Testul 12

Subiectul 1 fotografia judiciara

Definite notiunea si sistemul fotografiei judiciare

Fotografia judiciara este tratata de majoritatea specialistilor ca o ramura a criminalisticii destinata metodelor aplicarii direct sau prin adoptare a mijloacelor fotografice curente la fixarea si examinarea probelor material ale infractiunilor in scopul descoperii si curmarii faptelor infractionale.

Fotografia judiciara reprezinta un complex de metode si prodecee de fotografiere aplicate in procesul cercetarii criminalistice pentru descoperirea fixarea si ridicarea probelor material ale infractiunii.

Sistemul fotografiei judiciare este alcatuit din 2 parti

1. Fotografia operativa( se aplica de catrea organul de urmarire in activitatea de descoperire si curmare a infractiunilor)

2. Fotografia de examinare (se intrbuientaza de catre experti si specialist criminalisti in llegatura cu efectuarea constatarilor tehnico stiintifice)

Analizatii regulile si procedeele fotografiei la locul faptei

Locul faptei este locul in perimetrul caruia sau desfasurat actiunile infractionale sau sa manifestat consecintele acestor actiuni.

La locul faptei se executa 4 tipuri de fotografii:

1. Fotografia de orintare2. Fotografia schita3. Nodata4. Detaliu

Fotografia de orintare ttrebuie sa permita identificarea locului unde sa produs fapta ilicita. fotografia de orintare se executa in cadrul fazei de observare generala a locului faptei inaintea operatiunilor de cercetare in masura sa provoace modificari ale starii initiale a locului. Se executa de la distant necesara pentru a se incadra ambianta.

Fotografia schita se executa pentru inregisrarea fotografica a locului propri zis a faptei ilicite izolat de mediul inconjurator la fel ca si fotografia de oriantare se executa l faza initial de cercetare. Fotografia schita poate fi unitara cind locul faptei este reproduspe o singura fotografie sau fotografii in serie in cazu in care este necesar.

Fotografia nodala se refera la inregistrarea unor obiecte ca fiind principale datorita faptului implicarii loc in actiunea infractionala sau care reprezinta consecintele infractiunii. Ca exemplu poate fi cadavrul in cazul unui omor. Se executa tot la etapa initiale de cercetare la fata locului.

Fotografia de detaliu seexecuta la fata locului petru fixarea urmelor infractiunii si a obictelor considerate corpuri delicate. Se executa la faza a doua de cercetare la fata locului.

Regulile generale:

1. Sa redea materialul fotografic asa cum el este perceput de organul sensorial.2. Sa redea cu maxima precizie elementele caracteristice si detaliile urmei sau obiectului supus

cercetarii criminalistice3. Sa asigure posibilitatea efectuarii masurarilor necesare pentru determinarea demensiunilor

urmelor sau a obiectului reprodus

Regului in functie de obiectul fotografiat:

1. Fotografia de detaliu se executa in baza metodei riglei gradate2. Atit urmele cit si obiectele se fotografiaza in pozitia in care axa obiectivului de fotografiat sa

cada perpendicular pe suprafata suportului urmei3. Pentru o imagine mai clara se recomanda doua surse de lumina4. Urmele care nu se disting de culoarea suportului se evedentiaza initial cu substante de

revelare

Evaluate procedura aplicarii video- inregistrarii la fixarea mersului si rezultatului desfasurarii actiunilor de urmarire penala

Inregistrarea video a activitatii de urmarire penala in desfasurare si a rezultatelor acestora reprezinta o modalitate tehnica moderna de fixare a materialului probatoriu.organele de urmariele penala sunt indreptatite prin lege sa aplice mijloce tehnice de inregistrare video in vederea otpimizarii procesului. Inregistrarea video este prevazuta in mod expres de legislatia in vigoarepentru fixarea imprejurarilor si a rezultatelor cercetarii la fata locului , reconstituirea faptei, audierea persoanelor. Inregistrarea video are si ia o anumita structura:

1. La etapa introductive trebuie sa se prezinte la o scara marita persoana respective care este investita cu efectuarea activitatii de procedura dupa numele fi familia si unitatea din care face parte , anunta cauza pentru clarificarea careia se apelea la activitatea de urmarire penala, nominalizeaza peroanele participante si abilitate sa aplice tehnica de inregistrare.

2. La aetapa a doua se va inregistra activitatea de echipa ce efectuiaza activitatea respective . in cazul experimentului , reconstituirii fapteisi vrificarei declaratiilor la locul infractiunei se va insista asupra obiectelor

3. La etapa fina consta in certificarea de catre perosnale participante a exactitatii inregistrarilor ea se incepe cu demonstrarea filmuletului si se intraba perosnale daca corespunde modului in care sa desfasurat activitatea.

Subiectul 2 particularitatile metodce privind furtul din apartamente

Desfasurati elementele caracteristiicei criminalistice a furtului din apartamente

Indiferent de mijloacele folosite de făptuitori, cercetarea la faţa locului trebuie efectuată cu respectarea metodelor de tactică criminalistică, adaptate locului unde s-a săvârşit infracţiunea. Un interes deosebit îl prezintă cercetarea locului faptei, în vederea descoperirii

urmelor instrumentelor de spargere, a amprentelor digitale, a obiectelor aparţinând făptuitorilor, pierdute sau abandonate la locul faptei etc.

Se recomandă ca cercetările să înceapă imediat după primirea sesizării, de mare ajutor, dar cu unele rezerve, fiind, uneori, câinele de urmărire. La cercetări trebuie să participe şi victima, care poate să dea explicaţii în legătură cu modificările intervenite în locuinţă, bunurile furate şi obiectele ce nu-i aparţin, descoperite la locul infracţiunii, pentru că acestea ar putea fi ale făptuitorilor, uitate sau abandonate, şi ar putea folosi la identificarea autorilor10.

In cursul cercetărilor se stabilesc căile de acces în locuinţă, drumul parcurs de infractor în interiorul încăperilor, operaţiile desfăşurate, metodele şi instrumentele folosite, dacă au fost unul sau mai mulţi infractori etc."

Cercetarea acestor fapte continuă cu identificarea autorilor şi, pe cât posibil recuperarea bunurilor sustrase, audierea martorilor, prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor sau bunurilor

Clasificati urmele instrumentelor de spargeresi procedura de fixare si ridicare a lor

Felul instrumentului folosit şi modul de aplicare a acestuia determină forma urmelor. Din practica criminalistică rezultă că cele mai frecvent întâlnite sunt urmele-formă de tăiere, de apăsare si de lovire şi cele sub formă de fragmente de materie detaşate din obiectele sparte sau instrumentele aplicate.

Urmele de tăiere se reprezintă prin suprafeţele de despărţire (în întregime sau fragmentar) a unei părţi dintr-un întreg cu ajutorul uneltelor de menire respectivă. Fiind, prin însăşi natura lor, urme dinamice, urmele de tăiere reproduc, sub formă de striaţii, imperfecţiunile de pe lama uneltei utilizate şi, în principiu, sunt în stare să conducă la identificarea instrumentului de spargere. După uneltele folosite, în criminalistică se disting: urme de tăiere propriu-zisă, sau de tăiere cu direcţie unică, în cazul aplicării unui topor, daltă, cuţit; urme de tăiere cu direcţii contrare, create de instrumente cu două lame de acţiuni opuse, cum ar fi un foarfece sau un cleşte şi, urmele de pilire şi sfredelire specifice cazurilor de spargere efectuate prin aplicarea ferăstraielor, bomfaierelor, pilelor, sfredelelor şi bur-ghielor.

Primele două feluri de urme de tăiere în majoritatea cazurilor reproduc relieful lamei instrumentului aplicat şi, prin urmare, prezintă informaţii identificatoare. Urmele de pilire şi sfredelire, întrucât se creează prin acţiuni succesive a multiplelor lame (tăişurilor sfredelului, dinţilor ferăstrăului sau ai pilei) de cele mai multe ori nu reprezintă elemente caracteristice individuale, ele fiind inutile identificării criminalistice. Aceasta însă nu înseamnă că urmele la care ne referim trebuie neglijate. In unele cazuri şi acestea pot prezenta caracteristici de natură şă contribuie la identificarea directă a obiectului creator. Totodată fiind cercetate sub aspect de formă, mărime şi localizare; urmele de pilire şi sfredelire contribuie la aprecierea apartenenţei la grup a instrumentului folosit, precum şi stabilirea unor împrejurări ale spargerii: modul de acţiune a făptuitorului, direcţia aplicării instrumentului ş. a.

Urmele de apăsare în majoritatea cazurilor apar drept rezultat al aplicării diferitelor obiecte (topor, rangă, şurubelniţă ş. a) sub formă de pârghie la forţarea uşilor, ferestrelor, dulapurilor, caselor de bani etc. Ele se prezintă ca urme statice de adâncime, reproducând în direct elementele caracteristice de relief ale părţii de contact a instrumentului de spargere.

Urmele de lovire se creează în urma acţiunilor respective asupra obiectului de spargere cu un ciocan, topor, rangă sau alt obiect cu efect distrugător. Urmele de lovire reproduc parţial sau in întregime conturul şi relieful părţii percutante a uneltei pe baza cărora se pot aprecia dimensiunile, forma şi natura acesteia» ajungându-se uneori până la determinarea ei la nivel individual.

--------------------------------------------------------------------------------------------------

microurmele, care in mare măsură sunt utilizate in cadrul cercetării actelor litigioase săvârşite prin spargere.

In criminalistică se consideră microurme particulele minuscule de materie, desprinse din diferite obiecte atestate în câmpul infracţional care, datorită imperceptibilităţii lor de către organele umane senzoriale, impun metode de cercetare bazate pe mijloace tehnice speciale .

Fiind in esenţă resturi de materie, microurmele prezintă interes prin faptul că servesc la elucidarea multiplelor probleme referitoare la săvârşirea faptei, uneori ajungând până la determinarea persoanelor participante.

Urmele de spargere, cu excepţia celor microscopice, sunt vizibile. Descoperirea lor necesită o examinare minuţioasă a locului săvârşirii infracţiunii şi, fireşte, cunoaşterea celor mai răspândite modalităţi de pătrundere forţată în încăperi.

Urmele instrumentelor de spargere se fixează potrivit regulilor generale cunoscute. Ca şi alte urme ale infracţiunii, ele vor fi descrise detaliat In procesul-verbal privind acţiunea respectivă, se vor fotografia. Este rezonabilă aprecierea şi fixarea datelor exacte privind forma, dimensiunile şi locul in care se află urmele, poziţia lor reciprocă şi faţă de alte categorii de urme, in special, a celor de mâini şi de picioare.

Fotografierea urmelor de spargere se execută in ordinea obişnuită. După fotografia de nod se trece la fotografia in detaliu prin metoda metrică.

Indiscutabilă rămâne şi poziţia generală privind ridicarea urmelor infracţiunii, conform căreia urmele de spargere se ridică in comun cu obiectul purtător. în acest context, subliniem necesitatea măsurilor de protejare şi fixare a întregii comunităţi de urme, atât ale celor traseologice, cât şi ale celor sub formă de resturi de materie.

Dacă condiţiile concrete nu admit ridicarea obiectelor purtătoare de urme, acestea se vor mula. Cel mai eficient material de mulare a urmelor instrumentelor de spargere este polimerul «K» cu catalizatorul nr. 18 in raport de 7/1. Materialul se pregăteşte la faţa locului şi după turnare se polimerizează In timp de 30 minute. Mulajul din pasta «K» redă întocmai

caracteristicile de relief, este elastic şi rezistent la manipulare. In lipsa materialului polimeric, se pot folosi ghipsul, plastilina, ceara, parafina.

Decideţi asupra genului de expertiză judiciară şi obiectivele acesteia în următoarea situaţie: .,In legătură cu cercetarea furtului săvîrşit din apartamentul cet. Curmei, amplasat pe str. Viilor 18 ap. 3 de la locul faptei, a fost ridicat lacătul de la uşa de intrare cu urme vizibile de forţare. Ofiţerul de urmărire penală a ajuns la concluzia că pentru examinarea acestuia sunt necesare cunoştinţe speciale".

În cercetarea urmelor instrumentelor de spargere un rol important ii aparţine expertizei traseologice, ea fiind in măsură să contribuie la elucidarea diverselor probleme ce vizează cercetarea actelor criminale de spargere. Astfel, prin examinarea urmelor ridicate de la faţa locului, expertul poate determina tipul şi modul de aplicare a instrumentului de spargere, în baza concluziilor expertului organul de urmărire penală poate înainta versiuni atât în privinţa instrumentelor folosite, precum şi a autorului spargerii, ajungând In aşa mod la suspiciuni reale necesare dispunerii expertizei de identificare. în cele din urmă expertului i se cere să soluţioneze problema de primă importanţă: dacă urmele de spargere au fost create de instrumentul prezentat.

Expertiza traseologică se realizează prin cercetarea comparativă, aplicându-se diferite mijloace optice (lupa, microscopul) şi optice de comparaţie (microscopul comparator), precum şi a dispozitivului special de examinare a striaţiilor, profilograful traseologic (fig. 34). Concluziile pozitive se vor baza pe elementele-coincidenţe de relief. Cele negative pot fi argumentate prin necoincidenta caracteristicilor generale