Subiectul 1 fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

Expuneti concepult criminalistic al procesului de fixare a mersului si rezultatelor cercetarii la fata locului

Procesul-verbal, principalul mijloc procedural de fixare a rezultatelor acestui act iniţial de

urmărire penală, trebuie să reprezinte o reproducere fidelă a întregii activităţi desfăşurate la faţa

locului, a tuturor urmelor şi mijloacelor materiale de probă descoperite cu această ocazie.

în afara condiţiilor de fond pe care trebuie să le satisfacă orice proces-verbal încheiat de

organele judiciare, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :

- să fie obiectiv ;

- să fie complet;

- să se caracterizeze prin preciziune şi claritate ;

- să fie succint, să fie redactat într-o formă concisă, concentrată, cerinţă care nu trebuie să se

realizeze în dauna caracterului său complet.

b) Potrivit dispoziţiilor articolelor 131 şi 91 Cod procedură penală, procesul-verbal de

cercetare la faţa locului, în cele trei părţi ale structurii sale, trebuie să cuprindă :

în partea introductivă a procesului-verbal se consemnează acele date ce atribuie caracter

oficial acestui act procedural:

- locul şi data efectuării cercetării;

- numele, prenumele şi calitatea celor ce participă la efectuarea cercetării, cu precizarea

denumirii organului de urmărire penală sau a instanţe: de care aparţin;

numele, prenumele şi calitatea experţilor, specialiştilor şi tehnicienilor, precum şi ale

martorilor asistenţi, ci: indicarea adresei la care locuiesc ,

- Temeiurile de fap* şi de drept care justifică deplasarea organului judiciar la faţa locului;

- ora începeri cercetării la faţa locului;

- cînd cercetarea se efectuează pe un teren deschis, menţiuni cu privire la condiţiile

meteorologice şi la condiţiile de iluminare existente;

- precizarea dacă părţile au fost citate şi dacă acestea au fost prezente;

-menţiuni dacă învinuitul este sau nu prezent, iar în cazul absenţei acestuia, dacă e

reprezentat şi de către cine anume.

în partea descriptivă a procesului-verbal se consemnează toate activităţile întreprinse, în

ordinea efectuării lor, toate urmele şi mijloacele materiale de probă descoperite cu această ocazie.

Această parte debutează cu descrierea detaliată a locului unde s-a comis infracţiunea, sub

următoarele aspecte : amplasarea locului în raport cu vecinătăţile sale, întinderea locului supus

cercetării, situarea locului în raport cu punctele cardinale precum şi faţă de anumite repere naturale

fixe mai apropiate (imobile vecine, străzi etc), căile de acces. Cînd se efectuează în încăperi se va

descrie ambianţa acestora . pereţii, duşumeaua, tavanul, uşile, ferestrele, starea încuietorilor, obiectele

de mobilier, amplasarea acestora, etc.

Un amplu spaţiu se acordă descrierii detaliate a urmelor, mijloacelor materiale de probă şi

obiectelor descoperite cu această ocazie.

Urmele vor fi descrise sub următoarele aspecte : natura acestora, locul unde au fost

descoperite, raporturile de distanţă dintre diferite urme, distanţa dintre acestea şi obiectele principale,

starea în care se prezintă, procedeele şi mijloacele tehnico-ştiinţifice utilizate la descoperirea,

ridicarea şi fixarea acestora.

în ceea ce priveşte obiectele descoperite se vor menţiona următoarele : natura, felul

obiectului, forma,, dimensiunile, culoarea, particularităţi de construcţie, anumite caracteristici, cum ar

fi, locul unde au fost găsite, raporturile de distanţă dintre acestea, starea în care se prezintă, etc.

Tot în această par*e a procesului-verbal se menţionează aşa-numitele împrejurări negative,

precum şi obiecţiile şi explicaţiile celor care în diverse calităţi au participat la această activitate :

martori asistenţi, experţi, specialişti, tehnicieni.

Atunci cînd cu ocazia cercetării la faţa locului s-au efectuat şi alte activităţi (ascultarea

învinuitului sau inculpatului, a părţii vătămate, a martorilor), declaraţiile acestora se vor consemna în

acte procedurale de sine

stătătoare, aceasta pentru a nu se încărca inutil conţinutul procesului-verbal de cercetare la

faţa locului.

In partea finală a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, se

menţionează următoarele elemente :

- care anume obiecte şi urme descoperite la locul faptei au fost ridicate, ce mijloace şi metode

s-au utilizat la ridicarea acestora;

- ce măsuri s-au luat cu privire la victima infracţiunii, cu privire la cadavru, la autovehiculul

distrus etc;

- ce genuri de fotografii, filme şi videofonograme judiciare s-au

efectuat;

- dacă s-a întocmit schiţa locului faptei;

- dacă s-au făcut experimente judiciare şi ce rezultate s-au obţinut;

- ora terminării cercetării la faţa locului.

Procesul-verbal de cercetare la faţa locului va fi semnat pe fiecare pagină şi la sfîrşit toţi cei

care în diverse calităţi au luat parte la efectuarea acestei activităţi : organul judiciar, martorii asistenţi,

experţii, specialiştii şi tehnicienii, învinuitul sau inculpatul ori apărătorul acestuia.

2) Schiţa locului faptei

Schiţa reprezintă o modalitate de reprezentare grafică a locului infracţiunii în ansamblu, a

poziţiei obiectelor şi urmelor, a raporturilor de distanţă dintre acestea şi are menirea de a ilustra

constatările cuprinse în procesul-verbal şi de a întregi celelalte mijloace de fixare a rezultatelor

cercetării la faţa locului.

In funcţie de faptul că la transpunerea în plan a locului faptei respectă sau nu proporţiile reale

ale suprafeţelor sau obiectelor reprezentate grafic, se disting două modalităţi de realizare a schiţei :

planul schiţă şi desenul schiţă.

Planul schiţă sau planul la scară presupune respectarea riguroasă a proporţiilor reale ale

terenului, interioarelor, obiectelor reprezentate, precum şi a raporturilor de distanţă dintre acestea,

micşorate de un anumit număr de

ori.

Scsra planului se determină în raport cu întinderea suprafeţelor şi a dimensiunilor obiectelor

ce urmează a fi reprezentate. Astfel, schiţa încăperilor poa e fi realizată la scara 1:50, a clădirilor la

scara 1:100, iar a locurilor deschise, în funcţie de suprafaţa acestora, la scara de 1:2000 sau la scara

1:1000.

Desenul schiţă se realizează prin desenare fără respectarea strictă a distanţelor şi

dimensiunilor reale ale suprafeţelor sau obiectelor reprezentate.

în cazul trenurilor deschise trebuie să se realizeze, mai întîi, orientarea in teren cu ajutorul

busolei, după punctele oardinale (latura din dreapta a planşetei trebuie să fie orientată în direcţia

Nord-Sud, indicată de acul busolei).

Reprezentarea în plan a obiectelor aflate la faţa locului implică utilizarea unor simboluri, a

unor semne convenţionale cu aceeaşi semnificaţie pentru toate organele judiciare.

Schiţa locurilor închise se poate realiza după următoarele două procedee : în proiecţie

orizontală şi prin rabatarea planurilor de proiecţie.

Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului cu ajutorul filmuluii şi a videofonogramei judiciare

Utilizate la fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului, atît filmul judiciar cît şi videograma judiciară prezintă, în raport cu celelalte mijloace de fixare, necontestate avantaje.

Astfel, filmul judiciar oferă, între altele, următoarele avantaje .

-pronunţatul caracter ilustrativ al tuturor activităţilor ce se întreprind cu ocazia cercetării la faţa locului;

- însuşirea de a surprinde activităţile efectuate în dinamismul lor ;- fidelitatea cu care sînt înregistrate imaginile şi fenomenele acustice;-rapiditatea cu care se fixează pe peliculă diferite secvenţe, persoane şi obiecte aflate în

diferite raporturi cu infracţiunea;

- fenomenele acustice imprimate întregesc informaţiile oferite de imaginea cinematografică.

(Nus convins dac ii correct)

Analizati varietatile de schite care pot fi alcatuite in cadrul fixarii tehnice a locului faptei

Schiţa locului faptei

Schiţa reprezintă o modalitate de reprezentare grafică a locului infracţiunii în ansamblu, a poziţiei obiectelor şi urmelor, a raporturilor de distanţă dintre acestea şi are menirea de a ilustra constatările cuprinse în procesul-verbal şi de a întregi celelalte mijloace de fixare a rezultatelor cercetării la faţa locului.

In funcţie de faptul că la transpunerea în plan a locului faptei respectă sau nu proporţiile reale ale suprafeţelor sau obiectelor reprezentate grafic, se disting două modalităţi de realizare a schiţei : planul schiţă şi desenul schiţă.

Planul schiţă sau planul la scară presupune respectarea riguroasă a proporţiilor reale ale terenului, interioarelor, obiectelor reprezentate, precum şi a raporturilor de distanţă dintre acestea, micşorate de un anumit număr deori.

Scsra planului se determină în raport cu întinderea suprafeţelor şi a dimensiunilor obiectelor ce urmează a fi reprezentate. Astfel, schiţa încăperilor poa e fi realizată la scara 1:50, a clădirilor la scara 1:100, iar a locurilor deschise, în funcţie de suprafaţa acestora, la scara de 1:2000 sau la scara 1:1000.

Desenul schiţă se realizează prin desenare fără respectarea strictă a distanţelor şi dimensiunilor reale ale suprafeţelor sau obiectelor reprezentate.

în cazul trenurilor deschise trebuie să se realizeze, mai întîi, orientarea in teren cu ajutorul busolei, după punctele oardinale (latura din dreapta a planşetei trebuie să fie orientată în direcţia Nord-Sud, indicată de acul busolei).

Reprezentarea în plan a obiectelor aflate la faţa locului implică utilizarea unor simboluri, a unor semne convenţionale cu aceeaşi semnificaţie pentru toate organele judiciare.

Schiţa locurilor închise se poate realiza după următoarele două procedee : în proiecţie orizontală şi prin rabatarea planurilor de proiecţie.

Schiţa în proiecţie orizontală, cel mai frecvent utilizată, permite fixarea obiectelor, aflate pe astfel de suprafeţe.

Schiţa realizată prin rabatarea planurilor de proiecţie permite realizarea într-un singur plan a imaginii unor corpuri tridimensionale şi constă în reprezentarea în plan orizontal a suprafeţelor verticale şi a tavanului unei încăperi

Fragmentul procesului verbal

Subiectul 2 stabilirea identitatii victimei infractiunii de omor

Indicate modalitatile de stabilire a identitatii cadavrelor necunoscute desoperite in diverse etape de putrefactie

Cind cadavrul se afla la etapa initiala de puttrefactie daca cadavrul a fost desoperit in limitele unei localitati fotografia cadavrului se poate prezenta pentru a fi recunoscut la astfel de personae cum ar fi( primarul, politistul de sector)Cadavrul atit poate fi dentificat de catre martorii ocular ai infractiunii.

In etapa de putefactie avansata se poate face conform expertizei antopologice( metoda asta ii descrisa la speta)

Asta singur am alcatuit profu o zis la prelegere asta

Meditate asupra modalitatilor contemporane de stabilire a identitatii victimelor unor catastrophe

Ca şi în cazul persoanelor dispărute, evidenţa constă în înregistrarea pe fişe standardizate a unui grupaj de date referitoare la locul şi data depistării cadavrului, la obiectele vestimentare şi altele atestate asupra cadavrului, la starea, vârsta, leziunile corporale şi cauza morţii, la sexul, morfologia întregului corp (statura, constituţia fizică, rasa, culoarea pielii), la semnalmentele şi semnele particulare ce constituie trăsăturile exterioare.

Semnalmentele exterioare se notează după metoda portretului vorbit, cu participarea medicului legist.

Acest gen de evidenţă prevede obligatoriu efectuarea de fotografii după regulile fotografiei operative de recunoaştere. Fotografia de identificare executată după tualetarea cadavrului şi aranjarea respectivă a îmbrăcămintei, trebuie să cuprindă corpul în întregime (din faţă, două părţi laterale şi din spate), vederea din faţă, profilul drept şi cel stâng (bust). Aparte se vor fotografia detaliile urechilor şi ale semnelor particulare (deformări sau amputări ale unor organe, cicatrice, pete, aluniţe, tatuaj etc).

Fişa cadavrelor neidentificate prevede, de asemenea, întocmirea odon-togramei care se va realiza cu concursul unui specialist-stomatolog sau al medicului legist.

La fişa antropometrică se va anexa neapărat fişa dactiloscopică a cadavrului.

Fişele persoanelor dispărute şi ale cadavrelor necunoscute vor fi într-o permanentă verificare. Se vor executa verificări comparative în interiorul cartotecii antropometrice a tuturor datelor (dactiloscopice, antropometrice, fotografice) privind cadavrele necunoscute cu cele privind persoanele dispărute şi invers, precum şi verificări între datele din cartoteca antropometrică şi cele din componenţa altor cartoteci de evidenţă, în special, din cartoteca dactiloscopică.

Rezultatele privind identificarea cadavrului se vor comunica organului care trebuie să soluţioneze cauza respectivă.

Actualmente, specialiştii în domeniu recurg insistent la tehnici moderne, în special la mijloacele de calcul electronice, care asigură o eficienţă sporită a metodei in discuţie

Speta

în situaţia unui cadavru necunoscut ce prezintă doar sistemul osteologic, un studiu al craniului poate conduce la obţinerea de date utile stabilirii personalităţii celui decedat şi chiar a identificării sale.

Dacă se dispune de fotografia unei (sau mai multor) persoane dispărute, căreia se presupune că îi aparţine scheletul, se va întreprinde o expertiză de antropologie criminalistică care, prin metoda supraproiecţiei, se va conclude asupra identităţii sau lipsei acesteia. Metoda supraproiecţiei constă în obţinerea a două negative la aceeaşi scară: unul al craniului, fixat în poziţia identică cu cea a capului din fotografia dispărutului şi altul reprodus de pe fotografia celui dispărut, fiind proiectate concomitent pe un ecran comun. Imaginea negativelor suprapuse se examinează în vederea determinării coincidenţei sau necoincidenţei elementelor morfologice ale feţei.

Actualmente, specialiştii în domeniu recurg insistent la tehnici moderne, în special la mijloacele de calcul electronice, care asigură o eficienţă sporită a metodei in discuţie.

Pe plan ştiinţific metoda supraproiecţiei craniului cadavrului şi fotografiei persoanei dispărute se bazează pe principiul antropologic, potrivit căruia se constată legităţi de corelaţie între sistemul osos al craniului şi elementele faciale.

Pe acest principiu se bazează şi metoda de reconstituire a trăsăturilor faciale după craniu. Practic reconstituirea se realizează în trei etape:

In prima se va întocmi portretul vorbit după elementele caracteristice privind sexul, vârsta, rasa, forma, dimensiunile şi poziţia frunţii, nasului, urechilor, ochilor, buzelor şi a bărbiei, determinate de către specialistul antropolog. In a doua etapă, pe baza portretului vorbit, prin concursul pictorului portretist, se realizează reconstituirea grafică a feţei după elementele de bază ale craniului cadavrului neidentificat.

In ultima etapă, pe baza reconstituirii grafice, se trece la reconstituirea plastică a fizionomiei. Metoda în cauză, nominalizată Gherasimov, după numele autorului ei, constă în reconstituirea de ţesuturi moi ale capului prin aplicarea pe craniul cadavrului necunoscut a materialului plastic din ceară sculpturală în limitele de grosime dictate de sistemul osos al craniului. Modelul sculptural obţinut poate fi fotografiat după regulile fotografiei operative de recunoaştere şi prezentate rudelor şi altor persoane apropiate celui dispărut pentru recunoaştere