ION IONESCU-BUCOVU

POEMELE SENECTUŢII

2011

Se dedică autorului unei opere de mare valoare (Ion Ionescu-Bucov - "Martirii lui Eros")

Jocul conştiinţei, şi lupta naturii cu sine însăşi.Suflul ce pune în mişcare roţile dinţate ale realităţii.Peste talazuri, se înalţă mereu alt talaz,să se prăbuşească, apoi, ca şi cum n-a fost.

Lucrurile: atât de legate între ele -za cu za, într-o perpetuă izbucnire de spaimă, durere şi tânguire;lanţul vieţilor şi-al morţilor ocolind sardonic esenţa.

Şi..., undeva, pierdut în veşnica rătăcire, Omul.Omul şi tăcerile sale.

Perdele ce se ridică, se lasă - o nouă tragedie a fost uitată deja.Iarăşi, la fel de zădarnic, zvâcnetul şi beţia curajului de-a privi în prăpăstii.Da! E oglinda, acolo!Nu! Nu zbura, Omule, căci pământul se va mânia -acolo-n adâncuri e izvorul durerii...

Mereu, mereu întrebări: unde eşti libertate?În care lacrimă te-ascunzi? Din câtă ruină construise-va cerul acesta? -oh, fluture, cum porţi pe àripile tale mângâierile toate!

G.D.Toma

Gheorghe Luchian (D-l Ionescu Ion imploră cerul pentru nemurirea sa):

„ Stimat coleg, ai har. (Tot eu scriam)Și te asigur, nu sunt vorbe goalePrin darul tău, de care aminteam

Ai nemurirea scrierilor tale.”

gh. luchian d/aquila.

pe plajă

dormi pe plajăcu nisipul în mâini,

imagineaza-ţi că e aur,strânge-l între palme

ca pe sânii iubiteiapoi

priveşte marea armonioasăşi albastrul cerului

şi gândeşte-tecă viaţa noastră amestecă nisipul

cu cerul şi cu eternitatea:nisipul vieţii fugar

care se strecoară printre degeteca printr-o clepsidră lacomă

care devorează timpulşi ne aruncă în infinit.

30 mai 2011

AZI NOAPTE

Azi noapte m-am trezit cu tine-n braţe,

navigasei printr-un ocean de iluzii

şi te aşezasei lângă mine

ca o pasăre de noapte

pe acoperişul unui crematoriu.

Eu visam că erai tu,

dar nu erai în realitate,

era spiritul tău,

căruia încercam să-i dau o formă,

pentru a-l îmbrăţişa.

Doar ochii cu luminile lor astrale

mă pândeau ca doi tâlhari

care voiau să-mi fure sufletul…

Şi eu, dormind, îţi mângâiam sânii

şi-ţi povesteam despre chinurile lui Ulise

care înfruntase mările şi depărtările…

Simţeam căldura buzelor tale

care-mi şopteau să tac,

pentru a privi în constelaţia Lirei,

unde se proiectau chipurile noastre

în lumea de dincolo de noi…

Tu ziceai că eşti ea,

eu ziceam că sunt el,

adică Ulise cu Penelopa,

şi plini de ambiguităţi,

ne minţeam unul pe altul că ne iubim…

duminică, 24 mai 2009

Au înflorit salcâmii iar

au înflorit salcâmii iară cu albul pur şi verde crudşi primăvara se răsfaţă dansând în vârful unui dud,

trosnesc şi mugurii-n grădină şi păsările ciripesc,alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc.

la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă,singurătatea lui de-o viaţă devine astăzi şi mai fastă.

el acolo îşi cheamă soaţa în orizontul dimineţiicând toate păsările zburdă de bucuria nouă-a vieţii.

fug rătăcind cărări de vis gâze şi fluturi şugubeţicare s-au zăpăcit şi ei, umblând pe câmp aproape beţi,

albinele culeg nectarul dulceţii florilor de maişi toată liota de gâze pornit-a nunta în alai.

privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur,cântând în razele de soare de dimineaţă la azur.

un pitpalac nebun şi singur se vaietă pe un tăpşancă a îmbătrânit, săracul, şi n-a ieşit de-acum un an.

această dulce primavară i-a prins pe toţi nepregătiţişi, bucuroşi de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti.

când îşi vor reveni în fire cu toţi se vor simţi trădaţide-această doamnă- amăgitoare cu sânii ei prea decoltaţi.

Umbra timpului 

Cade umbra timpului în van,Cum se duce timpul an de an.

 Braţul lui de vânt ori mâna ta,Semn de-adio tragic îmi făcea.

 Cat de zor în noapte iar şi iar,Pasărea spin căzută în zadar

 O caut pe- albastrul de sticlă ceresc

Degeaba însă că n-o mai găsesc. 

Şi trandafiu-n glastr-a veştejit,Ce-aş da ca să-l mai văd iar înflorit.

 Din apa vremii să m-adăp un stop,

Să-mi vină tinereţea la galop. 

Brumată inima de atâta timp,Degeaba –ncerc că nu mai pot s-o schimb.

 21 mai 2011

o, dulce cântec… 

o, dulce cântec, mă cheamă mareași depărtarea,

valuri de înalte, spumoase, verzi,din ochi le pierzi,

în larg corăbii alunecă pe-albastrele undeîn zbor pescăruşi le răspunde,cântecul lor, ţipăt de noapte,

în neagra singuratate.aş vrea să iau în braţe nisipul, malul

și dulcele valul,din spuma lui mi se năzare

crăiasa-n zare,se-ntruchipează ca în vitralii

șterse madone, palide, stranii.vin dulci de undeva basme arabe

gătite-n salbe,văzduhuri de ape adumbrite-n amurg

ce veșnic curg,ducând cu ele doruri târzii şi vise

spre ţărmuri deschise. 

20 mai 2011

De voi muri 

De voi muri, nu-mi ridicaţi morminte,Duceţi-mă în cimitir la noi,

Voi sta culcat pe spate şi cuminte,Printre zăpezi şi viscole si ploi.

 Că chipul meu de lut, acum cenuşă,

Se va topi în iarbă şi-n pământIar sufletul zbura-va către cer.

 Să-mi aruncaţi poemele în vânt…

 Că toate-au fost iubire şi durere,Cuprinse într-o viaţă trecătoare,

De cineva e dornic a le cere,Să nu le daţi, cititul lor  mă doare.

 Ce nu am spus în versuri acum iată

O spun doar două flori peste mormânt,Căci unde-i omul care-am fost odată?

Şi vers şi suflet s-au topit în vânt. 

Rămân eterne  frunzele si norii,Cerul albastru, soarele şi râul,

Teiul ce-şi varsă floarea peste mineOgorul gliei, pâinea noastră, grâul…

 19 mai 2011

  

chipul tău de floare rară  

chipul tău de floare rarăse dizolvă-n mine-ncet,

cănd te văd printre nucet,seara-n aerul de-afară.

 s-au împrimăvărat teiişi miroase-a corpul tău,

te vor admira şi zeii,sete mi-e de tine rău…

 cu lacrima sângerândă,

sunt şi cântec , sunt şi gând,cu figura ta cea blândă,

tu eşti floarea pe pământ. 

ochiul meu albastru, verde,ţi-a căzut pe sufleţel,

te-ar mai admira niţel,frică mi-e a nu te pierde…

 28 aprilie 2011

te-am visat… 

te-am visat, mândro, visatcă eram la noi în sat

te culcam pe mâna stângăcă dreapta mi-era nătângă.

 te culcam pe iarba verde,unde dorul ni se pierde,

ce iubire, ce plăcerece dulceaţă de muiere…

 eu puţin aerian,

nu te văzusem de-un an,pe fundal de cer albastru,

mi-ai căzut precum un astru. 

ce incest, frumos, prea cast,în acel albastru vast,

tu din ochi mă sorbi, mă sorbi,iară noi eram doi orbi.

 cănd o fi să fii fiind,

să mă-nveti cum sânt murindîn acest strigăt de iubire

să nu mă scoţi şi tu din fire. 

să nu mă dai pe uşă-afarăcă te-am iubit şi eu o varăşi când o fi să-mi fie rău,să mă agăţi de şoldul tău.

 cu trupul meu uracat pe cruce,

să fiu acela care-ţi ducepăcatele la cerul sur

că n-ai avut niciun cusur. 

cu ochii tăi închişi, enormi,privesc la tine cum mai dormi,iar eu din cer îţi dau semnaleprivind la corpul dumitale.

 26 aprilie 2011

MINTE-MĂ!

minte-mă,dar minte-mă frumos,

spune-mi că din piatra secundeiai făcut fluier de os

şi mai spune-mică pentru tine am murit

şi trupul meutrece neliniştit prin gândul tău,sau vine spre tine ca o fantomă,

ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă. 

când plopii-şi zdrenţuiau frunzele,foşnetul, durerea,

tu îţi pierdusei printr iluziisufletul şi toată averea

şi-ai rătăcit

prin trecutul meuca o felină prin junglă,

nu ştiai că dorul de mineo să te-ajungă.

 cu mult mai tristă ca înainte

îţi rumegai gândurile printre cuvinteşi treceai vindecând uscăciuni,

răscolind amintirileprintre cenuşă, printre tăciuni.

te jucai cu ficţiunile,surâdeai pentru doi, pentru trei

şi surâs pentru mine n-aveai. 

minte-mă azi peste timp,spune-mi că-n tine doarme

un trup străinşi c-ai vrea să se spargă

cum în apă se rupe o algă. 

demult nu mai suntem noi înşine,spaţiul dintre noi

s-a dilatat,s-a făcut ţăndări…

 pe coloana timpului rezemaţi,

doi străini, doi amanţi,tigri zvelţi, ne-adulmecăm mereu,

printre culorile de după ploaie de curcubeu.umblăm prin sahare uitate de vremepierduţi în iluzii, scăldaţi în dileme…

 joi, 21 aprilie 2011

POEM DE   DOR

tu eşti visul meu de noaptece-mi populezi secundele nedormite,

tâmpla sprijinită pe inima tas-a albit de timp, iubite.

gura mea, alături de gura ta tace,cutremurul din tine nu-mi dă pace,

ştiu tot ce nu ştii despre mine,stau în genunchi ca-ntr-un templu pe pietre de iad

şi-mi caut în viaţă un vad,adorm sub cerul cald al trupului tău,

mă mişc între hotare de vis ca-ntr-un hău,te-am rupt din aer ca pe-o cicoare

şi mi-am trecut inelul prin tine,am simtit corpul tău cum dogoare

şi mă-mpresoară ca nişte alge marine. 

apoi am adormit cu tine în gând,eram printre plopii arămiţi de toamnă,

eu m-am trezit în noapte plângândşi tu ma strigai: să nu mai plângi, doamnă!

 cu ochii orbi şi albaştri te caut prin lume,

dureroasă căutare târzie, anume,îţi mângâi vertebrele şi ţi le număr

şi stau rezemată de propriu-ţi umăr,te strig disperată prin codri şi vreme

şi nu-mi răspunde nimenişi nimeni nu vrea să mă cheme,

glasul mi se rupe sub sărutul tău de-nceput,

când luna, romantic, striga că m-ai vrut,parcă văd torţele luminilor când se-aprindeau

în ochii tăi luciferici şi cum mai ardeauşi eu le stingeam cu lacrime ninseşi tu le sorbeai, cerându-se stinse.

mi-ar fi plăcut să fii o liană înflorită şi verdesă mă-mpresori, iubite, pentru a nu mă mai pierde,

să-ţi simt pe vecie lângă obrazul meu răsuflarea,poate nu ne venea aşa de repede, tristă, uitarea.

 a venit vremea când plouă afară

mi-e toamna în suflet şi-n suflet mi-e seară,pasărea verde pe cer fără lună,

ne-aduce în suflet tristeţe, furtună. 

fug prin vreme de timpul târziuşi-aş vrea ca odată să te nasc încă viu

şi să-ţi simt răsuflarea lângă nările mele,punându-mi în deget vreo şapte inele,

să-ţi aud glasul atârnat de stelele nopţiicum mă strigă duios printre zăbrelele porţii…

 când stau singură la margine de timp

şi cânt ca orfeu în pustiu,tâmpla mea albă, aproape de stele,

se spală cu roua de cer azuriu…e târziu, e târziu…

 20 aprilie 2011

iau crucea cu tine, Isuse  

Iau crucea cu tine, Isuse,Ca s-o urcăm în nemurire,Să spălăm păcatele lumii,

Să fim doar bunătate şi iubire. 

Iau crucea cu tine, Isuse,Pe Golgota cea mare din noi,

Să spălăm păcatele lumiiŞi lumea s-o mântuim de nevoi.

 Iau crucea cu tine, Isuse,

Căci soarta ne este amară,Să intri singur  în nemurire

Cu această dulce povară. 

Iau crucea cu tine, Isuse,Mai rabdă o oră de chin,

Că Domnul din ceruri te vedeŞi-ţi pregăteşte un alt destin.

 Iau crucea cu tine, Isuse,

Pentru a lumii mare durere,Suferinţa ta este-a noastră

Şi fără tine nu piere. 

Urcăm Golgota împreunăÎn sudalme şi chinuri,

Suie la ceruri mai repedeCă lumea te cântă în imnuri.

 20 aprilie 2011cuvintele de apoi

cuvintele vorbesc o altă limbăau toate o ambiguitate

din care nu mai înţelegem nimic,câteodată suntem jigniţi

şi devenim taciturnine împotmolim

în sufletele altorascormonim degeaba

prin trecut în munţii de amintiriaruncate la coşul de gunoi.

tăcerea ne astupă spasmodicambele urechi

văzând cum trosnesc lacrimilepe faţa unei fecioare.

vremea priveşte mişcatăla acest turn babelîn care cuvintele

se rătăcesc.o altă limbă ar trebui inventată

în care cuvintele să fie muteşi să aiba miros de floare.

30 martie 2011

 

Cum zboară viaţa-n asfinţit

Cum zboară viaţa-n asfinţitAşa încet pe-un ton şoptit

Precum se stinge-n van o floare

Şi-apoi de frig, uscată, moare.Aud din depărtări cum cântăAl vieţii imn cu taina-i sfântăŞi cum răzbate peste vreme

Cu bucurie  să ne cheme.Cum anii-n urmă ni se lasăPrintre amurguri de mătasă

Şi viaţa asta ne tot poartăPrintre furtuni, bătuţi de soartă.

Cât vezi cu ochii numai cerŞi vraja marelui mister

Cum prinde viaţă o fiinţăÎn uimitoarea biruinţă…Din truda vremii secularăSeminţele ce germinară

Dădură roade  pe câmpiiŞi ne-au născut pe noi, copii.Cu trupul toţi dintro tulpinăNe scoase Domnul la lumină

Prin timp cu aripi obositeCernuţi prin plasa unei site.

Nu vom învinge veşniciaCăci ne-a fost dat vremelnicia

Şi ce se naşte tot dispare,Aşa e viaţa,  trecătoare…

29 martie 2011

tango

tot ce-a fost asearăs-a dus, s-a dus în neant,mirosul părului mătasos,

atât de apropiat de faţa meaeste acum străin;

azi nimeni nu mai dansează,nimeni nu mai plânge,

nimeni nu mai şopteşte la urechecuvintele cu iz de portocalăcare dorm pe perne de vis.

cineva râde, cineva a plecat,cineva strigă disperat

după acel amurg de vis.nu ştiu ce se întâmplă

că nimic nu mai  rămâne aşa cum a fost,seara aceea luminoasă

atât de scurtăa trecut în analele dragostei neîmplinite

într-un respiro tragicpe muzică lui Vivaldi.. .şterge-n ochii tăi lumeadin ţinuturile himerice

că primăverile sunt aşa de rareşi câteodată vin cu ploi,

cu tunete şi trăznetede îngheaţă şi glsul privighetorii.

cum zbori zadarnic în visul himerii,stăpân o clipă pe amăgitorul vis,

vei cădea robit ca sclavii lui Michelangeloşi vei schimba visu-n amintire.

ce tango frumos, cu muzica lui languroasă,miros de parfum,

din două firi vom face nefiinţa,frânte fioruri de femeie

visate în seraiuricând buza-i a atins obrazul lui narcis.

24 martie 2011

viaţa asta

Curg în  noapte fără numeVisele de dor postume,Să re-nvie nu se poate,Trec în amintire toate.

Căci în viaţă nu-i pe vruteClipa dulce zboară iuteŞi-n durerile ei sumbre

Ne loveşte-ncet cu umbre.

Nu se poate să mai vieClipele de dor să-nvie,

Doar în viaţă totul curgeNumai omul le deplânge.

Viaţa asta ca o hidrăSe scurge printr-o clepsidră

Şi-n a timpului durereTotul trece, totul piere.

20 martie 2011 

 

iubita trădată

Peste cetatea noastră amurgu-ncet se lasăŞi noaptea cade tristă ca o imensă plasă.Şi-apare luna dulce în pânza de argint

Prinzând îndrăgostiţii ce încă se mai mint.Iubitul ca pescarul ar vrea să fie darnicDar plasa amintirii cade pe ei zadarnic.Timpul hain la suflet de ei s-a depărtat

Şi în zadar iubita trădată i s-a dat.

18 martie 2011

iubire   blondă

iubire blondăte-am visatcu lacrimile

drept fântâniera târziu

la noi în satpărea că suntem

doi străini.şi am venitla tine-n vis

să-ţi dauo dulce sărutare,iar visul nostru

s-a închisşi am căzut

aşa-n uitare.

se lasă seara-ncetpe pleoape

o zi din viaţăs-a mai scurs

umbre se leagănăpe apeîn buza

tristului apus.

am deschis ochiicătre cerpriveam

la soare şi la lunăca să te cer,

mândro, te cer,să fim de-apururi

împreună.

tot aşteptândsă vii odată

ca să-mi răsai frumosîn prag

cu chipul tău gingaşde fată

să-mi mângâisufletul pribeag.

n-a mai rămasîntr-un potir

decât a visului ispită,şi efemerul elixir

cu dulcea apăotrăvită.

la timpurileviitoare,

un curcubeucu-nalte punţi

spre –nlănţuirilestelare

cu misticele noastrenunţi.

15 martie 2011

amurg...

încet biruitor se lasăamurgul singur ca o plasă,

și cade noaptea ca în vissub floarea dulce de cais.

în zări  şi-a încetat cântareafantastică, privighetoarea

și glasul ei fermecătors-a înecat într-un izvor.

picură din cer doar stelepeste gândurile mele,

călărind pe calul murgumbrele peste amurg.

luna, trista domnişoară,zâna nopţilor de vară,a răsărit din mare iar

din apa rece de cleştar.

desfrunziţi teii de lunăpâlcuri-pâlcuri se adună

și dansează pe poiată,ca nebunii noaptea toată.

eu ca vânător de visețin ferestrele deschise

și privesc la feerieseara până la chindie.

5 mai 2011

între osie şi   roată

nu mi-e foame, nici destin,nu mi-e sete, nici pelin,

nu mi-e dor, nici amăgire,nu mi-e grijă, nici iubire.nu mi-e frică, nici cucută,

o fac să fie făcută.călător pe bordul nopţiicaut nume la toţi morţii

să le scriu în coliliiîntre dulci melancolii.

de va fi, va fi odatăîntre osie si roată,

timpul să mă depene,între dor şi ţepene

fără pic de lăcrimioare,de la cap pân’la picioare,îngropat în flori de câmpsă rămân bolâng şi tâmp.blestemat de cinci neveste

că le-am rupt sânii prin vestesă m-arunce in dorul lor

ca pe orice muritor.nu mi-e dragoste, nici gând,

sau amintire plângând,nu mi-e câmp şi nici durere

care piere si nu piere,nu mi-e timp şi nu mi-e piatră,

fără tindă, fără vatră,nu mi-e mamă, rădăcini,

doar cărările cu spini,amintirea mai încape

într-un tremur pal de ape,…se duce ca o nălucă

unde-o vrea vântul s-o ducă…

28 februarie 2011 

acoarelă de   seară

roşul se topeşte peste deal,pânza serii pare marea-ntinsă

parcă-i labirintul lui dedalîncrustat pe o câmpie ninsă.

pensula creaţiei divinea suit pe cer tabloul pur

soarele se-neacă-n crinolineparc-ar fi o noapte din jaipur.

pe un fond albastru-arămiuîngerii coboară pe pământşi în dunga timpului pustiuse înalţă glasul unui sfânt.

cade peste suflet grav cezarulpeste răni şi plânsete caduce,

noaptea vine ca să-şi ieie darulrăstignind tristeţile pe cruce.

oo, natură, prinsă-n şevalet,stă-n culori măreaţa ta făptură,vreau să-ţi fiu slugarnicul valet

să rămâi la mine-n bătătură.

vreu să-nfig în lună un cuţitşi tot cerul să-l mânjesc cu sânge

să ţâşnească totu-aşa subitpeste bolta-ntreagă care plânge.

eu să fug încotro nu ştiu undecriminalul dorului de spaţii,să dispar în câteva secunde,

înghiţit de marile nesaţii.

23 februarie 2011 

mira-m-aş

mira-m-aş că viaţa meaa trecut ca o părere,

doar un vânt, o adiere…mă-nvolbură doruri adânci

am trecut peste piscuri de-azur,peste munti, peste stânci,

am învins de  toate,cărări

de spini, de foc, de cuie,în această viaţă haihuieşi-acum mă întreb năuc:

spre ce abis, Doamne, mă duc?

19 februarie 2011

poetul

s-a înecat corabia de cuvinte,pe marea şuie umbrele dansează,poetul doarme sprijinit de arcă

şi-n focul somnului duios visează.

la-ncrucişarea vieţii în răspântii,acolo unde zeii ies din ape

poetul trage brazdă prin cuvinteşi din cuvinte vrea să se adape.

se-aprinde luna, stelele făcliiîi lumineaza calea către faruri,imperii de cenuşă răscoleşte,

cuvintele îi cad din cer ca daruri.

le leagă şi le face scut de luptă,cuvintele dansează-aşa haihui

la curtea dorului vrea să le ducăşi să se facă flori în faţa lui.

stă atârnat de lună ca un laşşi cere dezlegare de la viaţă,aşteaptă singur şi sinucigaş

ca arlechinul pendulând pe-o aţă.

n-a atins cerul niciodată,doar goluri de-ntuneric se năzare,

privirea din închipuirea luise pierde ca un albatros în zare.

22 februarie 2011 

mă caut

eu mă caut peste totprin oraşe pustii, prin târguri de provincie,pe câmp, prin pustiuri, prin cetăţi părăsite,

câteodată şi prin trenurile de noapte,mi se pare că mă duc spre polul nord,

,,nu te mai căuta, străine!”- îmi spune o voceprin peretele casei,

,,tu levitezi spre amurguri însângerate”.totuşi am să mă caut până mă regăsesc,

aşa rătăcit,vreau să văd de ce m –am anesteziat

şi mă întreb şi eu ce-i cu eul din mine,de ce fuge el mereu după himere.

mă caut mereu printre forme macabre,printre cuvinte care vor să mă domine

şi chiar dacă mai cad câteodatăîn acest delir somnambulesc,

mă trezesc si mă înalţspre piscuri de cremene,

urc precum sisif câte un bulgăre pe vârfuricare-mi scapă în abis

şi iar şi iar cu el în spinareîmi petrec timpul, suindu-l.

ce cruce blestemată o fi şi astatot urcând golgota

cu cei 1000 de ochi ai lui argos dupa mine.,, tu levitezi spre amurguri însângerate”-

îmi spune străinul,,,acolo la orizont e un taur injunghiat

care a umplut cerul de sânge”în prag de senectute încerc înfiorări demult apuse,

acolo unde se îneacă soarelea fost odată o mare sărbătoare a astrelor

la care am luat parte si eu cu iubita.ea era mireasă, plutea pe cer,

într-o rochie albă, setta pura, nuova pura,ochii mei căutau buzele ei cărnoase,

pielea sidefie rozăşi alunecau, oprindu-se în punctul acela fix

de unde explodează lumileşi se nasc prunci,

acolo coarda curcubeului  a apărutpe bolta cerească în culori pastelate,dând universului acea aură de vis.

de atunci mă caut peste tot,ca musulmanul la mecca, aş pleca undeva

să dezleg legi care n-au fost dezlegate niciodată,neînţelegându-mă pe mine,

nu vă voi înţelege nici pe voicare ziceţi că fericirea e o cârpă

pe care o speli şi o lustruieşti, agăţând-ofudulă la gât ca pe un briliant de zero carate.trece timpul şi odată cu el si inima tremură

învălurită în nimbul vieţii,lumini şi umbre urcate şi coborâte,

dealuri şi văi,căutări şi regăsiri,

mirosul reavăn al unui mormânt,toate, toatecuibărite

într-o noaptepe care dorm, albite de lună,

gândurile mele.

21 februarie 2011 

bacoviană

Cad peste mine gândurile grele,Tărzii serenade cu viersul bizar,

Mi-e inima prinsă-n zăbrele,Şi viaţa jucată de soartă  la zar.

Număr anii, lunile, zilele, orele,Când singur cu mine la masă  stauAştept mereu cu drag primăverile

Şî-l citesc adesea pe Lenau.

Ciripesc amurguri pe buza de dealŞi nu ştiu ce mai aştept,

Visele mele-s pierdute în idealOare încotro mă îndrept?

Îmi pun dorul în în poezie,Şi las la o parte orice suspin,

Adesa îmi pare că totu-i magieCând mă înec în paharul cu vin.

În starea aceea de dulce durere,Mi-apare prin fum trecutul boem,

Că viaţa-i ca vântul, o trecereCântată adesea într-un poem.

15 februarie 2011

 

 

lasă-mi mâinile si   ochii

Doamne,lasă-mi mâinile şi ochii

şi nu mă orbi de totca să dăltuiesc cu ele

cât mai trăiesc şi cât potchipul drag al mândrei mele.

cu marmora odată-mi strângcuvintele supte din minele ţin la sân şi mi le plâng

sub un buchet de crinoline.

şi-i mângâi pântecul discretca fidias să-i fac portretul,s-o nemuresc prin infinit,

s-o pună-n versuri şi profetul…

să-i fac un bust ca de reginăcu pieptul plin de bogăţii,

cu şoldurile arcuite,şi doi ochi negri , viorii,

să plângă dorurile-n eicu irişii numai scântei,

cu decolteu la subsioară,cu gâtul alb şi sânii mari

picioare lungi de căprioară,cu nurii  dulci, dar şi amari…

cad în păcat, mai dă-mi o şansă,s-o făuresc din vise dulci,

s-o ştiu aşa intrată-n transă

şi-apoi pe veci poţi să mă culcila capul ei pe soclul sacru

într-un mormânt săpat în stelesă uit de toate câte sunt,dar şi de dorurile mele.

îmbracă-mă în a Ta tinăacolo-n soclu la picioare,şi senzual s-o simt regină

pe un mormânt de lacrimioare.

voi mângâia-o doar în joacă,lăsând visările să sune

ca frunzele sub promoroacăsub raza dulce-a sfintei lune.

singurătăţi frumoase-n doi,sub frunze veştede şi-n ploi,

cu toamne, ierni şi primaveriuitate în trecut ca ieri…

31 ianuarie 2011 

cosmogonie în   derivă

locuim într-un sistem planetar imperfect,poate că s-au defectat legile atractiei interplanetare,

moare timpul în clepsidreşi viitorul prea repede devine trecut,pe deasupra noastră zboară iluziile

ca nişte păsări invizibileîntr-o lume încă nenăscută.

magma pământului se răzbună pe noi,ne fură aura  energetică,

transformându-ne în niste sticleţi de noaptefără nicio ţintă de zbor,

iarba creşte din dihoria murdară a leşieişi se colorează în albastru si galben,

omorând căprioarele si cerbiidin inimile noastre cu otrava ei.

dragostea s-a retras în siberiişi barbaria sentimentelor îi ia locul

într-o lume mercantilăcare, în loc să ne spele de murdăriile sufletului,

ne împroşcă cu mâlul aluvionaral tuturor mizeriilor pământeşti.am uitat să privim roiul de albine

şi muşuroiul de furnicide la care am putea să luăm lecţii de morală,

fericirea lor e simplăşi idealul lor e munca într-o trăire paşnică.

un ochi de sus ne contemplă zbatereaşi râde de noi

iar corabia hodorogită prinsă de furtunăse scufundă încet- încet într-o mare furtunoasă.

ne vin în minte catedralele cu sfinţişi clopotele care anunţa paşnic o apocalipsă,

dar am uitat marea catedrală a vieţiidin inima noastră care se scufunda odată cu noi.

şi atunci ne rugăm să se reverse peste noibunătatea liniştii şi trupurile fluviilor decapitate

în cascadecare să ne spele ca un iordan

sufletele noastre …

25 ianuarie 2011 

dac-ar fi să închid ochii   astăzi… (după o idee de

Kahalil Gibran din ,,Profetul”)

dac-ar fi să închid ochii astăzi,dac-ar fi să-mi iau la revedere de la voi,

dac-ar fi să-mi văd pentru ultima dată iubita, soţia, copiii, părinţii şi prietenii,

dac-ar fi să-mi spun ultimul cuvânt în faţa morţii,eu v-aş spune doar atât:

să vă iubiţi, oameni buni,căci iubirea este sentimentul

care vă înalţă şi vă înnobilează,iubirea vă dă aripi să zburaţi spre idealurile mult visate,

ea vă încunună dar vă si crucifică,vă imbată de fericire şi vă retează uscăciunile sufletului,

vă distruge răutăţile şi egoismul,ea vă ridică până la înăltimea ideală a lui Dumnezeu

şi vă alintă cu o dumnezeească gingăşieramurile cele mai fragile ale inimii  care freamătă

în lumina soarelui infinit al iubirii,iubirea vă răzbate cu o miraculoasă forţă purificatoare

până în adâncul rădăcinilor voastre,vă frământă până ajungeţi divini şi puri,ca şi Dumnezeu.

numai iubind veţi cunoaşte tainele inimiişi veţi deveni o parte din inima vieţii eterne

care izvorăşte nesfârşită iubirea.nu  fiţi stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie,

suspiciune si teamă,nu căutaţi doar tihna şi plăcerea dragostei,mai bine acoperiţi-vă goliciunea sufletului

şi ieşiţi din mreaja falsă a iubirii,pentru că toate acestea vă întorc în lumea fără anotimpuri

unde veţi plânge, nu cu lacrimile voastrepe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii…

veţi rămâne închistaţi şi singuri, înfrânţica o  mare după o furtună,

sfărâmându-vă visele himericeasemenea vântului de miazănoapte

care vă pustieşte grădinile.iubirea vă face egali cu zeiişi vă dă puteri miraculoase

pentru a străbate prin viaţă.22 ianuarie 2011

golgota

Printre suliţi, ghimpi şi cuie,Pe o cruce-ndureratSuie dealul-carăruie

Domnul nostru Impărat.

Între moarte şi-nviereSângele din tălpi îi curge

Şi nu-I pasă de durereCând soldatul Îl împunge.

Plânge-ntruna tot văzduhul

Se cutremură si mareaCând Isusul Îşi dă duhulMântuind crucificarea.

Parcă stă şi parcă doarmePlâns de Mamă si de toţi

Of, Isuse, rău îţi şadeÎntre doi tâlhari de hoţi.

Ura nu Te mai încape,Ceru-Ţi este curcubeu,

Vine Domnul să Te scape,Domnul este Dumnezeu!

Şi Te-a înălţat la ceruriCa să mântui lumea nouă,

La a doua înviereSă ne dai un semn şi nouă.

21 ianuarie 2011

O cafea cu cărţile mele

dimineaţa îmi iau cafeaua în bibliotecăcu Dostoievski, cu Prust, cu Machiaveli,

cu Marin Preda, mai pun şi ceva Eminescu,Caragiale, Creangă şi alte volume pe care le salut.

stau în raft cuminţi şi se ceartă între ei,adică cine s-a inspirat din cine.

care a fost primul care a spus că totul e vis,Aristotel care a legat sufletul de corp şi care,

plimbându-se pe Mediterană,huiduit de mai marii zilei,

după moartea lui Alexandru Macedon,

a murit ca un proscrissau Platon care venind din Egipt,a făcut apologia Ideii şi a Fiinţei

spunând că între Bine şi Rău trebuie să steaVirtutea.între ei sare Dostoievski cu Roscolnikovşi Sonia lui plecaţi într-o Siberie eternă,

care îmi pune în faţă tabloul sumbrual contradicţiilor lui sufleteşti.

apoi vine Preda cu figura lui închisă,plin de nevroze, care se întreabă

ce-i dragostea, ce-i femeia, ce-i răutatea,care este sensul vieţii

şi ce se întâmplă cu această eră a ticăloşilorcare nu se mai termină.

Preda îi cheamă în ajutor pe Camus, pe Marlaux,pe Sartre, pe Faulkner, pe Prust şi pe Joyce…

Rouseau se întreaba de unde vine omul,cum de unde, din neant, din abis, din necunoscut,

spermă aruncată de Dumnezeu pe pământpentru a-l popula, genă miraculoasă,

provenita din aminoaciziice-au populat la începuturi universul.

domnul Ionel Teodoreanu zice căomul este regele verticalei,

al vericalei sau al orizontalei?, îl întreb eupentru că în ultimele două secole

omul s-a cocoşat pe orizontală în faţa stăpânilorşi s-a zbătur între două extreme:

între homo naturalis şi homo spiritualis.apoi vine Petrarca cu Laura lui,

dacă a murit Laura, s-a stins soarele,Doamne, cât plâns, câtă durere, cât strigăt în pustiu!-

un melancolic bântuit de sentimentul singurătăţii-dintr-un colţ al raftului mă priveştetaciturnul florentin Dante Aligheri,

care în Divina lui comedietrage după el în moarte toate pasiunile celor vii,

întreg cerul şi pământul,uneşte lumea antică cu cea modernă,

într-un foc sacru plin de iubire pentru Beatricecare arde sufletele noastre.

domnilor şi doamnelor, vreţi să fiţi mişcaţi,vreti să ştiţi până unde poate să se întindă

imaginaţia durerii,vreţi să cunoaşteţi poezia chinurilorşi a imnurilor cărnii şi ale sângelui?-atunci coborâţi în Infernul lui Dante!

Balzac din jilţul lui înalt mă priveşte chiorâş,el răscoleşte sufletul uman ars de pasiuni,arivistul, cămătarul, sgârcitul, bancherul,

magopaţa care se vinde pe bani,trebuie să debutez cu o capodoperă, altfel îmi rup gâtul!

-zice-dar nu şi l-a rupt!ce geniu întortochiat eşti, maestre!

sunt cu cafeaua pe terminate,mă reţine contele Tolstoi pentru câteva minute,

îl găsesc la 82 de ani mort într-o staţie de cale ferată,răsfoiesc Război şi pace,

o adevărată epopee,văd în toate personajele lui un alterego al sufletului său,

Andrei şi Bezuhov doi oameni la poluri opuseŞi o Natasă simplă, spontană, delicioasă,

devotata vieţii de familie…plec din bibliotecă,

dacă mai stau îmi sar în cap divinul brit,Ibsen, Maiorescu, Macedonski, Eminescu

şi alţi truditori ai condeiuluicu care voi lua cafeaua altădată.

mă trage de mânică Amos Comeniusşi-mi sopteşte:

ai grijă,frica Domnului este începutul înţelepciunii..

Doamne, ajută!.19 ianuarie 2011

poem   profan O, dragoste, frumoasă carpatină,Cioplita maiestos încet cu daltaAi răsărit ca soarele-n lumină,

Căzuta pe pământ cum nu e alta.

Cu  chipul tău s-au dedulcit profanii,Şi ţi-au furat dulceaţa toţi amanţii

Şi faţa ta nu ţi-a brăzdat-o aniiŞi-au zornăit pe pieptu-ţi toţi tananţii.

În vremile de veghe, tenebroase,Pierdute-n amintiri, tot mai departe,

Poveştile-ţi reînviau frumoaseRepovestite parcă dintr-o carte.

Te dezbrăcam cu ochii mei tăcutŞi te zideam în mine ca pe Ana,

Cu tine-aş lua-o iar de la-nceput…Şi m-aş zidi cu tine-n nemurire,

Nedespărţiti pe viaţă, drept altoi,Pe-o pajişte întinsă de trifoi…

18 ianuarie 2011

ne-am   turcit

De la un timp ne-am tot turcitŞi ţara noastr-a sărăcit,

Au secat fântâni, urcioare,Cristalinele izvoare

Vântul tot mereu ne bateViaţa-n noi mereu se zbate

Între traumă şi visTot trecând pe interzis.

Visele decapitateÎntre doruri şi dreptateArd în cerc uitat deschisÎntr-un veşnic paraclis.Trecerea e grea-n divan

Ne tot fură an de anPrecum iepurii si cerbiiPrimăvara firul ierbii.

Vara noastră pe la umbrăE din ce în ce mai sumbră

Toamnele mai tuciuriiPrimăveri fără floriiIernile mai viscoloaseNe bagă gerul în oase.

Am zugrăvit vechiul raiCu făină si mălai

Şi am spus mereu la glumeTot făcând la gură spume.

O ţinem într-o dârvalăFără nicio socoteală,

Ba că-i neagră, ba că-i albăBa că baba n-are salbă,Tot alergând ca orbeţiiNe-a roşit obrazul feţii.

Şi-am rămas la vorba ceeaCă suntem în lume-a treia.Mereu ne-am înghitit ura

Tot strigând aiurea la uraaa!Şi-uite aşa fără noroc

Am cam pus ţara pe foc.17 ianuarie 2011

elogiu   luminii

îngenunchez în faţa ta,lumină,

tu dai contur lucrurilor,fără tine

viaţaar fi

o lungă şi interminabilănoapte.

tu eşti fericireaochiului,cu tine

zborul devinevis.

tu goneşti întunericuldin suflete

şi urci spre eterntot ce are mai înălţător

viaţa.16 ianuarie 2011

artă poetică

din sunet şi culoare,din cuvinte,

turnul versului se-nalţăca o coloană doricăizvorând din mări

insule-gândurice-adună cânturi

peste uitări.

m-am făcut naişi pasăre m-am făcut

ca-n zborsă-mi schimb braţele de lut

cu aripile veşnicieişi visele, vrerile, durerilesă-mi fie curate poverile.

chiar dacă norii tiviţi de apuszboară cu mine pe sus,

lumina mi-a botezat câmpia,şi-a-mbrăcat marama şi iia,

şi-a ieşit la plimbareurcând delul la noi,

ascultândcum cântă ciocârlia-n zăvoi.

2 iunie 2011

Ascultă-mi cântecul…

Ascultă-mi cântecul meu dulceCe trece lin ca un fior

Când paseri vin ca să se culce

În nopţile pline de dor.

Deşi odată mi-ai fost dragăAzi e o şoaptă care piere,

Ne-a blestemat o lume-ntreagăCa s-avem parte de durere.

Sub briza dulce a toamnei reci,Târziu, când îţi mângâiam părul,

Pierzându-ne pe dragi poteciEu nu ştiam tot adevărul.

Azi îmi şopteşte-o voce blândăE vocea ta, un rar tezaur,

Şi chipul din vechea oglindăLa nunta noastră cea de aur.

Împotriviri , plecări nedrepte,Şi visul ce mi se năzare

Fac amintirea să-mi deştepteFigura ta pierdută-n zare.

Aş vrea din nou să te dezmierdSă-nvie timpul de-altă dată,Dar eu din ce în ce te pierdCu toată dragostea de fată.

7 iunie 2011

Tu eşti visul

Visul tău, drăguţă doamnă,

Doar umbriri de-aurărie,Ce frumos mă dulce -poartă

În parfum de fân şi vie.

Dacă n-avem altă- soartăDoar în doliu şi petreceri,Inima cu drag mă poartă

De mă blestemi, de mă seceri.

Dulce doamnă, tu eşti visulŞi eterna adorare,

Fără tine paradisulIadul din poveste pare.

7 iunie 2011

luna

salcâmu-i doldora de lapteşi luna-n cer s-a aiurit

se plimbă singură pe luntrealunecând spre infinit.

pluteşte singură pe mareşi totul se pierde-n suspin,

în zvon de flaute amare

în lung acord de dans divin.

ce grav duios pe cer ea trecepe toate câte-s le petreceprivind la noi în efemer

cum toate trec şi toate pier.

9 iunie 2011

Poetul ca zeul

Poetul ca zeulRămâne-n picioareŞi după ce moare.

Cuvintele luiOracol de dor

Şopot de izvoarPrin timp călător.

9 iunie 2011

în taina serii

în taina serii vino mai aproapesă ne-aşezăm la dulci poveşti,

şi să privim nebuni de dorcum cade luna în fereşti,

să-mi cânţi cu vocea ta divinăcu glasul tău fermecător

aria vieţii fără vinăşi cum e totul trecător.

să ne-ngânăm cu glasul seriiîntr-un decor căzut din rai,

să-ţi sorb pe veci dulceaţa mieriidoar eu, rătăcitorul crai.

vino să-mi fii cadou pe viaţă,să mă trezeşti din vise grele,

să zbor cu tine-n infinit,printre planete, printre stele.

să ne iubim ca doi nebuniuitănd de lume şi de viaţă

sub ale cerului cununidin seră până-n dimineaţă.

razele dulci din pragul zileisă ne găsească-mbrăţişaţi

şi nemurindu-ne pe viaţăsă fim apururi ca doi fraţi.

din geana umbrei, dă-mi privirea,dă-mi sufletul să ţi-l descânt

şi lasă-mă cu amintireacât mai trăiesc şi cât mai sunt.

12 iunie 2011

Noapte marină

Zarea scăldată în luminăPe cerul sclipitor şi purApare ca o mare lină

Tăiată-n valuri de azur.

Acum în umbra înserăriiPe şoldul nopţii înspuzit

Eu văd doar valurile mării,Zbătându-se în asfinţit.

Privesc la zările marineŞi simt apusul la răscruci,

Cum cade seara peste mine…O, tinereţe, un-te duci?

Se-nalţă noaptea, cade-n darIar marea foarte vălurind

Cu bărci de stele spre DacarŞi luna-n vrajă aiurind.

Un pescăruş ţipă stingherSpărgând cu aripile zareaSe-nalţă falnic către cer

Trezind cu strigătul lui marea.

Amurgul trist îngheaţă totulŞi moare-n valuri spumegânde,

Tăcerea s-a urcat la cer,Şi vine noaptea de neunde.

19 iunie 2011

tăcerea

tăcerea nopţilor de mai,tăcerea stelelor şi-a mării,

tăcerea pădurii înaintea furtunii,tăcerea femeii părăsite,

tăcerea bolnavului pe patul de moarte,tăcerea pictorului în faţa şevaletului,

tăcerea vârstei,

tăcerea înfrângerii,tăcerea unei mari iubiri,

tăcerea sufletului,tăcerea zeilor,

tăcerea ce se furişază între iubiţi,tăcerea ta în faţa unei primejdii,

tăcerea între un zbor între Bucureşti şi Madrid,tăcerea urii,

tăcerea după furtună,

de când am strâns în braţe vânt

de când am strâns în braţe vânt,şi sufletul îmi e zdrobit,

eu nu mai sunt ce-am fost şi suntşi nu mai vreau să fiu iubit.

cu ochii mei azi stinşi privescspre timpul care m-a trădat

nimic din ce e omenescsperanţa mea nu mi-a mai dat.

de când noi nu ne-am mai văzutstele iarba mi-au păscut

şi am făcut brăţară nervulşi cărare de dor, verbul.

şi când o fi să fii fiindaş vrea să te învăţ murindla margine de cer albastrusă cazi pe mine ca un astru.

să-ţi cobor trupul în mormânt,tu o regină, eu un sfânt,

la tine-n suflet mă preling,şi-ncet încet şi eu mă sting…

28 iulie 2011

ce linişte…

Ce linişte suspectă-n universArborii tac şi apele se-nclină,

Tăcerea îmbracă haina unui versPlutind pe aripi de lumină lină.

Ştiu că trăieşti, că sunt, că eştiŞi-mi pare clipa fericire pură

Şi sorb azurul decxantat în ceştiCa cea mai fermecată băutură.

Când cerul se-nserează-n nopţi albastreŞi orele cad surde peste noi

Şi luna-i martora iubirii noastre,Noi bem nectarul dragostei în doi.

Plutim aşa în taciturne măriCa pe gondolele din Grand-Canale

Printre meandre dulci de mari candoriŞi nimeni nu ne poate sta în cale.

1 august 2011

trăiesc

trăiescsub ameninţarea unei iubiri orbitoare

cu o lume care se pliazădupă lumina solară,

trăiesccu oraşe şi sate care se desfac

şi se strâng ca o armonică

pe un pământ în derivăce a scăpat după axa lui,

trăiesccu doi ochi saşii, unul răsare şi altul apune

între zori şi amurg.trăiesc

în zilele gemene ale lui Borges,fără soroace, într-un timp etern

care se-ntoarce-n sine lentşi-şi strigă veşnicia în prezent,

trăiescîntr-o istorie în care gloria e de paie,

infernul – fericireşi Cartagina-n flăcări-imaginea cea mai fidelă

a oaselor mele fragile ce se pierdprintre rămăşiţeţe arheologice ale

celor două ere glaciale,trăiesc

pe drumuri ce converg spre centrul meu tainic,drumuri- ecouri cu paşi de femei, bărbaţi,

agonii, învieri şi morţi, zile şi nopţi,răstimp între vise şi vise

şi astfel încep să mă cunosc.

sunt un proscris ce-şi pierde chipulîn oglinde spartă a timpului.

5 august 2011

cuvintele mele

cuvintele mele, fragmente din mai multe statui,unite toate într-o singură statuie-

melancolia,

o scară impresionistăpe care urcă încet poetulpentru a ajunge la cer.

iar poezia-baladă imaginară

ce aleargă spre infinit.poetul,

nebunul unei alte înţelepciuni,în care cuvintele

plutesc pe parfum de flori.el citeşte în ochi,în astre, în forme

şi câteodată în suflete.

viaţa lui devine după moartepiatră

pe care stă scrijelit timpul.

6 august 2011

poem marin

zboară pescăruşii peste valurioprindu-se-n cristalul aerului

precum lacrima care caută un chip.

răcoarea nopții picură stelele-n sufletși marea plânge fără cuvinte

plimbând pe valuri lunaca pe-o frumoasă naiadă

ieșită din spuma valurilor învolburate.

singurătatea-n nisip crește frigulprimelor umbre ale înserării,

absența ei arde pământul întunecat,ce trist e drumul dintre tristețe și fericire.

14 august 2011

14 august 2011

doi convalescenți

eram atunci doi convalescenține reveneam după lunga boală a dragostei,

norii treceu pe lângă noica niște draperii fantastice,

falduri de plumbcare cădeauca o cortină

peste despărțirea noastră.vântul ne aducea miros de stropi irizațiși ne amintea de miresmele depărtării

iar eu îți priveam ochii,acei ochi luminați de o aură

plină de tristețe.…și ziua aceea de toamnă

când eu aveam în mână doi trandafiriși ne plimbam tăcuți pe străzile orașului

n-are să mai fie niciodată.orașul acela părea o corabie

care se pregătea să plece departeși tu mergeai alături de mine

pentru ultima oară…

17 august 2011

când treci

când treci verde peste ochilași mirosul tău în aerca o undă trecătoare

peste-o frunte în amurg.

ești minune și văpaie,ploaie dulce peste câmpte ascunzi ca o morganădupă sufletul meu tâmp.

îți sap groapa ta în sufletca să ai unde să mori,sufletului hrană finăca o dulce crinolină,

aripile-ți doar zburândpe columna ta latină.

spală-mi inima nătângăcu apă din mâna stângăadă-mi liniștea de veci…vin odată, hai mai treci

să-mi vorbească ochiul dreptcănd te culc, dragă, pe piept

iar pe stângul să-l închidcând plutim în doi în vid.

luni, 29 august 2011

…

valuri de umbre

valuri de umbre, valuri de năluciripe fruntea cuprinsă de flăcări,

un fel de cavernă locuită de fulger,în citadina noapte de piatră...

ce se întamplă cu mine ?o văd pe mama alergand pe câmpie,

flacără ce se destramăîn mareea intunericului

îndepărtându-se la bordul nopții.

nu mai săpa, mamă, pământul,nu te mai chinui să supraviețuiești,caută cheia camerei și vino la mine

pe firul unui suspin suspendat...zeul de gheață mă devoră

sunt eroarea finală a erorilor tale.

să fie lumea un deșert singularcu cerul închis și infernul pustiu,

încep să visez la zăpezile de demult,la prima iubire, la primul sărut,

la prima lacrimă, la primul poem,

la copilarie, la anii de școală,la prima despărțire de tine, iubito,

la moarte, la viață,la destin...

număr pașii următoarei primăvericare încă nu a sosit,mă încolțește timpulca o ceată de bandiți,

timpul devorator,adevăratul Cezar,

care ne macină existența,precum pe Chopin

care și-a scuipat degetele pe clapele pianului

șterse de Sandcu cârpa umezită de lacrimi.

luni, 29 august 2011

rugăciune

iartă-mă, Doamne, și spală-mi rușinea,spală-mi obrazul de lacrimi,

spală-mi inima de zgura iubiriiși mai spală-mi ochii de-atâta-ntuneric,

spală-mi trupul de necurățenii,dă-mi un trup nou cu nouă inimi,

cu nouă ochi și cu nouă urechi

să văd unde nimeni nu vede și să aud ce nimeni nu aude,

chiar dacă Dante zice că am înnebunit,eu nu dau doi bani pe Infernul lui

căci e o invenție din evul mediuce ne sperie pe noi, muritorii.

n-am înnebunit, domnule Dante,mă învârt în vidul cosmic

ca singurul animal care aremăini, picioare și cap

și pe deasupra mai și iubește,când vor cădea frunzele toamneieu voi intra în era melancolică,

ploile îmi vor aduce amintede tristețea pomilor care-și scuipă frunzele îngălbenite

pe poteci neumblate,iubitele se vor îmbrăca în doliuși vor boci, înfiorate de tristețe

primele clipe de iubire,se vor gândi la diabolicele lor porniri

când făceau nazuri la ostentativele insistențe ale iubiților…

mi-aș închide sub tâmplă gândulși-aș omorî în mine

orice secundă virginală,eu nu iubesc rațiunea pentru că naște monștri,

cuvintele vin din vise,din somnul adânc al unei nopți de vară,

din coasta lui Baudelairecare a răsturnat mormintele

și din ele au ieșit Florile răuluice s-au împrăștiat pe tot pământul,

el s-a dus împins în iad de vântul secolului, el a făcut poezia din patru elemente ca grecii,

adică din apă, aer, pămănt și foc,el a unit poezia cu muzica,

imaginația lui a zburat morbidă peste toate relele secoluluistrângând fericirea și amărăciunea laolaltă,

din el a ieșit halucinația,blestemul, vorba deocheată,acest curcubeu de cuvinte aruncat peste toată lumea.

eu știu că poezia este locul adevărului rănit de moarte,descântecul iubirii care în fiecare noapte

zboară pe fereastră în grădina cu arcade de trandafiri.trupul meu încă mai trăiește pe perne de vis,

dar miresmele și sunetele se-ndepărtează mereuprecum păsările călătoare, stol cu stol ,

spre acel inefabil pe care nu-l vom mai întâlni niciodată…

1 septembrie 2011

încet-încet se-așterne pe coline toamna

încet încet se-așterne pe coline toamna,grădina se scufundă-n galbenprin pielea cerului albastră,

doar mere roșii se mai văd în zareși cumpene de fântâni dormind.

cu degetele răcoroase vântultrece prin părul meu albit de vreme

amintind de lumina extenuantă de pe dealuricare cade peste apele rătăcite

către valea aprinsă în flăcări…

în noaptea asta s-a oprit aici toamna,

mai întâi un firișor de nor,un fir de fum peste vechile case,apoi un vânt rece ca o adiere…

veredele se transformă în galben-ruginiu,muntele parcă e un fruct strivit,

dealurile sunt acoperite cu cioburi de azur,apa cară la vale aurul toamnei

sorbind din albastru fărâme de halouce duc spre infinit.

o floră furioasă azvârlind lanul, soarele, vara ,o nebunie de sunete și culori,

dănțuind și cântând în clarul luminii.

vreau să văd păsările călătoarezburând incandescente

sub bolta unei sărbători udate cu vinla masa lui Dionysos…

mireasma visului se rostogolește în spațiuîn timp ce toamna culcă dintr-o singură mișcare

pădurea de verdeață îmbrăcând-o în haina sumbră a geloziei.

țesută din stofe diamantine, cu mâini sorbind inele,toamna bate la ușă și ne face cu ochiul,

rupe din grădini tulpinile uscate,culege florile, le cară în glastre, făcute buchet,

împrăștie petalele trandafirilor care nu se grăbesc să cadă,acompaniată de o muzică lentă,

doar crizantemele-un foc lent, roșu închis- pe care-l leagănă și dispare

spre un galben ce radiază uluitoare irizări,îi mai stau în cale câtva timp…

în dumbrăvile toamnei te-am întâlnit, iubito,am înviat cu tine în acel parc plin de amintiri

în care cânta un disc răgușitși iată că te-ai dus așa cum pleacă un tren,

unul din altul am plecat fiecare în altă parte,știu că ne vom repeta în firele de iarbă,îți mulțumesc pentru clipele frumoase,

ai alergat pe o costișă abruptăprecum frunza în flăcări pe urmele ultimului vagon…

1 septembrie 2011

te-am întânlit pe blogosferă

te-am întânlit pe blogosferă,scriai poeme de amor

erai frumoasă, erai belă,cu inima plină de dor.

cântai iubirea-n trei cuvinte,visai un făt-frumos pribeag,voiai să-ți mai aduci aminte

de cel care-ți fusese drag.

visai la tandre mângâieri,la dulci săruturi din trecut,dar vremea a zburat ca ieri,

și inimii tu i-ai pus scut.

sufletul tău era înghețși tu o sclavă a durerii,scriai poeme fără prețîn fiecare fapt al serii.

le trimiteai pe vânt măieastrusă le citească cine vreași pe calul tău albastru

dragostea călătorea.

parcă te aud în șoaptecum reciți seara pe lună

și în fiecare noaptedormi cu visul împreună.

când îți cade umbra lungă,tot zburând cu ea prin vreme,

pe sub ochii-ți făcuți pungătot aștepți ca să te cheme…

4 septembrie 2011.

clipe de toamnă

frunzele s-au făcut de aramăzilele-s negre cum e cenușa

cine-mi mai deschide și mie ușași cine la telefon mă mai cheamă?

șiruri de cocori și-au luat zborulaș vrea cu gândurile mele să plece,

vântul bate melancolic și rece

plimbându-mi prin lume singurătatea și dorul.

miroase-a tămâie via din valeși toamna s-a făcut o nălucă,

pe mine m-apucă dorul de ducădar unde s-apuc, spre ce cale?

unde ești copilărie uitată,unde-s clipele mele frumoase,

unde-s toamnele mele mănoase,unde ești mamă, unde ești tată?

ce trist sună aceste-ntrebăriacum când toamna adastă la poartăe parcă un tablou de natură moartă

de un pictor rătăcit pe cărări…

5 septembrie 2011

toamnă, iată-ne alături…

toamnă-aș vrea ca să-ți mai mângâi pletele de frunze moarte

buclele în care adesea mi-am îngropat dorul meu,

zile dulci, zile senine, unde sunteți, ce departe

ați trecut în nemurire darul de la Dumnezeu…

toamnă, iată-ne alături,tu cu visul, eu cu dorul,tu cu sânii plini de mereși cu păr moale de aur,

eu cu gândul peste vremecălărind pe un centaur…

frunze galbene agalecad pe un pridvor de viță,

moare-ncet o romaniță,sub culori autumnale.

plopii-n zare-au rămas goiluna tremură-n răstoacă,

vântul a-venit în joacăîn cămașa de strigoi.

………………………toamna vine de departe,să-mi ureze bun găsit,

cu alai de frunzele moarte,ei îi spun: bine-ai venit!

6 septembrie 2011

sisif

ce grea povară e olimpulsă urci mereu la bolovani

să te strecori, sisif, prin ani

la trântă luându-ne cu timpul.

cu tine încerc și eu să suiacelaș bulgăre pe culme,

să trec nepăsător prin lumecă arta-i lungă și timp nu-i.

vor fi cuvintele slăvite,din care ne vom face scutși darul lor necunoscut,ne-mpinge viața înainte..

7 septembrie 2011

cântecel de foaie verde

foaie verde foi ca murami s-a dus viața de-a dura,de-a dura, de-a berbeleacul

și acum o cos cu acul,o cârpesc, o peticesc,

pentru că vreau să trăiesc.

foaie verde de dai-n-ai i-aș cânta vieții din nai

aș sui mândra-n pădurela cules de fragi și mureși i-aș da câte-o frăguță

și ea mie o guriță.

dar de unde mândră-acumcând sunt la sfârșit de drum

mândrele-au îmbătrânits-au apucat de jelit,

pe morminte pun la flori ,de cu seară până-n zori

și bisericesc întrunacu luna cu săptămâna.

foaie verde trei smiceles-au dus mândruțele melenumai una-mi dă târcoale

stă cu coasa la spinareși strigă corbii din cer

să fie martori când pier…

printre vreme și uitări,rătăcind prin depărtări,

du-te, moarte, mai departe,și de-acolo scrie-mi carte

și anunță-mă când vii,seara-ncet pe la chindii…

7 septembrie 2011

de voi muri…

de voi muri departe de cetateîn brazda neagră de la noi,să mă lăsați culcat pe spate

ca să mă ude niște ploi.

din chipul meu de lut răsarecopacul veșnic înverzit,

cu ramuri tinere spre soarecu rădăcini spre infinit.

din ghinda lui an după anvor crește alți stejari în floare,

din fiecare bolovanvor răsări flori de cicoare.

apoi pădure se vor face,poieni de vis cu maci în floare,

acolo unde trupu-mi zacedoar luminat de mândrul soare.

8 septembrie 2011

baladă de toamnă

peste dealuri peste apepăretutindenea se lasă

dulci marame de mătasă,ca-n poveștile cu vise

iar pe cerul-nvolburattrec mereu spre Ararat

stoluri-stoluri de cucoarenălțând aripi călătoareși ducând mereu cu eletoate gândurile mele.

toamna toarce din fuiorface firele din dor

coase marame și iiși le-aruncă pe câmpii. peste vârfuri de pădure

cu culorile lor surecețurile stau grămadăși dau buzna în ogradăpeste cuib de rândunele

și peste găndurile mele…

surd mai freamătă frunzișulși în leagănul greoi

cade jos răpus de ploi.dorm tăcerile-n câmpie

în culorile de iieși-n bătăile de vânt

toată frunza pe pământplecat-a-n bejenie,plină de smerenie.

toamnă plină de păcate,ne-ai adus în cas’ bucate

imagini de toamnă

stoluri de păsări trec planândpeste cerul înnourat

pe un drum al toamnei mohorâte,

rațe, lăstuni, lișițe, rândunele,înșirate melancolic

sunt înghițite de ceața toamnei.

ornicul norilor trezește din somn vântul,care scobește prin toate cotloanele,

canale de aer răzvrătit.

natura a rămas tristă ca după o înmormântare,vântul bate peste pustiu

și se războiește cu bietele funze moarte.

sufletul meu pleacă în bejeniespre primăverile care-au apus

și n-au să se mai întoarcă niciodată.

tot felul de umbre gonesc la-ntâmplarepeste noi, peste orizont…

și totuși dragostea încă mai poate vorbiîntr-o limbă necunoscută.

toamnă taciturnă ce-mi porți indispozițiaca pe o stemă prin toate orașele,

răsai din lacrimi, din cuvinte dulci,într-o lume care aleargă de-a valma

prin coridoarele teatrelor de provincie,jucând tot felul de roluri.

la intrarea în orașul meu zăresc un om,este sfârșitul verii, Amon Ra, faraon al Egiptului,

un tânăr anonim, șofer pe autobuzul 32,sau probabil un măcelar, un pilot, poet sau revoluționar,

este ploia, ceța, e totul, criza, ah criza asta!vine un miros de parfum, balsam aromat pentru un ritual

de îngropat ura și timpul,apoi tăceri surde, înnăbușite,

în care nu-ți mai auzi nici bătăile propriei inimi,o tăcere a iubirilor moarte.

12 septembrie 2011

 

miroase-a toamnă

privesc în juru-mi cât mă duc ochiijur-împrejur cât să cuprindă țara

bătrâna țară-a sfintei Dochiice se răsfață-n soare vara.

se varsă-n munți pâraiele de oi,în suflete noi doruri se descuie,

se-aud pe deal tălăngile cum suieprin pomii desfrunziți ce-au rămas goi.

amurgul adumbrit de liniști maricoboară de pe-a iazului dumbravă

și ceța deasă-nfiptă-n pălimaricade pe suflete ca o otravă.

lumina verii s-a lăsat spre toamnă,și toate par înfipte în amurg

dealul golaș e-mpodobit cu aur,ape domoale printre sălcii curg.

se lasă toamna pe grădina noastră,venind din țara umbrelor de dor

rupând un trandafir firav din glastrăsub plânsul florilor ce tainic mor.

turme coboară din vremuri străvechi,aurul toamnei plouă pe ele

frunze uscate le sună-n urechi,din cerul albastru le picură stele.

încet-încet tălăncile se-ngânăși fluierul doinește-un cântec sfântcad stelele-n adâncuri de fântânăsub vraja dulce din bătrânul cânt.

12.09.2011

boem

în beţia ta de vechi boemfruntea 

ţi-ai culcat-o pe-un poemca pe-un sfânt mormânt

bătut de glorii.

lemnul dulce, osul din părinte,sunetul vocalei- cuib de miere-

seva care trece prin cuvinte,inima-nflorită a-nviere,

toate se preling aşa de linîntr-o baltă mare de venin.

de-atâta trudă-i un izvor secat, în care singur tu te-ai-necat,

precum cristalul curge într-o rază durerea ta pe veci înlăcrimează..

14 septembrie 2011

pastel

au ruginit în zare plopii, iată,rămas-au triști, firavi și goi,

apa cerului tot mai înverșunatăsaltă-n bejenii puzderie de foi.

amurgul suflă aur greu în geam,la nesfârșit de sticlă se lovescsub pavăza tomnatecului ram

uscate frunze dintr-n dar ceresc.

când ziua înnoptează peste prund,frunze speriate ca argintul viuîn colb muiat de lună se ascundîntr-un penel de galben-ruginiu.

14 septembrie 2011

fată suavă

era-n april când cireșii înfloreau și vraja dragostei ne cucerise,

îți amintești, iubito, ce mai viseinimile noastre-și făureau?...

chipul tău iubit ca de femeiea fost în viața mea o dulce oazălipit de inimă aș vrea să-mi steie

și călăuză fie-mi ca o rază.

umbra ta de fată vine iarpeste suflet ca un nou balsam,

îți amintești, iubito, cum valsamprimăvara-n luna lui florar?

valuri de neguri, blestem, otravă,timpule, răule, unde mă duci?

de ce-ai plecat, fată suavă,și-ai lăsat gol cuibul de cuci?

14 septembrie 2011

gânduri de toamnă

toamna răstoarnă

nisipul viețiiclepsidra-și vede

de mersul eidin geana umbrei

ochiul luminiise zbate zănatic pe ultimul tei.

urci greu cărarea, toamnă, pe potecisub bolți de ramuri

verzi-aurii,și-n cântec pitoresc

de ciocârliitu ca o primadonă,

falnică, treci…

pe boltă cerul albastru ca o catedrală

sub lumina stelelor de- argintmă plimbă

printr-un magic labirintprin lumea de povești

patriarhală.

tainic se-aude glas duios de clopot,

scriu ceva și litera îngheață,

gândesc la veșnicie și la viațăaș vrea să plec acasă,

dar nu pot.

în noapte asta suneltele pierprin foșnetul

din frunzele uscate,de pe pridvorul prispei

floarea de mușcatese-nalță drăgăstoasă

către cer.

odată, toamnă, drăguță doamnă,

cu tine zboară frunzele moarte,

gânduri frumoase și amintiri,toate-au fost vise,

vise curate, dulci ispitiri,

fie-le aripa tristă, ușoară.

17 septembrie 2011

terține

frmos îți bătea soarele în părca un argint din vechile pocaluri

și-n tine era taină și-adevăr.

ochiul meu hulpav voia ca să te fure,eram ca o savană de setos,

când glasul tău începea să murmure.

cu pielea ta-n culoare de-abanosde te prindeam, iubito, pe cărareeu cred că n-aș fi fost așa sfios.

cu corpu-mi ce-mi fierbea ca o căldareși sîngele în focuri de rubin

mai -mai că mă găseai întru pierzare

scăldat în vinul roșu de pelin.

18 septembrie 2011

în toamna asta ne vom despărți

de ce te-ai făcut zbor de rândunică,și-n toamna asta te-ai ascuns în cerdupă ce c-un sărut m-ai fermecat

și-ai rămas pentru mine doar mister?

știam demult c-așa va fi să fie,doar tu-mi făcusei aspra mărturie

că în tăcerea cerului albastră stă ghilotină despărțirea noastră.

știu că te caut prin azur de mări,

eu voi fi malul dintre depărtări,pierzând privirile în fund de zări,fiind farul veșnic întru căutări…

nu vreau să devenim deloc dușmani,între noi toamna va fi o poveste,

ca basmul care s-a pierdut prin aniși ne-a luat dintrodată fără de veste…

sunt sigur iar că vom fi mai aproapeca toamna aprinsă din sufletul meu,ca țărmul cel singur modelat de apelund forma frumoasă a chipului tău.

poate vei fi pentru mine cerul răsfrânt,și eu sărmanul blestemat- pământul,

ne vom regăsi-n șoapte de cântprin toamne absurde, bătându-ne vântul.

18 septembrie 2011

departe de poemele mele

departe de poemele meleîn această toamnă

totul e galben și trist-o frunză veștedă bătută de vânturi…

departe de poemele mele-și strâns lipite de ele totuși-

iubitele trec prin fața ochilor ca niște naiade,se înclină peste cuiburile părăsite de foșnetul aripilor,

de unde, chipul lor unduios,

își aruncă strălucirea în memorie.răcoarea aici nu e a marmurei

nici a haitelor de frunze de aramă,septembrie spală câmpul și-l îmbracă

în veșminte de ceară,peste tot doar septrembrie,

zeul tutelar al toamnei,peste care cad strugurii și merele

sub dansul sălbatec al lui Dionysoscare se destrăbălează în tonuri de muzici balcanice,

un nor de sticlă sub formă de inimăparcă oftează după fericirea pierdută,laptele zorilor, tulbure și plin de ceață,

îmi vin în minte povești cu zâne iar din spatele pleoapelor se ivește iarna

cu zăpada ei ireală care șterge urmele noastre și umbrele soarelui,

ducăndu-ne-n lumile de vis,atâtea miracole în zadar

care îmi ating memoria…îmi vine să –mi iubesc moartea, fluviile, pădurile,

tăcerea iubitei care este sfârșitul lumii,de ce putrezesc toate,

acea panglică palidă a munților,pe Holderlin care trăiește umil,

departe de el, însingurat, cufundat în tristețe.murdăria cerului se întinde nemărginită,

deschisă nostalgiei,fruntea rămâne mută

în tăcere caut un sens, dacă această viață năvălește spre un sfârșit,

ce să mai spun despre moarte,o cicatrice țipătoare, apoi un nimic banal.

mulțumesc că-n dumbrăvile toamneimă simt liber să circul ca o gazelă prin junglă

ascultând scurgerea timpului, privind ruinele vămuite de întâmplări,

de fapt nu fac altceva decât să stau în mijlocul vremiiși vorba lui Zeus,

să sparg clipa.

aș vrea să trăiesc în afara poemului,într-un hotel de cinci stele,

cu faldurile cuverturii care mă mângâie,cu jaluzelele trase și să aștept istoria care nu a sosit

care va sosi în afara meacu visul inexplorabil ce nu se poate măsura,

atingând eternitatea.

19 septembrie 2011

pădurea

unde-i pădurea din copilăriecând îi tăiam colnicul cu piciorul,

palatul meu cu bolți de stele,de tine iar m-apucă dorul…

pădurea mea pletoasă, colț de rai,în tine vedeam doar povești de vise,of, doamne, ce frumoasă mai erai,

când mă primeai cu porțile deschise.

acum e toamnă, te-amăgește vremea,a aurit tot cerul peste tine,

rămâi golașă, tristă și brumatăși nu te mai gândești deloc la mine.

eram copil și tu codru bătrâncând amâdoi priveam duioși la lună

și mă purtai ferice la-l tău sân,fiindu-mi nu numai tată, dar și mumă .

tu ai rămas la fel ca altădată un făt-frumos cu pletele în vânt,eu am îmbătrânit, măi codrule,și doar atâta pot: ca să te cânt.

20 septembrie 2011

baladă de toamnă

vine toamna în cadențe la fereastra dragei mele,ea privește-n depărtare,

și iubirea noastră trece în delir nepăsătoare,timpul trece, se așterne pe covoarele de vis

și uitarea intră-n casă în ietacul nostru-nchis.nu pot pleca, nu pot rămâne,

parcă am inima de câine,un trist surâs îmi mai aduce-aminte

de corpul ei atâta de fierbinte…

această toamnă mușcă iar din noivenind cu brume reci și veșnicele ploi,

of, luna spânzurată-ntr-un uluciar mă trimite-n casă să mă culc.

seara bate-n geam un liliac,mă-ntreb cum pot să-i vin toamnei de hac

când vântuie nebună prin ogradă

și mândra nu mai poate să mă vadă.

în adâncul meu e doar tăcerepândind ca un străin printre unghere

ce cată disperat câte-un cuvântcum cată șerpii locul în pământ.

aud căzând cum sună frunzeleși pasul tău prin amintire sângerat și rănit

e oare un ceasornic obosit?

o văd cum vine printre stele în rochia-i albă,vino, iubito, să-ți fac tot cerul salbă,

crăiasă să te fac pe-mpărăție,te știu adâncă-n mine ca-n fund de mări uscatul,

îți rup mijlocul suplu ca pe-o jimblă,cum primesc miere-n pleoapă și pe limbă,

urcă pe scara sângelui meu scumpsă te deschei sub coaste cu mâna, să te rump,

îmi place șoldul tău și lacrima târzieși patima din tine sub aure cerești

în care -n veșnicie te-nalți și tot mai crești.

din toamna adâncurilor sună-a frunză aurul tău ,te-afunzi prin timp, iubito, într-un hău,

pădure de miresme se clatină în tineși de departe-mi vin icoane dulci, senine,

precum prin munți se cerne doar lacrima tălăngiipasul iubirii noastre s-a rătăcit prin flori,

dau toamnele târcoale, pândind de-atâtea ori,cu norii străverzii, romanțele pe-o voce,vin peste viața noastră tristețea să evoce,

zincogravuri târzii, silabe, poeme fără glas,atât din ce-am avut, iubito, ne-au rămas.

așa e viața asta, cu torsul în regat,tu ai rămas o Ana părăsită

eu am rămasc cu-a dorului ispită,și prințul în galopul calului s-a dus

dezamăgit de toate a luat-o spre apus…

21 septembrie 2011

plecările, plecările…

plecările, plecările,spre toate depărtările,lăsând pustii și gărilecu toate așteptările,

spre marginile gândului,la marginea pământului…

odată cu plecărileîmi zboară-n veci și dorurile

și nevisate visurilespre negrele abisurile,

dorurile care nu adormși nu mă lasă-n veci să dorm,

dorurile, patimi adânci,aș vrea să le târăsc pe brânci

și peste munți și peste stânci…

aș vrea s-o iau așa năucși nu știu încotro s-apuc…prin lumea largă rătăcit,ca să mă pierd în infinit.

23 septembrie 2011

cum ai uitat…

cum ai uitat plopiivisători pe dealuri,cum ai uitat mareacu apele-n valuri,cum ai uitat buza

ce te săruta,cum ai uitat totultu, iubita mea?…

vineri, 23 septembrie 2011

trecând prin seară…

treceam prin seară agățat de stelecu umbra-mi tremurândă pe pământ

eram zeul flămând de altecele,

universul nopții colindând…

în fiece toamnă așa se-ntâmplă,durerea răsărită peste tâmplă,

fierbe în minemistuitor de tandru și cuminte

și se transformă magic în cuvinte.

23 septembrie 2011

dar

culeg cu mânafructele acestei toamne-

luna, soarele, stelele,le –aurăresc la făurar,

le strâng la pieptși-apoi

ți le trimit ție în dar, frumoasa mea…

23 septembrie 2011

fântână

Dumnezeu sapă

în fiecare inimăcăte o fântânăși-n oglinda eipoartă iubirea

ca pe-o salbă de lacrimi.

23 septembrie 2011

frunza

în liniștea confuzăaș scrie în această toamnă

despre-o frunză,care cade galbenăîn prag de noapte,

în șoapte,cănd stele licuresc

pe cer,căzând în apeși-apoi pier,acum aștept

doar dragostea ca să mă cheme

să fac din frunza noastrădoar poeme…

23 septembrie 2011

ornicul toamnei

toamnă târzie de ce ucizi lumina

vieși sufli-n jocuri irizate,cu pieritoarele minuni

și vântul care bate.

și trandafirul stăsă cadă

sărutând roza de zăpadă,

doar ornicul ce sună rar

prin timpul brumeide cleștar

în lungi bătăi

crepuscularepeste vecia care

moare,doar el

murmură-ncinsși greu

despre prezentul tristal meu.

toamna în culoriportocalii

îmbracă pomiifistichii,

iar rândunelele perechi

în slava ceruluise suie

în luminiș de foigălbuie..

la geam nasczodiile vii

trecând mereuîn veșnicii

și clipa care a fostsă fie

în veci de veci n-o să mai vie,

se-ascundedup-un văl de nor,

precum e totul,trecător…

25 septembrie 2011

pe zare

pe zare trece o fântânăce face semne la cocori,

plecarea lor coboară-n flori,plecarea noastră în țărână.

pe zare trece râul dulcese joacă norii în inele

și stoluri dragi de rândunelese duc acasă să se culce.

pe zare bate vântu-n zbor,se scutură cafeaua-n cești,iar noi privim de la ferești.cum trece ultimul cocor.

pe zare trece gândul meuși dorurile-nvolburate,se duc aiurea ca să cate

ce n-am găsit în lume eu.

26 septembrie 2011

o umbră

când seara se-necase în grădinăși ochii mei cătau în luminiș,

o umbră mi-a căzut din cer, divină,s-a strecurat în suflet pe furiș.

noaptea venea cu-atâtea vise, însăeu nu vedeam nimic cu ochii mei,

dar te simțeam pe lângă mine plânsăcum te-așezasei pe sub vechiul tei.

ne-ncercuiau inelele de vise,și eu te-am luat, iubito, lângă mine,

aveam fântânile de dor deschisecu ape limpezi, pure, cristaline.

am vrut să bem dar tu te-ai destrămat,ai spus că pleci în lumea ta departe,precum în hora ielelor de noapte,

destinul nemilos te-a aruncat.

………….în toamna asta bruma pică rece,cuvintele de-atunci mă cată azi,

visez mereu cum din seninuri caziși umbra mea spre tine vrea să plece.

26 septembrie 2011

sulamita

săpăm mereu câte-o groapă-n văzduhbem zilele, bem nopțile, bem viața toată,

destinul se-nvârtește ca o roată,așteptând clipa când să-și deie duh.

oh, sulamita bem mereu, tot bemși ție-ți curge părul ca un râu,

ți-aș strânge corpul ca pe-un snop de grâu,sub brațul meu hulpav de vechi boem.

săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,mă leg de părul tău ca de-un fuior,cu tine-n brațe eu aș vrea să mor,

să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.

în ochiul tău albastru stă minuneacând laptele zilelor ni se prelinge-n cap,

eu pentru tine-aș fi ca un satrapcarea furat din cer toată genunea.

deși moartea-i maestru de ceremonii, m-aș mai scula odată din mormânt,

să laud frumusețea-ți, să te cântși te-aș ruga cu mine ca să vii.

26 septembrie 2011

ochiul meu

ochiul meu albastru purți-a căzut pe verticală,

nu te mai feri de el,prea frumoasă domnișoară.

peste țâța ta cea dulcese așează ca un ied

și ar vrea ca să se culcesă viseze numai mied.

parcă nu mai am vedere,mi-a furat-o sânul tău,s-a întins o noapte sură

peste ochișorul meu.

tot visând la mere coapte,ochiul meu lacom din fire,

a trecut deja la fapteși citește din psaltire.

și gândirea mi s-a ruptmi-am pierdut deja tot eul,

tu, căzând pe dedesubtîți sărută țâța zeul.

27 septembrie 2011

visez melancolii

singurătatea mă cheamă să vin acasă,de ce să mai umblu prin lume haihui,

aș vrea să mă-nfășor în mătasea eica un fluture care așteaptă să devină larvă.

toamne cu febră, dezolante, oarbe,m-așteaptă adesea la poartă,

mă calcă în picioare ca pe-o frunză moartă.

n-am năvălit în sufletul cuivași n-am călcat silaba de durere,nu am avut și nici nu am avere,

mi-e dor de mine însumi și încă de ceva.

nu știu dacă se stinge timpul lui a fi,și nici trecutul timp al lui a fost,vreau să fiu eu, cel care-am fost,

și să visez melancolii.

știu că nu seamăn cu străbuniiam sufletul boem de cârciumi sumbre

și corpul meu se clatină pe umbre,sunt un lunatic, vecin cu nebunii.

această toamnă mă sufocă sigur,mi-a luat tot aerul ce-l respiram,

sunt pasărea ce n-are stareși zboară singură din ram în ram.

27 septembrie 2011

vara s-a stins

vara s-a stins ca sunetul de clopot printre frunze,eu agățat de stele treceam prin seară singur

cu umbra-mi tremurândă pe pământ,în fiecare toamnă eu văd că mi se-ntâmplă

să rătăcest aevea ca un ulise prin gândurile mele,să fierb ferice-n mine

mistuitor de tandru și cumintecăutându-mi norocul în cuvinte.

sub cerul arămiu cu luna fumurievoi prinde frunza-n palme din câmpie,

voi asculta și vântul prin ungherela țărm de gânduri triste și stinghere.

Apus

Peste iazul de sub sălciiCocorii au pleca în bejenie,

Seara stelele s-au adunat la vecernie.

Peste mormintele noastreFruntea sfărâmată a serii

Ne-aduce aminte de zilele învierii.

Peste zidurile albe ale cetățiiSub arcuri de gânduri

Urcăm călători spre miezul nopții.

Cade purpura nopții peste tot,Fruntea înnoptează sub clarul de lună,

Doamne, ce toamnă nebună…

Semne, gânduri și stele se-ascund rebeleÎn iazul de sub sălcii adormit,Doamne, ce mult te-am iubit!

Peste deal s-a făcut toamnă,Peste suflet primăvară,

Peste gândurile meleTrece-un cârd de rândunele,Unde fugi, Doamne, cu ele?...

28 septembrie 2011

dorel( variantă urmuziană)

dorel are un ochi de șopârlă, urechi de bivol și gură de tinichea,

acum a devenit deputat din partea partiduluiproletschimbist, are nasul lung și miros de șobolan.

și-a făcut vilă-n pipera, un espero pe care-l garează sub pat,

doarme cu picioarele agățate de lustra tavanuluiși se gândește la firma lui de asfalt

pe care a radiat-oși cu care totuși asfaltează șoseaua de centură a londrei.

om echilibrat, face sport,joacă țurca prin sălile parlamentului

și alba-neagra cu banii statului.nu fură, nu înjură, dar votează la două mâini,

are leptop, ia lecții de sexși se gândește să se însoare a treia oară

cu regina angliei, uitând că tipa a trecut de optzeci de ani.acum dorel a devenit patrat, cap patrat,burtă patrată, picioare dreptunghiulare,

mănâncă cu spatele la turnavitu,clămpăne de la tribună din gură

și strigă ura când se trezește din somn.citește les mots en liberte futuristes a lui marinetti,

fumează pipă și bea techilla,la el sângele face salturi în subteran,buzele lui sunt la o distanță enormă

ca ale unui măgar care rumegă fân uscat.stările lui de conștiință s-au lichefiat,

patria lui e țara tuturor posibilităților,

e înclinat spre bufonerieiar în capul lui viermii circulă în tăcere,

câteodată cere la masă rasol de vacă cu ciorbă kantiană,visează doar beton armat și mici,anii și-i numără în valută forte,

face daruri pentru catedrala neamului,nopțile se desfac pe genunchiul lui,

mai face câte o excursie și pe la d.n.a.,se visează în docurile brăilei, legănându-și ochii

și scoțând țipete binevoitoare ca papagalii.iarna fug lupii de el și vara strânge fluturii în colecții

prin gura lui trece frigulca un șarpe, târându-și coada printre dinții soioși,

ce să mai spun, dorel e omul secolului,cu el pământul se învârtește mai repede,europa înverzește, grecia scapă de criză

și euro devine mai bărbat.

28 septembrie 2011

amintire-cântec de flaut

o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor,

o, Doamne, amintirile cum mă mai dor,

le cârpesc, le-nădesc şi mă sui cu ele la cerși-n neant tot mă duc

până când singure pier…o clipă ruptă din univers,

viaţa mea,o clipă până când voi cădea

pe-altă stea.

de-acolo voi privi înapoi – un străin-

și mi-e dor să mă-ntorc, nu mai pot să revin…ochiul meu trist şi duios

se va stinge,nu mai plânge, suflete,

nu mai plânge!ochiul meu va deveni

lucefăr de noapte,chemaţi-i duios lacrima

şi în şoapte-lacrima lui, rouă dulce

de dimineaţă,ce spală păcatul

de moarte, de viaţă…

o amintire stă spânzurată de-o cracă de dor,aş vrea să re-nvie,

atât de mult o ador,dar vântul turbat o spulberă-n cer,cui să mă plâng şi cui să i-o cer?s-o cer de la ape,

s-o cer de la stele ,dar apele şi stelele

n-au grijile mele…ursitorile mi-au urzit

zadarnic s-o caut,amintirea s-a transformat

în cântec de flaut…

29 septembre 2011

pasul tău

pasul tău prin amitiresângrerat și rănit

a rămas ca un ceasornicstricat și oprit.

e pustiu și e frigîn aceste seri stinse,peste noi au trecutdoar ierni ninse,

tu în haina ta albăde vară,

la gât cu o salbă,dansai

în logaritm stelar de valspe cântecul fals

cântat după urechepe harfa lui safo

cea veche.

când te-nvârteai aiurea-n cercuri,clătinai o pădure

de miresme,

fruntea amurgului pe mantii de sânge,

te cheamă, te plânge,

silabele trupului tău,au căzut în neant,

amintirea ne depene,ca un straniu apus,prin cercul de sus,

ne-a furat un centaurtot globul nostru de aur,

crepusculul se stinge,cu chipul tău blând,

în orice oglindăte regăsesc

surâzând…

un adio cu o batistă,o mână o flutură,pomii se scutură,

toamnele trec,fâlfâiri albe

și zboruri de frunze moarte

ne poartedoar ură

căci iubirea noastră a fost pură.

1 octombrie 2011

s-a făcut seară

s-a făcut seară,a apărut o lună spălăcită,pe stradă latră un câine,

două femei se grăbesc acasă,ochii mei se iau după ele,balcoanele-mi cad în cap,

în toamna asta s-a zăpăcit lumea,încerc să mă agăț de ceva

să nu cad și eu în zăpăceala asta,zidurile blocurilor tac,

a încremenit totul în jurul meu,dorurile mi s-au culcat pe-o buză de plai,

mi-e dor de iarbă,să mângâi mânjii când pasc,

îmi vine în minte ,,seara pe deal”,dar buciumul nu mai sună,

,,unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot” ?am uitat că e toamnă,

mă împiedic de niște frunze bezmetice,toamnă bacoviană, îmi zic,

un an suprarealist cu oamnei afiș,în arena circului saltimbancii și oamenii zburătorifac istoria, umplu aerul cu niște țipete stridente,

o toamnă cu frunze ca blana de cobalt,din cer cad cești de cafea sparte,

Dante a descoperit commediaîn văile raiului,

eu aș picta altfel paradisul,cu oameni goi,

destrăbălându-se cu bacantele lui Nero,într-o natură rococo prin palatele romane.

orașul serenissim visează,muzica absurdă a nopții

scrâșnește și atârnă de umărul meu. în acestă tăcere obsedantă

frunzele clătinate de vânt plâng pe-o melodie de Vivaldi…

cănd eram copil locuiam într-o casă la țară,dincolo de ea era un imens loc viran

năpădit de lăstar și iarbă mare,mereu mă întrebam ce-o fi dincolo,

când m-am făcut mare am văzut că dincoloera viața colorată în culorile curcubeului,

acum poezia își abandona scheletul și se bălăngănea în aer,ca buddha, ca rimbaud sau shakespeare,

nu mai ținea cont de cauză și efect,lipsa cauzei și-a efectului nu mai conta…

s-a făcut seară,eu tot mai clămpănesc a filozofie,

încă n-am ieșit din labirint,delicii de azur stins pe coline,

știu, am iubit pe furiș și, fiind singur,nu m-am putut vindeca

de-atâta bucurie într-o fărâmă de timp.

așa începe toamna,frunzele zumzăie uscat

și rumoarea luminii ne urmărește sub formă de dune sau năluciri

și se întâmplă ca la căderea nopțiiziua să se prefacă-n intangibil,

greierii să cânte și trenurile să treacă pe lângă noi…

3 octombrie 2011

știu

peste tot octombrie,știu că insulele risipite

de mare în aerul rece al dimineții strălucesc cu culoarea dorului meu.

în ochi îmi întârzie struguri și gutuiși mai știu că orice există

devine cenușă.

dar nici cenușa spulberată a toamnei,nici zborul de gheață al balaurului din vis

nu vor putea lua viața din viață.

știu că toamna taciturnăîși poartă hainele prin orașul meu

ca o femeie destrăbălată,din lumea care aleargă de-a valma pe străzi

răsar doar lacrimiși tăceri înfiorătoare.

trece pe stradă o femeie frumoasă,fruct copt de carne, extaz sombru de vin roșu,

gură de dor ce face lirică și gura mea,parfum calm pe coapse de prințesă,

gazelă celestă,la umbra părului ei pălește spaima de aștri,

n-aș vrea ca destinul gelossă te preschimbe-n cenușă

spre a hrăni, nerăbdător, rădăcinile vieții.

4 octombrie 2011

acum în secolul douăzeci și unu

acum în secolul douăzeci și unu,cănd viața a devenit doar toamnă,

omenirea intră la ideise consideră abandonată, singură, cu ea însăși,

de când ne gândim la viitortoate zidurile s-au strămutat,

principiul speranței a ieșit în fugă pe geamși noi ne uităm cruciș unii la alții,

hai să schimbăm lumea,dar cu cine anume,

cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?te uiți spre viitor

ca și cum te-ai uita pe gura unui obuzier.căutăm altă țară pe care n-o găsim niciodată,

avem impresia că pământul gonește nebunește spre autodistrugere.

toate imperiile și-au schimbat stăpânii,s-au schimbat și conștiințele,

hainele, femeile, modele,începem să credem în viața de apoi,

în măreția și lașitatea ei,dictatorii vin, se duc ca bufonii,hamlet se zvârcolește în plasă,

faust face un rol imfam și ridicol,roscolnicov dă cu târnăcopul,

a murit și dumnezeu,cine mai scaldă morții

și-i îngroapă

și le răsădesc flori pe morminte,doamneee, cât galben pe frunzele moarte,

căt albastru dureros în sânge, câte gemete înăbușite…măsor timpul cu pasul meu, stea după stea,

încă sunt treaz,mă încolțește timpul,

număr pașii următoarei toamne,cu toți cocorii de pe cer,cu toate durerile lumii,

ucid vise, voluptăți care nu se mai întorc,preschimb femeile în coliere și inele

ca să semene cu alizeele albeși să le găsim în țara natală a visului.

când se lasă cortinaaștept cu frică și nemângâiat o moarte ridicolă.

4 octombrie 2011

prin infernul tău pustiu

toamnă, mă plimb ca o umbrăprin infernul tău pustiu,

te-aș omorî, toamna mea sumbră,și te-aș băga într-un sicriu.

eu ți-aș cânta psalmii de ducăîn parcul plin de scânteieri,ca șapte popi să te conducă

spre un final de nicăieri.

te-aș invita într-un pustiusub palidul argint de lună,

o criptă-adâncă și-un sicriuși-urarea mea de moarte bună.

tot vii mereu la ușa meacând seara greierii îmi cântă

și îmi șoptești romanța tade-mi tulburi liniștea mea sfântă.

când gândul meu pribeag adoarmeîn mistica nemărginire,

mi-aș face rost de vreo trei armeși te-aș ucide… din iubire…

5 octombrie 2011

romanță

iubito, vino mai aproapesă ne-așezăm la dulci povești,să ascultăm cântecul toamnei

cum bate vântul în ferești.

un psalm cântat duios de îngeriîngână sferele albastre

și se -mpletesc cu dulci romanțedin tinerețea vieții noastre.

când luna –nnebunea pe cerși noi într-o iubire sfântă

stăteam la poartă nopți întregiascultând frunzele cum cântă.

astăzi când timpul a trecutși zilele ne par mai grele,

nu ne-au rămas decât poveștiși-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,ca piaza reaua din povești,aș vrea să dăm ceasu-napoiși, Doamne, să ne-ntinerești!

6 octombrie 2011

toamnă, ți-aș da cu vitriol în ochi

tristețea-i acompaniată de frunze,freamăt de evantaie japoneze,

trece un anotimp vine altulîntr-un adio fluturat de batiste,

o mână șterge zareași desparte lumina dinăuntru de cea din afară,

un ochi mongol răsare hulpavspre sânii de atlaz

freamăt de frunze- flaut de lună,ce lume nebună, ce lume nebună…

ca un zefir de bucuriipoemul se-nalță cărămidă cu cărămidă,

fereastră deschisă,îndemnuri,

flori otrăvite,blestemuri,

se speră, se speră –ntro viață prosperă,gustul visului s-a acrit,

ne-am măngâiat în plăcere și urăcrezând că iubirea e pură.

plopii ca hienele defileazăprin toamna care-agonizează

și sânii tăi care mă-ntorc în vis,

genuchii-ți ca un deal de bogățiimă fac să cred că sunt în paradis.

toamnă, ți-aș da cu vitriol în ochisă pleci mai repede de pe la noi,

ia-ți hoții,borfașii,

bagabonții,sinucigașii,otrăvurile,

stâlpii, etajele, sforile, norii, apele, cuțitele,ia-ți lumea ta nebună

care se bate, murmură, mârâieși pleacă cu ea

pe-o steasau în lună.

7 octombrie 2011

pastel de seară

pădurea arde-n toamnă cu vâlvătăi de focgalben în zarea toată cât duc ochii,e țara noastră cea făr’ de noroc,

țara lui Lerui-Ler și-a sfintei Dochii.

în depărtări se-aud tălăngi cum suie,cum trec pe carărui puhoi de oi

cum toamna a bătut natura-n cuie,lăsând copacii întristați și goi.

amurgul se-odihnește pe poiană,e-o liniște de început de lume,

se-aude-n depărtări o havaianăși câțiva nori s-au spânzurat pe culme.

lumina dup-amiezii dă-n amurgși lunca toată s-a brodat cu aur,

pâraie repezi șerpuind cum curgși-o broască cântă veselă pe-un plaur.

7 octombrie 2011

Pigmalion

Pigmalion,bătrânul meșter faur,Cu dalta lui cu mâna cea de aur,

Tu, sculptor al divinelor frumoase,Cioplite-n fildeș, pline de angoase,

Făcut-ai pe femeie atât de frumoasăC-ai vrut s-o duci deja la tine-acasă Soție ca să-ți fie în veci, plină de har,

Și s-o ferești de ochiul cel barbar.

Îndrăgostit de propria-i făpturăAi fost la Aphrodita-n bătătură

Să –i ceri să ți-o transforme-n divă vie,Ca tu s-o iei, băiete, de soție.

Dar Aphrodita cea geloasă, rea,Ți-a aprobat să te-nsoțești cu ea,

Plină de gelozie, te-a blestemat în veciSă tot cioplești statuile doar reci,

Să n-ai căldură tu din partea ei,Blestem căzut din gura-i de la zei,Să naști un fiu din suferință stors

Cu numele simbolic de Pathos.

14 octombrie 2011

gândurile…

cerul meu întins pe searăîmbrăcat tot în argintprin ce tainic labirint

gândurile mele zboară?

eu nu mă gândesc la moartelas viața să curgă linde e dulce sau pelin ,

că-i aproape sau departe…

stau legat cu rădăcini,agățat de cer, un clopot,

și mă voi feri cât potsă nu cad în mărăcini.

gândule, prin tine zboarătoamne reci și amintiri,

fugi de-acele ispitiriși fă-mi viața mai ușoară.

9 octombrie 2011

Umbra timpului

Cade umbra timpului în vanCum se duce viața an de an.

Pe al boltei cer dumnezeiescCaut steaua mea și n-o găsesc.

Cornul lunii ascuțit și strâmbÎmi zâmbește tandru de pe câmp.

Apa din ulcioare, adiind răcoare,O beau fericit la apus de soare.

Pe destinul meu, lasă-mi-te, lasă,Dulce și frumoasă, viață mlădioasă.

Cumpănindu-mi viața, versul și eresulAm străbătut vesel întreg universul.

Singur pe cărare, îmi croiesc alt drumVreu să trec în țara umbrelor de fum.

Să privesc de-acolo cine-am fost și sum.

9 octombrie 2011

Mister orfic

Eu vin din grele încercări astralePe solul plin de rele și minciuni,

Să-mi ierți Orfeu acele slăbiciuniCe-au fost odată și-ale dumitale.

Uranos s-a împerecheat cu GaiaȘi l-a născut pe veselul Dionis,Blestem și rele de la tine ni-s

Căci tu ai pus pe foc întâi tigaia.

Titanii au trecut din om în omȘi sufletul impur s-a tot mutatTrecut-a la femeie și bărbat,

Adamul ce-a mâncat mărul din pom.

Du-mă la orfici să mă las de releȘi fă din mine omul cu sufletul curat,

Înalță-mă pe vârful AraratS-ajund cu mâna-ntinsă pân’ la stele.

Fiind iedul cel divin al dumitale,Căzut-am drept în laptele matern,Ai vrea să faci din mine omul tern,Venit ca un străin din zări astrale?

12 octombrie 2011

Pithia

Tu preoteasă din cercul lui Apolo,Oracular cu daruri de la zei,Erai regină dragă-ntre femei

Când diatribele ți le cântai doar solo.

Când delirai stăteau apele-n locȘi prevesteai ce-i în lună și-n stele

Înșirai visătoare bagateleUrându-le la muritori noroc.

Daru-ți venea de la frunza de laurDe la cassotis -apa de izvor,

Când te-apuca, divino, câte-un dor,Pluteai ca fulgul pe un singur plaur.

Ca delfică albină între fecioare Ce doar profetul tău te-nțelegea,

Voi doi erați și visul și legeaȘi decretați ce-i în lună și-n soare.

Trecută apoi de ani cinci zeci, femeie,La Delphi, -n sanctuar ca o virgină

Ai devenit soția lui ApoloȘi el mi te-a făcut pe veci regină.

14 octombrie 2011

Poemul uitării

Copii ai omenirii,Ați uitat cântecul în pădure,

Ați pierdut muzica celestă a frunzelor,Tăcerile codrului și zbaterea ramurilor,

Ați uitat sunetul cornului,Cântecul stejarului singuratic în bătaia furtunii,

Nopțile cu lună și cu stele care se leagănăPrintre vârfurile copacilor,

Ați uitat visul căprioarei care se lasă seara peste izvor,Poienele de nămeți de iarbă care vă

Mângâiau gleznele feciorelnice,Ploaia de stele care cădeau în roua dimineții,

Ați uitat primăverile cu mugurii nurliiCare dau prin frunzele uscate,

Ghioceii albi ca neaua care sărută soarele,Viorelele albastre care colorează cu visul lor pădurea,

Ați uitat cântecul grangurelui și-al mierlei,Al presurei și al ciocârliei,

Ați aruncat coronițele copilăriei făcute dinToate florile pădurii,

Ați uitat nunțile închipuite cu miile de fluturi,Cu gâze și furnici, cu greieri și licurici,

Cu smeie înălțate până la cer,Cu jocurile pline de farmec…

De ce nu vă întrebați ca Eminescu:,,Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot ?’’

Acea cetate a naturii care ne-a crescut la poala ei...De ce pășiți în acea obscuritate a încăperilor

De betoane ca pe un pat de vise bolnave ?Trăim printre mese, scaune, televizoare, calculatoareȘi alte bazaconii pe un pământ ce și-a modificat axa

De rotație până-n ziua în care eternul timpSe-ntoarce în sine lent, stingându-și veșnicia

în acest prezent apocaliptic.Poemul final al lumii noastre nu-l va scrie nimeni,

Noaptea ne îmbrâncește spre ochiul fântânii,Cine să mai scrie acel poem?

14 octobre 2011

dorm în ochiuri de izvoare

dorm în ochiuri de izvoarecu lună și stele,

toate dorurile mele:umbre călătoare.

dorule, unde –ai plecatce poteci mai sui,

te-ai pierdut pe carărui,unde să te cat?

dat-au buzna teii-n floareși tu nicăieri

vin și trec la primăveri,umbră călătoare.

am pierdut doi ochi albaștri,

iartă-mă, părinte,când de ei mi-aduc aminte,

mă-nchin la toți aștrii.

sub poleiul alb de stele,totul e feeric,

numai chipul ei himericstă printre perdele.

îmi întinde mâna linpeste geam prin ceațăși c-o frunză de pelin

mângâie-a mea viață…

16 octombrie 2011

clător prin cerul meu…

nu mai pot să scriu și pacemâna mea-n durere zace,îmi flutură brațul întins

pe lampadarul ce s-a stins.văd madone-n faetoane,

trecând prin doruri iluzoriicu ora, ziua, săptămâna

și, de dispar, rămâne luna.

se rupe totul în adânc,cad fluturii încet pe jos,

doi derbedei se joacă stos,de undeva, de-acolo sus,

de pe spinarea lui isuscoboară cerul peste mine

cu darurile lui divine, de unde îngerii și sfințiiau înfipt în mine dințiiși-am visat că se va face

între mine și ei pace.

pe deasupra mea un nora trecut ușor în zbor

și m-a dus lungit în cer,luându-mă prizonier,

și m-a luat domnul la rostpe unde-am umblat și fost,

unde-am fost cu săptămâna,seara, cînd răsare luna.

ore albe și albastremă plimbau frumos prin astre

și acolo nimfa meas-a ivit, doamna, pe-o stea.

Eu, speriat și livid,am căzut ușor vid,

sângerând cu gura moartă,domnul m-a băgat pe-o poartă,

peste niște vinuri grelepuse toate în ulcele…

printre stele mă prelingși încet-încet mă sting,

doamne, stelelor piezișe,cu isus pe cruci crucișe,lângă mine, lângă, lângă

se-așeză mândra bolângă,și ș-a-ntins corpul de nea

pe sub plăpomioara mea.

ce tăcere, ce tăcere,cu asemenea muiere,se-așezase așa întinsăca o monaliză ninsă

scăpărând numai scânteipeste șoldulețul ei.

…………………………când m-am deșteptat în frig,doamne, am început s-o strig.

………………………pe fundal de cer albastruam fost meteor și astru ca în viața mea subțire,să am parte de iubire,bine-ar fi să fiu fiind

să visez așa murind…

16 octombrie 2011

Vronicăi Micle

ca o vioară strunele tale plângeauerai o lacrimă ce -ți rătăcea prin suflet,

o inimă zburând în infinit,cu plopii ce se tânguiau în vânt,vrăjind vremelnicia în descânt.

nu mai vorbi și nu mai plângee vis zadarnic azi, acum,

această toamnă încrustată-n sânges-ar irosi în zbor pe vechiul drum.

pe la Văratic în vremi legendareo veșnicie va ca să trăiască

povestea dragostei voastre barbarece dăinuie cât limba românească.

deși trecut-a timpul ca-n legendeizvorul amintirii a rămas,

poveștile de astăzi îi dau glasși vor rămâne veșnic în calende.

18 octombrie 2011

dorm tâlcuri…

dorm tâlcuri în câte-un cuvântca șerpii ascunși în pământși-n sufletul meu e tăcere

ca iarna în stupul de miere.

inima- ceasornic oprit-în pasul tău sîngerat și rănit

în nopțile cu stelele stinseîți caută urmele ninse.

logaritmul stelar ca un vals

dansează în noapte cam falsși seara în roșu se frânge,spoită cu dor și cu sânge.

cad zările-n fântâni părăsite,cad gânduri în gol de ispite,cad doruri obosite în vânt

și toate se-ascund în cuvânt.

e carnea trecută prin spini,la care, iubito, te-nchini,

în toamna durerilor noastrede-acolo de sus dinte astre.

nu mai șterge cu mâinile stelele,că te fură din cer ielele

și rămâi în ținut de poveste,fără să mai aflu de tine vreo veste.

18 octombrie 2011

o, azalee

ești tu cea care visele-mi torceai,

ești tu cea care te topeai în mine,

ești tu cea care risipită-n vânt,erai sămânța

florilor divine?

o, azalee, dulce, ca o fragă,

cât te-am iubit și cât mi-ai fost

de dragă,astăzi te-ai rătăcit

printre dureriși nu-ți mai amintești

cum a fost ieri.

20 octombrie 2011

eu vin din lumea lui marinetti

eu vin din lumea lui marinetti,aruncând totul la pământ,la dracu dragoste, iubireși toate câte-s în inimă,această cârpă cu care

s-au șters toți pe mâini,acum dansăm printre

mese și scaune ca saltimbancii,ne dezbrăcăm hainele

și ne scălămbăiem în oglingă ca niște maimuțe din junglele africane,

hai, veniți, intrați în joc,doi pași înainteși unul pe loc,

ce frumos ne stau la gâtlanțurile de aur

în acest azur lins pe ochi,ținem steaua lumii pe umărul drept

și avem armuri de oțel pe piept.

în serile când luceafărulîn galop fuge pe cer,

noi ne destrăbălăm în lumea lui dionispe lângă delfinii din adânc,

rupți din refugiul ultimului delir.

degeaba punem cuvintele în cuiburi goale,n-are cine să le clocească,

ele sângerează din consoane,mor în damf de parfum

ca merele domnești infectate de viermi.

ascultați melodile acestei toamne,când frunzele acompaniază tristețea,

ca niște evantaie japoneze pe fața unei gheișe,ascultați cum plâng pietrele de jad

sub freamătul copacilor,flaute sub lună, îndurerate

de despărțirile de gâtul de colan al madonelor,ascultați tristețea frunzelor de plop sub bătaia vântului,ascultați cum filozofii pun diagnostic aureolat viitorului,

un fel de zefir de bucurii cu râsete pe ghirlănzi spumoase.

inimi flămânde ca niște câini în haite îngurgitează iubirea pe nerumegate,

răscolind în carnea efemeră, pândind inalterabilul.visăm mereu incendii apocaliptice

care să prefacă în scrum sărmanele noastre ființeimperfecte și vulnerabile,

ne revoltăm de destinul biologic al lumii,dar nu vedem ochiul rece al morții

cu rostogolirea pământului spre neant.

20 octombrie 2011

valuri de umbre

valuri de umbre, valuri de naluciriIn fruntea cuprinsa de flacari,

Caverna locuita de fulger,In citadina noapte de piatra

Ce se intampla cu mine ?O vad pe mama alergand pe campie,

Flacara ce se destramaIn mareea intunericului

Indepartandu-se la bordul noptii.

Nu mai sapa, mama, pamantul,Cauta cheia camerei si vino la mine

Pe firul unui suspin suspendat...Zeul de gheata ma devora

Sunt eroarea finala a erorilor tale.

Sa fie lumea un desert singularCu cerul inchis si infernul pustiu,

Incep sa visez la zapezile de demult,La prima iubire,la primul poem,

La copilarie,Numar pasii urmatoarei primaveri

Care inca nu a sosit,Ma incolteste timpul

Ca o ceata de banditiTimpul devorator,Adevaratul cezar,

Cu Chopin care si-a scuipat degetele pe clapele pianului

sterse de Sandcu carpa umezita de lacrimi.

cuib

sufletul mi-e cuib săpat în stâncăși-n acest cuib a poposit un gând,și stă la pândă ca uliul flămând

în haina lui într-o tăcere-adâncă.

în cuib i-aștern covor de frunze moisub agora pustie de pe cer,

și –l învelesc în pleduri de misterca gândul meu să nu vină-napoi.

la adăpost de ploi, și vânt, și soare,să stea acolo ca un hoț închis,s-aștepte solul ultimului vis,

venind pe-aripi de păsări călătoare.

21 octombrie 2011

doi amanți

de când au strâns în brațe vântca doi nebuni de fericiți,ei ai rămas dezamăgiți

ca două umbre pe pământ.

în nopți cu stelele-n sclipirice-n bolta nopții se ivesc,cu ochii lor ei azi privesc

doar cerul plin de amintiri.

de geaba au avut ce-au vrutși-au ars pe rugul lor de foc,n-a fost decât un simplu joc

tot ceea ce li s-a părut.

au ars de dorul cel mai sfântsă fie pururi împreună,

dar soarta lor a fost nebună,i-a despărțit și la mormânt.

23 octombrie 2011

te simt împrăștiind parfum

te simt împrăștiind parfum,vânzând bezele în alcov,

ți-am desenat chipul în mov,și nu te văd decât prin fum.

erai atâta de cumintede mi te-am pus, femeie,-n cânt,

erai un viscol de cuvinte,erai și soare, dar și vânt.

vor trece încă anotimpuriși eu te-aștept la ușa mea

și călători vom fi prin timpuri,eu un luceafăr, tu o stea.

23 octombrie 2011

curge lin prin mine un pârâu de ape

curge lin prin mine un pârâu de ape,cine să-l oprească, cine să se-adape?

e pârâu de munte și cu apă viedescântat de domnul tot pe la chindie,de sub dor carpatic, din vechime vine,cine să-l oprească, cine să-l închine?

noapte-mbobocește pe apele lui,stele urcă-n cale, luna în hai-hui,

cu miros de mere toamnele-l îmbată ,tot ducând la vale o petală moartă,

la răstoacă vine trupul zorilor,bruma dimineții, spaima florilor,chipuri de femei, rotunjimi înalte,vin la poala lui svelte să se scalde,

trece ora, timpul, mai trece și gândul,în uitare totul, totul, îngropându-l,

și mereu îmi spune c- acolo departe,râul vieții mele zorile desparte.

vineri, 31 august 2012

eu treceam pe sub cupole

eu treceam pe sub cupoleeu treceam pe sub altare,

eu treceam în prag de searăpe sub stele călătoare.

eu zburam cu îngeriipână-n valea plângerii

și cu aripi obositecădeam, Doamne, în ispite.

eu treceam prin amintiriși dădeam filă cu filă,

tot citind câte-o povestedin biata-mi viață umilă.

scris-am filele cu sângedintr-o lume ce-a trecut

și acum la bătrânețe,mă predau Ție pe scut.

28 octombrie 2011

țară blestemată

eu m-am exilat în mineși-am plecat din lume demult,țară, te-am lăsat în suspine, zeul te plânge, zeul e mut.

unde ți-e doina, unde ți-e dorul,unde ți-s fiii tăi cei viteji,venit-a străin, călătoarul,

punându-ți cuțitu-n gâtlej.

erai frumoasă ca ziua-nsorită,te-au siluit derbedeii,

țară săracă, țară iubită,care ți-e soarta, unde-ți sânt zeii?

trecutul tău, flăcări aprinse,ce-au ars în vise rebele,

țara frumoasă, cu pletele ninse,cum picură-n tine neaua din stele.

frumos îți stă cu albul pe zare,cu argintul de nea,

cu doina cîntată din nai,plină cu dorul din tine și ea.

tristă ca propria-mi durere,urci golgota pe cruce semeț,

căci va veni o –nviere,ca viitorul să-ți fie măreț.

28 octombrie 2011

despre iarnă

iarna e un prilej nemaipomenit pentru povești

la gura sobei,tu cu tine însăți

eu cu mine însumisă tăifăsuim pânăne apucă zorile.

privește la fereastrăcum vin îngerii să ne asculte,

privește prin casă cum zboară steluțele,ascultă melodiile iernii

cu candorile eicare ne aduc aminte

cât de naivi eram la prima întâlnire.acum miezul sufletului

excaladează timpul,cerul dureros printre fulgii virgini

prin fereastra care ardeiluminată de reflexele albului.acum nu mai vânăm căprioare

și nici cerbi prin dumbrăvile sufletului,acum ascultăm duhul clepsidrei

lângă păpușile copilăriei păzite de îngeri,prăfuite și uitate pe perne de vis.

după acestea toate am pus virgulă,

ne-a furat timpul și ne-am trezit întrebându-nepe unde ne-am rătăcit.

mergem înainte, trecem peste dealuri,peste ape, peste munți

și apoi va veni vremea să punem și punct.

fiecare iarnă vine cu poveștile ei,se stinge câte-o lumânare,

cade câte-o stea, se mai descopere câte-o planetă,

noi boșbâcâim cu zâmbetele pierduteprintre nămeți să mai prindem

câte un moș crăciun, să-l tragem de barbă, câte-o stea, câte un an nou, o sorcovă, ceva,

care să ne mai bucure.toate acestea căntăresc mai greu decât adevărul

care ne scoate din mințiatunci când numărăm banii de pâine,

mai bine am număra anii de glorii și de ratări.

avem multe povești să ne spunem,lumea e mult mai adevărată,

în nordul africii a înflorit primăvara arabă, europa intră în faliment,

prin america centrală sunt inundații,gadafi s-a dus pe lumea cealaltă,

china este în delir iar rusia își schimbă garda.…și totuși pământul se-nvârtește,

iernile vin și trec,nisipul din clepsidră nu se termină niciodată.

29 octombrie 2011

curcubee de vis

apele cad peste oglinziîn cascade,

curcubee de vis,lângă ape,

straje au fostpiscuri de dor,fântâni captive

cu ciuturi de stelecu cumpăna-n vânt,

cu vise rebele.

eu aveam aripi de șindrilă

și zburam peste ele,ca manole

din baladă,unde cădeam,

nemuritor,fântâni de dorieșau din stele.

30 octombrie 2011

toamnă târzie

luna nopților cea argintie,stă între moarte și-ntre veșnicie,autumnale torțe ard pe culmi,

se scutur frunzele din vechi salcâmi.

în melancolic cântec de vioarăcad albe brumele îndecuseară

și se răsfață stelele pe cerîn drumul lor de noapte, efemer.

bruma rece pe foșnitul de foi,ajunge-n suflete până la noi

și o descoperim cu strigăt mutși c-un înfrigurat necunoscut.

din răsărit vine miros de iarnăamestecat cu abur de povarnă,

zorii au vuietul dulce de- aramă,pruncii se scoală-n dorul de mamă.

un ram mai bate-n geamuri parcă,ar vrea ca vara să se mai întoarcă

să taie drum cu raze temerareprintre costișe și printre izvoare.

trecut-a viața noastră de prisosca frunza lui octombrie pe jos,

tot ascultând cum vine peste noiaceastă iarnă cu zăpezi și ploi…

30 octombrie 2011

se-aprind stelele pe cupole

e ceață și-mrejur e difuz,o filă împâclată din carte,din când în când în auz,

se-aude un cântec departe.

cântă-n surdină tangoul,e bal , ce mai e, sau nu știm,

el își prelungește ecoulpe sufletul nostru intim…

se-aprind stelele pe cupole,se lasă seara pe pământ,jertfită ana de manole,

încă mai strigă-n mormânt.

fântâna lui cu apă viene scoate din surtuc de vremi,

ne spală viața și ne-nvie,de unde, toamnă, tu ne chemi.

sub ceru-nnourat de scrum,tânjim după dorul văratic,suntem nostalgici de acumdupă seninul nostru atic.

ni-i dor de boarea primăverii,cum saltă grâul fald de fald,

de pâinea rumenit-a veriiși de culcușul nostru cald.

ni-i dor de dulcia dumbrăviaorăcu umbra ei adormitoareși de-o romanță de vioarăcântată seara pe răcoare.

ni-i dor de plopii în amurguride turmele cântând din nai,

de zarva zilei de prin târguri,de doina din picior de plai,

de larma dulce de ispite,de timpurile care-au fost,

de gustul dulce- al unei pite,mâncată într-o zi de post…

31 octombrie 2011

file dintr-o doină

din inima mea ce ardepus-am lirei șapte coarde,și-am făcut-o foc și parăsă renască-n primăvarăși-așa pornit- am în vis

unde dorurile mi-scălătoare, dragele,pe toate pârloagele,

tot voind ca să dezlegunitatea de întreg

am cam rătăcit cărareași mi s-a-ntunecat zarea.

am rămas ca frunza-n vânt

între cer și-ntre pământ,las ca vântul să mă poarteîntre viață și-ntre moarteși-uite așa din loc în locsă semăn câte-un boboc.

las doina cu plete dalbe, sufletul să mi-l adape,

cu dulceața apei vii,din izvoare viorii.

las universul ce estesufletul lumii celeste,

să -mi aprindă o scânteiesă m- așeze-n curcubee,

s-ascult muzica din sferepe cerul vopsit cu miere.

las dor pe buza fântâniica să-l latre noaptea câinii,

să se-adape fiecare,dimineața pe răcoare.

și vă las surâsul blând,când cei dragi vă vin în gând,

ca ținta fericirii voastresă fie zările albastre.

1 noiembrie 2011

nostalgii

întotdeauna nostalgiile sunt pentru vremurile de altădată,

nostalgia mea e prezentuldar și viitorul

și viitorul viitoruluiși cu aceste nostalgii

mă retrag în forul meu interior,mă urc pe scaunul imperial

și domnesc peste eleca un general în retragere, regretând că m-au învins.

aici urmăresc efectele toamnei,toate nostalgiile vin

cu toamnele, cu frunzele, cu ploile,cu vântul,

amintiri banale cu care mă iau la trântă,

ruine, leșuri sentimentale din alte timpuri,seri de altădată cu parfum de trandafir,

chipul iubiteiîmbrăcat în haine de doliu,

umbrele părinților care coboară de pe pereți

și mă mustrăcă prea sunt nenorocos.

eu cu ochii deschid alți ochi din interiorul meu,

și mă privescși râd de mine,

,,caută cheile, zic ei,să deschizi poarta cea mare a tăcerii,

acolo vei găsi fiecare oră de vid,crescând din mormintele trecutului,

mergi pe poduri de aer,treci prin ziduri de fum

către o altă lume,cu alte peisaje,

și-are să te rănească fericirea”.

plouă prea des pe la noi,prea multe toamne,prea multe visuri,prea multe răni,

prea multe coloane de soldați ai conștiinței

care te încolțesc și-ți cer să te predai.

…………………………………..n-o să spun la nimeni c-am murit

și nici că la nunta mea a căzut o stea,ciobanul mioritic nu mai e la modă,

acolo în stei, ochii mei vor avea dinți,cu care vor mușca umbrele cu aripi,

care fâlfâie pe deasupra mea,din piatră vor ieși flăcări

și eu voi mușca steleleși oase de brontozauri.

încă mai plouă, încă mai plouăși clipa banală picură-n rouă,

mă vor bea zeiicînd îmi vor simți gustul amar,

de foame, de sete, de dor.… sunt barbar…

3 noiembrie 2011

e o întâmplare că ne-am născut oameni

e o întâmplare că ne-am născut oameni,

puteam să fim orice pe pământ,puteam să fim păsări să zburăm

gustând înălțimile printre ploi și vise,puteam să fim rechini în oceanele albastre ale lumii,

regii apelor și ai adâncurilor și să înghițim toată fauna mărilor,puteam să fim reptile pe amazon,

pitoni uriași care să soarbă orice pasăre,puteam să fim elefanți prin indii

și să ne plimbăm netulburați prin păduri virgine,puteam să fim maimuțe cățărătoare

să ne dăm huța prin junglă,sau crocodili odioși cu burțile la soare

care pândesc căprioarele în apele stătute ale savanelor,și multe altele putem să fim

pe acest pământ odios din care am ieșit.dar dumnezeu a luat ceva din fiecare

din aceste ființe și a creat omul,singurul animal biped

care are ceva și din zborul pasării,și din rechinii oceanelor,

și din reptilele amazoniene,și din elefanții indiilor,

și din maimuțețe cățărătoare,și din crocodilii odioșiși din hărnicia albinei,și din lenea greierului

și din puterea și măreția leuluiși din gingășia căprioarei

și i-a suflat viață,dăndu-i conștiința de sine

ca să stăpânească totul pe pământ,dar să guste ca nimeni fericirea și nefericirea,

să iubescă și să urască,să plângă și să râdă,

să lupte dar să se și îndoiască,să doarmă și să viseze

și permanent să se gândească că așa cum s-a născut poate să și moară.

3 noiembrie 2011

seninul nopții

pe bolta nopții cea înaltăce-a coborât peste naturăîn depărtări stele tresaltă,

mișcându-se prin frunzătură.

lipite strașnic stau în stemeca nebuloase siderale

venind din lumile astrale,drept ofilite crizanteme.

în nopțile de dor spectralece stăpânesc peste natură,doar luna cade-n bătătură

cu-nfățișările patriarhale.

4 noiembrie 2011

dracul

nu vă-ndoiți, dracul e-n fiecare dintre noi,urcă și coboară prin sânge,

câteodată rămâne în creier și doarme,când se lasă în picioare,ne vine s-o luăm razna,

când se ascunde în femeie, dracul e cochetși tandru,

flutură prin ochii ei de-ți ia și ție vedera,câteodată se îmbracă în haine de clovn

și râde de noi,alții, cărăra le e frică de el, îl numesc

scaraoschi, sau ucigă-l toacă, sau ducă-se pe pustii,le e frică să-l înfrunte direct,sau să se facă prieten cu el,

vorba ceea, fă-te frate cu dracupână treci puntea,

dar după ce treci puntea, dracul se ține după tine,întruchipat în spiriduș,

te face din om neom,îți face de urât, de inim-albastră, te deoache,

îți fură fuduliile și rămâi famen,ne pune junghiul, strechea, rupe mreaja,

taie fața, te bolânzește,unii îl mai numesc iacăcine sau daravelă,belea, ăl cu coarne, boacănă, piai de-aici,dar unde e om, hop și el, intră-n pielea ta

și ți-o tăbăcește, râiosul, păcătosul,nu poți scăpa de el nici cu șapte ghicitoare,umblă și pe sub sălciile arămite de toamnă

și te trage la iubit,intră-n sân la fetele mari,

sau se transformă-n zburător,vine pe coșși le fură fecioria, pe care unii o numesc viol

sau violoncel la care cântă și el.de dracu nu poți scăpa decât dându-i o porție de ceva,

trebuie să rupi ceva din tine să-i dai,un ochi, o inimă, un rinichi, o mână, un picior,

o iubire, un sărut, ah, iubi, ia-o și pleacă,lasă-mă, dracului, zici, dar degeaba,

el nu și nu, rămân cu tine pân-la adânci bătrâneți,el nu îmbătrânește, nu obosește,

are mâini frumoase și fine, fulgerate din înălțime,se-ascunde-n mantii largi de nori

cu stele pe la subțiori,e prieten cu toți spiridușii,

are timpanul lungs-audă tot, să nu-i scape nimic,

porniri securistce…de dracu nu scapi decât la moarte

când te dă în primire lui scaraoschisă te ducă unde ți-e locul tău, adică în rai sau în iad.

5 noiembrie 2011

pastel

de ce lunca lăcrimează, doamne,și-o-nvelesc covor de frunze moarte,

care-n vânt cântă toate dorurile mele,cerul picură scântei pe jos,

luna, portocala obosită,parcă-i aruncată la gunoi,

curcubee-ntregi de galben brunse răsfrâng pe ugere de boltă,seara se topește-n plopii goi

într-un ireal penel blazatmâzgălit de pictorii strigoi.

toamnă…toamnă…

6 noiembrie 2011

Cine credeți că sunteți, voi, bolșevicilor…

Cine credeți că sunteți, voi, bolșevicilor,De-mi ucideți versurile?

Odată cu ele îmi ucideți visurile,Odată cu visurile, dorurile,

Speranțele, fostele și actualele iubite,Îmi ucideți luna, stelele, primăverile,

Iarba și răsăritul soarelui,Zâmbetul, copiii, idealurile, părinții,

Îmi ucideți chiar și toamna care nu-mi e prea dragăDar care îmi aduce în suflet acea dulce melancolie

Cu care-mi petrec timpul și careMă ține spânzurat de ugerul unui nor

Pentr a suge laptele cerului.Să nu credeți că mi-e frică de voi,Am halebarde și armuri de oțel,

Spade făurite din cuvinte,O unitate militară formată din

Toți poeții lumii,Am săgeți otrăvite pentru neghiobia voastră.

Nădușiți, asudați, munciți, vlăguiți-vă creierii,Învingeți-l pe generalul William Schakespeare

Și apoi lăudați-vă că ați cucerit Parnasul.

7 noiembrie 2011

Ana mea

Te cer legende noi, tu, Ana mea,Manole s-a-ntrupat în dulci izvoare,Tu ți-ai topit durerea într-o floare,

Sacrificată acolo într-o stea.

Răsai din nou din fulgere și nori,Frumoasă ca o falnică regină,

Și cazi la mine în vatră în grădinăSă te culeg adesea dintre flori.

Să te ascund în ochi-mi, să te țiu,Ca giuvaerul cel mai drag din lume,

Să te zidesc în sufletul meu viuCu cărămizi din aur și din hume.

O, glasul tău a fost atât de trist,Durerea ta a fost atât de grea,Sacrificată astăzi ca un Crist,

Tu, visul mei pribeag, tu ,Ana mea.

Eu vin la tine ca un nou ManoleSă te zidesc de vie în cuvânt,Să te înalț pe soclu în rigole,

Să-ți dau o nouă viață, să te cânt.

8 noiembrie 2011

Luna- portocală amară

Luna bătea prin ramuri lungiÎn seara dulce de pe lunci,Venea tăcerea peste noi,

Precum o vulpe prin trifoi,Ce se-așternea încet pe jos,

Când totul părea de prisos…

Tăcerea cu mii de-ntrebăriPrecum neliniștea din mări,

Se strecura în amintiriCa ruina printre vechi zidiri

Și luna cu fața de cearăPărea o portocal-amară,

Pe care-o -nghițeam în gând,Când te vedeam mereu plângând...

A fost iubire sau n-a fostSau întrebarea n-are rost,

Acum când printre anii meiMi-apar adesea ochii tăi,

Sub farmecul nopții târzii,Aș vrea adesea ca să viiȘi-n seara asta de april,

Să-ți văd iar chipul de copilȘi, întristato, de demult,

Aș vrea ca glasul să- ți ascult.

9 noiembrie 2011

.

orbul din mine

orbul din mine nu vede nimicnici lună, nici stele, nici noapte,

nici zile senineși nici femei cu sânii doldora de bogății,

pipăi doar o iederă care moare sub brumesub streșini de dor,

pe străzi nu văd nimic decât audtragice vorbe tremurând de frig,scârțâit de roți și foșnet de frunze,

cuvinte oarbe șlefuite de muzici divine,cer fără boltă, un mare hangar,

din care cad foldere de ploi,nu mai am câmpii și nici munți,parcă stau în butoiul lui diogene

și nasc cuvinte din palme,mă umflu și mă dezumflu de singurătate,

prin sângele meu trec știri zmintiteși aripi de îngeri care curg deșirate prin vene,

ca niște corăbii spre mare,nu mai știu în ce secol mă aflu,

în ce zi și-n ce an,câteodată sunt buddha sachia muni

care a întors mantaua pe dosîn acest turn babel care se dărâmă peste mine.

ochii mei privesc înăuntrucum se ruinează-n mine casele,

roma și acheronul, palatele lui nerro,atena cu panteonul ei, piramidele,

sunt un mim obosit mut, uimit de șirul nesfârșit de paturi din spitale,

care nu mai știe să despartă adevărul de minciunăși doarme pe apucate într-un azil de bătrâni.

lacrima celui ce trebuia să fie fericits-a făcut iaz în care înoată toate desnădejdile,secundele vechi au putrezit în secundele noi

unde cina noastră cea de tainăs-a transformat în dezmăț.

12 noiembrie 2011

vis în vis

visam că te visam la capătul lumiica atunci când ne-am întânlit prima dată,

erai spânzurată de stele,eu prin întuneric ca orbii lui brugel,

voiam să te prind de mânădar erai prea departe,

ascultam foșnetul oaselorși vântul

care bătea peste clopote de ceară,voiam să arunc o frânghie spre tine,

să te smulg de pe boltădar cineva ți-a dat drumulși ai căzut într-o fântână.

eu am vrut să mă sprijin pe prăbușirea tadar oglinda apei mi-a furat chipul.

primul eveniment a fost vis în visal doilea a fost confecționat din amintirile

pe care le-am înfiat,au făcut copii

și acum îi cresc pe lângă mine,tu te-ai transformat într-o vulpe gravidă,

nu mai țin minte dacă ai născut,s-a destrămat în zori totul

și chipul tău s-a pierdut în lumina diminețiica o arătare.

13 noiembrie 2011

seara cădea

seara cădea în capul meu ca o lubeniță,parcă se surpase cerul într-o geometrie haotică

tu fumai liniștitpe un buștean

mă întrebai dacă vine apocalipsa după ioanși îmi explicai cum se vor surpa fântânle

și cum se vor destrăma lumile,părea că suntem amândoi într-o aspră penitență

și alunecăm pe um toboganspre otgoanele cerului care luaseră foc.

totul se petreceaîn foșnetul prelung al frunzelor de toamnă

care veneau pe tipsie,bolnave parcă de epilepsie.

13 noiembrie 2011

eram călător, eram călător…

eram călător, eram călătorcălăream pe un cal

pe câmpul întins cât zarea,umbra mea fugea după mine

cu sabia scoasă,, lasă-l umbră să-și urmeze destinul”

mă izbea-n sânge sabia umbrei,unde ești, mamă,

cheamă-mă la sânul tău,dar ea se zbătea într-un vis,

un vis cât viața ei și cât moartea ei,maică, plângea, nu mai călări, fiule,bate-mi un cui pe crucea de carne,

căci mama ta doarme…eu strigam:

mai rămâi, mai rămâi,vreau să fac sânul tău căpătâi,

să mai stai, să mai stai,să-mi clădești pe infernul meu rai.

dar te-ai dus, dar te-ai dustot te cat, tot te cat, tot te catși prin casă, prin șură, pe sus,

…dar te-ai dus…

13 noiembrie 2011

toamna ne linge pe ochi și pe mâini

toamna ne linge pe ochi și pe mâiniarătându-și provocator sânii cerului,

nervii îmi plesnesc din toate închieturile,ochiul pervers se rătăcește, săracul,

pe pervazurile ceții, pe umbrele serii,visează dulci melancolii

cu seri bucoliceși cu baiadere dansând din buric

pe apele mediteranei,mai visează lunci pline de umbrele sălciilor,

unde e cald și frumos,pe unde crește fânul cu duium de fete,

zvelte,fițe,

cu codițe,parc-ar fi în paradis, la un concurs de mis.

ochiule, perversule, închide-te, vine iarna, băiete,n-ai lemne, s-a scumpit căldura,

criza ne-a dat de-a dura…hai să jucăm tantaroiul

pe butoiul cu pulbere,

hai pe gabroveni să ne cumpărăm pantaloni de velură

să ne țină la iarnă de căldură,

pilote groasede mătase

să ne-ncălzească la oase.ochiule, borfașule, nu mai visa,

astăzi suntem muți, nu mai zâmbim,la sfârșit de anotimp fermecat

se despart apele de uscat.

zice moartea că astăzi ucide din doi în doi,sper să nu vină și pe la noi.

și voi, poeți, v-ați luat la purtare nasul,cu două cuvinte-mbârligate,ați făcut din poezie spagate,

mai e pân’ la judecate d-apoi,când vă va număra moartea din doi în doi.

13 noiembrie 2011

de la un timp orele tac

de la un timp orele tac,tăcerea lor mă-nspăimântă,

apoi spasmodic,

același tic-tac,tiptil travresează singurătatea

ca o gheișă rătăcită-n iatac.

cerul se sprijină pe stâlpi fumuriisub arcul de grei albatroși,

se pierd în pereții de sticlă, pâcloși,în porturi cu cheiuri pustii.

orele serii tac până cândecoul lor surd ascuns în necunoscute relee,urcă în noapte pe turnuri albstre, vibrând,

îm urletul surd de maree.

15 noiembrie 2011

cânta o apsăre

cântă o pasăre la fereastră,cântă,

mai ales dimineața pe rouă,sunt uluit de penajul ei,

asemenea pasăren-am mai văzut niciodată.

curgea melodia în jurumplând văzduhul

cu prelungi modulații,făcând orizontul o scenă enormă

pe care juca în marile spații.

15 noiembrie 2011

această fantom-a bizarei femeii

cu trupul de trestie și ochi de rubin,fusese-n orașul acesta cea mai frumoasă,

se răsfrângea-n vitrine zâmbetul ei…seara,

când se plimba-n veșmânt de mătase,acestă fantom-a bizarei femei

cu statura sa opalinărăspândea ceva din floarea de tei,

iar sub pasul ei de felinăse vedea unduirea de apă celestă,

stingându-și trupul în noapteca flacăra ce arde în șoapte,

din care răsar câteodată scântei.

15 noiembrie 2011

poem manea

poemele nostre absurde ne plac la nebuniesinguratici

ne plimbăm pe străzi ca vagabonzii,trece toamna, vine iarna, trec plecările, trec venirile,

vine moartea,fugim ca tâmpiții prin timp

cu iubirile și dorurile după noi,ne visăm zei, împărați,

câteodată ne visăm în cosciuge de argintînfășurați în pânze de satin

cu birbizuri și ciucurași,plânși de iubite,

hăituiți de câte un prefăcut prieten carene ține de urât în biserică

cu câte-un panegiric ditirambic,dar în gândul lui:

dă-l dracului,era un bețiv pe care-l lingeau câinii la gură

când cădea prin parcuri, prin șanțuri, prn taverne.poemele noastre otrăvite,

absurde ca și viața lui gauguincare se plimba prin tahiti cu creolele după el,

se răspândesc ca fluturiipe toate florile, prin toate toamnele și iernile și verile

și prin alte anotimpuri interioare,trebuie să cumpărăm și marmură

să ne împodobim locul de veci,undeva sub un tei,să chemăm natura,

plopii, brazi și păltinași, luna, stelele-făclii,eventual și iubita,

ce, ai uitat când ne iubeam, ne iubeam, ne iubeam?tu purtai o rochie portocalie,

ne rostogoleam prin roua dimineții,prin iarba crudă și prin trifoi,

ai uitat, oașcă bătrână,acum nici la mormânt nu vreai să vii,

nu vreai să verși și tu două lacrimi pe lespedea rece ,

așa ca să te vadă lumea că m-ai iubit,hai, iubi, hai, fă-te că plângi, iubi,

ne iubeam și ne rostogoleam ca tâmpițiicu cerul peste noi

și cu toată natura-n spinareși-acum când să-mi dai și mie un colac de bogdaproste,

taci, iubi,verși lacrimi de crocodil,

hooo,că n-am murit,

am făcut un exercițiu de exorcizare,o bârfeai pe lolita, aia cu țâțele țuguiate,

dar lolita a fost o doamnă, veneacu petale de trandafiri și le așterna pe cearşaf,

gura ei, izvor de ambră,vărsa foc și apă vie,

gura ta otravă de cucută,când tăceai mută…

poemele noastre absurde ne plac la nebunie,poeme pline de tandrețe și de melancolie,

cu primăveri în călduri și cu toamne aiuritecu franjuri de frunze, bolnave de epilepsie,

acum la geamul meu s-au adunat toate pădurile,degeaba sting lumina,

poemul dansează prin cameră,iată frigul, iată corpul tău, prin întuneric,

umerii tăi de gheață, gâtul tău ca marmora,mâinile mele care te caută,pipăi timpul care a trecut

și nu-i mai găsesc decât oasele,vreau să le prind în cuie în tavan,

ca la antipa dinozaurii,să-mi aducă aminte de acele clipe,

mi-am cam băut zilele și nopțile și viațași acum tânjesc după semaforul cu verde să trec dincolo,

dar nu mă lasă anticristul din mine,număr în gând, dar gândul nu mai știe,

o ia din trei în trei până la o mie…… și iar se aud poemele noastre absurde,

suprarealiste,te vezi la mare, când îți desfaci rochia, așa lascivă,

ca o viperă care-și leapădă pielea la soare,au înnebunit și poemele,

văd cum din capul tău cresc copaci, o întreagă pădure,

prin care-mi plimb copilăria,e frig, e ceață, aerul se oprește în plămâni,

zâmbesc ironic ca zeul dionis,mâine va ninge frumos

și eu îți voi face un ceai, nu mai conteazăcine ești tu-

în orice caz, ai rămas un sunet plăcut.parcă stai în spatele meu și-mi imaginez

un cadavru care mă seduce,un triler fantastic

cu un bordel la etajul cincial unui bloc din piața matache

în care intru pe ușăși ies cu tine în spinare pe geam, lolita.

21 noiembrie 2011

de ce scriu poeme?

scriu pentru că visez,scriu pentru că, dacă n-aș face-o,

aș muri chiar astăzi,scriu pentru prieteni și dușmani,

scriu pentru iubitele melea căror imagine o port pe retină,

scriu pentru minesă-mi împrospătez memoria

cu fumul și cenușaprin care am trecut,

închin un imn soarelui și mă rog să rămână acolo

așa rotund și frumospentru că el îmi dă viață,

închin un imn lunii și mă rog să rămână pe bolta nopții

atâta timp cât va exista iubire,scriu să încălzesc lumea cu cuvintele mele,

scriu să mă audă mamade acolo din ceruri

că fiul ei visează frumosși are trupul din ramuri de frunze,care foșnesc în razele primăverii,

mă rog să nu mă loveascăfulgerul zigurat al lui dumnezeucare m-ar mumifica într-o cruce

la răspântiicu mâinile întinse între răsărit și apus,

scriu să-mi acopăr toate rănilecu fășii de cuvinte,să-mi acopăr inima

care sare din țâțâni la fiecare emoție,să-mi astupe urechile,

să nu mai aud toate neroziile timpului,să-mi adoarmă ochii pe visele copilăriei,

care încă nu mi s-au împlinit,mă rog pentru toți nenăscuții lumii,

pentru aura și nimbul lor,mă rog ca locurile să nu devină pustii,

să triumfe iubireaca aripa pasării albastre

care se-mpreună cu azurul ceruluiși mă mai rog

ca somnul să-mi fie linsub umbra de cetini.

23 noiembrie 2011

vine iarna

vine iarna cu chiciura pe gene, cu vinul dulce pus în damingene,

cu focul ce trosnește în căminși viața zugrăvită în carmin.

se lasă bruma rece în paharși vinul capătă domnescul har,mă las duios pe apele căldurii

ce-aduc-n cas’ miresmele pădurii.

mă uit uimit așa printre perdele,și văd amurgul coborând în stele,

lumina ochilor tot dă ocolși totul mi se prăbușește-n gol.

doar turmele de reni la geamurimi-apar imaginar prin ramuri,

și amintiri din timpuri vechiîmi tot mai țiuie-n urechi.

aud luceferii cum sună,sorbind tot laptele din lună

și-aud cum stelele mă cheamăla ziua ta, iubită mamă.

mi-i grea durerea când o pipăicăci viața nu-i decât o clipă-i,

se scurge tot mereu în sineși e condusă de destine…

…………………………….ninge, ninge frumos și- o știu

cum ară viscolu-n pustiu,cum cerul negru stă să cadăpeste sahara de zăpadă…

24 noiembrie 2011

iarnaIarna e feeria pe pământ,

să mergi cu Pieter Breugel la vânătoareîntr-un ținut nordic

plin de culoarea albuluiîn raiul înghețat

unde domnește liniștea și Dumnezeu.

Aici fiorii liniștii se împrăștie ca demoniiși ne fură inimilelăsându-ne veșnic

sub cerul seninal tării pure din vis.

29 novembre 2011

ca un Hercule…

alunec încet în povesteși-ascult din cântecele mele,

sunt singur, adesea mă întunec,m-afund ca un Buddha în vise rebele.

rup amintirea din valuri de cețuri,venită din nordul de ghețuri.

o văd adesea-n culori curcubeeși poartă un chip de femeie,

trecând prin lume ca singura zee.un zid nevăzut între tine și eu,

aș vrea să te rup din acel curcubeu,să-ți aștern un covor de cuvinte,

să te mângâie și să te -alinte.

mi-ai spus atunci c-ai vrea să trăimîn Hiperboreea

ca o cerboaică pe zăpadă,agățată de stele

să urli de bucuriecu trupul dezbrăcat de zgura hainelor,

să mă-nfășori ca o felinăsă ne-aruncăm în apele oceanului

printre balene și vii molecule,iar eu , un Hercule,

să te cuprind în brațe cu o putere magicăsă te-arunc în infinit cu aura ta tragică.

am făcut-o și te-am pierdut,prin acest întuneric așa de urât,

m-am prăbușit în mine ca un turnîntr-un mediu apocaliptic, nocturn.

au murit cele două visuri măiastre,rămân doar semne-ale aducerii- aminte

și trupurile noastre asimetricesprijinite pe schelete de vise

în țarcuri de vremuri închise.

dulce minune, dulce minune,veșnic izvor al durerii,

taie în cruce cărările seriipână când obosit eu adorm

peste aura ta, peste chipu-ți enorm.

29 noiembrie 2011

tot ce-am visat rămâne vis

tot ce-am visat rămâne visși este născut din iubirecăci ale mele vise mi-s

decât un fel de amăgire.

câți ani trecură nu mai știudin alba mea copilărieîntipărită-n visul viu

plin de avânt și măreție.

seara-ascult suspinul lunii,toate mi se par bătrâne,stele-n salbele cununii

gătesc chipul unei zâne.

inima ca frunza-n vântnu știu încotro mi-o poartă,

între cer și-ntre pământ,vie e sau frunză moartă.

în grădina mea cumintecântă-n toamnă doar un graur,

și în galbene veșmintee-mbrăcată toată-n aur.

paseri, zâne –namorate,dau târcoale și mă cheamă:

hai, iubite, vino, vino,dar eu nu le iau în seamă.

tot aud :hai, vino, vino,cu corabia de vise,

eu răspund: nu pot, străino,căci am rănile deschise.

s-au surpat catapetesmeîn al meu suflet bătrân

și-au rămas numai miresme,

ascunzând fulgere-n sân.

toamna e un ultim spasmde pe gura mea de rai

care se transformă-n basm,pe acest picior de plai.

30 noiembrie 2011

scrisoare

ți-aș scrie, dragă, multe –multe,despre iubirea noastră de demult,despre cum bate timpu-n tâmple,

despre dureri și idealuri,despre grădinile în floareși cum e viața trecătoare,

despre lumină și-ntuneric,despre o floare ofilită,

despre cenușa ce-a rămasîn urma unui foc aprins,

care s-a dus demult, s-a stins…despre iubire, despre prunci

și despre seara de atunci,(ooo, ce mai blestemată seară

cu luna nouă ca de ceară,când te furam doar din priviri.

…cum au rămas doar amintiri…)vine surparea peste noi

și ne transformă în strigoi,

cad umbrele de plopi în noapterăsucind umbra ta din fum,îmi vin miresme de parfumși vorba ți-o aud în șoapte.

înfășură-mă-n gândurile teleși în privirile rebele,

ia-mă cu tine departe-n paradisși fă din noi legendă și fă vis,

aștept o șoaptă dulce să mă cheme,dar am timpanul surd

și sufletul se teme.toamna și-a desenat ruginași peste tinerețea noastră

s-a așternut o noapte-albastră,să nu întrbi a cui e vina…

miercuri, 7 decembrie 2011

Femeie

Tu miroși a floare rară și-a miresme de poiană,Înfășoară-mă în priviri și-n frunze de chiparos,

Aș dărâma orice obstacol, de-ai fi zidită ca o AnăIar pe Manole, criminalul, l-aș arunca cu capu-n jos.

Te-aș scoate dintre ziduri vechi ca pe o marmură curatăȘi aș chema pe Fidias să-ți toarne corpul tău de zee,

Să facă floare de cicoare din chipul tău frumos de fatăȘi să te facă înger dulce, dar să rămâi totuși femeie.

În jurul tău să strălucească o aură din sfântul soareSă luminezi ca o ispită, într-o risipă de culori,

Să te-nzestreze Dumnezeu cu dragoste și cu candoare,Să fii cea mai frumoasă floare dintre mirificele flori.

Era o toamnă ruginită, te-am cunoscut și eu cândvaȘi toamna-și arunca veșmântul în risipiri de galben pur,

Bătrânul vânt venit din nord se auzea cum fluiera,Era o noapte de poveste cum este noaptea din Jaipur.

În despletirea mătăsoasă a unei toamne orbitoareÎți mângâiam rotula dulce și sânii tăi atât sfinți,

Tulpinile-adolescentine a două trupuri în candoareȘi blestemați de tot pe viață și de părinții din părinți.

Și azi miroși a floare rară și a miresme de poianăȘi-ți preamăresc coapsa de aur, înveșmântată în atlas,Chiar dacă timpul a trecut și-a astupat o veche rană,Ceva din noi ca o poveste în suflete tot ne-a rămas.

8 decembrie 2011

soartaMotto

Soarta e o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea.

Blaga

Este omul mai tare ca soarta?Sau soarta ne subjugă și ne-ademenește?

Dar schimb-o, omule, și nu mai sta.

Destinul e calul nărăvașcăruia nu trebuie să-i scăpăm hățurile din mână.

Nu soarta conduce totul în lumea asta,de dai de rău, grăbește să-l alungi,

de unde știi tu că te-ai născut nefericit?Înțelepciunea destinului

este de fapt propria noastră înțelepciune.Destinul e în afara noastră

și numai noi îl mângâiem și-i gâdilăm orgoliul.Destinul trebuie modelat

după chipul nostru, după idealurile și simțămintele noastre.

Ai putința de a nu da înapoi,parează loviturile vieții cu scutul tău invizibil.

Ia-ți în mâini soarta războiniculuicare se luptă cu inamicul,

lovește când trebuie și retrage-te la timpdintr-o bătălie pe care simți c-o pierzi.

Oțelește-ți inima, n-o lăsa în bătaia vântului.Fatalitatea destinului- iată o idee năstrușnicăpe care trebuie s-o înlături din conștiința ta.

Nu destinul mișcă și conduce totul pe lumea asta,fiecare este autorul propriului rău,

cazi în greșeală și rătăcire prin propria ta gândire și atitudine.

Omul nu s-a născut nefericit…Împrejurările vieții l-au făcut fericit sau nefericit.

Caută în aceste împrejurări cauza răuluiși extirpeaz-o!

10 decembrie 2011

Nihil admirare

Să nu te miri de nimic în viață,nici de ceea ce vezi, nici de ceea ce auzi.

Să nu privești tragediile cu sufletul,să tratezi iubirile cu rezervă,să nu bagi toamnele în suflet

și primăverile să nu le lași să te bucure,iernile să ți le încălzești cu vin

și verile să le stropești cu apă rece,nu lua durerile altora asupra ta

și nici să fii egois pe fericirea altora,păstrază cântarul inimii egal cu cel al rațiunii.

Ca să rămâi fericit trebuie să nu te miri niciodată,

zice Horațiu în a sa epistolă către Numicius,să nu te lași stăpânit de tulburare,

covârșit de emoții,seninătatea e singurul drum

ce duce la fericire și numai prin ea o poți păstra.

10 decembrie 2011

Colinde

Carpații n-au mai buciumat,Focuri pe creste nu s-au mai aprins,

Pustie- a rămas hora la sat,Țară frumosă, cine te-a-nvins?

Iarna se plimbă singură pe drum,Clopotele-au început să bată,

Miroase colacii-a parfum,Hai la colinde mamă și tată!

Ieșiți din morminte cu morți și cu viiȘi hai să colidăm la noapte,Umblați prin satele pustii,

Cântând colindele-n șoapte.

Se-aud colindătorii ca-n visVeniți din lumea cea dusă,

Să nu uitați că timpurile vi-sAmintiri dintr-o viață apusă.

Carpații n-au mai buciumatCâmpia doarme departe,

Pustie-a rămas viața la sat,Țară, cine te trage la moarte?

Fiii-ți plecați să-și caute traiulDupă un codru de pâine

Ți-au uitat colinda și graiul, Își pun speranța pe mâine…

11 decembrie 2011

ceață de decembrie

privesc printre ceață aromele zilei,văd umbre, văd cerul închis,

nu ninge, plutesc în abis,cu doruri, imagini și gânduri, pe care le cerni și le vânturi,

tu, timpule, cal nărăvaș,ce treci în buiestru prin viață,

de ce ești atâta de laș?din ceața verzuie ce trece

îmi făuresc un rădvansă zbor spre steaua cea rece

cu visul meu năzdrăvan.în sufletul trist de bătrân,

duc fulgere roșii în sânși mai duc spre-a cerului geană

inima mea pământeană.cu rănile veșnic deschise

aș vrea să duc sărmanele visesă le-ngrop, undeva, adânci,

prin steiuri de piatră sau stânci,

să privesc la ultimul lor spasm,cum intră-n legendă și-n basm.nu pot să-mi mai port visarea

pe legănat dulce de perne,deschide-mi, Doamne, Tu, zarea,

să văd cum timpul ne cerne,pe marginea aspr-a genunii,

printre luceferi și razele lunii,despică-mi, cărarea și cerul

să pot străbate ca Tine, misterulprin cosmica Ta aspră tăcere

în cântecul dulce de sfereși-apoi obosit să cad ca o stea

la margini de codru, pe pajiștea mea,să mă pitesc printre brazi și să fug

de propria-mi moarte, de propriu-mi rug.

13 decembrie 2011

Rugă

Cheamă, Doamne, larma de ispite,Și lasă-ne curați și fără pânde,

Te rog de poți, Te rog frumos, trimite,Un stol de îngeri cu aripi tremurânde.

Aș vrea să-ncerc, a câta oară, iată,Să fac din viața mea doar poezie,

Dar nu-mi găsesc aici eu niciodatăO clipă s-o transform în veșnicie.

Aș vrea să-mi las răspunsul într-o carte,Cum lasă valu -n urmă umbra mării,

Să am și eu odată-n viață parteDe un răspuns mai clar al întrebării.Noi suntem vis, durere sau țărână,

Statornici sclavi ai vieții pe pământ,Ai vrea ca viața noastră să rămână

Închisă veșnic într-un trist mormânt?

Deschide, Doamne, cerul către Tine,Ca să zburăm cu îngerii-n vecie,

Să cucerim prin timp cărări divine,Să bem din apa Ta, din Apa Vie.

Atinge-mi aripa frântă de soareȘi dă-mi armura sfântă și chiar scutul,

Să nu mai simt durerea care doare,Să-ncep mereu în viață cu-nceputul.

Am colindat nebuni frunzișul bolțiiȘi Tu ai vrut mereu ca să ne fulgeri,Uitând că suntem doar copii ai sorții,Cu chip de om și aripi ca de îngeri.

14 decembrie 2011

ielele

am ieșit afar’ azi noapteși-n grădină am văzuthora ielelor în șoapte

și pe gânduri am căzut!

erau zvelte, toate albe,în cămăși fine de in

și la gât zornăiau salbe,iar în suflete venin.

mi-a fost frică să m-apropii,ielele sunt piaza-rea,

de mă-ndrăgosteam de ele,cădeam singur în belea.

le-am privit din depărtarehora lor era nebună,

un țambal le ținea hanguliar vioara cânta-n strună.

nu mai știu ce-am mai făcut,era vis, vedenie,

eram parcă pe-altă lume,într-o zi de denie.

ce-i cu mine, eu mi-am zis,nu mai sunt stăpânul meu,

ursitoarea mi-a prezis

sau blestem de Dumnezeu?

și m-am închinat o dată,apoi și a doua oară,s-a făcut așa o pată

și-au început să dispară.

urcau pe cărări la cer,printre stele și luceferi,

le vedeam încet cum pier,lăsând muritorii teferi.

tot mă rog să mă fereascăsă ies noaptea prin grădină,

ielele să mă ieleascăașa fără nicio vină.

într-o zi am să plătesc(să, vorbesc, Doamne, în șoapte),

poate ele mă ielesc,dacă mai caut prin noapte…

15 decembrie 2011

am săpat

am tot scobit în stânci de granitși n-am dat de lacrimi,

am săpat în fântâni adânciși n-am dat de apă,am săpat în suflete

și n-am dat de sentimente,am săpat în inimi

și n-am dat de iubire.

un cerșetor atunci mi-a spus:lacrimile din stânciau devenit cristale,

așteaptă degetele tale,să mângâi ochii care-au plâns,să mântui sufletul de patimiși bietele sărmane lacrimisă se transforme iar în râs.

să sapi fântâni cu apă dulce,să pui la jghiaburi câte-o cruce,

să-ți lași din suflet o bucatăși apa va țâșni îndată.

să sapi în suflete cu dor,c-o vorbă dulce, cu iubire

și să devii nemuritor,din firea ta dând nemurire.

să sapi în inimi cu cuvinte,cuvinte dulci, mângâietoare,să-i dai iubitei câte-o floare,

căci niciun suflet nu se minte.

și cerșetorul mi-a mai spuscă a săpat și el la fel,

în stânci, în suflete, în inimi,mi-a arătat și un inel.

avea o rană pân la osși nu plângea că-i dureros,dar toate astea le-a primit

târziu, după ce-a îmbătrânitși m-a-ntrbat trecând pe drum

la ce-i mai folosesc acum?

joi, 15 decembrie 2011

Sonata morții

aud sunete îndepărtate de flaut,nebun, Beethoven, cântă pentru mine ,,Sonata Lunii”,

pianul lui rupe liniștea-n două,vechi amintiri mă cheamă-ntr-o grădină de vis,ah, Semiramida, unde ești, că te-am visat regină

într-un Babilon modern,erai îmbrăcată într-o haină de doliu,

unde e gloria ta, frumusețea ta,te strecurai printre chiparoși,

andaluză cu ochi căprii ca o ciută prin codru,mi-ai spus că ești în travesti

și că ești însăși moartea,de ce nu mă lași să ascult în liniște ,,Simfonia a cincea”

si apoi să vorbim amândoi despre viațăși despre trecerea noastră dincolo,

porți un doliu frumos ,Semiramida,sunt îndrăgostit de tine, te rog mai lasă-mă câteva clipe,

să sorb savoarea acestei lumi,să mai miros florile grădinei tale,

acest Paradis terestru făcut din fericire și nefericire,mai lasă-mă s-ascult flautele plăpânde ale naturii

și să sorb miresmele pădurii în nopțile de mai,mai lasă-mă să sorb buzele speranței cu care mă chemai

când, înghețate încă, se pierdeau în cuvânt.sub tainica ta vrajă ce umplea sânii tăi,zăpadă și jeratic îmi părea așternutul,

astâmpără-mi pornirea cu beznele țărânii

într-o natură calmă cu buza ta cărnoasă,mai lasă-mă, frumoaso, cu un sărut datoar,

cu-atâtea reci otrăvuri, căci eu sunt muritor.

de ești tu moartea oare, eu ce să cred acum?de ce mă chemi în locul fără umbră și soare

căci dorul de-acolo nu mă mai doare,de ce nu stai și tu aici cu noi

întoarsă către ceruri cu soare și cu ploi,aici e locul veșnic, locul frumos și sfânt,

aici i-am smuls savoarea cu dinții din pământ.ascultă și tu marea cu orga ei marinăcum se înalță totul în soare și lumină,ascultă cîntul viații pe țitere de văi,

cu sărbători frumoase, cu cai și zurgălăi,ascultă simfonia aceste lumi de dorși fă-ne viitorul frumos, nemuritor.

vineri, 16 decembrie 2011

rătăcit prin pădurea cuvintelor

câteodată încerc să scriu un poemși mă trezesc rătăcit printre cuvinte

ca într-o pădure virgină de unde nu mai pot ieși,încerc să mă orientez după mușchii copacilor,

unde e nordul, unde e sudul, vestul și estul,dar mă inundă întunericul pădurii

și atunci fac din cuvinte o cetateunde încerc să-mi așez rosturile inimii

după legea nescrisă a celui rătăcit prin pustie.

chem în ajutorul meu vulturii, sentimentele, iubita, prietenii

și încep să vorbesc cu ele.am în capul meu numai ficțiuni,

cuvintele-mi vorbesc limbi diferite,pe unele le înțeleg, pe altele nu,

le spun vulturilor să mă ocolească,să vină mai târziu să se ospăteze cu leșul meu

și ei îmi dau ocol acum,le spun sentimentelor să stea ascunse în inimă,

să nu iasă ca păduchele-n frunteși ele dau buzna peste biata inimă acum,

sentimente aiuritoare de dragoste, de ură,de milă, și alte feluri de sentimente,

chem iubita să mă salveze din acest calvarși ea își caută rochie de mireasă pe Lipscani,

ei i-aș face un poem din roze de poiană,flori de ,,nu mă uita”

din acelea pe care i le punea Veronicalui Eminescu pe mormânt,

căci e frumoasă ca steaua Iris,o văd așa în alb, coborând precum noaptea ielele,să mă sluțească, să-mi fure savoarea sufletului...

dar în pădurea cuvintelor e singurătate, Doamneee, ce singurătate !

voi prieteni, unde sunteți, v-ați rătăcit și voi ?ieșiți din morminte, din cârciumi, din bârlogul iubitelor,

din fericirile și nefericirile voastre,veniți la mine să vă povestesc ce-a pățit Uliseși cum a reușit el prin inteligență și viclenie

să ajungă rege în Ithaka la Penelopa,s-a zbătut hipnotizat prin năvoade de flăcări,

furtuni, canibali, Kirke, Sirene, strecurându-se printre Scylla și Charybda la Calypso,

un naufragiat, găsit de Nausica, care-l ajută să ajungă acasă.să fiu eu un rătăcit ,un naufragiat, un fel de Odyseu

care bâjbâi prin întunericul cuvintelor ?

la început a fost cuvântulși cuvântul este Dumnezeu,

dar cine a pervertit cuvântul, cine l-a sluțit, cine l-a răstălmăcit, cine a făcut din el sabie, dar și miere,

cine a făcut din el cuib de metafore care înflorescîn poemele noaste, cine l-a făcut să ucidă dar și să mângâie,

cuvintele dor, cuvintele mint, cuvintele bucură,cuvintele plâng fără lacrimi, cuvintele râd, cuvintele zburdă,

cuvintele sunt vii, cuvintele mor, cuvintele se nasc, cuvintele cresc, cuvintele se hrănesc, cuvintele înnebunesc,

cuvintele călătoresc, cuvintele au miros, ele înnobilează suflete, dar le și pervertesc.

ce liniște este în aceată pădure de cuvinte.ziua alunecă trăgând după ea culorile albe ale zăpeziiprintre cuvintele care dansează frenetic în capul meu,

pipăi cu mâna coapsa dulce a aerului rece,mă adun din fărâme de amintiri,

sunt gata să mor înecat în apa lor dulceca o privighetoare spânzurată de cer.

voi cuvintelor, voi amantelor, voi iubitelor, voi mamelor,

care nașteți vocale de vis care cântă,dați-mi puterea divină să fac din voi statui ecvestre,

temple de înțelepciune la care să se închinesufletele muritorilor,

zburați ca acești fulgi de nea în cele patru puncte cardinale,

răspândindu-vă, să nu vă stingeți, să vătransformați în eres,

să vă fure ecoul munții, văile, pădurie, poieneleși mai ales oamenii

să vă transforme în dragoste și iubire,să vă mângâie și să vă legene în copăițe de vis.

23 decembrie 2011

eu vin din lumea lui foaie-verde

Eu vin din lumea lui foaie verdeUnde dorul ne este pribeag,Pe unde ochiul ni se pierde

În tot ce-i frumos și ni-i drag.

Eu vin din lumea lui Făt-Frumos,Unde totul este iubire,

Cânt doina pe fluier de osȘi caut calea spre fericire.

Eu sunt făcut din lutul barbarȚara –o doică cu sânul plin,

De la ea am supt lapte cu har,Dar și mierea și vinul pelin.

Îmi pare c-aud depărtările cumPlutesc pe aripi de dulce mătase,

Pe toate-aș vrea să le-adunDin rune trecute, din vise și oase.

Sub fruntea adânc-a Carului -Mare,Scârțâie cumpăna fântânii și-atât,Doamne, unde-i mâna Ta, oare,

Să mi-o pui drept fular peste gât?

Eu vin din lumea surâsului TăuȘi glasul duios îmi sună-n timpan,

Eu nu Ți-am făcut nici un rău,Trece-mă, Doamne, frumos în alt an.

26 decembrie 2011

mai rămâi

ni-i viața noastră o frunză-n vânt

rătăcităîntre cer și pământ,

nu știu vântulîncotr-o o poartă

și nici dacă frunzae vie sau moartă.

trecem adesea,prin iernile grele,cu doruri nebune,cu gânduri rebele,și sufletul mângâie

crengile ninse,prin stoluri de nori,prin stelele stinse.

ne schimbă adesea

fericirea-n osândă,căci peste tot

e moartea la pândă.

lasă-mi ,iubito, clipa ce vine,să mai petrec

o noapte cu tine,că ai fost

văpaie și foc,în acest șăgalnicși dulce noroc.

mai rămâi o clipă acum,până ce totulnu este fum,până ce totulnu este rug,

și demonii noștrinu fug…

27 decembrie 2011

.

Gânduri de an nou

Pletorice vremi se-aștern peste noi,Prin salba de aur a vieții,

Am trecut prin furtună și ploiȘi-am visat cum visează poeții.

Dangătul tăcerii încă mai sunăȘi vântul urlă puternic a cobe

Mi răpăie ploaia pe tobeȘi norii se-adună-n furtună.

Anii bătrâni cu aripi de îngeriÎmbrăcați în zeghi de omătNu ni-i mai dă nime-ndărăt

Se pierd-ntre vise și plângeri.

Ne poartă pământul în ultimul spasmSpre steaua eternă cea receDe-i bună sau rea, așa trece

Viața –ntoarsă de-apururi în basm.

Am vrea să intrăm în anul ce vineÎntr-o cetate cu vise frumoase

Sculpate în aur cu fir de mătaseCu daruri bogate, cu daruri divine…

30 decembrie 2011

unde să plec, în ce lumi orbitoare?

sunt singur într-o Sahară pustie,aș vrea să fug undeva de această tristă singurătatecerul mă cheamă, pământul mă ține lipit de dureri,

nu pot pleca, sunt legat de ziua de ieri.și unde să plec când lumea-i imensăși dau de-aceleași nisipuri întinse,unde să plec, în ce lumi orbitoare

când lumea de-aici, mi-e dragă, mă doare,unde să plec spre ce tărâmuri astrale,aici glasul doinei are lacrimi amare.

unde să plec când luna îmi face cu ochiul,când jarul mocnește pe vatră –n tăciuni,

și-s numai povești și-s numai minuni?orbecăind prin vânturi, prin mlaștini stătute

aș fi trăit ca fiara prin locuri tăcute,cătând cărarea spre-asfințit,

un rătăcit al vieții, un răzvrătit.de ascultam furtuna, fierbând, clocotitoare

gându-mi era acolo la dragoste și floare,la marea cea albastră purtând pe ea corăbii,

comorile lui Argos cu arcuri și cu săbii,căci arde-n mine focul pe care Prometeu

l-aprinse-n omenire cu dorul lui ateu.

în jurul meu o lume se naște ca un fluviuși curge-n timp și spațiu ca lava din Vezuviu,

spre ce tărâm se-ndreaptă știe doar Dumnezeu,doar eu sunt rătăcitul, cu mine sunt doar eu.

cules-am argintul pe tâmple căruntecu irizări de soare căzute pe fruntecu riduri abstracte săpate de timp,m-amestec adesea cu zeii-n Olimp

și dănțui cu ei ca un arlechinmă cațăr de viață cu ambră și vin,aștept noul an ca pe-o ispită nouă

cadou pentru mine, împărtășit și vouă,capăt de osie, bucurie și-ndemn,

armonie pururi să vie,nezdruncinată, putere-n tărie.

acestea sunt lumile noastre,planeta de vis cu sclipirile-albastre,

să trecem într-o zodie bunăcu dragoste noaptea pe lună,

s-alungăm răul dintre noi pe veci,să piară-n deșert cu ochii lui reci.

31 decembrie 2011

Viscolulpeste luncă și vâlcele

cade pulberea de stele,viscolu-mbrăcat în alb,un balaur rău și calp,

lasă salbe argintiipeste dealuri și câmpii.

totu-n preajmă e difuz,viscolul bate-n auz,

și în lumea orbitoarearătare ni se pare,

zbor zurliu de albatros,căzut cu aripa jos.

apele-nghețate, moarte,până acolo, hăt, departe,

sunt siberii peste tot,ca în țara lui magot.

totul e altfel acumcu culori topite-n fum,cu poveri și cu cărăricare nu duc nicăieri.

vântul șuieră, se zbate,de-atâta singurătate,

umbrele în nori se suie,cerul e bătut în cuie,

urlă-n goluri glas de lupcâmpurile mi se rup,

s-a-ntețit vârtos stihia,peste toată România.

4 ianuarie 2012

de ziua ta, Emine( scris cu ocazia celui de al 162-lea an de la nașterea sa)

15 ianuarie 1850

din trecut, din adâncuri de cer,ai căzut ca o stea orbitoare,peste iarna noastră de vis,

ruptă probabil din margini de soare,aveai chip și nume de om

și te-ai numit pe scurt: Emin,voievodul limbii române,născut din goluri de chin.

viața ta, un dor ancestral și enormde țărâna în care străbunii tăi dorm,obraz lângă obraz cu dungile- amare,prin zloata istoriei, făcându-și cărare,

lumi lângă lumi, născute din greu,aceasta e viața Eminului meu.

de ziua ta, Emine, te-am adunat din flori,din leagăn de istorii, din dulcile candori,din versul tău hipnotic pe care l-am iubit,

din limba ta frumoasă cu care m-am hrănit,din dragostea păgână pentru femeia-ți dragă

din viața ta amară, străină și pribeagă.

cenușa ta târzie arzând pe rana meae ca o dulce piatră de-albastră peruzea,

tu mi-ai hrănit poemul cu explozii solarede aceea , Emine, a ta viață mă doare.

tu ești Shakespeare-ul nostru pământeance coboarând în inimi an de an,

ești demonul nostru iubit și ești înger,ascult cum rănile tale încă mai sânger.

cu tine arde doina cântând pe frunză-n vânt,tu ne-ai deschis cărarea dintre cer și pământ,

cu limba ta de aur, veche și înțeleaptă,noi am urcat prin vremuri, așa, treaptă cu treaptă,

paseri măiastre rotesc peste-al tău creștetși-ți înfrunzesc coroana frunzișului veșted,

te-ai ridicat luceafăr pe cerul cu stele,și strălucești acolo în rânduri cu ele,ești visul nostru și durerea noastră,

ce-a-ncremenit în veci pe bolta albastră.

5 ianuarie 2012

creanga Ta firavă

câteodată sunt haihuiși mă simt al nimănui,

plutesc prin cerul cu stelerumegând visele rebele,

încurcând viața și timpulîncercând să urc Olimpul,

ca Sisif mă zbat să suibolovanul nimănui,

când ajung la jumătate,(ca să vedeți ce dreptate!)

cad cu totu-n handicapși o iau iar de la cap,iar mă sui și iară cad,

n-am cărare și n-am vad,parcă sunt o frunză-n vântîntre cer și-ntre pământ.

nu știu încotro mă poartăblestemata mea de soartă,sunt și eu un biet proscris,

între iad și paradisși sunt creanga Ta firavăîntre tină și-ntre slavă.

câteodată-mi dau târcoaletoate gândurile goale

și-mbrac zeghea de omătcăutând drumu-ndărăt,

printre paseri, printre stele,rezemându-mă de ele.

bolovanul mi-e prea greuca să-l urc singur doar eu,aș chema pe nu știu cine,

dar n-aude și nu vine,parca-aș fi un temnicer

ce face scară la cer,printre fulgere și ploi,printre zloată și noroi,

când ajung în vârf de muntepletele îmi sunt cărunte,

bolovanul se prăvaleși o ia din nou la vale

și-uitea așa o duc mereu,blestem de la Dumnezeu.

joi, 12 ianuarie 2012

îmi arde-n inimă iubirea

sorb din albastrul cerului nemărginirea,

adun la fluturi din petale moarte,îmi arde-n inimă iubirea,

ies ca-n legende numai vâlvătăiși nu mă satur niciodată

privind ca sclavul dulcii ochi ai tăi.aud cum tainic bate nevăzut,

zvâcnind, pământul inimii de lut.

privesc în noapte stelele aprinse,și sunt bătrân și câteodată orb,

adesea mă las pradă durerilor ne-nvinseși-aș vrea să beau otrava veninului, s-o sorb.

doresc să plec în țara visurilor moarte,un călăror pribeag plecând departe,să viu înfrânt ca un soldat la vatră,

un dezertor cu inima de piatră.

și să mă-ntorc la propriul meu vis,la dragostea dintâi și la iubire,acolo unde dorurile mele mi-srămase la răscruci de fericire.

acolo eu aș vrea să ard pe rug,cu trupul tău, crin alb, și cu aglice,

de ce-aș mai vrea de-aici ca să mai fug,în aste limbi de foc aș fi ferice.

cănd vreai să faci ispita să vorbească,supusă legii celei mari, iubirea,

tu ești în limba noastră româneascăcrăiasa din povești, nemărginirea.

ambră, gura ta ar fi merinde,și-aș vrea cu tine ca să fug departe

și nime-n lume, zău, nu ne-ar mai prinde,

și am trăi ferice pân’ la moarte.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

corabia de vise

am plecat în larg pe mare cu o corabie de viseera soare și căldură și cărările deschise,

nu știam că pe parcurs vin furtuni și ape-adânciși corabia de vise se va spulbera de stânci.

eram tânăr și viteaz și voiam ca să dezleg,ca Ulise, taina lumii, s-o cunosc și s-o-nțeleg,

dar când am văzut stihia că furtuna mă-mpresoarăprima dată am simțit o durere mult-amară.

ca să scap de naufragiu, aruncam visele-n largși toată speranța mea rămăsese în catarg,

dar furtuna s-a-ntețit, mi-a zburat catargu-n zareși-am rămas ca jucăria, în derivă peste mare.

tot am aruncat la vise peste bord și peste valuri cu speranța omenească să ajung cumva la maluri,nici un far în depărtare ca să îmi hrănească visul,

peste tot numai stihie, valurile și abisul.

valurile mari în spume mă purtau ca jucărie,nu eram decât un fulg, aruncat peste stihie,

doar un gând ușor prin mine ca o pasăre zburase,spre tărâmul de poveste în cuib dulce de mătase.

mă visam la mine-acasă lângă Penelopa dragă,lângă corpul ei cel dulce, lângă gura ei de fragă,

nu voiam să mor pe mare ca un blestemat proscris,să mai gust și eu o dată din eternul paradis.

să mai gust și eu o dată din acel nectar de fân,prin codrii copilăriei, la al mamei dulce sân

și să mângâi de aproape de copaci o frunză verde,să mă tăvălesc prin iarbă, unde dorul mi se pierde.

acest vis atârna greu în corabia-n furtună,să-l arunc așa în valuri, încă nu-mi era de-a-bună,

aruncam copilăria, dragostea și tot ce-aveam,azvârleam inima-n apă și cu ce mai rămâneam?

acest vis îl iau cu mine și în mare nu-l arunc,îl voi strânge drag la pieptu-mi ca pe propriul meu prunc,

voi muri cu el în brațe și-l voi duce-n veșnicie,precum duci până la moarte anii din copilărie.

18 ianuarie 2012

 

 

 

ELEGIE PENTRU TRECEREA TIMPULUI

Vremea iubirilor trece, timpul toarce mersul lui,

primăverile ne-acoperă cu mirosul lor picul de fericire

care ne-a mai rămas; vin cocorii,

gânduri întoarse spre trecut,

care se-adună la marginea unei poiene de vis.

Lumina porţii s-a deschis spre infinit,

caii albi se joacă prin memorie,

copilărie, feerie de-o clipă, mi-ai înecat visurile

într-o  mare de cuvinte, din care încerc

să spăl lebedele decapitate şi să le împăiez.

Chiar dacă m-am rătăcit printre cuvinte,

calea spre paradis, labirinticul drum,

îl caut c-o lampă care pâlpâie prin nopţile fermecate,

şi sper să-l găsesc până nu se stinge uleiul din ea..

Ochiul imens al lui Şiva mă priveşte din întuneric,

al treilea ochi al lui care vine cu blesteme

şi-mi spune că trecutele vârste vor cădea

pe plajele pustii  ale unei mări pierdute,

în carminul amurgului.

Tu vei rămâne goală ca visul, ca marea, ca timpul,

ca luna care rătăceşte pe un cer pustiu,

vei rămâne frumoasă,Poesis,

ca dragostea-mpietrită-ntr-o stea.

... ştiu...

mi-e somn de-acum şi-nchid pleapele,

trecerea timpului vine odată cu apele...

a început să miroase a primăvară

a început să miroase a primăvară,pe glesnele copacilor mugurii respiră,

vântul trece-acasă să se culce,soarele zâmbește printre plopi

și ca-n oglinzi de-argintîși încrucișează razele,

peste pulberea albastră a gâzelor,mijește iubirea-ntr-un cuib de salcâm,

printre frunziș,o fântână albă de granit

plutește prin aer ca un megalit,cu o cumpănă care sprijină cerul,

flăcări de aur viscolitese joacă pe suprafața apei

în unduiri melancolice.în ceruri largi ecoul se desface,

spărgându-se de aerul tare al dimineții,zările se așează

pe treptele sălbatice ale naturii,începe nuntirea,

iubirile,dragostea,

cu aripile de aur,acestă iubire își desface pleteleca niște frunze galbene de laur,cu gura sălbatică și pieptul cald,

topindu-se-n luceafărul de ziuă.albastre ceruri se zbat în fântână,

se leagănă iubirea furtunosîn doldora de pasiuni celeste,

cu pielea –aramă goală,nud proaspăt, blestemat,

îmbrățișat de veșnicul bărbat.ard pulberi peste ceruri și se rup

în hohote sălbatice de lup,cad de pe sus aripi de porumbei

ca o maramă limpede de nor,ce înfășoară trupuri de femei,cu brațele de dor tulburător.

și toate-acestea se topesc în iarbăcând razele pe cer încep să fiarbă.

mirosim a dulce primăvară,

iubirea se aprinde-n suflet iară,

ne adăpăm la dulcele izvor,

trec peste noi speranțe care mor,

suntem pământ, și vise, dar și stele,

fugare roiuri printre lumi rebele.

 

20 ianuarie 2012

 

de ce mai plângem anii…

de ce mai plângem anii ce s-au dus,sunt cântece triste de lebede,ne uităm după ei spre apus,că prea au trecut repede…

am pus pe deget inelele, alaltăeri parcă eram tineri,

acum numărăm anii și stelele,a trecut săptămâna, e vineri.

rămân tinere doar portretele,spânzurate prin vechi odăi,

țin să nu cadă pereteleși să nu ardă casa în vâlvătăi.

vîrsta frumoasă de aur s-a dus,calendarul trebuie ars

ornicul timpului bate de susîn capul prăfuit al lui Marx.

dreaptă frumoasă și tânărădoar statuia rămâne pitrificată,

cine credeți că-i numără

anii sau dacă are mamă și tată?

când noaptea mi-e albă și scriu,înnobilându-mi, frumoas, clipeleși bate-n perete pendulu-a târziu,

timpul mi-a retezat aripele.

21 ianuarie 2012

eu nu știu

eu nu știu ce voi fi fost înainte,poate cenușă, stea căzătoare, floare de lut,

căci m-am născut din magma fierbinteși din adâncul blestem din trecut.

mă caut și azi, rătăcit, cu verbul a fi,poate-s o flacără stinsă pe-o creastă de nor,

sunt sigur că mă voi regăsi într-o zi,dar voi fi mereu un trist călător…

mă voi căuta poate în viitor, mă voi căutaîn pulberea stelelor sau în raze de soare,

lumea, plină de griji, mă va uita,că-n viață toate sunt trecătoare…

poate sunt rătăcit, nu mă găsesc nicăieri,poate că n-am fost azi și-am fost ieri,

sau poate c-am fost doar în gândun fir de iarbă plăpând.

poate sunt pe un drum la răscruce

și nu știu calea-ncotro mă va duce,poate spre tine, iubito, alunecă lin,

gândul și visul pe cerul senin.

poate sunt steaua căzută-n fântână,când noaptea cu ziua se-ngână,

viol de flacără ucigătoarecare se stinge-n apă și moare.

ia ciutura și scoate-mă afară,nu fă din viața mea o povară,dă-mi ochii, luceferi de noapte

și-ascultă-mi povestea în șoapte.

duminică, 22 ianuarie 2012

catrene

stau zăvorât într-un turn,m-agăț de inelul saturn,

ascult cum cântă păduriledin fluiere pe toate gurile.

timpul galopează prin zare,mă plimbă destinul pe mare,

îngrop veșnicia-ntr-o stea,unde ești tu, iubita mea?

port toată iubirea pe umăr,anii nu vreau să-i mai număr,

aș bea vinul tare și vechisă-ngrop auzu-n urechi.

groparii nu-mi sape o groapă,mai dați-mi o cană de apă,

vreau să mai stau doar o oară,să gust fericirea de-afară.

pământul mă ține în palmă,lumina-i e limpede, calmă,

mă spăl cu roua de dimineață,pe tălpi, pe mâini și pe față.

nu mă joc niciodată cu moartea,și nu i-am ținut, fraților,partea,

nu sunt arlechin sau paiață,omul are o singură viață.

umplu ulciorul rece al luniiși beau din el ca nebunii,mă joc adesea cu steleleși joc în horă cu ielele.

ziua de azi e albastră,mușcata-nflorește în glastră,dimineața se spală în rouă,

poate ne vine norocul și nouă.

22 ianuarie 2012

nu te juca

nu căuta prin suflete cuvintesă faci cu ele mii de jurăminte

și când le pui adesea ca să cânte,încep de multe ori să te-nspăimânte.

nu te juca cu tainele de-a glumacă s-ar putea să te blesteme muma

și-ai să rămâi schilod și betegit,tu singur în furtună, rebegit.

nu te juca cu limba și cu dorulcă doina noastră este-nvățătorul,

nu fă din dragoste trufie,zidește-ți inima în temelie.

fă din cuvânt altarul mult visatși niciodată nu ești înșelat,

să lași în prag tristețea unei rugi,de care trebuie mereu să fugi.

fă din cuvânt ca dragostea să-ți fie,

un fel de crez, un fel de poezie,nu încuia cu lacăte și drugi

răspunsul la credința unei rugi.

24 ianuarie 2012

sisif

eram plecat, eram plecatca să mă urc pe Ararat,

am luat cu mine-un bolovansă-l sui ca un Sisif, în van.

când am ajuns pe grea cărarecu bolovanul la spinare,spatele nu m-a mai ținutși bolovanul mi-a căzut.

de-atunci îl urc în vârf mereuși el îmi scapă, că e greu,

eu dau mereu, mereu să-l sui,ca un Sisif al nimănui.

făcut-am asta toată viața,de seara până dimineața,de dimineața până seara

pân-am pierdut de tot povara.

marţi, 24 ianuarie 2012

fluturaș de catifea

fluturaș de catifeaintră în căsuța mea

și adu-mi a primăvarădin căldura de afară.

cu-aripi galbene, mici,dintr-o pânză de arnici,

zbori prin casă mea hai-hui,parc-ai fi al nimănui.

în culoare de rubin,tu ai tragicul destin,să miroși căteva flori

după care tragi și mori.

ca pe-o foaie de hârtie,te-a bătut o vijelie

și te-a aruncat din zbordrept la mine în pridvor.

de-acolo, sărmane ins,prin perdele te-ai prelins

și crezând că ești în rai,ai dat bucuros de trai.

fluturaș cu zboruri line,eu fac totul pentru tine,

mi-aduci primăvara-n casăiar eu te pun la masă.

marţi, 24 ianuarie 2012

scârțâie cumpăna fântânii

cumpăna fântânii,mână argintie,

doarme între moarteși-ntre veșnicie.

fântână, fântână,strălucesc în tinemii de stele sure,

ape cristaline.

numai luna șuieoglindește-n apă,

stă ascunsă-n neguri,umbra își adapă.

sunete profundese aud în zare,

zgomot greu de undedin adânc răsare.

un luceafăr marecade-n unda apeiși din el răsare,

mare, Cornul Caprei.

unde-i fântânarulca să te sleiască,ți-a secat izvorul,

vatră românească.

în bruma de searăscârțâie-o fântână,

te-am strigat aseară,unde ești, stăpână?

scârțâie fântâna numai pentru surzi,

scârțâie fântânași tu nu-mi răspunzi…

duminică, 29 ianuarie 2012

zbor stelar

harfa e sângele meuși cântă și dansează

când mersul tăuse-apropie de mine,

iubirea despicăcerurile-n două

și inimilor noastrele dă putere nouă.

ce alfabet dantescîncerc să învăț

din acest tartanicdezmăț.

cu acest alfabetîmi scriu poemele

desleg alchimiidin sahare și siberii

pustii.sap la fântâni

și izvoaredezgrop amfore

de fecioare.cuvintele sunt

zbor stelar,cărora le dauviață și har

ca înroșite de sânge,să vină

la mine-n grădină.

29 ianuarie 2012

vino

mai ții minte pâlcul de brazicum își îngemănau foșnetul: vino,

a rămas străină clipa de aziși tu ai plecat în lume, străino.

mai ții minte al nostru ungher,unde ne găsisem paradisul,

luna și-nfipt sângeriul jungher,ucigându-ne speranța și visul.

eram spânzurați ca doi aștri de cer,între veghe și vis,

voiam cu tot dinadinsul să te cerde la lună și de la cerul deschis.

nicicând, niciodată n-ai să mai fiifrumoasă ca-n seara aceea,ai rămas umbra unei stafii

și străină precum mi-e femeia.

mai reazimă-ți fruntea pe umărul meusă-ți legăn, iubito, frumoasa-ți făptură,

poate apare pe cer un nou curcubeu,despărțind iubirea de ură.

30 ianuarie 2012

ascultați

ascultați cum cântă pădurile,răscolite de turbatul de vânt,

suflând cu toate gurile,dinte ceru-nnorat și pământ.

ascultați fluierele naturiicum se-ngână cu ciocârlia,cum dau glas iubirii și urii,

albăstrind cerul și-nverzind glia.

ascultați glasul cornului ancestral,cum ne cheamă la viață străbunii,

citind în zodiacul astral,jucând și cântând ca nebunii.

ascultați glasul din clopotul mare,cum cântă necazul și trudele vechi,priviți cum zboară trecutul în zare

și viitorul ne bate-n urechi.

ascultați pe Vivaldi cum cântăpe toate corzile naturii sălbatice,

anotimpurile lui ne încântă,învățându-ne să trăim pe câmpiile atice.

ascultați cum picură apa din ulcioarele luniiși cum o bem fericiți cu stelele,

așa cum au băut-o străbunii,jucând ca nebunii noaptea cu ielele.

30 ianuarie 2012

în fiecare rămâne un colț pur

în fiecare rămâne un colț pur,de suflet, de gând, de iubire,precum rămâne ceru-n azur,

albastru și plin de uimire.

în fiecare rămâne un colț purși doi ochi ce ți-au furat privirea,

o casă zidită din vise frumoaseși-un dor ce vine de nicăierea.

în fiecare rămâne un vers nescrisal dragostei noastre pierdute,

făurită din speranțe deșarte și visca ruina târzie a unei redute.

și lacrima rămâne ca semn,o fântână oarbă fără ape,

în care-au căzut vizduri de lemn,și n-are de unde să se-adape.

30 ianuarie 2012

dacă

dac-aș ști că mă iubeștiși ții așa de mult la mine,

aș bea otrava din trei cești,pline cu miere de albine

și ți-aș aduce momentan,să-ți lingă sânii, să ți-i spele,

un dulce și tărcat motancu toate gândurile mele,

să te sărute pe picioaresă te păzească pe la uși

pentru amor și demâncaresă-i dai un ochi de gălbenuș.

când vine dorul pe la frunteîn serile de iarnă grea,

un dor cu pletele cărunte,să-ți amintești de umbra mea.

30 ianuarie 2012

între nu și între da

de ce vă jucați de-a da și de-a nu,pământul, rotundul, cine-l făcu?

și pe noi, arătări mișcătoare,cine ne-a făcut cu ochi și picioare?între nu și-ntre da există nu știu,între nu și-ntre da există târziu,între nu și-ntre da există nuanțe,

între nu și-ntre da există speranțe,între nu și-ntre da există instanțe…

instanțe supreme, din big-bengul primce-a născut universul etern și sublim,

între nu și da e loc de mai bine,între nu și da e loc de iubire,

între nu și da e loc de-alte forme,între nu și da e loc de reforme,

între nu și da Dumnezeu să ne vadăcă-ntre nu și da am devenit pradă,între nu și da ne cerem iar dreptul,între nu și da lupta-vom cu pieptul,

între nu și da vom fi sfârtecațiși ne vom bate-ntre noi ca și frați,între nu și da trebuie să te bucuri,să nu mai ucidem ființe și lucruri,

fiindcă pofta de da sau de nunu mai contează cine-o făcu.

între nu și-ntre da ucidem copii,între nu și-ntre da am ucis herghelii,între nu și-ntre da am ucis pe părinți,

între nu și-ntre da am ucis chiar și sfinți,între nu și-ntre da am ucis și iubirea,între nu și-ntre da am ucis fericirea.

de ce vă jucați de-a da și de-a nu,noi vă rugăm cu răspunsul acu,

căci peste tot este moartea la pândăși peste tot este lumea flămândă,

de ce ne-ați schimbat fericire-n osândă?noi nu suntem doar niște frunze în vânt,

rătăciți între cer și pământ,noi suntem tărie și ploaie de stele,

veniți de departe, din lupte rebele…

30 ianuarie 2012

ochii tăi erau plini de vise

ochii tăi erau plini de vise,te dăruisei lunii în nopțile stinse,

în tăceri vuiau curate apeleși-apăsai pe pian clapele,

atât de duios un cântec cântai încât, fermecat, l-ascultai.

piereau în zare arătări și angoseiar în morminte moartea fierbea oase,

te-ai dăruit minunii lor sterileși ți-ai pierdut deja atâtea zile,rămânând statuie peste timpsă te sărute zeii din Olimp.

31 ianuarie 2012

ciuta

umerii tăi sunt de pământ,magmă celestă, adusă de-un sfânt,

rătăcești în urma zăpezii,cum caută iarna hrană toți iezii,

ai râsul înghețat de gerîn diminețile ce se scaldă

în soarele rece,cu miros de lavandă.

ești ciuta neagră ce stă în zăpadăși vânătorul ar vrea să te pradă,vino încet, pătrunde-mi în tindă,

eu am să-ți dau o oglindă,privește-te-n ea, frumoaso,și uită-ți obârșea, mai las-o.

te strig și nu vreai să m-auzi,privirea ți-ascunzi,

vino din viscol la mine,e cald și e bine,

întinde botișorul ușorși-ai să dai de-un izvor,unde vei bea apă curată

la mine-n poiată.

31 ianuarie 2012

călători, ochii mei…

călători, ochii mei,spre alte dimineți însorite,

s-au rătăcit în culorilecurcubeului,

ucigând scânteierea cenușie din zare.

călători, ochii mei,își pierd calmul atic,

privesc în vanla candela

care mai pâlpâie,veghind crucilede la răspântii.

călători, ochii mei,au obosit

de-atâtea culori,ar vrea să se scalde-n

mări de albastru,la margini de lume, la margini de astru.

31 ianuarie 2012

privirile mele

privirile meles-au pitit în doi sânica-n două țurloaie

de minuni.

am stat la poartaochilor tăi,

îngenuncheat ca magulde dragul

coapselor tale de lapte,

sorbindu-ți făpturaîn șoapte.

te rog, angajază-mă

sculptor de-o zi,din fermecătorul

tău lut,eu am făcut,o nouă zeiță

de marmură albă,i-am pus la gât

o salbă,pe buze

un zâmbet de sfântăși-n glasu-ți

vocale ce cântă.

marţi, 31 ianuarie 2012

eu râd și plâng în limba română

nu pot plânge și nu pot râde decât în limba română,nu pot trăi și nu pot muri decât în limba română,

doina și fluierul jeluiesc tot în limba română,privighetoarea cântă în limba română,

bucuriile și durerile le spunem în limba română,ura și dragostea se exprimă tot românește,

limba română e leagănul meu,patul meu de dor și de suferință.

când am spus primul te iubesc, l-am spus tot în limba română,toți munții aceștia, toate râurile,

toate văile și câmpia,cerul și orizontul,

vorbesc tot în limba română,limba română sunt bunicii și străbunicii,

limba română e tata și mama,limba română sunt copiii și nepoții.

limba română e veche cât veacul,în ea a vorbit și getul și dacul,

cetate de suflet e limba română,pe-aceste meleaguri doar ea e stăpână,

noi trecem prin viață ca frunzele-n vânt,

regină e limba acestui pământ.

marţi, 31 ianuarie 2012

în deșert

călcăm inertrătăciți

ca într-un deșert,dăm câteodată,

de stânci enorme,cu semne runice,

cuneiforme,dăinuie și se luptă

crunt,cu noi,

timpul cărunt.vorba-nfiripă

dragostea vântuluicare țipă.

între buze fierbinți,scârțâie

nisipu-ntre dinți,stăm pe drum

rătăciți,cerșind nimiculca niște sfinți.

marţi, 31 ianuarie 2012

umbra ta

am luat lira la umăr, iubitoși-am sorbit din al lunii pahar,

eram beat,stelele-mi cădeau

ca niște lacrimi ale ceruluipeste sufletul meu înamorat.

umbra ta mi-apărea prin prejur,erai tu, cea de ieri, pot să jur,

albi, sânii tăi,prindeau doar contur,

ochii tăi, ametist blestemat,m-au vrăjit, m-au dat mat,

gura ta, fântână de dor,mersul tău tandru,

fermecător…am privit de departe la tine,rămăsesem cu ochii pe sus,

de-odată-ai dispărut… și te-ai dus.

m-am trezit în zoricând iarba foșnea,nu mai erai nici tu

și nu mai era nici ea.

marţi, 31 ianuarie 2012

în chinul nopților de vară

groaza razeor de lunăîn chinul nopților de vară,sunt pentru mine o povarăiar câteodată și minciună.

mi-aduc aminte din trecutși-aud duios un cânt cum plânge,

mi-e de ajuns, atât, ajunge,că-mi pune sufletul pe scut.

apusul iar se scaldă-n sânge,ascult fântânile cum plâng,cad stele sure pe Parâng,

și parcă noaptea veșnic plânge,

deja continuă să-și laseacele urme solitareîn aerul rece și tare

în spleenul dulce de mătase.

în vraja nopților de vară,în ciuda clipelor ce mor,

mă cucerește un fiorși-s rătăcit ca -ntr-o sahară.

1 februarie 2012

poem de dragoste

ultima picătură de rouămoare pe-o floare albastră ca cerul,

ziua se naște din haosul nopții , luptând cu lumina,ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat

ce soarbe din soare viața,e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,

prin săngele meu , un izvor nesecat de dureri și de bucurii.căteodată aceste vederi se preling prin mine și se topesc

undeva,într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.

razele soarelui dansează himeric în acestă dimineațăprin ochii mei ca niște lasere albastre

și-mi ucid dorul și vederea, cred că mai exist,nu m-am topit în neant,

nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele și voi face un pod

plutitor, prin aer, ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi, lipindu-mă de cerul inimii tale,

lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,căci el ne va da viață și lumină și dragostefă-i loc să alunece triumfător și ridică-i,

precum egiptenii, alei de sfincși, piramide și obeliscuri,stai dreaptă și răstignită cu mâinile în suscăci în capul tău vom construi Acheronul

cu cercuri și tavane,

punându-ți sufletul vertical ca o mare coloană doricăpe care vom sprijini cerul cu toate bogățiile lui.vom face o lună galbenă din aur, vom face stele,

altare de dragoste în care vor cânta naiadele, aezii și preoții sacerdoți,

alunecăm și noi prin timp ca niște mimi despărțind adevărul de minciună

printre pleoapele ochilor lui Dumnezeu.

știu, câteodată treci prin somn ca prin niște inelede logodnă aruncate de un bijutier nebun,

te visezi cu mine în doi, răcorindu-ne în zăpadă,gonind pe drumul interjecțiilor cu jeepuri,

ai vrea să ne strângem în brațe, ca frumoasele botticelliene, pline de grație și de poezie.

ți-am promis că vom merge la Florența,cu tot ce vreai tu, cu saloane, cu șerpi, cu gânduri,vom ieși din mit și vom face o nuntă paradisiacă

la mormântul lui Dante.

1 februarie 2012

totul se scurge-n veșnicie

totul se scurge-n veșnicieca râurile-n marea cea mare,

numai poetul, soldat credincios,e ucenicul domnului Hristos,

prin versul lui albastru trăiesctoate durerile lumii acestea,

toată viața râsă-plânsă,efemeră și ascunsă

ce nu curge-n veșnicieși numai Dumnezeu o știe.

tu cânți iubirea și primăvara,alergi fericit pe-o alee cu flori,

zâmbești când toată lumea plângeși câteodată mai și mori.

faci să lăcrimeze apusul de soare,când ning stelele-n mare,

ți se face câteodată toamnă,când îți plouă-n inimă,din iarnă faci o feerie,din inima ta -jucărie

și te joci de-a dragosteacu-o floare de peruzea.

totul se scurge-n veșnicie,o știi, și toată lumea o știe,

te joci de-a viața, te joci de-a moartea,te joci cu cuvintele,

precum strigoii cu mormintele,așchii de oase,ochi și urechi,

pe care mișună furnicile,praf de humă,

sentimente,alăptat de pământ,

fostul din tine,scrijelit pe-un mormânt.

joi, 2 februarie 2012

ce mă-nfioară…

ce mă-nfioară e ultima zi,traiul ultimei stingeri ,

când, doborât, mă veți zidipe-altare de îngeri.

ce-i pasă codrului de-o creangăîn marea trecere,

moartea îmi cânte-n talangăla ultima petrecere.

sunt umbrele ce se-adună,

plecând pe ultima cale,e cerul cu stele, cerul cu lună,

cu privirile tale domoale,

căderea nopții pe zarene va găsi îmbrățișați pe veci,

pe-aceeași tristă cărare,rătăciți pe-aceleași poteci…

sufletul meu va zbura în zare,nu vreau vreo piatră pe piept

lăsați-l să curgă-n izvoare,ca Budda cel înțelept.

va poposi la țărmuri de ape,la umbra de sălcii în vale,somnul să-mi fie aproape,nimeni nu-mi steie în cale.

săpați-mi la cap de mormânto fântână c-un dulce izvor,

scrijelită c-un singur cuvânt,din care să curgă lacrimi de dor.

marţi, 7 februarie 2012

iubesc lumina

iubesc lumina și doresc să fiucu razele de soare ce se ridică-n zare

simbolul vieții de redeșteptarelăsând în urmă gândul meu pustiu.

m-ademenesc idei înrobitoare,ce-au făurit din sufletu-mi sicriu,

de azi le voi schimba-n principiu viu,urâte germinări ucigătoare.

răsare și se-ntinde dimineața,ca un surâs de galben trandafirvin primăveri pe aripi de zefir,

se naște din minuni frumoase viața.

prind soarele în palmă ca povară,mi-arunc din firea mea tot ce-i străin,

privesc în jur la cerul meu divinși-aștept să vină fericita vară.

joi, 9 februarie 2012

doina iernii

peste tot cât vezi în zare numai alb ți se năzare,s-a dus frunza arămie

și-a rămas lunca pustie,iarna a suflat în naiinimă tristă, ce n-ai?

tu privești din cas-afarătânjind după primăvară,

și cu albul ei cel findă privirii zbor divin.

norii grei adorm sub stele,legați cu ancore grele,a venit gerul din nord,cu pictură din fiord,cu coloane de potireși cu argintate fire,

albă este toată zarea,înghețată e și marea,

troienele stau surpate,pline de singurătate,

se croiesc adânci cărări,până-n albe depărtăriși s-a întins așa stihiapeste toată România.

vineri, 10 februarie 2012

melancolia mea

melancolia mea, melancolie stinsă,în nopți de iarnă tot mai dulci,

mai du-te,-acasă, dragă, să te culciși lasă-te sedusă și învinsă.

natura toată doarme-n agonie,într-un lințoliu alb de catifea,melancolia mea, melancolie,

tu ai căzut în ceașca de cafea.

apusul cască răni adânci de sânge,ascult cum plâng fântânile de ger,

cum paserile zgribulite pierși cum natura înghețată plânge.

cuprins de setea mea de depărtare,nu-mi tulbura dorința mea de azi,

visez mereu pădurile de brazi,să-mbrățișez cu drag întreaga zare.

vineri, 10 februarie 2012

sfat bahic

Mai stai afară, omule, și- așteaptă,Raiul e-nchis doar pentru inventar,

Urcă sisific treapta ta cu treaptă,E ultima distracție-n Fanar.

Mai cumpără pe bani ceva iubire,Mai râzi de saltimbancii trecători,

Nu îți ieși prea repede din fire,Trăiește-ți viața printre muritori.

Nu mărgini nemărginirea toată,Că zborul nostru este infinit,

Ridică-ți fruntea până în zenit,Privește orizontul roată-roată.

Întoarce-ți iar privirea către soare,Aprinsele lui raze să sorbim,

Deschide ochii mari ca să-l privim,Că el ne ține veșnic în picioare.

E timpul din tainele lumii s-aduniDimineața când iarba e plină de rouă

Numai acele frumoase minuni,Ce face din ele cunoaștere nouă.

Ridică paharul pentru -naltă iubireȘi bea-l, fericit, pân’la fund,În ochi să ai mereu strălucire

Și gândul să-ți fie de-apururi profund.

sâmbătă, 11 februarie 2012

iarnă

vifor e-n inimă, vifor afară, s-a deslănțuit iarna barbară,

iarnă barbară, iarnă zadarnică,arsă de patimă și nedarnică.

stai ziua și noaptea la pândăca o haită de lupi flămândă,vii pe coame de vânt în alai,

balaut cu șapte capete, fără grai.

degeaba ți-admirăm stihiilecă tu ne-ai furat bucuriile,

ne-ai aruncat speranțele-n haosmai ia și tu un pic de repaus.

nopțile, zilele ni le faci sumbre,visurile, speranțe, umbre,

ne-am săturat să stăm împreună,mai vrem și soare, și nopți cu lună.

cuprins de-o sete sfântă, idolatră,eu de-aș putea, te-aș omorî odată,din tine-aș face petece de boarescoțându-le pe sârmă la soare.

luni, 13 februarie 2012

De ziua ta:eu te-am iubit, femeie

eu te-am iubit, femeie,perlă de diamant,

mi-ai fost mereu iubităiar eu ți-am fost amant.

te-am ocrotit o viațătu, floarea mea de dor,

dar nu ți-am spus-o-n față,tu, scumpul meu odor.

stând singur în cetate,tu încă îmi lipseai,vrăjile mele toate

numai tu le-mplineai.

ești pasăre măiastră,cu aripi de cocor,

deschide-mi o fereastrăși –nvață-mă să zbor.

eu vreau să zbor cu tineîntr-un tărâm de vis,

prin lumile divineși chiar în paradis.

ți-am fost mereu povară,iubire și durere,

iar tu o floarea mea rară,din care-am cules miere.

marţi, 14 februarie 2012

trecem prin viațătrecem prin viață

drept necunoscuți,ne tatuăm pe inimi

dureri ce nu le-avem,iubim adesea măști

pe dos și față,jucăm la roluri nule de înger și paiață,

într-un decor de comedie pură,

niște farsori, între iubiri și ură.

trecem prin viațăadunându-ne ochii,

pe fadul ce ne fascinază,uitând că suntemdintr-o altă fire,

născuți din dragosteși din iubire…

de mai avem în noi un pic sânge,

lacrimile încă mai pot plânge,

dacă în chip avem alt chip,

ca și-n clepsidracu nisip,

vom devenihienă, hidră

golind nisipul din clepsidră.

ultimul refren

stau departe de succes,nu vreau glorie și nici avere,

în nesfârșita mea durere,acestă cale mi-am ales.

în suflet port melancolia,și trec prin lume ne-nțeles,prin viața asta am purces,

având deviză doar mândria.

sunt dorurile ne-nțelese,pe care-adesea eu le cer

din versurile lui Baudelaire,în vagul zilei ce se țese.

deși aștept aroma serii,pe alte țărmuri dus de vis,cu orizontul meu închis,

rămân un martor al durerii.

gânduri ca stoluri călătoare,se varsă doar în amintiri,

ca părăsitele zidiri,ca ultimul refren ce moare.

vineri, 17 februarie 2012

loreley

în acea primăvarăningea peste tot cu flori de tei,

ne îmbăta mirosul lor,noi ne vorbeam doar în silabe

și-n semne aducătoare de fericire.beam roua serii,

ne spălam cu ea pe față,spălam cerul cu mâinile,ștergeam luna și stelele,

voiam să rămână doar albastrul purîn care să zburăm

ca paseri spre infinit.treceam printre îngeri,zburam pe lângă rai,

pe lângă iadul dantesc,făceam levitație

și priveam la toate lucrurilecare zburau odată cu noi .

era o migrație atât de frumoasăși noi ținându-ne cu mâinile

de poala unui nor,ne sărutam, cerul era foarte albastru,

ora aceea ne ține-mpietriți,smulși din gravitația noastră

spre nu știu unde.ce frumos ningea peste noi

cu flori de tei,mirabilă ploaie, care ucide liniștea,

corpul ei de peruzea,clipa smulsă virginal din carnea timpului,pe care n-o simți decât incendiind inima,

corpul ei plin de păcate

devenise un pian cu sunete astrale,doamne, ziceam,

am să mor văzând atâta minune,doamne, pe cerescul plai,cum mai zboară loreley,are mir pe fruntea albă,

plete blonde-n vânt fluturând,unde ești destin cuminte,ia-mă și pe mine-n rând,fă-mă pasăre măiastră,

fă-mă foc sau ce vreai tu,fă-mă apă care curge

și trece mereu prin sânge,aripă de albatros,

fără carne, fără os.

cum ninge la flori de teipeste ochișorii mei…

sâmbătă, 18 februarie 2012

sonet

apusul se topește parcă-n sânge,iar seara răspândește mirosuri de parfum,

țipenie de om nu e pe drum,singurătatea serii parcă plânge.

bizare amintiri pierdute în trecut,un vis de tinerețe pe-o strună de vioară,

trezind ecouri dragi de-odinioară,prieteni dragi ce-s îngropați în lut.

cu gesturi elegante și domoalevin către mine, stând la rând,

și îmi sărută sufletul, plângând.

pe cer lumina lunii se destramă,eu rătăcesc pe vraja lui april,

mă simt așa de singur, inutil…

2011

Murim…

Murim cu fiecare lucru ce dispare,Cu fiece prieten pe care l-am pierdut,

Cu fiecare umbră de sub soare,Cu fiecare obiect vândut.

Murim cu fiecare ștergere de vis,Cu fiece adio ce l-am spus,Cu serile pierdute în apus,

Cu orizontul care ni s-a închis.

Murim cu moartea fiecărei floriMurim cu fiecare despărțire

Când am pierdut deja prima iubire,Cu primii-ai dragostei fiori.

Murim puțin de când ne naștemȘi ne privim niște străini,

Murim când ne-acuzăm de vini,Pe care nici nu le cunoaștem.

Murim când omorâm la vise,Din amintiri ce se uitară,Când lacrimile ei picară,

Pe gândurile-mi plânsu-mi-se.

Murim și când gustăm pahareDe vinuri grele roșii, albe,

Și când facem din flori-salbeFunii de spânzurătoare.

Mai murim, Doamne, mi-ai spus, Când suntem sătui de sineȘi nu facem niciun bine,Spânzurați către apus.

duminică, 19 februarie 2012

toate trec pe lângă mine

toate trec pe lângă mineca un râu leneș printre coline,

lună și stele, soare și cer,toamne și primăveri,a trecut și iubita pe lângă mine ca o fata morgana,

parcă era de porțelan,avea ochii pictați în albastru,

gura ferecată, închisă cu un fermoar,corpul rupt dintr-un grup statuarși-mi făcea semne cu mâna stângă,

îmi chema sufletul lângă easă mi-l tortureze,

dă-mi mâna, mireasa mea, să fugim undeva,ea tăcea și ofta,

fă-mi un semn ca să te inventez,să trec marea cu tine spre malta,

să ieșim din mitul acestaspre antichitatea greco-latină

să citim din poemele lui lucrețiu.

toate trec pe lângă mine,am trăit într-un secol nenăscut,

câmpiile elizee erau undeva departe,nu mă mai interesa dulcea mea antichitate,

mă spălam cu apă dintr-un fraget nor,

peste mine plonjau capete de morțidin cruciadele care căutaseră crucea lui Cristos,

o țeastă de om era a lui Shakespeare,am văzut prin ea otrava îndoielii lui otello,

am văzut-o pe desdemona pe catafalcși pe iago rânjind ca un deavol de bucurie,

apoi mi-a apărut bătrânul rege lear fugind pe câmp,înnebunit de durere, cu cadavrul fiicei în brațe,

după care danemarca, hamlet, a fi sau… anu fi…să mori, să dormi, să dormi poate visând,

ce vise-n somnul morții poți visa?

toate trec pe lângă mineca niște evantaie străine care-mi mângâie fața,

parcă nunta mea cu iubita s-a petrecut undeva în somn,toți erau treji și jucau,

numai eu cu ea dormeam,pe perini de nori, pe aripi de cocori,

ne azvârleam trupurile fragede în tenebre,mai întâi mâinile, apoi ochii, picioarele, sentimentele,

rămâneam imponderabili fără corpuri,amorfi ca niște duhuri albastre care ucideau liniștea,

cerul în jurul nostru se ilumina,linia orizontului era dreaptă și curgea împotriva timpului,

nu mai era doar un univers, erau multiuniversuriprin care se plimbau nave galactice ce duceau cu ele plânsul lui baudelaire cu toți corbii lui edgard poe

și cu dramele lui shakespeare.

toate trec pe lângă mine,viața cu colții rânjiți care încearcă să muște din sentimente,

să dărâme echilibrul dintre inimă și rațiune,care încearcă să ne transforme în niște mimi banali,

ce joacă în acest circ în care fiecare crede că e primadonă.

acest poem plânge c-un ochi și râde c-un ochi cu lacrimile mânjite de duhul neputinței,se rostogolește tăcând și tace plângând,

lăcrimează ca o amforă uitată prin nisipurile vremii.ochiul care plânge e adânc ca o fântână,

ochiul care râde e parșiv și plin de răutăți,sărută din tine, iubito, sternul

și cu chipul tău cel drag străbate într-o clipă eternul.

luni, 20 februarie 2012

sonet

Credeam că niciodată n-o să piarăIubirea noastră- și-a pierit,

Dar amintirea încă n-a murit,Mai arde-n inimi ca un foc de pară.

Când soarele se lasă în desearăȘi cade peste dealuri obosit,

Iubirea noastră n-o să mai apară,Dar amintirea totuși n-a murit.

Plimbându-mă pe-alei așa agale,Așteaptă-mă sub geamurile tale,Eu trubadurul cel îndrăgostit.

Cătând mereu în van desăvârșirea,Vom învăța-mpreună ce-i iubirea.

Dar prea târziu, aproape de zenit…

luni, 20 februarie 2012

O, dulce ramură de vis

Atâta primăvară este-n noiÎncât ne râd în gene lacrimi,

De-atâtea frumuseți de patimi,Împărtășite de-amândoi.

Visăm feerice-nnoptăriCând palmele ni se-mreunăSub raze galbene de lună,

În infinite sărutări.

E-atâta fericire peste noi,Printre căderile de stele,

Încât parcă plutim prin ele,În muzici tandre de oboi.

………………………………

O, dulce ramură de vis,Lasă-mi poemul împietrit,

Să-l scrijelesc cu sânge-n rit,Că astăzi, singur, plânsu-mi-s.

marţi, 21 februarie 2012

să mai visăm

Să mai visăm ce-a fost odinioară,În ceasul tainicelor clipe de-nserare,Când păsările trec acasă la culcare

Și noi ne-ntânleam a nu știu câta oară.

Să mai visăm la timpul ce-a trecut,Așa, târziu, cu mâinile la tâmple,

Tot așteptând ceva ca să se-ntâmple,Înfiorați de clipa de-nceput.

Cum am putea surâde bunăoară,Ca visul de atunci iar să-l trăim,

Uita-vom pe vecie să murim,Schimbând o aspră iarnă-n primăvară.

Azi ne-ascundem tristețea între file,Iubind doar poezia și cu scrisul,

Poate c-așa dispare, sărman, visul,Scriind poeme triste și umile…

miercuri, 22 februarie 2012

toate amintirile zac înapoia timpului

toate amintirile zac înapoia timpuluica niște lei uciși în urma unei secete sahariene,

au mai rămas niște ruguri în așteptarecu flacăra înceată care vor să devoreze și viitorul,

să-i smulgă dinții, să-i scoată ochii, să-i ardă clipele,să facă din el cenușă,

mai fumegă niște coloane dorice pe niște colineale capitoliului, care ne amintesc de antichitate,priviți pe cezar îngenuncheat în fața timpului,

se roagă la zeii lui să-l scoată din nisipul istoriei,poate o mână, poate un picior, poate o glorie,

lasă-ne , timpule, să fugim în hiperboreea,dezbracă-ne trupurile noastre pământene,

dă-ne aripi să ne atârnăm de stelele nopțilorși să cântăm ave maria la un loc cu îngerii,

nu ne lua idealul de zbor, nezburatele aripi fă-lemari falduri agățate de nori, sau scări de mătase

să urcăm pe ele în paradiscu dante, cu beatrice, în muzici de sfere,

în multiuniversurile rarefiate ale hăului universal.

ne tot urcăm în sus spre sus, rupând tăcerile durerii,tu îmi zâmbești alunecând pe cer, respiri tot universul cu iubirea ta,

eu întind mâna către tine, aș vrea să nu te rătăcești,cu lipsa ta m-aș rătăci și eu,

cu lipsa ta mi-ar pica aripile, s-ar face de cearăși s-ar topi în lumina soarelui,

cu lipsa ta aș fi prea sătul de mine,lasă-mă să te iubesc cu ochii, cu mâinile, cu gândul,

a zis zeul rătăcit, peste oceanul de-ntuneric,mâna mea cea siderală, las-o oarbă, să se-mplânte

peste corpul tău sălbatic, care a –nceput să cânte,să-ți descopere secretul și căldura ta din sânge,

nu mai plânge, nu mai plânge, că durerea mi se frânge,zeii toți în lungi tenebre te admiră și te vor

să te aibă ca mireasmă peste draga umbr-a lor.numai noi pe ram de doruri și pe muguri de iubire,nu ne mai trezim din vis, nu ne mai venim în fire,

ochiul meu cu dinți și gură are flacără, arsură,joacă laserii iubirii pe la el pe bătătură…

ce tăceri înrobitoare peste universul meu,e tăcerea peste veacuri din nemuritorul zeu,

bolnav de vini imaginare, văd lumina cum se stinge,la fereastra vieții tale și în suflet cum îți ninge,

sunt confetti de-altă dată, ploaia de stele ce este,ce-a făcut din noi uitare, ce-a făcut din noi poveste.

totul se dizolvă-n mine, chipul tău cel de copilă,ce dansează menuetul, pururi crudă și nubilă,

când se vor întomna teii, ne vor bea de-acuma zeii,ne vom duce-n car de vise peste spații necuprinse,

vom avea și-acolo rost, dar nu vom mai fi ce-am fost,din lacrimi vom face pat și din doruri doar oftat,

vom deveni nevorbitori, zburând pe aripi de cocori,încotro, doamne, ne scuturi, în caleștile de fluturi,suntem iarbă și pământ, să nu ne azvârli în vânt,

lasă-ne-n apus de soare la o margine de mare,împietriți ca și iubirea să privim nemărginirea…

toate amintirile zac înapoia timpului,spală-mi, doamne, ochiul de lacrimi amare,

spală-mi inima de zgura timpului,aruncă-mi trupul cel vechi,

aruncă carnea zemoasă a clipei,cerne aburul sufletului printre degetele tale,

fii bun și fă tu din mine,

din mine și din iubire,baladă, doină, psaltire…

joi, 23 februarie 2012

eu te iubesc, penelopă

stai întinsă tu, femeie, pe un pat de vise dulci,parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci,ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur,plămădită din miresme, de un mare meșter faur,

în vârtejuri diafane doar privirea în nocturnte-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn,

treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși,îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși

te vezi tânără, regină, cum erai odinioarăși visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară,

cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate,în idile de iubire, lună, stele și agate,

joc de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare,stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare,

în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura,ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura,

pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer,care-apar din când în când după care iute pier,

vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcatetrec prin fața ta, femeie, pline de singurătate,care-ți fură-n zbor privirea, oglindită în fiori,

locuită de fantome, de iluzii în culori.

adu-ți aminte, iubito, tu n-ai fost ce eu nu sunt,tu ești apă, ești durere, ești și aer și pământ,

eu sunt cântec, zare-ntinsă peste orizonturi sure,sunt luceafărul de noapte îmbrăcat în dulci armure,

într-o lume inocentă sunt și alfa și omega ,sunt căzutul dintre stele și vin tocmai de pe vega,

trag lumina prin privire și alunec fără voiesau răsar din negre goluri în război c-o nouă troe,

ca un rătăcit prin lume pe uscaturi și pe apă,să-mi uit dorul, eu ulyse, care încă mă adapă,dorul meu ce se topește după ochii tăi de jad,

care m-au întors din luptă, din infernul meu de iad.stai, așteaptă-mă, iubito, sunt făcut din zece trupuri,

n-am murit eu nici în sparta, doborât deatâtea scuturi,în ithaka noastră dragă, te visez din nou regină,știu că așteptarea-ți lungă și cu ruga, vină, vină,numai zeii pot să-ncline, soarta spre a ne vedea,nu mi-e gândul la elena, doar la soțioara mea.

viața mi-a fost aventură, pe la traci, pe la ciclopi,uragane am stârnit, ascunzându-mă prin gropi,canibali care nu iartă, kirke cea ce m-a vrăjit,

a sirenelor dulceață, care m-au ademenit,între scylla și charybda am trecut cu greu strâmtoarea,

era să dau ortul popii, era să mă-nece marea,apoi cu calipso-n brațe petrecut-am șapte ani,naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani,până când o muritoare, nausica cea isteață,

m-a găsit zăcând pe maluri, muribund, schimbat la față,în ithaka mea ajuns-am ca un vașnic cerșetor,

și-am găsit la mine-acasă pețitor pe pețitor,voiau mâna penelopei, harnicei mele neveste,

luând-o pe nepusă masa, făr-acordu-i, fără veste.

………………………………………………………

cănd s-au întânlit iubiții a fost sărbătoare mare,mese-ntinse, bucurie, jertfe puse pe altare,

cu dyonis împreună s-au așezat toți la masă,bacanale și misterii, farsă trasă după farsă,

odyseu cu penelopa, mânâ-n mână și cuminți,mulțumeau lui zeus-tatăl, preoților și la sfinți.bucurie fără margini, lacrimi pline de iubire,

nu credeau că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire,după atât amar de timp, dup-atâta despărțire.

luna bate printre cetini și alunecă pe mare,ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare,

stele picură din ceruri și deasupra se desfac,legănând lumini pe boltă în culori de liliac,

se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitarăce se răspândea himeric peste tot în acea seară,fericiți de-atâta farmec, se credeau încă în vis,în ithaka lor frumoasă , în palatul lor închis,

rege el și ea regină, era mândru odyseucă intrase în legendă ca un fiu de semizeu.

vineri, 24 februarie 2012

o, primăvară

o, primăvară, când mi-aduc aminte,că tu mi-ai fost prietena cea bună,un dor adânc de tine mă cuprinde,

ascultând cornul iară cum mai sună.

se-ntorc cocorii din cetatea morții,frânți de amar, de toamne și de ploi,priviți-i iar cum trec prin fața porții,

cum cântă și se întoarnă înapoi.

ca unghiuri desenate trec cocorii,sunt doar iluziile ce se-ntorc,

nepăsători bat drumuri printre noriice se ivesc pe boltă și se torc.

albastra boltă ce coboară-n seară,cuprinde orizontul ca pe-o culme,din pacea caldă ce mă înconjoară,

eu n-aș pleca pentru nimic în lume.

o, vă slăvesc, frumoasele amurguri,cu luna printre sălciile verzi,

cu stelele arzând ca niște ruguri,căzând pe dealurile din livezi.

sâmbătă, 25 februarie 2012

chemareRămâi în mine și după ce pleci,

Mai lasă-mi chipul tău fermecătorSă-ți fiu de două ori învățător,

Să te adun cu drumuri și poteci.

Dacă n-ai vrea ca să te mai găsesc,Aș face după tine lumea roată,De-aș colinda o viață glia toată

Și te-aș muta-n palat împărătesc.

De-ar fi doar visul, nu ar fi de-ajuns,Te am în minte când mă prinde dorul,Cu trupul tău, cu șoldul, cu piciorul,

Alunecând în gândul meu ascuns.

Când cade peste zare dulcea searăȘi văd prin întuneric umbră neagră,

Presimt că te apropii tu întreagă,Strunindu-mi inima ca pe-o vioară.

Descătușind din cețuri fruntea grea,Eu îmi ridic spre tine ochii, fața,Dorind să vină iarși dimineața,Tot așteptându-te s-apari așa.

Cad stele peste zare din belșug,Se-ncinde flacăra inimii de dor,

Vino mai iute, dragă, c-un ulcior,Să-mi stingi durerea de pe rug.

duminică, 26 februarie 2012

rapsodia primăverii

să pătrundem în tainele primăverii,să luăm soarele-n mână și să-l mângâiem

ca pe-un sân de femeie,să ne jucăm cu razele lui, desculți prin copilărie,

pe iarba verde din bătătură,prin pădurile noastre de vis,

prin văile noastre și prin râurile noastre,să aruncăm din suflete murdăria care s-a strâns atâta vreme,

să ne jucăm noaptea cu stelele și cu lunași cu toți îngerii, și cu toți licuricii,

să ne plimbăm în carul mare pe calea lacteede la nord la sud ca niște extratereștri

care descopere pentru prima dată fericirea,apoi să cădem pe pământ, desculți,

cu glesnele prin iarba verde, mîngîiați de roua dimineții,să jucăm și să dansăm ca niște saltimbanci,

strângând în brațe un buchet de floriși iubiții sau iubitele primei noastre levitații

în lumea lui eros, hai oameni buni, să devenim copii,să ne jucăm de-a pitita, prin cotloanele copilăriei,

să chicotim și să zburdăm ca icarcu aripile noastre imaginare într-o lume numai a noastră,

lăsați chiliile pentru schimniciși priviți cum își scutură păsările aurul pe spinarea noastră,

ascultați cântecul lor de nuntire prin liveziși învățați de la ele alfabetul fericirii.

nu lăsați durerea să rupă lumea-n douăși să vă pătrundă în ochi, ascultați sunetele muzicii lui vivaldi,

trăiți cu frunzele la un loc, și voi tot frunze făcute din carne și din pământul

din care-a mușcat ploaia măruntă a toamnei,

lăsați formele concrete ale vieții pentru savanți,lăsați trupurile îmbrățișate de nenăscutele priveliști

din sufletele voastre, lăsați-le să zboare cu vulturii cerului,în aura albastru-verzuie a haosului,

nu vă mai faceți probleme cu imaginile diformeale existenței, lăsându-vă devorați de ele,

îmbolnăviți-vă de fericire, spargeți ferestrele răului, lăsați martirii să se odihnească pe ruguri,

retrași în turnurile propriilor oase,voi sunteți vii, fiți ceea ce sunteți, aruncați steagurile singurătății

și cuceriți înălțimile cu zâmbetul pe buze.

marţi, 28 februarie 2012

frunză verde

și-am zis frunză, și-am zis verde,nebunii de primăvară,

trupule, copacule, înverzește iar afară,ca să-mi crească din mâini crăci,

din ochi rădăcini de ducă,din picioare, fă-mi doar coarne,

nu de drac, ci doar de furcă,să strâng iarba de pe cersă mă tăvălesc prin ea,sub bolta de peruzea;

fata mea fermecătoare,unde te-ai ascus tu oare?hai să facem bal mascat,am un an de când te cat,corpul tău, așa de tristcu umeri de ametist,

cade pe orizontal,pe-o rugă de acatist.luna bate peste noi

raze dulci și raze moi,dragostea în tine plânge,lacrima mânjită-n sânge,

cade, picură-n bucatepeste a mea singurătate.am luat lumile la rând,

te-am căutat printre neamuri,tu-mi ziceai că vii curând,rămurică dintre ramuri,ramură dulce de dor…

și-am zis frunză, și-am zis verde,ramură-privighetoare,

du-mă la spânzurătoare,dă-mi otravă, apă greacă o beau din palma ta,

hai în codru la izvor,unde urma ni se pierderamură plină de dor…

stai întinsă, stai, mai stai,să fii iar precum erai,o crăiasă, eu un crai,jos în iarba de susai.

vine primăvara, vine,noi cu suflete ciorchine,privim secundele-n delir

și bem pocal de elixir.

miercuri, 29 februarie 2012

privește, ochiule

intru-n starea ierbii când se face verdeși când bate vântul peste umbra ta orbitoare,

când se scaldă luna-n zorii diminețiiși ne-apare-n față prima rază de soare,

ție ți se face rău de-atâta singurătate,cu marama ta, speli cerul albastru,

copacii-nverzesc de-atâta primăvară,pe cer sunt zece sori, strânși toți într-un astru.

inima mea pată de sânge pe inima ta,ascultă mugurii verzi cum se sparg și plâng,

a început să se vadă dincolo prin tine, of, doamne, cum îmi vine să zbor, suflet nătâng.

privește, ochiule, mincios și nevorbitor,uite-te bine cum joacă îngerii peste noi,

privește, ochiule, privește-mă și ia-ți adio,nu mai număra mereu câte doi.

cu ochii ei lucitori se uită în ochii mei,și a rămas contemplând timpul ca o zeiță,

secunda stă spânzurată pe-o creangă de tei,mă uit la ea și parcă-i o floare, nu o fetiță.

cât de fericiți am fi putut să fim noi în doi,dacă otrava lacrimii, mincinoasă,

n-ar fi udat zidurile dintre noiși ne-ar fi spus să ne ducem fiecare acasă.

joi, 1 martie 2012

parcă am căzut din timp

parcă am căzut din timpși din mine a rămaso minune ce viseazăfără suflet, fără glas,

ce frumos mă bate vântulca pe un bujor ce crește,

înfigându-și vârfu-n creastazilei ce-mprimăvărește,

mă ridică pe coloaneîn vârtejuri diafaneși îmi pare că visezzburătorul olandez.

m-apasă luna pe geneși îmi argintează fruntea,

pe cer licărul de stele se învârte în inele,

mă ascund în ochi de dor,ochiul tău îmi dă fior,te strigai, nu te strigaisă te iau cu mine-n rai,cade umbra peste noi,

foarte friguroasă umbră,foarte lungă, foarte sumbră…

sâmbătă, 3 martie 2012

înserare

Cerul își aprinde stelele mărunte,Pe sub ele zboară norul siniliu,

Arătări ușoare, umbre moi pe munte,Cade-n unda apei susur argintiu.

S-a pierdut în goluri înc-o iarnă grea,Primăvara dulce mugurii-și desface,Trec cocorii-acasă după vremea rea,Numai luna-n ceruri, obosită, tace.

Se așterne vagul, vine înserarea,Ochiul orb și leneș e plin de vedenii,Îmi apare tristă-n suflet resemnareaCum venea adesea în seara de denii.

Șovăitor și trist ca un final de cântec,Tăcerea mă-nfioară și grea cade

Ca o ispită caldă peste pântec,Ca vechiul dor din viersul de balade.

duminică, 4 martie 2012

sonetul primăverii

Renaște iar natura-n nemișcare,Înfășurată-n șalul de zăpadă,Un ghiocel începe să se vadă,

Ca un simbol înviorat de soare.

Se scutură din somnul ei gătităSă-ntâmpine potopul de lumină,Mijește mugur verde în grădină,

Și-apare ca o falnică ispită.

Se-aud cocorii cruciați în zareCum trec spre țara visurilor lor,În dansul nupțial de madrigale.

Pe străzi apar dantelele cocheteÎn spleen al plimbărilor de seară,

Dansând în ritm duios de menuete.

4 martie 2012

în pustiu

rămân câteodată rătăcit în pustiu,căutând clepsidrele prin nisip,

zeus le-a spartși-au rămas ca niște relicve,timpul a stat odată cu ele,istoria a stat odată cu ele,lumile au stat odată cu ele,s-a așezat zidul timpului

între mine și moarte.„nu-ți fie frică de moarte-

a zis o pasăre care trecea pe deasupra mea-

adu-ți aminte cum erai înainte de naștere”așa voi fi

un atom de nimic…doamneee, ce-am mai plâns,

aș vrea să mă uit în acest pustiu,să-mi iau numele-n brațe

și să fug cu el în țara unde nu se mai moare.

„poarta dintre tine și moartetrebuie deschisă de cineva.”-

mi-a spus pasărea.am privit-o mai bine:

era un corb care-mi voia leșul.

5 martie 2012

am uitat un coș de flori

am uitat un coș de flori lângă fântânăși niciodată nu l-am mai găsit,rătăcind pe drumul nimănui,azi îi simt mai mult aroma lui.

pân’ a-l uita, am risipit din ella fiecare câte-un firicel

și am făcut din el eternul vis:un iad de patimi lângă paradis.

mâini pătimașe s-au grăbit să-l ia,ochi plini de doruri voiau ca să-l privească,

și sufletul din ei să-l împrimăvărească,voiau cu el să scape de păcate,

dar florile s-au scuturat, uscate.

luni, 5 martie 2012

pastel

Când se aprinde-n cer iubita lună,Bătuți de vânt și veștejiți de brumă,

Maci sângerii plâng stingerea lor lină,Căzând printre viole în grădină.

Doar clopote senine, ghioceii,Și-au scos căpuțul prin zăpezi ca mieii,

Înaltul cade jos cu cer, cu stele,Nuntind o lume-ntreagă pe sub ele.

Prestol de cer cu stele-mbelșugat,În seara asta blândă se lasă-așa curat,

Strângând ofrada somnului deplin,Sub bolți de vise dulci și de senin.

Pe după creste -nalte luna cade jos,Ca ghemul de mătase, ca un argint netors,

Povești cu căprioare și cu cerbiiCe trec spre iazuri, peste firul ierbii.

Adun în palme roua din floarea de cais,Și sting cu ea căldura poemului nescris,În trecerea cea mare de dincolo de fire,

Tânjesc ca muritorul spre dulcea nemurire.

miercuri, 7 martie 2012

crăiasa mea dragă

Pe ghem de tăceri, depănăm amintiri,Ce frumos ne plimbam pe sub teii aceia,Era mai, luna pe cer se vărsa pe clădiri.…Nu știam ce mister ascunde femeia.

Străbătut de-o adâncă, ciudată-ntâmplare,M-am trezit lângă tine, trubadurul sfios,Depănam de pe ghemul tăcerii… uitareTu, frumoasa crăiasă și eu, făt-frumos.

Acum când târziu mă cuprinde iar dorulDoar visul acela trecut nu -i de ajuns,

Trupul tău fermecat, sânul, șoldul, piciorul,Cineva le-a furat, cineva le-a ascuns.

Mi-a rămas imaginea cu umbra ta fragă,Cu care mă-nvelisei în acea noapte,

Voiam să dureze clipa o viață-ntreagă,Să ascultăm glasul iubirii în șoapte.

Prin lumea cea largă, aș porni ca năuc Ca să te caut, de nu-i prea târziu,

Aș lua cu mine să cânt -o vioară de nuc,Dar încotro s-o apuc și unde să viu?

Mi-amintesc cum se destramă povestea,Și-aș vrea să țină la nesfârșit,

Sunt cesuri tulburi orele-acestea,Crăiasa mea dragă, unde-ai fugit?

joi, 8 martie 2012

umbra

se ține după mine cineva,se ține după mine umbra mea

și niciodată nu mă lasăsă intru singur șe-eu ferice-n casă.

când stau așa culcat pe pat,m-apucă câteodată un oftat

și umbra nici nu se desprinde,stă lângă mine, hoața, și se-ntinde.

de sar din pat și-ncerc să fug,în stradă bine nu ajung,

c-o văd, deșteapta, cum m-așteaptă,stând lângă mine pe o treaptă.

m-ascund de ea în primul bar,fără să-i fac un semn măcar,

îmi las pe masă tâmplele-asudatedar ea-mi zâmbește veselă în spate.

hei umbră, lasă-mă în pace,prezența ta mai rău îmi face,

mai bine plec în altă partesă fac un chef cu doamna moarte.

vineri, 9 martie 2012

pasăre rănită

Pasăre rănită e iubirea noastrăSângerând pe-o stâncă, care totuși cântă,

Tu aripa vie, eu aripa frântă,Ce te-așteaptă veșnic la mine-n fereastră.

Încercăm degeaba zborurile-ntruna,Spre-nălțimi albastre, spre cerul profund,

Nu putem zbura decât cu una,Cealaltă cade obosită la pământ.

De nu-ncercăm zbura în doi spre astreSă ne-cuprindă înălțimi albastre,

Ne vom privi mereu, chiorâș, cu urăȘi vom muri în propria armură…

sâmbătă, 10 martie 2012

veselie de primăvară

ascultați cum cântă pădurileși cum se joacă prin ele vântul,ascultați râurile pe toate gurile,

ascultați păsărilor cântul.

s-au sculat toți codrii bătrâni,îi bucură căldura și soarele,ascultați doinele la români,

ascultați cum susură izvoarele.

priviți și prindeți în palmă,soarele, raza lui dulce și viața,

lumina de ploaie, limpede, calmă,când cade peste noi dimineața.

jucați-vă noaptea cu stelele,jucați-vă cu iubita de-a dorul,intrați în hora-mare cu ielele,

că suntem pe pământ călătorul.

umpleți cu vin ulcioarele luniiși beți din licoarea tare și veche,

jubilați și cântați ca nebunii,cu ghiocelul alb la ureche.

iubitul pe iarbă în pâlcul de brazi,te-așteaptă în seară, hai vino,

e fără de-ntoarcere ziua de azi,când te legăn pe brațe, străino.

sâmbătă, 10 martie 2012

amalgam

azi e duminică, aud clopotul de la biserică,prin mine umblă numai călugărițe în negru,ceță, frig, o iarnă întârziată, cumpărată la

mâna a doua, de cine știe ce demon, soarele se zgâiește la orizont cu o geană închisă și cu alta

penelată în roșu, ca un erou sculat după o grea luptă,anemic și ofuscat, încolo tot ce știți,

politică, slujba de la catedrală, cafeaua de dimineață,motanul care mierlăie de foame, rotunjirea salariilor,antena 3, dana grecu, stridentă, vuvuzele, parașute,

fițe și doamna tatoiu,crima de la coafor, piață, cartofi, muzică de dimineață,

mandinga la eurovizion, știri peste toate canalele,piața universității, jos băsescu, crinișor plin de el,

spunând câte-o ponta, anul caragiale, alegeri, politicieni,sărăcie, zăpada care se luptă cu primăvara,și luptă…și luptă…fără prea mare succes,

din inventar lipsește domnul boc, se odihnește în familie,l-a blestemat „boborul”, anchete, interviuri,

mese rotunde, mese patrate, capcane în care cazi fără să vreai,dezvăluind ce -ți place și ce nu-ți place, un ciudat abscons

liman de refulare și defulare, în numele unei detașeri olimpiene, scrâșnete de dinți, neputințe, jenii debitândparanoia lor, dan diaconescu cu figura lui de șoricel

care vrea să scape românia de hoți, strategii și tactici pentru alegeri, discriminări, incriminări, cuvântări acefale,

spasmodice, colorate, calofile, necalofile, agramate, împăiate, calchiate, gogolizate, gogorițate, fumate, afumate…

azi e duminică, aud clopotul la biserică,slujba de dimineață la catedrală, nichita stănescu:

„Ha, mâncăm destine, mereu destine, destine de lobodă, destine de taur, destine de porc”, delirăm cu el,

cântăm cu el: „Dintr-un bolovan coboară, pasul tău de domnișoară,dintr-o frunză verde, pală, pasul tău de

domnișoară…Mai rămâi cu mersul tău, parcă pe timpanul meu blestemat și semizeu căci îmi este foarte rău.”

duminică, 11 martie 2012

primăvară

a căzut din cer luminăpomii-s plini de ciripiri,mugurii de trandafiri

au scos capul prin grădină.

văntul primăverii-adie,evantai multicolor,cu miros de iasomiece mă mângâie ușor.

este totu-așa de blând,în răsfăț de primăvară,florile-au ieșit la rând

în mici straturi pe afară.

duminică, 11 martie 2012

părințiice trist răsar prin ceață figurile bizare,

ele vin de departe în legănări de vis,cum fluturau cernite stindarde funerareși un cavou pe boltă cu un capac deschis.

cât timp trecut-a oare de când m-ați părăsit,clopotele gemeau, în cântec funerar,

te simt și-acuma mamă și știu cât m-ai iubit,te văd prin vis aevea în carul mortuar.

cu lacrimi dureroase, cu glasurile stinse,strigam a neputință să te întorci acasă,

priveam la chipu-ți dulce, la flăcările-aprinse,ce-ți luminau făptura, arzăd încet pe masă.

acasă plângea totul, grădină, flori și pomi,vedeam făclii și preoți în mistice delire,

eram pierdut de lume cuprins de triști fiori,vedeam corpul tău dulce plutind prin cimitire.

pe tata-l înoțisei și tu pân’ la mormânt,și ți-a secat izvorul de lacrimi de durere,pierdusem rădăcina înfiptă în pământ,dar te aveam pe tine ca singură avere.

acum am rămas singur în lupta cu destinul,dar vă voi urma sfatul și vorba înțeleaptă,

mi-ați arătat doar drumul în viață și preaplinul,puterea de a trece de la vorbă la faptă.

luni, 12 martie 2012

baladă

te-am căutat prin zid de mânăstiri,prin firide uitate de vreme,

dragoste, dragoste,celeste amăgiri,

ana plângea,era în alt timp,

fugeau caii cu ea pe-un câmp pustiu,

eu o căutam înghesuitde vreme

pe patul de mormânt.

luni, 12 martie 2012

copilărie

copilărie, ai rămas în sufletul meuca cel mai frumos capitol al vieții,răsai sub ploape aproape mereu,

ca raza cea dulce a dimineții.

dealuri și codrii bătrâni m-au crescut,câmpia întinsă cu lanul de grâu,

cerul în nopțile de vis mi-a fost scut,creanga de salcie mi-a fost brâu.

noaptea de vară mi-a fost poveste,când ielele se plimbau pe afară,când visele mă luau fără veste,

când dragostea mi-era dulce povară.

vorbeam singur cu luna, cu stele,cu iarba, cu mine, cu Domnul de sus,

îmi făceam din nimicuri castele,și mă rugam zilnic la domnul Isus.

n-aveam griji, îmi trăiau părinții,mă ocroteau ca pe cel mai scump odor,

mă închinam mereu la toți sfințiiși niciodată nu credeam c-am să mor.

ai trecut repede și te-ai dus în poveste,eu nici astăzi nu te mai pot uita,

copilăria aceea dulce de-atunci estecel mai frumos capitol din viața mea.

marţi, 13 martie 2012

rapsodie de primăvară

adăpostit de vânt și soare,sufletul meu a fost deschisașteptând păsări călătoare,solii din ultimul meu vis.

cobor perdele de mister,pe frunze netede și moi,

sorb tot albastrul meu din cercu bucurii și cânturi noi.

privesc grădina printre flori,plăpânzii roșii trandafiri

și-mi dau atât de mulți fioriromanța vechilor iubiri.

în violetul înstelat al serii,când trece amintirea peste noi,renaște iar din liniștea uitării,

idila amintirilor în doi.

aș vrea eterna primăvarăs-o fac poem și melodie,

s-o pun pe strune de chitarăs-o nemuresc în poezie.

miercuri, 14 martie 2012

iubito

faci palma căuș ca-n spicul de grâu,beau apă din pumnu-ți cum beau dint-un râu,

privesc la părul tău galben și lincum curge-ntre pietre de-argint și rubin.

te mângâi cu mâna cum mângâi un malși coapsele tale sunt țărmul opal,iar ochii adânci, ferestre spre vis,iubiri de poveste, destinele ni-s…

trupul tău se-mpletește-n lumină,ai cerul albastru cu aura dulce, senină,

glasul e cântec duios de vioară,mersul ți-e umblet de căprioară.

te vreau , iubito, dincoace de moarte,niciun destin nu cred că ne desparte,îți simt în palme trupul ca descânt,

chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.

am adunat tristețea pe margini de potireși n-a rămas din ea decât o amintire,ascult în mine glasul întâilor fiori,

și-ți desenez făptura din petale de flori.

vineri, 16 martie 2012

romanța celei care a plecat

pe acest colț de primăvarăse lasă umbra ta, târzie,și vine-n fiecare seară,

să mă alinte, să mă-mbie.

în voluptoasa desmierdare,alină leneș mâna-ți dulce,ca o romanță-n depărtare

ce stă pe fruntea mea să culce.

mă uit cum primăvara vineși cum se sfarâmă-n amurg

și picură din cer rubine,plound cu stele peste burg.

va curge clară ca o apăspre-mpărățiile divine,

doar amintirea ce ne-adapă,ce-o avusei demult cu tine.

tu ai plecat spre alte lumi,trece prin mine un fiorși amintirea nu mă lasăși câteodată îmi e dor…

duminică, 18 martie 2012

oglinda spartă 

câteodată mă afund în cuvinte ca într-o grădină

cu flori, le culeg și fac din ele balade și doine,

mă plimb printre crengile

cireșilor dați în floare, în această primăvară aiuritoare,

 vreau să mă agăț de o creangă, dar nu mă lasă mirosul ei,

zbor odată cu păsările, iau fiecare cuvânt

(aceste cărămizi ale minții din care facem poemele)

și-l pun la locul lui până-mi iese o frază.

 

privesc parcă într-o oglindă spartă…

 

câteodată apari în versul meu șerpuitoare

ca valul, linia făpturii tale ia forme năucitoare

 și ciudate, umbra ta neagră se topește în

sângeriul vin, curgând prin venele mele, ca un fel de

ser fiziologic care mă face să te văd într-o oglindă

spartă , numai cioburi, un ochi, un obraz, o parte de zâmbet,

o frântură de vorbă, un sfert de sentiment, o jumătate de lacrimă,

...altădată mă învârteam după făptura ta

ca floarea soarelui după astrul zilei

iar când apuneai rămâneam ca o stană,

așteptând până dimineața când răsăreai,

descătușind negurile de pe fruntea mea grea,

altădată…

 

câteodată te caut prin toate iubitele mele trecute ,

dar nu te aflu, pe undeva ești, trebuie să fii,

 poate timpul e de vină, poate timpul te face străină,

nu te găsesc prin nici un ochi de femeie,

în nicio altă făptură, nici în zâmbetul giocondei,

nici plânsul anei carenina, nici în celebra ofelie sau desdemona.

 

plutește aromitoare suflarea primăverii în razele de soare,

eu le privesc ca un pescar de doruri,

m-am resemnat ca schimnucul din grote,

barbar venii la tine să mă-nchin,

sub cerul dulce-al primăverii

să-ți las o floare pe destin

iar eu să-mi văd de drumul vremii călătoare.

 

luni, 19 martie 2012

sonetul dragostei

cu pielea ca a unei rozeînfierbântată de delir,

te număr prin întregul șiral lungilor metamorfoze.

te saltă-n vis apoteozedin Wagner sau bătrânul Will

îți dăruiesc un trandafirești ca un vis între nevroze,

de zbori așa în dans și cânt,aș vrea să-ți sorb din cupă totul,

du-mă în cer de pe pământ.

a trecut… și nu mai plânge,vei depune pe altar,

lângă suflet, flori și sânge.

luni, 19 martie 2012

DE ZIUA VOASTRĂ...

Poem dedicat poetului Ion Ionescunăscut în aceeaşi zi cu Eminescu

de mult mă tot frământ cum să fac comparaţiaîntre un om şi-un sfânt ce-au îndrăgit creaţia...

titani s-au tot născut pe-acest pământ modelsunt şi aici şi sus, pe mijlocul de cer...

aş vrea să nu regreţi când ţi-o veni soroculvei sta cu Eminescu să povestiţi norocul...

în doi, se-nşiră timpul pe care l-aţi trăittot aşteptând chemarea… minutul fericit...

bădiţa va vorbi din cartea vieţii salecând îi vei povesti de ,,ana,, dumitale...cum aşteptaţi pe deal la teiu-nmiresmatiubindu-le în taina, sub cerul înstelat...

o să vă depănaţi clipele de tristeţi...de vremea când tânjeaţi, să prindeţi dimineţi,

multe similitudini, viaţa v-a încercatşi câte semnături pe cărţi... s-au conturat!?

Luceafărul te duce pe câmpul ceruluişi te prezintă zeilor, ca demn urmaşul lui,în doi, veţi străluci mai tare ca un soare

ca să uitaţi curând... de,,lumea noastră mare,,

de-aş fi o zeitate, te-aş mângâia în somnpe pletele-ţi cărunte... mulţi ani să îţi mai torn!versul spus, cântat şi-n vis, e-n albastrul tău iris

rog cunoaşterea s-adape, când m-oi culege din ape...

s-alergăm în glasul serii, savurând parfumul mieriizorii, să ne scânteieze, când vom sta îmbrăţişaţi

nemurindu-ne pe viaţă, cum spui tu!... ca şi doi fraţi...amândoi să căutăm umbrele misterului

legănându-ne cu barca în oceanul cerului...să călătorim prin timpuri... ai mai spus printre poeme!vom zbura prin anotimpuri şi-om uita de astă vreme,

aştrii să ne protejeze când vom pluti în abisluna să ne privegheze...de n-ar fii ce-am spus...

doar vis!..

de-ai putea să te-ntâlneşti cu Astrul Nemuritorspune-i doar că-l adorăm, citind versul său de dor:şi-apoi, zi-i că te iubim... cu slova ne-aduci lumina

scrii la fel, nepieritor şi doar El îţi poartă vina...cerul l-om privi aievea, cât viaţa va mai dura

cu toţii o să vă vadă...El Luceafăr... Tu, o Stea...

patricia-2012

Ție, Patricia,

nu merit laude deșarteși nici aprecieri bizare,

e prea departe Eminescusă mă-ntânlesc cu el în zare.

sunt un pigmeu pe-acest pământ,lângă statuia lui ecvestră,el a rămas în ceruri sfânt,eu în țărâna mea terestră.

vor trece ani și ani la rând,el va luci pe cer mereu,eu în uitare mă afund,

el va rămâne pururi zeu.

marţi, 20 martie 2012

dacă moarte-ar semăna cu tine

o, dacă moarte-ar semăna cu tine,cu brațe lungi, privirile blajine,

cu sâni rotunzi și umerii de piatră,m-aș logodi cu ea la noi în vatră.

și de-ar umbla cum umbli tu alene,de pașii ei eu nici nu m-aș mai teme,dac- ar privi frumos printre agate

ca ochii tăi albaștri pe -nserate.

cum să nu simt fioru-acesta rece,care prin toate simțurile-mi trece,m-aș lăsa dus de ea pe alte valuri,în lumile de vis printre portaluri.

dar moartea este rece și parșivă,cum s-o asemăn eu c-o dragă divă,când gândul ei e tainic jurământ,

ducându-mă de mână la mormânt.

mai bine, moarte, stai la locul tău,eu tot mai cred în bunul Dumnezeu,

să te trimită, hăt, departe-n vânt,și să dispari de tot de pe pământ.

marţi, 20 martie 2012

încă o inimă mai dați-mi

încă o inimă mai dați-mi,am loc în piept și pentru ea,în golul răscolit de patimi,

să bată ca o tobă grea.

în lumea care-și cere dreptul,spre înălțimile solare,

nu pot slăvi mereu cu pieptulamarul greu care ne doare.

poate mi-e inima prea veche,și-n ea nu pot să mai coboare,

toate durerile amarece-mi trec mereu pe la ureche.

cu două inimi laolaltăaș fi în tonul vremii noastre,

pe prima aș lăsa-o baltăși aș zbura spre zări albastre.

joi, 22 martie 2012

orpheu şi euridice

râuri curg din părul tău,râuri de platină, râuri de stele şi de lumină,

din glezna ta răsar păduri  de teidin ochii tăi ţâşnesc laseri de dor,din gura ta,  izvoare zdrumicate,

din inimă, un fulger orbitor.

îmi culc obrazul meu pe coasta taca pe un portativ de oase vii,

ascult cum cântă sângele în tineca unVivaldi -n prag de primăvarăşi-adorm pe braţul tău înmiresmat

ca ultimul îndrăgostit bărbat.

tu taci şi laşi timpul să treacăîntr-un extaz nedesluşit de zei,

deasupra noastră luna nopţii beată,chiorâş se uită pe furiş la noi,

se rupe totul împrejurul nostru,cuvintele- au tăcut ca nişte pietre,

murind mereu în aşa vis ferice ca un orpheu al tău, euridice.

mi-e tema c-o să fugă timpul înapoi,şi se va pune stavilă-ntre doi

mi-e teama c-o să vină menelaosşi visul se va prăbuşi în haos...

mi-e teama că ne va-nghiţi uitareacum vine valul, pustieşte marea.

mi-e teama de cronos că trece prin noi,tu stând la o fereastră de tren,

făcându-mi cu mâna un semn de adio,prelung, străveziu, cu batista în vânt;

am văzut o lacrimă din ochii  tăi picurândşi mi s-a făcut teamă că ne va acoperi uitareaprecum vânturile şi valurile  acoperă marea...

15 mai 2011

să mai visăm

nu vreți un pic să mai visămașa duios în fapt de seară,se-aude buciumul pe deal

cântând durerea noastră-amară.

se-aude glasul lui pierdut,vărsat în marele mileniu,

de-un secol n-a mai apărutși pe la noi un om de geniu.

să visăm ceva, un fulger,să nu mai stăm pe întuneric,

c-o aripă ruptă de înger,holbându-se la noi himeric,

să mai visăm că este darnic,și să visăm noapte de noapte,

să nu dormim mereu zadarnicde seara până pe la șapte…

am dormit de câtva timpși ne-am pierdut tot idealul,am așteptat în ăst răstimp,ca un sisif să urcăm dealul.

să mai visăm dar visul nostrusă-l facem spadă și cuvânt,

să ne luptăm mereu cu „monstru”,trăind cinstit pe-acest pământ.

vineri, 23 martie 2012

timpule

ce se-ntâmplă, timpule, cu mine,tot mereu mă-mbătrânești, cu anii,

în clepsidra vremii care vine,am din socoteli numai pierzanii.

părul tinereții deja s-a albit,a căzut argintul cerului pe el,

ridul din obrazuri mi s-a adâncit,nu poți să mai stai, timpule, nițel?.

clepsidra asta nu poți s-o faci spartă,așa ca ceva neprevăzut,

nu poți să treci singur pe la poartă,să te faci că nu m-ai mai văzut?.

te-am zărit azi noapte ca un fulger,te-ai holbat asupra mea himeric,

ca pe-un demon rău, sinistru înger,te-am văzut din pat prin întuneric.

ai făcut din somnul meu cel darnicun imens pustiu venit în șoapte,

am vrut să adorm, a fost zadarnic,m-am luptat cu tine-ntreaga noapte.

sâmbătă, 24 martie 2012

unde ești, euridice

unde ești euridice,zaci stingheră la galeră

și blestemic-un ochi închis

soarta care te-a învins.eu, orfeul tău pe veci,

prins în fiare stau înfrântși cutez mereu să cânt.

lumea-ntregă te jelește,oftează deja și marea

că ți s-a-ngustat cărareavântul ți s-a pus ca junghi,

eu, căzutul în genunchi,tind spre zările fericeblânda mea, euridice,

frumoasa mea fără de glas,doar o dorință ți-a rămas,

să vie el, să vie ella cuibul vostru din castel,și-acum între pereții drepți

tu țeși la pânză și-l aștepți …

duminică, 25 martie 2012

rimele, rimele

rimele, rimele,ele-au fost primele,

apoi patimiledupă care-au venit lacrimile,

în vârf de brado pasăre măiastră

sub raza lunii-albastrăprintre stele ce cad

se-ascunde, cade-n vad,se-neacă în uitare,

apoi pasărea moare. pasărea măiastră

este iubirea noastră.

clipa ce trecunu ne fuse dată,nu ne fuse, nu,

s-o cuprindem toată.

ultima povestepână ieri era,

astăzi nu mai este,a-ncetat și ea.

duminică, 25 martie 2012

marele mim

marele mim este-n noi,râzând și plângând,ne ivim din nimic,

din pământ și din cerși dăm vieții o șansă,

ne-ntânlim, ne-nmulțim,doar râzând și plângând,

doar urând și iubind,între cer și pământ,

marele mim,râde de noi

de la țipătul primși ne duce pe rând

pân’ la groapa de-apoi.

sâmbătă, 31 martie 2012

,

de ce întârzii?

simt că te-apropii întotdeaunadupă felul cum alunecă luna,

după felul cum cad stelepeste gândurile mele.

simt a ceva, a parfum,bătut de vânt ca un fum

și prin acel ceva te văd mișcând,avându-te-n mereu gând.

chiar dacă seara cade-n clipe târzii,eu te-aștept ca să vii,

te-aștept în inele de veștede ierbi,printre izvoare, căprioare și cerbi.

rămân cu ochii deschiși ca un mort,așteptându-te la vama de nordși doresc ca să vii în clipe târzii,de cenu mai vii, de ce întârzii?

sâmbătă, 31 martie 2012

cântecul lui orefeu

încercam să ies din moarte,parcă aș fi fost orfeu,euridice, în ce parte

s-a rătăcit sufletul tău?

dureros și greu să țip,euridice, să nu mori,

clepsidra a rămas fără nisipmi s-a spart tocmai în zori.

am să-ți cânt, euridice,și să fac din tine zeu,

printre maci, printre aglicetot te caută orfeu.

de ești floare de cicoare,eu sunt înger, fluture,

îți fur mierea din petaleca să nu se scuture.

citind în zodii și-n astre,mi-e din ce în ce mai greu,

te caută-n zări albastreși-ți cântă veșnic orfeu.

de m-aș naște-a doua oară,tot la tine aș ajunge

și m-aș face foc și pară…euridice, nu mai plânge.

sâmbătă, 31 martie 2012

Plimbându-mă prin Curtea de Argeș

Bate vântul, se leagănă luna,Seara se lasă cu stele și îngeri,

Frunzele șoptesc cărunte,Numai doine, numai plângeri.

Am văzut cum tot cădeauFunigei pe cerul albastru și lin,

Îngerii în straie de duh ne păzeau,Și zburau pe cerul senin.

Aud pașii mei rari și înceți,Cum mușcă din razele lunii,

Se plimbă umbre de sfinți pe pereți,Zboară vecini cu păunii.

Glasul anei răgușit, obosit,Se-aude strigând printre dealuri,

Dorul ei s-a făcut mit,Argeșul și-a ieșit din maluri.

Manole tăcut s-a făcut fântână,Dorul lui a devenit izvor,

Un cioban coboară din stânăSă ia apă într-un ulcior.

Cu poemul meu pe buzeCade noapte-n căpistere,

Muzele-mi zâmbesc zăluzeDoar cuvinte austere.

sâmbătă, 31 martie 2012

cântă poetul și admiră,primăvara,

cântând din lirăși florile

când îl zăresc că vinese-mbracă

toate-n haine de rubine.crăițe galbeneși albăstrele,

podoabadragelor vâlcele,

atâta lumină e-n aerși-atâta miere e-n cer,atâta verde pe dealuri

și-atâtea dureri care pier.

golgotaPrintre suliţi, ghimpi şi cuie,

Pe o cruce-ndureratSuie dealul-carăruie

Domnul nostru Impărat.Între moarte şi-nviere

Sângele din tălpi îi curgeŞi nu-I pasă de durere

Când soldatul Îl împunge.Plânge-ntruna tot văzduhul

Se cutremură si mareaCând Isusul Îşi dă duhulMântuind crucificarea.

Parcă stă şi parcă doarmePlâns de Mamă si de toţi

Of, Isuse, rău îţi şadeÎntre doi tâlhari de hoţi.Ura nu Te mai încape,Ceru-Ţi este curcubeu,

Vine Domnul să Te scape,Domnul este Dumnezeu!Şi Te-a înălţat la ceruri

Ca să mântui lumea nouă,La a doua înviere

Să ne dai un semn şi nouă.21 ianuarie 2011

frunze de primăvară

în zilele acestealumina iubește copacii

și sărută muguriicu verdele lor diafan.

oare noi nu suntemtot niște ghimotoace

de verdeață,care ne desprindem

de copaciși zburăm în neant?

gânduri de poet,privind verdele naturii,

tremurândîn adierile vântuluicare alină frunzele

și oameniiîn lung și-n lat

peste tot pământul.

cântă poetul și admiră,primăvara,

acompaniind din lirăbucuriile vieții

și florile când îl zăresc

se-mbracă toate-n strai împărătesc.

crăițe galbeneși albăstrele,

podoabadragelor vâlcele,

ieșind din rânduripe poteci,

te-ntâmpină pe unde treci.

luni, 2 aprilie 2012

nu căutați

nu căutați în mine nici pădurea sau râul,

nici cerul cu lună și cu stele,nici soarele torid al verii.

locuiesc în obscuritateaunei planete albastre

unde trupul docil încercă să fie fier și apă

câteodată trăiesc ca o hidră,fără patrie, fără clepsidră,

imponderabil ca un fulgbătut de briza mării.

în ochii mei crește viscerun inorog cu cornul până la cer.

luni, 2 aprilie 2012

peisaj diurn

în acestă zi primăvara s-a opritpe iarba vălurită

sub respirația unui vis,un cer incendiar sub soarele

născut parcă a doua oară

răscolește mugurii prin pomi,drumurile s-au înveselit,

sub roua proaspătăcare spală obraji îmbujorați

de fecioare,mă neliniștește spaima de liniște,

acest alb de laseri,lumină peste lumină,

care ne orbește cu strălucirea ei.

lunecă pe piele ca o reptilă,într-o țară de basm,cu cerbi și căprioare,

cu întrebări fără răspunsuri,în nuditatea ei,

făcând ceruri din apeși inele de argint

peste umbre de dor.

câteodată verdelese transformă în albastru

la distanță, pe orizont,muntele pare un fruct strivit,prăpăstiile cioburi de azur,

iar câmpia curge la valeca o pasăre dincolo de timp.

luni, 2 aprilie 2012

nebunul care picta îngeri

picta îngeri și el săracu și știa totul,la o sprânceană de înger lucra săptămâni întregi,

alegea la întâmplare destinul,

tot depăna în jurul lui nenumărate vise,zicea să-l lăsăm să fie o navă în derivă

care descarcă astre prin insulele uitate de lume,se credea Renoire sau VanGogh,

purta picturile într-o valiză soioasăși ne spunea că nu le-ar vinde nici pentru

un pumn de cocaină,expunea prin mici saloane obscure

admirat de cucoane ofuscate care-l aplaudaupentru culoarea lui preferată, acel albastru

serafic ce le orbia privirile.avea vârsta lui Montaigne, fără noroc, fără faimă,

cu o virtute interlopă, retras în lumea lui,cu prea credincioșii câini ținându-i companie

pe margini de neant.mult mai colorat decât culorile lui,avea cămașa roz, pantalonii galbeni

și un fel de mantou albastru,stropul de viață pe care-l mai avea,

în loc să și-l trăiască simplu,prefera mozolit de toate culorie,

să și-l omoare pictând îngeri.

luni, 2 aprilie 2012

puterea

discursul puterii e arid și precis,substantiv plus adjectiv,

privește formele ca și când n-ar avea istorie,unde se instalează jocurile cele mai discrete,

acolo se încurcă în culoare și sunet

ca și când nimic nu s-ar fi întâmplatde-alungul timpului.

asta e istoria- zice puterea- memoria negustorieipe primul loc, praful îngrămădit pe mobile,

lucruri făcute care nu mai există,ca și cum ai contabiliza morții

sau florile veștejite dintr-o glastră.

scrâșnește așteptarea înainte de-a arde simbolul, urmărind oamenii indiferenți

care mănâncă portocale și ascultă știrile la televizor.printre fleacurile obișnuite omul puterii

mai își lasă câte-o nevastă,mai face câte-o vilă, mai trece pe la alt partid

precum curvele care așteaptă pe centură să se urce în mașina șoferului care vine la putere.

arta de a fi prezenți prin toate partidele,neîntreruptele schimbări de decor,

fac din ei niște saltimbanci sau măscăricicare-și joacă rolurile cu neobrăzare pe scena istoriei.

ei își developează propriile metaforeîntr-un întuneric imens,

câte un sufleor din dosul scenei le aruncă printre dinți:învață și tu intrările în rolul tău…

luni, 2 aprilie 2012

zbor de cocori

În zbor cocorii albi plutesc alene

Printre eclipsa soarelui cu pene

Între noi doi și aripile lor,Stă susurul molcom al apei de izvor

Sunt înșirați ca sforile pe zareTrecând pe cer pe dulcea lor cărare

Și inimile noastre în vâltoarePe-albastrul cer ar vrea să zboare

Cu trupul tău, felin, ascunzătoare,Eu aș zbura în șirul de cocoare

M-aș pierde-n orizontu-ndepărtat,De-aș ști că eu ți-s ultimul bărbat.

luni, 2 aprilie 2012

labirintul

Ce mascaradă,

m-au părăsit toți prietenii, unul după altul,cu ultimii mi-a fost mai greu,

sufereau de un fel de astenie de primăvară.

S-au pitit în cimitire,după cavouri sau după cruci,mă privesc de-acolo chiorâș

și mă cheamă la o șuietă.

După prieteni m-au abandonatbecul electric, memoria, păsările, cerul,o întreagă lume pe care n-o mai cunosc.

Atunci m-am chircit pe covorși-am privit în mine însumi,

m-am trezit ca-n labirintul lui dedalpe un culuar de unde nu mai puteam să ies.

Peste tot erau oglinzi concave și convexecare-mi schimonoseau chipul,

mă făceau lăbărțat, umflat, sau lunguieț,un fel de pinochio-paiață,

de o parte și de alta șerpi cu limbile întinsecătre mine îmi fluierau pe la urechi.

Am zis, aici sunt în infernul lui dante,dar unde e beatrice,

toate se-nvârteau în jurul meu,ca o comedie apocaliptică

trasă de doi cai albi.

Când m-am trezit se făcuse ziuă.luni, 2 aprilie 2012

noaptea

noaptea cu ochii de caltremură pe vârf de val,noaptea cu ochii de apă,

cade-n râu și se adapă.

ochi de apă de fântână,noaptea gândurile-ngână,

ochi de apă și de vistoate gândurile ni-s.

într-un ochi de întunericvisul nostru cel himeric

zboară peste munți și apecu ele să se adape.

noaptea cu ochi de arginttoate stelele ne mint,

iar luna, lămâie stoarsă,cade-n cap- tipsie arsă.

noaptea pradă visului,fiica paradisului,

cade-n dungă de aprilpeste sufletu-mi umil.

pe cumpăna pleoapelor,cade roua apelor,

șiroind în râuri linelacrimile cristaline.

naptea mea, plină de viseși de doruri plânsu-mi-se,lasă-mi ochii să dea-n gene

să visez numai sirene.

marţi, 3 aprilie 2012

lethe

clar de lună-n noaptea albastrătrenul s-a topit în fum,scânteiază la fereastrăo mireasmă de parfum.

a lăsat în urmă boareafarmecului leonin,pustiită stă cărarea

pe-o grămadă de venin.

s-a topit așa în noapteca un vis frumos de floare,

glasul ei l-aud în șoapte,trenul fluieră în zare.

aruncată -n valuri, lethe,în țara umbrelor pustii,

mi-au rămas nemângâiați,ochii ei atât de vii.

ca un semn de întrebarestau privind singur în gară,

o voi mai vedea eu, oare,în acestă primăvară?

și-a luat zborul către steleprea frumoasa lethe a mea,

toate dorurile meleau plecat, s-au dus cu ea.

o aștept de-acum în ușă,ca să vină iar la mine,lethe, dragă, jucăușă.

dar n-apuc s-o chem, că vine..

miercuri, 4 aprilie 2012

alter ego

eu sunt homerul zilelor apusecu odiseia implantată-n sânge,

cu iliadece cetăți distruse,timpul n-a reușit a mă înfrânge.

trecut-am ca ulise pân’ la urmăcu inima-n armuri, arsă de timp;până această viața mi se curmă,mă voi lupta cu zeii din olimp.

nu-mi voi căta spre alte zări norocul,deși mai bate vântul și-i furtună,

aici mă ține dragostea și locul,aici trăit-a muma mea cea bună.

de-aici din țara umbrelor tot vineo mână dulce care mă alintă,

aici trăit-am clipe dragi, divine,și-ntâia dragoste neîmplinită.

se-aude glasul de privighetori,e-o rapsodie ruptă din tării,

un rai cu pomi înmugurți și flori,pictate toate pe cămăși și ii.

găsit-am eu în cleopatra, sfânt,ce m-aștepta din zările albastre,

să-i fiu pereche până la mormânt,țesând la pânza visurilor noastre.

de va veni sfârșitul peste noi,aș vrea să fie în nuntiri de stele,

să cadă nori de-argint și vlog de ploiîn muzici dulci pe gândurile mele.

miercuri, 4 aprilie 2012

poezia

baladă imaginară,poezia aleargă spre infinit,

ea cântă frisoanele spasmodiceale sepiilor ce se rupcând zăpada febrelor

din frigurile dragostei și morții,se iau la întrecere cu păsările,

care duc vraja la ceruri.poezia cântă orbilor,

plopilor, brazilor,zilei și nopții,

oamenilor,un fel de agată bătrână

la tâmple păgâne.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

ISUSE

ce greu în această noapte, pe lună,în cămașă de forță, pe cap cu cunună,să vezi cum se face drumul albastru,

când din ceruri picură-ncet câte-un astru.

să vezi cum luna după dealuri se-ascunde,și Domnul picură stelele-n unde,

o noapte, senină,-nstelată, preasfântă,când îngerii cerului se-adună și cântă.

să ducem pe Golgota crucea cu Domnul,în noaptea acesta ne tulbure somnul,pe cap sângerează cununa de spini

și Domnul oftează sub ploaia de vini.

te plânge o lume și-ți cântă durerea,ereticii ți-au furat din suflet averea,

te duce mulțimea sub lacrimi de ploaiesub biciul sălbatic din piele de oaie.

Maria te plânge și geme și-ngână,c-avut-ai o soartă atât de păgână,

se roagă la Domnul din ceruri mereu,să te aibă în pază doar El, Dumnezeu.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

feeria primăveriicerul curbat pe vița de vise

se deschide către glasul privighetorilorpe fondul muzicii lui Vivaldi,

eu nu sunt răspunzătorde visele voastre, de orbecăirea zilelor

în această primăvară bezmetică,aburii se adună în nori,

ploaia murmură peste panseluțecu o voce divină,

balaurul din vis doarme pe acoperișul realității,

frunze verzi se leagănă-n vânt,un nor de sticlă parcă oftează

după iarna care a trecut.din spatele pleoapelor noastre

se ivește feeria primăveriiaducând vise ce nu aparțin acestei lumi,

miracolul învierii,atâtea doruri zglobii care pleacă spre infinit…

tăcerea ta este sfârșitul lumii,zâmbetul tău este ca raza de soare,o lumină dulce peste sufletul meu

din care fug încet sentimentelespre o oază de vis.

moartea unui poet

Moto:

Când moare un poet, poezia are friguri.

a murit, s-a dus poetul acolo unde i-a fost drag,dar lumina la fereastra lui nu s-a stins,

poezia lui a rămas orfană, într-un leagăn de vis,cuprinsă de frigurile singurătății.

pe lângă cer, sufletul poetului încă zboarăși fixează cu un ochi frunzele verzi, pieritoare,

care i-au alintat viața:amintiri, dureri, o fericire începută și neterminată,

iubita desprinsă din brațele lui, mamă și tată,prieteni și dușmani.

lent și lung și greu și grav, cuvântul lui a devenit paiață,

un fel de pasăre fără aripi care dă să zboare dar cade-n neant.numai o clipă- i-a spus morții care rânja- lasă-mă cu iubita, să-mi iau la revedere,dar ea nu vedea, nu auzea, ea se grăbea,

n-avea timp de romanțe,hai să te dau hrană la zei, vor simți gustul tău,

dar cu poeziile ce fac?- a întrebat el,lasă-le să te plângă, prin ele tu nu vei muri de tot.

joi, 19 aprilie 2012

pastorală

cântă amurgul fluier de steleape de munte-mi sună-n urechi,

plouă lumina dragă pe ele,plaiuri de vis, plaiuri străvechi.

suie încet poiana de brazicârd de mioare cu mieii jucând,

vin din istorie până azi,înșirate mioarele-n rând.

născute din vremuri de lut,cârdurile merg la izvoare,

urcă pe dealuri spre cer la păscut,dragele noastre mioare.

turme din plaiuri străvechi,primăvara plouă pe ele,

foșnindu-le frunza-n urechipe fluier de rouă, sub stele.

mă trec din uitări în uitărica și gândurile mele-agale,

se pierd înșirate pe zări,pe meleagurile noastre natale.

pe cer se-nvârtesc rândunele,cântă hulubii-n păduri,

privighetorile urcă spre steleși noaptea se lasă cu furi.

tălăngile arar se îngână,în trâmba de vremi trecătoare,

oițele -n țarcul de stânăvisează la iarba în floare.

vineri, 20 aprilie 2012

tainele versului

tainele versului,un lacăt cu cheie,

la poarta universului,așa să-mi steie.

ca apele văzduhului,pline de-nfiorare,în tainele duhului

aș vreau să zboare.

în slăvi clipitelesă se lege de vis,

menitu-l-au ursitele,spre paradis.

tainele versuluica roua zorilor,dorul surâsului

pe geana florilor.

tainele versului,văratic de soare,

luminând poetuluibinecuvântare.

în jețul doruluijeluiește mereu,e zidul plângerii

pentru evreu.

pășiți ușorpeste visele mele,că tare mi-e dor

de lumina din ele.

vineri, 20 aprilie 2012

viață mlădioasă

cornul lunii strâmb,a căzut pe câmptaler de argint

printre mărgărint.

lasă-mi-te, lasăviață mlădioasă,peste timp de dor

ca floarea-n pridvor.

seara în pădure,la cules de mure,adiind răcoare

în apus de soare.

seara pe vâlcele să culeg la stele,să culeg la flori

seara până-n zori.

de pe rămurele,doar polei de stele,

în delir cu tinepe stihii străine.

sună clopoțeii,de argint sunt teii,

iar mirosul loreminesc de dor.

eminesc de tine,cu verone line,eminesc de noi

noaptea prin zăvoi.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

luna lui mai

a sosit să-mi cânte dulce la fereastrăo pasăre cu penele ca păunii din vis,

s-a așezat în florile din glastră,iar cântecul ei e rupt din paradis.

nădejdea, credința, iubirea albastră,aduse de luna –nflorită-a lui mai,

îmi bat zglobii și vesele la fereastră,cu cântecul păsării ce-i rupt ca din rai.

zadarnic încerc un zăvor fermecatcătre inima copilului naiv din mine,

prin cărarea de vremi tinerețea-a plecat,lăsându-mă-n veci pe meleaguri străine.

prin fumul de vremi, prin trecutul meu drag,mai văd încă părinții acasă,

o văd pe mama cu năframa în prag,îl văd pe tata, ascuțindu-și o coasă.

e luna lui mai și dorul flămând de barbarfuge prin mine iute ca vântul,

icoane trecute încă mi-apar în zadar,ținându-mi pe veci legământul.

din teii în floare curg picături de lună,miros de iasomie vine adus de vânt,

prin aerul serii clopotul încă mai sună,părinții încă-mi vorbesc din mormânt.

născând din moarte, murind a renaște,luna lui mai mă poartă-n vise de aur,

prezentul vitreg nu mă mai recunoaște,m-am retras din viață călare pe un centaur.

luni, 23 aprilie 2012

florar 

 

au înflorit teii, salcia plânge, luna se clatină,

apele curg, cucul le cântă ca după datină,

corul de broaște-alarmează câmpia,

a venit luna mai cu florile, aducându-ne bucuria.

 

miroase totu-n jur a iarbă verde și- a ploaie,

ciripesc păsărele pe dealuri și prin zăvoaie,

seninul primăverii calde ne picură în suflet,

ne-mbată de-atâta farmec și umblet.

 

luna se cerne printre salcâmi printr-o sita ușoară

o feerie vivaldiană  e noaptea de primăvară,

izvoarele plâng sau râd în fântâni rătăcite,

cât de aproape de noi sunt aceste clipe iubite.

 

cerul brodat de stele ca pânza albastră de in

încearcă să nască un nou început ce iese din chin,

se zbate-n pridvor bobocul de viță de vie,

toată natura trezită renaște tainic și-nvie.

 

primăvară, lasă-mă să-ți mângâi părul tău mătăsos,

chipul tău în care dorul meu s-a întors bucuros,

acest albastru de cer în care se scaldă natura,

unde Domnul dă pe ceruri cu luna de-a dura.

 

lasă-mă primăvară să-ți sorb respirarea,

pe dealuri, prin codri, rătăcindu-mi cărarea,

să mă scald în razele vesele de dimineață,

să mă-mbăt de culoare, de soare, de viață.

sâmbătă, 28 aprilie 2012

am visat

m-am născut în această erăîntr-o iarnă grea,

cele trei ursitori care au stat pe lângă mine,mi-au ghicit:

una mi-a prevestit că n-am să iubescși am iubit,

a doua mi-a prevestit că n-am să trăiescși am trăit,

a treia mi-a prevestit că toată viața am să visezși a avut dreptate.

am visat că voi fi împărat și n-am fost,am visat că voi fi bogat și n-am fost,

am visat că îmi cresc aripi să zbor și n-am zburat,am visat că voi vedea america și n-am văzut-o,

am visat că am cer, am câmpie, am munți, am patrieși n-am avut,

mi le-a furat destinul,am visat îngerii cum curg pe metope bizantine

și nu i-am văzut,am visat cum se zbate sufletul între colții rânjiți ai vieții

și n-am putut să-l scap,mi-am zis să vină starea lui măreață

să-mi deslege misterul acestei vieți și n-a venit,mi-ar fi plăcut să adorm pe-o frântură de lună

mângâind un os de femeie cu ochii stelari, fugind cu doi cai murgi înhămați la carul mare,

i-aș fi sărutat arcada, bustul magic, dragul sternul,îmbătat de feerie, cu ea străbătând eternul…

am visat corbul lui poe că-mi dă târcoale și nu mi-a dat,(până acum)

am visat că nu voi îmbătrâni și am îmbătrânit,am visat că vine moartea să mă ducă-n paradis,

dar acesta este, doamne, poate cel mai tragic vis…

duminică, 29 aprilie 2012

vizite nocturne

prin această noapte de maimi-a intrat în casă câmpia

cu brățări de frunze,cu brățări de păsăride mână cu un râu

care-mi poartăflori albe de salcâmpe cerul albastru,

un fel de arbore de muzicăde care atârnă toate cuvintele,care se pârguiesc în inima mea.

fruntea –un fel de cavernălocuită de-un fulger,

adună cuvinteleși le face lacrimi.

toată această nebuniee populată cu aripi

care zboară departe, departe,năzărindu-mi-se

cu tine îmbrăcată în alb,proiectată pe această câmpie.

1 mai 2012

probe

cu timpul toți ne transformămîntr-o mașină de înregistrat interese

trăind povești tristepe care le povestim sub formă de glume.noi, melancolicii, ne jucăm de-a probele,

suntem mereu în probe,probe de microfon,

probe de regie,probe de scenăși alte probe,

mă refer la convorbirile metafizicedespre viață, despre dragoste,

despre timp, despre moarte, despre femei.începuturile spontane nu sunt altcevadecât un clocot de nervi care dă-n foc,

nu terminăm treaba niciodată,așteptând cioclii și groparii

s-o termine ei.

luni, 30 aprilie 2012

Luna

Luna nopților nu mai e lunăVeacuri întregi de veghe o umplură,

O plâseră iubiții până-n zoriCuprinși de primii dragostei fiori.

De când e goală și e fără viață,Rămase sus pe cer ca o paiață,

Ce noaptea se zgâiește printre noriCa o spioană ce ne dă fiori.

Poeții astăzi nu vor s-o mai cânte,Seninul ei nu vrea să ne încânte,

Printre boscheți, iubiții fug de ea,De parc-ar fi, drăguța, piaza-rea.

Dintr-o romantică făptură și vedetăDe câtva timp o umbră desuetă,A devenit regina nopții moartăPe care pictorii au pus-o-n artă.

E mămăligă, tinichea ,aramă,Pe care dumnezeu o puse-n ramă

Să ne-nfrumusețeze înserareaCu poezia ei și cu răbdarea.

Dar cât s-o mai răbdăm pe sus,Venită așa ca un demon intrus,

Din stele și neguri să facem o plasăS-o prindem hoțește, s-o ducem acasă.

marţi, 1 mai 2012

doina mea de peste deal

doina mea de peste deal, cântă-mi, dragă, din caval,

și mândrei adă-i prinoscântec din fluier de os,

că era pradă ușoarăpentru ea ca domnișoară,tot ce-a fost în văz vedere,

mi-era singura avere,mă temeam să nu o fureun tâlhar cu plete suresă o ducă nu știu undeși în veci a o ascunde.dar am pus ochii pe ea

cum îi pui pe-o mândră stea,dorul meu din infinitnumai la ea s-a oprit

și mi-a pus ușor pe pleoape,un fel de ceață de ape,am cules-o pe poteci

și ne-am logodit pe veci,luna ne-a fost lacrimă,dorul ne-a fost patimăși cuvântul necuvânt,

deslegând un legământ,firicel cu sufletul viu,

cum ai fost, cum va să fiu,c-am băut din țâța mare

cucută otrăvitoareși-am închis gândul în tâmplă,

cum dealtfel se întâmplă,căutându-te pe veci

printre sute de poteci

și-am pus la răspântii crucisă te văd pe un-te duci,

să fie cerului ghimppeste veacuri, peste timp.

rătăcit a câta oară,tu mi-ai fost steaua polară…

miercuri, 2 mai 2012

opriți clipa

Seara se întunecă în crângUmbrele coboară iar în noi,Inimile noastre ni se frâng,După atâta dragoste în doi.

Mâna ta în mâna mea ca dar,Glasul tău e fericitul cânt,

Inima îți bate în zadar,Jurăminte până la mormânt…

Timpul ne înghite în zăvoi,Drumurile rătăcind în zare,

Clipe dragi, opriți clepsidra voi,Fericirea-aici ni se năzare.

O, dulce și plăpândă muză,Chiar dac-ar fi blestem ceresc,Îți gust duceața dintr-o buză,

Știind că am să pătimesc.

…………………………………

Cade umbra timpului în van,Peste bolta iazului ceresc,Amintirile de-acum un an,

Unde, doamne, să le mai găsesc?

Parc- a fost odată și se duse,Într-o lume tristă, depărtată,Scrum topit al zilelor apuseȘi cu ele, chipul ei de fată.

joi, 3 mai 2012

la poarta

la poarta universuluistă timpul barbarpoemul versului,o stemă cu har,

oglindă să-mi steieca apele văzduhului,clipind de-nfiorarezburând în zare,

în necuprinsul duhului.

veacul orb sub negură,își suie clipitele,

pe-o tristă măgură,menindu-l ursitele.

strâmbă osândă,cumpănă dreaptă,

la țărmuri de vreme, pe toți ne-așteaptă.

limpede suflet,cântec de cuci,mare de valuri, unde mă duci?

bând din ulciorulcu apă vie,

ne arde dorulîn veșnicie.

frați de la naștere,dușmani mereu,

duhul și lutulse bat din greu.

porți îmi deschid,duhul în vid,

lutul se deapănăsub crucea țeapănă.

vineri, 4 mai 2012

o, dulce primăvară

O, dulce primăvară, e vremea când în tine,Pe înserări senine, un dor de ducă-mi vine,

Când nopțile sunt clare și toaca bate rar,Tăind cărare dorul, zburând peste hotar.

Seara plină de umbre, ca un altar colina,Iar peste coama ei a-ncremenit lumina.

Întâia stea îmi arde, în suflet picurând,Un bob de rouă dulce îmi cade peste gând,

Tăcerea nesfârșită a nopții o împungPrin iarba verde greieri cu țârâit prelung.

Deschide poarta lunii, pe cerul care treceO stea căzută-n mare ca o săgeată rece.

Și luna, o fecioară ascunsă-n nimb de foc,Trece nepăsătoare, lipsită de noroc,

Așa de maiestoasă se lasă peste dealuri Vărsându-se în ape, lovindu-se de maluri.

Mi-e inima candoare cu suflet de copilPe cerul plin de stele mă simt așa umil.

Rănind amurgu-n zare cu vârfurile frunții,Răsar pe rând fantome, prin întuneric munții.

duminică, 6 mai 2012

deziluzii

vine un timp când îți mor toți prietenii,când rămâi tu cu tine însuți în fața lui dumnezeu

și cauți prin cartea amăgirilorclipele cele mai dragi care ți-au îndulcit viața.

vine un timp când mori de singurătate,când privești pe cer și-ți cauți singur steaua ta,dar n-o mai găsești, căzând în altă constelație,

când asculți doar greierii țârâind printre zidurile amintirii,când poposești pe pajiști de vis,

sorbind neantul ca pe licoarea cea mai dulce...

vine un timp când te părăsește trupul, te trădează,ca o iubită care te-a abandonat și tu îi cânți o romanță,

îți mai aduci aminte, trupule, când erai tânăr?nimeni ca tine nu credea c-o să îmbătrânească,

nimeni ca tine nu credea c-o să iubească,nimeni ca tine nu credea c-o să trăiască,

erai floare, erai dor nemărginit, erai eros furios,trupule, trupule, de ce mă trădezi,

unde ești tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte?

vine un timp când ieși din contingent și nu te mai cunoaște nimeni,

ești din alt veac, din altă lume, din alt timp,degeaba răscolești albumele cu iubitele tale, cu amintirile tale,

cenușă, scrum, fum, rugină așezată pe inimă,nu se mai întoarce nimic din ce-a fost,

ireversibil, timpul ne devoră…

vine un timp în care luăm câmpiine jucăm cu imaginația ca nebunii din ospicii

care se cred împărați, poeți, zoro, bogații săracilor,visăm iubite tinere care vin să ne mângâie,

visăm cai verzi pe pereți,ne visăm părinții pe lângă noi, alintându-ne,

câinii copilăriei cu care ne jucam,avioanele de hârtie cu care zburam peste mări și țări,

primul sărut furat hoțește într-o seară de vară,ovalul iubitei cu fața ca o icoană gravată în suflet,

coapsele ei pe care am arcuit primul sărut,pașii ei prin iarbă când venea la întânlire,vocea ei la care tresăream când o auzeam,

ochii ei flămânzi de iubire cu acea culoare albastră ca marea,vine un timp…

vine un timp când inima îți obosește de-atâtea frământări,are și inima rațiunea ei care nu se potrivește cu rațiunea noastră,

rațiunea ei este irațională, se zbate între cele patru puncte cardinale,ca o pasăre care vrea să ajungă la cer,

vrea să atingă absolutul ca Da Vinci, sau ca Dante vrea să fie osie pe roata vremii,

dar cade răpusă ca un pescăruș rănit pe valuri înspumate.

duminică, 6 mai 2012

cade amurgul

cade amurgul, se-ntoarce primăvara,

nisipul vieții se prelinge lin,de geana umbrei

se prinde ochiul luminiicare ne dă o oază de fericireprin mirosul teilor în floare,

piatra așteaptă umbra, clipa albă,în tăcere, cerul văratic

se zbate sub zodii ne-nțelese,uită abecedarul vieții,

cuvântul nud, viu, ca o fecioară cade pe buze

într-un poem hipnotic,clipa, minunea, se naște acum,

plouă cu vocale și cu flori de tei,plouă cu consoane și cu ochii tăi,

un pas, un zbor, un dor, o fulgerare,un clovn, o fericită dansatoare,

o maramă aruncată-n zare,o Africă de foc, aridă,

o urnă funerară-ntr-o firidă…

geana umbrei se cununăcu un licărit de lună,

dă-mi privirea să ți-o sorbca să nu rămân un orb,uită vremea, va să vie tot tic-tacul peste noi,

steaua din amurg și ploi,viscole, furtuni, tornade,și în imnuri de naiade,

să ne-ntoarne pe-amândoi.

păr bălai și ochii mari,două raze de tâlhari,

forma pură să-ți contemplu,să mă-nchin ca la un templu,

ai și soarele și cerul să-ți învăluie misterul,

de ce-ar trebui s-ascundă,forma pură și rotundă,n-ai aflat că-nvățătura

e și patima și ura?

seară plină de mister,când amurgul mi le scoate,

între patimă și cer,până noaptea le ia toate.

pe coloane de porfir,înșir viața fir cu firși în cântece de nai

eu petrec cu luna mai.

luni, 7 mai 2012

visul unei nopți de primăvară

parcă te plimbai pe cer printre stele și luceferi,

c-un contur de lună plină, rătăcită prin grădină.

stam lungit pe iarba deasă și priveam la tine-ntruna,

erai tu sau era luna?

tot călătorind cu minteaprintre norii afumați,

iarba a crescut prin mine,parcă săvârșeam un rit,spiritul a luat-o razna,

ploile m-au învelitși-am visat că am murit.

tot pământul se topeași eu m-agățam de cer,

tot zburam printre neant,eram omul fără trup

și voiam cerul să-l rup.

și m-am întâlnit cu tine,trupul meu era proscris,simultan cădeam în van,voiam să te prind o clipă,

dar îmi lipsea o aripă.

zeii toți treceau călăripeste noi și peste timp,zările verzui, speriate,alergau peste orbite

dând din cap și din copite.

voiam ca să îți desprinzitrupul de pe cer, femeie,te vedeam printre oglinzi

când convexe, când concave, niște deformații grave

ce nu doream să le vezi.

din părul tău curgeau steleiar din glezne lapte dulce,

ochii îți erau luceferi,corpul ți se destrăma,o frumoasă fără fire

ce-mi zdrobise inima.

cerul s-a-nclinat de-o parteși te-a aruncat departe,

noaptea te-a făcut nălucă,izbește-mă, fericire,uite așa în nesfârșireca să pun mâna pe ea

că este iubita mea.

visul mi s-a destrămat,cerul s-a înseninat

iară somnul meu târziusta la margine de timp,

rumegând cuvintele,vorbele curgeau, curgeauși mereu mă amurgeau…

miercuri, 9 mai 2012

piatră

în structura ta de piatrăai tăcerea prinsă-n sânge,

un poem fără cuvintecare-n sinea lui doar plânge.

eu cu tâmpla-nsângeratăizbesc în tăcerea ta,

nu știu ce mi se arată,parcă strigă cineva.

piatră, ești tăcut îngheț,spargi mirajul înserării,

peste sternul meu enorm,lași doar aripa durerii.

la ce-ar folosi să morlângă tine piatră rece,cerul ar rânji la noi,

iar dumanii ar petrece.

sunt tăceri care ne dorși cuvinte care-nvață,piatră, har nemuritor,

greu mi-ai atârna pe față.

încrustat numele meuîn ființa ta bizară,

blestemat aș fi de zeu,ca să mor a doua oară.

vine o surpare-n mine,din adânc de dumnezeu ,căci am învățat să mor,făr’ să fii la capul meu.

sâmbătă, 12 mai 2012

pe verticala cerului albastru

iar ne dăm huța pe boltă,tu cu firea cea involtă,

eu planând ca un condorpeste tot ce-mi este dor.

pe verticala cerului albastru,eram noi singuri fără nici un astru,pluteai cu păru-n vânt lipit de cer,

călare pe-un sălbatic rinocer,eram în jungla cerului, prin iad,și cosmosul rânja frumos la noi

și ne-arăta din cărți doar cifra doi,doar doi amanți prin iadul blestemat,

cu două inimi date la remat,cu două guri hulpave de venin,

(aici mureau toți oamenii în chin)îmi lăsam tâmpla mea pe sternul tău

și așteptam blestemele din hău,așteptam focul sacru să ne ardă

sau gâtul nostru sub tăiuș de bardă,piciorul tău curgea așa duios

pe-o doină dintr-un fluieraș de os,iar ochii-nsângerați de-atâta dor

se oglindeau în apa de izvor,bătea un vânt și ne era răcoarene eminescizau teii în floare,căram cu noi povara de eres

și ne ningeau dureri făr-de-nțeles.

hai să ne schimbăm numele și fireaca să ne-nflorească iar iubirea,

să mergem pe unde-am fost odată, hai,să preschimbăm deacum iadul în rai.

hai să-mpingem cerurile-n susși de la răsărit pân-la apus

să fie raiul nostru plin cu flori,să te ridic încet de subsiori,

să ne-mbătăm de-atâta fericireca în seraiurile bizantine,

unde grădinile ne cresc în sângeși nu ne-ar mai veni deloc a plânge,

cu luna de pe cer ca lacrimăși cu iubirea, patimă.

s- adormi în vise pe timpanul meuși eu să te visez mereu,

să bem din dragoste doar elixirși inima să țipe în delir,

în ochiul meu să moară și luminași să-mi asum de-a-ntrgul toată vina,mai lasă-mi clipa, dragă, nu mi-o lua

e primăvara mea și-a ta,hai să-nflorim ca macii prin livezi

păscuți de căprioare și de iezi,hai să fugim din lume peste timp

și să ne facem noi un anotimp,să căutăm de pe pământ o țară

cu-o dulce și-o eternă primăvară…

duminică, 13 mai 2012

în vizită la casa părintească

s-a-ntins păiejenișul pe poartă și zăvorși casa părintească stă singură-n pridvor,

vedeam prin amintire bunicul sus pe scarăcum își fuma țigara în fiecare seară,

și pe bunica –n casă cu ochi de peruzeacum depăna la gânduri și basme ea-mi spunea,

pe mama frământănd într-o copaie vechepâinea cea dulce-n tindă ce nu avea pereche,

iar tata în grădină cu coasa la piciorbea apă rece singur din vechiul lui ulcior,

și cum stăteau așa, într-o zi a sunat clopotnița cea veche dând vestea peste sat…

……………………………………………..s-au dus în amintire și au rămas năluciiar casa părăsită un cuib uitat de cuci,

de mult e mort bunicul, mai stăruie-n priviri,bunica a intrat în cartea de-amintiri,

apoi s-au dus părinții și-au rămas pe perete,îi văd adesea singuri prin ștersele portrete,

stau triști printre păiejeni , hârtia s-a-nvechitde parc-ar fi icoane de sfinți din vechiul schit.

ce straniu lucru vremea, deodată pe peretete vezi aieva singur în ștersele portrete…

și am rămas în casă proscris cu suflet trist,pierdut în gânduri negre cu ochi de ametist.

luni, 14 mai 2012

frunză vie, frunză moartă

ah, poete, trubadure,cântă dincolo de timp,

cântă doina prin pădurepentru zeii din Olimp.

foaie verde frunză-n vânt,oare încotro te poartă,

între cer și-ntre pământ,frunză vie, frunză moartă?

tot zburând din loc în loc,cu nervura ta firavă,dai nădejde la boboc,

între taină și-ntre slavă.

aduni crengile mănunchi,ca la anul să se prindă

ca să crească iară trunchidin sămânța ta de ghindă.

de-ți dau toamnele târcoale,frunză galbenă în vânt,crengile îți rămân goale

și se-mbracă-n alt veșmânt.

și în primăveri din eleies pădurile de vis

înflorind paseri și stele,în eternul paradis.

miercuri, 16 mai 2012

clipa frumoasă

se ghemuie amurgul în unghere

și soarele s-a înecat îm mare

iar luna între vis și-ntre veghere

se plimbă țanțoșă pe carul mare.

tu stai la fereastră pe umărul meu

și lasă-te-așa ușor legănată,privește în zare

un nou curcubeu,cum cade

în marea-nspumată.

în seara cea dulce ce ne-nconjoarăvezi ce aproape

sunt stele -argintiiși cerul peste noi cum se coboară,

învăluindu-ne în veșnicii.

clipa frumoasă ce ne-nfășoarăîn lințolii de vis,(în brațe o simt așa de ușoară),când stele făclii bolta o coase

cu flori de pe iicu fir de argint,

cu fir de mătase.

joi, 17 mai 2012

Pătratele tăcute, parcă, de-o veşnicie - Dlui Ion Ionescu Bucovu - Elena Toma

şi din pătratele tăcute  parcă de-o veşnicieacoperite gri de albul feţelor de masăaud scâncind o tristă şi veche melodiece mă cuprinde ameţitor ca într-o plasă 

http://elenatomaxxl.blogspot.com/2011/03/ganduri-altfel-elena-toma.html

dedicaţie, dlui Ion Ionescu Bucovu

regrete

anii-n cântece de lebede,au fost frumoși, dar s-au dus,

au trecut prea repedede la răsărit la apus.

au rămas doar sus stelele,și-n noi amintirile,

pe degete tinere, inelele,și ție, privirile.

au rămas tinere portretele,arzând în văpăi,

împodobind peretele,în aceste triste odăi.

anii de aur s-au dus,au rămas părerile de rău

ceasul ne-a spuscă a curs clepsidra în hău.

tinere ni-s și vor fidoar inimile însângerate,

bătăile lor vor strălucica aurul de paișpe carate.

deși-n clepsidră-i târziu,sfidez trecutele ore,

noaptea mi-e albă și scriupoeme de doine și hore.

vineri, 18 mai 2012

lângă ruinele tale

prin inima ta fuge un centaurcare m-a găsit plângând

lângă ruinele tale, astăzi parcă ești palidă,

imobilizatăîntr-o sferă de cristal,

cu surâsul tău scăpătat.

ai o culoare a ochiului greșită,care vede marei de sânge

în care se prăbușesc meduze.oglinzile tale fug prin odăi,

aruncând lumini difuzepeste somnolența umerilor.

trec molii prin tine,rozând la întunericul nopților

în spărtura ferestrelor,iar donjuani romanticicurg prin arterele tale

jupuind noaptea de piei.

fluxul alb al luniise prelinge pe fața ta

ca o cremă demacheantăacoperindu-ți ridurilecu paradisuri risipite.

armurile tale înzăpezite,ce taină grozavă,

mister dulce de lapte crud,care înmuguresc în ochii mei.

calci piciorul pe sandalăcu făptura ta cea goală,și cu ochii de cicoare,

aduni stele călătoare…

sâmbătă, 19 mai 2012

portret

din palmele tale cresc râuri de vis,

din ochi-ți cresc ceruri spre astre,

în părul cel galben -deschiscad roiuri

de stele albastre.

din inimă-ți cresc limbi de foc,din gură doar glasuri de nai,picioarele-ți

poartă noroc,sunt căprioare

ce zburdă pe plai.

în zâmbet ai soarele-aprins,

privirile- laseri de fericire,

mijlocul cu aur ți-e-ncins

și ești făcută pentru iubire.

când mi-ai dat mânape veci,

inima s-a-mbujorat,ochiului

i-a dat a plângepeste ce minune-a dat.

sâmbătă, 19 mai 2012

lupi flămânzi

lupi flămânzitrec peste codru,

păsări albeîn pene salbe,

peste umării tăiblânzi,

sub priviri hulpave, grave,

ochii mei trec doarflămânzi.

peste-a vârstei panoplie,

toate trec în agonie,iar prin tine cerbi

timizi,ce se văd

printre oglinzi,sar prin sânge,

spre izvoareprintre cetinide răcoare,spre păcatul

ancestral,ce ne-a fost blestem

astral.

inima nu-ți cere poartă,

dar nu-ți cere nici îndemn,

peste vremea noastră, moartă,

răstigniți pe cruci de lemn,

stăm la cina cea de taină, feți-frumoși,

ilene, crai,peste gurile de rai.

duminică, 20 mai 2012

nocturnă

liniști stelare,lumi fără nume,

clipe barbarece vor apune,

fețele luniișoapte de umbre,pe vizduri sumbre

cad în fântâni.

un cer marinalbastru-lin,stele zglobiibrodează ii,ape ce curg

triste-n amurg,vor curge-n mări

în depărtări…

așterne-mi,doamne,

patul de taină,cu vise dulci,

ca să mă culci,luna cea greasă privegheze,

precum în munți,codrii cărunțio să vegheze...

la capul meu,rămasă goală,tăcerea mea, orizontală,

să doarmă-n muzici

de catifea,iubita mea.

sumbră tu, eternitate,

mă vei scăpași de păcate,de ce-aș trăi,

de ce-aș muri,de ce-aș mai

întineri?

zăpezi și ploiși flori de tei,

doar pesteochișorii mei,ascunse toate

în amurg,să vezi cum curg

să vezi cum curg…

marţi, 22 mai 2012

.

poetul

poetul miroase-a floare,poetul miroase-a cicoare,el prinde fluturi pe cer,

vorbește cu frunzele,cu arborii, cu iubitele,

prinde stelele din noapteși din ele face șoapte,și ca îngerul cel sfânt

le transformă în descânt,și le pune în cuvânt.

poetul e un nebuncare dă foc la pușcărie,

incendiază orașelecu cuvintele lui,

din silabe și din rimeface castele pe lacuri de vis,

el pășește ca-n codrufără prihană

prin pădurea cuvintelorurlând după hrană.

când pendula moare în pereteglasul lui scapă în gol,paseri nevăzute, bete,toată ziua-i dau ocol,e nebun și e tâlhar,

stăpân peste păduri, peste hotar,e prieten cu ciutele,

și câteodată dansează pe jar,preot al cuvintelor din altar.

dorul lui de fonemevine din leat,

din doine, din jale, din iubire,din trecut bizantin, din psaltire,

vine pe glas de ciocârlii,de la morți și de la vii,

le-așează în stihuri barbareși le dă drumul să zboare…

marţi, 22 mai 2012

în patria poetului

culcă-te peste poemele mele,recită-le-n somn mereu,va veni odată Domnul

să-ți păzească visul tău.

când cobor râzând în mine,și merg peste clipe moarte

totul e frumos și bine,clipele zboară departe.

totu-n viață-i pâlpâire,între naștere și moarte,

între ură și iubire,râul curge mai departe…

în patria lui e seară,cuvântul pe care-l strig,

e tămâie și e cearăși din ce în ce mai frig…

miercuri, 23 mai 2012

cine plânge

cine plânge-n tine,cine plânge-n mine,când timpul trece

prin cârduri de cocoriși stelele

pe vârfuri de tăcere,se pierd străine-n umbrele de nori.

ce flux teribil circulă prin stele

când cade amurgul peste noi din zare

și pe spinări de fulgere și stingeri,se-aude din fântâni

apa-n izvoare.

nu plâng când frunza cade peste mine,

și toamnele mereu mă încolțesc,

aștept să vină clipele divinela praznicul

de cină-mpărătesc.

cine plânge-n tine, cine plânge-n mine,când ne fuge timpul cu aripi de gheațăși ne lasă singuri

pe țărmuri străine,rătăciți prin lume, rătăciți prin viață.

joi, 24 mai 2012

fiind creangă

fiind creangă, am înverzit,sub răcoarea nopții brună,și din ceruri mi-am urzit

un poem din mândra lună.

fiind creangă, am înflorit,m-a durut ploaia de stele,

florile s-au risipitpeste dorurile mele.

stau cu brațele în aerși sorb razele de soare,

printre norii strânși în caier,privind astrul cum răsare.

sângele mi-a-ntineritpeste setea mea de tine,

draga mea, bine- ai venit,rai cu zumzet albine.

cu mâna de dărniciiculeg după cer la steleși le pun fluturi pe iipeste gândurile mele.

ploile se despletescîn dulci răsturnări de ape,

ciutele se ispitesccu izvoare să se-adape.

zeii din bătrâna vatră,tot visează și tresar,

nemurirea lor de piatrădoarme dusă pe altar.

dorm Carpații-ncărunțiți,visători din alte vremi,primăvară, primăvară,

eu te strig și tu mă chemi…

joi, 24 mai 2012

cântec târziu

peste umerii tăi blânzitrec cu ochii mei flămânziși gânduri ce pun la calecum să-ți fure dumitalenurii dragi și ochii dulci,

noaptea pe când mi te culci,floare din vise de lut,

când te rugam eu, n-ai vrut,ascunsă-n etern păcat,

eu din nou te-am inventatși mi te-am făcut reginăpe florile din grădină.

florile-au murit de frigtoamna printre pipirig,

tu te-ai rătăcit prin vreme,așteptând ca să te cheme

craiul din visele tale,timpul a luat-o la vale,prin pierdutele poteci

și ne-am despărțit pe veci…

spini pe frunte-au răsărit,acum pe la asfințit

și m-am rugat ca să-ți deienumai lacăt fără cheie,

șerpi pândind cu ochii viila tine prin bălării,

să te poarte pân’ la moarteși în lumea ta, departe,nesomn, lacrimă să ai,

ca ploile peste plai,când lumina lunii-n casă

îți alunecă pe masăsă știi că-i blestemul meuvenit de la dumnezeu...

vineri, 25 mai 2012

legendă

Ana plânge printre ziduri,Ne cuprinde pe toți ura,Când Manole îi ia viața,

Se cutremură natura.

Tremură mistria-n dește,Mare semn de întrebare,

Că Manole o iubeșteȘi n-ar vrea ca s-o omoare.

Urcă zidul, strigă Ana,Viața ei se stinge-ncet,Sufletul își strigă rana,

Printre ramuri de nucet.

Culcă-te-n icoană, Ană,Peste ochiul princiar,

Dormi pe scutec de icoanăAcolo lângă altar.

Meșterii lucrează-ntruna,Îi dau zor ca să termine,Peste deal răsare luna,Iată, domnitorul vine.

Vreau să nu mai fie altaCa această mănăstire,

Zice vodă, trântind poarta.Ana strigă din zidire…

Și-a văzut lăcașul sfânt,Vodă cere să-i omoare,

Și le-a pregătit mormânt,fără schele, doar să zboare.

Și-a visat Manole sfântul,Când sărea să-și taie cale

Că-i va fi pe veci mormântul,O fântână -acolo-n vale.

Și-au căzut și au murit,Doar Manole și-a luat zborul,

Și-a căzut în infinit,Din mormânt, țâșnind izvorul.

duminică, 27 mai 2012

cântă cocoșii

cântă cocoșii sus pe burguri,al treilea cântat, al treilea păcat,

cântă cocoșii sus pe burguri,al treilea cântat, al treilea oftat,

speriat de umbra ta caldă,m-am pitit în mine

ca un spiriduș,așteptând lumina dinspre răsărit,se ruinează clipa

de când ne-am iubit,umblă prin albumechipu-ți fără nume,

ca o suvenire…

ne-au căzut la cina rece

fimiturile din rai,

și le-am adunat pe toate,ca-n poveștile cu crai.tu erai o cerșetoare,eu eram un cerșetor,

din găvanele de lingurivărsam domnului obol,

bir din pâinea noastră frântă

și din vinul cuvenit,am băut ca doi nebuni

și-am uitat de ce-am venit.

ne visam la Bellagune,cu gondolele pe cer,tu o fată de minune,eu un biet gondolier

și-n morgane-mpărățiine jucam ca doi copii,în frumosul nostru vis

ne-am trezit pe la zenit

c-am căzut ca într-un vaddrept în tartarul din iad.

cântă cocoșii sus pe burguri,noi ardem în iad

pe ruguri.licăr blond

de lună plină,în noaptea noastră,

senină,ies la nimfe din izvoare,

driade nepăsătoare,lebede, albe, morgane

dansând pe ape-gorgane,peste rânduri și-n cadențe,îmbrăcate toate-n zdrențe.

ăsta-i timpul tuturor,

un dezmăț de nervi furor,coborâm în iad cu Dante,

în piano și andante,oameni răi, copii, amante,

ambalați în briliante,dăm ocol în hăuri vaste,butonând mereu la taste.

luni, 28 mai 2012

golgota n-o urcăm singuri

golgota n-o urcăm singuri,luăm pe cineva cu noi,un boem de trei parale,printre fulgere și ploi.

e grea crucea din spinare,s-o cărăm singurei-cuc,

ne trebuie ajutoarevreo femeie, vreun bărbat,

care s-a născut năuc.ne alegem din culoare,poate roșul, galben -pai

nuanțe de disperare,s-ajungem mai iute-n rai.

păsări albe peste ape,prin păduri doar lupi flămânzi,

vor mereu să se adapedoar cu umerii tăi blânzi.

cerbi timizi cu stele-n frunte,să ne bea apa din rai

vor mereu să ne înfrunte,pe acel picior de plai.

sub geamul oricărui gând,doar un ochi și-un glas râzând,

de ofrandele din rairisipite în azur,

în melancolii de mai…

tu, zi, tu, dragă înnoptare,tu dor, tu vis și alinare,

tu, cer cu lună și cu stele,odoarele iubirii mele,lăsați-mă fără clipite,

să dorm pe perne de ispite,în neumbrita izbăvire,

cu dragoste și cu iubire.

împleticit în vechi cadențe,aș vrea vreo două-trei absențe,

să scutur zgura de pe sufletcă sunt sătul de-atâta umblet.

nu-i vremea de întoarsă caleca să-mi mut viața mai la vale,

mizez pe un final absurdca sufletul să-mi fie surd

și ochii orbi, precum și Lear,să-mi cânte moartea la clavir,

pe unde somnul de petalemi se așterne iar în cale,

pe unde sunt doar văi de steleși cerul singur peste ele…

marţi, 29 mai 2012

lirismul meu

câteodată lirismul meu se varsă în aripi de ceațăprin păduri, prin parcuri, prin izvoare, prin munți,

prin cântec de ciocârlii și joc de căprioare, prin floarea de cireș, prin floarea de tei,

prin mugurii tăi din care vor răsări magnoliile,câteodată cerul tremură prin ramuri, adus lângă noi

de vântul trubadur care răsună la geam făcând să se zbată frunzele într-o mică dramă,

câteodată craiul amurg ucide macii, scăldând câmpia de grâu într-o baie de sânge,făcând din ea un câmp de bătaie cu eroii morți,

câteodată paserile au aripi de diamantși zboară spre apus de frica cuiburilor incendiate

de nebunii cu priviri săgetătoare,câteodată lirismul meu se varsă pe aleile

pavate cu umbră printre goluri de întunericpe unde ne plimbam amândoi

în frumoasele seri, în albastrele seri pline de misterținându-ne de mână ca doi copii în grădina raiului

și eu îți povesteam despre dragostea noastră,doi amanți în caleașca trasă de fluturi,

în mii de magii, călcând parcă pe aripi de vis,doamneee, ce frumosă era această poveste,clipe de aur cu sunet profund de minune,din care ne trezeam dimineața îmbrățișați

ca doi copii ai lui dumnezeu în tăceri aeriene,în acel evantai de liniști care coborau din cer

peste chipurile noastre hipnotizate de-atâta fericire,întoarce-te, făptură de-atădată, într-o rochie de bal

cu trupul tău care mirosea a ambră,vribând, când gestul meu de cavaler tragic

se rupea din armuri și te-mbrățișa ca pe-o comoarădin poveștile noastre ale copilăriei,

ce departe este umbra ta, iubito,te văd la geam ca o fantomă venită să mă sperii

cu atâta fericire, te-aud chemându-mă de pe altă planetă,

cerându-mi să-ți scriu poezii, tatuate pe coapsele tale de marmură, spălate cu lapte

muls din ugerii norilor și din ceața zorilor.

nu știu de ce sărutul meu acum e receși dragostea ca un frig din ghețurile siberiene

care mă face să fug prin ploaia de sânge spre singurătățile mele,

nu știu de ce a amorțit timpul într-un balon de săpuncare s-a spart la prima adiere a morțiiși m-a lăsat dezarmat ca pe un barbar,

pradă leilor într-o arenă romanăsub privirile hulpave ale privitorilor.

câteodată lirismul meu înseamnă lacrimăpe-o foaie galbenă de hârtie,

știu, prima ninsoare e departe, poate doarme în păduri cu tine

și acum vine sub formă de ploaie prin lacrima measă stingă focul mistuitor al amintirilor,

bătrânul corb ne dă ocol, fantasmele-au rămas în ochiul sigilat

și noi ne târâm prin cripta ceții în care vom pieri…

miercuri, 30 mai 2012

a murit timpul în perete

a murit timpul în perete,a scăpat limba ceasului în gol,

doar clipele îi dau ocolși păsări albe, păsări bete.

trec orele dulci și amare,se lasă toate în târziu,

numărul lor eu nu-l mai știucă s-au culcat pe minutare.

plâng și icoanele în rândși sfinții plâng de piaza rea,

dar timpul, răzvrătit, trecând,nu auzea și nu vedea.

nopți refugiate-n gând,se-nfig în inimă săgeți,

precum în cârciumă intrând,o gașcă beată de poeți.

fața lunii ca un gâdecade-n orele târzii,

un ochi plânge și- altul răde,eu te-aștept și nu mai vii…

vineri, 1 iunie 2012

dansează umbra

Dansează umbra ta prin ochiul meuCu umerii ca niște crini virgini,

Prin mine trec aevea peleriniSpre drumul veșnic către Dumnezeu.

E seara dulce-n voaluri de carmin,Viole trec în ritual de nuntă ,

Se-aud în depărtare cum mai cântăPe cerul plin de stele și senin.

Mai radiază corpul tău în febre,Se-aude muzica de prin mansarde,Eu stau înconjurat de halebarde,

Tot așteptându-te printre tenebre.

Este luna chiaoră și cerul senin,Umbra ta apare printre arătări,

Eu te caut veșnic, rătăcind cărăriSpun o rugăciune și termin: amin!

sâmbătă, 2 iunie 2012

trceam

Treceam mereu pe-ntoarsa caleSpre toamne pline de absențe,

Călcînd pe folii de petaleSpre lumea plină de esențe.

Mergeam și eu trecând agale,Bătându-mi pasul în cadențe,

Pe-antica stradă Viminale,Făcând din viață pasiențe.

Treceam prin Roma pe devale,Coborând treptele de taste,Eram străin pe Viminale,

Privind mereu la fete caste.

Mergeam în ritmuri de andanteȘi mă gândeam la viitor,

Treceam prin geometrii secanteȘi mă lovea câte-un cocor.

Chei de amurg se răsucescPe ape, vile și terase,

Și eu prin semne deslușescCărarea ultimelor vase.

Se duc cu pânzele pe cerSpre alte lumi în valuri rupte,

Privindu-le cum toate pierDe noaptea visurilor supte.

duminică, 24 iunie 2012

viață barocă

viață barocă plină de visecu cariatide la streașina inimii mele,

un fel de melancolii dulcice se joacă într-un delir fecund,

gravat pe memorie,parc-ar fi o mie de catedrale

ce pleacă spre Dumnezeu,într-un cor îngeresc

la brațul unei enorme cruci.

numai tu, suflete,ocnaș al cafenelei,

dospești vise și naști monștri,îmbătrânind blazat ca regele Lear,

iartă-mi surparea, lacomule,care tragi după tinetoate poftele lumești,

într-o bolgie dantească spre hulpava gură a morții.

ce nevinovat ești în foșnetul celest al stelelor,

îngândurat și nebun printre ruinele palatelor planetare,

vreai să te aduni la izvoarele fântânilor,în aerul lăptos al nopții

o sepie care-și varsă otrava,într-o mare a liniștii,

de ce fugi străin printre porturi,peste mări și țări

și verși lacrimi de sângeca un triton înecatîn marea de amar?

asemenea tristelor privighetori,care-și înalță la cer

cântecul lor suav, tu, suflet, rătăcit,

umbli printre haite rebelespre marele infinit

cu refrenul tău vivaldian,câteodată atât de trist

de încremenesc zorii în bobul de rouă.

viață barocă, plină de vise,am să-ți vorbesc despre cetatea părăsită,despre nopțile tăiate cu săbii de lumină,

despre învingeri, dar mai ales despre înfrângeri,despre îngeri și demorni,

despre iubire și ură,despre lupta dintre ape și uscat,

despre lupta dintre început și sfârșit,despre lupta dintre spirit și materie,despre proza fictivă în care trăim,

despre delir și amăgireși mai ales despre dragoste.

pentru că părul tău fuiorvine odată cu noaptea

și se-mpletește peste umerii meicând îți caut râpele ochilorsă cad în ele, să mă pierd în albastrul angelic al lor.

sânul tău mă trezește din rugăciuni,vei fi fost odată înger, altădată demon,

acum ești doar femeie, lângă aburul gurii mele.

acest păr, cascadă, curge ca un râupeste coapsele mele,

plin de freamăt, ca și tine râzândde-atâta dezmăț,

trecătoareo, efemero, prin vreme.

duminică, 24 iunie 2012

Beautiful Moment

the sunset gets corneredin angles

and the sun got drowned in the seaand the moon between dream

and despairrides stiffly

the greater bear.

you sit on the windowon my shoulder

and let yourself soslightly swinging

watching the viewas a new rainbowmelted in the sea

a while ago

in the sweet eveningsurrounding us

see how close arethe silvery stars

and the sky over seadescends

wrapping usin eternities

the beautiful momentsurrounding us

in shrouds of dreams(in my arms i feel it

so lightly, like a stream)When candle starssew the sky vault

with flowers from flax shirtswith silvery stringwith silky string.

Poezie tradusă în engleză de George Iondin lirica mea.

gânduri

Curg pe cerul serii arpegii minoreÎn tonalități de never more,

Aprinse flăcări de alcool arzândSub geamul sfânt al fiecărui gând.

În aer risipit de trist azurRespir tonalități de-albastru purȘi beat de foșnet, de dorul de-a fi,

Mă bucur de viață în fiece zi.

Respir mereu sub cer singurătateÎn ritmuri de piano și andante,

Îmi extirp pe veci din mine veninul,Nu-mi pasă de-i aprig destinul.

Merg înainte spre tainice vise,Ne-ngândurat și ne-plânsu-mi-se,

Eroarea mi-i mumă, ea m-a născut,Eu mă predau ca soldatul pe scut.

marţi, 26 iunie 2012

leneșă, vara…

leneșă, vara, ca un motan somnambul,

doarme-n călduripe cuiburi de sălcii pletoase,

razele soareluise izbesc de vitraliile catedralelor

trezind îngerii din rugăciuneîn lumina lumânărilor

care încă mai pâlpâie în altare.arborii rămân stupefiați

de natura încinsăcu frunzele obosite,

așteptând răcoarea nopțiica să zburde clorofila prin ei.

lumina se mișcă-n rame de ogive,exilând văzduhul

spre meleaguri siberiene.apele calde dormîn golul din zare.

prin pâclă și tăcere,marea obosită, se zbate,

spre alte tărâmuri,luptându-se cu necunoscutul.

o turmă de mioare,urcă dealul prin locuri surpate

spre poienele lor de vis.foșnetul inimii,

ca o aripă de lebedătrece prin vene

lăsându-mi în viscere dulceța vârstei de aur.

deschideți poarta zefirului,învărat în gură de iad

să ne mângâie cu adierea luifața obrazului care așteaptă sărutul.

flori lichide se varsă-n gândca un recviem al luceferilor blonzi

pe pajiști campestre prin care s-au rătăcit cârduri de cerbi.

eros cu harfa se-ntoarceprin frunza beată

să cânte durerea serafuluiamăgit de chinurile dragostei.

cimitirele dorm pe deasupra noastră,crucile se lungesc pe morminte,

unind dorul cu stelele sub aburul cețiiîn litanii și rugăciuni psalmice,

visând fântâni și ulcioaredin tăria dumbrăvilor de oase.

miercuri, 27 iunie 2012

te caut, mândro…(prelucrare populară)

foaie verde izmă creațăm-am sculat de dimineață,rătăcind și tot mergând,din ochi negri rourând,și de mândra întrebând,„negură tristă de vară,margine lungă de țară,eu pe voi v-aș întreba

nu mi-ați văzut pe mândra,era tânără mlădiță,

prin rouă fugea desculță,și-i înaltă, bucălatăși-i subțire, subțirea

ca floarea de peruzea,numai sprâncenele ei

parcă-s trase din condei,frumoși ochișorii ei,parcă-s doi luceferei,

iară obrăjorii ei,doi roșii trandafirei…

am alergat pe câmp cu flori,de seară și până-n zori,

am întrebat cucuț frumosși mi-a cântat mie pe dos,

cum că mândra mea s-a dus,s-a dus departe, spre apus

și m-a lăsat să rătăcescs-o cat în veci, să n-o găsesc.

pe pârâul lin de rouă,lacrimile mele-mi plouă,

iar pe munți cu floriletrec în cârduri oile,cu ele doi ciobăneiși-i întrebai și pe ei,

„n-ați întâlnit pe cărareo frumoasă fată mare?”

„era una de plângea,când acolo ajungea,la fântâna Geruluisub aripa cerului”

am căutat-o la fântânăpe frumoasa mea stăpână,

am bătut izvoarele,am tăiat dumbrăvile,

am urcat munții spre stele,coborând văi și vâlcele,am așteptat ani și zile

să te găsesc, mândro, pe tine,să-mi cazi în casă tu ca dar,

vremea trecea însă-n zadar,m-am întrebat de ce fugim,tu o mimoză, eu un mim,

de ce-ai murit, de ce-am murit,și-n lume noi ne-am risipit?

vineri, 29 iunie 2012

doină(prelucrare după poezia populară)

pe sub cer și pe sub stelezboară dorurile mele

ca un stol de rândunele,zboară toate și se duc,

cum zboară singur un cuc,și-n singurătatea luicată poala codrului.

săraci dorurile mele,le bat numai vânturele,la cârcimă le-am băutcu zahar și cu năut,

eu în rai nu mă voi ducecă mi-a plăcut gura dulce,

dorurile pot să zboare,eu țuc mândra pe cărare.

cântă cuce-n deal la cruce,tu te duci și eu m-oi duce,

că eu sunt un om năucși după mândra mă duc…

zorilor, surorilor,mândrelor, voi zânelor,stați pe loc și tot ziliți,

pe mândruț nu-l întâlniți,tot vă uitați înapoisă vină seara la voi,

dar mândruțu-i musafir,și cu fir de calomfir,

el umblă din floare-n floarepe la fata lui cutare

care are căutare.

sărace dragostele,cum mai trec ele prin apă,

nu se udă, nu se-neacă,cum mai trec ele prin tină,nu se-mbaie, nu se-ntină,numai spurcatul de dor,șade-n vârful munților

și bocește singurel,ca glasul de porumbel.

plecă-ți, codre, vârfurileca să-mi văd eu mândrele,

ridică-ți tu poaleleca să-mi văd izvoarele,

unde beam apă –n pădurecu zmeură și cu mureși mă culcam în vâlcea

alături de mândra mea.

verde foaie de vâzdoace,voinicel făr’de noroace,

nu bătea cărările,peste toate zările

că mândra s-a măritatși pe tine te-a uitat.

sâmbătă, 30 iunie 2012

mareaOrice val iubește viața,

Marea-l naște din genuni,Moare valul când se sparge

Peste maluri de furtuni.

Prin Levant se-aude-un vaier,Valul este strâns în chingi,

Zboară pe deasupra luiAlbatroșii și flamingi.

Moare valul încet-încet,Învelit în rit etrusc,

Marea toată mă sărutăȘi se luminează brusc.

Luna e-n vârtej de foc,Pică aur peste clipă,

Noapte-i un sinistrul joc,Cerul doarme pe-o aripă.

Se aud tăceri deșarte,Cornul Caprei pare rupt,

Ceru-și flutură aripaPeste noi pe dedesubt.

Peste maluri de tristețiVine valul și se zbate,

Liniștea se-așterne-ncetPeste câmpu-ntins de ape.

duminică, 1 iulie 2012

a mai trecut din viață un an

Tristă oră și pustie,Arătările se frâng sub porți,

Sufletu-mi e-un câmp de bătălieÎntre cei vii și-ntre cei morți.

Bate un vânt straniu peste vechile catedrale,Undeva se aud sunând clopotele,Doi vraci cu niște figuri banale

Ne spun povești orientale.

Suntem și noi niște frunze,Se plimbă vocalele pe lângă noi,

Aruncăm cuvintele lăuzeȘi ne strecurăm printre soare și ploi.

Destinul nostru doarme în vatră, aproape,Și râde precum Gioconda la Luvru de noi,

Ne spălăm de păcate cu prosoape,Un fel de giulgiuri pline de sânge și de noroi.

Plouă câteodată pe noi cu erori,Suntem la cină Iuda Iscarioteanul,Aducem la masă un buchet de floriȘi-l uităm în vază putrezit tot anul.

Zilele trec ca tramvaiele rătăcite,Poetul aruncă la gunoi manuscrisul unui roman,

Adio amante, adio iubite,A mai trecut din viață un an.

luni, 2 iulie 2012

s-a lăsat încețoșat amurg

luna-și zornăie salba pe cercând strigoii ies din cimitire

travestite viețile de morțistau cu mâna-ntinsă la iubire.

mama s-a făcut iarbă frumoasă,tata e-un bujor udat de ploi,

se visează tot la ei acasă,înotând prin zloată și noroi.

grâul lor a dat în pârgă iară,de s-a copt cine-l mai freacă-n palmă,

ca să nu se facă de ocară,tata trage-n gând câte-o sudalmă.

astăzi în odaia lor cea goală,doar tăcerile mai sunt prezenteși-un tăcine-n tindă într-o oalăa rămas un „dolce fariente”.

în odaia lor rămasă goală,câteva portrete pe pereteși tăcerea mea orizontală

înecată-n lacrimi și regrete.

toate gândurile mele curg,peste somnolența mea lemnoasă,

s-a lăsat încețoșat amurgîn grădina noastră și pe casă.

miercuri, 4 iulie 2012

cântec de of…

stă pustiul sub cămilăsub privirea mea umilăși eu văd numai erori,

umblând cu capul printre nori,din aproape în aproape,ochiul meu visează ape

de izvoare cristalineși câmpii cu șesuri line,cu luna care-a luat focși c-un munte de noroc.

degeaba vorbesc pe frunză,risc ca lumea să n-auză,

degeaba cânt pe oboică-nțelegem numai noi,

scapă pendula în golostenită de ocol,

timpul a luat-o la fugă,în umila noastră rugă,

atâțea morți, înfrângeri dure,atâția arbori în pădure,

atâta dragoste de vis,atâta suflet ne-a ucis,atâta jale-i peste tot,

de parc-am fi-n țara lui Lot.

lumina trecerii-a trecut,intăm deja-n necunoscut,

în nopți albastre, fără astreunde ne cad asteroizi

în capul nostru de timizi…priviți, ni se tocesc Carpațiiși-n loc să ne unim ca frații,

ne războim noi între noi

în sărăcie și nevoi.

pe unde curge un izvor,plânge românul călător,

pe unde crește iarba deasă,românul a plecat de-acasă,fugim mereu și tot fugim,unde vânatul e un mim,

căutăm muncă și servicii,prin alte lumi pline de vicii,

murim mereu și înviem,ne adunăm la recviem

și oprim clipa-n tremurare,iubind mereu pe cel ce moare…

vineri, 6 iulie 2012

catedralele-n delir,urcă scara cerului,îmbătați de elixir,

ducem dorul Lerului.

Lerui-ler a fost odatăși din el legende sar,

mamă dulce, dragă tată,pașii voștri calcă rar,

calcă rar, calcă solemn,pe un veac însângerat,și pe scările de lemn,

urcați muții-n Ararat.

priviți-i cum urcă mirii,amândoi în strălucire,sub cupola amintirii,ea mireasă și el mire.

ei mi se coboară-n față,într-un fum de reci litanii,parcă-i văd aevea-n viață

cum le-au fost furați toți anii.

vița-ntregă au fost flămânziși-au visat la păsări albe,peste umării lor blânzi,au căzut necazuri grave.

doina

Lin curge vara prin tinăCu soarele în dulce cânt,

Se-aude zumzet de-albină,Prin foșnetul teiului sfânt.

Mierea noastră bizantină,Din lacrimă și din nesomn,S-a născut din foc și tină,Din valahul nostru domn.

Cântă-n vale-un ciuhurez,Prevestind amare gânduri,

Smalțul oalei de HurezNoi l-am prefăcut în ziduri.

Lăngă vatra părinteascăAm închis doina-n firidă,Când o hoardă tătărască

Încerca să ne ucidă.

Și i-am dat drumu-n pădureSă doinească-n libertate,

Când ne-a fost ceva mai bine,Am chemat-o în cetate.

Și-a plecat cu ea ciobanulPeste deal și peste plai,Și-a cântat-o în tot anul

Peste gura lui de rai.

Și țăranul peste glie,Stând cu boii priși în jug,

Cânta ca o ciocârlieDoina sfântă de la plug.

Așa cântă tot românulȘi-o lăsăm ca moștenire,De la bună și străbunul

Să ne fie nemurire.

duminică, 8 iulie 2012

nucul

sub nucul pus de tataacum cincizeci de ani,stă umbra lui ascunsăprin iarbă, bolovani.

și astăzi pe sub nuc,trecând fără veșminte,ca zeul trist marduk,

doar stoluri de cuvinte.

la umbra lui cea deasă,mama toarce vorba-n dodii

se visează iar mireasă,sub altarul altor zodii.

uzurpat de noul rit,tata a fugit din lumeși-a lăsat nepângărit

nucul, spânzurat pe culme.

a pleca și mama-n zborca o pasăre măiastră

la al zecelea soborde la noi de la fereastră.

a rămas nucu-n ogradăsingur și bătut de vânturi,nucul nostru stă de gardă

doar la umbre și la gânduri.

vara stau sub umbra lui și-i privesc duios prin vreme,

spun povestea nuculuiși-i aștept ca să mă cheme.

duminică, 8 iulie 2012

logodnă mistică

iubito, a trecut timpul,noi am coborât Olimpul,am lăsat maneju-n urmă

și-am luat drumul după turmă,ai fost cea din urmă floare

cu priviri incendiare,am fost ca Daphis și Chloe,

printre cactuși și aloe,balerini cu nasu-n vânt,

fără vorbă și cuvântși sub cernita betealădragostele ne înșeală,

doi copii ca niște îngeri:sângerăm după înfrângeri

și ne jucăm de-a pitita,uitând că ne-a fost ispita.

pe poteci ce le-am trecuta fost numai timp pierdut,frunze bătute de vânturi

pe care toamna le scuturi.

dorm destinele pe veachai să le venim de hac,

destinele au stat la pândăși ne-au venit ca o osândă,luceferi ard de veghe sus,

și ne-au învins și ne-au răpus,de caut înțeles târziu

azi nu mai vreau și nu mai știu,de caut iară umbra ta,ochiul n-o poate vedea

căci s-a ascuns într-o cicoare,sub chipul tău, dragă, de floare.

timpul răzvrătit și blândstă departe-adulmecând,ore dulci și ore-amare,

dormind printre minutare.se-ntrebă ochii fanteziști

de mai exiști sau nu exiștiși inima bate-ndrăcit

că te-a dorit, că te-a iubit…

viața asta ni se clatinăîn târziu de datină

și noaptea când încerc să dormaiuresc prin vis și somn.amurgul cade peste noi

împovărat de toamne și de ploi,iar eu în ceasul cel de slavă

ți-aduc inelele pe tavăca-ntr- o logodnă misticăspus de-o poveste cristică.

luni, 9 iulie 2012

tinerețe, unde ești acum?

o, tinerețe, unde ești acum ,pare că viața te-a pierdut pe drum,

credeam în veșnicia ta mereu,dar tu m-ai părăsit tocmai la greu.

ai fost povară dulce pentru mine,voiam ca zeii toți să mi se-nchine,

cu tine eu făcusem jurământsă fim prieteni până la mormânt.

fiind creangă, creanga înflorea,din mugur viața mea creștea,

acum privesc cum bate vântu-n pom,cum mugurul acela s-a transformat în om.

tu ai rămas pe drumuri tăinuite,și m-ai lăsat în brațe de ispite

să gust din mărul domnului din raicrezându-mă pe viață ca un crai.

credeam că piatra va rămâne piatră,legată veșniciei peste vatră

în măreția ei s-a stins demult,de fulger și de timp și de tumult.

e luna plină și cerul senin,eu stau la masă c-un pahar de vin

căldura serii este-n toi,văd tinerețea mea în pas vioi.

sprintene cortegii trec prin minteși le prefac pe toate în cuvinte,le mângâi și le pun în poezie,

dar tinerețea mea nu vrea să vie.

marţi, 10 iulie 2012

am înviat din morți

am înviat din morți precum Hristos,o parte a trupului se făcea noapte,

iar eu, cu sufletul întors pe dosascultam doar glasul morții-n șoapte.

credeam demult că am murit,vedeam doar îngerii pe lângă mine,

plângeam cu fața către răsăritși așteptam minunile divine.

priveam la lumânare printre vise,eram ca Buddha într-o rugăciune,ca florile de toamnă-n ger închise,ce se prefac încet într-un tăciune.

dar am privit la cerul fără vină,urcam în pragul morții înc-o treaptă,

era o lume nouă și străină,dar lumea aceea, foarte înțeleaptă.

zburam încet spre albul ei regat,divinul umplea mila ta, durere,

și-ncet-încet pe loc m-am vindecatși m-am trezit din vis sub alte ere.

de-atunci cu pleoapa-n spinii morții,rog sufletu-mi mereu, mereu să fugă

de clipele barbare ale sorțiiși mă afund cu Domnul meu în rugă…

miercuri, 11 iulie 2012

copilării

suvenire, amintire,carele cu coviltire,

curg pe gura drumului,către toamna nimănuiși eu le visez în somn,

în costum măreț de domn,în costumul Lerului

dorm pe prispa ceruluiși visez copilării,

fete îmbrăcate-n ii,moșii satului la sfat,mama la dereticat,

tata la coasă-n grădină, casa scăldată-n lumină,

cerul tremurând prin ramuri,fulgi de nea venind pe geamuri,

eu copil pe doi cai suri,îmbrăcat în dulci armuri,

cu pușculița-n șerpar,un voievod viteaz ce par,

iau din sanie un biciși mă bat cu pricolici,

trec pădurea ca un modru,pustiind deja tot codru,

pe unde apele curg,eu mă bat cu Crai Amurg,

pe unde apele staueu mă bat tot cu Bau-bau.

peste boltă se aninăstelele nopții-n ruină,

pân la mine n-a pătruns,urma smeului ascuns,

stă în plumbul lui ciudatși m-așteaptă la vânat, dar sub șeauă și canaf,

am să-i scriu un epitaf.

unde ești, divină mânză,care te-am pictat pe pânză,din frumos genunchiul tău

joacă zaruri dumnezeu,din țurloaie țâțele

și-au făcut ghem mâțeleși din coapsa ta încinsă,

praf de stea prin iarbă ninsă.

te-am purtat un an pe brațăca pe cea mai dragă țață

te-am căutat peste totascunsă-n lumea lui Lot,

te-am căutat și prin fântânidar am găsit doi bătrâni,faraoană cu ochi murgi, unde dracului te duci?faraoană, cer de lapte,

hai, vorbește-mi doar în șoapte,vino pe plai de iasomie

pe iarbă moartă, iarbă vieo lume-ntreagă ne blesteme,noi pe covor de crizanteme,să mai gustăm numai odatăotrava dulce, blestemată…

și-apoi să ne nemurimmai la deal în țințirim.

joi, 12 iulie 2012

politica

Cu ochiul face târfa, mangafale,La marțafoi, golani și haimanale,

Cu gesturi mari se apără licheaua,Cu nasu-n vânt trăgând pe nas luleaua.

Ne-a dus pe toți în largile haznale,Făcând din țara noatră mascarale.Plecăm de-aici, prostia e a noastră,Deșteaptă țară pe o mână proastă.

Aici prostia este vie, începeCu-atâtea smârcuri fade și otrepe.

Deșteaptă-l, doamne, pe român din somnCa să trăiască-n țara lui ca domn!

vineri, 13 iulie 2012

a căzut noaptea pe brânci

a căzut noaptea pe brânci în curte la nichita stănescu

și l-a găsit îndrăgostit de o stea,de ce ești tristă, iubita mea?

nichita dormea somnul de veci,sunând clopotul lunii pe cerul surpat,

în cristal de cuvinte era îmbrăcat,iubito, de ce vreai să pleci?

aleargă verbele nebune după elîntr-o qadrigă cu șapte cai

viața lui stă spânzurată în rai,un biet muritor cu suflet rebel.

osul lui, s-a făcut piatră de jad,și-a rămas gol un mormânt,a fugit într-o noapte în iad,

și-a -ngropat lângă el un cuvânt.

locuiește într-un tril de privighetoare,peste bolta albastră de vară,

iubito, pune-i pe mormânt doar o floareși vino la mine în astă seară…

vineri, 27 iulie 2012

țară blestemată

am trecut peste carpați ca o pasăre în zbor

și-am văzut din depărtare cum se zbate un popor,peste munți și peste văi doar tăceri pustiitoare

și o vară secetoasă, dominată doar de soare,într-o stână, mai la vale, ținem țințirim de morți,

condamnați ca să se roage pe la fel de fel de porți.lângă vatra părintească

păstrăm doina sub cărbuni,dorul nostru din vecie,

ce ne vine din străbuni.din găvanele câmpiei

am vărsat numai obol,

pentru cât am urcat singuri soarele pe cerul gol.ca o țară-n părăsire,

ruine sunt peste tot locul, parc-a ars-o, blestemată, numai patima și focul,doar ființa și destinul clădite cu meșteșug,

încearcă să mai reziste, și-s trecute-adânc prin rug,

doamne, ce blestem ne paște, mai întreabă visătorul,tot cu gândul la izvoare, îngânând doina și dorul,

ce destin atât de aspru în ofrandele din grai

încât ne-ai luat și speranța pentru petecul de rai.să plecăm cu toți de-aici

căci stihia nu-i a noastră,cât mai este peste –ntinderi

pata unui cer, albastră,oare vine-apocalipsa,

turnul babel peste noi,de-notăm mereu prin grijuri,

prin țărână și nevoi?.

evul luminii e doar amintire,păunii umblă fulgerând moluzul ,

bruiați de vuvuzele ni s-a speriat auzul,și ciocârlia s-a pitit, sărmana,

tocmai în codru pe la sfânta-ana.ne vând cenușa fină de fenix,

toți voiajori având mereu un fix,strângând averi și bani pe la chimir,căci sunt aleși și unși cu darul mir

din znaga noastră și-au făcut palate,în numele dreptății, libertate…

clopotnițe în cerul grav, bolnave,își plâng durerea-n piatra de agave,

și-n despărțirea de păcat în oră,încet-încet ei pe toți ne devoră,

își scaldă ochiul în exod prin vreme,cu darul lor și-apucături viclene,o țară-ntreagă s-a făcut de bașcăcu spiritul de turmă și de gașcă.

drum de osândă urcă pelerinii către o golgotă în depărtare,

au corpul plin de răni, cu crucea în spinare,

cad din piroane cuie-nsângerate,ei, orgolioși ca toți mărunții,

privesc la pelerini, prăvale munții,otravă, arme, trucuri cabotine,

ca să le fie lor ceva bine.

luna este plină, cerul e senin,mii de gânduri grele de departe-mi vin,

fluturii de fosfor luminând vioi,e căldură mare, vara e în toi,

tu, iubita mea, unde-s ochii tăi?gânduri peste șesuri, gânduri peste ape,

unde-i gura ta ca să mă adape,ți-am uitat făptura tot visând la țară, ți-am uitat și pasul, glasul de vioară,

ți-am uitat și ochii, plini de albăstrele,dar te am , iubito,-n visurile mele…

sâmbătă, 28 iulie 2012

a venit babilonul la noi

a venit babilonul la noisă-mpartă dreptatea la doi câte doi,hăituit de spaime, am sărit în hău

și m-am zăvorât în trupul tău.cu părul fuior adânc, acoperit,

am săvârșit atunci un rit,cu frica în sânge de moarte,

m-am îmbolnăvit de singurătate,eu, trupul lui Karma, aici,

(sânii doamnei erau prea mici),rătăcit prin iubiri iluzorii,

m-au trezit dimineața doar zorii,târziu auzeam un vivaldi cântând

și eu memoram idila în gând,soarele se ridica, dragul de astru,

eu nu voiam să mor sub cerul albastru.

ascultam vivaldi cum cântă pe liră,cum umbrele zilei încet se deșiră,ce frumos e, doamne, și ce bine,

să cobori ,doamnă, tocmai din mine,să mergi prin lumile moarte, deșarte

tot mai departe, tot mai departe,prin falduri cerești de plăceri,

printre amanți tăcuți și temniceri.

mai plouă încă, timpul a băut,o băutură tare de năut,

țipete lucii prin destin roiescde-atâta dragoste și „te iubesc”.

trec clipele, în amintire curg,cum zboară albatroșii în amurg,alunecând în ploi necunoscute,prin spaime și nevolnice derute.

duminică, 29 iulie 2012

sunt poate ultimul cocor

vreme rea, vreme bolnavă,m-a transformat în epavă,

am în mine-o maladie,boală de melancolie.

mi-am făcut deja palat,cu niște pereți de ceară

și adorm singur pe-un pattocmai în steaua polară.

și visez la stele verzi,în cârciuma trocadero,

(are-un vin de nota zero)hai cu mine, de nu crezi!

cine-l bea, nu se mai scoală,stă sub piatra funerară

și-i cântă prohodu-n veci,șapte popi grași și zevzeci.

mai ascult și-un lăutar,ca venit de nicăieri,cântă seara la boieri

ce se strâng voioși la bar.

de lumea ceea de departe,atâta haos mă desparte,

încât aici mă simt ca-n rai,precum ciobanul de pe plai.

luna șuie-n piept mă doare,pe geana sufletului fals,

aș vrea să fac cu tine-un vals,doar dimineața pe răcoare.

tu dormi deja într-o oglindă,o clipă cât mai ești cu mine

și Lină dulce, lină-lindă,dispari în visele-mi divine.

acum mă văd cocor în zare,dormind pe o fregată-n zbor,

sunt poate ultimul cocorcu gusturi tandre și bizare.

luni, 30 iulie 2012

prima ploaie

prima ploaie, prima zi de toamnă,vino mai aproape, dragă doamnă,să ne vorbească amintiri deșarte,

desprinse parcă dintr-o veche carte.

ascultă glasul amintirilor târzii,o, timpule, e în zadar, nu-nvii!

privește pe perete vechiul tău portret,visând o rimă nouă la acest sonet.

târziu prin ochelari și prin paharăs-a scurs ultima zi din astă vară

și așteptăm tăcuți cu brațele târziisă reînviem din vechi tapiserii.

tapiseria noastră, veche, arde,destramă lungi poeme goliarde,

se năruie pe cerul plin de noriși mie când te văd, îmi dai fiori.

numai orpheu dă glas iubirii sfinte,prin părul tău de aur, prin cuvinteși ne-amintește cum a fost odată,

un trubadur îndrăgostit de-o fată…

miercuri, 1 august 2012

baladă autumnală

am o vârstă cât a lui homer, o familie, copii și nepoți.mulți au yahturi, mașini, avioane, amante,

eu mă laud doar cu anii care mi-au trecut pe dinainte.

am scris nenumărate versuri,toate vorbesc despre dragoste,

despre mare, codri, îngeri, lunci, viață și moarte,am cântat ca o privighetoare tot ce mi-a plăcut pe pământ.

în exilul meu sufletesc,deși sunt aproape de tine, țară,

mă simt așa de departeca și cum m-ar despărți secole de clipa de azi.

mă opresc mereu lângă un râu imaginar,să văd cum seara, culcându-se pe văi și pe munți,își pierde odată cu noaptea, în apă, primele stele.

aștept mereu soarele,un taur de foc repezit să-mpungă albastrul zilei spre infinit.

nu știu ce nume să-i dau acestei seri,mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase

care foșnesc în bătaia brizei,poate am s-o numesc baladă autumnală,

sau poate n-am s-o mai numesc deloc.

îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit,ascult pasărea codrului-

steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă de silfii din pânzele de păiajen.

bătut de raza vântului, însoțit de cerbi și căprioare,prin această luncă a potecilor rătăcite,

eu știu că aripile mele zboară spre infinitși mă trezesc noaptea sorbind un vis feeric

care-mi deschide în zbor cărări cerești.

joi, 2 august 2012

Cerule…

Cerule, Cerule, dă-mi un pic de nemurire,să mai pot trăi sub Tine,

să pot urca prin adieri de vânt,să-Ți mângâi rugăciunea cu propriul cuvânt.

sub bolta Ta albastră să pot să râd în soare,în râsul meu să fie și formă și culoare,

cuprinsul Tău e hohot de râs strălucitor,căci el îmi dă speranțe și-mi este-nvățător.

nu Te zăresc și totuși Te simt în depărtare,văd îngerii zburând cu sfânta lor vibrare,

îi simt cum mă dezmiardă cu-atâta mângâiereprecum pe Cristul nostru Îl mângâi la-nviere.

în noaptea azurată sub albul clar de lunăînima mea cu Tine-ar vrea să ste-mpreună,

vom fi ca două flăcări ce vor arde pe sus

din răsăritul falnic și până la apus.

singurătatea țese rembrantiind la stampe,cu chipul Tău pe ceruri, pe șesuri și pe ape,

adâncul întuneric se-ntinde ca un vis,iubirea mea e mare, tăcerea, un abis…

Tu porți iubirea noastră-,întregul universși eu durerea surdă a ultimului vers,

pe trepte de albastru cobor patriarhalpe cum îmi cade vremea, ca valul după val.

joi, 2 august 2012

rugăciune

trimite, Doamne, câte un înger,ca semn al depărtării sfinte,să vină noaptea pe la mine,

să-mi pice-n suflet trei cuvinte.

ard către tine, biet tăciune,mă sting și simt că nu găsescfăptura Ta cea înțeleaptă,cu chipul Tău împărătesc.

Te caut de o viață întreagăCu noaptea aspră ce Te naște,

lumea e tristă și pribeagă,dă-i dragostea de-a cunoaște.

ai pus zăgaze între noi,dar eu m-am avântat în luptăsă ne vedem doar amândoi,deși aveam o lance ruptă.

m-a oprit din cale lutuldin care-am fost și eu făcutși m-a bătut adesea vântul,

c-am fost și surd, am fost și mut.

eu caut căile luminiiși parcă văd c-ajung murindsă nu culeg decât toți spinii

pe care viața îi cuprind.

de ce-ai făcut ispită moaledin lutul Tău atât de sfântși nu te-ai arătat în cale,

să Te cunosc și să Te cânt?

sâmbătă, 4 august 2012

la cină cu nichita

am mâncat aseară cu nichitala cina cea de taină a cuvintelor,

el stătea într-un piciorși cânta din necuvinte,

era tot ca înainte,înghițea silabele pe nerăsuflate

cu usturoi, cu fripturi și alte bucate,mi-a dat și mie un os dintr-o vocală

să mă lecui de viața patriarhală,avea un ochi în frunte

și unul la picior,plângea săracul de dor,

dorul lui cel mioriticde iubire, de naturăși de orice creatură.

behăia printre silabeși mergea în patru labe,

băuse o cramă de consoane,și striga după mie: golaneee!

îi era foame de tauri, de ghindă,de piscuri, de râuri,

trăgea clopotul lunii în cer,să audă orice temnicer,

spânzura păsările de vânt,și le-nșira pe-o sfoară de cuvânt.

visa să fugă în hiperboreia,cu cărți în cuneiforme,îmbrăcat în uniforme

de jandarm provincial,în ținutul glacial.

visa coloane de pulpedin femei în piei de vulpe

și se certa cu verline,pentr-un blestemat catren.

din când în când și mai iubeape-o pajiște de peruzeafemeia lui era de ceară

căzută din țară barbară.

timp de toamnă-n derizoriu,frunze, zdențe zburătoare,

și secundele gravidenăscând tainic câte-o floare.

amintire spânzurată de gâtlejca un proscris,

tu, nichita, scriitorul,de ce,nene, n-ai mai scris?

te-ai ascuns ca și bandiții

prin bordeie de morminte,ai luat cărțile cu tine

ca să nu te ținem minte.

osul tău sculptat în piatrăștampilat cu sângele,

l-am pus cărămizi de vatră,doamne-ajută, plânge-le!

duminică, 5 august 2012

marin sorescu

marin sorescu muta zilele mereu,muta o zi neagră,înainta cu un vis,din când în când

mai muta și o nenorocire.

muta o zi albă,îneca o fericire în lacrimi.

când treceau zile cu noripoetul se îneca în erori.

a căutat la anticariat pe hegel, bărbatul,

când să-l cumpere, i l-a luat altul.

el își purta ochelarii pe ceafăca să nu facă vreo gafă,

se amesteca-n turmăsă vadă ziua cea de pe urmă.

s-a dus și pe uliță la strigat,aoooleeee-leoooce-ți e băăăă?

a ieșit sorescu-n drum, fluieră ca un nebun!

umblă noapte-n cimitirdorește varză cu carne

de ziua morților,la deschisul porților.

la sfârșit i-a luat dracul o mână,o bălăncănea pe lângă el,

dar într-o săptămână,s-a făcut miel.

a închis întâi gura,a rămas cu ochii beliți,

și-a aruncat de pe el armurași-a trecut printre faliți.

o femeie i-a-nchis pleoapele și i-a dezlegat apele.

duminică, 5 august 2012

constantinopolul

plouă peste Constantinopolo ploaie diluviană,

bazarul e sinistru fără marfă,moscheia cântă cântece profane,Edy-Kule stă singură-n cătușe

cu Brâncoveanu care-și plânge fiii.îndrăgostiții toți au dezertat,

chiparoșii se zbat pe sub potop,în ochiul hipnotizat al golfului.

delfinii, ca niște patriarhi înecați,se lăfăie în apa caldă a verii.

Bizanțul a murit demult,Stambulul este stampa nouă,

ce s-a vândut imperial,pe un parfum acum când plouă.

la Podul suspendat nu este vamă,pentru mătase și sărut,

îndrăgostiții dorm pe schele,prin ploaia de luceferi și de câini,

de parc-ar fi niște lichele,ce-au spânzurat iubitele de mâini.

ploaie multă, ploaie grea,ca o cangrenă de safire,

tot vomitând mărgăritare pe cântecele de clavire,

covoare, ceară, chihlimbar,aur, argint și marafeturi,

(au mai rămas doar trei cofeturi)s-a-nchis și ușa în bazar.

la miezul nopții un cârmacicu beregata sfâșiată,

striga de mama foculuică i-a tăiat-o o amantă.

aerul era oval,mirosea a singurătate,

numai bietul Brâncoveanumai făcea ceva dreptate.

(semiluna, un rubin,

se juca frumos pe cer,repaus de asfodele,

care-apar și care pier.)

dinspre uscat o lacrimă-n cădere,

peste Bizanțși-un șir de acadele

în lanțce se zăresc printre perdele.

luni, 6 august 2012

aplec eternitatea spre tine

aplec eternitatea spre tine, iubito,copil suav al dragostei dintâi,

aș vrea să-ntind mâna prin vremesă te -alint frumos, să te mângâi.

avem trecutu-n față și visul risipit,văpăile ș-au stins misterul, dragă,

se-ntoarce amintirea insipid,cu chipul și făptura ta întreagă.

mi-e dor de trupul tău trandafiriu,obrazul tău ca merele de toamnă

și ochii tăi albaștri ca lacul azuriu,și gura ta de fragă, dragă doamnă.

mi-ai fost povară grea și te-am pierdut,neprețuind granitul tău, fecioară,

te-ai zămislit din întrupatul lutși te-am creat a nu știu câta oară.

marţi, 7 august 2012

tu ești pământul… 

tu ești pământul meu din brodinăîn care-am semănat iubirea mea

și ai crescut ca floarea din grădinăși te-am păstrat ca pe o peruzea.

 ești cartea mea de dragoste pe veci,

de reverie, umbră și aromă,mă îngrozește gândul dacă pleciși -n urma ta rămâne o fantomă.

 

pe cât e glasul tău atât de dulce,poemul dragostei tot mai frumos,eu las urechea mea ca să se culcepe sternul tău cel cald și mlădios.

 parfumul umbrei tale mă îmbată,

cenușa lui mă face să visezla chipul tău atât de drag de fată

și te păstrez în suflet ca pe-un crez. 

miercuri, 8 august 2012 

clipa ce vine

mă bate timpul, clipa ce vine,se prăbușește spre asfințit,lumea petrece, totul devine,

și totul cade în infinit.

îmi bate vântul în vele,mi-e dor de-un senin fără nori,

de cetățile mele de stele,de zborul înalt de cocori.

mă bate timpul, steaua de sus, între ceruri și-ntre pământ,

mi-e teamă că am ajuns la apus,cu aripa frântă, cu părul cărunt.

îndreaptă-mi zborul meu liniștitpe unde zboară toamna cocorii

și fă din mine fiul iubit,s-aprind stelele nopții și sorii.

îngroapă în amintire trecutul,nu mă mai ține în ploaie și vânt,desparte-mă, Doamne, de lutul

ce se va face pământ...

joi, 9 august 2012

seceta

căldura topește orice boare,se usucă salcâmul sub cer,

firele de iarbă se roagă la soare,să nu le usuce, că pier.

e toată natura în doliu târziu,plâng plante pe vițe și-n lanuri,

s-a lăsat vara ca un pustiu,peste câmpie, pe munte, pe dealuri.

căprioara cată o gură de apă,albina, săraca, plesnește de sete,

pasărea cerului trist se adapăcu apa ce iese din pietre.

omul se uită pe cerul senin,cere la Domnul să îl adape,

„o, Doamne, din cerul prea plin,să curgă șiroaie de ape…”

joi, 9 august 2012

,

calm atic

am legănat visuri în brațele melepământul cu cerul și norii,verile calde, iernile grele

și calea lactee și zorii.

pe tine, iubito, te-am legănat,în brațele-mi aspre și blânde,

tu veșnic mi-ai adăpatdragostea frumoasei osânde.

se zbuciumă lumea și crește,se zbate magma în horbota spumii

un nou răsărit se ivește

în huietul vremii, în freamătul lumii.

vine iar toamna cea policromă,cu romanțe cântate -ngânând,

toamna cu dulcea-i aromăși cocori peste zare zburând.

toamna ce-ncearcă a ne-ntrista,cu norii grei ce cad dintr-un hău,

norocul meu cu primăvara tași cu surâsul din glasul tău.

am liniștea și calmul atice,acum când norii picură-ntruna,

privesc orizonturile sălbaticeși aștept să vină furtuna.

sâmbătă, 11 august 2012

amurgul verii

streșinile casei au rămas pustii,două rândunele au plecat departe,frunza ruginită-n bolta de la vii,

și-a lăsat recolta mustului de-o parte.

amurgul verii-n simțuri cade greu,prilej de amintiri și vechi litanii,

când vine toamna ne gândim mereuce repede ne trec prin față anii.

prin cerul sur de sticlă în oglinzimai trece umbra unei zile-n zbor,e farmecul parfumului ce-l prinzicu zborul lung al primului cocor.

rămâne stampa roasă-n ploi subțiri,iluzorii tresăriri dintr-un cadril,

ce bucură dorința-ntrgii firi,cu o romanță dintr-un cinic tril.

luni, 13 august 2012

manole, manole…

în ziua când a fost zidită ana,manole, sfântul,

și-a visat mormântulși a zburat ca un icar spre stele,cu aripi de șindrilă, fără schele,

dar a căzut și-a sărutat pământulși-acolo și-a găsit mormântul.în locu-i răsărit-a un izvor,

de-atâta dragoste, de-atâta dor,că ana lui striga mereu din zid,

de ce, manole, m-ai zidit?sunt singura icoană

sub crucea mânăstiriipe care ai jertfit-o în numele iubirii.

ochiul domnului princiarera soare pe altar,

se bucura, se desfăta

că nu văzuse-așa ceva,se terminase-n zori zidirea,sclipea în soare mânăstirea,

numai glasul anei surd,se-auzea în jur absurd:

manole, manole,zidul m-a cuprins,viața mi s-a stins,

pieptul rău mă doare, copilașul moare…

vocea lui manole grea,din fântână –i răspundea:

culcă-te ,ană,-n icoană,draga nenii, dragă ană,

că această mănăstireva rămâne pomenire

și ea va fi drept mormânt pentru pruncul nostru sfânt,

ție, dragă, la picioare,ți l-am pus pe sfântul soare

și la țâțe, romanițe,iar la cap, doar flori de mac,

la mijloc ai busuioc,iară ochii - două stele,ce cad în apele mele

și în veci ne-om revedeaaici în poiana mea.

bagă, doamne, luna-n stelesă mă duc unde mi-e jele,bagă, doamne, luna-n nor,să mă duc unde mi-e dor,

la anuța în pridvor,adă, doamne, luna-n pragsă mă duc unde mi-e drag,

foaie verde de sulfină,sunt izvor cu apă lină,

toate stelele mă-ntreabă

unde-mi este ana dragă,eu le spun că ana meas-a făcut pe cer o stea

pe cărarea ceruluila ușița domnului.

mănăstire, mănăstiretoți te privesc cu uimire

dar la rădăcina ta,am zidit dragostea meași de dorul dragei mele

plâng pietrele din vâlcele,din lacrimile de dora ieșit acest izvor…

marţi, 14 august 2012

sunt ultimul romantic

sunt ultimul romantic de serviciula ușa suprarealismului în floare,apăr poemul meu de orice viciu

ce ar putea din prag să mi-l doboare.

sunt ultimul romantic pe pământce crede totuși în iubirea sfântă,sunt glasul ciocârliei pus în cânt,

pe care toată lumea noastră -l cântă.

în părul tău de aur, o copcă de argint,cu pletele doar râuri de mătasă,te caut tot mereu prin labirint,

ca să te văd ca luna de frumoasă.

ești clopotul de schit dintre pădurece m-a trezit din visul meu divin,aveai doar unduiri de sonuri pure

cu corpul roz înfășurat în in.

numele drag ți l-am șoptit în floriși te-am ascuns în ochi ca să te știu,

te-am îmbrăcat în sute de culorisă te zidesc în sufletu-mi pustiu.

miercuri, 15 august 2012

sunt frunza toamnei

sunt frunza toamnei ce freamătă în ram, bolnavă de brume, bătută de vânt,trecător ca și ea prin vreme eram,

rătăcind între cer și pământ.

nu știu dacă frunza e vie sau moartă,din creanga bătrână, firavă,

și nu știu vântul unde o poartă,ca pe-un fulg, între tină și slavă.

stele și paseri se rotesc peste creștet,precum cocorii aleargă pe mări,

suntem frunzișul cel veșted,bătut de vânturi, rătăciți pe cărări.

toamna-și scutură mohorâtul veșmânt,amurgul se ghemuie-n vis,

suntem suflare, dar și pământ…ploaia îmi cade sub geamul deschis.

reazimă-ți fruntea pe umăr, străino,e fără întoarcere clipa de azi,

se-aude prin ploaie foșnetul, vino,s-ascultăm toamna cum cântă prin brazi.

joi, 16 august 2012

am trăit pe pământ…

Am trăit pe pământ și am iubit,Iar dacă aripa morții m-atinge,Eu n-am de nimic a mă plânge,

Voi avea un somn liniștit.

Odată cu mine nu se va stinge,Al lumii tumult în care-am trăit

Și lumea nu se va plângeC-o frunză din codru-a murit.

Aceleași ploi vor fi, aceeași nea,Același cer albastru peste tot,

Atâta simt, eu tot voi adia,Prin amintirile din țara lui Lot.

Ceva din mine va rămâne aici,Din forma mea de aer și de lut,

Voi ridica o casă de chirpiciȘi-n ușa ei eu voi rămâne scut.

Voi colinda pe vastele cărări,Ducându-mă tot mai departe,

Voi lua cu mine visu-acestei țări,De care moartea mă desparte.

vineri, 17 august 2012

crepuscul

ca un domn din bizanț cobora peste dealcu armuri și cu haine cusute de meșteri făurari,soarele toamnei, pârguit într-un galben-auriu,

freamătul lui de sfârșit de combustieîneca într-un râu liniștit, curgere diluviană,

clipele mele de taină care pluteau în abis.se lăsa amurgul peste dealuri,

lâncede litografii în culori pastelate,care veneau din zăvoaie, de pe costișă,

din munți, din cerul înalt și din sentimentele mele.toate se pierdeau într-un fum, într-o ceață

ce învăluia zarea cu o maramă turcuazdin bazarele constantinopolului

cu care se înfășoară cadânele, ascuzându-și fața.

noaptea descria umbre prin delicatul hotar mișcătoral privirilor mele și scria pe cer

un străvechi cântec al nestatrorniciei.

în orgia aceasta crepusculară tu erai lângă mine,treceam amândoi printre plopii tineri

ce ne ridicau în cale arcuri de triumf ale dragostei,eram doi regi peste această vrajă

plecați din lumea reală spre visele noastre,începusem să cântăm și să jucăm triviale menuete

cu năluci de plumb, ieșite dintr-o luciferică închipuire.era o aritmetică sentimentală

în care număram stelele, zilele și nopțile petrecute împreună,luna colerică se dezbrăca precum își arunca hainele desdemona,

era balerina care ne prezenta un spectacol fantastic,gratis, pe o scenă imensă,

la sfârșit ne făcea cu ochiul și se ascundea în perdeaua norilor.noi ne unisem într-un sărut la poarta raiului,

rege și regină culegând anatemedin frumoasa poveste a îndrăgostiților adam și eva.

ce frumos e să uiți că trăiești pe pământ,s-o iai razna acolo unde se sfârșește uscatul și marea

cu iubita în brațe, plutind prin apele parfumate ale dragostei,să-i tulburi somnolențele umărului cu buzele tale,

așa cum făceai ca liceean prin parcurile tinereții tale.

dragostea curge ca un vin vechi prin mădularele noastre,răscolind paradisuri pierdute, risipite, regăsite,

va trebui să săpăm zeci de fântâni până dăm de izvorul eiși atunci când am dat, izvorul este dulce-amar

și apa lui trecătoare ca o boare-n pragul unei răscolitoare dimineți,apoi vin amurguri de tristeți în care ne îngropăm sufletele,

ora tristă și pustie noapte în care ne lingem rănile,ca o leoaică după o cruntă luptă cu șacalii.

și totuși…din acest decor penitent ne revenim și o luăm de la capăt.

duminică, 19 august 2012

toamnă nedarnică

Deși albina a fost harnică,Aceasta toamnă va fi nedarnică,

Grădina n-a avut ugere pline,Deși au muncit multe albine.

Căldurile tot va să mai cadă,Dar mă-ntreb ce-o să mai radă.

Din pomii cu crengile joaseCulegem doar flori de mătase.

Din taina grădinii emanăUn fel de putregaiuri, de mană,

Rodul ei miroase-a pustiu,Ceva între moarte și viu.

Întorși de la munci și osânde,Nu vom avea zilele blânde,

Vom intra singuri în casăȘi nu vom găsi mămăligă pe masă.

Doar ceartă între doi politruciAcolo în cuibul de cuci,

Vom mânca antene pe pâineȘi ne va ține de foame și mâine.

luni, 20 august 2012

a stat ceasul

A stat ceasul în perete Cu limba scăpată-n gol,

Clipele îmi dau ocol,Păsări nevăzute, bete.

Sunt și dulci, dar și amare,Este noapte, e târziu,

Am uitat ca să mai scriu,Încurcat în minutare.

Dorm vocalele călare,Pe o pernă fără fulgi,

Somnule, de ce-mi alungiAmintirile bizare?

Trec ca paseri fără peneGândurile spre liman,A trecut încă un an,

Sângele curgând prin vene.

Văd cocorii iar plecând,Înșirați aerian,

Parcă totul cade-n van,Toamnele amestecând.

Sunt atâtea ereziiCând trec ielele spre rai,

Amintiri vin în alai,Doar în nopțile târzii…

Noapte neagră, peste ziTrece moartea ca un gâde,

Un ochi plânge și-altul râde,Încurcând morții cu vii.

marţi, 21 august 2012

în grădină

în grădină stau cumintedouă ciocârlii și-un graur,

peste galbene veșmintecântă glasul lor de aur.

dangătul tăcerii sunăși le-mprospătează cântul,

umbra norilor adunătoamna peste tot pământul.

nu știu încotro o poartă,ducând-o din loc în loc

și zburând o frunză moartă,risipită-ntr-un boboc.

paseri, gâze dau târcoale,peste galbenul din zare,umplând hăurile goale,ochiului ce le năzare.

și în spasm vara se zbate dând culoare iar luminii,

toamnă e pe jumătate,plâng în glastre trandafirii.

o corabie cu vise,se strecoară printre stânci

are căile deschisepeste nopțile adânci.

nuferii galbeni, curați,coama nopții o albesc

peste lac întârziațiîntr-un basm împărătesc.

miercuri, 22 august 2012

umbra norilor adună

adie-n plopi fior de toamnă,loviți în talgere de soare,se-apleacă zidul în afară,

se trag nebunii la răcoare.

în haosul lumii celestese zbat antagonice lumi,

marele univers esteun fel de spital de nebuni.

umbre negre de păduriau ascuns năluci, jivine,

se ascut dinții de uri,între hidre și canine.

anticii ciclopi din vise,trec prin ochii mei agale

și adorm în lumi închiseîmbrăcați în lanț de zale.

simt deja fiori păgâni,din fasta tragedia greacă,se-aude iar lătrat de câini,ce-ar putea să ne petreacă.

din largul cerului amvon,se roagă toți monahii lumii

și glasul lor e ca un zvoncă vor veni semnele ciumii.

cu-acoperișul învechit,și-o cruce strâmbă-n bălării

lumea asta e un schitînchisă-n tragice chilii.

frunze cad cu aripi slabe,dangătul tăcerii sună,

toamna asta-n patru labeumbra norilor adună.

ascultați cum bate vântul,răscolind pădurile,

cuprinzând întreg pământulși cum urlă urile.

cine-o să ne sape groapadacă din vis calul zboară,

cine-o să ne care apa,la a doua morții oară?

hai să ne jucăm de-a moarteași de-a viața câteodată,

ni se va deschide cartea,acolo unde ni-i dată.

joi, 23 august 2012

umbra mamei

Am tot stat în poartă, așteptând să vinăPrin amurgul toamnei mama din grădină,

Bate vântul plopii, anii trec la rând,Eu tot stau în poartă, mama așteptând.

Mă chema la cină, peste gard de porți,Rămăsese vie, singură-ntre morți,

De-acolo din poartă mă chema la masă,Era tristă mama… nu mai e acasă…

Prin genele toamnei o văd într-o stea,Mă șterg pe prosopul înflorat de ea,O aștept tot singur la masa de brad,Și privesc în goluri frunzele ce cad.

Alte toamne vin, se duc în trecut,

Chipul mamei mele se preface-n lut,Ca un zeu doar timpul e nepăsător,

Chipul mamei mele s-a făcut ulcior…

vineri, 24 august 2012

templul meu

Din silabe fac doar temple,Ca să locuiesc în ele,

Lumile să le contempleSub un roi frumos de stele.

În izvoarele-nserăriiSe-oglindesc în ape pale

Chipurile cugetăriiDe pe bolta frunții tale.

Tot privesc cum unduireaPreafrumoasei tale firi,Îmi aprinde amintirea,Trecătoarelor iubiri.

Trăiesc gustul lor amar,Ce se varsă în pahare,Și din ce în ce mai rar

Se topesc ca norii-n zare.

Cu portretu-ți înrămat,Câte nopți am stat de strajă,

Și ce vrajă, și ce vrajă…Templul meu s-a dărâmat.

vineri, 24 august 2012

alte frunze, alte păsări

alte frunze, alte păsări,trec prin soare spre apus,

alte toamne călătoare,alte căi de nepătruns.

draperiile de nori,pe urcușuri și pe pante,ne-aduc germeni viitori

și-amintiri despre amante.

un ochi în vârtej de foc,fluturând doar c-o aripă,

în sinistrul nostru joc,s-a oprit din zbor o clipă.

ce mai dulce și desfăt,cu-așa daruri minunate,

cărnurile-ți de omăt,

balsam de singurătate.

zbor albastru de coral,îngeri înbrăcați în salbe,pânze nude de Chagall,despletesc năuce ape.

glasul timpului se stinge,lacrima cade-n deșert,

timpul, dragă, ne învinge,în acest secol incert.

sâmbătă, 25 august 2012

de ce?

De ce-mi răsai, femeie, din pânza de chenar,Atâta de frumoasă și cu atâta har?

De ce-mi răsai din zbucium și dureriDin vraja timpului și-a lumilor de ieri?

În ochii tăi sunt veșnice fântâniDeși brățări de aur îți sună peste mâini.

Femeie, dulce, tristă, de demult,Îmi pică-n suflet plânsul ce-l ascult.

Te văd prin ceață într-un trist amurg,Privesc cum valuri, pletele îți curg.

Aveai atâta farmec și-atâta har și duh,

Cu ochii mari și umezi pierduți peste văzduh.

Sub gene lungi de taină și zefirAveai obraz ca mărul, miros de trandafir.

Și mai aveai, femeie, pe vino-ncoa mereu,Încât la despărțire mi-a fost atât de greu.

marţi, 28 august 2012

a venit toamna

a venit toamna, ceva difuz,un bal ca la carte,

vântu-mi răzbate-n auz,un tangou de departe.

dansează frunza, o știm,pe-o placă uitată, tangoul,

în sufletul nostru intimîși prelungește ecoul.

cerul e negru, de scum,parcă am pictat numai vânt,nostalgia noastră de-acum,

a rămas doar în cuvânt.

aceeași rămâi numai tu,împietrită în amintire,

ca o rază de soare ce nu

a-nceput luminoasa rotire.

plutește în ceață prin vis,zâmbetul de pe buzele tale,cărările ce ne-au deschis,covoare pe roșii petale.

azi te revăd ca prin fum,atunci o pasăre zburase,ai venit peste mine acum,

învălurită-n mătase.

miercuri, 29 august 2012

Sfinxul 

Sfinxul doarme pe nisipuri,Fiind mereu bătut de vânt,Rege peste vaste timpuri,

Între ceruri și pământ. 

Sfinxul pe buză de lună,Stă la margini de cuvânt,

Când încearcă să-l răpunăNumai spicele de vânt.

 El putea să fie-o stea,El putea să fie  scrum,Arzând  de asemenea

Precum dorul meu acum. 

Numai creanga visuluiI-a dat aripi ca să zboare,

Deasupra abisului,Printre timpuri călătoare.

 Sfinxul surâde prin vreme,

Prin nisipuri mișcătoare,Parc-ar vrea ca să ne cheme

La o lume viitoare. 

Piatra lui nu stă pe piatră,Când se va fi stins demult

Nimbul vieții ca o vatră,Fulgerat doar de cuvânt.

 Masca lui o să ne cheme

Într-un sângerat apus.Când răpus de-atâta vreme,

În mister va fi ascuns. 

joi, 30 august 2012

tu n-ai știut

tu n-ai știut să legi descântecul de veșnicie,

te-ai tot jucat ca frunzele prin toamnă,dintr-un fior

tu ai făcut vioară,peste amurguri roșii

de cristal.

ce a rămas a fost tăcerea,pe lespezile

moartelor fântâni,

destinulne-a golit veșnicia

preaplinuluiși-am rămas ancorați

neperecheîntr-o oază de veghe.

patima a cerut totdeauna răspuns,dar tu l-ai ascuns…

vineri, 31 august 2012

am trecut rubiconul

am trecut rubiconul,cenușile s-au stins,

mă bântuiela ora din adâncuriîntoarcerile-n vis.

păcatul și chinul,din marea trecere

dorul și visulo să ne secere.

oasele timpului,turn de flaute,în gâtul morțiio să ne caute.

scutur sunetele-nploaie,

stele vii,

în colivii,vreau dulceața 

altor apesă-mi adape,

dorul de melancolii.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

amurg de toamnă

amurg de toamnă presărat cu aur,în liniști de-nceputuri nemișcate,

turnat pe pânză de un meșter faur,ce răspândește-n jur singurătate.

amurg de toamnă, sumbru, de metal,imensul meu rotund de întuneric,cu plopi înalți și stele de cristal,

cu luna ce zâmbește-așa himeric.

îmi vin în minte pământene vise,dintr-un trecut ce s-a-ngropat în timp,

din dulcea lume cu armuri închise,al altui întomnatec anotimp.

în ochiul linxului cu-argit topit,

ce stăpânea întinderile apei,tu-n astă seară iar mi te-ai ivit,

mișcând o lume peste dosul pleoapei.

duminică, 2 septembrie 2012

adolescență

adolescență, te văd prin fundul vremiiprin lumea ireal de adâncă,

privesc la tine parc-aș fi într-o sală de cinematografla un film cu ploi și toamne,

cu iubite și jocuricu baluri și chermeze,cu maniere-nvechite,

care curăță semințe și le-aruncă pe jos,privesc la cuplul nostru patetic,

când ne țineam de mână ca doi copiiși reciteam versuri din eminescu,o adolescență mâncată de moliicu patefoane și chitare electrice,

cu chaplin și garbo,un fel de grafitti pe toate gardurile,

cu stalin, lenin, marx și engelspe toți pereții,

orele roșii în amurg când te-așteptam

pe lângă plopii fără soț,și ne iubeam și ne uram,și ne uram și ne iubeam,

ca doi nebuni din balamucc-un dor de viață rupt din rai,și te strigam, și mă strigai…

înfigeam colții în vis, credeam că asta-i veșnicia,așteptam clopoțelul să sune,să ne vedem, să ne zâmbim

și pe furiș să ne privim,și uite-așa ne trecea ziuași ne-apuca melancolia.

vântul așeza ouă pe gheață,bătând în cutiile de conserve,

timpul trecea, ora băteași clipa iar ne despărțea.

din ceasuri iar cădea rugină,flașnetarii cântau pe stradă,

duminica la promenadă,și noi pe bulevard în doipărea că suntem doi eroi.

ne-apuca noaptea-mbrățișați,pe lângă garduri sau mansarde,

din lună cădeau litere de viscu mirosul lor metafizic,

treceau pe lângă noi accelerateși noi ne sărutam pe săturate.

aripi de ceață, zilele treceau în amorțire,muncitorii veneau la paradă,de 1 mai în marea mascaradă,

sburau baloanele pe susși steagurile fluturau în vânt,

noi stam mereu în primul rând,vedeam socialismul triumfând,mai mârâind, mai înjurând…

neștiind a trăi, ascultam înlemniți,

cum trage noiembrie la moarte,cum vine iarna cu morții,

peste deal, peste ape,ca o fată morgana aproape.

adolescență, te văd prin fundul vremii,cântând prin ploaie, ud leoarcă,ce departe ești, ce aproape sunt,

dacă dragostea mea rece o să te sece,totul e vânare de vânt, totul va trece…

ți-am sfâșiat mătasea, iubita mea, la poartă,și nu știu ce vedeam în marii ochi ai tăi,eram nebuni atuncea, eram copiii răi,

căci cesul prăfuit s-a preschimbat în soartă.

luni, 3 septembrie 2012

altă toamnă

altă toamnă, temenele,fluturi dulci de catifele

ce mănâncă din dantele,și ne ningefrunzele,

paseri flaminge,și le bat vânturile,

adunând gândurile.

la pustie și la schit,clopotele-au ruginit

și un popă tot ne mintecum stau morții

pe morminte,îmblânzind nălucile

și vopsindu-și crucile.

pe cer un mire virgin,

a murit lângă un crin,și la el la-nmormântare, lume din două hotare.

plouă frunze, plouă gânduri,

trec cocorii rânduri-rânduri,

toamne vin și toamne trec,

trece timpulși eu trec,

mi-a venit cuvântpe vânt

și pe lună o minciună,cum că viațae străbunăși nu moare

cum vrem noi,printre frunze, printre ploi.

culori, arome târzii,ce vin din copilării,

carnavaluri de cristaluri,

vântul dulce de zefir,cu miros de calomfir,toate prăbușite-n vis,într-un orizont închis.

marţi, 4 septembrie 2012

pan

în poiene de pădurepan dansează peste frunze

cu femei pline de draci,în poiene de pădurese-aud cântece ecou,

luna bearcă spânzuratăpe-o creangă,

drept mantou.pan dansează nebunește

c-o budelcuță de vin,mi le ia, mi le-nvârtește

și femeile, regește,i se-nchin.

la petrecerea absurdăși homer,

bea potirul cu leurdăpân la cer.

pan, cu cinci femei la dans,

sprijine cerul cu mâna,dans rotund,

ce ține cu săptămâna.s-a rărit de toamnă codrul,

luna sabie se face,pan începe iar să joace,

ca nebunul.

sparge pan butoaiele,curg pe gât țurloaiele,

joacă mangafalele,ridicându-și poalele,

sunt libații dintr-o lume,ce-a luat-o demult la vale,

chiraline, mascarale,deșuchiate, hangarale,

tanțe cu ilicul rupt,ce pe bietul om l-au supt.

…în mijlocul astei toamneîl jelesc doar două doamne,

știrbe și coclite foc,a avut și pan noroc,

altfel rămânea stingher,se ducea singur la cer....

miercuri, 5 septembrie 2012

vino să ucidem șerpii

pe cer un corb doarme ca un prințal ploilor de toamnă,

desdemona, du-te la crematoriu,caută cutia cu cenușa iubitului,dă-i drumul în vântul toamnei,

imaginează-ți că din ea au răsărit stele,

din stele vise,zăvorăște-te-n ele,

te-ai născut din marea singurătateca o hrană a fricii de moarte,

îmbrățișază această splendoaresub care ți-ai trăit visurile...

amurgul își mișcă pleoapelepe trupul tău de catifea,

lăncile soarelui îți trec prin călcâie,inima s-a pietrificat,

vino mai bine să ucidem șerpii.

corbul acela care doarme, se va trezi…

miercuri, 5 septembrie 2012

gotic târziu

toamna alunecă pe frunze,un gotic târziu printre raze difuze,

feștilele ard printre braziși rozele moarte cad la pământ,

ard pletele blondede fete pe cer,

ducând cu ele povești de iubire,se rup printre pomi goluri de întuneric,

se-aude departe un cântec suav,baladă de toamnă târzie,

flaute dulci ce deschid tăceri

pe gânduri de taină.

fire putrezite, mătăsoasede păiejeni

legând o mătrăgună de alta,au împânzit balta,

apele privesc spre cer,aud prin întunericcum râurile plâng,câmpii de teamăși mori de vânt,

doar în cuvânt…a plecat și Don Quijote acasă,zeii se trag spre bătrâna vatră,

iluzia surâsuluimoare pe o petală de trandafir.

joi, 6 septembrie 2012

din amintirile unui fost copil

(prozopoem)

…priveam pe fereastrăcum agonizau frunzele salcâmilor

în pragul serilor de vară,priveam în zare și nu vedeam decât

pete roșii și verzi peste un cer de sticlă,în timp ce în casă ascultam cum se așează liniștea

ca o carapace de broască țestoasăpeste toate trăirile mele.

eram singur și mi-l imaginam pe Dumnezeu lângă mine,

(mama îmi spusese că se întrupează în spirit și e nevăzut,dar El este peste tot)

priveam prin casă să văd o luminăpe care o văzuse și mama

atunci când i se arătase moartea bunicului,o steluță care zburase dintr-un colț al casei în alt colț,

și-i arătase că în casa noastră se va întâmpla ceva, poate moartea lui tata care încă mai se lupta cu dușmanul

la Cotul Donuluisau moartea bunicului pe care o prevestise doctorul Walter

care ne spusese că trebuie să ne obișnuim și fără el,stăteam singur ore întregi

pe întuneric și-mi imaginam alte lumi nepământene,și, când venea mama de la muncă,

câteodată pe la miezul nopții, mă trezeam din visările mele speriat

și în locul ei, îmi era frică să nu fie lupul din povestea cu capra cu trei iezi,

și să mă înhațe, ziceam că sunt prea tânăr să mormâncat de această sălbatecă fiară care mi-a populat toată copilăria.

abia când îi descuiam ușa și o vedeam, mă linișteam,venea peste mine un calm atic,

inima se oprea din bătăile ei năbădăioase,fața căpăta altă culoare

și gândurile se linișteau ca o apă limpede.urma masa tăcută

cu lacrimile mamei pe care i le vedeam, deși mă prefăceam că nu i le observ,

ofta și se rugasă ne țină Domnul sănătoși pe toți,

dar, după masă, mergea în camera bunicului și bolborosea ceva,

erau poate ultimele ei cuvinte schimbate cu tatăl,căci mamă nu avusese,

murise la un an și o lăsase de țâțălepădată pe niște scutece.

luminița a mai apărut o dată,s-a plimbat prin întuneric de la un colț al camerei la altul

și mama a înțeles că bunicul va muri.el o crescuse, el o înbrăcase și o încălțase,

el meregea cu ea pe la femeile lăuze să sugă,el o dusese de mână la școală,

el îi fusese și mamă și tată,și acum gata, se rupea filmul,

cum se rupe orice film,bunicul a murit primăvara când înfloresc ghioceii,

lume multă, mama strigă și plânge,

lumânări, popa, drumul spre cimitir,pomana, apoi avioanele anglo-americane

care se duceau spre București sau Ploieștisă se descarce de bombele lor,

făceau tumbe pe cer sau desenau ouă ,după care via București.

tata venise în retragere de la Cotul Donului și se angajase sergent de stradă la București

să nu-l mai mobilizeze și în vest,intrase din lac în puț,

căci Bucureștiul devenise un fel de Sodomă,pisau anglo-americanii la el

zi de zi, ceas de ceas,zicea tata că blocurile deveniseră un fel de mormane

de pământ cu gurile căscate spre cer,linii de tramvaie încovoiate

și mașini aruncate pe acoperișuri de suflul bombelor. tata nu murise la cotul Donului și venise să moară în București,

mama era din ce în ce mai îngrijorată,după doliul bunicului căzuse într-o apatie vecină cu moartea,

noi, copiii, treceam pe lângă aceste timpuri nepăsători,ne vedeam de jocurile noastre

care, odată cu ieșirea primăverii, deveniserăsingura noastră preocupare…

ne bucuram când anglo-americanii ne dădeau beteală albă să împodobim miresele cu ea.

(mai târziu am aflat că beteala era împotriva radarelor)semnat, nelu.

vineri, 7 septembrie 2012

stampă autumnală

o pasăre de aramă plânge pe cerul toamnei,pârâul murmură-n vale

scurgerea vremii,un pițigoi numără

puzderia de frunze

care cad doborâte de vânt,a trecut prin grădină toamna îmbrobodită,

ca o femeie în doliu după iubitul ei,

a lăsat miros de ambră coptă la soare,

amurgurile se țin lanț și nopțile cad ca niște viciipeste sentimentele noastre.

toamna are nuri, încă se mai uită bărbații după ea,

e rumenită, cu sânii plini,doldora de pasiuni,

făcând cu ochiul trecătorilor,e neliniștită,

își biciuiește singură trupul cu pasiuni surde,

în cumpăna serii îi trec prin memorieînmărmurite măști, frunze-agonizând

și vise de lut ascunse-n păcat,bate vântul de metal,

tăind-o orizontalși în visu-i ne-ntreruptvălul alb ea și l-a rupt.

privind la umbrele de ieri,aștept uitate primăveri.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

deși e toamnă…

deși e toamnă și e trist,tu îmi zâmbești ca primăvara,

în ochiul tău de ametist,crește albastră, lăcrimioara.

vreau să culeg din neculesispita de pe buza ta

și să m-aleg din nealesc-un zâmbet…sau așa ceva.

din ne-nviați vreau să-nviez să-ți fur o pleapă și un ochi,

se te dizolv, să te creez,în lume să nu te deochi.

să ne vedem curând venindpe o potecă solitară,

să ne iubim așa cu jind,cum ne iubeam întâia oară.

iubirea ta să fie rit,sub cerul toamnei ce ne leagă,

cu sufletul întinerit,să bucurăm o lume-ntreagă.

luni, 10 septembrie 2012

am învățat

am învățat că totul curgeși heraclid avea dreptate,

toate au un început și un sfârșit,

când am rămas eu cu mine însumi,singurătatea mi-a prins bine,

am învățat că prietenia este rară,fuge când o cauți

și vine când nu mai ai nevoie de ea.am învățat că bogăția te face egoist

și sărăcia te înnobilează.am învățat că iubirea nu e eternă,

după iubiretriumfă biologicul din noi.

am învățat că darul trebuie prețuitnu pentru ce conține

ci pentru gestul celui care l-a făcut.am învățat că trebuie să învăț toată viața

ca să mor tot neînvățat,am învățat că trebuie întotdeauna

să prind trenul șansei,dacă l-am pierdut odată,gările vor deveni pustii.

am învățat că adevărata învățăturăți-o dă viața, nu școala,

dar și fără școală nu ai nicio șansă.am învățat că drumurile vieții

sunt mereu întortochiate dar trebuie să le alegem cu grijă,

eventual să le bătătorim noipentru a ajunge la liman.

am învățat că omul în singurătatee ca trestia pe pământ.

am învățat că dumnezeu este în noiși deavolul este în afara noastră,

când iese dumnezeul din noi, intră deavolulși ne răvăcește sufletul.

am învățat că între inimă și rațiunetrebuie să-i dăm intietate rațiuniipentru că inima adesea ne înșeală,

am învățat că filozofia e pierdere de timp,am învățat că aurul este metalul dracului,

când îl ai, nu poți dormi noaptea de grija lui.am învățat să iubesc cu măsură,

când iubești prea mult, primești prea puțin sau deloc.

am învățat să fiu copil toată viațaca să nu îmbătrânesc niciodată.am învățat că sfatul părinților

nu se potrivește niciodată cu dorințele noastre.am învățat că timpul este singurul învățător

care ne călăuzește toată viața,învățăm greșind și greșim învățând.

am învățat de la pomi tăcerea,de la furnici și albine hărnicia,

de la păsări avântul spre infinit,de la oameni lașitatea, prostia, invidia,

și tot răul de pe pământ,de la animale mugetul durerii neîmpărtășite,

ele știu să moară, fără a fi compătimite,am învățat cumpătul de la sfinți,

am învățat să sper mereu, speranța e motorul vieții,

dum spiro, spero,dar speranța trebuie ajutată.

am învățat să nu mă bazez pe noroc,norocul e orb, cade pe cine nu te-aștepți.

am învățat că trebuie făcute toate la timpul lor,când ai amânat un lucru

e semn că îl vei termina târziu sau deloc,și am mai învățat

că sfaturile nu se prind de omdacă nu sunt însoțite de exemplul personal.

marţi, 11 septembrie 2012

când ramurile toamnei

chiar dacă toamna astaîncearc-a ne-ntrista

privesc la primăvara din tinerețea ta

și dacă cineva ne-ar face numai rău

privesc la ochii-ți limpezi și la surâsul tău.

ascult la trilul dulce din glasu-ți diafan,

ce farmecă auzul celui mai rău profan,doar crînulețul gingaș al dulcelui tău braț

ar fi de-ajuns pe viață a-l strânge cu nesaț.

când ramurile toamnei se-apleacă tremurat,

îmi trece așa prin minte un zvon îngândurat,

cum că te-aș pierde,dragă, în timpul de demultși-ți caut iar surâsul

și vreau să ți-l ascult.

și azi mă-ntreb, iubito,de unde-ți culegeaiacest surâs gingașal chipului bălai?

răsai acum din zbucium și dureri

să-mi amitești de-apururide zilele de ieri.

miercuri, 12 septembrie 2012

toamna bearcă

toamna bearcă a venit din senin parcă

cu bătaia ei de vânt.

frunze moarte, aiurite,cad așa îngălbenite

spre mormânt.

umbra lunii care urcăca o semilună turcă

cade tristă pe pământ.

și în orele tăcute,în taraf de alăute,

se aude-un dulce cânt.

doi cocori întârziați,cam blazați

au ieșit ușor din rând.

numai inimile noastrecată zările albastre,

întrebând…

joi, 13 septembrie 2012

să nu mă părăsești

să nu mă părăsești pe veci,să nici nu vii, să nici nu pleci,

rămâi în rama ta mereusă nu te părăsesc nici eu.

să te rotești mereu pe cer,prin aștrii nopții ce nu pier,să te confund mereu cu luna

ca să-mi fii dragă-ntotdeauna.

aș vrea să mă rotesc cu tineîn lumile-adolescentine,

și să trăim și tu și euaceșlaș basm mereu, mereu…

fiorul limpede-l păstreazădoar din privirea ta o razădin ce a fost, alege-acum,

tot ce în noi a fost mai bun.

și dacă printre anii grei

ai strălucit mereu prin ei,te chem mereu a câta oară,neprihănita mea fecioară.

să nu mă părăsești pe veci,să nici nu vii, să nici nu pleci,

în umbra serii când se lasăsă fim în doi, mereu la masă.

joi, 13 septembrie 2012

și visele pieriră…

o frunză-ndoliată,urmarea unui gând,

pe semne iar e toamnă,cu sufletul plângând.

foșnea lumina serii,pe undeva pe sus,

vărsa culoarea mieriio lună spre apus.

se-auzea un clopottreceau spre ape cerbii,

era că nu mai potsă pască firul ierbii.

se aplecau spre mal,sălcii să se adape,

cu fiecare val,făceau oglinzi pe ape.

pe seară ne primiră,sub galbenul frunzar,

pe mine cu o liră,pe tine c-un pahar.

băurăm din licoareacea dulce și amară,

pe iarbă unde boarea,cădea întâia oară.

pe acel țărm închis,cântarăm cu o lirăromanța unui vis.

și visele pieriră…

vineri, 14 septembrie 2012

câteodată

câteodată delirez în cuvinte,mă predau ca soldatul pe scut,

câteodată viața mă minteși mi-e dor și-aș muri-n absolut.

câteodată delirez în cuvinteși mi-e foarte drag să trăiesc,

câteodată îmi aduc amintecât de mult, viață, te iubesc.

câteodată mă-mpinge-afară,timpul desfrunzit și ciung,

aș vrea să înfloreasc-a doua oară,deși sunt condamnat pe rug.

câteodată rugul se aprindeși-n jurul meu totul mă arde,dau foc la zborul de cuvinte

în marșul nupțial din noapte.

câteodată te caut prin gândși te găsesc într-o floare,

te-aud câteodată plângând,și nu știu de ce plângi tu, oare.

făptura ta nu pot s-o prind,să te păzesc ca pe-un tezaur,

sunt încurcat în labirint,privind la părul tău de aur.

îmi cazi în liniști verticale,peste trecutul meu de lut,

și chipul tău îmi dă târcoaleși te visez în absolut.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

între iad și rai

între iad și raicineva mă strigă:

mai stai!aici pe pământ,

se trăiește mai bine,creștine!

vezi fel de felde minuni,

fluturi, păuni,oameni nebuni,

femei lasciveși dive.

și mai vezistele verzi,o nevastăproastă,

o putoare nespălată

pe picioare,cu parale.la biserică

popa-i pune

piedică,și-i pune

patrfiru-n cap,după dulap.

luna trecedesmățată,

doar cu chipul ei de fată,cu țâțe

de cremene,care par

să-i semene,și cum fuge,

mândra lună,un flăcău

o ia de mână,și o duce

pe o cărare,dispărând

în noaptea mare.

pe pământ tu vezi de toate,vezi pe stradă,

o grămadăde mojici

înfierbântațicare fură portofele,

lănțicuriși cu inele,de la dame,frumușele.

intri-n casă, vrei, nu vrei,

tu dai de antena trei,de ciuvică și de dana

ce toarnă minciuni

cu cana,că băse e terminat,

n-a dormitși n-a mâncatde când este suspendat.

victor și cu crinișor,joacă rumba

într-un picior,se țin amândoi

de mână

ce departe-i prima ninsoare,acum poate-i râul din cer

care curge spre izvoarepână ce seacă și pier.

pădurile visează și dorm,îngropate printre stânci

scuturând frunzele-n somn,din visele lor adânci.

cocorii-n alaiul de vrăbii.au plecat în pelerinajaripile parcă-s săbii,cu fragilul lor penaj.

vin mocani cu coviltire,cu poșircă iar prin sat,hai la mere și la pere, „să vă dea maica pâsat”,

și opresc pe la răspântii tot strigând în gura mare,ia poșirca, neamule, pentru câteva parale,țața lelea sare iute cu o tigvă goală șanțul,

dă-mi și mie, măi mocane, o oca ca să-ți dau sfanțul,umple lelea tigva mare cu lichidul roșior

și se-ntoarce bucuroasă, intră-n curte binișor,cheamă trei copii din casă, le dumică mămăligă

umple burta puradeii de mălai și de poșircă.

FRAGMENTE DIN TRAGEDIA VEACURILOR

am visat că m-am suit cu târnăcopul pe Acropolesă dărâm ultimele ruine ale antichității,

m-a întâmpinat mânia lui Ahile și mi-a amintit de odiseia lui Ulise,

rege al Ithacăi, care a rătăcit pe mări timp de zece ani,trecând prin nenumărate peripeții,

până ajunge acasă și-i omoară pe pețitorii soției sale ,Penelopa.,,vreai să ucizi toată această poezie?”-m-a întrebat Ahile.

Apoi am auzit ca prin minune pe frumoasa Safo:„Iarăși hora stelelor își ascunde

strălucirea frunții când luna crește,

risipindu-și, plină, lumina pesteNegura lumii.”

”Prietene, îmi zice Aristotel, aici s-a născut tragedia și comedia,

aici domnește Zeus, Apollo și Athena,dacă dărâmi Acropole, dărâmi civilizația

și naști haosul!”din Samos Pitagora îmi spune că divinitatea

se identifică cu„sufletul lumii”,sufletul este nemuritor,

dar întemnițat în corp și contaminat cu toate impuritățile,va plăti păcatul reîncarnării…

omul trebuie să respecte limita, adică ordinea și măsura.

Partenonul este dărâmat, le-am spus, lumea s-a schimbat,doar turiștii mai calcă acest pământ să vadă ruinele

unei societăți care s-a destrămat demult.Fidias, care stătea ascuns după aceste ruine,

mi-a relatat că el a fost conducător al lucrărilor Partenonului,bronzul, fildeșul și marmora au luat viață din mâna lui.

„ Nu ditrugeți Partenonul!”Heraclit: totul curge…

…adică viața curge, timpul curge, dragostea curge……totul are un început și un sfârșit…

am aruncat târnăcopul jos și am privit în zare.Platon: „Lin lângă pinul alpin, umbritor și cu limbi foșnitoare,/

Fă-ți călătorule drag, un popas, căci sub brizele mării/Curge-un izvor cântăreț, cu plăcute volute de flaut,/

Unge-ți cu cântecul lui ostenelile genelor tale”

apoi m-am trezit în Roma lui Nero în flăcări,ardea Palatinul, Capitoliul și întreg Forul,

Nero se plimba pe malul râului îmbrăcat în negru,admira acest peisaj ca un nebun fericit,

unde ești Seneca să oprești această barbarie cu condeiul tău?Cicero, trezește armata stoicilor, că dacă dispare Roma,

dispare lumea……și lumea n-a dispărut…

Ovidiu la marginea imperiului, exilat:

„Eu zac aicea, lânced, la marginile lumii,Și-n mintea mea răsare tot ceea ce-am pierdut.

O, toate-mi vin în minte…Dar tu le-alungi pe toate,Tu, dulcea jumătate a sufletului meu!

Cu tine stau de vorbă și glasul meu te cheamă,Nu-i zi și nu e noapte cu tine să nu fiu”.

au rămas ruine peste care a venit un mileniu de întuneric,s-a zămislit o altă lume sub semnul spadei și crucii,

crucea a învins, popoarele s-au mișcat , Biblia a devenit cartea de căpătâi a creștinilor,

adică cuvântul adevărului pe care-l îngropase Satana…Iisus renaște în mii de fețe pe altarele lumii,

a apărut în Anglia „luceafărul reformei” John Wycliffe,care a dat un nou început: reformarea întregii creștinătăți.

apoi au venit ereticul Hus și Ieronim, Luter,reforma s-a întins ca o molimă în Germania, Fanța,

Calvin, Țările de Jos și Scandinavia…

Anul 1789, revoluția francezăFranța, singurul stat care a declarat prin Decret

că Dumnezeu nu există.