Tulburarea de spectru autist

Autismul este o tulbuare secundar de natur psihogenetic, caracterizat prin disfuncionaliti la nivelul proceselor i funciilor psihice, ce afecteaz dezvoltarea limbajului, capacitilor de nvare i relaionare, manifestat prin tulburri acionale i comportamentale.Termen formulat la nceputul secolului, n anul 1911 de catre B. Bleuler, n lucrarea Grupa schizofrenicilor, provide de la grecescul autos ce se poate traduce n limba romn prin sintagma eu propriu sau adjectivul de ntrire nsui.

AUTISM, excesiv nchidere n sine, ducnd la o desprindere de realitate i la o intensificare a vieii imaginative. L. Kanner a descris, n 1943, sub , numele de autism infantil precoce, o form de psihoz a copilului. Acest sindrom, care se observ mai adesea la biei dect la fete (de dou pn ia patru ori mai mult), poate s apar extrem de timpuriu (nainte de vrsta de 2 1/2 ani). Se disting dou trsturi eseniale: nchiderea n sine i nevoia imperioas de a nu schimba nimic. 1) nchiderea n sine se traduce ndeosebi printr-o totala indi feren fa de lumea exterioar. Copilul se comport ca i cum ar fi n permanen singur, se leagn, se balanseaz de pe un picior pe altul, se joac eu minile, sare pe vrfurile picioarelor, se nvrtete de jiu mprejur etc. 2) Rezistena la orice schimbare se manifest mai ales prin activiti ritualiz.ate (de exemplu, aezarea vemintelor n aceeai ordine) sau repe tarea perseverent a acelorai jocuri. Copilul autist, pierdut n activitile sale stereotipe, evolueaz ntr-un univers privat, cu repere stricte. Aceast ndeprtare de lumea noastr, care interzice orice frecven tare a mediilor colare normale, ba chiar i orice achiziie intelectual, condi o situaie deficitar grav si ireversibil