict aparent puternic şi un deznodământ vesel , care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor , a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate

• TRAGEDIA – specie a genului dramatic , în versuri sau în proză , cu un conflict foarte puternic şi un deznodământ nefericit

• DRAMA – specie a genului dramatic , în versuri sau în proză , cu un conflict puternic şi un deznodământ grav, în care elementele tragice se împletesc cu cele comice

Caragiale –veşnic actual

Scene din spectacol - 2003

SĂ RECUNOAŞTEM UN TEXT DRAMATIC !

1. Citește din manual textul Vrem să vă dăruim câte o fereastră, de Matei Vișniec, pag. 154-158. 2. Rezolvă exercițiile de la rubrica Impresii după prima lectură, pag.158-159.

Citeşte cu atenţie textul pentru a răspunde cerinţelor :

IORDACHE ( şade pe un scaun şi dă un brici la piatră , fredonând ) : “ Că

mă cere, mamă, cere. – Cine ... Te mai cere? – Şi mă cere d-un bărbier...” PAMPON (intrând prin fund ) : Aici este frizăria lui d. Nae Girimea ? IORDACHE ( sculându-se politicos ) :Da, poftiţi ... Barba ? Părul ? PAMPON : Nimic. IORDACHE : Atunci , poate ,vă spălaţi la cap ? PAMPON : Eu nu mă spăl niciodată la cap , pentru că sufăr de ... IORDACHE : De măsea ? Ştii cum ţi-o scoţ ? Odată ... Pac ! PAMPON : Ei , nu de măsea ... sufăr de bătăi ... IORDACHE : De bătăi ? ... Ştii cum le ... PAMPON : Ei ! Lasă-mă-n pace , omule ; nu mă spăl la cap pentru că sufăr

de bătăi de inimă . Înţelege odată că n-am venit pentru alişveriş. IORDACHE : Atunci , pentru ce ? PAMPON : Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea ... Nu cumva eşti dumneata ? IORDACHE : Nu , eu sunt calfă ... ( I.L.Caragiale , D-ale carnavalului )

1. Prezintă personajele din text şi relaţia dintre acestea.

2. Realizează caracterizarea succintă a lui Iordache.

3. Menţionează modul de expunere folosit în scrierea operei “D-ale carnavalului”.

4. Transcrie două indicaţii scenice. 5. Explică rolul semnelor de punctuaţie.

RĂSPUNSURI 1. Personajele care apar în text sunt : Iordache , bărbier, calfă în frizeria lui Nae Girimea şi Pampon care vine la frizerie pentru a discuta o

problemă cu Nae Girimea şi nu pentru a beneficia de serviciile bărbierului.

2. Caracterizarea lui Iordache : - politicos (“ sculându-se politicos”); - serviabil (“Da, poftiţi ... Barba ? Părul ?”) - volubil (“ Că mă cere, mamă , cere ...”)

RĂSPUNSURI

3. Modul de expunere prezent în text este dialogul. 4. Indicaţii scenice : “ şade pe un scaun şi dă un brici

la piatră, fredonând “ ; “ sculându-se politicos”. 5. Semnele de punctuaţie redau diferite tipuri de

intonaţie referitoare la stările sufleteşti ale personajelor ( expresivitatea virgulei şi a enunţurilor exclamative sau interogative ).

Punctele de suspensie marchează , fie o întrerupere , fie o pauză mai mare şi exprimă ezitarea , întârzierea voită a continuării comunicării . Indică oralitatea textului.

MATERIAL DIDACTIC REALIZAT DE

Prof. Daciana Vițelari