Linite

Atta linite-i n jur de-mi pare c audcum se izbesc de geamuri razele de lun.

n pieptmi s-a trezit un glas strini-un cntec cnt-n mine-un dor, ce nu-i al meu.Se spune, c strmoii, cari au murit fr de vremecu snge tnr nc-n vine,cu patimi mari n snge,cu soare viu n patimi,vin,vin s-i triasc mai departen noivieaa netrit.

Atta linite-i n jur de-mi pare c audcum se izbesc de geamuri razele de lun.

O, cine tie - suflete-n ce piept i vei cntai tu odat peste veacuripe coarde dulci de linite,pe harf de-ntuneric - dorul sugrumati frnta bucurie de viea? Cine tie? Cine tie?

Venii dup mine, tovari!

Venii lng mine, tovari! E toamn, se coacepelinul n boabe de strugurii-n gue de viperi veninul.

C-un chiot vreau astzi s-nchinn cinstea slbaticei mele minuni, care pleaclsndu-m singur, cu plnsul, cu voi, i cu toamna.

Venii mai aproape! - i cel care areurechi de-auzit s aud:durerile nu sunt adnci dect atuncea cnd rd. S rd deci astzi n mineamaruli-n hohote mari s-i arunce pocalul n nori!

Venii lng mine, tovari, s bem! Ha, ha! Ce licrete-aa straniu pe cer? E cornul de lun? Nu, nu! E un ciob dintr-o cup de aur, ce-am spart-o de boltcu braul de fier.

Sunt beat i as vrea s drm tot ce-i vis, ce e templu i-altar!

Venii lng mine, tovari! Ca mne-o s mor, dar v las moteniresuperbul meu craniu, din care s beipelincnd vi-e dor de via, i-otravcnd vrei s-mi urmai! - Venii dup mine, tovari!Omul, privit structural i existenial, se gsete ntr-o situaie de dou ori precar. El triete de o parte ntr-o lume concret, pe care cu mijloacele structural disponibile nu o poate exprima; i el triete de alt parte n orizontul misterului, pe care ns nu-l poate revela. Metafora se declar ca un moment ontologic complementar, prin care se ncearc corectura acestei situaii de dou ori precar. Admind c situaia aceasta a omului rezult din chiar fiina i existena sa specific, suntem constrni s acceptm i teza despre rostul ontologic al metaforei ca moment complementar al unor stri congenital precare. Metafora nu poate fi deci numai obiectul de cercetare i de analiz al poeticei sau al stilisticei, ce figureaz n programele colare; importana ei se proiecteaz imens pe zrile meditaiei. Metafora este a doua emisfer prin care se rotunjete destinul uman, ea este o dimensiune special a acestui destin, i ca atare ea solicit toate eforturile contemplative ale antropologiei i ale metafizicei.

(Lucian Blaga, Geneza metaforei, 1937)